253. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim din 21-09-2010
Răstălmăcind încă odată Scriptura, liderii pucioşi încearcă să-i aburească pe simpatizanţii lor cu scamatoria care pretinde cum că la Pucioasa ar fi avut loc (şi chiar se repetă, din când în când) “A Doua Venire a Domnului”:
“Vin pe pământ cuvânt de facere a omului, că este scris iarăşi să vin. Sunt Domnul Iisus Hristos şi iarăşi vin, şi grăiesc Eu Însumi cu omul şi stau nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngereşti cele fără de trup, aşa precum M-am înălţat la Tatăl când M-am despărţit de ucenicii Mei, căci un nor de îngeri M-a ascuns de la faţa lor şi li s-a spus lor prin glas de înger: «Acest Iisus tot aşa va şi veni, precum L-aţi văzut că S-a înălţat la Tatăl». (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Întrucât pe “Iisus de la Pucioasa” nimeni nu L-a văzut, mistificatorii pucioşi încearcă să-i convingă aici pe adepţii lor că Biblia ar fi proorocit despre o revenire tainică a Domnului, venire care va fi nevăzută de ochiul omenesc. Adică, exact aşa cum zic ei că are loc astăzi venirea “Domnului” la Pucioasa. Ei sugerează că, fiind înconjurat de îngerii cei fără de trup şi nevăzuţi, împletiţi într-un nor des şi întunecos, în mod automat şi “Domnul” lor a devenit nevăzut de ochii omeneşti. Ei mai pretind că şi la Înălţare norul de îngeri L-ar fi ascuns pe Iisus privirii ucenicilor Lui, deci fenomenul se repetă oarecum, dar în sens invers: de sus în jos.
În realitate, această a doua venire a Domnului fusese proorocită în cartea Faptelor Apostolilor astfel:
“Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte, 1: 9-11)
Aşadar, Biblia vorbeşte clar despre un Iisus văzut care Se înalţă la cer, şi nu despre unul nevăzut. Ucenicii Îl priveau cum Se înalţă la cer şi L-au văzut pe Domnul (cităm din Biblie): “...pe când ei priveau...precum L-aţi văzut...”. Abia după ce El a ajuns sus de tot, dincolo de puterea lor firească de scrutare a văzduhului, abia atunci nu L-au mai văzut. În schimb, ucenicii liderilor Pucioşi nu L-au văzut pe “Domnul” lor, dar li se sugerează că nici nu era cazul, pe motiv că nici ucenicii lui Iisus nu L-au văzut pe Iisus la Înălţare. Aceasta este însă o mistificare evidentă. Biblia spune că norul “...L-a luat de la ochii lor”, adică L-a transportat spre înălţimi până ce nu a mai putut fi văzut. Biblia nu spune că norul L-a învăluit pe Iisus ca să-L facă nevăzut. Aceasta este o scamatorie pucioşească, inventată anume ca să sugereze că, tot aşa, pe Domnul nu-L va vedea nimeni nici la reîntoarcerea pe pământ.
Dimpotrivă, Biblia spune că la a doua venire a Domnului “tot ochiul Îl va vedea”:
“Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.” (Apoc. 1,7)
Dar, dacă El va veni “nevăzut”, aşa cum mint pucioşii, cum Îl va mai vedea tot ochiul de pe Pământ?
O nouă răstălmăcire a Scripturii apare atunci când se citează următorul verset din Evanghelia după Luca:
"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Luca, 4,4)
Liderii pucioşi reproduc acest verset aproape exact, operând însă o subtilă modificare prin omisiune: Cuvântul Domnului nu mai “iese din gura lui Dumnezeu” ci “iese de la Dumnezeu”:
“O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt şi praznic de cuvânt, pentru că mama Mea Fecioara este sărbătorită de cetele de sfinţi şi de îngeri şi de neamuri în cer şi pe pământ, iar Eu o îmbrăţişez pe mama Mea şi Mă fac cuvânt pentru ea, iar ea pentru Mine, că e praznic sfânt, şi cuvântul Meu este hrană îngerească, hrana sfinţilor şi a îngerilor, o, fiilor, şi tot aşa şi a omului trebuie să fie, o, tot aşa, că scris este: «Nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu». O, de-ar căuta omul aşa, ar înţelege el atunci venirea Mea cea de azi în cuvânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Aici este dezvăluit pe faţă şi scopul modificării: ca cel ce citeşte să înţeleagă “venirea cea de azi în cuvânt” a ”Dumnezeului” de la Pucioasa exact aşa cum doresc liderii pucioşi: nevăzut, necunoscut. Motivaţia ascunsă este însă următoarea: ca nu cumva se ivească niscaiva cusurgii, care să reclame că “vorbirea Domnului” care a venit timp de 25 de ani prin gura Verginicăi, apoi alţi ani buni prin gura Mariei, apoi prin gura Mihaelei ( cea care întocmeşte astăzi predicile intitulate “Cuvinte” şi le prezintă ca “ieşite de la Dumnezeu”) nu venea “prin gura lui Dumnezeu”, aşa cum promite în mod explicit Scriptura.
Pentru a atenua răstălmăcirea, liderii pucioşi revin apoi şi precizează că într-adevăr Cuvântul iese din gura lui Dumnezeu, dar ajunge la om prin intermediari, căci prin liderii pucioşi (prin mamiţa Verginica, prin lelica Maria şi prin leliţa Mihaela) “ vine de la Dumnezeu” Cuvântul:
“...omul se hrăneşte numai cu pâine, sărăcuţul de el, şi nu ştie de hrana cea îngerească, de cuvântul care iese din gura Mea, de tot cuvântul care vine de la Dumnezeu...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
De altfel, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că în canonul Scripturilor nu sunt incluse şi “Cuvintele” lor. De aceea, ignorând vizibil locul şi rolul Sfintei Tradiţii, care completează Scripturile, emit pretenţia ca Scripturile să fie completate şi cu alte Scripturi:
“Omul s-a obişnuit să numească Scriptură numai cartea pe care este scris acest nume, dar Scripturile sunt mari, mamă, mari şi până la Mine, şi după Mine, şi în acele Scripturi eşti şi tu cu naşterea ta, cu copilăria ta, cu sfinţenia ta, cu iubirea ta, cu credinţa ta, cu viaţa ta la templu de rugăciune, mamă, cu naşterea Mea din tine, o, mama Mea Fecioară şi pururea Fecioară, şi de la tine şi până azi s-au scris Scripturi multe, mamă, şi s-au binecuvântat locuri şi oameni şi multe lucrări cereşti peste oameni şi mulţi sfinţi pentru cer s-au ridicat dintre oameni şi au înmulţit ei numărul bisericii Mele şi s-a scris în Scripturile vremii viaţa lor...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Liderii pucioşi pretind că Scriptura (aici referindu-se la Biblia clasică) prooroceşte că mulţi vor cerceta cu de-amănuntul actualul “Cuvânt” de la Pucioasa:
“Numai cei înţelepţi cred şi pricep cuvântul Meu, iar cei ce lucrează fărădelegea nu pricep, mamă, nu pricep nimic, şi se îndeletnicesc pe mai departe cu hrana lor, cu fărădelegea, mamă, şi este scris în Scripturi că mulţi vor cerceta cartea aceasta a Mea de azi şi cu deamănuntul vor căuta în ea...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
În realitate, Scriptura se referă la ea însăşi când face această profeţie şi nu la balivernele pucioşilor:
“Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.” (Dan. 12,4)
Sunt apoi căinaţi toţi acei adepţi care au evadat în ultima vreme din “raiul” pucios, pe motiv că au ieşit în lume, nemulţumiţi că între hotarele pucioşilor n-au găsit nici linişte, nici pace, nici dreptate, nici odihnă, ci numai “greul venirii Domnului” şi “frica” paralizantă indusă de liderii pucioşi şi “marea ascultare” necondiţionată de “sfinţii de sus” şi de “sfinţii de jos” (liderii pucioşi) şi de “îngeri” (duhurile de la Pucioasa):
“O, ce va face cel ce a fost în această taină învăluit şi aşezat şi s-a plictisit de ea şi a căutat în afară apoi, Fiule Doamne? O, ce-o fi căutat? Liniştea sau pacea? Dreptatea sau odihna? O, vai celor ce nu le-au fost bine cu greul venirii Tale, cu taina aceasta mare şi purtată cu frică şi cu mare ascultare de sfinţi şi de îngeri...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Evident că, cei care au plecat, au plecat ca să caute în altă parte ceea ce au sperat să găsească la Pucioasa, dar n-au găsit: linişte, pace, dreptate şi odihnă sufletească.
...
Liderii pucioşi pretind că ei o aud pe Maica Domnului spunându-le că Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ la Pucioasa, unde stă nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul “poporului” pucios:
“O, popor născut din cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, vezi cum stai, cercetează-ţi mereu statul faţă în faţă cu taina aceasta mare, care te-a născut ca să fii tu cortul lui Dumnezeu pe pământ în zilele acestea. Mereu, mereu să iei şi să mănânci hrana îngerilor şi a sfinţilor, că s-a unit cerul cu pământul în vremea ta cu Domnul pe pământ şi stă Fiul meu nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul tău grăind peste pământ şi te-a făcut Domnul trimisul Său spre oameni şi vin oamenii la tine ca să ia de pe masa ta cu Domnul...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Până şi pretenţia că “vin oamenii la Pucioasa ca să stea cu pucioşii la masa lor şi să ia învăţătură de la liderii pucioşi” este exagerată. E drept că a existat prin anii ’90 o curiozitate exagerată faţă de “fenomenul de la Pucioasa”, cazul fiind mediatizat pe vremea aceea şi cu oarecare interes mercantil; dar lucrurile s-au limpezit între timp şi prea puţini sunt acuma cei care mai vin la Pucioasa ca “să-L caute pe Dumnezeu”.
Românii trebuie să fie de acum tare mândri: liderii pucioşi anunţă cu surle şi trâmbiţe apocaliptice înfiinţarea pe teritoriul românesc a unui regat de nebiruit, condus de cei doi moguli Mihaela şi Nicuşor şi numit Noul Israel, cu capitala la Noul Ierusalim. Înghesuiala la vârf a ajuns la cote nebănuite: la concurenţă neloială cu preşedintele Traian I şi concomitent cu regele Mihai I, cu regele Cioabă I şi cu împăratul Iulian I, rromii şi rromânii se pot mândri acum că sunt mânaţi spre păşuni grase de către mogulii Nicolae I şi Mihaela I, care fericesc norodul cu ideile lor isteţe de oi creţe, adunate în volumul de panseuri pseudo-creştine intitulate fraudulos “Cuvântul lui Dumnezeu”:
“O, [...], o, Fiule al meu, [...] dar Tu ai lucrare tainică şi Te desăvârşeşti prin ea peste pământ şi-Ţi naşti şi-Ţi creşti un nou popor, un nou Israel, un regat de nebiruit, împărăţia cerurilor cu oamenii, neamul creştinesc cel plin de duhul şi de trupul sfinţeniei, Doamne, neam nou-născut din cuvântul Tău cel nou, şi căruia Tu îi pui pe creştet numele Tău cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu,[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
“Poporul cel sfânt” al pucioşilor, condus pe noi culmi de progres de către aceşti doi moguli, va renunţa în scurt timp la pâine, la cartofi şi la fasole şi la orice grijă privind procurarea şi pregătirea mâncării. Ei se vor hrăni ca îngerii, doar cu Cuvântul lui Dumnezeu:
“Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tău cel de azi, care naşte un popor şi pe care va fi să-l hrăneşti cu hrana îngerilor[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Neisprăviţilor li se atrage serios atenţia ca nu cumva să propovăduiască şi ei, de capul lor, învăţătura de la Pucioasa. Pentru că nici “Cuvântul” de la Pucioasa nu grăieşte cu oricine, nu oricine este îndreptăţit să anunţe lumii întregi acest “Cuvânt” de la Pucioasa, ci numai cei doi lideri, solii “Celui Nevăzut, Necunoscut, şi Învăluit în cetele îngereşti”:
“[...]şi nu oricine trebuie să vestească măreaţa Ta lucrare a cuvântului Tău, căci nu cu oricine grăieşte acest cuvânt ca să fie el împărţit la oameni, ci numai cu cei pe care Tu îi chemi şi îi înveţi şi îi trimiţi apoi să se facă pildă de împărăţie a Ta între oameni, că altfel Tu nu poţi lua naştere în oameni. O, să nu se apuce omul neisprăvit să ia cuvântul Tău spre vestire,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Ignorând faptul că pensionarii primesc pensie ca un drept ce li se cuvine, în urma unor ani îndelungaţi de cotizare la stat, mogulii pucioşi îi critică sever pe cei care vor astăzi pensii mai mari de la guvern, amintindu-le că pe vremuri nu existau pensii, iar toată nădejdea bătrânilor era numai şi numai la Dumnezeu:
“ [...] azi nu mai ştie omul să nădăjduiască în Dumnezeu, şi numai în om nădăjduieşte omul şi nu se pregăteşte pentru Mine, ci numai pentru bătrâneţe se pregăteşte, bietul de el, şi nădăjduieşte în pensie pentru bătrâneţe, şi nu în Dumnezeu, şi nu în sărăcia cea pentru mântuirea lui. O, nici un sfânt n-a avut pe pământ pensie, ci a avut pe Dumnezeu şi n-a aşteptat de la om, ci numai de la Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
S-ar putea crede însă şi că cei doi moguli pucioşi, Nicolae şi Mihaela Pucioşescu, sunt mai degrabă invidioşi pe cei care au pensii, întrucât amândoi nu au astăzi nici o pensie, îndată ce n-au muncit mai nimic toată viaţa, ci au preferat să-i întreţină alţii, ca pe nişte stăpâni de sclavi. Ei, care vorbesc pompos despre “sărăcie pentru mântuire”, sunt doi farisei fanatici care trăiesc pe picior mare: au case şi terenuri, maşini scumpe, bani primiţi prin donaţii, confort modern, aparatură electronică şi slugi care le fac zilnic mâncare şi curat în cameră. Până şi pravila zilnică nu şi-o fac singuri, ci îşi cheamă supuşii ca “să-i ajute” la citit, dându-le fiecăruia câte o felie bună din Psaltire ca s-o parcurgă pentru ei, ca şi când te-ai putea ruga la Dumnezeu şi prin interpuşi. Ei răstălmăcesc duhul prevederii pe care-l dovedesc creştinii care îşi pregătesc din timp o pensie pentru bătrâneţe, ca să nu cadă pacoste şi grijă peste semenii lor, şi-l transformă în mod cinic şi sarcastic în “nădejde păcătoasă şi neputincioasă” şi în nădăjduirea că vor apuca “zile grele şi nevoi”:
“Spun aşa că Mă doare de la nădejdea cea păcătoasă şi neputincioasă a omului care-şi pregăteşte bătrâneţea cu mintea lui căzută, nădăjduind în zile grele şi în nevoi pentru viaţa lui.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Mogulii pucioşi “proorocesc” apoi că bieţii pensionari nu vor mai primi nici măcar puţinul primit până acum: curând, curând, ei nu vor mai primi nimic, nimic!!! :
“O, de-ai şti tu, omule, ce zile vin, nu le-ai mai dori să vină, ci ai sta numai cu ziua Mea, numai cu vremea Mea, numai cu venirea Mea, că nu-ţi va mai da nimeni nimic, nimic, curând, curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Bieţii bătrâni! Vor trăi şi vor vedea... cum e cu proorociile astea apocaliptice pucioşeşti.
……………………
Anca Estera
26 septembrie 2010
………………………
“Vin pe pământ cuvânt de facere a omului, că este scris iarăşi să vin. Sunt Domnul Iisus Hristos şi iarăşi vin, şi grăiesc Eu Însumi cu omul şi stau nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngereşti cele fără de trup, aşa precum M-am înălţat la Tatăl când M-am despărţit de ucenicii Mei, căci un nor de îngeri M-a ascuns de la faţa lor şi li s-a spus lor prin glas de înger: «Acest Iisus tot aşa va şi veni, precum L-aţi văzut că S-a înălţat la Tatăl». (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Întrucât pe “Iisus de la Pucioasa” nimeni nu L-a văzut, mistificatorii pucioşi încearcă să-i convingă aici pe adepţii lor că Biblia ar fi proorocit despre o revenire tainică a Domnului, venire care va fi nevăzută de ochiul omenesc. Adică, exact aşa cum zic ei că are loc astăzi venirea “Domnului” la Pucioasa. Ei sugerează că, fiind înconjurat de îngerii cei fără de trup şi nevăzuţi, împletiţi într-un nor des şi întunecos, în mod automat şi “Domnul” lor a devenit nevăzut de ochii omeneşti. Ei mai pretind că şi la Înălţare norul de îngeri L-ar fi ascuns pe Iisus privirii ucenicilor Lui, deci fenomenul se repetă oarecum, dar în sens invers: de sus în jos.
În realitate, această a doua venire a Domnului fusese proorocită în cartea Faptelor Apostolilor astfel:
“Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte, 1: 9-11)
Aşadar, Biblia vorbeşte clar despre un Iisus văzut care Se înalţă la cer, şi nu despre unul nevăzut. Ucenicii Îl priveau cum Se înalţă la cer şi L-au văzut pe Domnul (cităm din Biblie): “...pe când ei priveau...precum L-aţi văzut...”. Abia după ce El a ajuns sus de tot, dincolo de puterea lor firească de scrutare a văzduhului, abia atunci nu L-au mai văzut. În schimb, ucenicii liderilor Pucioşi nu L-au văzut pe “Domnul” lor, dar li se sugerează că nici nu era cazul, pe motiv că nici ucenicii lui Iisus nu L-au văzut pe Iisus la Înălţare. Aceasta este însă o mistificare evidentă. Biblia spune că norul “...L-a luat de la ochii lor”, adică L-a transportat spre înălţimi până ce nu a mai putut fi văzut. Biblia nu spune că norul L-a învăluit pe Iisus ca să-L facă nevăzut. Aceasta este o scamatorie pucioşească, inventată anume ca să sugereze că, tot aşa, pe Domnul nu-L va vedea nimeni nici la reîntoarcerea pe pământ.
Dimpotrivă, Biblia spune că la a doua venire a Domnului “tot ochiul Îl va vedea”:
“Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.” (Apoc. 1,7)
Dar, dacă El va veni “nevăzut”, aşa cum mint pucioşii, cum Îl va mai vedea tot ochiul de pe Pământ?
O nouă răstălmăcire a Scripturii apare atunci când se citează următorul verset din Evanghelia după Luca:
"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Luca, 4,4)
Liderii pucioşi reproduc acest verset aproape exact, operând însă o subtilă modificare prin omisiune: Cuvântul Domnului nu mai “iese din gura lui Dumnezeu” ci “iese de la Dumnezeu”:
“O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt şi praznic de cuvânt, pentru că mama Mea Fecioara este sărbătorită de cetele de sfinţi şi de îngeri şi de neamuri în cer şi pe pământ, iar Eu o îmbrăţişez pe mama Mea şi Mă fac cuvânt pentru ea, iar ea pentru Mine, că e praznic sfânt, şi cuvântul Meu este hrană îngerească, hrana sfinţilor şi a îngerilor, o, fiilor, şi tot aşa şi a omului trebuie să fie, o, tot aşa, că scris este: «Nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu». O, de-ar căuta omul aşa, ar înţelege el atunci venirea Mea cea de azi în cuvânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Aici este dezvăluit pe faţă şi scopul modificării: ca cel ce citeşte să înţeleagă “venirea cea de azi în cuvânt” a ”Dumnezeului” de la Pucioasa exact aşa cum doresc liderii pucioşi: nevăzut, necunoscut. Motivaţia ascunsă este însă următoarea: ca nu cumva se ivească niscaiva cusurgii, care să reclame că “vorbirea Domnului” care a venit timp de 25 de ani prin gura Verginicăi, apoi alţi ani buni prin gura Mariei, apoi prin gura Mihaelei ( cea care întocmeşte astăzi predicile intitulate “Cuvinte” şi le prezintă ca “ieşite de la Dumnezeu”) nu venea “prin gura lui Dumnezeu”, aşa cum promite în mod explicit Scriptura.
Pentru a atenua răstălmăcirea, liderii pucioşi revin apoi şi precizează că într-adevăr Cuvântul iese din gura lui Dumnezeu, dar ajunge la om prin intermediari, căci prin liderii pucioşi (prin mamiţa Verginica, prin lelica Maria şi prin leliţa Mihaela) “ vine de la Dumnezeu” Cuvântul:
“...omul se hrăneşte numai cu pâine, sărăcuţul de el, şi nu ştie de hrana cea îngerească, de cuvântul care iese din gura Mea, de tot cuvântul care vine de la Dumnezeu...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
De altfel, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că în canonul Scripturilor nu sunt incluse şi “Cuvintele” lor. De aceea, ignorând vizibil locul şi rolul Sfintei Tradiţii, care completează Scripturile, emit pretenţia ca Scripturile să fie completate şi cu alte Scripturi:
“Omul s-a obişnuit să numească Scriptură numai cartea pe care este scris acest nume, dar Scripturile sunt mari, mamă, mari şi până la Mine, şi după Mine, şi în acele Scripturi eşti şi tu cu naşterea ta, cu copilăria ta, cu sfinţenia ta, cu iubirea ta, cu credinţa ta, cu viaţa ta la templu de rugăciune, mamă, cu naşterea Mea din tine, o, mama Mea Fecioară şi pururea Fecioară, şi de la tine şi până azi s-au scris Scripturi multe, mamă, şi s-au binecuvântat locuri şi oameni şi multe lucrări cereşti peste oameni şi mulţi sfinţi pentru cer s-au ridicat dintre oameni şi au înmulţit ei numărul bisericii Mele şi s-a scris în Scripturile vremii viaţa lor...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Liderii pucioşi pretind că Scriptura (aici referindu-se la Biblia clasică) prooroceşte că mulţi vor cerceta cu de-amănuntul actualul “Cuvânt” de la Pucioasa:
“Numai cei înţelepţi cred şi pricep cuvântul Meu, iar cei ce lucrează fărădelegea nu pricep, mamă, nu pricep nimic, şi se îndeletnicesc pe mai departe cu hrana lor, cu fărădelegea, mamă, şi este scris în Scripturi că mulţi vor cerceta cartea aceasta a Mea de azi şi cu deamănuntul vor căuta în ea...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
În realitate, Scriptura se referă la ea însăşi când face această profeţie şi nu la balivernele pucioşilor:
“Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.” (Dan. 12,4)
Sunt apoi căinaţi toţi acei adepţi care au evadat în ultima vreme din “raiul” pucios, pe motiv că au ieşit în lume, nemulţumiţi că între hotarele pucioşilor n-au găsit nici linişte, nici pace, nici dreptate, nici odihnă, ci numai “greul venirii Domnului” şi “frica” paralizantă indusă de liderii pucioşi şi “marea ascultare” necondiţionată de “sfinţii de sus” şi de “sfinţii de jos” (liderii pucioşi) şi de “îngeri” (duhurile de la Pucioasa):
“O, ce va face cel ce a fost în această taină învăluit şi aşezat şi s-a plictisit de ea şi a căutat în afară apoi, Fiule Doamne? O, ce-o fi căutat? Liniştea sau pacea? Dreptatea sau odihna? O, vai celor ce nu le-au fost bine cu greul venirii Tale, cu taina aceasta mare şi purtată cu frică şi cu mare ascultare de sfinţi şi de îngeri...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Evident că, cei care au plecat, au plecat ca să caute în altă parte ceea ce au sperat să găsească la Pucioasa, dar n-au găsit: linişte, pace, dreptate şi odihnă sufletească.
...
Liderii pucioşi pretind că ei o aud pe Maica Domnului spunându-le că Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ la Pucioasa, unde stă nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul “poporului” pucios:
“O, popor născut din cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, vezi cum stai, cercetează-ţi mereu statul faţă în faţă cu taina aceasta mare, care te-a născut ca să fii tu cortul lui Dumnezeu pe pământ în zilele acestea. Mereu, mereu să iei şi să mănânci hrana îngerilor şi a sfinţilor, că s-a unit cerul cu pământul în vremea ta cu Domnul pe pământ şi stă Fiul meu nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul tău grăind peste pământ şi te-a făcut Domnul trimisul Său spre oameni şi vin oamenii la tine ca să ia de pe masa ta cu Domnul...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Până şi pretenţia că “vin oamenii la Pucioasa ca să stea cu pucioşii la masa lor şi să ia învăţătură de la liderii pucioşi” este exagerată. E drept că a existat prin anii ’90 o curiozitate exagerată faţă de “fenomenul de la Pucioasa”, cazul fiind mediatizat pe vremea aceea şi cu oarecare interes mercantil; dar lucrurile s-au limpezit între timp şi prea puţini sunt acuma cei care mai vin la Pucioasa ca “să-L caute pe Dumnezeu”.
Românii trebuie să fie de acum tare mândri: liderii pucioşi anunţă cu surle şi trâmbiţe apocaliptice înfiinţarea pe teritoriul românesc a unui regat de nebiruit, condus de cei doi moguli Mihaela şi Nicuşor şi numit Noul Israel, cu capitala la Noul Ierusalim. Înghesuiala la vârf a ajuns la cote nebănuite: la concurenţă neloială cu preşedintele Traian I şi concomitent cu regele Mihai I, cu regele Cioabă I şi cu împăratul Iulian I, rromii şi rromânii se pot mândri acum că sunt mânaţi spre păşuni grase de către mogulii Nicolae I şi Mihaela I, care fericesc norodul cu ideile lor isteţe de oi creţe, adunate în volumul de panseuri pseudo-creştine intitulate fraudulos “Cuvântul lui Dumnezeu”:
“O, [...], o, Fiule al meu, [...] dar Tu ai lucrare tainică şi Te desăvârşeşti prin ea peste pământ şi-Ţi naşti şi-Ţi creşti un nou popor, un nou Israel, un regat de nebiruit, împărăţia cerurilor cu oamenii, neamul creştinesc cel plin de duhul şi de trupul sfinţeniei, Doamne, neam nou-născut din cuvântul Tău cel nou, şi căruia Tu îi pui pe creştet numele Tău cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu,[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
“Poporul cel sfânt” al pucioşilor, condus pe noi culmi de progres de către aceşti doi moguli, va renunţa în scurt timp la pâine, la cartofi şi la fasole şi la orice grijă privind procurarea şi pregătirea mâncării. Ei se vor hrăni ca îngerii, doar cu Cuvântul lui Dumnezeu:
“Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tău cel de azi, care naşte un popor şi pe care va fi să-l hrăneşti cu hrana îngerilor[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Neisprăviţilor li se atrage serios atenţia ca nu cumva să propovăduiască şi ei, de capul lor, învăţătura de la Pucioasa. Pentru că nici “Cuvântul” de la Pucioasa nu grăieşte cu oricine, nu oricine este îndreptăţit să anunţe lumii întregi acest “Cuvânt” de la Pucioasa, ci numai cei doi lideri, solii “Celui Nevăzut, Necunoscut, şi Învăluit în cetele îngereşti”:
“[...]şi nu oricine trebuie să vestească măreaţa Ta lucrare a cuvântului Tău, căci nu cu oricine grăieşte acest cuvânt ca să fie el împărţit la oameni, ci numai cu cei pe care Tu îi chemi şi îi înveţi şi îi trimiţi apoi să se facă pildă de împărăţie a Ta între oameni, că altfel Tu nu poţi lua naştere în oameni. O, să nu se apuce omul neisprăvit să ia cuvântul Tău spre vestire,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Ignorând faptul că pensionarii primesc pensie ca un drept ce li se cuvine, în urma unor ani îndelungaţi de cotizare la stat, mogulii pucioşi îi critică sever pe cei care vor astăzi pensii mai mari de la guvern, amintindu-le că pe vremuri nu existau pensii, iar toată nădejdea bătrânilor era numai şi numai la Dumnezeu:
“ [...] azi nu mai ştie omul să nădăjduiască în Dumnezeu, şi numai în om nădăjduieşte omul şi nu se pregăteşte pentru Mine, ci numai pentru bătrâneţe se pregăteşte, bietul de el, şi nădăjduieşte în pensie pentru bătrâneţe, şi nu în Dumnezeu, şi nu în sărăcia cea pentru mântuirea lui. O, nici un sfânt n-a avut pe pământ pensie, ci a avut pe Dumnezeu şi n-a aşteptat de la om, ci numai de la Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
S-ar putea crede însă şi că cei doi moguli pucioşi, Nicolae şi Mihaela Pucioşescu, sunt mai degrabă invidioşi pe cei care au pensii, întrucât amândoi nu au astăzi nici o pensie, îndată ce n-au muncit mai nimic toată viaţa, ci au preferat să-i întreţină alţii, ca pe nişte stăpâni de sclavi. Ei, care vorbesc pompos despre “sărăcie pentru mântuire”, sunt doi farisei fanatici care trăiesc pe picior mare: au case şi terenuri, maşini scumpe, bani primiţi prin donaţii, confort modern, aparatură electronică şi slugi care le fac zilnic mâncare şi curat în cameră. Până şi pravila zilnică nu şi-o fac singuri, ci îşi cheamă supuşii ca “să-i ajute” la citit, dându-le fiecăruia câte o felie bună din Psaltire ca s-o parcurgă pentru ei, ca şi când te-ai putea ruga la Dumnezeu şi prin interpuşi. Ei răstălmăcesc duhul prevederii pe care-l dovedesc creştinii care îşi pregătesc din timp o pensie pentru bătrâneţe, ca să nu cadă pacoste şi grijă peste semenii lor, şi-l transformă în mod cinic şi sarcastic în “nădejde păcătoasă şi neputincioasă” şi în nădăjduirea că vor apuca “zile grele şi nevoi”:
“Spun aşa că Mă doare de la nădejdea cea păcătoasă şi neputincioasă a omului care-şi pregăteşte bătrâneţea cu mintea lui căzută, nădăjduind în zile grele şi în nevoi pentru viaţa lui.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Mogulii pucioşi “proorocesc” apoi că bieţii pensionari nu vor mai primi nici măcar puţinul primit până acum: curând, curând, ei nu vor mai primi nimic, nimic!!! :
“O, de-ai şti tu, omule, ce zile vin, nu le-ai mai dori să vină, ci ai sta numai cu ziua Mea, numai cu vremea Mea, numai cu venirea Mea, că nu-ţi va mai da nimeni nimic, nimic, curând, curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)
Bieţii bătrâni! Vor trăi şi vor vedea... cum e cu proorociile astea apocaliptice pucioşeşti.
……………………
Anca Estera
26 septembrie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.