245. Neofascismul subteran al pucioşilor
În revista ACUM ( www.acum.tv ) a apărut duminică 8 august a.c. un articol compus de Tihamer Czika şi intitulat Teoria neofascistă a “poporului ales” la români și maghiari .
Prezentarea, decriptarea şi combaterea acestei teorii neofasciste de către Tihamer Czika (la a cărui părere subscriem cu entuziasm şi cu convingere), confirmă în mod remarcabil o analiză făcută pe acest blog (noul-ierusalim.info, în postarea cu nr. #58) vis-a-vis de interesul manifestat de unele „mişcări” religioase pentru promovarea forţată a protocronismului românesc prin religie.
În analiza făcută pe acest blog se afirma că unele manifestări pietiste din România s-au afişat public ca nişte adevărate maşini de propagandă pseudo-creştină, iar “mişcările” au devenit treptat adevărate „partide religioase”. “Mişcăriştii” pseudo-ortodocşi români au capătat statura şi statutul unor „membri de partid” anonimi, cărora li se impunea executarea orbeşte a instrucţiunilor şi poruncilor liderilor lor. Adesea, ideologia acestor “pseudo-partide religioase” a fost şi este marcată de puternice accente politice retrograde. Desigur, o apoteoză a absurdului infantil al acestor inovaţii o regăsim în catehismul sectei neoprotestante cu substrat ortodox autointitulată „Noul Ierusalim” de la Pucioasa, care emite „proorocii” şi totodată pretenţii la generalizarea naţionalismului obsesiv, dus până tangenţa cu unele idei fasciste revolute. Aceste idei, pe fondul unor alte inepţii teologice promovate cu fudulie de către liderii sectei, lansează gogomănia că poporul român ar fi „poporul ales” de Dumnezeu încă de la Facerea Lumii, căruia toate popoarele globului pământesc i se vor închina şi îi vor aduce daruri. România, la rândul ei, este şi ea menită să fie iubită şi aleasă:
- este ţara care a ieşit prima din ape, atunci când la Facerea Lumii s-a arătat pentru prima dată uscatul;
- este ţara din al cărei lut (glod , prelevat exact din grădina pucioşilor de la Glodeni-Pucioasa) a fost plămădit strămoşul nostru Adam;
- este primul pământ ieşit din ape după potop ( ceea ce ar implica faptul că muntele Ararat, pe care s-a aşezat arca lui Noe, este şi el ascuns pe undeva, prin România);
- este ţara făgăduinţei şi a strălucirilor proorocită de proorocul Daniel;
- este Grădina Maicii Domnului;
- este buricul lumii, El Ombilico del Mondo, locul în care Dumnezeu a coborât întru a doua Sa venire şi de unde nu se mai duce nicăieri în lume.
Bomboana la colivă o reprezintă ideea ca limba română va trebui să devină urgent limbă universală, obligatorie pentru toate popoarele globului, deoarece este limba vorbită de Dumnezeu şi de toţi îngerii din ceruri. Ba mai mult, la Pucioasa se manifestă editorial, de peste 55 de ani încoace, o poliloghie cu iz moral-catehetic intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”, prin care „Dumnezeul” Pucioasei le vorbeşte oamenilor în limba cerului, care este, evident… limba română!
Pentru a putea comenta această interesantă asociere de idei critice la adresa teoriei neofasciste a “poporului ales” la români vom reproduce în continuare selecţiuni din articolul lui Tihamer Czika, inserând note personale acolo unde apar paralelisme:
Teoria neofascistă a “poporului ales” la români și maghiari
(de Tihamer Czika)
Am avut „plăcerea” zilele astea să mi se arate două clipuri ale unor emisiuni de televiziune din Ungaria și România care prezintă niște teorii pseudoștiințifice de tip neofascist, amalgame de teorii istorico-religioase bizare, conform cărora poporul maghiar/român ar fi cel mai vechi, cel mai mare dintre toate.
Nu este prima dată când m-am întâlnit cu astfel de teorii de fiecare parte. Există reviste, conferințe, emisiuni dedicate acestor idei periculoase de ani buni la ambele nații. Aventurarea modernă în pseudo-istoria de tip „übermensch” este rezultatul unor complexe de inferioritate vechi, provenite din secole de înfrângeri, care se încercă a fi acoperite prin retragerea într-o epopee națională grandomană, dar fără vreo bază științifică.
Înainte să vizionăm cele două prezentări, haideți să vedem împreună ideile comune ale acestora:
- Poporul nostru este strămoșul civilizației Europene, sau chiar a lumii. (Notă:Pucioşii pretind că poporul român a fost predestinat şi ales de către Dumnezeu înainte de Facerea Lumii) Fiecare își găsește poporul străvechi, care este mai bătrân decât orice mare civilizație din istoria clasică. La maghiari linia este: maghiari-huni-sciti, la români: români-daci-traci.
- Cultura poporului nostru este cea mai veche, unică din care s-au inspirat (furat) toți ceilalți.
- Niște asocieri bizare cosmice între „spiritualitatea” poporului și „divinul”, între istoria lui și misiunea apostolică de transmitere a civilizației. (Notă: Pucioşii pretind că poporul român urmează să fie recunoscut în curând de către toate popoarele drept „Noul Israel”, model desăvârşit de sfinţenie pentru întreaga omenire. Toate popoarele îl vor recunoaşte ca popor ales, îl vor preţui şi asculta, vor asimila învăţătura religioasă dezvoltată în Noua Scriptură intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, i se vor închina venind în pelerinaje nesfârşite la Noul Ierusalim de la Pucioasa şi-i vor aduce daruri )
- Legitimări ale acestor teorii căutate în vest (spusele unor istorici, politicieni, clerici din vest). (Notă: Pucioşii pretind că o serie de „proorocii”, printre care de mare preţ este cea a lui Sundar Singh, au prevestit alegerea României ca Grădină a Maicii Domnului, a Noului Ierusalim românesc, a poporului român şi a limbii române ca vectori ai mântuirii universale )
- Pseoudoștiința abundentă peste tot: în istorie, lingvistă, biologie, religie.
- Implicarea geneticii în demonstrarea teoriei nației „übermensch”.
- Poporul nostru/teritoriul nostru a fost și este centrul lumii. Acest lucru este demonstrat de istorie, toți voiau să ne cucerească pe noi. (Notă: Pucioşii pretind că teritoriul românesc a fost mereu „centrul spiritual al lumii”: primul la Facere, primul la zidirea lui Adam, primul la renaşterea lumii după potop, primul la renaşterea spirituală a lumii după a doua venire a lui Hristos-Cuvântul la Glodeni-Pucioasa. Poporul român este prezentat ca „născut odată cu Hristos”, făcându- se aluzie la aşa-zisa asimilare a dacilor de către romani din secolul I)
- Referirea la „chakra inimii” care se află în Ungaria/România (a, what??) (Notă: Evident că pucioşii pretind că „chakra inimii” se află în România, mai precis la Pucioasa. Aici se face alegerea celor curaţi cu inima şi nicăieri nu este ca aici:
„Ce fac Eu aici cu voi, nu e nicăieri. Eu am ales aici trupuri curate, inimi curate şi locaş curat.” (Citat din „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 17/30 mai 1990) )
- Complexul de inferioritate care se resimte prin reluarea în diferite feluri a idei generale: „suntem mult mai mult decât…suntem”.
- Diferite teorii ale conspirației conform cărora toată lumea era și este împotriva acestui cel mai important popor. (Notă: Pucioşii pretind că poporul român a fost greu încercat de-a lungul istoriei, fiind agresat sistematic de alte popoare, iar supravieţuirea lui este un miracol datorat voinţei lui Dumnezeu, care-i predestinase un anumit rol în istorie. Poporul pucios la rândul lui, deşi nu este iubit de vecini şi de străini, el a fost ales cu o misiune foarte precisă şi nobilă: să se aleagă pentru că este ales, să se deosebească de celelalte neamuri, să lucreze apoi curăţirea pământului şi cucerirea lui [prin mijloace paşnice, evident: prin săvârşirea văzută de semne şi de minuni care-i vor înspăimânta pe oameni şi care îi vor supune lui toate popoarele lumii]:
„Poporul Noului Ierusalim, ales pentru curăţirea pământului.
… Nu te teme, Noule Ierusalime! Dacă nu te iubesc vecinii, te iubesc străinii, căci slava lui Dumnezeu va fi în tine, şi tu vei fi curăţirea şi cucerirea. Nimeni nu ştie minunile şi semnele pe care le voi face aici. … Grăiesc către iubitorii Mei: alegeţi-vă, tată, şi deosebiţi-vă, că veţi fi aleşii Mei şi iubiţii Mei, că iubirea de Dumnezeu vă alege singură.” (Citat din „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 14/27 iulie 1993) )
- Limbajul în general mistificat, greu de înțeles, plin de sofisme religioase și trimiteri “istorice” alternative.
[...]
Iată, de fapt nu suntem deloc diferiți. Ideologia neofascistă română și cea maghiară este aproape aceeași. Bineînțeles au și condimentul propriu provenit din strămoșii diferiți, din istoria veche (adevărată sau închipuită) diferită. Dar în esența este aceeași. E și logic să se asemene atât de mult. Amândouă sunt niște actualizări ale unor teorii create în anii ’30, ’40 ai secolului trecut sub influența ideilor fascismului italian și ale nazismului german.
Consider foarte periculoasă răspândirea acestor idei, care la suprafață par niște aventurări ezoterice ale unor naționaliști frustrați, însă în realitate sunt niște idei clar fasciste, posibil a fi folosite la justificarea unor xenofobii, rasisme de cel mai jos nivel (vezi Noua Dreaptă sau Garda Maghiară).
De asemenea răspândirea iresponsabilă a unor astfel de idei de către mass-media erodează fundamentul științific al istoriei într-un context în care știința adevărată, cea caracterizată prin raționalitate, obiectivitate, bazată pe dovezi, este deja atacată în societățile noastre de biserică, de ezoterie, de medicina alternativă, iar în ultimii ani în România chiar de către guvernanți (prin diminuarea drastică a bugetului cercetării, prin obligativitatea orelor de religie, prin scoaterea evoluționismului din curricula de biologie, etc.).
Din păcate sunt prea puțini la București și la Budapesta care își dau seama de caracterul fascist a acestor teorii și de pericolul pe care îl reprezintă pentru aceste două societăți.
………….
Concluzie.
Pericolul neofascist prezentat de Czika în articolul său nu este o exagerare provenită dintr-o bogată imaginaţie. Ea este o tristă şi alarmantă realitate, confirmată de exemple concrete, arborate şi adoptate de facţiuni pseudo-religioase (dar cu ambiţii politice mascate), care trăiesc printre noi. Este notabilă atitudinea xenofobă a ideologiei sectei Pucioşilor, îndreptată în special împotriva ţiganilor, dar şi a altor popoare (germani, francezi, englezi, turci, israeliţi, americani). Ei promovează teoria „poporului ales” de Dumnezeu, „Israelul cel Nou” , care îl va înlocui pe cel vechi, Israelul tradiţional şi istoric:
„Măi puişorii Mei, misiunea Mea de la Tatăl este să-Mi cresc un popor nou, un Israel nou în poporul român, căci poporul ales de Mine în trecut s-a stricat de tot. Pentru asta am venit în lume, am venit sa-Mi aleg din lume nişte mieluşei blânzi şi ascultători, să-i pot hrăni cu hrana cerească.” (Citat din „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1/14 iunie 1955)
„Alegerea” este o însuşire de excepţie, pe care ucenicii pucioşi o promovează cu prioritate. Ea este cheia fără de care Dumnezeul de la Pucioasa nu „reuşeşte” să facă ceea ce şi-a propus: temelia unei noi biserici, schismatice. Alegerea are un caracter general (poporul român), unul particular („poporul” pucios) şi unul sectar (o nouă „biserică”, pseudo-ortodoxă, ruptă din Biserica-mamă, BOR). Mai este şi o alegere cu caracter profetic, prin care din poporul pucios „cel ales” se mai face o alegere: cea a unui „prooroc” ( de fapt, era vorba de o „proorociţă”) care să înlesnească o neîntreruptă comunicare între Dumnezeu şi poporul ales:
„Despre aceasta sfânta Virginia spunea: «Daţi-vă bine seama, că eu puteam să înaintez lucrarea Domnului printr-un suflet care cunoştea Scriptura, şi atunci aţi fi zis ca le ia din Scriptura şi vi le scrie. De aceea am ales pe lelica mea, pentru ca ea nu ştie decât ce-i dau eu» [...] În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român. Atunci El i-a ales dintre cei chemaţi pe cei ce rămăseseră credincioşi lângă El şi i-a aşezat pe pământul ales de la Glodeni-Pucioasa, pe care în anul 1991 urma să fie ridicată Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, după legea creştin-ortodoxă. Odată cu această temelie vazută, care împlinea în duh profeţia Apocalipsei, de cer nou şi pământ nou, şi în paralel cu lucrarea de coborâre a cuvântului Său prin sora sfintei Virginia, Dumnezeu a pus în aceste locuri şi o temelie tainică şi trainică. El i-a ales pe acei creştini care de atunci încoace aud şi scriu cuvântul lui Dumnezeu, acest nou fir de coborâre cerească, lucru pe care Domnul îl profeţise demult prin sfânta Virginia, iar acum îl întărea şi îl certifica prin sora ei, lelica Maria, adeverindu-i împlinirea.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, ediţia 2006, pag.272)
Simpla copiere a unor obiceiuri civilizatoare de la alte popoare din Europa şi de peste Ocean este considerată de către pucioşi a fi o întinare deosebit de periculoasă, care aduce atingere identităţii sacre a rromânismului moştenit din strămoşi, şi care poate merge până la pierderea de facto a identităţii de stirpe. Civilizaţia însăşi este privită ca un pericol de moarte, infiltrat cu vrăjmăşie de „cel străin” pentru a macula puritatea tradiţiei „poporului ales”şi a-l îndepărta de Dumnezeu. Până şi cuvântul „civilizaţie” luat ca atare, ca neologism, este denunţat ca păgânesc şi cu faţă ascunsă (nociv) pentru frumoasa şi curata limbă românească:
„O, românule, românule creştin, adu-ţi aminte de Mine, românule, poporul Meu ales! O, că te-a încântat un cuvânt urât şi l-ai luat pe limbă şi ţi s-a părut dulce şi ai mâncat şi te-ai înveşmântat cu rodul acestui cuvânt! Că a venit la tine cel străin şi ţi-a şoptit la ureche acest cuvânt: civilizaţie. La Mine nu este acest cuvânt, iar în cartea limbii tale nu era nici acolo acest cuvânt. Dar acest cuvânt este pagânie, tată. Nu este de la Dumnezeu nimic în acest cuvânt cu faţă ascunsă. Şi acum cine te mai scapă pe tine de această dulceaţă? O, iată ce ai păţit, românule, ca la această dulceaţă trag muştele şi mănânca din tine şi te lasă sărac de Mine. Iată ce cuvânt, ce limbă straină de Mine: civilizaţie.[...] O, poporule român, te-ai civilizat, şi de Dumnezeu te-ai depărtat. ” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul român este predestinat şi însemnat cu semn dumnezeiesc şi ales prin ungere cerească (precum regii şi patriarhii Vechiului Testament) pentru a fi creştin şi model pentru celelalte popoare, încă de la naşterea sa:
„Românule tată, tu trebuia să slujeşti lui Dumnezeu, românule, poporul Meu, ca ai ungere de la începutul tău, creştinule român, ai semnul Meu pe tine, iar semnul, acesta este: în numele Tatalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Apoi, poporul român este de-a dreptul zeificat. Atît Naşterea lui Hristos, cât şi Naşterea Poporului Român, au avut loc într-o singură zi, iar Naşterea Lor s-a făcut din Duhul Sfânt:
„Eu te-am născut din Duhul Sfânt la naşterea Mea din Fecioară. Eu M-am născut prunc, şi tu te-ai născut popor într-o singură zi, în ziua cuvântului Meu rostit peste tine, ţară română, ţară creştină!” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Pucioşii îi acuză apoi pe români că nici nu mai ştiu că sunt români, deoarece s-au depărtat de viaţa tradiţională şi s-au mutat la bloc (la „cutie”). Ei sunt însă pe nedrept acuzaţi, deoarece au ajuns în această situaţie nedorită de ei datorită împrejurărilor istorice potrivnice. Se omite în mod deliberat faptul că a existat o politică antinaţională şi antiromânească, instaurată după anul 1946 de către comuniştii cominternişti, care au naţionalizat pământurile şi averile transformând clasa ţărănească în „proletari”, adică într-o masă de manevră lipsită de mijloace de subzistenţă:
„O, tu ştii ce înseamnă român? Nu ştii ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să vorbesc Eu cu tine ca să Mă înţeleg cu tine ca la începutul tău, românule, poporul Meu? O, te-ai băgat şi tu în cutie, tată, şi nu mai ai ogradă şi iarbă şi pomi şi pădure şi poiană şi căsuţe cu miere şi sapă şi grapă, şi nu mai eşti român.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Pucioşii îi acuză pe români că nu mai sunt români, comparându-i la modul peiorativ cu alte neamuri, considerate de ei, în principiu, inferioare, pentru nişte obiceiuri sau însuşiri considerate condamnabile (alte praznice, ca nemţii; alte haine, ca francezii; altă limbă, ca englezii; alte orientări sexuale, ca turcii şi israeliţii; altă vârstă, ca americanii):
„Eşti neamţ, ca te-ai lăsat după praznicele nemţeşti. Eşti francez, că te-ai îmbrăcat cu haină franţuză. Eşti englez, că ţi-ai stâlcit limba ta cea dulce. Eşti turc, şi ai făcut ca Israel, care s-a unit cu trup de pe cale. Eşti american, că ţi-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, şi ţi-ai uitat strămoşii pe care-i ai dedesubtul tău. Eşti american, de parcă nu mai ai strămoşi şi frumuseţe străbună. Ţi-ai uitat bunicii, poporule român.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul român şi-a uitat limba, limba română strămoşească, pe care până şi Dumnezeu din cer o vorbeşte:
„O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pamânt şi în cer.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Împrumuturile de la străini s-au dovedit nocive pentru limba română, căci neologismele i-au alterat frumuseţea originală. O limbă română curată, acum numai în cer se mai vorbeşte (fără urmă de neologisme, aşadar), de către Dumnezeu şi de către îngeri, şi de aceea este numită de Ei „limbă cerească”, limba „Evangheliei celei Noi” de la Pucioasa, numită „Cuvântul lui Dumnezeu”:
„Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul daco-get a fost creştinat de Sfântul Apostol Andrei, care l-a şi botezat atunci cu numele nou de „român”, iar ţara a botezat-o cu numele nou „România”. În acest nume, România-Noul Israel, se vor binecuvânta toate popoarele pământului, aşa cum se binecuvântaseră şi pe vremea lui Avraam toate neamurile, în numele lui. Toţi oamenii care vor voi să se îmbrace în învăţătura creştinismului pucios se vor numi români binecuvântaţi, iar cei care nu vor voi, vor rămâne păgâni blestemaţi:
„Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tau. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tau cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, caci tot omul care se va îmbrăca cu camăşuţa de creştin se va numi român.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Toţi românii sunt chemaţi cu strigăte de un patetism tânguitor, ca să-şi înmoaie inimile şi să le întoarcă spre pucioşism. „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este denumit „Evanghelia învierii făpturii”. Românii sunt somaţi să se delimiteze de învăţătura malefică a celorlalte popoare care n-au ungere cerească aşa cum au românii, să renunţe la neologisme şi să nu-şi mai urască propria lui limbă. România este ţara întoarcerii lui Hristos, dar până acum a făcut numai desfrânare, uitându-şi limba şi dispreţuind „Evanghelia de la Pucioasa”:
„O, vin să te strig. Te strigă începutul tău şi dragostea Mea cea dintâi întru tine, ca Eu pe limba ta rostesc judecata păcatului şi Evanghelia învierii făpturii, şi tu, românule, ţi-ai urât limba ta, Evanghelia Mea, şi ai luat în ea de la alte popoare, care n-au ungerea ta. Numai tu ai ungere încă din scutece; numai tu între popoarele vremii; numai tu, Românie, ţară a întoarcerii Mele. De aceea te-am pregătit şi te-am născut şi la începutul tău, şi la sfârşitul tău, şi tu de ce ţi-ai uitat limba şi Evanghelia? De ce? O, aceasta este desfrânare, tată.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Referindu-se la perioada comunistă, pucioşii pretind că pe vremea aceea toate mergeau prost, iar toate celelalte popoare erau popoare păgâne, care l-au influenţat în rău pe singurul popor ales, pe poporul român. Ei afirmă că industrializarea ţării a fost ceva rău, deşi ea asigura pe vremea aceea un loc de muncă fiecărui om care voia să muncească. Ei mai afirmă că românii se făcuseră stăpâni peste români, deşi astăzi este şi mai rău, căci românii îi au ca stăpâni pe străini. Ei afirmă că ştiinţa în special şi cunoaşterea în general sunt lucruri păgâneşti, care l-au dus pe om la minciună şi la robie. Vine acum Învăţătura Pucioşească să-i dezrobească pe români de toate tarele şi de obiceiurile rele, căci Poporul Român este născut de sus de la Dumnezeu şi este poporul ales, Mireasa lui Hristos cel revenit acum din cer pe pământul sfânt de la Pucioasa:
„Ai făcut şi tu ce au făcut popoarele păgâne. Ai făcut fabrici de fum şi uzine de moarte, ca să pregăteşti moartea trupului tău, şi omul cel mic din tine nu ştie ce faci tu peste el. Te-ai facut şi tu stăpân pe om, românule, poporul Meu, dar Eu l-am făcut pe om sa fie liber şi nu rob omului. Ai învăţat şi tu calea păgână şi ştiinţa păgână, şi nu te-a dus la bine, şi te-a dus la minciună şi la moarte. Dar Eu vin să te dezrobesc. Tu eşti poporul Meu ales, eşti omul cel născut de sus la naşterea Mea şi a ta, căci Tatăl ne-a născut odată pe Mine şi pe tine, Mire şi mireasă din cer, din apă, duh şi sânge.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul ales, Poporul Pucios cel născut odată cu Hristos, ca să fie ei Mire şi Mireasă, era chemat atunci (4 martie 1995) ca să schimbe destinul lumii.
Au trecut 15 ani de atunci şi… nimic nu s-a schimbat. Doar poporul pucios s-a mai răsfirat.
………………………
Anca Estera
10 august 2010
………………………
Completare
În postarea #34 de pe acest blog există un paragraf care evidenţiază câteva îndemnuri xenofobe apărute în doctrina pucioşilor de la Noul Ierusalim. Pentru simplificare voi reproduce aici acest paragraf:
9. Îndemnuri xenofobe
Preamărirea exagerată a românismului şi a tot ce este românesc capătă la un moment dat stridenţe xenofobe, incompatibile cu mesajul irenic al Bibliei:
“O, fiule, fii român, nu fii ţigan, că nu găseşti pe pământ înţelepciune decât la Mine” (1 ianuarie 1972)
Concluzia? Numai la Dumnezeu şi la români găseşti înţelepciune; la ţigani, nu.
“ Nu fiţi ca ţiganii de la uşa bisericii, care cer de pomană şi care nu se roagă pentru cel care l-a miluit…” ( 14 ianuarie 1975)
“ Nu vă împrieteniţi cu păgânul. Nu fi prieten cu el, căci păgânului nu-i place creştinul ci te face prieten să te tragă în viaţa maghiară.” (19 ianuarie 1975)
Concluzia e inevitabilă: păgânii au viaţă maghiară. Dar ce viaţă or avea maghiarii? Probabil, păgână.
“ Nu fii popor rău, nu avea inima ta inimă de evreu, şi fii samarinean” (17 august 1975)
Concluzia? Evreii sunt un popor rău.
Dar care este mesajul biblic faţă de naţionalităţi?
“Căci nu este deosebire între iudeu şi elin, pentru că Acelaşi este Domnul tuturor, Care îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El” (Rom.10:12)
“Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Gal. 3:28.)
“Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.” (Col.3:11)
Aşadar, Biblia îi defineşte pe creştini ca fiind un popor aparte, în care sentimentul naţional nici nu dispare, dar nici nu devine un criteriu de diferenţiere.
Prezentarea, decriptarea şi combaterea acestei teorii neofasciste de către Tihamer Czika (la a cărui părere subscriem cu entuziasm şi cu convingere), confirmă în mod remarcabil o analiză făcută pe acest blog (noul-ierusalim.info, în postarea cu nr. #58) vis-a-vis de interesul manifestat de unele „mişcări” religioase pentru promovarea forţată a protocronismului românesc prin religie.
În analiza făcută pe acest blog se afirma că unele manifestări pietiste din România s-au afişat public ca nişte adevărate maşini de propagandă pseudo-creştină, iar “mişcările” au devenit treptat adevărate „partide religioase”. “Mişcăriştii” pseudo-ortodocşi români au capătat statura şi statutul unor „membri de partid” anonimi, cărora li se impunea executarea orbeşte a instrucţiunilor şi poruncilor liderilor lor. Adesea, ideologia acestor “pseudo-partide religioase” a fost şi este marcată de puternice accente politice retrograde. Desigur, o apoteoză a absurdului infantil al acestor inovaţii o regăsim în catehismul sectei neoprotestante cu substrat ortodox autointitulată „Noul Ierusalim” de la Pucioasa, care emite „proorocii” şi totodată pretenţii la generalizarea naţionalismului obsesiv, dus până tangenţa cu unele idei fasciste revolute. Aceste idei, pe fondul unor alte inepţii teologice promovate cu fudulie de către liderii sectei, lansează gogomănia că poporul român ar fi „poporul ales” de Dumnezeu încă de la Facerea Lumii, căruia toate popoarele globului pământesc i se vor închina şi îi vor aduce daruri. România, la rândul ei, este şi ea menită să fie iubită şi aleasă:
- este ţara care a ieşit prima din ape, atunci când la Facerea Lumii s-a arătat pentru prima dată uscatul;
- este ţara din al cărei lut (glod , prelevat exact din grădina pucioşilor de la Glodeni-Pucioasa) a fost plămădit strămoşul nostru Adam;
- este primul pământ ieşit din ape după potop ( ceea ce ar implica faptul că muntele Ararat, pe care s-a aşezat arca lui Noe, este şi el ascuns pe undeva, prin România);
- este ţara făgăduinţei şi a strălucirilor proorocită de proorocul Daniel;
- este Grădina Maicii Domnului;
- este buricul lumii, El Ombilico del Mondo, locul în care Dumnezeu a coborât întru a doua Sa venire şi de unde nu se mai duce nicăieri în lume.
Bomboana la colivă o reprezintă ideea ca limba română va trebui să devină urgent limbă universală, obligatorie pentru toate popoarele globului, deoarece este limba vorbită de Dumnezeu şi de toţi îngerii din ceruri. Ba mai mult, la Pucioasa se manifestă editorial, de peste 55 de ani încoace, o poliloghie cu iz moral-catehetic intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”, prin care „Dumnezeul” Pucioasei le vorbeşte oamenilor în limba cerului, care este, evident… limba română!
Pentru a putea comenta această interesantă asociere de idei critice la adresa teoriei neofasciste a “poporului ales” la români vom reproduce în continuare selecţiuni din articolul lui Tihamer Czika, inserând note personale acolo unde apar paralelisme:
Teoria neofascistă a “poporului ales” la români și maghiari
(de Tihamer Czika)
Am avut „plăcerea” zilele astea să mi se arate două clipuri ale unor emisiuni de televiziune din Ungaria și România care prezintă niște teorii pseudoștiințifice de tip neofascist, amalgame de teorii istorico-religioase bizare, conform cărora poporul maghiar/român ar fi cel mai vechi, cel mai mare dintre toate.
Nu este prima dată când m-am întâlnit cu astfel de teorii de fiecare parte. Există reviste, conferințe, emisiuni dedicate acestor idei periculoase de ani buni la ambele nații. Aventurarea modernă în pseudo-istoria de tip „übermensch” este rezultatul unor complexe de inferioritate vechi, provenite din secole de înfrângeri, care se încercă a fi acoperite prin retragerea într-o epopee națională grandomană, dar fără vreo bază științifică.
Înainte să vizionăm cele două prezentări, haideți să vedem împreună ideile comune ale acestora:
- Poporul nostru este strămoșul civilizației Europene, sau chiar a lumii. (Notă:Pucioşii pretind că poporul român a fost predestinat şi ales de către Dumnezeu înainte de Facerea Lumii) Fiecare își găsește poporul străvechi, care este mai bătrân decât orice mare civilizație din istoria clasică. La maghiari linia este: maghiari-huni-sciti, la români: români-daci-traci.
- Cultura poporului nostru este cea mai veche, unică din care s-au inspirat (furat) toți ceilalți.
- Niște asocieri bizare cosmice între „spiritualitatea” poporului și „divinul”, între istoria lui și misiunea apostolică de transmitere a civilizației. (Notă: Pucioşii pretind că poporul român urmează să fie recunoscut în curând de către toate popoarele drept „Noul Israel”, model desăvârşit de sfinţenie pentru întreaga omenire. Toate popoarele îl vor recunoaşte ca popor ales, îl vor preţui şi asculta, vor asimila învăţătura religioasă dezvoltată în Noua Scriptură intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, i se vor închina venind în pelerinaje nesfârşite la Noul Ierusalim de la Pucioasa şi-i vor aduce daruri )
- Legitimări ale acestor teorii căutate în vest (spusele unor istorici, politicieni, clerici din vest). (Notă: Pucioşii pretind că o serie de „proorocii”, printre care de mare preţ este cea a lui Sundar Singh, au prevestit alegerea României ca Grădină a Maicii Domnului, a Noului Ierusalim românesc, a poporului român şi a limbii române ca vectori ai mântuirii universale )
- Pseoudoștiința abundentă peste tot: în istorie, lingvistă, biologie, religie.
- Implicarea geneticii în demonstrarea teoriei nației „übermensch”.
- Poporul nostru/teritoriul nostru a fost și este centrul lumii. Acest lucru este demonstrat de istorie, toți voiau să ne cucerească pe noi. (Notă: Pucioşii pretind că teritoriul românesc a fost mereu „centrul spiritual al lumii”: primul la Facere, primul la zidirea lui Adam, primul la renaşterea lumii după potop, primul la renaşterea spirituală a lumii după a doua venire a lui Hristos-Cuvântul la Glodeni-Pucioasa. Poporul român este prezentat ca „născut odată cu Hristos”, făcându- se aluzie la aşa-zisa asimilare a dacilor de către romani din secolul I)
- Referirea la „chakra inimii” care se află în Ungaria/România (a, what??) (Notă: Evident că pucioşii pretind că „chakra inimii” se află în România, mai precis la Pucioasa. Aici se face alegerea celor curaţi cu inima şi nicăieri nu este ca aici:
„Ce fac Eu aici cu voi, nu e nicăieri. Eu am ales aici trupuri curate, inimi curate şi locaş curat.” (Citat din „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 17/30 mai 1990) )
- Complexul de inferioritate care se resimte prin reluarea în diferite feluri a idei generale: „suntem mult mai mult decât…suntem”.
- Diferite teorii ale conspirației conform cărora toată lumea era și este împotriva acestui cel mai important popor. (Notă: Pucioşii pretind că poporul român a fost greu încercat de-a lungul istoriei, fiind agresat sistematic de alte popoare, iar supravieţuirea lui este un miracol datorat voinţei lui Dumnezeu, care-i predestinase un anumit rol în istorie. Poporul pucios la rândul lui, deşi nu este iubit de vecini şi de străini, el a fost ales cu o misiune foarte precisă şi nobilă: să se aleagă pentru că este ales, să se deosebească de celelalte neamuri, să lucreze apoi curăţirea pământului şi cucerirea lui [prin mijloace paşnice, evident: prin săvârşirea văzută de semne şi de minuni care-i vor înspăimânta pe oameni şi care îi vor supune lui toate popoarele lumii]:
„Poporul Noului Ierusalim, ales pentru curăţirea pământului.
… Nu te teme, Noule Ierusalime! Dacă nu te iubesc vecinii, te iubesc străinii, căci slava lui Dumnezeu va fi în tine, şi tu vei fi curăţirea şi cucerirea. Nimeni nu ştie minunile şi semnele pe care le voi face aici. … Grăiesc către iubitorii Mei: alegeţi-vă, tată, şi deosebiţi-vă, că veţi fi aleşii Mei şi iubiţii Mei, că iubirea de Dumnezeu vă alege singură.” (Citat din „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 14/27 iulie 1993) )
- Limbajul în general mistificat, greu de înțeles, plin de sofisme religioase și trimiteri “istorice” alternative.
[...]
Iată, de fapt nu suntem deloc diferiți. Ideologia neofascistă română și cea maghiară este aproape aceeași. Bineînțeles au și condimentul propriu provenit din strămoșii diferiți, din istoria veche (adevărată sau închipuită) diferită. Dar în esența este aceeași. E și logic să se asemene atât de mult. Amândouă sunt niște actualizări ale unor teorii create în anii ’30, ’40 ai secolului trecut sub influența ideilor fascismului italian și ale nazismului german.
Consider foarte periculoasă răspândirea acestor idei, care la suprafață par niște aventurări ezoterice ale unor naționaliști frustrați, însă în realitate sunt niște idei clar fasciste, posibil a fi folosite la justificarea unor xenofobii, rasisme de cel mai jos nivel (vezi Noua Dreaptă sau Garda Maghiară).
De asemenea răspândirea iresponsabilă a unor astfel de idei de către mass-media erodează fundamentul științific al istoriei într-un context în care știința adevărată, cea caracterizată prin raționalitate, obiectivitate, bazată pe dovezi, este deja atacată în societățile noastre de biserică, de ezoterie, de medicina alternativă, iar în ultimii ani în România chiar de către guvernanți (prin diminuarea drastică a bugetului cercetării, prin obligativitatea orelor de religie, prin scoaterea evoluționismului din curricula de biologie, etc.).
Din păcate sunt prea puțini la București și la Budapesta care își dau seama de caracterul fascist a acestor teorii și de pericolul pe care îl reprezintă pentru aceste două societăți.
………….
Concluzie.
Pericolul neofascist prezentat de Czika în articolul său nu este o exagerare provenită dintr-o bogată imaginaţie. Ea este o tristă şi alarmantă realitate, confirmată de exemple concrete, arborate şi adoptate de facţiuni pseudo-religioase (dar cu ambiţii politice mascate), care trăiesc printre noi. Este notabilă atitudinea xenofobă a ideologiei sectei Pucioşilor, îndreptată în special împotriva ţiganilor, dar şi a altor popoare (germani, francezi, englezi, turci, israeliţi, americani). Ei promovează teoria „poporului ales” de Dumnezeu, „Israelul cel Nou” , care îl va înlocui pe cel vechi, Israelul tradiţional şi istoric:
„Măi puişorii Mei, misiunea Mea de la Tatăl este să-Mi cresc un popor nou, un Israel nou în poporul român, căci poporul ales de Mine în trecut s-a stricat de tot. Pentru asta am venit în lume, am venit sa-Mi aleg din lume nişte mieluşei blânzi şi ascultători, să-i pot hrăni cu hrana cerească.” (Citat din „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1/14 iunie 1955)
„Alegerea” este o însuşire de excepţie, pe care ucenicii pucioşi o promovează cu prioritate. Ea este cheia fără de care Dumnezeul de la Pucioasa nu „reuşeşte” să facă ceea ce şi-a propus: temelia unei noi biserici, schismatice. Alegerea are un caracter general (poporul român), unul particular („poporul” pucios) şi unul sectar (o nouă „biserică”, pseudo-ortodoxă, ruptă din Biserica-mamă, BOR). Mai este şi o alegere cu caracter profetic, prin care din poporul pucios „cel ales” se mai face o alegere: cea a unui „prooroc” ( de fapt, era vorba de o „proorociţă”) care să înlesnească o neîntreruptă comunicare între Dumnezeu şi poporul ales:
„Despre aceasta sfânta Virginia spunea: «Daţi-vă bine seama, că eu puteam să înaintez lucrarea Domnului printr-un suflet care cunoştea Scriptura, şi atunci aţi fi zis ca le ia din Scriptura şi vi le scrie. De aceea am ales pe lelica mea, pentru ca ea nu ştie decât ce-i dau eu» [...] În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român. Atunci El i-a ales dintre cei chemaţi pe cei ce rămăseseră credincioşi lângă El şi i-a aşezat pe pământul ales de la Glodeni-Pucioasa, pe care în anul 1991 urma să fie ridicată Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, după legea creştin-ortodoxă. Odată cu această temelie vazută, care împlinea în duh profeţia Apocalipsei, de cer nou şi pământ nou, şi în paralel cu lucrarea de coborâre a cuvântului Său prin sora sfintei Virginia, Dumnezeu a pus în aceste locuri şi o temelie tainică şi trainică. El i-a ales pe acei creştini care de atunci încoace aud şi scriu cuvântul lui Dumnezeu, acest nou fir de coborâre cerească, lucru pe care Domnul îl profeţise demult prin sfânta Virginia, iar acum îl întărea şi îl certifica prin sora ei, lelica Maria, adeverindu-i împlinirea.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, ediţia 2006, pag.272)
Simpla copiere a unor obiceiuri civilizatoare de la alte popoare din Europa şi de peste Ocean este considerată de către pucioşi a fi o întinare deosebit de periculoasă, care aduce atingere identităţii sacre a rromânismului moştenit din strămoşi, şi care poate merge până la pierderea de facto a identităţii de stirpe. Civilizaţia însăşi este privită ca un pericol de moarte, infiltrat cu vrăjmăşie de „cel străin” pentru a macula puritatea tradiţiei „poporului ales”şi a-l îndepărta de Dumnezeu. Până şi cuvântul „civilizaţie” luat ca atare, ca neologism, este denunţat ca păgânesc şi cu faţă ascunsă (nociv) pentru frumoasa şi curata limbă românească:
„O, românule, românule creştin, adu-ţi aminte de Mine, românule, poporul Meu ales! O, că te-a încântat un cuvânt urât şi l-ai luat pe limbă şi ţi s-a părut dulce şi ai mâncat şi te-ai înveşmântat cu rodul acestui cuvânt! Că a venit la tine cel străin şi ţi-a şoptit la ureche acest cuvânt: civilizaţie. La Mine nu este acest cuvânt, iar în cartea limbii tale nu era nici acolo acest cuvânt. Dar acest cuvânt este pagânie, tată. Nu este de la Dumnezeu nimic în acest cuvânt cu faţă ascunsă. Şi acum cine te mai scapă pe tine de această dulceaţă? O, iată ce ai păţit, românule, ca la această dulceaţă trag muştele şi mănânca din tine şi te lasă sărac de Mine. Iată ce cuvânt, ce limbă straină de Mine: civilizaţie.[...] O, poporule român, te-ai civilizat, şi de Dumnezeu te-ai depărtat. ” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul român este predestinat şi însemnat cu semn dumnezeiesc şi ales prin ungere cerească (precum regii şi patriarhii Vechiului Testament) pentru a fi creştin şi model pentru celelalte popoare, încă de la naşterea sa:
„Românule tată, tu trebuia să slujeşti lui Dumnezeu, românule, poporul Meu, ca ai ungere de la începutul tău, creştinule român, ai semnul Meu pe tine, iar semnul, acesta este: în numele Tatalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Apoi, poporul român este de-a dreptul zeificat. Atît Naşterea lui Hristos, cât şi Naşterea Poporului Român, au avut loc într-o singură zi, iar Naşterea Lor s-a făcut din Duhul Sfânt:
„Eu te-am născut din Duhul Sfânt la naşterea Mea din Fecioară. Eu M-am născut prunc, şi tu te-ai născut popor într-o singură zi, în ziua cuvântului Meu rostit peste tine, ţară română, ţară creştină!” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Pucioşii îi acuză apoi pe români că nici nu mai ştiu că sunt români, deoarece s-au depărtat de viaţa tradiţională şi s-au mutat la bloc (la „cutie”). Ei sunt însă pe nedrept acuzaţi, deoarece au ajuns în această situaţie nedorită de ei datorită împrejurărilor istorice potrivnice. Se omite în mod deliberat faptul că a existat o politică antinaţională şi antiromânească, instaurată după anul 1946 de către comuniştii cominternişti, care au naţionalizat pământurile şi averile transformând clasa ţărănească în „proletari”, adică într-o masă de manevră lipsită de mijloace de subzistenţă:
„O, tu ştii ce înseamnă român? Nu ştii ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să vorbesc Eu cu tine ca să Mă înţeleg cu tine ca la începutul tău, românule, poporul Meu? O, te-ai băgat şi tu în cutie, tată, şi nu mai ai ogradă şi iarbă şi pomi şi pădure şi poiană şi căsuţe cu miere şi sapă şi grapă, şi nu mai eşti român.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Pucioşii îi acuză pe români că nu mai sunt români, comparându-i la modul peiorativ cu alte neamuri, considerate de ei, în principiu, inferioare, pentru nişte obiceiuri sau însuşiri considerate condamnabile (alte praznice, ca nemţii; alte haine, ca francezii; altă limbă, ca englezii; alte orientări sexuale, ca turcii şi israeliţii; altă vârstă, ca americanii):
„Eşti neamţ, ca te-ai lăsat după praznicele nemţeşti. Eşti francez, că te-ai îmbrăcat cu haină franţuză. Eşti englez, că ţi-ai stâlcit limba ta cea dulce. Eşti turc, şi ai făcut ca Israel, care s-a unit cu trup de pe cale. Eşti american, că ţi-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, şi ţi-ai uitat strămoşii pe care-i ai dedesubtul tău. Eşti american, de parcă nu mai ai strămoşi şi frumuseţe străbună. Ţi-ai uitat bunicii, poporule român.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul român şi-a uitat limba, limba română strămoşească, pe care până şi Dumnezeu din cer o vorbeşte:
„O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pamânt şi în cer.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Împrumuturile de la străini s-au dovedit nocive pentru limba română, căci neologismele i-au alterat frumuseţea originală. O limbă română curată, acum numai în cer se mai vorbeşte (fără urmă de neologisme, aşadar), de către Dumnezeu şi de către îngeri, şi de aceea este numită de Ei „limbă cerească”, limba „Evangheliei celei Noi” de la Pucioasa, numită „Cuvântul lui Dumnezeu”:
„Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul daco-get a fost creştinat de Sfântul Apostol Andrei, care l-a şi botezat atunci cu numele nou de „român”, iar ţara a botezat-o cu numele nou „România”. În acest nume, România-Noul Israel, se vor binecuvânta toate popoarele pământului, aşa cum se binecuvântaseră şi pe vremea lui Avraam toate neamurile, în numele lui. Toţi oamenii care vor voi să se îmbrace în învăţătura creştinismului pucios se vor numi români binecuvântaţi, iar cei care nu vor voi, vor rămâne păgâni blestemaţi:
„Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tau. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tau cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, caci tot omul care se va îmbrăca cu camăşuţa de creştin se va numi român.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Toţi românii sunt chemaţi cu strigăte de un patetism tânguitor, ca să-şi înmoaie inimile şi să le întoarcă spre pucioşism. „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este denumit „Evanghelia învierii făpturii”. Românii sunt somaţi să se delimiteze de învăţătura malefică a celorlalte popoare care n-au ungere cerească aşa cum au românii, să renunţe la neologisme şi să nu-şi mai urască propria lui limbă. România este ţara întoarcerii lui Hristos, dar până acum a făcut numai desfrânare, uitându-şi limba şi dispreţuind „Evanghelia de la Pucioasa”:
„O, vin să te strig. Te strigă începutul tău şi dragostea Mea cea dintâi întru tine, ca Eu pe limba ta rostesc judecata păcatului şi Evanghelia învierii făpturii, şi tu, românule, ţi-ai urât limba ta, Evanghelia Mea, şi ai luat în ea de la alte popoare, care n-au ungerea ta. Numai tu ai ungere încă din scutece; numai tu între popoarele vremii; numai tu, Românie, ţară a întoarcerii Mele. De aceea te-am pregătit şi te-am născut şi la începutul tău, şi la sfârşitul tău, şi tu de ce ţi-ai uitat limba şi Evanghelia? De ce? O, aceasta este desfrânare, tată.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Referindu-se la perioada comunistă, pucioşii pretind că pe vremea aceea toate mergeau prost, iar toate celelalte popoare erau popoare păgâne, care l-au influenţat în rău pe singurul popor ales, pe poporul român. Ei afirmă că industrializarea ţării a fost ceva rău, deşi ea asigura pe vremea aceea un loc de muncă fiecărui om care voia să muncească. Ei mai afirmă că românii se făcuseră stăpâni peste români, deşi astăzi este şi mai rău, căci românii îi au ca stăpâni pe străini. Ei afirmă că ştiinţa în special şi cunoaşterea în general sunt lucruri păgâneşti, care l-au dus pe om la minciună şi la robie. Vine acum Învăţătura Pucioşească să-i dezrobească pe români de toate tarele şi de obiceiurile rele, căci Poporul Român este născut de sus de la Dumnezeu şi este poporul ales, Mireasa lui Hristos cel revenit acum din cer pe pământul sfânt de la Pucioasa:
„Ai făcut şi tu ce au făcut popoarele păgâne. Ai făcut fabrici de fum şi uzine de moarte, ca să pregăteşti moartea trupului tău, şi omul cel mic din tine nu ştie ce faci tu peste el. Te-ai facut şi tu stăpân pe om, românule, poporul Meu, dar Eu l-am făcut pe om sa fie liber şi nu rob omului. Ai învăţat şi tu calea păgână şi ştiinţa păgână, şi nu te-a dus la bine, şi te-a dus la minciună şi la moarte. Dar Eu vin să te dezrobesc. Tu eşti poporul Meu ales, eşti omul cel născut de sus la naşterea Mea şi a ta, căci Tatăl ne-a născut odată pe Mine şi pe tine, Mire şi mireasă din cer, din apă, duh şi sânge.” (Citat din cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data 19 februarie/4 martie 1995)
Poporul ales, Poporul Pucios cel născut odată cu Hristos, ca să fie ei Mire şi Mireasă, era chemat atunci (4 martie 1995) ca să schimbe destinul lumii.
Au trecut 15 ani de atunci şi… nimic nu s-a schimbat. Doar poporul pucios s-a mai răsfirat.
………………………
Anca Estera
10 august 2010
………………………
Completare
În postarea #34 de pe acest blog există un paragraf care evidenţiază câteva îndemnuri xenofobe apărute în doctrina pucioşilor de la Noul Ierusalim. Pentru simplificare voi reproduce aici acest paragraf:
9. Îndemnuri xenofobe
Preamărirea exagerată a românismului şi a tot ce este românesc capătă la un moment dat stridenţe xenofobe, incompatibile cu mesajul irenic al Bibliei:
“O, fiule, fii român, nu fii ţigan, că nu găseşti pe pământ înţelepciune decât la Mine” (1 ianuarie 1972)
Concluzia? Numai la Dumnezeu şi la români găseşti înţelepciune; la ţigani, nu.
“ Nu fiţi ca ţiganii de la uşa bisericii, care cer de pomană şi care nu se roagă pentru cel care l-a miluit…” ( 14 ianuarie 1975)
“ Nu vă împrieteniţi cu păgânul. Nu fi prieten cu el, căci păgânului nu-i place creştinul ci te face prieten să te tragă în viaţa maghiară.” (19 ianuarie 1975)
Concluzia e inevitabilă: păgânii au viaţă maghiară. Dar ce viaţă or avea maghiarii? Probabil, păgână.
“ Nu fii popor rău, nu avea inima ta inimă de evreu, şi fii samarinean” (17 august 1975)
Concluzia? Evreii sunt un popor rău.
Dar care este mesajul biblic faţă de naţionalităţi?
“Căci nu este deosebire între iudeu şi elin, pentru că Acelaşi este Domnul tuturor, Care îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El” (Rom.10:12)
“Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Gal. 3:28.)
“Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.” (Col.3:11)
Aşadar, Biblia îi defineşte pe creştini ca fiind un popor aparte, în care sentimentul naţional nici nu dispare, dar nici nu devine un criteriu de diferenţiere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.