241. Un “Cuvânt” pucios care-i învaţă pe creştini să mintă, căci “minciuna pentru Dumnezeu este taină acoperită”
În perioada în care pucioşii ridicau din temelii un “templu” nou la Glodeni, care ar fi trebuit să servească drept biserică ortodoxă, frâiele puterii erau manevrate cu mână tare de către Mihaela Tărcuţă. Pentru a se legitima pe sine în faţa creştinilor, Mihaela pretindea că este într-un dialog permanent cu “cerul”, mai precis cu spiritul rătăcitor al Verginicăi. Pe vremea aceea, Mihaela nu prinsese destul curaj pentru a pretinde că “şi ei îi vorbeşte Dumnezeu în mod direct, ca unei proorociţe”, şi de aceea se mulţumea cu statutul de simplu intermediar, între Dumnezeu, “proorociţa Verginica” şi poporul pucios. Zeci de mesaje pretinse a fi venite “din cer, de la Verginica” (dar elaborate pe furiş, cu mult dichis şi schepsis, pe pământ, de către Mihaela) se constituiau într-un prelungit monolog, aspru şi moralizator, în care cea care fusese “mama Gigi” îi mustra acum “în duh” pe creştinii ei de altădată, risipiţi acum prin “cetăţile” dâmboviţene, pentru şovăiala lor în a se încolona în “oştirea” Mihaelei şi de a o recunoaşte pe ea drept “comandant suprem”.
Reţine atenţia în mod deosebit un mesaj care a fost conceput de către Mihaela, în aparenţă pentru a-i aduce la ordine pe creştinii răzvrătiţi din comuna Căprioru, dar în realitate pentru a-l supune total mofturilor ei pe meşterul zidar Nicuşor. Confruntată tot mai adesea cu nemulţumiri datorită regimului draconic de muncă pe care to ea îl impusese salahorilor, în care odihna era batjocorită şi ordinele erau de la o zi la alta contradictorii şi aberante, Mihaela plusează până a-l convinge pe maistrul de şantier Nicuşor “Zidaru” că, în lupta de a impune lucrătorilor regimul de lucru venit “de sus”, orice mijloace sunt permise. Inclusiv minciuna. Mihaela pretinde că “mama Gigi” îl îndeamnă insistent pe Nicuşor Zidaru să mintă “pentru Dumnezeu”, pe motiv că acest soi de minciună este “taină acperită”.
Or, Biblia spune limpede că “diavolul este tatăl minciunii”:
“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan, 8,44)
Reproducem în continuare acest “Cuvânt”, scoţând în evidenţă diferenţele cantitative şi calitative dintre cele două versiuni: cea din anul 1995 şi cea din anul 2006. Diferenţele dintre cele două ediţii apar ilustrate în paranteze drepte şi cu culori diferite: albastru pentru cea din 1995 şi roşu pentru cea din anul 2006. Notele de subsol ne aparţin.
[ Duminica tuturor sfinţilor]
[Învăţături ale sfintei Virginia peste cetatea Căprioru]
[Am venit din nou la voi.] Am venit să vă bucur şi să vă întăresc aripioarele ca să fiţi întru cele cu care vin de la cer, ca să fiţi în Duhul Sfânt.
Pace vouă! Şi în această zi, pace şi bunăvoire între voi! Duminica tuturor sfinţilor, aceasta este sărbătoarea zilei de azi.
Când a luat fiinţă trupul meu, când am intrat eu în lumea aceasta, în ziua aceea era sărbătoarea care este astăzi, măi copii; era duminica tuturor sfinţilor. Mămica [Mea] [mea] se pregătea să meargă la biserică şi nu s-a mai dus, căci a stat şi m-a primit pe mine.
Am venit la voi să mă bucur cu voi în ziua aceasta de sărbătoare. Era atunci ultimul an al bis¬ericii strămoşeşti, al sărbătorilor strămoşeşti, şi a venit apoi vremea cea roşie (1) şi a strămutat de la locul [lor] [ei] vremea sărbătorilor cereşti. Moşii şi strămoşii noştri erau atunci creştinii acelei vremi şi plângeau vremea aceea. Era proorocită în [Carte] [Scripturi] (2) această vreme de durere, şi ei au trăit această durere pe vremea lor. Venise urâciunea pustiirii locurilor sfinte, venise pe vremea lor. Eram şi eu atunci copil de un an şi am fost aleasă de Domnul din pântecele mamei mele. Eram de un an când biserica şi-a schimbat înfăţişarea şi puterea şi adevărul cel sfânt. A suferit Domnul în vremea aceea, dar a suferit în mine, măi copii, căci a fost peste mine o suferinţă în anul acela şi îmi mâncase pântecele pe dinăuntru, şi părinţii mei purtau milă de mine şi n-aveau ce-mi face, căci erau creştini săraci.
Dar Domnul a întins mâna apoi şi-a trimis peste mine vindecare şi-a înfiinţat un pântece nou pentru mine şi m-a ridicat din nou la viaţă.
O! Iubiţii mei, am purtat în trupul meu durerea aceea care a intrat în locul cel preasfânt ca să-i mănânce viaţa şi adevărul din ea, căci călcase peste ea duşmanul cel roşu, după cum era scris. A suferit Domnul, şi-a suferit înăuntrul meu; a suferit cerul pentru biserica lui Dumnezeu. Îşi începuse Domnul lucrul Său prin mine încă de atunci, şi-apoi a trimis peste mine vindecare, că ştia că vine vremea să lucreze cu cuvântul Său prin mine şi să aducă [prin mine] (3) această reparare pentru [Biserica] [biserica] Sa. Şi dacă poporul meu este poporul cel ales al lui Dumnezeu, de aceea a început Domnul această temelie de la acest popor. Trebuia să se împlinească aceasta, căci era făgăduit de Domnul, prin semnul vindecării înăuntrului meu, pentru că eu am fost biserică sfinţită de Dumnezeu, în care a locuit Mielul lui Dumnezeu (4) şi-a vorbit cu acest popor, căci a făcut Domnul din mine un altar de jertfă (5) în care a locuit şi [s-a] [S-a] jertfit cu cuvântul Său şi-a împărţit cuvântul Său vouă [, fiindcă este] [. Aşa este] scris de Domnul Iisus Hristos în [Carte] [Scripturi]: «omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu».
N-a mai avut, fiilor, nimeni, în toate veacurile, n-a mai avut ce-aţi avut voi. (6) Pe tot pământul mişună învăţătorii legii lui Dumnezeu şi cărturarii cei învăţaţi şi vorbesc despre cuvântul lui Dumnezeu şi nu pot aceştia să scoată răul şi moartea din om, şi se [aude] [aud] de la cer până în vremea de azi cuvintele lui Iisus Hristos care au spus atunci: «O, neam necredincios! Până când vă voi răbda pe voi? ». Măi fiilor, au scos postul şi rugăciunea de la putere. Totul a rămas o orânduială de la oameni şi nu mai [răsare] [răsar] de pe nicăieri izvoare de apă vie. Dar vine vremea să lucreze văzut [Duhul şi Adevărul] [duhul şi adevărul] în orice loc, aşa cum este scris, şi se vor umple de ruşine toţi cei care au închis împărăţia lui Dumnezeu, cei care au ascuns cheia cunoştinţei ca să nu intre cei săraci cu duhul, şi iată, nici aceia nu intră, şi nu pot intra nici cei ce vor să intre, dar semeţia acelora se va preface în cenuşă în curând, iar cenuşa aceea va fi luată de vânt. [Degeaba] [În zadar] vorbesc aceia cuvântul lui Dumnezeu, căci aceia sunt judecaţi prin cuvântul [Cărţii] [cărţii] din cer care spune aşa: «Cel care cunoaşte căile vieţii şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu ».
[Dacă poporul meu şi-ar da seama ce este această lucrarea cu care a venit Dumnezeu în vremea aceasta pe pământ, nu i-ar mai trebui nici minuni, nici semne, nici zdruncin ca să creadă (7), şi ar crede şi ar fi mare prin credinţă şi ar zice cu cuvântul şi s-ar muta întunericul de la fiii oamenilor. Dacă măcar de acum ar vrea acest popor să se lase spre pricepere ca să înţeleagă ce lucrare este aceasta pe care o lucrează Domnul prin mine(7), n-ar da din mână această mărire, şi s-ar aşeza cu putere de suflet în toată rânduiala care se cere prin această lucrare şi ar da mâna cu Dumnezeu, ca să fie gata izbânda mântuirii veacurilor toate.]
... Cel ce nu vrea să fie curat şi adevărat, acela să se dea deoparte numaidecât, că mai [bine-i] [bine îi] va fi. (8) Acest popor va fi poporul cel neîntinat, cel sfânt, cu care va lucra Domnul minuni prin cuvânt.
[Dar cine a fost al acestui popor şi se trage acum din sfinţenia care este adusă acum, acela să se pregă¬tească pentru usturime şi certare, (9) căci Domnul nu Se lasă în¬şelat până în sfârşit de fiul cel rătăcit al acestui popor. Copiii care din dragostea lor vor sta întru sfinţenie de inimă şi de trup, aceia vor străluci în curând peste mulţimi, şi se va vedea slava lor.
Pregătiţi-vă, mămică. Daţi de pe voi toate hăinuţele ce¬le rupte, cele murdare, cele vechi, şi luaţi de la mămica Gigi (10) şi pregătiţi-vă, că vin să vă îmbrac frumos, vin cu cerul la voi în curând, şi vă voi uni cu cerul şi veţi lucra cu cerul şi vom face numaidecât biruinţă peste întuneric.
Copiii mei din această cetate, cei care aţi primit certa¬rea de la Domnul, care aţi primit rană de la Domnul, mâna mea a fost şi v-a ajutat, mămică, dar să vă fie aceasta spre înţelepţire, ca să nu fie să mai stăm din nou de vorbă tot aşa. Sunteţi iubiţi de cer, dar cerul vă vrea curaţi acum. Aceasta nu mai este vremea voastră, mămică. Aceasta este vremea Domnului. Aduceţi jertfă lui Dumnezeu, că eu puteam să vă ridic acum, dar nu v-ar fi fost bine, că nu eraţi gata pentru cer. V-am dat mâna şi v-am ridicat, dar de acum să nu mai păcătuiţi, ca să nu vă fie vouă mai rău. Sunteţi înscrişi ca fii ai po¬porului meu, şi eu îmi fac acum un popor sfânt şi curat. Să nu ziceţi că nu puteţi, mămică. Nu mă faceţi să vă fac să puteţi. Vreau din dragostea voastră să puteţi, din credinţa voastră, mămică. Totul este cu putinţă celui ce crede, măi copii.(11)]
Iată, n-am venit să aduc pace, ci lămurire am venit să aduc şi zdruncin, ca să despart credinţa de necredinţă şi adevărul de neadevăr; să despart pe femeie de bărbat; pe frate de soră; pe soacră de noră; pe mamă de fiică şi pe creştin de lume şi de întinare şi de stricăciune şi de pământ şi de fire aducătoare de durere, şi-am venit să aşez peste voi stare îngerească şi cărare adevărată. Nu vă temeţi de lume. Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. (12)
[Nicuşor Zidaru, fii atent, că vreau să scriu numele tău pe o piatră de mărturie a lucrului meu din zilele acestea. Am să stau de vorbă cu tine, (13) să te pregătesc cu mine, că mai e un picuţ, şi ieşim deasupra cu această lucrare lucrată acoperit atâta vreme, mămică. Nu căuta să te laşi despărţit de mine. Eşti prins în planul acestei lucrări şi aşa eşti scris in cer zidar în Ierusalim. Dar vine vremea să înţelegi bine lucrul tău, iar pentru aceasta îţi trebuie aşezare neclintită, de acum. Am venit aici, şi iată, pun mâna pe creştetul tău şi aşez peste el mirul mângâierii şi al puterii şi al tăriei celei bune. De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, (14) şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită. Ţi-am dat ca un ajutor această vărguţă. Foloseşte-te de ea şi pune-o de mărturie în faţa neorânduielii care vrea să te ţină departe de sfinţenie. Eu voi fi mereu ca să te sprijin, şi vei vedea că sunt lângă tine, că am nevoie de tine curat şi sfânt, mămică. Să nu cârteşti în luptă, (15) dar luptă-te şi învinge-te, copilul meu. Eu nu te mai las altfel de acum. Scrie această zi şi lasă-te născut din nou şi fii copil nevinovat de-acum, că Domnul aşează putere peste creştetul tău. Vei merge cu mine ca să-ţi arăt o taină din zilele acestea, o taină de a mea pe care tu o mai ştii, şi îţi voi arăta cum să faci cu ea şi unde s-o aşezi în tine. Întăreşte-ţi casa ta şi inima ta şi credinţa ta şi mergi alături de mine, dar mergi bine, mămică. Pregăteşte-ţi viaţa şi rostul cel bun, de-acum, că voi sta de vorbă cu tine, Nicuşor Zidaru.
Să se ridice ascultare de la voi la cer, căci cerul este în mare lucrare peste acest popor ales. Să fie pace între mine şi voi, copii cu care am vorbit acum! (16) Să fie peste voi duh lucrător de sfinţenie şi de veşnicie cu Domnul, întru voile Sale cereşti! Amin, amin, amin.]
20 mai/2 iunie 1991
Note:
(1) Consemnăm aici o gravă incoerenţă temporală. Verginica s-a născut în anul 1923, iar “vremea cea roşie” este considerată de pucioşi ca fiind vrema comunistă, începută odată cu înfiinţarea PCR în anul 1921:
“Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari şi am sunat în toată vremea cea roşie, şi a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21 noiembrie 1993)
Este de aceea inexplicabilă afirmaţia făcută aici că “vremea cea roşie” a venit abia “apoi”, adică după naşterea Verginicăi !
(2) Consemnăm un procedeu tipic de “înnobilare” a scrierilor “sfinte”, prin falsificarea textelor de la o ediţie la alta. Autenticitatea scrierilor pucioşeşti devine incertă. De exemplu, care mai este aici cuvântul original: “Carte” sau “Scripturi”? (îndată ce pucioşii consideră ambele ediţii valabile, ca fiind însuşi “Cuvântul lui Dumnezeu”!)
(3) Cuvintele “prin mine” dispar în ediţia a doua, pucioşii constatând între timp că pretenţia de a o transforma pe Verginica într-un Alt Mântuitor este exagerată şi periculoasă. Deja expresia “poporul meu” , folosită mult prea des, devenise consacrată, consfinţind o ruptură în Biserică, în urma căreia “cei aleşi” au devenit poporul Verginicăi. Acum, sub stindardul Mihaelei, acelaşi popor este chemat la sfinţenie absolută, prin sfâşierea trupului Bisericii şi desprinderea unei ramuri sectare auto-intitulată “Noul Ierusalim”.
(4) Consemnăm transferul insidios al prerogativului de “Născătoare de Dumnezeu” de la Maica Domnului la Verginica, cu o uşoară alterare pentru a ascunde impostura: Verginica este “Purtătoare de Dumnezeu”!
(5) Şi atributul de “altar de jertfă al Mântuitorului” este confiscat în mod fraudulos de la Sfânta Cruce şi atribuit... tot Verginicăi!
(6) Se exacerbează sentimentul fascist de “popor ales”: românii devin peste noapte “rasa pură” aleasă de Dumnezeu înainte de Facerea Lumii, ca să mântuiască prin ea neamul omenesc.
(7) Credinţa că Verginica “lucrează prin Mihaela” (noul lider de la Pucioasa), este puternic contestată din interior. Cu toate chemările şi dulcegăriile abil ticluite ca să-l încânte, poporul pucios de la Căprioru (ca şi din celelalte sate, de altfel) se încăpăţânează însă să aibă îndoieli în legătură cu noua conducere a sectei, al cărei exponent este Mihaela. Adepţii pucioşi de altădată o compară instinctiv pe Mihaela atât cu Verginica, cât şi cu lelica Maria, şi nu mai regăsesc la ea nici blândeţe, nici consecvenţă, nici nobleţe sufletească, nici pace, nici demnitate, nici căldură, ci numai o tulburare infatuată a minţii, grefată pe o isteţime supraomenească, dar diabolică pentru că e pornită să calce totul în picioare. Apoi clatină din cap, se scutură şi îşi şoptesc în barbă: “mai bine, fără!”
(8) O ameninţare stângaci formulată, de unde rezultă că cel mai bine este să stai deoparte, fără să te amesteci în noua “lucrătură” de la Pucioasa.
(9) De data aceasta, ameninţarea este reformulată fără echivoc: “rătăciţii” care se vor da deoparte şi nu vor sprijini noua conducere şi noua “orientare” de la Pucioasa vor avea de suferit multe “usturimi”. Dimpotrivă, pe cei care se vor dovedi a fi devotaţi noilor lideri îi aşteaptă recompense şi mare “strălucire”.
(10) O formulare subtilă de a lua aminte şi a da ascultare absolută Mihaelei, cea prin care “curg” mesajele de la “mama Gigi” (adică, de la duhul Verginicăi)
(11) Cei care au fost certaţi pentru atitudine şovăielnică (necredinţă) faţă de noul Führer de la Pucioasa, sunt din nou măguliţi şi chemaţi la ascultare, oferindu-li-se o nouă “şansă” de îndreptare.
(12) Un mesaj şocant, dacă ar fi să-l putem înţelege, darămite să-l poată cineva urma. Poate oare minciuna să-I servească lui Dumnezeu, care este Însuşi Adevărul? Poate minciuna “să servească pentru calea cea adevărată”? Şi, preupunând prin absurd că ar putea, mai este adevărată această cale, îndată ce este ajutată prin minciună?
(13) Pregătirile fiind făcute, se trece la partea interesată a mesajului. Nicuşor “Zidaru” trebuie câştigat de partea cauzei, adică să o sprijine pe Mihaela în orice pretenţie a ei , oricât de aberantă ar fi din punct de vedere tehnic sau oricât de nepăsătoare din punct de vedere al exploatării nechibzuite a muncii salahorilor.
(14) Nicuşor Zidaru este un meseriaş. Contactele sale în această “afacere” se rezumă la dialogurile lui cu şefii (recte, Mihaela) şi cu subordonaţii (recte, ceilalţi lucrători). Pe cine ar urma deci să mintă Nicuşor Zidaru??? (pentru Dumnezeu, evident!!) Mai mult ca sigur că nu pe Mihaela. De la ea trebuie doar să înveţe: să înveţe că Dumnezeu are tainele Lui şi că minciuna este “taină acoperită”.
(15) Dacă n-ar fi avut exemplu la ceilalţi ortaci, fără îndoială că lui Nicuşor Zidaru nu i s-ar fi dat acest sfat. Adică, nu cumva să îngroaşe şi el corul nemulţumiţilor, că “lucrarea” se va duce toată pe copcă.
(16) Aceste îndemnuri sunt o oglindă fidelă a stării generale a lucrătorilor de pe şantier. Ce le lipseşte, li se cere acum: ascultare de stăpâni, pace între ei şi stăpâni, duh lucrător de tăierea voii şi de urmare a “voilor cereşti”.
Concluzii
Inexistenţa acestui “Cuvânt” în situl oficial al Pucioşilor de pe Internet i-a făcut pe unii cititori ai acestui blog să se revolte atunci când s-a atenţionat public faptul că pucioşii proclamă minciuna ca fiind acceptabilă dacă este în folosul lui Dumnezeu. Absurdul acestei asocieri de idei i-a făcut pe aceşti cititori să se revolte, dar lipsa de informare nu este neapărat o scuză. Pentru a le da o mână de ajutor însă, le-am pus la dispoziţie integral textul pucios, pentru a se convinge singuri de adevăr.
………………………
Anca Estera Ionescu-Târgovişte
3 august 2010
………………………
Reţine atenţia în mod deosebit un mesaj care a fost conceput de către Mihaela, în aparenţă pentru a-i aduce la ordine pe creştinii răzvrătiţi din comuna Căprioru, dar în realitate pentru a-l supune total mofturilor ei pe meşterul zidar Nicuşor. Confruntată tot mai adesea cu nemulţumiri datorită regimului draconic de muncă pe care to ea îl impusese salahorilor, în care odihna era batjocorită şi ordinele erau de la o zi la alta contradictorii şi aberante, Mihaela plusează până a-l convinge pe maistrul de şantier Nicuşor “Zidaru” că, în lupta de a impune lucrătorilor regimul de lucru venit “de sus”, orice mijloace sunt permise. Inclusiv minciuna. Mihaela pretinde că “mama Gigi” îl îndeamnă insistent pe Nicuşor Zidaru să mintă “pentru Dumnezeu”, pe motiv că acest soi de minciună este “taină acperită”.
Or, Biblia spune limpede că “diavolul este tatăl minciunii”:
“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan, 8,44)
Reproducem în continuare acest “Cuvânt”, scoţând în evidenţă diferenţele cantitative şi calitative dintre cele două versiuni: cea din anul 1995 şi cea din anul 2006. Diferenţele dintre cele două ediţii apar ilustrate în paranteze drepte şi cu culori diferite: albastru pentru cea din 1995 şi roşu pentru cea din anul 2006. Notele de subsol ne aparţin.
[ Duminica tuturor sfinţilor]
[Învăţături ale sfintei Virginia peste cetatea Căprioru]
[Am venit din nou la voi.] Am venit să vă bucur şi să vă întăresc aripioarele ca să fiţi întru cele cu care vin de la cer, ca să fiţi în Duhul Sfânt.
Pace vouă! Şi în această zi, pace şi bunăvoire între voi! Duminica tuturor sfinţilor, aceasta este sărbătoarea zilei de azi.
Când a luat fiinţă trupul meu, când am intrat eu în lumea aceasta, în ziua aceea era sărbătoarea care este astăzi, măi copii; era duminica tuturor sfinţilor. Mămica [Mea] [mea] se pregătea să meargă la biserică şi nu s-a mai dus, căci a stat şi m-a primit pe mine.
Am venit la voi să mă bucur cu voi în ziua aceasta de sărbătoare. Era atunci ultimul an al bis¬ericii strămoşeşti, al sărbătorilor strămoşeşti, şi a venit apoi vremea cea roşie (1) şi a strămutat de la locul [lor] [ei] vremea sărbătorilor cereşti. Moşii şi strămoşii noştri erau atunci creştinii acelei vremi şi plângeau vremea aceea. Era proorocită în [Carte] [Scripturi] (2) această vreme de durere, şi ei au trăit această durere pe vremea lor. Venise urâciunea pustiirii locurilor sfinte, venise pe vremea lor. Eram şi eu atunci copil de un an şi am fost aleasă de Domnul din pântecele mamei mele. Eram de un an când biserica şi-a schimbat înfăţişarea şi puterea şi adevărul cel sfânt. A suferit Domnul în vremea aceea, dar a suferit în mine, măi copii, căci a fost peste mine o suferinţă în anul acela şi îmi mâncase pântecele pe dinăuntru, şi părinţii mei purtau milă de mine şi n-aveau ce-mi face, căci erau creştini săraci.
Dar Domnul a întins mâna apoi şi-a trimis peste mine vindecare şi-a înfiinţat un pântece nou pentru mine şi m-a ridicat din nou la viaţă.
O! Iubiţii mei, am purtat în trupul meu durerea aceea care a intrat în locul cel preasfânt ca să-i mănânce viaţa şi adevărul din ea, căci călcase peste ea duşmanul cel roşu, după cum era scris. A suferit Domnul, şi-a suferit înăuntrul meu; a suferit cerul pentru biserica lui Dumnezeu. Îşi începuse Domnul lucrul Său prin mine încă de atunci, şi-apoi a trimis peste mine vindecare, că ştia că vine vremea să lucreze cu cuvântul Său prin mine şi să aducă [prin mine] (3) această reparare pentru [Biserica] [biserica] Sa. Şi dacă poporul meu este poporul cel ales al lui Dumnezeu, de aceea a început Domnul această temelie de la acest popor. Trebuia să se împlinească aceasta, căci era făgăduit de Domnul, prin semnul vindecării înăuntrului meu, pentru că eu am fost biserică sfinţită de Dumnezeu, în care a locuit Mielul lui Dumnezeu (4) şi-a vorbit cu acest popor, căci a făcut Domnul din mine un altar de jertfă (5) în care a locuit şi [s-a] [S-a] jertfit cu cuvântul Său şi-a împărţit cuvântul Său vouă [, fiindcă este] [. Aşa este] scris de Domnul Iisus Hristos în [Carte] [Scripturi]: «omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu».
N-a mai avut, fiilor, nimeni, în toate veacurile, n-a mai avut ce-aţi avut voi. (6) Pe tot pământul mişună învăţătorii legii lui Dumnezeu şi cărturarii cei învăţaţi şi vorbesc despre cuvântul lui Dumnezeu şi nu pot aceştia să scoată răul şi moartea din om, şi se [aude] [aud] de la cer până în vremea de azi cuvintele lui Iisus Hristos care au spus atunci: «O, neam necredincios! Până când vă voi răbda pe voi? ». Măi fiilor, au scos postul şi rugăciunea de la putere. Totul a rămas o orânduială de la oameni şi nu mai [răsare] [răsar] de pe nicăieri izvoare de apă vie. Dar vine vremea să lucreze văzut [Duhul şi Adevărul] [duhul şi adevărul] în orice loc, aşa cum este scris, şi se vor umple de ruşine toţi cei care au închis împărăţia lui Dumnezeu, cei care au ascuns cheia cunoştinţei ca să nu intre cei săraci cu duhul, şi iată, nici aceia nu intră, şi nu pot intra nici cei ce vor să intre, dar semeţia acelora se va preface în cenuşă în curând, iar cenuşa aceea va fi luată de vânt. [Degeaba] [În zadar] vorbesc aceia cuvântul lui Dumnezeu, căci aceia sunt judecaţi prin cuvântul [Cărţii] [cărţii] din cer care spune aşa: «Cel care cunoaşte căile vieţii şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu ».
[Dacă poporul meu şi-ar da seama ce este această lucrarea cu care a venit Dumnezeu în vremea aceasta pe pământ, nu i-ar mai trebui nici minuni, nici semne, nici zdruncin ca să creadă (7), şi ar crede şi ar fi mare prin credinţă şi ar zice cu cuvântul şi s-ar muta întunericul de la fiii oamenilor. Dacă măcar de acum ar vrea acest popor să se lase spre pricepere ca să înţeleagă ce lucrare este aceasta pe care o lucrează Domnul prin mine(7), n-ar da din mână această mărire, şi s-ar aşeza cu putere de suflet în toată rânduiala care se cere prin această lucrare şi ar da mâna cu Dumnezeu, ca să fie gata izbânda mântuirii veacurilor toate.]
... Cel ce nu vrea să fie curat şi adevărat, acela să se dea deoparte numaidecât, că mai [bine-i] [bine îi] va fi. (8) Acest popor va fi poporul cel neîntinat, cel sfânt, cu care va lucra Domnul minuni prin cuvânt.
[Dar cine a fost al acestui popor şi se trage acum din sfinţenia care este adusă acum, acela să se pregă¬tească pentru usturime şi certare, (9) căci Domnul nu Se lasă în¬şelat până în sfârşit de fiul cel rătăcit al acestui popor. Copiii care din dragostea lor vor sta întru sfinţenie de inimă şi de trup, aceia vor străluci în curând peste mulţimi, şi se va vedea slava lor.
Pregătiţi-vă, mămică. Daţi de pe voi toate hăinuţele ce¬le rupte, cele murdare, cele vechi, şi luaţi de la mămica Gigi (10) şi pregătiţi-vă, că vin să vă îmbrac frumos, vin cu cerul la voi în curând, şi vă voi uni cu cerul şi veţi lucra cu cerul şi vom face numaidecât biruinţă peste întuneric.
Copiii mei din această cetate, cei care aţi primit certa¬rea de la Domnul, care aţi primit rană de la Domnul, mâna mea a fost şi v-a ajutat, mămică, dar să vă fie aceasta spre înţelepţire, ca să nu fie să mai stăm din nou de vorbă tot aşa. Sunteţi iubiţi de cer, dar cerul vă vrea curaţi acum. Aceasta nu mai este vremea voastră, mămică. Aceasta este vremea Domnului. Aduceţi jertfă lui Dumnezeu, că eu puteam să vă ridic acum, dar nu v-ar fi fost bine, că nu eraţi gata pentru cer. V-am dat mâna şi v-am ridicat, dar de acum să nu mai păcătuiţi, ca să nu vă fie vouă mai rău. Sunteţi înscrişi ca fii ai po¬porului meu, şi eu îmi fac acum un popor sfânt şi curat. Să nu ziceţi că nu puteţi, mămică. Nu mă faceţi să vă fac să puteţi. Vreau din dragostea voastră să puteţi, din credinţa voastră, mămică. Totul este cu putinţă celui ce crede, măi copii.(11)]
Iată, n-am venit să aduc pace, ci lămurire am venit să aduc şi zdruncin, ca să despart credinţa de necredinţă şi adevărul de neadevăr; să despart pe femeie de bărbat; pe frate de soră; pe soacră de noră; pe mamă de fiică şi pe creştin de lume şi de întinare şi de stricăciune şi de pământ şi de fire aducătoare de durere, şi-am venit să aşez peste voi stare îngerească şi cărare adevărată. Nu vă temeţi de lume. Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. (12)
[Nicuşor Zidaru, fii atent, că vreau să scriu numele tău pe o piatră de mărturie a lucrului meu din zilele acestea. Am să stau de vorbă cu tine, (13) să te pregătesc cu mine, că mai e un picuţ, şi ieşim deasupra cu această lucrare lucrată acoperit atâta vreme, mămică. Nu căuta să te laşi despărţit de mine. Eşti prins în planul acestei lucrări şi aşa eşti scris in cer zidar în Ierusalim. Dar vine vremea să înţelegi bine lucrul tău, iar pentru aceasta îţi trebuie aşezare neclintită, de acum. Am venit aici, şi iată, pun mâna pe creştetul tău şi aşez peste el mirul mângâierii şi al puterii şi al tăriei celei bune. De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, (14) şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită. Ţi-am dat ca un ajutor această vărguţă. Foloseşte-te de ea şi pune-o de mărturie în faţa neorânduielii care vrea să te ţină departe de sfinţenie. Eu voi fi mereu ca să te sprijin, şi vei vedea că sunt lângă tine, că am nevoie de tine curat şi sfânt, mămică. Să nu cârteşti în luptă, (15) dar luptă-te şi învinge-te, copilul meu. Eu nu te mai las altfel de acum. Scrie această zi şi lasă-te născut din nou şi fii copil nevinovat de-acum, că Domnul aşează putere peste creştetul tău. Vei merge cu mine ca să-ţi arăt o taină din zilele acestea, o taină de a mea pe care tu o mai ştii, şi îţi voi arăta cum să faci cu ea şi unde s-o aşezi în tine. Întăreşte-ţi casa ta şi inima ta şi credinţa ta şi mergi alături de mine, dar mergi bine, mămică. Pregăteşte-ţi viaţa şi rostul cel bun, de-acum, că voi sta de vorbă cu tine, Nicuşor Zidaru.
Să se ridice ascultare de la voi la cer, căci cerul este în mare lucrare peste acest popor ales. Să fie pace între mine şi voi, copii cu care am vorbit acum! (16) Să fie peste voi duh lucrător de sfinţenie şi de veşnicie cu Domnul, întru voile Sale cereşti! Amin, amin, amin.]
20 mai/2 iunie 1991
Note:
(1) Consemnăm aici o gravă incoerenţă temporală. Verginica s-a născut în anul 1923, iar “vremea cea roşie” este considerată de pucioşi ca fiind vrema comunistă, începută odată cu înfiinţarea PCR în anul 1921:
“Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari şi am sunat în toată vremea cea roşie, şi a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21 noiembrie 1993)
Este de aceea inexplicabilă afirmaţia făcută aici că “vremea cea roşie” a venit abia “apoi”, adică după naşterea Verginicăi !
(2) Consemnăm un procedeu tipic de “înnobilare” a scrierilor “sfinte”, prin falsificarea textelor de la o ediţie la alta. Autenticitatea scrierilor pucioşeşti devine incertă. De exemplu, care mai este aici cuvântul original: “Carte” sau “Scripturi”? (îndată ce pucioşii consideră ambele ediţii valabile, ca fiind însuşi “Cuvântul lui Dumnezeu”!)
(3) Cuvintele “prin mine” dispar în ediţia a doua, pucioşii constatând între timp că pretenţia de a o transforma pe Verginica într-un Alt Mântuitor este exagerată şi periculoasă. Deja expresia “poporul meu” , folosită mult prea des, devenise consacrată, consfinţind o ruptură în Biserică, în urma căreia “cei aleşi” au devenit poporul Verginicăi. Acum, sub stindardul Mihaelei, acelaşi popor este chemat la sfinţenie absolută, prin sfâşierea trupului Bisericii şi desprinderea unei ramuri sectare auto-intitulată “Noul Ierusalim”.
(4) Consemnăm transferul insidios al prerogativului de “Născătoare de Dumnezeu” de la Maica Domnului la Verginica, cu o uşoară alterare pentru a ascunde impostura: Verginica este “Purtătoare de Dumnezeu”!
(5) Şi atributul de “altar de jertfă al Mântuitorului” este confiscat în mod fraudulos de la Sfânta Cruce şi atribuit... tot Verginicăi!
(6) Se exacerbează sentimentul fascist de “popor ales”: românii devin peste noapte “rasa pură” aleasă de Dumnezeu înainte de Facerea Lumii, ca să mântuiască prin ea neamul omenesc.
(7) Credinţa că Verginica “lucrează prin Mihaela” (noul lider de la Pucioasa), este puternic contestată din interior. Cu toate chemările şi dulcegăriile abil ticluite ca să-l încânte, poporul pucios de la Căprioru (ca şi din celelalte sate, de altfel) se încăpăţânează însă să aibă îndoieli în legătură cu noua conducere a sectei, al cărei exponent este Mihaela. Adepţii pucioşi de altădată o compară instinctiv pe Mihaela atât cu Verginica, cât şi cu lelica Maria, şi nu mai regăsesc la ea nici blândeţe, nici consecvenţă, nici nobleţe sufletească, nici pace, nici demnitate, nici căldură, ci numai o tulburare infatuată a minţii, grefată pe o isteţime supraomenească, dar diabolică pentru că e pornită să calce totul în picioare. Apoi clatină din cap, se scutură şi îşi şoptesc în barbă: “mai bine, fără!”
(8) O ameninţare stângaci formulată, de unde rezultă că cel mai bine este să stai deoparte, fără să te amesteci în noua “lucrătură” de la Pucioasa.
(9) De data aceasta, ameninţarea este reformulată fără echivoc: “rătăciţii” care se vor da deoparte şi nu vor sprijini noua conducere şi noua “orientare” de la Pucioasa vor avea de suferit multe “usturimi”. Dimpotrivă, pe cei care se vor dovedi a fi devotaţi noilor lideri îi aşteaptă recompense şi mare “strălucire”.
(10) O formulare subtilă de a lua aminte şi a da ascultare absolută Mihaelei, cea prin care “curg” mesajele de la “mama Gigi” (adică, de la duhul Verginicăi)
(11) Cei care au fost certaţi pentru atitudine şovăielnică (necredinţă) faţă de noul Führer de la Pucioasa, sunt din nou măguliţi şi chemaţi la ascultare, oferindu-li-se o nouă “şansă” de îndreptare.
(12) Un mesaj şocant, dacă ar fi să-l putem înţelege, darămite să-l poată cineva urma. Poate oare minciuna să-I servească lui Dumnezeu, care este Însuşi Adevărul? Poate minciuna “să servească pentru calea cea adevărată”? Şi, preupunând prin absurd că ar putea, mai este adevărată această cale, îndată ce este ajutată prin minciună?
(13) Pregătirile fiind făcute, se trece la partea interesată a mesajului. Nicuşor “Zidaru” trebuie câştigat de partea cauzei, adică să o sprijine pe Mihaela în orice pretenţie a ei , oricât de aberantă ar fi din punct de vedere tehnic sau oricât de nepăsătoare din punct de vedere al exploatării nechibzuite a muncii salahorilor.
(14) Nicuşor Zidaru este un meseriaş. Contactele sale în această “afacere” se rezumă la dialogurile lui cu şefii (recte, Mihaela) şi cu subordonaţii (recte, ceilalţi lucrători). Pe cine ar urma deci să mintă Nicuşor Zidaru??? (pentru Dumnezeu, evident!!) Mai mult ca sigur că nu pe Mihaela. De la ea trebuie doar să înveţe: să înveţe că Dumnezeu are tainele Lui şi că minciuna este “taină acoperită”.
(15) Dacă n-ar fi avut exemplu la ceilalţi ortaci, fără îndoială că lui Nicuşor Zidaru nu i s-ar fi dat acest sfat. Adică, nu cumva să îngroaşe şi el corul nemulţumiţilor, că “lucrarea” se va duce toată pe copcă.
(16) Aceste îndemnuri sunt o oglindă fidelă a stării generale a lucrătorilor de pe şantier. Ce le lipseşte, li se cere acum: ascultare de stăpâni, pace între ei şi stăpâni, duh lucrător de tăierea voii şi de urmare a “voilor cereşti”.
Concluzii
Inexistenţa acestui “Cuvânt” în situl oficial al Pucioşilor de pe Internet i-a făcut pe unii cititori ai acestui blog să se revolte atunci când s-a atenţionat public faptul că pucioşii proclamă minciuna ca fiind acceptabilă dacă este în folosul lui Dumnezeu. Absurdul acestei asocieri de idei i-a făcut pe aceşti cititori să se revolte, dar lipsa de informare nu este neapărat o scuză. Pentru a le da o mână de ajutor însă, le-am pus la dispoziţie integral textul pucios, pentru a se convinge singuri de adevăr.
………………………
Anca Estera Ionescu-Târgovişte
3 august 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.