240. Marea Maestră Adela angelica, “marchiza îngerilor”
Ca un făcut, la cârma “mişcărilor” centrifuge sectare care emit pretenţii la reprezentarea exclusivă a Ultra-Ortodoxiei-Rromâneşti s-au instalat în ultima vreme numai femei, una şi una. Pucioşii sunt conduşi cu mână de fier, de 20 de ani încoace, de leliţa Mihaela Tărcuţă, care a preluat prin presiuni şi intimidări “sceptrul proorociei” de la Maria Tudorache, care la rândul ei îl moştenise de la sora ei, “şfânta Verginica”. Tăicuţul Visarion Iugulescu a fost moştenit şi el de o adeptă mai iute de mână şi de picior, “sora Elena”, zisă şi “sora Nuţi Mare”, care s-a instalat fără drept de apel în fruntea bucatelor, îndată ce „Tăicuţul” a dat ortul popii. Până şi Vasilica Barbu Gurău (cunoscută mai ales cu numele călugăresc “maica Veronica”) şi-a lăsat doctrina revoluţionară pe mâna unui grup de foste măicuţe de la Vladimireşti, care deranjează în mod sistematic slujbele în diverse biserici (mai ales la sarbători), cu scandări împotriva conducerii BOR şi a patriarhului în special. Marele Maestru şi Învăţător Francisc Maitreya a fost urmat la “tron” de Marea Maestră Adela.
A. Asemănări şi deosebiri
"Cine se aseamănă, se adună". Problema pe care o ridică aceşti "mişcărişti" ai Ortodoxiei (“Ostaşii” de la Deva, Maitreyştii, Pucioşii, Ioneştii, Ucenicii Sfântului Ilie, Dogarii, Desankiştii, Messianicii, etc., etc.) este problema "drobului de sare": ea este mult mai complexă decât pare, dar în acelaşi timp este extrem de simplă: ei sunt seminţele schismei în biserică! Să ne amintim de lecţiile istoriei: oare "tudoriştii" n-au fost şi ei la început "buni ortodocşi"? Cum de au devenit ei neoprotestanţi pentru vecie? Oare Tudor Popescu nu era un bun preot creştin ortodox, care a vrut numai binele Bisericii (lui)?
În general, întemeietorii acestor "lucrări" şi "mişcări" centrifuge au fost oameni de bună credinţă, sinceri în convingerile lor, devotaţi Ortodoxiei şi plini de râvnă. Ei au încercat de jos în sus, prin mijloace proprii (prima greşeală!) să corecteze unele neajunsuri observate de ei în Biserică. În acest scop, ei au făcut multe, sau chiar foate multe fapte bune, dar au creat şi inovaţii formale (a doua greşeală!) legate de portul creştinesc, de relaţiile sociale, de conduita exterioară, sau de administraţie. Exemplu: numirea unor "Epitropi (şi Epitropiţe !) ai Lucrării Visarioniste" de către Tăicuţu' Visarion. În felul acesta au apărut două, trei sau mai multe categorii de creştini. De exemplu: creştine fără batic pe cap şi creştine mai cu moţ, dar cu batic pe cap (nu numai la rugăciune, ci permanent, ziua şi noaptea). Alt exemplu: creştinii care cântă la slujbe numai cântări aprobate de biserică, şi creştini care cântă la slujbe şi alte cântări, "mult mai frumoase şi mai înălţătoare şi mai folositoare" decât primele]. Apoi, unii dintre ei au venit şi cu "mici ajustări" care vizau aspecte dogmatice (a treia greşeală!). Apoi, treptat, liderii mişcărişti au scăpat frâiele din mână. Ucenicii lor au luat-o razna şi n-au mai putut fi controlaţi. Unii s-au organizat de-a binelea în secte (exemplu: facţiunea schismatică neoprotestantă de la Deva a "Oastei Domnului"). Neoprotestantismul a pătruns aşadar în Biserica Ortodoxă nu din exterior (căci acest lucru nu s-a dovedit a fi posibil!) ci din interior! Şi acum vin admiratorii lor şi zic: Întemeietorii de "Lucrări" şi de "Mişcări" şi de "Oşti" Ortodoxe n-au nici o vină! Vina aparţine exclusiv ucenicilor lor! Ei şi numai ei sunt vinovaţi de micile-marile abateri! Să nu-i mai denigrăm, că nu ei au greşit, ci să ne concentrăm deci numai pe pericolele care vin din exterior!
Orice facţiune fundamentalistă pseudo-ortodoxă are în ea germenii mândriei şi ai schismei. Promotorii ei nu pot fi absolviţi de urmări, nici măcar după moartea lor. De aceea marii duhovnici şi teologii au fost mereu sceptici când au auzit de apariţia uneia sau alteia dintre mişcările puritane care vor să corecteze din temelii Ortodoxia, ajunsă (după părerea lor) la un impas intolerabil. De aceea, poziţiile intransigente ale părintelui Ilie Cleopa, a părintelui Arsenie Papacioc, a părintelui Sofian Boghiu, a părintelui Petre David şi a părintelui David Pestroiu faţă de cele mai mici "devieri" sau "abateri" ale acestor "mişcărişti în piei de miei" şi "lucrători pe la spate" sunt corecte şi binevenite. Ele sunt un semnal de alarmă pentru ce a fost şi pentru ce va urma în mod inevitabil în Biserică, dacă toleranţa este greşit înţeleasă de membrii ei.
Biserica a păstrat întotdeauna calea moderată de-a lungul veacurilor, ferindu-se de excese, al căror rezultat inevitabil este căderea în suficienţă şi în mândrie.
Atitudinea aparent tolerantă a unor ierarhi faţă de aceşti "mişcărişti" şi "lucrători" (pe la spate) este una înţeleaptă, dar nu trebuie înţeleasă greşit, ca fiind încurajatoare. Ea lasă o portiţă de întoarcere oilor celor rătăcite - doar atât! Faptul că episcopul X a binecuvântat cartea Y, arătând că este bună în conţinutul ei, este doar un gest de dreptate şi de bunăvoinţă, dar el nu trebuie speculat şi nu-l legitimează pe autorul cărţii în toate acţiunile şi luările lui de poziţie, ci numai în ceea ce a scris în cartea respectivă.
Sora Elena şi Visarioniştii (“Fiii Tăicuţului”) promovează şi în prezent “căsătoriile albe” şi nunta fără lăutari, obiceiuri care se regăseau aidoma şi la Pucioşi până a veni la cârma sectei lor Mihaela Tărcuţă , care a lansat noutatea excluderii totale a căsătoriilor din viaţa adepţilor ei, pe motiv că Taina Căsătoriei ar fi o formă de legiferare a desfrânării trupeşti în familie. Membrii ambelor secte se exteriorizează formal printr-o vestimentaţie specifică ( la visarionişti: haine negre, basmale albe sau albastre, excluderea podoabelor de orice fel; la pucioşi: haine de culoare albă sau neagră din fibre naturale, excluderea podoabelor şi a ceasurilor de mână, barbă şi părul lung la bărbaţi )
“Sora Nuţi” ( o femeie de peste 50 de ani, divorţată), încă de pe vremea când fusese aleasă “epitrop” şi “toiag” de către taica Visarion, reuşise să atragă în jurul ei mai mulţi tineri şi tinere cu care se întâlnea într-o casă particulară din Constanţa. Acolo sectanţii se rugau împreună şi cântau imnele sectei, sub severa coordonare a stăpânei lor. Nuţi le interzicea tinerilor să participe la distracţiile lumeşti, cum ar fi să asculte “muzica lumească” sau să se uite la televizor.
O situaţie aparte o prezintă “proorociţele” Mihaela de la Pucioşi şi Adela de la Maitreyşti, care sunt pe punctul de a se substitui lui Hristos, în relaţia lor specială pe care o promovează între Dumnezeu şi om. Ele condiţionează total puterea lui Dumnezeu de puterea lor, dorinţa Lui de dorinţa lor, voinţa Lui de voinţa lor. Mihaela fabrică pe bandă rulantă mesaje pe care le prezintă ca fiind “venite din cer”, prin care îşi impune faţă de adepţii ei orice inovaţie îi trece prin minte, oricât ar fi ea de stranie sau de îndrăzneaţă. La rândul ei, Adela preia îndrăzneala maestrului şi mentorului ei, Francisc Maitreya, care se substituia lui Hristos, spunând despre sine: “Eu sunt Cel ce sunt”.
Ucenicii Adelei se confesează retoric pe situl închinat ei:
“Cine este Marea maestră Adela, nu depinde de noi, căci Ea este cea care este! Dar ce reprezintă Ea pentru fiecare: prietenă, Maestră sau Mamă, de noi depinde.”
Subtil, dar energic, Pucioşii şi Maitreyştii o detronează pe Preasfânta Fecioară Maria din demnitatea de Maică a Creştinătăţii, primită de la Însuşi Fiul ei aflat pe cruce: “Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19,26), substituind-o cu surogate pieritoare. Adela preia din mers şi instituie o dogmă care la pucioşi este deja istorie: aceea de a fi “Mamă a credincioşilor”, căci Pucioşii au şi ei “Mama” lor, pe Verginica Tudorache, căreia i-au şi închinat un “Acatist” copiat duă Acatistul Maicii Domnului”. În acest “Acatist”, versetele “Bucură-te, maică Virginie, pururea fericită!” încheie invariabil fiecare Icos, dar ca să nu credem că este vorba de o “maică” oarecare, în sensul monahicesc al cuvântului, pucioşii au grijă să facă limpede înţelesul că “ noi suntem fiii ei” (deci , “ea este mama lor”) încă de la Condacul 1:
“Apărătoarea noastră cea mare, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie purtătoare de Dumnezeu, noi fiii tăi; şi ca ceea ce ai mijlocire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te maică Virginie, pururea fericită!” (Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 1995, pag.650)
Teoria reîncarnării, vehiculată cu mult aplomb de Marele Maestru Francisc Maitreya pe când trăia (ca să-şi convingă adepţii că el este una dintre reîncarnările Fiului lui Dumnezeu), îi vine acum ca o mănuşă succesoarei lui, Marea Maestră Adela. Ea afirmă cu îndrăzneală că este una dintre reîncarnările Mamei Lumii, cea cea în vieţile anterioare le-a dat viaţă pe rând, atât lui Hristos cât şi lui Budha:
“O, Tu, Iubire Sacră, prunci din Mine pleacă, aşa ai hotărât să fiu eu Mamă a Tuturor. O, pruncii Mei, de oriunde aş privi văd binele şi răul aşezat, dar luptă Mama pentru voi. Durere de simt nu las să vă cuprindă niciodată pe voi. Eu duc şi am început să urc Golgota şi Crucea îmi este grea, dar singură îşi duce Mama ce este aşezat pe umerii Ei. Privesc în dreapta, privesc în stânga, un ochi plânge, altul râde. Sămânţa Luminii aici aruncată puţină a rămas, căci întunecimea mult a cuprins Pământul prin necredinţă, prin părăsirea Dumnezeului de Lumină de voi oameni dragi.” (extras din conferinţele Marii Maestre Adela)
Ca şi Pucioşii, Mama Adela este preocupată de soarta poporului român şi a României, ţara “aleasă de Dumnezeu” să-i fie dată ei moştenire, pentru a o ridica la statutul de “Buricul Pământului”; Ca şi mama Omida, Mama Angela e preocupată de a-i ghici viitorul şi a poza în ursitoarea ei cea bună, “angelica marchiză a îngerilor”, care-i va ridica pe toţi românii “din mândrie şi din necunoaştere” :
“O, Doamne Dumnezeul meu şi-al tuturor! Las în grija Ta poporul român şi ţara, ce Tu le-ai însemnat cu numele meu, ce Tu mi-ai dăruit! Las în grija Ta pe toţi cei ce servesc Lumina, dar Stăpâne Dragă din genunchi, în spirit nu mă ridic! Mă rog continuu pentru pământ, pentru ţară, pentru cei ce au plecat de pe Calea Ta de Lumină! Căci plâng pentru ei! Privesc către ei unde s-au aşezat din mândrie, din necunoaştere! O, Doamne Dumnezeul meu Cel Adevărat! Te rog cu Iubire ai îngăduinţă pentru toţi! Mulţumesc Tată Sfânt Ceresc pentru tot ce s-a împlinit, pentru tot ce s-a aşezat! Şi Te iubesc!" (extras din conferinţele Marii Maestre Adela)
Plină de energie, mama Adela ştie să-şi mobilizeze discipolii şi să-i facă să danseze după cum ea le cântă (vezi http://www.trambita.net/video%20MMA/video%20MMA.htm )
B. “Maitreyada” şi “Adelaida”
Maitreyştii, puşi în faţa iremediabilei despărţiri de mesianicul lor Guru Francisc Maitreya, i-au construit la repezeală un site pe care au îndesat la grămadă învăţături, amintiri, poze, cântece, clipuri, mărturisiri, conferinţe şi l-au intitulat “Elevi la ACADEMIA SUFLETULUI”. Surpriza vine atunci când, cercetând mai îndeaproape acest site, constaţi că el aplică subtil, dar energic, dictonul: “morţii cu morţii, viii cu viii”. Cu ale cuvinte, “...ce-a fost, a fost! Dar abia acum să vedeţi ce vine!”. Mai exact, epopeea eroică “Maitreyada”, destinată Aceluia ce “a fost Cel ce a fost”, este treptat, treptat estompată de cea care din urmă vine tare, călcând totul în picioare: “Adelaida”, epopeea maestrei Adela, rămasă (deocamdată) în viaţă şi care a preluat din mers frâiele căruţei, după dictonul furat de la mentorul ei: “Eu sunt cea care sunt”. Tocmai de aceeea, ca lucrurile să fie clare, adepţii dau sit-ului un subtitlu lămuritor:
Acest site este dedicat celor ce ne-au fost şi ne sunt Mari Maeştri în trup:
Domnului Francisc Maitreya precum şi Marii Maestre Adela,
desemnată să îi continue activitatea.
Adică, Marele Maestru “n-a murit”, ci îşi continuă activitatea în chip supranatural prin Marea Maestră Adela, după un principiu răstălmăcit de ei din Biblie: “Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic mai mare va fi ca învăţătorul său”. (cf. Luca 6,40). Nu-i vorbă, că n-au decoperit ei America procedând aşa: şi Pucioşii pretind că “ şfânta Verginica n-a murit, ci este mereu vie şi vorbeşte din ceruri prin urmaşele sale: mai întâi prin sora ei Maria Tudorache, apoi prin succesoarea ei la “tron”, Mihaela Tărcuţă.
Maitreya avea puţini adepţi pe vremea Lui, pe care-i împărţea în două cete: femeile în dreapta, iar bărbaţii în stânga Lui; Adela i-a înmulţit, i-a amestecat şi i-a aşezat într-un cerc (vicios).
Deci, cine este misterioasa No.1, Marea Maestră Adela, care o uzurpează pe faţă pe Maica Domnului şi Maica întregii Creştinătăţi ?
C. “Mama Adela şi ucenicii ei”, copie reuşită pentru “Mama Mihaela şi ucenicii ei”
Vom da, rând pe rând, cuvântul admiratorilor ei, care prelungesc o viziune halucinantă atribuită lui Nicolas Roerich: “De la începutul existenţei Marii Fraternităţi Albe, Mama Lumii se situează în vârful Marii Ierarhii de Lumină a planetei noastre. Mama Domnilor nu este un simbol, ci o Mare Apariţie a Începutului Feminin, care o reprezintă pe Mama Lui Cristos şi a Lui Buddha.”
1. Denisa Cimpuieru o vede pe Mama Adela ca pe o prinţesă (angelică, “marchiza îngerilor”):
Uitându-mă la Ea parcă vedeam un alt chip: mai tânăr, ca de prinţesă. Mă fascinau privirea Ei şi delicateţea gesturilor, trăsăturile fine şi nobleţea, bunătatea de pe chipul ei. În sinea mea am întrebat: ”Doamne, ce înseamnă tot ceea ce simt, ce văd?”
2. Nici sora ei, Florina Cimpuieru, nu se lasă mai prejos, ba chiar pune punctul pe “i”: “MAMA NOASTRA A TUTUROR “ este aici pe pamant , este AICI in ROMANIA! Poarta numele in acest trup de MAREA MAESTRA ADELA. Marturisesc acest crez al meu, acest Mare Adevar, dupa multi ani de cautare , indoiala si framantare sufleteasca.
3. Mihaela Stan îl vede pe Francisc Maitreya ca pe “Mesia cel proorocit”, iar pe Adela ca pe “Mama lumii”:
“La timpul potrivit, am aflat despre prezenta Celui mai Mare Spirit intrupat in Romania, Avatarul Noii Ere, Mesia proorocit, IJ. Francisc Maitreya…. Si Dumnezeu mi-a ingaduit sa ajung la El. Iar El m-a primit cu cea mai mare Iubire, fara sa priveasca la pacatele mele, la murdaria mea, m-a curatat, m-a luminat, m-a coplesit cu Darul Cunoasterii. Ani de zile, am primit Binecuvantarea prezentei Sale, Cuvintelor Sale, Exemplului Sau – totul mai presus de orice inchipuire umana.
Am vazut ca El este Cel mult Asteptat, Mangaietorul si Judecatorul neamurilor, Marele Invatator, Marele Domn. Cel care a venit in aceasta lume, la rascruce de Ere si, prin Sacrificiul Sau a pus stavila raului, a vindecat, luminat si inaltat lumea, pe cea vazuta si nevazuta, a schimbat ce era vechi si degradat, innoind totul prin Focul si Iubirea ce nu au mai fost pe pamant. Si Jerfta Sa ramane in Cartea Vesniciei ca un Mare Exemplu de Iubire, Daruire si Respect pentru Tatal tuturor si pentru Adevar.
Vazandu-I Maretia, ma intrebam unde e rolul Mamei Lumii (a carei proorocire era legata de Numele Lui) si unde este Ea…
Ea, Marea Taina Divina, vazuta si nevazuta, cunoscuta si necunoscuta, a fost mereu cu noi, alaturi… Marea Taina care si-a dat unul cate unul valurile la o parte, sporind mai mult misterul Marii Imparatese, Mamei Divine, Femeii Sfinte – Minunea si Taina Lui Dumnezeu.
Ea a venit cu toata Frumusetea si Intelepciunea, cu toata Iubirea si Compasiunea – de acolo de Sus de tot – intr-un trup smerit, acceptand un destin uman, de multe ori mai dur si nedrept fata de unul obisnuit…
Am vazut-O chiar la prima intalnire cu Domnul Maitreya, deloc intamplator. Era cea mai smerita dintre oamenii de acolo si tacuta, intruchiparea intelepciunii. Si Domnul mi-a prezentat-O ca pe o eleva a Sa, avansata, care chiar atunci “lucra in Banca de Date”. Stiu ca m-a impresionat mult acea prezentare si am simtit un profund respect pentru Ea.
Am indragit-O chiar de la inceput, fara sa stiu prea multe, caci era asa cum trebuie sa fie un discipol: ascultator, disciplinat, smerit, dornic de cunoastere, staruitor, plin de iubire, generos … Multi ani Ea a fost pentru mine un exemplu, desi avea statut doar de eleva a Domnului Maitreya. (Notă: redescoperim atitudinea avută de Mihaela Tărcuţă în ultimul an de viaţă al Virginiei: acela de „elevă” şi „apropiată” a „şfintei Verginica”, gata mereu ca – la o adică – să-i ia locul de lider absolut al Pucioşilor)
Afland detalii despre existenta Ei, cum a fost ghidata de Sus, mereu, inca din frageda pruncie in trup, si toate lectiile si initierile in manastiri, cu mari duhovnici si, in paralel, cu Marii Domni, intuiam atunci ca este un Spirit Mare, cu o Misiune importanta pe pamant.
Ea era Cea care VEDEA cu adevarat, care prelua cel mai bine mesajele Celeste si mai ales de la Tatal, Ea canta cu ingerii; Invatatorul numai pe ea a dat-O exemplu ca fiind vrednica si pregatita de a duce Cuvantul Domnului in lume, Marea Invatatura.
Era intr-un dialog permanent cu Tatal si raspunsurile I se confirmau dupa zile de post si rugaciune neintrerupta. N-am mai vazut la nimeni atat de multa hotarare, determinare si iubire pentru Dumnezeu. Laitmotivul vorbelor Sale era “Iubirea pentru Dumnezeu Tatal”…
Cu toate ca era cea mai virtuoasa dintre discipoli, cu o tinuta spirituala nemaiintalnita, a fost calomniata si judecata pe nedrept, prigonita si multi au avut neiubire pentru Ea. (Notă: Redescoperim, trasă la indigo, povestea pe care Mihaela Tărcuţă o deapănă astăzi ucenicilor ei despre relele tratamente la care şi ea a fost supusă prin anii ‚90 – din invidie, desigur! – de către creştinii pucioşi aflaţi pe vremea aceea în anturajul apropiat al Virginiei – şi în primul rând, de către aşa-zişii „păstori”: nea’ Mişu şi nea’ Cristea) A suferit asa cum putini au suferit in aceasta lume, pentru ca alta este suferinta la un nivel elevat de Constiinta. Ea, insa a stiut sa treaca cu demnitate prin toate, si asta pentru ca avea Marea Iubire a Tatalui si Mare Iubire pentru El.
Este singura Eleva a Domnului Maitreya care a trecut prin toate canoanele si a suportat multe bice de Foc. Dar si Cea care a parcurs toata Invatatura Domnului, care a trecut prin cele mai mari Initieri, cu viteza uimitoare; Ea a studiat in Piramida Focului Cosmic, pana la Varful Ei.
Mereu asa am vazut-O: demna, smerita, iubitoare si inteleapta…(Notă: Redescoperim de asemenea, trase la indigo, însuşirile pe care le văd astăzi adepţii pucioşi ai Mihaelei la „stăpâna” lor, cea pe care ei o consideră „proorociţa apocaliptică a Domnului”)
Inainte de a pleca din trup, Domnul ne-a dezvaluit: “Ea este Mama voastra a tututor”… Iar unora, in taina, le-a marturisit mai mult din Adevarul despre Ea. ( Notă: Şi Virginia Tudorache-Stoica, înainte de a muri, a desemnat-o succesoare a ei pe Mihaela, cea care a îngrijit-o în ultimul ei an de viaţă cu devotament, dar şi cu interes. Opoziţia îndârjită a „păstorilor” a făcut însă ca Mihaela să mai aştepte zece ani de umilinţe, prigoană şi neiubire, timp în care păstorii au scos-o în faţă pe Maria, sora Virginiei, punând-o cu forţa în demnitatea de „proorociţă succesoare a Verginicăi”. Abia după zece ani, când păstorii erau slăbiţi şi turma lor „îndărătnică” era risipită, Mihaela a putut lua energic în mână frâiele căruţei, care rămăsese între timp fără roate...)
Multi s-au smintit, caci Cea ce fusese prigonita se dovedise a fi Fiinta cea mai draga…( Notă: Şi din „poporul cel vechi” al Virginiei, mulţi s-au smintit şi n-au vrut s-o mai urmeze pe Mihaela cea dragă Verginicăi. Ei nu înţelegeau ca, după ce au pierdut în chip neaşteptat o „mamă bună ca pâinea lui Dumnezeu”, blândă şi smerită, să fie conduşi de o fiinţă trufaşă, rece dar ţâfnoasă, imprevizibilă dar incongruentă, inflexibilă dar instabilă psihic şi, mai ales, mereu nemulţumită de orice şi de oricine) Caci toate cultele si miscarile spirituale, ce marturisesc Adevarul, au o mare apreciere si iubire penrtu Mama Divina, chiar daca I s-au dat diverse nume. MAMA e Cea care vine cu Iubirea, Compasiunea, ajutorul neconditionat, cu multa Caldura, Daruire, Iertare, Mangaiere…
Ea a fost Aleasa si lasata sa “pastoreasca turma”; Ea este Cea care continua Lucrarea Invatatorului si implineste Marea Misiune a Noului. Prin Faptele Sale scrie trei sferturi a Cartii Noului Pamant. ( Notă: Şi Pucioşii au acum pe lidera lor Mihaela, care scrie de zor, de 20 de ani încoace, mii de file la „Cartea Noului Ierusalim”, pe care a intitulat-o în chip abuziv „Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceste „proorociţe” ale întunericului se erijează în „Fiice ale Luminii” şi vor să completeze forţat Biblia, pentru „a ferici norodul” cu panseurile lor patetice. Nemulţumirile lor patologice sunt de fapt refulări ale insucceselor vizibile – căci nimeni dintre oamenii normali la cap nu le bagă în seamă – dar ele le numesc „suferinţe” şi „jertfe de salvare a omenirii”, despre care pretind cu tupeu că rivalizează cu jertfa de pe cruce a Mântuitorului) Iar Marea Ei Jerfta O aduce intru salvarea omenirii si planetei de intuneric.
Eu am vazut prea putin si am inteles prea putine, caci Lucrarea Tatalui este in nevazut, este Taina. ( Notă: Şi Pucioşii excelează în ascunderea adevărurilor incomode sub cuvântul magic „taine”. Toate neîmplinirile lor, toate punctele nevralgice, toate proorociile mincinoase sunt explicate prin incapacitatea omului de rând de a penetra „tainele lui Dumnezeu”, în timp ce liderii pucioşi se prezintă pe sine ca singurii îndrituiţi să le înţeleagă şi să le despecetluiască) Dar si ce am putut cuprinde eu este mult prea Maret, este Dumnezeiesc. Evenimentele si initierile la care am avut onoarea sa particip, sunt mari daruri de la Tatal. Iar Semnele si Lucrarea ce o face Ea sunt de nedescris in cuvinte.
[...]
Atunci am inteles de unde vine Maretia Divina a tot ceea ce face… si de atunci am stiut ca Ea este Vasul in care salasluieste Dumnezeu pe pamant si din clipa aceea nu am mai putut privi la latura Ei umana, totul era Divin la Ea. ( Notă: Pucioşii au consacrat primii această expresie „Vasul in care salasluieste Dumnezeu pe pamant” prin care o descriau la început pe „proorociţa” Virginia, apoi pe Maria, apoi pe Mihaela. Viziunile sunt însă uşor diferite: Maitreyştii susţin teoria reîncarnării, deci „vasele” lor sunt mai grosiere, mai materiale; Pucioşii, în schimb, susţin că Dumnezeu se coboară „prin Cuvânt” în aceste vase, deci „vasele” sunt spiritualizate, au o participare mai diafană la actul îndumnezeirii făpturii) Cuvintele si gesturile erau pline de semnificatii tainice.
In Ea am vazut Superlativul Feminin, Cea care a venit sa implineasca profetiile, Cea care reabiliteaza Numele de Femeie. Cea care impreuna cu Fiul Intai Creat lasa Noul pe aceasta planeta si aduc Noul in toata Creatia, Cei care au reasezat valorile supreme, sfinte la locul cuvenit in constiinta si sufletele oamenilor. Ei sunt Cei care au reasezat lucrurile in firescul lor…
Timp de ani de zile am participat la Mari Initieri tainice si mari evenimente spirituale care ma determina sa marturisesc cu toata fiinta mea ca Domnul Maitreya si Aleasa Lui, Marea Maestra Adela sunt Salvatorii acestei lumi, sunt Cei proorociti sa vina, Cei asteptati de neamuri… Sunt Cei prin care Tatal Ceresc infaptuieste Cea mai Mare Lucrare.
Pe Ea o consider Marea Taina, pentru ca trecand smerita prin lume, intruchipeaza Misterul dintru inceput al Creatiei, Inima Iubirii, Izvorul Frumusetii si Intelepciunii… Si in timpul scurt ce am stat langa Ea, a revelat cateva din fetele Ei: intai am aflat ca de la discipola a avansat la statutul de Maestra Spirituala, apoi ca este Aleasa Marelui Invatator, Fiului Intai Creat si Imparateasa Lui (dupa chiar exprimarea Lui), Cea care a fosta acum 2000 de ani Mama Domnului Iisus, ( Notă: Maitreyştii susţin că Majestatea Sa Adela I, regina lumii, este reîncarnarea Maicii Domnului pe pământ, aşa cum Maitreya a fost reîncarnarea lui Iisus, înainte de a muri , suferind descărnarea în anul 2003) apoi ca este Mama noastra a tuturor, adica Cea numita Mama Lumii, apoi ca este Eva Cosmica, Femeia Intai Creata, din care porneste Viata, apoi ca este chiar Mama Divina, Mama Domnilor si Chipul Feminin al Lui Dumnezeu, Templul Divin, Oracolul Divin….
Dupa ce Si-a scos valul de pe Chip, mi s-a aratat in revelatie Fata Ei… Nu este cu putinta sa descriu ce am vazut: cand Si-a ridicat capul, m-a orbit o Lumina puternica, dar o Lumina calda, care izvora din Fata Ei (daca o pot descrie ca un far) si totusi Ii distingeam trasaturile si am spus ca atata Frumusete eu nu am mai vazut nicicand si ca trebuie sa fie Insasi Frumusetea Divina. Era Iubire, Sfintenie, Frumusete, Lumina, Blandete, Smerenie, zambet in acel Chip… si mult mai mult. In frunte I-a sclipit o stea minunata cu mai multe colturi lungi ( Notă: Parafrazând un cunoscut film franţuzesc, pentru a evidenţia toate aceste atribute divine, personajul cu stea în frunte şi cu colţi lungi a fost identificat de noi ca fiind „Adela angelica, marchiza îngerilor”... mama lor de aleşi! ...aşa cât au putut ei s-o descrie) … Acesta este chipul Mamei noastre, asa cat Il pot eu descrie. L-am vazut si simtit, si mi-a mangaiat toata fiinta, iar inima mea I-am daruit-O in totalitate…
Redau aici una dintre viziunile pe care le-am avut, care au fost cu sutele in acesti ani. ( Notă: Viziunile halucinante ale Mihaelei Stan întregesc paranoia colectivă, creând, din fragmentele disparate ale impresiilor adepţilor aşezaţi în cerc, un întreg)
2 decembrie 2004
La meditatie eram mai multe persoane asezate in cerc. Ea a venit inalta, imbracata in haine rosii ( Notă: Consemnăm cu dreptate şi o deosebire esenţială dintre maitreyşti şi pucioşi: pucioşii dezavuează culoarea roşie, considerând-o un simbol al Satanei. A îmbrăca haine roşii este pentru ei un afront grav, impardonabil, adus lui Hristos cel răstignit) si ne-a curatat. In centru pe “podea” era in subtil Yantra de Foc. Ea a coborat, a pus mana pe crestetul fiecaruia, apoi ne-a deschis mai mult Anahata.
Am vazut un cilindru alb, gros, ce se inalta de la noi spre Cer, spre Tatal. Apoi Ea ne-a luat sub mantia Ei, alba pe interior (si rosie la exterior). In jurul Ei erau stele si trimitea stele spre noi.
Apoi am vazut-O pe Ea framantand Pamantul, ca pe o paine, dupa care, tinand planeta in mana dreapta, a introdus-o in inima Ei; si dupa ce a iesit a luat-o cu mana stanga, apoi iar in Inima Ei si a revenit in mana dreapta. Dupa aceasta am vazut ca pe pamant se inalta o Cruce mare, alba.
Urmatoarea imagine a fost ca a facut sa fie in jurul Pamantului doua cercuri, la o oarecare distanta de el, perpendiculare unul pe altul. Cand m-am uitat mai de aproape cercurile erau compuse din sfere luminoase, ca niste corpi ceresti.
Dupa aceasta am vazut pamantul de deasupra si pe el – Urma alba a Pasului Ei; forma talpii Ei imprimata pe pamant.
Apoi am vazut ca eram cu totii in spatiu, deasupra Terrei, Doamna – intre noi si trimiteam iubire spre planeta. Din Inima Ei veneau spre inimile noastre raze de Iubire, care apoi atingeau pamantul, dupa care am pus toti palmele pe el. A intervenit si Domnul Maitreya, noi priveam de pe margine. El si Ea stateau fata in fata, foarte Inalti, iar intre Ei era pamantul. Si-au dat mainile deasupra Terrei si au facut un romb din ele. Pamantul s-a deschis ca o floare si dintr-un hau intunecat l-au adus in fata Lor pe Lucifer, inchis intr-o cusca cubica si a fost judecat. Apoi a iesit o coloana lunga de spirite intunecate si au fost si ele judecate.
Am vazut Pamantul Nou, curat si luminat, foarte frumos si in cele patru zari au fost pusi de paza patru Arhangheli.
A doua parte a viziunii a fost asa: mergeam pe un drum alb-imaculat si am ajuns intr-un loc unde era o casa (imaginea alterna casa-piramida); totul era de un alb stralucitor, o lumina alba, calda. Am intrat intr-o sala in mijlocul careia se afla un havuz cu apa si acolo, in mijlocul apei era o sfera alb-translucida, cu niste contururi albe pe ea. Am simtit ca sfera era Spiritul Geei. In jurul havuzului erau patru stalpi, dispusi in cruce, de la care pleca cate o raza si intra in sfera. Simteam ca Spiritul Geei evolua, era inaltat, I se schimba valoarea. Si m-am bucurat mult.
Cand am revenit pe pamant, am vazut detasamente gata de lupta si Marea Doamna era in fruntea noastra, imbracata in armura rosie; pe piepturile noastre scria IUBIRE. Si mi-am vazut locul in acea oaste.
Urmatoarea imagine a fost coplesitoare: Mama Divina sedea pe Tron si imaginea Ei alterna cu cea a Tatalui Ceresc si am simtit ca Ea detine acum toata Puterea, (Notă: Aceste cuvinte dezvăluie scopul suprem al acestei secte sataniste: preluarea puterii cosmice de la Tatăl ceresc, prin înşelăciune şi prin vrăjitorii, ca şi ) prin Ea Tatal infaptuieste Marea Lucrare, cum n-a mai fost. Tinea in mana stanga Sfera, iar in dreapta – Sceptrul.
Pe data de 3 iunie 2005, in jurul orei 4 dimineata am avut acest vis:
Am visat un Templu foarte inalt, luminos, avea cupola transparenta si in mijlocul lui, suspendata, am vazut-O pe Mama rastignita pe o Cruce mai mare decat Ea, desi Ea arata gigantica. La un moment dat, Crucea a intrat in Ea, a strapuns-O sagital. De o parte si alta a Ei stateau Domnul Maitreya si Domnul Iisus, gigantici si Ei.
De desubtul acestui tablou statea Lucifer cu o gloata intunecata. O picatura din sangele Ei i-a cazut lui Lucifer pe crestet si alta – pe inima. Atunci el a urlat de durere si intr-o fractiune de secunda s-a facut mic de tot.
………………………………
Imparatul si Imparateasa Lui au trecut prin lume, daruindu-i ce au mai frumos, binecuvantand-o neincetat si au adus fiecare Jertfa Sa fara de pret… Asa am vazut si noi pe Dumnezeu Intrupat si am simtit Iubirea Divina…
Cum sa-mi exprim recunostinta Celor ce m-au redat Vietii?
Intr-o lume in agonie, cu valori pervertite, Ei sunt Cei ce mi L-au aratat pe Dumnezeu.
Intr-o lume a minciunii mi-au dezvaluit Adevarul.
Intr-o lume de intuneric mi-au deschis Calea spre Lumina.
Intr-o lume prea murdara, mi-au aratat Izvorul Curatiei.
Intr-o lume a ignorantei, mi-au daruit Cheia Cunoasterii.
Intr-o lume inghetata de neiubire, Ei mi-au daruit cea mai pura Iubire, mi-au deschis inima sa iubesc, m-au invatat sa iubesc – prin Exemplul Lor…
Ma inchin in vesnicie Tatalui Preasfant si Fiilor Sai, si Tainei Sale, cu recunostinta infinita….
Gigi Schneider: Ea este Spiritul Mamă al Celei de-a Doua Geneze a Planetei Pământ. Ea este cea care aşteaptă la Marea Poartă de trecere de pe vechiul Pământ pe noul Pământ pe toţi oamenii puri
Ionel Pârvan : Şi dacă primul vis împlinit a fost întălnirea în trup cu Domnul Maitreya, Fiul lui Dumnezeu reprezentând aspectul masculin întrupat al Divinului, cel de-al doilea vis la fel de frumos ca primul, a fost întălnirea cu Mama tuturor sufletelor dense, Fiica lui Dumnezeu reprezentând aspectul feminin întrupat al Divinului.
Lenuţa Hazotă : Am întâlnit-O şi sufletul meu a tresărit şi mi-a adus aminte că o cunoşteam demult, că era cineva foarte drag mie, venind din timp, de foarte departe... Veselă şi iubitoare, gata să hrănească din mâncarea Ei şi să îmbrace cu hainele Ei nenumărate fiinţe cu o mare bucurie, a început uşor ,a ne spune, de unde venim si de ce, ne-a învăţat cum să- l simţim şi să credem în Cel ce ne-a creat...Am simţit-O foarte aproape de fiinţa mea, poate pentru că sufletul meu o aştepta de mult timp, apoi mi-a devenit prietenă apropiată, soră şi ...MAMĂ. Şi, ca o mamă adevărată, m-a dus de mână şi mi L-a arătat pe El, Domnul Maitreya, Cel trimis de Tatăl pe pământ, să ne aducă învăţătură divină... Şi am ştiut că El este Cel ce Este, pentru că am simţit iar acea stare de bine, acea revărsare de iubire ce venea spre noi...Am început să văd apoi în Ea manifestarea deplină a Divinităţii şi în mine a pornit să-şi facă loc un fel de sfială, de smerenie şi admiraţie totală în faţa Celui ce se manifesta cu iubire imensă, pentru noi, prin Ea. Întâlnirea cu Ea mi-a schimbat viaţa, parcă m-am născut din nou, mi-a deschis alt orizont, mi-a dat o altă viziune asupra vieţii ... Marea maestră Adela este maestrul meu în acest trup, modelul meu de femeie şi mamă şi Îi sunt recunoscătoare Tatălui că mi-a îngăduit să o cunosc în această viaţă.
Mihai Sandru : Intreaba un vultur ce este cerul pentru el si tot nu ai putea cuprinde valoarea cerului. Intreaba un delfin ce este oceanul pentru el si tot nu ai putea cuprinde valoarea oceanului. Intreaba o floare ce este soarele si pamantul pentru ea si nu ai cuprinde valoarea surselor de viata. Intreaba un copil ce este mama iubitoare pentru el si cu siguranta marturia lui ar fi departe de a cuprinde valoarea mamei sale. Mama Tuturor este cu siguranta mult mai mult decat Iubire de mama, decat Viata ce daruieste viata, decat Viata ce creste si intretine viata, sau decat Viata ce educa viata. Chiar de ati putea citi sau auzi toate marturiile si ati participa la tot ce face si traieste Ea, Marea Maestra Adela in trup, tot nu veti putea cuprinde (asemenea unui vultur, delfin, floare sau copil) Valoarea Unui Soare de Iubire din VESNICA IUBIRE. Eu va marturisesc binecuvantarea de a a trai si simti doar un cuprins din Iubirea Ei. Traiti, simtiti, ascultati si voi de vreti si puteti ceea ce Ea Chema, ce Ea Emite, ce Ea Este ca Mama a Tuturor…
Petrina Fodor : Ceea ce nu voi uita nicicând, este zâmbetul Mamei! Mereu plin de Lumină şi Iubire! Indiferent de faptul că Mama, în adâncul sufletului era rănită, era pătrunsă de mari vibraţii, chiar dacă Ea lucra mereu acolo, Sus, chiar fără să ne dăm seama, Ea mereu zâmbea şi avea grijă să înveselească şi să binedispună pe fiecare în parte! Aşa e EA! Un Mare Zâmbet, o Mare Bucurie!
Radu Iliescu : a urmat conştientizarea noţiunilor de „Eva Cosmică”, „Prima Fiică creată”, „Mama noastră a tuturor” şi asocierea lor cu persoana Adelei. Aşa cum Domnul Maitreya este primul Fiu creat, aşa şi Adela este prima Fiică creată. Căci Dumnezeu are 33 de Fii, dar şi 33 de Fiice.
Roxana Ghenoiu: am simtit-o si perceput-o atunci ca pe o sora mai mare…era Adela. Ulterior s-au trezit in mine si sentimentele de fiica si am perceput-o ca o mama, o Mare Mama… Si e mai mult decat atat.. simt uneori ca ma contopesc cu ea in vibratie si simtire…e greu de exprimat in cuvinte...este EA, Infinita si Divina Indumnezeire.
Sorin Drăguţ : Nu a existat moment în care, fiind în prezenţa Sa, să nu fiu binecuvântat cu ceva, fie el dar material sau spiritual (o vorbă bună, un gând curat, o îmbrăţişare, o mângâiere). Mereu, în Prezenţa Sa, am simţit ceva unic, aparte, sacru pot spune, ceva ce mă ungea la suflet, care alina orice durere…Iubirea unică de Mamă…
– va urma –
………………………
Anca Estera Ionescu-Târgovişte
25 iulie 2010
………………………
A. Asemănări şi deosebiri
"Cine se aseamănă, se adună". Problema pe care o ridică aceşti "mişcărişti" ai Ortodoxiei (“Ostaşii” de la Deva, Maitreyştii, Pucioşii, Ioneştii, Ucenicii Sfântului Ilie, Dogarii, Desankiştii, Messianicii, etc., etc.) este problema "drobului de sare": ea este mult mai complexă decât pare, dar în acelaşi timp este extrem de simplă: ei sunt seminţele schismei în biserică! Să ne amintim de lecţiile istoriei: oare "tudoriştii" n-au fost şi ei la început "buni ortodocşi"? Cum de au devenit ei neoprotestanţi pentru vecie? Oare Tudor Popescu nu era un bun preot creştin ortodox, care a vrut numai binele Bisericii (lui)?
În general, întemeietorii acestor "lucrări" şi "mişcări" centrifuge au fost oameni de bună credinţă, sinceri în convingerile lor, devotaţi Ortodoxiei şi plini de râvnă. Ei au încercat de jos în sus, prin mijloace proprii (prima greşeală!) să corecteze unele neajunsuri observate de ei în Biserică. În acest scop, ei au făcut multe, sau chiar foate multe fapte bune, dar au creat şi inovaţii formale (a doua greşeală!) legate de portul creştinesc, de relaţiile sociale, de conduita exterioară, sau de administraţie. Exemplu: numirea unor "Epitropi (şi Epitropiţe !) ai Lucrării Visarioniste" de către Tăicuţu' Visarion. În felul acesta au apărut două, trei sau mai multe categorii de creştini. De exemplu: creştine fără batic pe cap şi creştine mai cu moţ, dar cu batic pe cap (nu numai la rugăciune, ci permanent, ziua şi noaptea). Alt exemplu: creştinii care cântă la slujbe numai cântări aprobate de biserică, şi creştini care cântă la slujbe şi alte cântări, "mult mai frumoase şi mai înălţătoare şi mai folositoare" decât primele]. Apoi, unii dintre ei au venit şi cu "mici ajustări" care vizau aspecte dogmatice (a treia greşeală!). Apoi, treptat, liderii mişcărişti au scăpat frâiele din mână. Ucenicii lor au luat-o razna şi n-au mai putut fi controlaţi. Unii s-au organizat de-a binelea în secte (exemplu: facţiunea schismatică neoprotestantă de la Deva a "Oastei Domnului"). Neoprotestantismul a pătruns aşadar în Biserica Ortodoxă nu din exterior (căci acest lucru nu s-a dovedit a fi posibil!) ci din interior! Şi acum vin admiratorii lor şi zic: Întemeietorii de "Lucrări" şi de "Mişcări" şi de "Oşti" Ortodoxe n-au nici o vină! Vina aparţine exclusiv ucenicilor lor! Ei şi numai ei sunt vinovaţi de micile-marile abateri! Să nu-i mai denigrăm, că nu ei au greşit, ci să ne concentrăm deci numai pe pericolele care vin din exterior!
Orice facţiune fundamentalistă pseudo-ortodoxă are în ea germenii mândriei şi ai schismei. Promotorii ei nu pot fi absolviţi de urmări, nici măcar după moartea lor. De aceea marii duhovnici şi teologii au fost mereu sceptici când au auzit de apariţia uneia sau alteia dintre mişcările puritane care vor să corecteze din temelii Ortodoxia, ajunsă (după părerea lor) la un impas intolerabil. De aceea, poziţiile intransigente ale părintelui Ilie Cleopa, a părintelui Arsenie Papacioc, a părintelui Sofian Boghiu, a părintelui Petre David şi a părintelui David Pestroiu faţă de cele mai mici "devieri" sau "abateri" ale acestor "mişcărişti în piei de miei" şi "lucrători pe la spate" sunt corecte şi binevenite. Ele sunt un semnal de alarmă pentru ce a fost şi pentru ce va urma în mod inevitabil în Biserică, dacă toleranţa este greşit înţeleasă de membrii ei.
Biserica a păstrat întotdeauna calea moderată de-a lungul veacurilor, ferindu-se de excese, al căror rezultat inevitabil este căderea în suficienţă şi în mândrie.
Atitudinea aparent tolerantă a unor ierarhi faţă de aceşti "mişcărişti" şi "lucrători" (pe la spate) este una înţeleaptă, dar nu trebuie înţeleasă greşit, ca fiind încurajatoare. Ea lasă o portiţă de întoarcere oilor celor rătăcite - doar atât! Faptul că episcopul X a binecuvântat cartea Y, arătând că este bună în conţinutul ei, este doar un gest de dreptate şi de bunăvoinţă, dar el nu trebuie speculat şi nu-l legitimează pe autorul cărţii în toate acţiunile şi luările lui de poziţie, ci numai în ceea ce a scris în cartea respectivă.
Sora Elena şi Visarioniştii (“Fiii Tăicuţului”) promovează şi în prezent “căsătoriile albe” şi nunta fără lăutari, obiceiuri care se regăseau aidoma şi la Pucioşi până a veni la cârma sectei lor Mihaela Tărcuţă , care a lansat noutatea excluderii totale a căsătoriilor din viaţa adepţilor ei, pe motiv că Taina Căsătoriei ar fi o formă de legiferare a desfrânării trupeşti în familie. Membrii ambelor secte se exteriorizează formal printr-o vestimentaţie specifică ( la visarionişti: haine negre, basmale albe sau albastre, excluderea podoabelor de orice fel; la pucioşi: haine de culoare albă sau neagră din fibre naturale, excluderea podoabelor şi a ceasurilor de mână, barbă şi părul lung la bărbaţi )
“Sora Nuţi” ( o femeie de peste 50 de ani, divorţată), încă de pe vremea când fusese aleasă “epitrop” şi “toiag” de către taica Visarion, reuşise să atragă în jurul ei mai mulţi tineri şi tinere cu care se întâlnea într-o casă particulară din Constanţa. Acolo sectanţii se rugau împreună şi cântau imnele sectei, sub severa coordonare a stăpânei lor. Nuţi le interzicea tinerilor să participe la distracţiile lumeşti, cum ar fi să asculte “muzica lumească” sau să se uite la televizor.
O situaţie aparte o prezintă “proorociţele” Mihaela de la Pucioşi şi Adela de la Maitreyşti, care sunt pe punctul de a se substitui lui Hristos, în relaţia lor specială pe care o promovează între Dumnezeu şi om. Ele condiţionează total puterea lui Dumnezeu de puterea lor, dorinţa Lui de dorinţa lor, voinţa Lui de voinţa lor. Mihaela fabrică pe bandă rulantă mesaje pe care le prezintă ca fiind “venite din cer”, prin care îşi impune faţă de adepţii ei orice inovaţie îi trece prin minte, oricât ar fi ea de stranie sau de îndrăzneaţă. La rândul ei, Adela preia îndrăzneala maestrului şi mentorului ei, Francisc Maitreya, care se substituia lui Hristos, spunând despre sine: “Eu sunt Cel ce sunt”.
Ucenicii Adelei se confesează retoric pe situl închinat ei:
“Cine este Marea maestră Adela, nu depinde de noi, căci Ea este cea care este! Dar ce reprezintă Ea pentru fiecare: prietenă, Maestră sau Mamă, de noi depinde.”
Subtil, dar energic, Pucioşii şi Maitreyştii o detronează pe Preasfânta Fecioară Maria din demnitatea de Maică a Creştinătăţii, primită de la Însuşi Fiul ei aflat pe cruce: “Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19,26), substituind-o cu surogate pieritoare. Adela preia din mers şi instituie o dogmă care la pucioşi este deja istorie: aceea de a fi “Mamă a credincioşilor”, căci Pucioşii au şi ei “Mama” lor, pe Verginica Tudorache, căreia i-au şi închinat un “Acatist” copiat duă Acatistul Maicii Domnului”. În acest “Acatist”, versetele “Bucură-te, maică Virginie, pururea fericită!” încheie invariabil fiecare Icos, dar ca să nu credem că este vorba de o “maică” oarecare, în sensul monahicesc al cuvântului, pucioşii au grijă să facă limpede înţelesul că “ noi suntem fiii ei” (deci , “ea este mama lor”) încă de la Condacul 1:
“Apărătoarea noastră cea mare, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie purtătoare de Dumnezeu, noi fiii tăi; şi ca ceea ce ai mijlocire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te maică Virginie, pururea fericită!” (Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 1995, pag.650)
Teoria reîncarnării, vehiculată cu mult aplomb de Marele Maestru Francisc Maitreya pe când trăia (ca să-şi convingă adepţii că el este una dintre reîncarnările Fiului lui Dumnezeu), îi vine acum ca o mănuşă succesoarei lui, Marea Maestră Adela. Ea afirmă cu îndrăzneală că este una dintre reîncarnările Mamei Lumii, cea cea în vieţile anterioare le-a dat viaţă pe rând, atât lui Hristos cât şi lui Budha:
“O, Tu, Iubire Sacră, prunci din Mine pleacă, aşa ai hotărât să fiu eu Mamă a Tuturor. O, pruncii Mei, de oriunde aş privi văd binele şi răul aşezat, dar luptă Mama pentru voi. Durere de simt nu las să vă cuprindă niciodată pe voi. Eu duc şi am început să urc Golgota şi Crucea îmi este grea, dar singură îşi duce Mama ce este aşezat pe umerii Ei. Privesc în dreapta, privesc în stânga, un ochi plânge, altul râde. Sămânţa Luminii aici aruncată puţină a rămas, căci întunecimea mult a cuprins Pământul prin necredinţă, prin părăsirea Dumnezeului de Lumină de voi oameni dragi.” (extras din conferinţele Marii Maestre Adela)
Ca şi Pucioşii, Mama Adela este preocupată de soarta poporului român şi a României, ţara “aleasă de Dumnezeu” să-i fie dată ei moştenire, pentru a o ridica la statutul de “Buricul Pământului”; Ca şi mama Omida, Mama Angela e preocupată de a-i ghici viitorul şi a poza în ursitoarea ei cea bună, “angelica marchiză a îngerilor”, care-i va ridica pe toţi românii “din mândrie şi din necunoaştere” :
“O, Doamne Dumnezeul meu şi-al tuturor! Las în grija Ta poporul român şi ţara, ce Tu le-ai însemnat cu numele meu, ce Tu mi-ai dăruit! Las în grija Ta pe toţi cei ce servesc Lumina, dar Stăpâne Dragă din genunchi, în spirit nu mă ridic! Mă rog continuu pentru pământ, pentru ţară, pentru cei ce au plecat de pe Calea Ta de Lumină! Căci plâng pentru ei! Privesc către ei unde s-au aşezat din mândrie, din necunoaştere! O, Doamne Dumnezeul meu Cel Adevărat! Te rog cu Iubire ai îngăduinţă pentru toţi! Mulţumesc Tată Sfânt Ceresc pentru tot ce s-a împlinit, pentru tot ce s-a aşezat! Şi Te iubesc!" (extras din conferinţele Marii Maestre Adela)
Plină de energie, mama Adela ştie să-şi mobilizeze discipolii şi să-i facă să danseze după cum ea le cântă (vezi http://www.trambita.net/video%20MMA/video%20MMA.htm )
B. “Maitreyada” şi “Adelaida”
Maitreyştii, puşi în faţa iremediabilei despărţiri de mesianicul lor Guru Francisc Maitreya, i-au construit la repezeală un site pe care au îndesat la grămadă învăţături, amintiri, poze, cântece, clipuri, mărturisiri, conferinţe şi l-au intitulat “Elevi la ACADEMIA SUFLETULUI”. Surpriza vine atunci când, cercetând mai îndeaproape acest site, constaţi că el aplică subtil, dar energic, dictonul: “morţii cu morţii, viii cu viii”. Cu ale cuvinte, “...ce-a fost, a fost! Dar abia acum să vedeţi ce vine!”. Mai exact, epopeea eroică “Maitreyada”, destinată Aceluia ce “a fost Cel ce a fost”, este treptat, treptat estompată de cea care din urmă vine tare, călcând totul în picioare: “Adelaida”, epopeea maestrei Adela, rămasă (deocamdată) în viaţă şi care a preluat din mers frâiele căruţei, după dictonul furat de la mentorul ei: “Eu sunt cea care sunt”. Tocmai de aceeea, ca lucrurile să fie clare, adepţii dau sit-ului un subtitlu lămuritor:
Acest site este dedicat celor ce ne-au fost şi ne sunt Mari Maeştri în trup:
Domnului Francisc Maitreya precum şi Marii Maestre Adela,
desemnată să îi continue activitatea.
Adică, Marele Maestru “n-a murit”, ci îşi continuă activitatea în chip supranatural prin Marea Maestră Adela, după un principiu răstălmăcit de ei din Biblie: “Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic mai mare va fi ca învăţătorul său”. (cf. Luca 6,40). Nu-i vorbă, că n-au decoperit ei America procedând aşa: şi Pucioşii pretind că “ şfânta Verginica n-a murit, ci este mereu vie şi vorbeşte din ceruri prin urmaşele sale: mai întâi prin sora ei Maria Tudorache, apoi prin succesoarea ei la “tron”, Mihaela Tărcuţă.
Maitreya avea puţini adepţi pe vremea Lui, pe care-i împărţea în două cete: femeile în dreapta, iar bărbaţii în stânga Lui; Adela i-a înmulţit, i-a amestecat şi i-a aşezat într-un cerc (vicios).
Deci, cine este misterioasa No.1, Marea Maestră Adela, care o uzurpează pe faţă pe Maica Domnului şi Maica întregii Creştinătăţi ?
C. “Mama Adela şi ucenicii ei”, copie reuşită pentru “Mama Mihaela şi ucenicii ei”
Vom da, rând pe rând, cuvântul admiratorilor ei, care prelungesc o viziune halucinantă atribuită lui Nicolas Roerich: “De la începutul existenţei Marii Fraternităţi Albe, Mama Lumii se situează în vârful Marii Ierarhii de Lumină a planetei noastre. Mama Domnilor nu este un simbol, ci o Mare Apariţie a Începutului Feminin, care o reprezintă pe Mama Lui Cristos şi a Lui Buddha.”
1. Denisa Cimpuieru o vede pe Mama Adela ca pe o prinţesă (angelică, “marchiza îngerilor”):
Uitându-mă la Ea parcă vedeam un alt chip: mai tânăr, ca de prinţesă. Mă fascinau privirea Ei şi delicateţea gesturilor, trăsăturile fine şi nobleţea, bunătatea de pe chipul ei. În sinea mea am întrebat: ”Doamne, ce înseamnă tot ceea ce simt, ce văd?”
2. Nici sora ei, Florina Cimpuieru, nu se lasă mai prejos, ba chiar pune punctul pe “i”: “MAMA NOASTRA A TUTUROR “ este aici pe pamant , este AICI in ROMANIA! Poarta numele in acest trup de MAREA MAESTRA ADELA. Marturisesc acest crez al meu, acest Mare Adevar, dupa multi ani de cautare , indoiala si framantare sufleteasca.
3. Mihaela Stan îl vede pe Francisc Maitreya ca pe “Mesia cel proorocit”, iar pe Adela ca pe “Mama lumii”:
“La timpul potrivit, am aflat despre prezenta Celui mai Mare Spirit intrupat in Romania, Avatarul Noii Ere, Mesia proorocit, IJ. Francisc Maitreya…. Si Dumnezeu mi-a ingaduit sa ajung la El. Iar El m-a primit cu cea mai mare Iubire, fara sa priveasca la pacatele mele, la murdaria mea, m-a curatat, m-a luminat, m-a coplesit cu Darul Cunoasterii. Ani de zile, am primit Binecuvantarea prezentei Sale, Cuvintelor Sale, Exemplului Sau – totul mai presus de orice inchipuire umana.
Am vazut ca El este Cel mult Asteptat, Mangaietorul si Judecatorul neamurilor, Marele Invatator, Marele Domn. Cel care a venit in aceasta lume, la rascruce de Ere si, prin Sacrificiul Sau a pus stavila raului, a vindecat, luminat si inaltat lumea, pe cea vazuta si nevazuta, a schimbat ce era vechi si degradat, innoind totul prin Focul si Iubirea ce nu au mai fost pe pamant. Si Jerfta Sa ramane in Cartea Vesniciei ca un Mare Exemplu de Iubire, Daruire si Respect pentru Tatal tuturor si pentru Adevar.
Vazandu-I Maretia, ma intrebam unde e rolul Mamei Lumii (a carei proorocire era legata de Numele Lui) si unde este Ea…
Ea, Marea Taina Divina, vazuta si nevazuta, cunoscuta si necunoscuta, a fost mereu cu noi, alaturi… Marea Taina care si-a dat unul cate unul valurile la o parte, sporind mai mult misterul Marii Imparatese, Mamei Divine, Femeii Sfinte – Minunea si Taina Lui Dumnezeu.
Ea a venit cu toata Frumusetea si Intelepciunea, cu toata Iubirea si Compasiunea – de acolo de Sus de tot – intr-un trup smerit, acceptand un destin uman, de multe ori mai dur si nedrept fata de unul obisnuit…
Am vazut-O chiar la prima intalnire cu Domnul Maitreya, deloc intamplator. Era cea mai smerita dintre oamenii de acolo si tacuta, intruchiparea intelepciunii. Si Domnul mi-a prezentat-O ca pe o eleva a Sa, avansata, care chiar atunci “lucra in Banca de Date”. Stiu ca m-a impresionat mult acea prezentare si am simtit un profund respect pentru Ea.
Am indragit-O chiar de la inceput, fara sa stiu prea multe, caci era asa cum trebuie sa fie un discipol: ascultator, disciplinat, smerit, dornic de cunoastere, staruitor, plin de iubire, generos … Multi ani Ea a fost pentru mine un exemplu, desi avea statut doar de eleva a Domnului Maitreya. (Notă: redescoperim atitudinea avută de Mihaela Tărcuţă în ultimul an de viaţă al Virginiei: acela de „elevă” şi „apropiată” a „şfintei Verginica”, gata mereu ca – la o adică – să-i ia locul de lider absolut al Pucioşilor)
Afland detalii despre existenta Ei, cum a fost ghidata de Sus, mereu, inca din frageda pruncie in trup, si toate lectiile si initierile in manastiri, cu mari duhovnici si, in paralel, cu Marii Domni, intuiam atunci ca este un Spirit Mare, cu o Misiune importanta pe pamant.
Ea era Cea care VEDEA cu adevarat, care prelua cel mai bine mesajele Celeste si mai ales de la Tatal, Ea canta cu ingerii; Invatatorul numai pe ea a dat-O exemplu ca fiind vrednica si pregatita de a duce Cuvantul Domnului in lume, Marea Invatatura.
Era intr-un dialog permanent cu Tatal si raspunsurile I se confirmau dupa zile de post si rugaciune neintrerupta. N-am mai vazut la nimeni atat de multa hotarare, determinare si iubire pentru Dumnezeu. Laitmotivul vorbelor Sale era “Iubirea pentru Dumnezeu Tatal”…
Cu toate ca era cea mai virtuoasa dintre discipoli, cu o tinuta spirituala nemaiintalnita, a fost calomniata si judecata pe nedrept, prigonita si multi au avut neiubire pentru Ea. (Notă: Redescoperim, trasă la indigo, povestea pe care Mihaela Tărcuţă o deapănă astăzi ucenicilor ei despre relele tratamente la care şi ea a fost supusă prin anii ‚90 – din invidie, desigur! – de către creştinii pucioşi aflaţi pe vremea aceea în anturajul apropiat al Virginiei – şi în primul rând, de către aşa-zişii „păstori”: nea’ Mişu şi nea’ Cristea) A suferit asa cum putini au suferit in aceasta lume, pentru ca alta este suferinta la un nivel elevat de Constiinta. Ea, insa a stiut sa treaca cu demnitate prin toate, si asta pentru ca avea Marea Iubire a Tatalui si Mare Iubire pentru El.
Este singura Eleva a Domnului Maitreya care a trecut prin toate canoanele si a suportat multe bice de Foc. Dar si Cea care a parcurs toata Invatatura Domnului, care a trecut prin cele mai mari Initieri, cu viteza uimitoare; Ea a studiat in Piramida Focului Cosmic, pana la Varful Ei.
Mereu asa am vazut-O: demna, smerita, iubitoare si inteleapta…(Notă: Redescoperim de asemenea, trase la indigo, însuşirile pe care le văd astăzi adepţii pucioşi ai Mihaelei la „stăpâna” lor, cea pe care ei o consideră „proorociţa apocaliptică a Domnului”)
Inainte de a pleca din trup, Domnul ne-a dezvaluit: “Ea este Mama voastra a tututor”… Iar unora, in taina, le-a marturisit mai mult din Adevarul despre Ea. ( Notă: Şi Virginia Tudorache-Stoica, înainte de a muri, a desemnat-o succesoare a ei pe Mihaela, cea care a îngrijit-o în ultimul ei an de viaţă cu devotament, dar şi cu interes. Opoziţia îndârjită a „păstorilor” a făcut însă ca Mihaela să mai aştepte zece ani de umilinţe, prigoană şi neiubire, timp în care păstorii au scos-o în faţă pe Maria, sora Virginiei, punând-o cu forţa în demnitatea de „proorociţă succesoare a Verginicăi”. Abia după zece ani, când păstorii erau slăbiţi şi turma lor „îndărătnică” era risipită, Mihaela a putut lua energic în mână frâiele căruţei, care rămăsese între timp fără roate...)
Multi s-au smintit, caci Cea ce fusese prigonita se dovedise a fi Fiinta cea mai draga…( Notă: Şi din „poporul cel vechi” al Virginiei, mulţi s-au smintit şi n-au vrut s-o mai urmeze pe Mihaela cea dragă Verginicăi. Ei nu înţelegeau ca, după ce au pierdut în chip neaşteptat o „mamă bună ca pâinea lui Dumnezeu”, blândă şi smerită, să fie conduşi de o fiinţă trufaşă, rece dar ţâfnoasă, imprevizibilă dar incongruentă, inflexibilă dar instabilă psihic şi, mai ales, mereu nemulţumită de orice şi de oricine) Caci toate cultele si miscarile spirituale, ce marturisesc Adevarul, au o mare apreciere si iubire penrtu Mama Divina, chiar daca I s-au dat diverse nume. MAMA e Cea care vine cu Iubirea, Compasiunea, ajutorul neconditionat, cu multa Caldura, Daruire, Iertare, Mangaiere…
Ea a fost Aleasa si lasata sa “pastoreasca turma”; Ea este Cea care continua Lucrarea Invatatorului si implineste Marea Misiune a Noului. Prin Faptele Sale scrie trei sferturi a Cartii Noului Pamant. ( Notă: Şi Pucioşii au acum pe lidera lor Mihaela, care scrie de zor, de 20 de ani încoace, mii de file la „Cartea Noului Ierusalim”, pe care a intitulat-o în chip abuziv „Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceste „proorociţe” ale întunericului se erijează în „Fiice ale Luminii” şi vor să completeze forţat Biblia, pentru „a ferici norodul” cu panseurile lor patetice. Nemulţumirile lor patologice sunt de fapt refulări ale insucceselor vizibile – căci nimeni dintre oamenii normali la cap nu le bagă în seamă – dar ele le numesc „suferinţe” şi „jertfe de salvare a omenirii”, despre care pretind cu tupeu că rivalizează cu jertfa de pe cruce a Mântuitorului) Iar Marea Ei Jerfta O aduce intru salvarea omenirii si planetei de intuneric.
Eu am vazut prea putin si am inteles prea putine, caci Lucrarea Tatalui este in nevazut, este Taina. ( Notă: Şi Pucioşii excelează în ascunderea adevărurilor incomode sub cuvântul magic „taine”. Toate neîmplinirile lor, toate punctele nevralgice, toate proorociile mincinoase sunt explicate prin incapacitatea omului de rând de a penetra „tainele lui Dumnezeu”, în timp ce liderii pucioşi se prezintă pe sine ca singurii îndrituiţi să le înţeleagă şi să le despecetluiască) Dar si ce am putut cuprinde eu este mult prea Maret, este Dumnezeiesc. Evenimentele si initierile la care am avut onoarea sa particip, sunt mari daruri de la Tatal. Iar Semnele si Lucrarea ce o face Ea sunt de nedescris in cuvinte.
[...]
Atunci am inteles de unde vine Maretia Divina a tot ceea ce face… si de atunci am stiut ca Ea este Vasul in care salasluieste Dumnezeu pe pamant si din clipa aceea nu am mai putut privi la latura Ei umana, totul era Divin la Ea. ( Notă: Pucioşii au consacrat primii această expresie „Vasul in care salasluieste Dumnezeu pe pamant” prin care o descriau la început pe „proorociţa” Virginia, apoi pe Maria, apoi pe Mihaela. Viziunile sunt însă uşor diferite: Maitreyştii susţin teoria reîncarnării, deci „vasele” lor sunt mai grosiere, mai materiale; Pucioşii, în schimb, susţin că Dumnezeu se coboară „prin Cuvânt” în aceste vase, deci „vasele” sunt spiritualizate, au o participare mai diafană la actul îndumnezeirii făpturii) Cuvintele si gesturile erau pline de semnificatii tainice.
In Ea am vazut Superlativul Feminin, Cea care a venit sa implineasca profetiile, Cea care reabiliteaza Numele de Femeie. Cea care impreuna cu Fiul Intai Creat lasa Noul pe aceasta planeta si aduc Noul in toata Creatia, Cei care au reasezat valorile supreme, sfinte la locul cuvenit in constiinta si sufletele oamenilor. Ei sunt Cei care au reasezat lucrurile in firescul lor…
Timp de ani de zile am participat la Mari Initieri tainice si mari evenimente spirituale care ma determina sa marturisesc cu toata fiinta mea ca Domnul Maitreya si Aleasa Lui, Marea Maestra Adela sunt Salvatorii acestei lumi, sunt Cei proorociti sa vina, Cei asteptati de neamuri… Sunt Cei prin care Tatal Ceresc infaptuieste Cea mai Mare Lucrare.
Pe Ea o consider Marea Taina, pentru ca trecand smerita prin lume, intruchipeaza Misterul dintru inceput al Creatiei, Inima Iubirii, Izvorul Frumusetii si Intelepciunii… Si in timpul scurt ce am stat langa Ea, a revelat cateva din fetele Ei: intai am aflat ca de la discipola a avansat la statutul de Maestra Spirituala, apoi ca este Aleasa Marelui Invatator, Fiului Intai Creat si Imparateasa Lui (dupa chiar exprimarea Lui), Cea care a fosta acum 2000 de ani Mama Domnului Iisus, ( Notă: Maitreyştii susţin că Majestatea Sa Adela I, regina lumii, este reîncarnarea Maicii Domnului pe pământ, aşa cum Maitreya a fost reîncarnarea lui Iisus, înainte de a muri , suferind descărnarea în anul 2003) apoi ca este Mama noastra a tuturor, adica Cea numita Mama Lumii, apoi ca este Eva Cosmica, Femeia Intai Creata, din care porneste Viata, apoi ca este chiar Mama Divina, Mama Domnilor si Chipul Feminin al Lui Dumnezeu, Templul Divin, Oracolul Divin….
Dupa ce Si-a scos valul de pe Chip, mi s-a aratat in revelatie Fata Ei… Nu este cu putinta sa descriu ce am vazut: cand Si-a ridicat capul, m-a orbit o Lumina puternica, dar o Lumina calda, care izvora din Fata Ei (daca o pot descrie ca un far) si totusi Ii distingeam trasaturile si am spus ca atata Frumusete eu nu am mai vazut nicicand si ca trebuie sa fie Insasi Frumusetea Divina. Era Iubire, Sfintenie, Frumusete, Lumina, Blandete, Smerenie, zambet in acel Chip… si mult mai mult. In frunte I-a sclipit o stea minunata cu mai multe colturi lungi ( Notă: Parafrazând un cunoscut film franţuzesc, pentru a evidenţia toate aceste atribute divine, personajul cu stea în frunte şi cu colţi lungi a fost identificat de noi ca fiind „Adela angelica, marchiza îngerilor”... mama lor de aleşi! ...aşa cât au putut ei s-o descrie) … Acesta este chipul Mamei noastre, asa cat Il pot eu descrie. L-am vazut si simtit, si mi-a mangaiat toata fiinta, iar inima mea I-am daruit-O in totalitate…
Redau aici una dintre viziunile pe care le-am avut, care au fost cu sutele in acesti ani. ( Notă: Viziunile halucinante ale Mihaelei Stan întregesc paranoia colectivă, creând, din fragmentele disparate ale impresiilor adepţilor aşezaţi în cerc, un întreg)
2 decembrie 2004
La meditatie eram mai multe persoane asezate in cerc. Ea a venit inalta, imbracata in haine rosii ( Notă: Consemnăm cu dreptate şi o deosebire esenţială dintre maitreyşti şi pucioşi: pucioşii dezavuează culoarea roşie, considerând-o un simbol al Satanei. A îmbrăca haine roşii este pentru ei un afront grav, impardonabil, adus lui Hristos cel răstignit) si ne-a curatat. In centru pe “podea” era in subtil Yantra de Foc. Ea a coborat, a pus mana pe crestetul fiecaruia, apoi ne-a deschis mai mult Anahata.
Am vazut un cilindru alb, gros, ce se inalta de la noi spre Cer, spre Tatal. Apoi Ea ne-a luat sub mantia Ei, alba pe interior (si rosie la exterior). In jurul Ei erau stele si trimitea stele spre noi.
Apoi am vazut-O pe Ea framantand Pamantul, ca pe o paine, dupa care, tinand planeta in mana dreapta, a introdus-o in inima Ei; si dupa ce a iesit a luat-o cu mana stanga, apoi iar in Inima Ei si a revenit in mana dreapta. Dupa aceasta am vazut ca pe pamant se inalta o Cruce mare, alba.
Urmatoarea imagine a fost ca a facut sa fie in jurul Pamantului doua cercuri, la o oarecare distanta de el, perpendiculare unul pe altul. Cand m-am uitat mai de aproape cercurile erau compuse din sfere luminoase, ca niste corpi ceresti.
Dupa aceasta am vazut pamantul de deasupra si pe el – Urma alba a Pasului Ei; forma talpii Ei imprimata pe pamant.
Apoi am vazut ca eram cu totii in spatiu, deasupra Terrei, Doamna – intre noi si trimiteam iubire spre planeta. Din Inima Ei veneau spre inimile noastre raze de Iubire, care apoi atingeau pamantul, dupa care am pus toti palmele pe el. A intervenit si Domnul Maitreya, noi priveam de pe margine. El si Ea stateau fata in fata, foarte Inalti, iar intre Ei era pamantul. Si-au dat mainile deasupra Terrei si au facut un romb din ele. Pamantul s-a deschis ca o floare si dintr-un hau intunecat l-au adus in fata Lor pe Lucifer, inchis intr-o cusca cubica si a fost judecat. Apoi a iesit o coloana lunga de spirite intunecate si au fost si ele judecate.
Am vazut Pamantul Nou, curat si luminat, foarte frumos si in cele patru zari au fost pusi de paza patru Arhangheli.
A doua parte a viziunii a fost asa: mergeam pe un drum alb-imaculat si am ajuns intr-un loc unde era o casa (imaginea alterna casa-piramida); totul era de un alb stralucitor, o lumina alba, calda. Am intrat intr-o sala in mijlocul careia se afla un havuz cu apa si acolo, in mijlocul apei era o sfera alb-translucida, cu niste contururi albe pe ea. Am simtit ca sfera era Spiritul Geei. In jurul havuzului erau patru stalpi, dispusi in cruce, de la care pleca cate o raza si intra in sfera. Simteam ca Spiritul Geei evolua, era inaltat, I se schimba valoarea. Si m-am bucurat mult.
Cand am revenit pe pamant, am vazut detasamente gata de lupta si Marea Doamna era in fruntea noastra, imbracata in armura rosie; pe piepturile noastre scria IUBIRE. Si mi-am vazut locul in acea oaste.
Urmatoarea imagine a fost coplesitoare: Mama Divina sedea pe Tron si imaginea Ei alterna cu cea a Tatalui Ceresc si am simtit ca Ea detine acum toata Puterea, (Notă: Aceste cuvinte dezvăluie scopul suprem al acestei secte sataniste: preluarea puterii cosmice de la Tatăl ceresc, prin înşelăciune şi prin vrăjitorii, ca şi ) prin Ea Tatal infaptuieste Marea Lucrare, cum n-a mai fost. Tinea in mana stanga Sfera, iar in dreapta – Sceptrul.
Pe data de 3 iunie 2005, in jurul orei 4 dimineata am avut acest vis:
Am visat un Templu foarte inalt, luminos, avea cupola transparenta si in mijlocul lui, suspendata, am vazut-O pe Mama rastignita pe o Cruce mai mare decat Ea, desi Ea arata gigantica. La un moment dat, Crucea a intrat in Ea, a strapuns-O sagital. De o parte si alta a Ei stateau Domnul Maitreya si Domnul Iisus, gigantici si Ei.
De desubtul acestui tablou statea Lucifer cu o gloata intunecata. O picatura din sangele Ei i-a cazut lui Lucifer pe crestet si alta – pe inima. Atunci el a urlat de durere si intr-o fractiune de secunda s-a facut mic de tot.
………………………………
Imparatul si Imparateasa Lui au trecut prin lume, daruindu-i ce au mai frumos, binecuvantand-o neincetat si au adus fiecare Jertfa Sa fara de pret… Asa am vazut si noi pe Dumnezeu Intrupat si am simtit Iubirea Divina…
Cum sa-mi exprim recunostinta Celor ce m-au redat Vietii?
Intr-o lume in agonie, cu valori pervertite, Ei sunt Cei ce mi L-au aratat pe Dumnezeu.
Intr-o lume a minciunii mi-au dezvaluit Adevarul.
Intr-o lume de intuneric mi-au deschis Calea spre Lumina.
Intr-o lume prea murdara, mi-au aratat Izvorul Curatiei.
Intr-o lume a ignorantei, mi-au daruit Cheia Cunoasterii.
Intr-o lume inghetata de neiubire, Ei mi-au daruit cea mai pura Iubire, mi-au deschis inima sa iubesc, m-au invatat sa iubesc – prin Exemplul Lor…
Ma inchin in vesnicie Tatalui Preasfant si Fiilor Sai, si Tainei Sale, cu recunostinta infinita….
Gigi Schneider: Ea este Spiritul Mamă al Celei de-a Doua Geneze a Planetei Pământ. Ea este cea care aşteaptă la Marea Poartă de trecere de pe vechiul Pământ pe noul Pământ pe toţi oamenii puri
Ionel Pârvan : Şi dacă primul vis împlinit a fost întălnirea în trup cu Domnul Maitreya, Fiul lui Dumnezeu reprezentând aspectul masculin întrupat al Divinului, cel de-al doilea vis la fel de frumos ca primul, a fost întălnirea cu Mama tuturor sufletelor dense, Fiica lui Dumnezeu reprezentând aspectul feminin întrupat al Divinului.
Lenuţa Hazotă : Am întâlnit-O şi sufletul meu a tresărit şi mi-a adus aminte că o cunoşteam demult, că era cineva foarte drag mie, venind din timp, de foarte departe... Veselă şi iubitoare, gata să hrănească din mâncarea Ei şi să îmbrace cu hainele Ei nenumărate fiinţe cu o mare bucurie, a început uşor ,a ne spune, de unde venim si de ce, ne-a învăţat cum să- l simţim şi să credem în Cel ce ne-a creat...Am simţit-O foarte aproape de fiinţa mea, poate pentru că sufletul meu o aştepta de mult timp, apoi mi-a devenit prietenă apropiată, soră şi ...MAMĂ. Şi, ca o mamă adevărată, m-a dus de mână şi mi L-a arătat pe El, Domnul Maitreya, Cel trimis de Tatăl pe pământ, să ne aducă învăţătură divină... Şi am ştiut că El este Cel ce Este, pentru că am simţit iar acea stare de bine, acea revărsare de iubire ce venea spre noi...Am început să văd apoi în Ea manifestarea deplină a Divinităţii şi în mine a pornit să-şi facă loc un fel de sfială, de smerenie şi admiraţie totală în faţa Celui ce se manifesta cu iubire imensă, pentru noi, prin Ea. Întâlnirea cu Ea mi-a schimbat viaţa, parcă m-am născut din nou, mi-a deschis alt orizont, mi-a dat o altă viziune asupra vieţii ... Marea maestră Adela este maestrul meu în acest trup, modelul meu de femeie şi mamă şi Îi sunt recunoscătoare Tatălui că mi-a îngăduit să o cunosc în această viaţă.
Mihai Sandru : Intreaba un vultur ce este cerul pentru el si tot nu ai putea cuprinde valoarea cerului. Intreaba un delfin ce este oceanul pentru el si tot nu ai putea cuprinde valoarea oceanului. Intreaba o floare ce este soarele si pamantul pentru ea si nu ai cuprinde valoarea surselor de viata. Intreaba un copil ce este mama iubitoare pentru el si cu siguranta marturia lui ar fi departe de a cuprinde valoarea mamei sale. Mama Tuturor este cu siguranta mult mai mult decat Iubire de mama, decat Viata ce daruieste viata, decat Viata ce creste si intretine viata, sau decat Viata ce educa viata. Chiar de ati putea citi sau auzi toate marturiile si ati participa la tot ce face si traieste Ea, Marea Maestra Adela in trup, tot nu veti putea cuprinde (asemenea unui vultur, delfin, floare sau copil) Valoarea Unui Soare de Iubire din VESNICA IUBIRE. Eu va marturisesc binecuvantarea de a a trai si simti doar un cuprins din Iubirea Ei. Traiti, simtiti, ascultati si voi de vreti si puteti ceea ce Ea Chema, ce Ea Emite, ce Ea Este ca Mama a Tuturor…
Petrina Fodor : Ceea ce nu voi uita nicicând, este zâmbetul Mamei! Mereu plin de Lumină şi Iubire! Indiferent de faptul că Mama, în adâncul sufletului era rănită, era pătrunsă de mari vibraţii, chiar dacă Ea lucra mereu acolo, Sus, chiar fără să ne dăm seama, Ea mereu zâmbea şi avea grijă să înveselească şi să binedispună pe fiecare în parte! Aşa e EA! Un Mare Zâmbet, o Mare Bucurie!
Radu Iliescu : a urmat conştientizarea noţiunilor de „Eva Cosmică”, „Prima Fiică creată”, „Mama noastră a tuturor” şi asocierea lor cu persoana Adelei. Aşa cum Domnul Maitreya este primul Fiu creat, aşa şi Adela este prima Fiică creată. Căci Dumnezeu are 33 de Fii, dar şi 33 de Fiice.
Roxana Ghenoiu: am simtit-o si perceput-o atunci ca pe o sora mai mare…era Adela. Ulterior s-au trezit in mine si sentimentele de fiica si am perceput-o ca o mama, o Mare Mama… Si e mai mult decat atat.. simt uneori ca ma contopesc cu ea in vibratie si simtire…e greu de exprimat in cuvinte...este EA, Infinita si Divina Indumnezeire.
Sorin Drăguţ : Nu a existat moment în care, fiind în prezenţa Sa, să nu fiu binecuvântat cu ceva, fie el dar material sau spiritual (o vorbă bună, un gând curat, o îmbrăţişare, o mângâiere). Mereu, în Prezenţa Sa, am simţit ceva unic, aparte, sacru pot spune, ceva ce mă ungea la suflet, care alina orice durere…Iubirea unică de Mamă…
– va urma –
………………………
Anca Estera Ionescu-Târgovişte
25 iulie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.