238. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXIII)

 
 

238. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXIII)

Liderii “pucioşi” se proclamă a fi singura “casă” pentru “a doua venire a lui Hristos”, venire care însă nu este cu mărire şi cu slavă văzută de toată lumea, aşa cum prooroceşte Scriptura, ca fiind un eveniment demn de o însemnătate istorică neegalată; ci este o venire cu durere şi cu umilinţă ascunsă de ochii lumii, ca şi când ar fi un lucru ruşinos, care trebuie bine tăinuit faţă de lumea largă. Ei se căinează că “durerea venirii lui Hristos” se lasă peste ei şi îi cuprinde şi îi copleşeşte, ca durerile naşterii:  

« Iată cu câtă durere din Noi Ne lăsăm în cei ce Ne sunt casă în zilele cele de venire a Mea cu sfinţii pe pământ a doua oară ca să fac iarăşi lumea, mamă, şi cu cuvântul Meu cel făcător trec prin cei ce Ne sunt casă de venire, şi doare Dumnezeu în om […]. » (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7 ianuarie 2004)

Deşi în mod curent liderii sectei “Noul Ierusalim” vorbesc despre această “venire” la viitor (un viitor pe care ei îl promit mereu a fi foarte apropiat, chiar iminent, “pândind la uşi”), totuşi în unele fraze ei vorbesc despre el la trecut, ca şi când acest eveniment cosmic ar fi avut loc deja (deşi nu l-a văzut şi nu l-a perceput nimeni), undeva la Pucioasa, acolo unde se află “porţile” de venire (adică liderii “pucioşi”, neobosiţii născocitori ai “Cuvântului”):

« […] iar Fiul Său Se sălăşluieşte între voi şi cinează cu voi şi Se arată vouă, pentru că voi credeţi că am venit din sânul Tatălui şi M-am făcut trup acum două mii de ani şi acum cuvânt, căci am găsit credinţă tare pe pământ, şi am putut să-Mi fac venirea, şi porţi de venire să-Mi fac, şi prin porţi să intru cuvânt în cartea cea de azi a venirii Mele. » (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7 ianuarie 2004)  

Alteori, ei recunosc nonşalant că “venirea lui Hristos de la Pucioasa” nu este acea Venire a lui Hristos universală, cosmică, proorocită de Biblie, ci un eveniment local, obscur, privat, meschin, destinat exclusiv unor exaltaţi care se cred a fi singurul “popor ales” care suferă din greu pentru “împărăţia” de la Pucioasa:

« Poporul Meu, tu, cel ce crezi venirii Mele la tine, vreau mult să te văd suferind după Mine, să văd această frumuseţe pe chipul tău mereu, mereu, copil al împărăţiei Mele […]» (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7 ianuarie 2004)

După ce au afirmat că “venirea lui Hristos” s-a născut şi a fost primită în sânul poporului “pucios”, liderii sectei se contrazic, afirmând că lucrurile stau exact invers: poporul “pucios” s-a născut din “venirea lui Hristos”:

« […] Ierusalime nou, […] Iubirea îi este izvor durerii cea pentru ea, iar durerea îi este izvor iubirii cea pentru ea, şi amândouă acestea să se facă una alteia izvor în inima ta pentru Mine în tine, copil născut din venirea Mea cuvânt pe pământ. » (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  7 ianuarie 2004)  

Cei care din varii motive nu au fost capabili să vadă cu ochii lor “venirea lui Hristos de la Pucioasa” erau ameninţaţi încă din anul 2004 că le va fi pedepsită sever această neputinţă. E de presupus aşadar că multe rele au păţit ei de atunci încoace, presupunând că blestemul pucioşesc a fost suficient de caustic ca să-şi facă între timp efectul:

« Ei însă nu ştiu că împărăţia Ta este vie, şi că vine acum pe pământ ceea ce este viu, şi vai acum omului cel fără de minte şi fără de umilinţă şi care nu vede venirea Ta şi împărăţia Ta venind cu ea! »(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  9 ianuarie 2004)  

        Liderii sectei recunosc deschis că “venirea lui Hristos de la Pucioasa” nu este văzută de toţi (deşi, aşa afirmă Scriptura despre Venirea adevăratului Hristos). Dar faptul că unii nu o văd le este direct imputabil, lor şi numai lor: ei nu văd că aici este vorba de un “plan” pentru care trebuie să ai mai întâi credinţă, ca apoi să se împlinească. Aşadar, necredinţa lor îi împiedică să vadă ceea ce (se presupune că) văd ceilalţi:

«– O, Mă fac mereu cuvânt cu sfinţii peste pământ, popor al planului venirii Mele. O, cum să facem cu omul cel necredincios, fiilor? Mă ţin cu milă după om mai înainte să Mă las văzut de el. Mă rog de el să Mă audă aşa cum Mă aud cei din morminte când grăiesc cu voi, şi vă aşteaptă cei din locuinţa morţilor ca să-i scoateţi afară cu cuvântul Meu şi să mărturisească ei venirea Mea care îi aduce pe ei din nou la viaţă şi la răscumpărarea trupurilor lor. »  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  9 ianuarie 2004)

Atât de mare este “venirea de la Pucioasa” pe care n-a văzut-o nimeni (în afară de liderii sectei “Noul Ierusalim”, care susţin că ei au avut norocul ăsta), încât adepţilor sectei li se recomandă stăruitor să se facă şi ei mari la fel ca ea (adică, să crească în capacitate), ca să poată încăpea în ei şi să aibă loc cunoştinţa “Cuvântului” care anunţă această “venire”:

« Fiţi mari, fiilor, după cum este de mare şi venirea Mea şi vremea Mea cu voi şi a voastră cu Mine, şi căutaţi mai mult decât orice să vă umpleţi cu totul de toată cunoştinţa cuvântului Meu de peste voi şi să-Mi fiţi lucrători ca şi Mine, şi să-Mi fiţi ucenici, fiilor copii “[...] » (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  9 ianuarie 2004)

 …………………

Anca Estera

17  februarie 2012

…………………