234. „Atotputernicul de la Pucioasa” strigă disperat după ajutor
Motto: O, ajută-Mă să am nădejde în tine, poporul Meu! [...] Ajută-Mă pe Mine, nu pe tine, tată, că numai aşa Mă poţi ajuta! Ajută-Mă să fiu pe pământ cu tine, poporul Meu, şi mereu, mereu să fiu, [...] căci Eu sunt cu tine cuvânt pe pământ, însoţit de taina cerului sfânt şi cuvintez şi-ţi spun: ajută-Mă, fiule, ajută-Mă, poporul Meu, căci Eu, Domnul, pentru slava Mea şi pentru biruinţa ei cea mare te-am zidit şi te-am iubit. (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
După o neexplicată pauză de o lună, liderii pucioşi vin cu un „Cuvânt” proaspăt, adaptat vremurilor pe care le trăim. Subiectul la ordinea zilei pare a fi necontenita revărsare din cer a ploilor şi a apelor pluviale pe pământ, care au adus suferinţă, disperare, pierderi materiale şi omeneşti, în majoritatea judeţelor ţării. Şi pentru toate acestea, liderii pucioşi propun o insolită explicaţie: Dumnezeu îi pedepseşte pe români că n-au vrut să asculte de „Cuvântul de la Pucioasa”. Alte cauze se pare că nu există. Faptul că dictatorii comunişti au distrus bălţile Dunării (Suhaia, Nedeia, Potelu, Greaca, şi mai ales imensele bălţi ale Ialomiţei şi ale Brăilei, cu motivaţia stupidă că „le-au redat agriculturii” – deşi ele fuseseră folosite din veac numai şi numai pentru pescuit), în care Dunărea se revărsa în voie atunci când îi venea sorocul ei să nască inundaţii, nu mai are nici o importanţă. Faptul că românii au irosit banii publici pe autoturismele de lux ale „demnitarilor” lor şi pe alte blestemăţii, distracţii, sau „vizite de lucru” făcute de oficiali la capătul pământului, în loc să facă cu ei diguri, pasaje denivelate şi autostrăzi, iarăşi nu mai are nici o importanţă. Faptul că au fost distruse sistemele de irigaţii, care puteau fi folosite la o adică şi ca supapă pentru surplusul de apă, iarăşi nu mai are nici o importanţă. Faptul că în ultimii 20 de ani s-au construit haotic case, vile şi hambare în vârful munţilor, prin păduri şi prin văi, inclusiv în zone cunoscute ca fiind inundabile, iar nu mai are nici o importanţă. Are importanţă doar atât: faptul că românii se încăpăţânează să ignore secta de la Pucioasa, „Dumnezeul” ei şi învăţăturile ei, rămânând pe mai departe ataşaţi de biserica strămoşească.
Şi pentru că lucrurile sunt aparent fără ieşire, liderii pucioşi strigă după ajutor pentru „Dumnezeul” lor. Supuşii lor sunt ultima speranţă, ultimul ajutor, dar să nu se mai ajute pe sine, ci „să-I sară în ajutor lui Dumnezeu”, pentru ca lucrurile să aibă şanse să se îndrepte şi apoi să meargă ceva mai bine. Numai de nu s-ar răzvrăti şi puţinii care au mai rămas, după modelul celor dinaintea lor, care au preferat să fugă unde văd cu ochii de „raiul” pucios!
Dar „Dumnezeul” Pucioasei nu poate fi primit oricum, ci numai şi numai prin intermediul celor „trimişi” ( liderii pucioşi), singura verigă de legătură între om şi acest „Dumnezeu” original, care Se anunţă pe Sine a fi un Hristos fără trup, dar vorbitor cu duhul:
„Mă fac cu dor cuvânt între cer şi pământ, că a tăcut o vreme cuvântul Meu, şi plânge văzduhul după glasul Meu, şi s-a învăţat toată facerea să se hrănească din cuvântul Meu cel din zilele acestea, şi toate Mă au de stăpân al lor şi Îmi slujesc cu credincioşie, dar mai mult decât toate acestea ar fi să Mă aibă omul de Stăpân. El însă nu s-a deprins să-i fie Dumnezeu stăpân şi de aceea nu-L primeşte şi nu-L aşteaptă prin cei trimişi de Dumnezeu la el.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Principala nemulţumire a liderilor pucioşi este faptul că scrierile lor nu sunt recunoscute ca scrieri canonice, „prooroceşti” (adică, „venite de la Dumnezeu”), aşa cum au fost alte scrieri din vechime, care au ajuns cu timpul să fie recunoscute şi incluse în canonul biblic. Cei care se împotrivesc inovaţiilor pucioşeşti sunt acuzaţi că ignoră pur şi simplu, „cu obrăznicie”, posibilitatea şi dreptul lui Dumnezeu de a vorbi prin prooroci, aşa cum El a mai făcut-o şi înainte. De aceea, stihiile cerului se supără pe oameni şi sunt trimise ca să-i pedepsească pe cei „necredincioşi”:
„O, Mă stăpâneşte cu obrăznicie omul şi pune oprire cuvântului Meu de azi şi se face stăpân peste Dumnezeu şi peste pământ şi peste cuvântul facerii a toate, căci Eu sunt mereu, mereu Dumnezeu Făcătorul a toate câte sunt şi vor fi, şi pe toate le lucrez cu cuvântul. O, nu Mă împiedic Eu în om şi în îngâmfarea lui cea până la scaunul lui Dumnezeu, dar Mă doare de la el şi de la încăpăţânarea lui, căci Eu îi trimit cuvânt de împlinit, dar el se ascunde pe pământ ca să nu ia parte la cuvântul Meu şi să-l lucreze, şi dacă el nu vrea să asculte, se supără pe el facerea Mea, stihiile, care Mă ascultă şi suspină de durerea Mea cea de la om şi se ridică împotriva omului slugile Mele.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Cei care contestă „proorocile” de la Pucioasa nu o fac dintr-o respingere a priori a fenomenului proorocesc, ca şi când acesta ar fi din principiu desuet sau caduc, ci în urma constatării temeinice că „profeţiile” pucioşeşti conţin contradicţii grave cu învăţăturile Sfintelor Scripturi, iar o bună parte dintre ele s-au dovedit a fi lipsite de fireasca împlinire care a fost prezisă.
Neamul român este însă pedepsit otova, fără a se ţine seama că cei mai mulţi dintre români nici măcar n-au auzit că la Pucioasa li se propovăduieşte fără succes, de peste 50 de ani încoace, ”o nouă lege şi o nouă cale creştină”. Din păcate, ca şi în legislaţia omenească, faptul că „noua lege” nu este cunoscută nu-i absolvă pe români de consecinţele pedepsitoare ale ignoranţei lor. Pucioşii pretind că „stihiile dezlănţuite” şi revărsările de ape tulburi sunt glasul şi lucrarea „Dumnezeului” lor peste ignoranţii „necredincioşi:
„O, neam român, te-am învăţat, tată, aparte şi ţi-am spus să Mă asculţi, ca să-ţi fie ţie bine pe pământ. Vezi ce păţeşti dacă nu Mă asculţi, dacă nu-L crezi pe Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt prin servii Săi? Vezi, tată, ce durere îţi atragi dacă nu-L laşi pe Stăpânul Dumnezeu să te cerceteze şi să-ţi spună ce să faci, după ce El vede mersul tău şi neascultarea ta? O, ţi-a înecat apa munca şi strânsura ta şi eşti mâhnit, fiu român, pentru pierderile pe care le suferi. De şapte mii de ani învăţ omul prin servii Mei cum să trăiască pe pământ ca să-i fie lui bine, şi nu ascultă omul de Dumnezeu, nu s-a deprins omul să-i fie Dumnezeu Stăpân, dar tot Domnul e Stăpânul, şi vezi că aşa este şi că tu n-ai putere când El grăieşte cu tine prin glasul şi prin lucrarea stihiilor dacă tu nu te deprinzi să asculţi prin cuvântul Lui de peste tine.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Biblia învaţă însă cu totul altceva. După experienţa potopului universal, Dumnezeu a făgăduit că stihiile se vor păstra în limitele puterilor lor, fără a mai fi folosite vreodată ca mijloc de pedepsire dumnezeiască, iar apa nu va mai fi „potop, spre pierzare a toată făptura” :
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut.
22. De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!" (Facerea, 8,21-22)
15. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.
16. Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!"
17. Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe: "Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ". (Facerea, 9,15-17)
Liderii pucioşi, care se pretind a fi „servii lui Dumnezeu” care ascultă de „Cuvântul Lui”, afirmă că ei l-ar fi avizat pe poporul român din destul, aşa că acesta nu poate pretinde că n-a ştiut ce are de făcut. De asemenea, ei pretind că singurii care s-au rugat lui Dumnezeu pentru încetarea ploilor devastatoare din ultima vreme au fost supuşii lor pucioşi. Ceea ce se vede însă cu ochiul liber este faptul că nici ridicarea mâinilor lor la rugăciune nu a avut vreun efect substanţial. Apele continuă să crească, Dunărea rupe digurile de pământ şi continuă să invadeze zeci de case şi mii de hectare de culturi agricole:
„Ţi-am trimis carte scrisă şi M-am folosit de servii Mei, care aud din gura Mea cuvântul peste om, şi te-am învăţat, neam român, cum să faci tu voia Mea înaintea Mea pentru soarta ta cu Mine pe pământ, dar îngâmfarea ta de a nu te apleca învăţăturii lui Dumnezeu, te costă, tată, şi îţi aduce durere. Am pus pe poporul cuvântului Meu din mijlocul tău să ridice mânuţele sus la Mine şi să-Mi ceară să pun ploaia în cămările ei, căci te-am lovit cu vărsare de ape, ţara Mea cea de azi, dar Eu ţi-am spus că intri la suferinţă dacă nu Mă asculţi.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Liderii pucioşi reafirmă o teorie dragă lor: România a fost blestemată atunci când s-a trecut la calendarul cel nou prin care au fost schimbate sărbătorile sfinţilor, iar Biserica Ortodoxă Română nu mai are preoţi-slujitori adevăraţi, căci toţi sunt slujitori ai mentalităţilor comuniste („sunt vopsiţi în roşu”) şi toţi sunt vrăjmaşi declaraţi ai sectei de la Pucioasa:
„O, nici o ţară, nici un neam ortodox n-a fost atât de lovit cât tine de vrăjmaşul sărbătorilor sfinţilor Mei. Tu ai fost rănită de tot, şi nu mai ai slujitori adevăraţi ai bisericii peste tine, căci sunt toţi vopsiţi cu roşu şi-Mi sunt vrăjmaşi şi nu-ţi pot fi ţie binefăcători vrăjmaşii Mei şi ai sfinţilor Mei.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
O altă „neîmplinire” gravă, în optica liderilor pucioşi, este ignorarea zilelor de marţi şi joi în care, spun ei, nu se lucrează nimic în perioada de 63 de zile de după Paşti, cu scopul interesat de a fi păziţi de mânia Sfântului Ilie care vine cu trăsnete şi grindină stricătoare peste cei dispreţuitori ai acestei porunci ciudate şi abuzive, lipsite de orice motivaţie logică:
„Am lăsat din bătrâni, din vremi străvechi zile pioase de rugăciune şi de închinare Domnului, şi tu nu vrei să calci pe urmele străbunilor tăi cei sfinţi şi plini de frică de Dumnezeu pe pământ. O, ei nu lucrau timp de nouă săptămâni după învierea Mea zilele de marţi şi de joi în grădini şi nu-şi spălau hăinuţele şi aşternuturile şi nu şi le coseau şi nu băteau cuie şi nu loveau cu mâna sau cu unealta în zilele acestea, şi era binecuvântare pe pământ dragostea lor de Dumnezeu şi erau ocrotiţi de trăsnete şi de fulgere şi de vărsarea apelor şi de grindină, ei şi semănăturile lor şi toată munca lor. Iată, nu crede omul pe cele ţinute de sfinţi şi de părinţi zile de mijlocire la Domnul pentru ajutor şi ocrotire din cer peste cele ale lui, şi dacă nu crede, ajunge să vadă că nu câştigă nimic dacă nu crede, ci, din contra, pierde tot ce agoniseşte, şi se pierde şi pe sine cel ce nu ascultă, şi iată, grăiesc cu tine, neam român, în zi de sărbătoare de sfinţi, când tu, tată, lucrezi lucrul tău, după predania omului păgân, în loc să ţii sărbătoarea sfântului Meu.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Apoi, liderii pucioşi lansează un apel patetic către liderii politici ai ţării (denumiţi conspirativ „cei ce stau de pază la porţi”) şi către liderii religioşi: dacă nu vor binevoi să primească noua ideologie de la Pucioasa ca fiind venită direct de la Dumnezeu (deşi ea vine direct de la liderii pucioşi, care o promovează), sabia mâniei care a venit peste România sub formă de şuvoaie distrugătoare, grindină nimicitoare şi trăsnete ucigătoare, nu va intra în teacă:
„Dacă voi, cei ce staţi la porţi, nu veţi lua cuvântul lui Dumnezeu de peste voi ca să-l împliniţi peste acest neam şi peste voi, şi dacă voi, cei ce staţi în nume de păstori peste sufletul neamului român, nu vă veţi smeri înaintea cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi ca să-l faceţi împlinit peste voi şi peste acest neam, Eu, Domnul, nu pot să-Mi trag în teacă sabia mâniei Mele pentru cei ce nu ascultă de Dumnezeu pe pământ. O, învăţaţi de la Mine să ocrotiţi pământul şi omul de pe el dacă staţi în frunte, dar nu să atrageţi bătaie peste pământ pentru nelegiuirile de pe el prin neascultarea omului!” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Esenţială în alegerea pe care o vor face conducătorii politici şi religioşi ai ţării este recunoaşterea noii „evanghelii” de la Pucioasa, intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”. Nerecunoaşterea acestui „Cuvânt” şi necredinţa în el vor fi pedepsite în continuare cu dureri groaznice:
„Voi, cei de la porţi, nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi, iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! [...] O, deschideţi cuvântului Meu şi cercetaţi istoria lui cea din zilele acestea, ca să nu vină dureri pentru necredinţă! Împliniţi voia Mea şi scoateţi din rădăcină buruienile toate, ca să fie numai iarbă curată pentru turma Mea! O, nu fiţi îngâmfaţi faţă în faţă cu Dumnezeu, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu! Primiţi slava Mea de peste voi, primiţi cuvântul Meu şi daţi-i viaţă peste voi şi între voi şi hrăniţi-vă cu învăţătura Mea cea sfântă, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris, şi nu lumea pe ei, aşa cum azi se vede pe pământ această durere, care ajunge la scaunul Domnului spre judecata acestui păcat.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Liderii pucioşi speră ca arhiereul Irineu Bistriţeanul să nu mai fie strâmtorat în ascensiunea lui – nedorită de el, dar dorită de ei – spre rangul patriarh al BOR, ci să fie promovat cu forţa în cadrul Bisericii, pentru ca apoi arhiereul să le fie şi el recunoscător pentru sprijinul lor şi să le devină binevoitor şi susţinător ca altădată:
„Am între voi pe martorul Meu prin care am binecuvântat trâmbiţarea cuvântului Meu peste pământ şi lucrarea poporului cuvântului Meu. O, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai strâmtoraţi pe cel ce a mărturisit de la Mine, ci iubiţi fiinţa lui duioasă după Dumnezeu şi ridicaţi-l spre rugăciune din partea Mea pentru neamul român, căci el este plăcutul Meu!” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Liderii pucioşi născocesc proverbe noi, care se bat cap în cap cu duhul Scripturii. Pe creştinii care îi demască pe „proorocii” pucioşi drept prooroci mincinoşi, îi îndeamnă să-şi muşte limba, ca să nu mai aibă cu ce rosti cuvinte de acuzare şi de împotrivire. În loc să întoarcă şi celălalt obraz, aşa cum i-a învăţat Hristos, ei se căinează că nu i-au lăsat să moară, adică „nu le-au luat piuitul” la vreme, ca să nu mai „hulească”. Pe cei care i-au părăsit, plini de nemulţumire şi de sminteală, îi acuză de necredinţă care vine de la păcat, făgăduindu-le că vor avea ca plată pierderea harului şi necredinţa :
„Le-am spus tuturor celor ce au cunoscut cuvântul coborârii Mele: «Muşcaţi-vă limba ca să nu faceţi cu ea vorbire de rău peste lucrul Meu cel de azi şi peste cei care-Mi poartă venirea», dar dacă ei au uitat că le-am spus aşa, au călcat peste ce le-am spus din vreme să nu facă.
Am primit în staulul Meu cel pus deoparte, l-am primit pe cel ce a bătut ca să-i deschid şi să-l primesc şi să-l miluiesc cu iertare şi cu mântuire apoi, şi iată acum vorba care spune: „Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti“. O, necredinţa vine de la păcat, nu de la sminteală cum dau să zică cei ce pleacă de sub acoperământul Meu. [...] O, rău e de omul care Mă află în acest cuvânt şi pleacă apoi de lângă Mine şi de lângă poporul Meu cel pus deoparte! Cine pleacă de lângă izvorul Meu, de lângă poporul Meu, acela îşi pierde harul, îşi pierde credinţa.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Duhul care poartă numele „Ioan Botezătorul” este chemat de pe "lumea cealaltă" de către liderii pucioşi , de unde vine şi el cu învăţătură pucioşească întregitoare. Cei care sunt nemulţumiţi de nedreptăţile liderilor pucioşi (aceiaşi lideri, care au fost denumiţi de către adepţii lor, la modul conspirativ, cu numele care le dă frisoane: „Fraţii”) sunt cotaţi ca „lepădaţi de Dumnezeu şi de Fraţi”. Deşi Hristos-Dumnezeu a arătat despre Sine că este un Dumnezeu al milei şi al iertării, trimiţându-Şi ucenicii în lume ca să uşureze păcatele oamenilor, să le ierte şi să le dezlege pe pământ şi în cer, acest duh rătăcitor între cer şi pământ promovează o doctrină nouă: „omul merită pedeapsă, nu uşurare”:
„E nemulţumit până şi creştinul, şi păcatul nemulţumirii îl duce la păcat pe creştin, îl duce la lepădarea de Dumnezeu şi de fraţi, şi cum să mai vadă pocăinţa unul ca acesta? Adevărata pocăinţă este aceea care-I face Domnului bine, nu omului, căci omul merită pedeapsă, nu uşurare, dar Domnul merită casă şi faţă în om aşa cum este El.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
În final, liderii pucioşi se comută înapoi pe frecvenţa de emisie numită „Dumnezeul de la Pucioasa” pentru a striga ca din gură de şarpe după ajutor:
“O, ajută-Mă să am nădejde în tine, poporul Meu! E mare acest cuvânt pe care ţi-l spun. Ajută-Mă pe Mine, nu pe tine, tată, că numai aşa Mă poţi ajuta! Ajută-Mă să fiu pe pământ cu tine, poporul Meu, şi mereu, mereu să fiu, că am de lucrat biruinţa cea mare, căci tu eşti îngerul Meu pe pământ, îngerul cu care Eu Mă arăt şi Mă voi arăta, şi toţi îngerii ne slujesc, şi oştiri cereşti vin după Mine călare pe cai albi şi în haine albe, căci Eu sunt cu tine cuvânt pe pământ, însoţit de taina cerului sfânt şi cuvintez şi-ţi spun: ajută-Mă, fiule, ajută-Mă, poporul Meu, căci Eu, Domnul, pentru slava Mea şi pentru biruinţa ei cea mare te-am zidit şi te-am iubit. Amin, amin, amin.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Triumful neputinţei liderilor pucioşi strigă tânguitor în pustie, clamând ajutor de la oameni pentru „Dumnezeul” Pucioasei, uitând că „ ajutorul vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul” (Ps.120,2)
Căci adevăratul Dumnezeu este Cel Atotputernic, care nu are nevoie de ajutor de la nimeni, fiind El Însuşi Ajutorul pentru toţi.
………………………
Estera
13 iulie 2010
………………………
După o neexplicată pauză de o lună, liderii pucioşi vin cu un „Cuvânt” proaspăt, adaptat vremurilor pe care le trăim. Subiectul la ordinea zilei pare a fi necontenita revărsare din cer a ploilor şi a apelor pluviale pe pământ, care au adus suferinţă, disperare, pierderi materiale şi omeneşti, în majoritatea judeţelor ţării. Şi pentru toate acestea, liderii pucioşi propun o insolită explicaţie: Dumnezeu îi pedepseşte pe români că n-au vrut să asculte de „Cuvântul de la Pucioasa”. Alte cauze se pare că nu există. Faptul că dictatorii comunişti au distrus bălţile Dunării (Suhaia, Nedeia, Potelu, Greaca, şi mai ales imensele bălţi ale Ialomiţei şi ale Brăilei, cu motivaţia stupidă că „le-au redat agriculturii” – deşi ele fuseseră folosite din veac numai şi numai pentru pescuit), în care Dunărea se revărsa în voie atunci când îi venea sorocul ei să nască inundaţii, nu mai are nici o importanţă. Faptul că românii au irosit banii publici pe autoturismele de lux ale „demnitarilor” lor şi pe alte blestemăţii, distracţii, sau „vizite de lucru” făcute de oficiali la capătul pământului, în loc să facă cu ei diguri, pasaje denivelate şi autostrăzi, iarăşi nu mai are nici o importanţă. Faptul că au fost distruse sistemele de irigaţii, care puteau fi folosite la o adică şi ca supapă pentru surplusul de apă, iarăşi nu mai are nici o importanţă. Faptul că în ultimii 20 de ani s-au construit haotic case, vile şi hambare în vârful munţilor, prin păduri şi prin văi, inclusiv în zone cunoscute ca fiind inundabile, iar nu mai are nici o importanţă. Are importanţă doar atât: faptul că românii se încăpăţânează să ignore secta de la Pucioasa, „Dumnezeul” ei şi învăţăturile ei, rămânând pe mai departe ataşaţi de biserica strămoşească.
Şi pentru că lucrurile sunt aparent fără ieşire, liderii pucioşi strigă după ajutor pentru „Dumnezeul” lor. Supuşii lor sunt ultima speranţă, ultimul ajutor, dar să nu se mai ajute pe sine, ci „să-I sară în ajutor lui Dumnezeu”, pentru ca lucrurile să aibă şanse să se îndrepte şi apoi să meargă ceva mai bine. Numai de nu s-ar răzvrăti şi puţinii care au mai rămas, după modelul celor dinaintea lor, care au preferat să fugă unde văd cu ochii de „raiul” pucios!
Dar „Dumnezeul” Pucioasei nu poate fi primit oricum, ci numai şi numai prin intermediul celor „trimişi” ( liderii pucioşi), singura verigă de legătură între om şi acest „Dumnezeu” original, care Se anunţă pe Sine a fi un Hristos fără trup, dar vorbitor cu duhul:
„Mă fac cu dor cuvânt între cer şi pământ, că a tăcut o vreme cuvântul Meu, şi plânge văzduhul după glasul Meu, şi s-a învăţat toată facerea să se hrănească din cuvântul Meu cel din zilele acestea, şi toate Mă au de stăpân al lor şi Îmi slujesc cu credincioşie, dar mai mult decât toate acestea ar fi să Mă aibă omul de Stăpân. El însă nu s-a deprins să-i fie Dumnezeu stăpân şi de aceea nu-L primeşte şi nu-L aşteaptă prin cei trimişi de Dumnezeu la el.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Principala nemulţumire a liderilor pucioşi este faptul că scrierile lor nu sunt recunoscute ca scrieri canonice, „prooroceşti” (adică, „venite de la Dumnezeu”), aşa cum au fost alte scrieri din vechime, care au ajuns cu timpul să fie recunoscute şi incluse în canonul biblic. Cei care se împotrivesc inovaţiilor pucioşeşti sunt acuzaţi că ignoră pur şi simplu, „cu obrăznicie”, posibilitatea şi dreptul lui Dumnezeu de a vorbi prin prooroci, aşa cum El a mai făcut-o şi înainte. De aceea, stihiile cerului se supără pe oameni şi sunt trimise ca să-i pedepsească pe cei „necredincioşi”:
„O, Mă stăpâneşte cu obrăznicie omul şi pune oprire cuvântului Meu de azi şi se face stăpân peste Dumnezeu şi peste pământ şi peste cuvântul facerii a toate, căci Eu sunt mereu, mereu Dumnezeu Făcătorul a toate câte sunt şi vor fi, şi pe toate le lucrez cu cuvântul. O, nu Mă împiedic Eu în om şi în îngâmfarea lui cea până la scaunul lui Dumnezeu, dar Mă doare de la el şi de la încăpăţânarea lui, căci Eu îi trimit cuvânt de împlinit, dar el se ascunde pe pământ ca să nu ia parte la cuvântul Meu şi să-l lucreze, şi dacă el nu vrea să asculte, se supără pe el facerea Mea, stihiile, care Mă ascultă şi suspină de durerea Mea cea de la om şi se ridică împotriva omului slugile Mele.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Cei care contestă „proorocile” de la Pucioasa nu o fac dintr-o respingere a priori a fenomenului proorocesc, ca şi când acesta ar fi din principiu desuet sau caduc, ci în urma constatării temeinice că „profeţiile” pucioşeşti conţin contradicţii grave cu învăţăturile Sfintelor Scripturi, iar o bună parte dintre ele s-au dovedit a fi lipsite de fireasca împlinire care a fost prezisă.
Neamul român este însă pedepsit otova, fără a se ţine seama că cei mai mulţi dintre români nici măcar n-au auzit că la Pucioasa li se propovăduieşte fără succes, de peste 50 de ani încoace, ”o nouă lege şi o nouă cale creştină”. Din păcate, ca şi în legislaţia omenească, faptul că „noua lege” nu este cunoscută nu-i absolvă pe români de consecinţele pedepsitoare ale ignoranţei lor. Pucioşii pretind că „stihiile dezlănţuite” şi revărsările de ape tulburi sunt glasul şi lucrarea „Dumnezeului” lor peste ignoranţii „necredincioşi:
„O, neam român, te-am învăţat, tată, aparte şi ţi-am spus să Mă asculţi, ca să-ţi fie ţie bine pe pământ. Vezi ce păţeşti dacă nu Mă asculţi, dacă nu-L crezi pe Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt prin servii Săi? Vezi, tată, ce durere îţi atragi dacă nu-L laşi pe Stăpânul Dumnezeu să te cerceteze şi să-ţi spună ce să faci, după ce El vede mersul tău şi neascultarea ta? O, ţi-a înecat apa munca şi strânsura ta şi eşti mâhnit, fiu român, pentru pierderile pe care le suferi. De şapte mii de ani învăţ omul prin servii Mei cum să trăiască pe pământ ca să-i fie lui bine, şi nu ascultă omul de Dumnezeu, nu s-a deprins omul să-i fie Dumnezeu Stăpân, dar tot Domnul e Stăpânul, şi vezi că aşa este şi că tu n-ai putere când El grăieşte cu tine prin glasul şi prin lucrarea stihiilor dacă tu nu te deprinzi să asculţi prin cuvântul Lui de peste tine.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Biblia învaţă însă cu totul altceva. După experienţa potopului universal, Dumnezeu a făgăduit că stihiile se vor păstra în limitele puterilor lor, fără a mai fi folosite vreodată ca mijloc de pedepsire dumnezeiască, iar apa nu va mai fi „potop, spre pierzare a toată făptura” :
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut.
22. De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!" (Facerea, 8,21-22)
15. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.
16. Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!"
17. Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe: "Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ". (Facerea, 9,15-17)
Liderii pucioşi, care se pretind a fi „servii lui Dumnezeu” care ascultă de „Cuvântul Lui”, afirmă că ei l-ar fi avizat pe poporul român din destul, aşa că acesta nu poate pretinde că n-a ştiut ce are de făcut. De asemenea, ei pretind că singurii care s-au rugat lui Dumnezeu pentru încetarea ploilor devastatoare din ultima vreme au fost supuşii lor pucioşi. Ceea ce se vede însă cu ochiul liber este faptul că nici ridicarea mâinilor lor la rugăciune nu a avut vreun efect substanţial. Apele continuă să crească, Dunărea rupe digurile de pământ şi continuă să invadeze zeci de case şi mii de hectare de culturi agricole:
„Ţi-am trimis carte scrisă şi M-am folosit de servii Mei, care aud din gura Mea cuvântul peste om, şi te-am învăţat, neam român, cum să faci tu voia Mea înaintea Mea pentru soarta ta cu Mine pe pământ, dar îngâmfarea ta de a nu te apleca învăţăturii lui Dumnezeu, te costă, tată, şi îţi aduce durere. Am pus pe poporul cuvântului Meu din mijlocul tău să ridice mânuţele sus la Mine şi să-Mi ceară să pun ploaia în cămările ei, căci te-am lovit cu vărsare de ape, ţara Mea cea de azi, dar Eu ţi-am spus că intri la suferinţă dacă nu Mă asculţi.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Liderii pucioşi reafirmă o teorie dragă lor: România a fost blestemată atunci când s-a trecut la calendarul cel nou prin care au fost schimbate sărbătorile sfinţilor, iar Biserica Ortodoxă Română nu mai are preoţi-slujitori adevăraţi, căci toţi sunt slujitori ai mentalităţilor comuniste („sunt vopsiţi în roşu”) şi toţi sunt vrăjmaşi declaraţi ai sectei de la Pucioasa:
„O, nici o ţară, nici un neam ortodox n-a fost atât de lovit cât tine de vrăjmaşul sărbătorilor sfinţilor Mei. Tu ai fost rănită de tot, şi nu mai ai slujitori adevăraţi ai bisericii peste tine, căci sunt toţi vopsiţi cu roşu şi-Mi sunt vrăjmaşi şi nu-ţi pot fi ţie binefăcători vrăjmaşii Mei şi ai sfinţilor Mei.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
O altă „neîmplinire” gravă, în optica liderilor pucioşi, este ignorarea zilelor de marţi şi joi în care, spun ei, nu se lucrează nimic în perioada de 63 de zile de după Paşti, cu scopul interesat de a fi păziţi de mânia Sfântului Ilie care vine cu trăsnete şi grindină stricătoare peste cei dispreţuitori ai acestei porunci ciudate şi abuzive, lipsite de orice motivaţie logică:
„Am lăsat din bătrâni, din vremi străvechi zile pioase de rugăciune şi de închinare Domnului, şi tu nu vrei să calci pe urmele străbunilor tăi cei sfinţi şi plini de frică de Dumnezeu pe pământ. O, ei nu lucrau timp de nouă săptămâni după învierea Mea zilele de marţi şi de joi în grădini şi nu-şi spălau hăinuţele şi aşternuturile şi nu şi le coseau şi nu băteau cuie şi nu loveau cu mâna sau cu unealta în zilele acestea, şi era binecuvântare pe pământ dragostea lor de Dumnezeu şi erau ocrotiţi de trăsnete şi de fulgere şi de vărsarea apelor şi de grindină, ei şi semănăturile lor şi toată munca lor. Iată, nu crede omul pe cele ţinute de sfinţi şi de părinţi zile de mijlocire la Domnul pentru ajutor şi ocrotire din cer peste cele ale lui, şi dacă nu crede, ajunge să vadă că nu câştigă nimic dacă nu crede, ci, din contra, pierde tot ce agoniseşte, şi se pierde şi pe sine cel ce nu ascultă, şi iată, grăiesc cu tine, neam român, în zi de sărbătoare de sfinţi, când tu, tată, lucrezi lucrul tău, după predania omului păgân, în loc să ţii sărbătoarea sfântului Meu.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Apoi, liderii pucioşi lansează un apel patetic către liderii politici ai ţării (denumiţi conspirativ „cei ce stau de pază la porţi”) şi către liderii religioşi: dacă nu vor binevoi să primească noua ideologie de la Pucioasa ca fiind venită direct de la Dumnezeu (deşi ea vine direct de la liderii pucioşi, care o promovează), sabia mâniei care a venit peste România sub formă de şuvoaie distrugătoare, grindină nimicitoare şi trăsnete ucigătoare, nu va intra în teacă:
„Dacă voi, cei ce staţi la porţi, nu veţi lua cuvântul lui Dumnezeu de peste voi ca să-l împliniţi peste acest neam şi peste voi, şi dacă voi, cei ce staţi în nume de păstori peste sufletul neamului român, nu vă veţi smeri înaintea cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi ca să-l faceţi împlinit peste voi şi peste acest neam, Eu, Domnul, nu pot să-Mi trag în teacă sabia mâniei Mele pentru cei ce nu ascultă de Dumnezeu pe pământ. O, învăţaţi de la Mine să ocrotiţi pământul şi omul de pe el dacă staţi în frunte, dar nu să atrageţi bătaie peste pământ pentru nelegiuirile de pe el prin neascultarea omului!” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Esenţială în alegerea pe care o vor face conducătorii politici şi religioşi ai ţării este recunoaşterea noii „evanghelii” de la Pucioasa, intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”. Nerecunoaşterea acestui „Cuvânt” şi necredinţa în el vor fi pedepsite în continuare cu dureri groaznice:
„Voi, cei de la porţi, nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi, iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! [...] O, deschideţi cuvântului Meu şi cercetaţi istoria lui cea din zilele acestea, ca să nu vină dureri pentru necredinţă! Împliniţi voia Mea şi scoateţi din rădăcină buruienile toate, ca să fie numai iarbă curată pentru turma Mea! O, nu fiţi îngâmfaţi faţă în faţă cu Dumnezeu, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu! Primiţi slava Mea de peste voi, primiţi cuvântul Meu şi daţi-i viaţă peste voi şi între voi şi hrăniţi-vă cu învăţătura Mea cea sfântă, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris, şi nu lumea pe ei, aşa cum azi se vede pe pământ această durere, care ajunge la scaunul Domnului spre judecata acestui păcat.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Liderii pucioşi speră ca arhiereul Irineu Bistriţeanul să nu mai fie strâmtorat în ascensiunea lui – nedorită de el, dar dorită de ei – spre rangul patriarh al BOR, ci să fie promovat cu forţa în cadrul Bisericii, pentru ca apoi arhiereul să le fie şi el recunoscător pentru sprijinul lor şi să le devină binevoitor şi susţinător ca altădată:
„Am între voi pe martorul Meu prin care am binecuvântat trâmbiţarea cuvântului Meu peste pământ şi lucrarea poporului cuvântului Meu. O, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai strâmtoraţi pe cel ce a mărturisit de la Mine, ci iubiţi fiinţa lui duioasă după Dumnezeu şi ridicaţi-l spre rugăciune din partea Mea pentru neamul român, căci el este plăcutul Meu!” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Liderii pucioşi născocesc proverbe noi, care se bat cap în cap cu duhul Scripturii. Pe creştinii care îi demască pe „proorocii” pucioşi drept prooroci mincinoşi, îi îndeamnă să-şi muşte limba, ca să nu mai aibă cu ce rosti cuvinte de acuzare şi de împotrivire. În loc să întoarcă şi celălalt obraz, aşa cum i-a învăţat Hristos, ei se căinează că nu i-au lăsat să moară, adică „nu le-au luat piuitul” la vreme, ca să nu mai „hulească”. Pe cei care i-au părăsit, plini de nemulţumire şi de sminteală, îi acuză de necredinţă care vine de la păcat, făgăduindu-le că vor avea ca plată pierderea harului şi necredinţa :
„Le-am spus tuturor celor ce au cunoscut cuvântul coborârii Mele: «Muşcaţi-vă limba ca să nu faceţi cu ea vorbire de rău peste lucrul Meu cel de azi şi peste cei care-Mi poartă venirea», dar dacă ei au uitat că le-am spus aşa, au călcat peste ce le-am spus din vreme să nu facă.
Am primit în staulul Meu cel pus deoparte, l-am primit pe cel ce a bătut ca să-i deschid şi să-l primesc şi să-l miluiesc cu iertare şi cu mântuire apoi, şi iată acum vorba care spune: „Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti“. O, necredinţa vine de la păcat, nu de la sminteală cum dau să zică cei ce pleacă de sub acoperământul Meu. [...] O, rău e de omul care Mă află în acest cuvânt şi pleacă apoi de lângă Mine şi de lângă poporul Meu cel pus deoparte! Cine pleacă de lângă izvorul Meu, de lângă poporul Meu, acela îşi pierde harul, îşi pierde credinţa.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Duhul care poartă numele „Ioan Botezătorul” este chemat de pe "lumea cealaltă" de către liderii pucioşi , de unde vine şi el cu învăţătură pucioşească întregitoare. Cei care sunt nemulţumiţi de nedreptăţile liderilor pucioşi (aceiaşi lideri, care au fost denumiţi de către adepţii lor, la modul conspirativ, cu numele care le dă frisoane: „Fraţii”) sunt cotaţi ca „lepădaţi de Dumnezeu şi de Fraţi”. Deşi Hristos-Dumnezeu a arătat despre Sine că este un Dumnezeu al milei şi al iertării, trimiţându-Şi ucenicii în lume ca să uşureze păcatele oamenilor, să le ierte şi să le dezlege pe pământ şi în cer, acest duh rătăcitor între cer şi pământ promovează o doctrină nouă: „omul merită pedeapsă, nu uşurare”:
„E nemulţumit până şi creştinul, şi păcatul nemulţumirii îl duce la păcat pe creştin, îl duce la lepădarea de Dumnezeu şi de fraţi, şi cum să mai vadă pocăinţa unul ca acesta? Adevărata pocăinţă este aceea care-I face Domnului bine, nu omului, căci omul merită pedeapsă, nu uşurare, dar Domnul merită casă şi faţă în om aşa cum este El.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
În final, liderii pucioşi se comută înapoi pe frecvenţa de emisie numită „Dumnezeul de la Pucioasa” pentru a striga ca din gură de şarpe după ajutor:
“O, ajută-Mă să am nădejde în tine, poporul Meu! E mare acest cuvânt pe care ţi-l spun. Ajută-Mă pe Mine, nu pe tine, tată, că numai aşa Mă poţi ajuta! Ajută-Mă să fiu pe pământ cu tine, poporul Meu, şi mereu, mereu să fiu, că am de lucrat biruinţa cea mare, căci tu eşti îngerul Meu pe pământ, îngerul cu care Eu Mă arăt şi Mă voi arăta, şi toţi îngerii ne slujesc, şi oştiri cereşti vin după Mine călare pe cai albi şi în haine albe, căci Eu sunt cu tine cuvânt pe pământ, însoţit de taina cerului sfânt şi cuvintez şi-ţi spun: ajută-Mă, fiule, ajută-Mă, poporul Meu, căci Eu, Domnul, pentru slava Mea şi pentru biruinţa ei cea mare te-am zidit şi te-am iubit. Amin, amin, amin.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)
Triumful neputinţei liderilor pucioşi strigă tânguitor în pustie, clamând ajutor de la oameni pentru „Dumnezeul” Pucioasei, uitând că „ ajutorul vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul” (Ps.120,2)
Căci adevăratul Dumnezeu este Cel Atotputernic, care nu are nevoie de ajutor de la nimeni, fiind El Însuşi Ajutorul pentru toţi.
………………………
Estera
13 iulie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.