228. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Liviu Dobre
Pe situl “adevărul.ro” (Adevărul de Târgovişte) a apărut pe 18 iunie a.c. un articol intitulat Timp liber: „Noul Ierusalim”, cetatea sfântă din Glodeni Vale avându-l ca autor pe Liviu Dobre.
Reproducem în continuare acest articol, cu precizarea că observaţiile din paranteze ne aparţin ( E.)
Comunitatea creştină de la biserica din localitatea dâmboviţeană funcţionează după reguli proprii. Dincolo de porţile impunătoare din lemn masiv, călugării şi maicile sculptează, pictează şi fac rugăciuni pentru binele omenirii.
În Glodeni Vale există o comunitate de creştini ortodoxi izolată (Observaţia 1.: Credincioşii pucioşi sunt ei creştini, dar numai ortodocşi nu mai sunt – deşi au fost cândva, prin anii ’60 ai secolului trecut. Nici călugări şi nici maici nu sunt şi n-au fost vreodată, deci beneficiază în mod fraudulos de aceste apelative. Niciun “călugăr” pucios nu a fost tuns vreodată în monahism, niciunul nu face ascultare de episcopul locului, niciunul nu se îmbracă în haină călugărească, niciunul nu s-a învrednicit a fi numit stareţ ca să-i păstorească pe semenii săi. În schimb, “mănăstirea” de la Pucioasa nu este numai de călugări, ci este mixtă, ceea ce este cel puţin o ciudăţenie în lumea ortodoxă. Şi cum de n-a observat L.D. atâta lucru, ca să intre pe loc la bănuieli? El nu vede că e mănăstire mixtă, dar o vede că e “izolată”. Ortodoxia poate admite, eventual, izolarea celor care duc cu binecuvântare viaţă pustnicească, dar în nici un caz nu admite schisma, care este cu totul altceva. Or, la Pucioasa este vorba de o mişcare creştină eretică şi schismatică, autointitulată “Noul Ierusalim”, nerecunoscută ca atare de niciuna dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, deci este desprinsă de Ortodoxie), care trăiesc la biserica “Noul Ierusalim”, aşa cum au denumit-o, şi care au modul lor propriu de a-şi manifesta religiozitatea. “Biserica noastră se află în dialog cu cei de acolo, pentru ca modaliteatea lor de exprimare a credinţei să fie integrată cât mai fidel canonicităţii tradiţiei spiritual răsăritene. La «Noul Ierusalim» există şi un atelier realizat de soţii Zidaru, cunoscuţi artişti plastici”, a declarat pentru Adevărul de Seară Marian Puiescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Târgovişte. (Observaţia 2.: Faptul că episcopul locului denotă o răbdare apostolică şi o disponibilitate spre dialog cu pucioşii nu trebuie interpretat în mod automat ca o slăbiciune, sau ca o legitimare tacită a sectei, ci mai degrabă ca un demers înţelept. Pucioşii au rămas mereu nişte răzvrătiţi îngâmfaţi, care au preferat neascultarea canonică de chiriarhul locului, în loc să experimenteze umilinţa pe care o propovăduiesc cu atâta patos în scrierile lor apocrife. Scopul acestei atitudini irenice a chiriarhului este cu totul altul: acela de a da posibilitate pucioşilor rătăciţi şi celor înşelaţi de ei să se întoarcă în sânul bisericii în care au fost botezaţi: Biserica Ortodoxă Română. Dar care e poziţia liderilor pucioşi faţă de această mână întinsă din partea Bisericii Mame? Ei promovează un dialog al surzilor, fiind intransigenţi şi refractari la orice propunere care li s-a făcut de-a lungul vremii, şi li se mai face încă, de a renunţa la trufia neoprotestantă de a se considera ei singurii mântuiţi, aleşi şi predestinaţi să-i mântuiască şi pe alţii [mai precis, toată omenirea de pe glob!!], de a respecta învăţătura ortodoxă tradiţională şi ascultarea canonică, renunţând definitiv la evangheliile lor apocrife)
Puteţi vizita “casa întâlnirii” sau “grădina întâlnirii”
Grădina acestei biserici este un spaţiu impunător, prin porţile de lemn ce acoperă aproape în totalitate ceea ce se află dincolo de ele. Adepţii acestui stil de viaţă se ocupă cu diverse îndeletniciri precum pictura şi sculptura, dar şi redactarea unei reviste lunare şi chiar a unei cărţi. Complexul creştin este format din “căsuţa din deal”, locul unde îşi petrec cea mai mare parte din timp, “casa întâlnirii”, “grădina întâlnirii”, cu amfiteatru de festivităţi cultural-creştine, “cortul întâlnirii” şi zece fântâni. Tocmai pentru că nu vor să aibă de-a face cu lucrurile moderne, nu ne-au permis să îi pozăm. (Observaţia 3.: Dacă ar fi observat Liviu Dobre câte telefoane mobile au pucioşii şi câte maşini Peugeot, atunci nu s-ar fi lăsat atât de uşor minţit şi ar fi înţeles că altul trebuie să fie adevăratul motiv al pucioşilor, pentru care ei evită să fie traşi în poză. Liderii pucioşi sunt obsedaţi de ideea de a rămâne cât mai mult în anonimat, pe de o parte, pentru a putea să-i dirijeze mai bine din umbră pe supuşii lor, fără riscul de a fi atacaţi direct de ziarişti incomozi care analizează fiecare amănunt şi despică firul în patru. Pe de altă parte, ei au concepţia bolnăvicioasă că pozele lor ar putea fi folosite de presupuşii lor rivali, ca să li se facă blesteme şi farmece, şi în felul acesta să-şi piardă puterea ocultă de care – cred ei – dispun)
În schimb, au fost de accord să stea de vorbă cu noi. (Observaţia 4.: Ceea ce i se pare lui Liviu Dobre a fi o concesie, este de fapt un interes bine calculat. Pucioşii pot astfel să-şi facă singuri reclamă, aşa cum vor, spunându-i ziaristului tot soiul de lucruri neverificabile, dar aparent credibile)
“Ştim că oamenii de aici au o părere greşită despre noi, însă cu timpul unii dintre ei au înţeles că suntem şi noi oameni normali, devotaţi lui Dumnezeu. (Observaţia 5.: Nu devoţiunea faţă de Dumnezeu li se contestă pucioşilor, ci modul eretic şi schismatic în care ei o practică. În ce priveşte normalitatea, ce folos că o comunitate întreagă e alcătuită din oameni normali, dacă ei sunt conduşi haotic şi discreţionar de 1-2 lideri dezaxaţi, “despoţi luminaţi”, dar cu probleme psihice notorii în antecedente)
S-au mai schimbat şi ei”, mărturisesc aceştia. (Observaţia 6.: Şi lupul îşi schimbă părul, odată cu anotimpurile)
Trăiesc sănătos
Sunt imuni la tot ceea ce este nou în societate. (Observaţia 7.: Exceptând telefoanele mobile, calculatoarele personale, maşinile Peugeot scumpe, cositoarele mecanice, “drujbele”, gaterele, încălzirea în pardoseală, purificatoarele de aer, curele prelungite cu Dioptron, electricitatea şi gazul metan, ei folosesc într-adevăr puţurile din curte în loc de apă curentă şi puţul absorbant în loc de canalizare)
Sunt vegetarieni, iar toate preparatele sunt făcute de către aceştia şi nu cumpărate. (Observaţia 8.: Exceptând untdelemnul, făina, cartofii, fasolea, broccoli, avocado şi portocalele, care se cumpără de pe piaţa liberă)
Nu folosesc televizorul (Observaţia 9.: Decât foarte rar; ultima dată l-au folosit ca să facă o vizionare colectivă a filmului “Ostrov”) şi renunţă la adoptarea unui stil de viaţă cât mai comod. (Observaţia 10.: Exceptând maşinile de lux Peugeot, telefoanele mobile, etc...) Nu au nevoie de bani (Observaţia 11.: Nu au nevoie, dar se folosesc de ei din plin) şi nici de alte bunuri(Observaţia 12.: Exceptând cele pe care le-am enumerat deja, şi care nu sunt decât o parte), au acolo tot ce le trebuie. “Noi n-avem nevoie de alimente (Observaţia 13.: Ca şi când ar trăi cu aer) sau de bani, dacă cineva doreşte să ne ajute poate cumpăra icoanele noastre. (Observaţia 14.: Icoane care se cumpără pe bani grei, deşi ei zic că n-au nevoie de bani. N-au nevoie nu pentru că n-ar avea nevoie, ci pentru că sunt sponsorizaţi din greu de unii simpatizanţi mai săraci cu duhul – cum ar fi V.P., care le varsă lunar câteva mii bune de lei, adică o bună parte din ceea ce fură el de la cazinourile unde este angajat ca superintendent, în speranţa că făcându-I parte lui Dumnezeu din ce a furat el, Acesta o să-i mai ierte şi lui din păcate, inclusiv încălcarea poruncii a opta) Degeaba mergeţi la mănăstiri să daţi bani (Observaţia 15.: Altfel spus, nu mai daţi bani la mănăstiri ca să vă puneţi bine cu Dumnezeu, veniţi la noi, la Pucioasa, şi cumpăraţi icoanele noastre făcătoare de minuni) şi credeţi că e ca într-o bancă şi aveţi ceva asigurat, pentru că nu este aşa. Dacă nu-ţi îmbunătăţeşti viaţa, dacă nu devii mai bun, nu reuşeşti să te apropii de Dumnezeu şi rugăciunile plătite nu ajung la El”, spune o maică (Observaţia 16.: Nici “maicile” de la Pucioasa nu sunt călugăriţe adevărate, ci sunt nişte false maici. Niciuna nu are tundere în monahism, exceptând 3-4 maici autentice, dar care stau la Târgovişte, nu la Pucioasa. Pucioşii s-au obişnuit atât de mult cu propriile lor fraude, încât nici nu le mai sesizează, aşa că atunci când mint, mint fără să clipească) în vârstă de 27 de ani.
Creştinii de la “Noul Ierusalim” sunt oameni primitori, sociabili şi îi tratează cu ospitalitate pe cei ce îi vizitează. Turiştii au ce vedea acolo, biserica având un stil unic, aparte, diferit de restul bisericilor din ţară. (Observaţia 17.: Turiştii nu pot vedea biserica decât de dincolo de porţile care o străjuiesc. Concepţia pucioşilor este că cei veniţi din exterior sunt atât de păcătoşi, încât nu au voie să intre în această biserică. De altfel, chiar dintre pucioşi, doar un procentaj extrem de mic au acest drept: numai liderii lor şi câţiva sfetnici de nădejde de-ai acestora) “Sunt artişti, sculptează foarte frumos în lemn. Chiar dacă convingerile lor religioase sunt uneori exagerate, (Observaţia 18.: Folosirea cuvântului “uneori” este improprie. Pucioşii nu renunţă niciodată la “exagerările” lor – în fapt, este vorba de nişte erezii – căci sunt deosebit de consecvenţi în încăpăţânarea lor. De asemenea, liderii pucioşi au grijă să-i alimenteze zilnic cu îndoctrinări specifice, ca nu cumva să le slăbească zelul, care ajunge la unii să se apropie de fanatism) aceştia sunt creştini adevăraţi”, spune Maria Stan, o enoriaşă care a avut ocazia să-i cunoască.
Citat: “Am fost acolo şi am văzut biserica. (Observaţia 19.: Când vezi o biserică doar pe dinafară, printre crăpăturile porţilor ferecate, este incorect să spui la modul general “am văzut biserica”) M-au fascinat porţile imense de la intrare, care ascund tot ce se află în curte, dar şi cupola bisericii, construită în scări. Este o construcţie ce merită văzută măcar o dată”, spune Oana Despa, o tânără de 18 ani.
Concluzii: Ca şi alţi ziarişti ( Cristian Tabără, de exemplu) Liviu Dobre pleacă de la premisa că cei cercetaţi de el la Pucioasa spun numai şi numai adevărul. El ia de bun tot ce i se “serveşte” la Pucioasa, fără a bănui măcar că lucrurile stau cu totul diferit decât apar ele la prima vedere. O minimă precauţie ar fi trebuit să-l determine la o cercetare mai atentă, nu doar să se rezume la păreri ale unor vizitatori ocazionali sau de la distanţă, în completare la descrierea interesată pe care pucioşii şi-au făcut-o lor înşile.
Şi, nu lipsit de importanţă ar fi şi următorul aspect: ce argumente a adus în text autorul, care să justifice folosirea uşuratică în titlu a sintagmei “cetate sfântă”?
………………………
Estera
21 iunie 2010
………………………
Reproducem în continuare acest articol, cu precizarea că observaţiile din paranteze ne aparţin ( E.)
Comunitatea creştină de la biserica din localitatea dâmboviţeană funcţionează după reguli proprii. Dincolo de porţile impunătoare din lemn masiv, călugării şi maicile sculptează, pictează şi fac rugăciuni pentru binele omenirii.
În Glodeni Vale există o comunitate de creştini ortodoxi izolată (Observaţia 1.: Credincioşii pucioşi sunt ei creştini, dar numai ortodocşi nu mai sunt – deşi au fost cândva, prin anii ’60 ai secolului trecut. Nici călugări şi nici maici nu sunt şi n-au fost vreodată, deci beneficiază în mod fraudulos de aceste apelative. Niciun “călugăr” pucios nu a fost tuns vreodată în monahism, niciunul nu face ascultare de episcopul locului, niciunul nu se îmbracă în haină călugărească, niciunul nu s-a învrednicit a fi numit stareţ ca să-i păstorească pe semenii săi. În schimb, “mănăstirea” de la Pucioasa nu este numai de călugări, ci este mixtă, ceea ce este cel puţin o ciudăţenie în lumea ortodoxă. Şi cum de n-a observat L.D. atâta lucru, ca să intre pe loc la bănuieli? El nu vede că e mănăstire mixtă, dar o vede că e “izolată”. Ortodoxia poate admite, eventual, izolarea celor care duc cu binecuvântare viaţă pustnicească, dar în nici un caz nu admite schisma, care este cu totul altceva. Or, la Pucioasa este vorba de o mişcare creştină eretică şi schismatică, autointitulată “Noul Ierusalim”, nerecunoscută ca atare de niciuna dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, deci este desprinsă de Ortodoxie), care trăiesc la biserica “Noul Ierusalim”, aşa cum au denumit-o, şi care au modul lor propriu de a-şi manifesta religiozitatea. “Biserica noastră se află în dialog cu cei de acolo, pentru ca modaliteatea lor de exprimare a credinţei să fie integrată cât mai fidel canonicităţii tradiţiei spiritual răsăritene. La «Noul Ierusalim» există şi un atelier realizat de soţii Zidaru, cunoscuţi artişti plastici”, a declarat pentru Adevărul de Seară Marian Puiescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Târgovişte. (Observaţia 2.: Faptul că episcopul locului denotă o răbdare apostolică şi o disponibilitate spre dialog cu pucioşii nu trebuie interpretat în mod automat ca o slăbiciune, sau ca o legitimare tacită a sectei, ci mai degrabă ca un demers înţelept. Pucioşii au rămas mereu nişte răzvrătiţi îngâmfaţi, care au preferat neascultarea canonică de chiriarhul locului, în loc să experimenteze umilinţa pe care o propovăduiesc cu atâta patos în scrierile lor apocrife. Scopul acestei atitudini irenice a chiriarhului este cu totul altul: acela de a da posibilitate pucioşilor rătăciţi şi celor înşelaţi de ei să se întoarcă în sânul bisericii în care au fost botezaţi: Biserica Ortodoxă Română. Dar care e poziţia liderilor pucioşi faţă de această mână întinsă din partea Bisericii Mame? Ei promovează un dialog al surzilor, fiind intransigenţi şi refractari la orice propunere care li s-a făcut de-a lungul vremii, şi li se mai face încă, de a renunţa la trufia neoprotestantă de a se considera ei singurii mântuiţi, aleşi şi predestinaţi să-i mântuiască şi pe alţii [mai precis, toată omenirea de pe glob!!], de a respecta învăţătura ortodoxă tradiţională şi ascultarea canonică, renunţând definitiv la evangheliile lor apocrife)
Puteţi vizita “casa întâlnirii” sau “grădina întâlnirii”
Grădina acestei biserici este un spaţiu impunător, prin porţile de lemn ce acoperă aproape în totalitate ceea ce se află dincolo de ele. Adepţii acestui stil de viaţă se ocupă cu diverse îndeletniciri precum pictura şi sculptura, dar şi redactarea unei reviste lunare şi chiar a unei cărţi. Complexul creştin este format din “căsuţa din deal”, locul unde îşi petrec cea mai mare parte din timp, “casa întâlnirii”, “grădina întâlnirii”, cu amfiteatru de festivităţi cultural-creştine, “cortul întâlnirii” şi zece fântâni. Tocmai pentru că nu vor să aibă de-a face cu lucrurile moderne, nu ne-au permis să îi pozăm. (Observaţia 3.: Dacă ar fi observat Liviu Dobre câte telefoane mobile au pucioşii şi câte maşini Peugeot, atunci nu s-ar fi lăsat atât de uşor minţit şi ar fi înţeles că altul trebuie să fie adevăratul motiv al pucioşilor, pentru care ei evită să fie traşi în poză. Liderii pucioşi sunt obsedaţi de ideea de a rămâne cât mai mult în anonimat, pe de o parte, pentru a putea să-i dirijeze mai bine din umbră pe supuşii lor, fără riscul de a fi atacaţi direct de ziarişti incomozi care analizează fiecare amănunt şi despică firul în patru. Pe de altă parte, ei au concepţia bolnăvicioasă că pozele lor ar putea fi folosite de presupuşii lor rivali, ca să li se facă blesteme şi farmece, şi în felul acesta să-şi piardă puterea ocultă de care – cred ei – dispun)
În schimb, au fost de accord să stea de vorbă cu noi. (Observaţia 4.: Ceea ce i se pare lui Liviu Dobre a fi o concesie, este de fapt un interes bine calculat. Pucioşii pot astfel să-şi facă singuri reclamă, aşa cum vor, spunându-i ziaristului tot soiul de lucruri neverificabile, dar aparent credibile)
“Ştim că oamenii de aici au o părere greşită despre noi, însă cu timpul unii dintre ei au înţeles că suntem şi noi oameni normali, devotaţi lui Dumnezeu. (Observaţia 5.: Nu devoţiunea faţă de Dumnezeu li se contestă pucioşilor, ci modul eretic şi schismatic în care ei o practică. În ce priveşte normalitatea, ce folos că o comunitate întreagă e alcătuită din oameni normali, dacă ei sunt conduşi haotic şi discreţionar de 1-2 lideri dezaxaţi, “despoţi luminaţi”, dar cu probleme psihice notorii în antecedente)
S-au mai schimbat şi ei”, mărturisesc aceştia. (Observaţia 6.: Şi lupul îşi schimbă părul, odată cu anotimpurile)
Trăiesc sănătos
Sunt imuni la tot ceea ce este nou în societate. (Observaţia 7.: Exceptând telefoanele mobile, calculatoarele personale, maşinile Peugeot scumpe, cositoarele mecanice, “drujbele”, gaterele, încălzirea în pardoseală, purificatoarele de aer, curele prelungite cu Dioptron, electricitatea şi gazul metan, ei folosesc într-adevăr puţurile din curte în loc de apă curentă şi puţul absorbant în loc de canalizare)
Sunt vegetarieni, iar toate preparatele sunt făcute de către aceştia şi nu cumpărate. (Observaţia 8.: Exceptând untdelemnul, făina, cartofii, fasolea, broccoli, avocado şi portocalele, care se cumpără de pe piaţa liberă)
Nu folosesc televizorul (Observaţia 9.: Decât foarte rar; ultima dată l-au folosit ca să facă o vizionare colectivă a filmului “Ostrov”) şi renunţă la adoptarea unui stil de viaţă cât mai comod. (Observaţia 10.: Exceptând maşinile de lux Peugeot, telefoanele mobile, etc...) Nu au nevoie de bani (Observaţia 11.: Nu au nevoie, dar se folosesc de ei din plin) şi nici de alte bunuri(Observaţia 12.: Exceptând cele pe care le-am enumerat deja, şi care nu sunt decât o parte), au acolo tot ce le trebuie. “Noi n-avem nevoie de alimente (Observaţia 13.: Ca şi când ar trăi cu aer) sau de bani, dacă cineva doreşte să ne ajute poate cumpăra icoanele noastre. (Observaţia 14.: Icoane care se cumpără pe bani grei, deşi ei zic că n-au nevoie de bani. N-au nevoie nu pentru că n-ar avea nevoie, ci pentru că sunt sponsorizaţi din greu de unii simpatizanţi mai săraci cu duhul – cum ar fi V.P., care le varsă lunar câteva mii bune de lei, adică o bună parte din ceea ce fură el de la cazinourile unde este angajat ca superintendent, în speranţa că făcându-I parte lui Dumnezeu din ce a furat el, Acesta o să-i mai ierte şi lui din păcate, inclusiv încălcarea poruncii a opta) Degeaba mergeţi la mănăstiri să daţi bani (Observaţia 15.: Altfel spus, nu mai daţi bani la mănăstiri ca să vă puneţi bine cu Dumnezeu, veniţi la noi, la Pucioasa, şi cumpăraţi icoanele noastre făcătoare de minuni) şi credeţi că e ca într-o bancă şi aveţi ceva asigurat, pentru că nu este aşa. Dacă nu-ţi îmbunătăţeşti viaţa, dacă nu devii mai bun, nu reuşeşti să te apropii de Dumnezeu şi rugăciunile plătite nu ajung la El”, spune o maică (Observaţia 16.: Nici “maicile” de la Pucioasa nu sunt călugăriţe adevărate, ci sunt nişte false maici. Niciuna nu are tundere în monahism, exceptând 3-4 maici autentice, dar care stau la Târgovişte, nu la Pucioasa. Pucioşii s-au obişnuit atât de mult cu propriile lor fraude, încât nici nu le mai sesizează, aşa că atunci când mint, mint fără să clipească) în vârstă de 27 de ani.
Creştinii de la “Noul Ierusalim” sunt oameni primitori, sociabili şi îi tratează cu ospitalitate pe cei ce îi vizitează. Turiştii au ce vedea acolo, biserica având un stil unic, aparte, diferit de restul bisericilor din ţară. (Observaţia 17.: Turiştii nu pot vedea biserica decât de dincolo de porţile care o străjuiesc. Concepţia pucioşilor este că cei veniţi din exterior sunt atât de păcătoşi, încât nu au voie să intre în această biserică. De altfel, chiar dintre pucioşi, doar un procentaj extrem de mic au acest drept: numai liderii lor şi câţiva sfetnici de nădejde de-ai acestora) “Sunt artişti, sculptează foarte frumos în lemn. Chiar dacă convingerile lor religioase sunt uneori exagerate, (Observaţia 18.: Folosirea cuvântului “uneori” este improprie. Pucioşii nu renunţă niciodată la “exagerările” lor – în fapt, este vorba de nişte erezii – căci sunt deosebit de consecvenţi în încăpăţânarea lor. De asemenea, liderii pucioşi au grijă să-i alimenteze zilnic cu îndoctrinări specifice, ca nu cumva să le slăbească zelul, care ajunge la unii să se apropie de fanatism) aceştia sunt creştini adevăraţi”, spune Maria Stan, o enoriaşă care a avut ocazia să-i cunoască.
Citat: “Am fost acolo şi am văzut biserica. (Observaţia 19.: Când vezi o biserică doar pe dinafară, printre crăpăturile porţilor ferecate, este incorect să spui la modul general “am văzut biserica”) M-au fascinat porţile imense de la intrare, care ascund tot ce se află în curte, dar şi cupola bisericii, construită în scări. Este o construcţie ce merită văzută măcar o dată”, spune Oana Despa, o tânără de 18 ani.
Concluzii: Ca şi alţi ziarişti ( Cristian Tabără, de exemplu) Liviu Dobre pleacă de la premisa că cei cercetaţi de el la Pucioasa spun numai şi numai adevărul. El ia de bun tot ce i se “serveşte” la Pucioasa, fără a bănui măcar că lucrurile stau cu totul diferit decât apar ele la prima vedere. O minimă precauţie ar fi trebuit să-l determine la o cercetare mai atentă, nu doar să se rezume la păreri ale unor vizitatori ocazionali sau de la distanţă, în completare la descrierea interesată pe care pucioşii şi-au făcut-o lor înşile.
Şi, nu lipsit de importanţă ar fi şi următorul aspect: ce argumente a adus în text autorul, care să justifice folosirea uşuratică în titlu a sintagmei “cetate sfântă”?
………………………
Estera
21 iunie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.