205. Comentariu la "Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a şasea după Paşti‚ a orbului din naştere"
Acest "Cuvânt" are un caracter de manifest politic. "Duhul Şfânt" de la Pucioasa se face povăţuitor politic al românilor, aflaţi într-un moment de gravă criză economică şi financiară:
"Duhul Sfânt Se face cuvânt pe pământ şi Se face povăţuitorul oamenilor." [...] pe pământ nu mai este cuvântul lui Dumnezeu pe nicăieri, ci este numai cuvântul omului, fiindcă omul nu s-a deprins să ia de la Dumnezeu povaţă pentru toate câte lucrează el pe pământ. [...]Vin pe pământ cuvânt să-l fac pe om să Mă cunoască în cuvântul Meu şi apoi să Mă aştepte şi să-Mi ceară povaţa. Să se întrebe cu Mine omul, iar Eu să Mă întreb cu el, [...] Vin pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd şi să le iau vederea lor, a celor ce zic că văd [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Mai întâi i se oferă omului o mostră de inconsistenţă în gândire şi în exprimare, prin promovarea a două idei care se bat cap în cap:
1. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii şi chiar o face, fără probleme, de multe ori. El îi deschide ochii omului de atâtea ori cât vrea, pentru că aşa vrea El să i-i deschidă:
"Pot Eu să-i deschid lui ochii, aşa cum şi fac de atâtea ori cu omul [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
2. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii, dar n-o face, ca să nu-l doară pe om deschiderea ochilor lui. El nu îi deschide niciodată ochii omului, ci aşteaptă şi iar aşteaptă ca omul să-şi deschidă singur ochii, pentru că aşa vrea El să nu i-i deschidă, şi de aceea îl pune pe om s-o facă, aşteptând îndelung ca el să şi-i deschidă:
" Aştept şi iar aştept. Îl aştept pe om să Mă cunoască în lucrările Mele şi îl rog să deschidă ochii şi să vadă. Pot Eu să-i deschid lui ochii [...] dar îl rog pe el să şi-i deschidă, ca să nu-l doară dacă umblu Eu la el şi la îndărătnicia lui şi la nevederea atât de bolnavă a trupului şi a sufletului şi a duhului lui." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Apoi, "Dumnezeul" Pucioasei se lansează în sfaturi politice către poporul român, căruia i s-au anunţat recent de către guvernanţi noi curbe de sacrificiu: micşorarea pensiilor cu 15% şi a salariilor cu 25% (deocamdată atât, dar dacă va mai fi nevoie, vor veni şi cu alte "măsuri"). Prima povaţă: românii să se împace imediat cu "Dumnezeul" Pucioasei şi să nu-L mai ignore cu nesimţire, sau să-L ia peste picior, ca până acum. Să vină toţi la Pucioasa şi să bea din fântâna pucioşilor, dacă vor să aibă viaţă. Să ignore spectrul foamei şi al sărăciei şi să se împace urgent cu pucioşii, blamând cu această ocazie Biserica oficială (BOR) care I-a făcut Lui nedreptate, atunci când a clasat mişcarea pucioşilor la categoria "manifestări centrifuge, străine ortodoxiei":
"O, neam român, Îmi apropii iarăşi de tine cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt [...] şi-ţi tot dau povaţă cerească, tată. Voiesc ca tu să nu fii nevăzător şi surd la glasul Meu, care te cheamă ca să vezi şi ca să auzi şi ca să bei din fântâna Mea spre viaţa ta. De când am plămădit Eu cu cuvântul cerul şi pământul, de atunci te-am ales să-Mi fii masă şi casă acum, la sfârşit de timp. O, tu eşti acum în strâmtorare mare, tată, şi ia bine de la Mine ca să faci tu ochii mari, căci ţie nu-ţi lipseşte pâinea sau haina, ci îţi lipseşte împăcarea cu Mine, tată. O, împacă-te cu Mine, iar Eu, Domnul, te-am învăţat cum să faci ca să ne împăcăm şi ţi-am spus că nu e bună nedreptatea, căci cei ce se numesc în mijlocul tău biserica lui Dumnezeu, aceia nu-Mi deschid ca să le dau Eu pentru tine, ba Mi-au făcut şi Îmi fac nedreptate, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Problema este că Dumnezeul Pucioasei e într-o mare dilemă de management. El nu ştie cum să înceapă şi cum să facă ceea ce vrea să facă pentru ţara română şi pentru poporul român, ca să-i călăuzească prin pustia crizei şi să-i izbăvească de crahul financiar-economic care se profilează la orizont:
"O, ţara Mea de azi, o, neam român, dau să te povăţuiesc, iar şi iar dau să te călăuzesc şi să-ţi spun ce să faci. Dumnezeu-Cuvântul este în mijlocul tău cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează El în mijlocul tău. O, cum să fac să pot să fac sfat cu tine pentru izbăvirea ta de orbire şi pentru slava ta cu Mine apoi înaintea popoarelor? O, cum să fac să Mă asculţi? Cum să fac să-Mi cunoască adevărul şi glasul Meu cel de azi mai-marii tăi care stau pe scaune de slujitori de biserică şi de legea lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii? O, cum să fac cu voi să fiţi credincioşi glasului Meu cel de la sfârşit de timp pe vatra voastră, fii români?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
După o matură reflecţie, se pare însă că a găsit ce căuta: dacă cei vizaţi n-au putere să facă ceea ce vrea El să le facă, atunci le va da El putere. Plângând, la picioarele turmei încăpăţânate de români, o va face:
"O, de atâtea ori Mi-am îndreptat cu duioşie spre voi cuvântul Meu cel de azi. N-aveţi putere de credinţă, dar vă pot da Eu, fiilor, căci turma română are lipsă mare de Dumnezeu pe pământul ei când Eu, iată, sunt în mijlocul ei plângând la picioarele ei ca să-şi deschidă inima şi cămara cunoştinţei şi ca să-L cunoască pe Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei se autodeclară Păstor cârmuitor de corăbii, iar corabia Lui este "România", pe care o păstoreşte pe păşunea valurilor pământului, dar care se scufundă (nu în păşune, nu în valuri de pe pământ, nu în valuri de pe mare, ci în datorii) văzând cu ochii:
"V-aş întreba pe voi ca să-Mi răspundeţi apoi, aveţi ceva de câştigat că nu Mă primiţi cu povaţa slavei cuvântului Meu, care curge râu al vieţii în mijlocul acestui pământ binecuvântat din vecii, aparte binecuvântat pentru vremea Mea cea de acum ca să vin cuvânt pe pământ în casa aceasta şi să cârmuiesc cu glasul Meu de Păstor blând şi smerit corabia aceasta prin valurile de pe pământ?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei le va impune românilor legea Sa, fie cu povaţa, fie cu forţa – asta va depinde de felul cum vor reacţiona beneficiarii ei. Iar a doua povaţă pentru români, ca să scape ei de zilele cele grele care vin şi iar vin, este să postească trei zile pe săptămână: luni, miercuri şi vineri. Aceste zile nu sunt nişte zile oarecare, ci sunt "fiinţe în cer":
"O, Eu nu vreau să-ţi fie ţie rău, ţara Mea de azi, dar cu cine să Mă pot înţelege pentru tine în mijlocul tău? Nu te teme de zile grele, ci teme-te de depărtarea ta de Mine, tată. Te povăţuiesc spre legea Mea, că vreau să te aşezi întru ea, iar dacă tu nu vrei, Eu vreau aşa şi te aduc la voia Mea, căci în mâna Mea stă toată voinţa. O, nu dispreţui certarea când ea te încearcă cu toate greutăţile ei! Învaţă-te să te întorci la străbunii tăi cei sfinţi! Ei nu spurcau cu nimic, cu nimic zilele de post şi de sărbători şi ziua odihnei Mele. O, nu te teme că-ţi va fi greu, ci teme-te de greul şi de durerea care se urcă la Mine de la tine când văd că în neamul Meu român se calcă peste legea cea sfântă, cea din părinţi, şi scris este că cei ce calcă legea sunt pedepsiţi de ea. Îndeletniceşte-te să fii cuminte şi să posteşti cele trei zile din săptămână, luni, miercuri şi vineri, căci aceste zile sunt fiinţe în cer şi sunt lovite de pe pământ şi sunt numai şi numai răni pe ele, cele mai rănite fiinţe dintre cele din cer." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Cine să fie, cine să fie "fiinţele" lovite şi rănite şi mutilate din cer, care poartă numele de "Şfânta Luni", "Şfânta Miercuri" şi " Şfânta Vineri"? Dacă scormonim prin arhivele "Cuvântului" Pucios, vom descoperi cu surprindere că aceste fiinţe "au viaţă" şi "au sex". "Şfânta Lună" e bărbat, "Şfânta Mercur " e tot bărbat, iar "Şfânta Venus" e femeie (pardon, fecioară, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii la pre-creştinii romani):
“Daniele, să întrebi familia aceasta friptă (Nicolae Emil, de la Căprioru, n.r.) dacă ei au ţinut cu desăvârşire legea Domnului Iisus Hristos, şi dacă ei ziua de vineri o păstrează să nu spele rufele, că această zi e puternică întru toate. Aceşti credincioşi fripţi, au spălat vinerea. Să întrebaţi în adunare dacă gospodinele credincioase ţin această zi de post. Lunea, miercurea şi vinerea, nu spălaţi. Ţineţi minte că nu e zi fără viaţă. Lunea e bărbat, miercurea e bărbat, şi vinerea e femeie. Le veţi vedea la cer. Daniele, nimeni nu poate cerceta şi judeca lucrul acesta” (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 20 noiembrie/3 decembrie 1973)
În cele trei zile de post nu se va posti oricum, ci cu mare stricteţe. Untdelemnul va fi interzis. Cei care nu vor posti vor primi boli şi durere în trup, ca formă văzută a răzbunării duhurilor pitoniceşti de la Pucioasa care îşi iau nume de îngeri şi de sfinţi. Răzbunarea a rămas arma pucioşilor:
"O, nu trebuie neamul creştinesc să mănânce pe cele oprite pentru zilele acestea, nu trebuie. Nici măcar untdelemn nu trebuie în bucate în zilele pentru postire, darămite altfel de hrană oprită pentru zilele în care sfinţii şi părinţii au scris post de bucate! O, nu te teme că mori de foame, fiu român! Tu de neascultare mori dacă mori. Mâncarea cea fără de socoteală sfântă îţi aduce boli şi durere în trup şi în viaţă, căci sfinţii şi îngerii se răzbună pentru ranele Mele de la om, iar tu ştii aceasta, dar nu mai vrei să asculţi, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei le cere românilor ca nu cumva să se răzvrătească împotriva cârmuitorilor ţării (regimul Boc şi preşedintele Băsescu, doi corifei simpatizaţi şi susţinuţi propagandistic de pucioşi în ultimii ani) care tocmai au anunţat noi măsuri draconice care vor mutila veniturile populaţiei. Robirea financiară a ţării în faţa străinilor este prezentată ca un rău necesar:
"O, neam român, te aduce Domnul din spate la voia Lui, dar nu ridica glas de cârtire, nu te ridica cu cârtire peste cei ce stau sus la cârmă, care ar fi să se îndatoreze pentru tine la neamuri străine, ca să te robească ele apoi la voia lor. O, fii înţelept, neam român, căci nimeni, nimeni nu e bun pentru tine, nimeni decât Dumnezeu. Hai, tată, să ne sprijinim noi între noi prin greu şi prin lipsuri, şi să nu-ţi fie greu să te aşezi în legile Mele sfinte, căci ele te vor scoate din toate strâmtorările care vin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Dacă românii vor asculta de "Dumnezeul" Pucioasei şi nu se vor răzvrăti împotriva liderilor lor, îi aşteaptă nu numai ieşirea din recesiunea economică, ci şi o închinare care le va veni de la toate neamurile. Neamurile vor veni la români cu daruri (cel mai probabil, darurile vor fi în euro şi în dolari, căci cu aurul, tămâia şi smirna nu prea ar avea românii ce face, că din acestea mai au şi ei):
"O, dacă tu, neam român, vei vrea şi Mă vei asculta, vei fi tu cel mai slăvit neam de pe pământ, căci harul Meu şi Duhul Meu Se va coborî peste tine şi te va umbri şi vor veni spre tine neamuri, precum este scris, şi vor lua din slava Mea cu tine şi te vor dărui cu daruri, tată, aşa cum este scris de cea aleasă pentru slava Mea, şi iată, de aceea te povăţuiesc să te împaci cu Mine şi să te înveţi să faci voia Mea, o, ţara Mea de azi." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Săracii lideri pucioşi, care mănâncă pâine fără să o muncească şi au maşini luxoase, pământuri, case, castele şi hambare pe care nu le-au cumpărat din banii lor, ci din banii însuşiţi după ce au mâncat casele văduvelor, le propovăduiesc altora sărăcia lucie:
"O, nu te teme de sărăcie, ci teme-te de bogăţie, tată, căci bogăţia piere! O, nu te teme de lipsuri, ci teme-te de toate cele stricate şi vinovate, [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
După ce liderii pucioşi au elogiat gestul închinării cârmuitorilor politici la străini, pentru a ieşi cumva din recesiune, acum mustră poporul pentru că îi copiază pe străini în portul lor. Ei i-ar vrea pe români ba îmbrăcaţi în iţarii şi iile strămoşilor, ba în tunicile şi rochiile cu trenă ale prinţilor şi prinţeselor (cârmuitori care nici n-au existat în istoria românilor, până a nu fi aduşi la tron prinţi străini):
"Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Poporul român este hărăzit de către "Dumnezeul" Pucios să fie Buricul Pământului, adică "întâiul pe pământ", căruia i se vor închina toate neamurile care vor veni şi îi vor rezolva atât sărăcia, cât şi toate lipsurile (sau invers, că e totuna):
"O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei le pregăteşte românilor o surpriză cu iz tradiţional românesc: le va da viaţă din costiţa Lui:
"Eu, Domnul Dumnezeul tău [...] Voiesc să-ţi dau din costiţa Mea viaţă [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Neamul român cel bolnăvior are în mijlocul lui salvare de la "chibuţul" de la Pucioasa, care este ridicat acum la rangul de cuibuţ, în care liderii pucioşi, fii ai "Cuvântului" Pucios din zilele acestea de pe urmă, se ascund de vrăjmaşi şi de otrava lor:
"O, Mi-e tare milă de tine când te văd înţepat de vrăjmaş şi de otrava lui, şi aş vrea să te înviorez, neam român, şi în chip curat să am ucenici de la Mine pentru tine ca să-ţi fac bine prin ei din partea Mea, dar vrea-vor cei ce stau păstori peste tine, vrea-vor ei să Mă creadă şi să Mă asculte ei pentru viaţa ta, pentru mila Mea de tine? Tu eşti cuibuţul Meu cel de azi. Vin în mijlocul tău cu cuvântul Meu cel de azi şi te găsesc tare bolnăvior. Stau înaintea ta cuvânt prin fiii cuvântului Meu cel din zilele acestea." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei, în nedumerirea Sa, apelează din nou la paradigma "iubirea naşte credinţă", din care iese ascultarea care îi îngenunchează pe cei tari la cerbice şi care nu I se supun Lui:
"O, aşa dau Eu să lucrez în mijlocul tău, neam român, dar tu, tată, nu mai eşti învăţat să stai în cuib şi să primeşti viaţă, şi cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Cuvântul" de la Pucioasa este echivalat cu Duhul Sfânt, pentru a-i paraliza de frică pe cei din neamul român care încă ar da să se împotrivească liderilor pucioşi, ştiut fiind că "păcatele împotriva Duhului Sfânt nu se iartă în veac". Toate duhurile pitoniceşti care îşi iau nume de sfinţi şi de îngeri sunt chemate în nor de slujire la Pucioasa. Neamul român este somat să-şi dea inima pentru erezia de la Pucioasa:
"Sunt în mijlocul tău cuvânt de Duh Sfânt, neam român. Te povăţuiesc şi te îndemn să nu faci păcat împotriva Duhului Sfânt, căci Eu voiesc să te iert şi să te vindec cu cuvântul Meu de peste tine, cu Duhul Sfânt, Care curge din gura Mea cuvântul râului vieţii în mijlocul tău, ţara Mea cea de azi. O, am grăit cu tine în mijlocul poporului cuvântului Meu de pe vatra ta. Chem îngerii şi sfinţii să-Mi slujească în mijlocul tău împlinirea cuvântului Meu de peste tine. Vreau ca tu să înviezi înaintea Mea şi să trăieşti în Domnul pe pământ. Pace ţie! Ascultă povaţa Mea! Citeşte-o şi învaţă s-o împlineşti! O, aşează-te cu credinţă înaintea Mea şi dă-Mi, o, dă-Mi inima ta, neam român, ţara Mea cea de azi! Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Cuvântul" de la Pucioasa este acum noua Evanghelie, Evanghelia lui Antihrist, care va trebui cercetată mereu şi mereu de cei care o iubesc pe ea. În ea vor afla că "Dumnezeul" Pucioasei este un "Dumnezeu" Atotputernic care poate totul, dar nu oricum poate El, ci numai şi numai prin liderii pucioşi, fiii Lui cei neputincioşi:
"O, cercetaţi, cercetaţi mereu, mereu cuvântul Meu de peste voi şi faceţi-vă rodul lui, căci Eu, Domnul, trebuie să pot cu voi în vremea aceasta cu necredinţă mare în ea şi trebuie să pot prin iubirea voastră, prin jertfirea voastră pentru lucrările Mele şi prin credinţa voastră, credinţa fiilor lui Dumnezeu, care poate totul, totul prin voi, prin fiii cuvântului Meu cel de azi, o, fiilor. Amin, amin, amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
………………………
Estera
10 mai 2010
………………………
"Duhul Sfânt Se face cuvânt pe pământ şi Se face povăţuitorul oamenilor." [...] pe pământ nu mai este cuvântul lui Dumnezeu pe nicăieri, ci este numai cuvântul omului, fiindcă omul nu s-a deprins să ia de la Dumnezeu povaţă pentru toate câte lucrează el pe pământ. [...]Vin pe pământ cuvânt să-l fac pe om să Mă cunoască în cuvântul Meu şi apoi să Mă aştepte şi să-Mi ceară povaţa. Să se întrebe cu Mine omul, iar Eu să Mă întreb cu el, [...] Vin pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd şi să le iau vederea lor, a celor ce zic că văd [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Mai întâi i se oferă omului o mostră de inconsistenţă în gândire şi în exprimare, prin promovarea a două idei care se bat cap în cap:
1. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii şi chiar o face, fără probleme, de multe ori. El îi deschide ochii omului de atâtea ori cât vrea, pentru că aşa vrea El să i-i deschidă:
"Pot Eu să-i deschid lui ochii, aşa cum şi fac de atâtea ori cu omul [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
2. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii, dar n-o face, ca să nu-l doară pe om deschiderea ochilor lui. El nu îi deschide niciodată ochii omului, ci aşteaptă şi iar aşteaptă ca omul să-şi deschidă singur ochii, pentru că aşa vrea El să nu i-i deschidă, şi de aceea îl pune pe om s-o facă, aşteptând îndelung ca el să şi-i deschidă:
" Aştept şi iar aştept. Îl aştept pe om să Mă cunoască în lucrările Mele şi îl rog să deschidă ochii şi să vadă. Pot Eu să-i deschid lui ochii [...] dar îl rog pe el să şi-i deschidă, ca să nu-l doară dacă umblu Eu la el şi la îndărătnicia lui şi la nevederea atât de bolnavă a trupului şi a sufletului şi a duhului lui." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Apoi, "Dumnezeul" Pucioasei se lansează în sfaturi politice către poporul român, căruia i s-au anunţat recent de către guvernanţi noi curbe de sacrificiu: micşorarea pensiilor cu 15% şi a salariilor cu 25% (deocamdată atât, dar dacă va mai fi nevoie, vor veni şi cu alte "măsuri"). Prima povaţă: românii să se împace imediat cu "Dumnezeul" Pucioasei şi să nu-L mai ignore cu nesimţire, sau să-L ia peste picior, ca până acum. Să vină toţi la Pucioasa şi să bea din fântâna pucioşilor, dacă vor să aibă viaţă. Să ignore spectrul foamei şi al sărăciei şi să se împace urgent cu pucioşii, blamând cu această ocazie Biserica oficială (BOR) care I-a făcut Lui nedreptate, atunci când a clasat mişcarea pucioşilor la categoria "manifestări centrifuge, străine ortodoxiei":
"O, neam român, Îmi apropii iarăşi de tine cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt [...] şi-ţi tot dau povaţă cerească, tată. Voiesc ca tu să nu fii nevăzător şi surd la glasul Meu, care te cheamă ca să vezi şi ca să auzi şi ca să bei din fântâna Mea spre viaţa ta. De când am plămădit Eu cu cuvântul cerul şi pământul, de atunci te-am ales să-Mi fii masă şi casă acum, la sfârşit de timp. O, tu eşti acum în strâmtorare mare, tată, şi ia bine de la Mine ca să faci tu ochii mari, căci ţie nu-ţi lipseşte pâinea sau haina, ci îţi lipseşte împăcarea cu Mine, tată. O, împacă-te cu Mine, iar Eu, Domnul, te-am învăţat cum să faci ca să ne împăcăm şi ţi-am spus că nu e bună nedreptatea, căci cei ce se numesc în mijlocul tău biserica lui Dumnezeu, aceia nu-Mi deschid ca să le dau Eu pentru tine, ba Mi-au făcut şi Îmi fac nedreptate, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Problema este că Dumnezeul Pucioasei e într-o mare dilemă de management. El nu ştie cum să înceapă şi cum să facă ceea ce vrea să facă pentru ţara română şi pentru poporul român, ca să-i călăuzească prin pustia crizei şi să-i izbăvească de crahul financiar-economic care se profilează la orizont:
"O, ţara Mea de azi, o, neam român, dau să te povăţuiesc, iar şi iar dau să te călăuzesc şi să-ţi spun ce să faci. Dumnezeu-Cuvântul este în mijlocul tău cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează El în mijlocul tău. O, cum să fac să pot să fac sfat cu tine pentru izbăvirea ta de orbire şi pentru slava ta cu Mine apoi înaintea popoarelor? O, cum să fac să Mă asculţi? Cum să fac să-Mi cunoască adevărul şi glasul Meu cel de azi mai-marii tăi care stau pe scaune de slujitori de biserică şi de legea lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii? O, cum să fac cu voi să fiţi credincioşi glasului Meu cel de la sfârşit de timp pe vatra voastră, fii români?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
După o matură reflecţie, se pare însă că a găsit ce căuta: dacă cei vizaţi n-au putere să facă ceea ce vrea El să le facă, atunci le va da El putere. Plângând, la picioarele turmei încăpăţânate de români, o va face:
"O, de atâtea ori Mi-am îndreptat cu duioşie spre voi cuvântul Meu cel de azi. N-aveţi putere de credinţă, dar vă pot da Eu, fiilor, căci turma română are lipsă mare de Dumnezeu pe pământul ei când Eu, iată, sunt în mijlocul ei plângând la picioarele ei ca să-şi deschidă inima şi cămara cunoştinţei şi ca să-L cunoască pe Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei se autodeclară Păstor cârmuitor de corăbii, iar corabia Lui este "România", pe care o păstoreşte pe păşunea valurilor pământului, dar care se scufundă (nu în păşune, nu în valuri de pe pământ, nu în valuri de pe mare, ci în datorii) văzând cu ochii:
"V-aş întreba pe voi ca să-Mi răspundeţi apoi, aveţi ceva de câştigat că nu Mă primiţi cu povaţa slavei cuvântului Meu, care curge râu al vieţii în mijlocul acestui pământ binecuvântat din vecii, aparte binecuvântat pentru vremea Mea cea de acum ca să vin cuvânt pe pământ în casa aceasta şi să cârmuiesc cu glasul Meu de Păstor blând şi smerit corabia aceasta prin valurile de pe pământ?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei le va impune românilor legea Sa, fie cu povaţa, fie cu forţa – asta va depinde de felul cum vor reacţiona beneficiarii ei. Iar a doua povaţă pentru români, ca să scape ei de zilele cele grele care vin şi iar vin, este să postească trei zile pe săptămână: luni, miercuri şi vineri. Aceste zile nu sunt nişte zile oarecare, ci sunt "fiinţe în cer":
"O, Eu nu vreau să-ţi fie ţie rău, ţara Mea de azi, dar cu cine să Mă pot înţelege pentru tine în mijlocul tău? Nu te teme de zile grele, ci teme-te de depărtarea ta de Mine, tată. Te povăţuiesc spre legea Mea, că vreau să te aşezi întru ea, iar dacă tu nu vrei, Eu vreau aşa şi te aduc la voia Mea, căci în mâna Mea stă toată voinţa. O, nu dispreţui certarea când ea te încearcă cu toate greutăţile ei! Învaţă-te să te întorci la străbunii tăi cei sfinţi! Ei nu spurcau cu nimic, cu nimic zilele de post şi de sărbători şi ziua odihnei Mele. O, nu te teme că-ţi va fi greu, ci teme-te de greul şi de durerea care se urcă la Mine de la tine când văd că în neamul Meu român se calcă peste legea cea sfântă, cea din părinţi, şi scris este că cei ce calcă legea sunt pedepsiţi de ea. Îndeletniceşte-te să fii cuminte şi să posteşti cele trei zile din săptămână, luni, miercuri şi vineri, căci aceste zile sunt fiinţe în cer şi sunt lovite de pe pământ şi sunt numai şi numai răni pe ele, cele mai rănite fiinţe dintre cele din cer." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Cine să fie, cine să fie "fiinţele" lovite şi rănite şi mutilate din cer, care poartă numele de "Şfânta Luni", "Şfânta Miercuri" şi " Şfânta Vineri"? Dacă scormonim prin arhivele "Cuvântului" Pucios, vom descoperi cu surprindere că aceste fiinţe "au viaţă" şi "au sex". "Şfânta Lună" e bărbat, "Şfânta Mercur " e tot bărbat, iar "Şfânta Venus" e femeie (pardon, fecioară, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii la pre-creştinii romani):
“Daniele, să întrebi familia aceasta friptă (Nicolae Emil, de la Căprioru, n.r.) dacă ei au ţinut cu desăvârşire legea Domnului Iisus Hristos, şi dacă ei ziua de vineri o păstrează să nu spele rufele, că această zi e puternică întru toate. Aceşti credincioşi fripţi, au spălat vinerea. Să întrebaţi în adunare dacă gospodinele credincioase ţin această zi de post. Lunea, miercurea şi vinerea, nu spălaţi. Ţineţi minte că nu e zi fără viaţă. Lunea e bărbat, miercurea e bărbat, şi vinerea e femeie. Le veţi vedea la cer. Daniele, nimeni nu poate cerceta şi judeca lucrul acesta” (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 20 noiembrie/3 decembrie 1973)
În cele trei zile de post nu se va posti oricum, ci cu mare stricteţe. Untdelemnul va fi interzis. Cei care nu vor posti vor primi boli şi durere în trup, ca formă văzută a răzbunării duhurilor pitoniceşti de la Pucioasa care îşi iau nume de îngeri şi de sfinţi. Răzbunarea a rămas arma pucioşilor:
"O, nu trebuie neamul creştinesc să mănânce pe cele oprite pentru zilele acestea, nu trebuie. Nici măcar untdelemn nu trebuie în bucate în zilele pentru postire, darămite altfel de hrană oprită pentru zilele în care sfinţii şi părinţii au scris post de bucate! O, nu te teme că mori de foame, fiu român! Tu de neascultare mori dacă mori. Mâncarea cea fără de socoteală sfântă îţi aduce boli şi durere în trup şi în viaţă, căci sfinţii şi îngerii se răzbună pentru ranele Mele de la om, iar tu ştii aceasta, dar nu mai vrei să asculţi, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei le cere românilor ca nu cumva să se răzvrătească împotriva cârmuitorilor ţării (regimul Boc şi preşedintele Băsescu, doi corifei simpatizaţi şi susţinuţi propagandistic de pucioşi în ultimii ani) care tocmai au anunţat noi măsuri draconice care vor mutila veniturile populaţiei. Robirea financiară a ţării în faţa străinilor este prezentată ca un rău necesar:
"O, neam român, te aduce Domnul din spate la voia Lui, dar nu ridica glas de cârtire, nu te ridica cu cârtire peste cei ce stau sus la cârmă, care ar fi să se îndatoreze pentru tine la neamuri străine, ca să te robească ele apoi la voia lor. O, fii înţelept, neam român, căci nimeni, nimeni nu e bun pentru tine, nimeni decât Dumnezeu. Hai, tată, să ne sprijinim noi între noi prin greu şi prin lipsuri, şi să nu-ţi fie greu să te aşezi în legile Mele sfinte, căci ele te vor scoate din toate strâmtorările care vin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Dacă românii vor asculta de "Dumnezeul" Pucioasei şi nu se vor răzvrăti împotriva liderilor lor, îi aşteaptă nu numai ieşirea din recesiunea economică, ci şi o închinare care le va veni de la toate neamurile. Neamurile vor veni la români cu daruri (cel mai probabil, darurile vor fi în euro şi în dolari, căci cu aurul, tămâia şi smirna nu prea ar avea românii ce face, că din acestea mai au şi ei):
"O, dacă tu, neam român, vei vrea şi Mă vei asculta, vei fi tu cel mai slăvit neam de pe pământ, căci harul Meu şi Duhul Meu Se va coborî peste tine şi te va umbri şi vor veni spre tine neamuri, precum este scris, şi vor lua din slava Mea cu tine şi te vor dărui cu daruri, tată, aşa cum este scris de cea aleasă pentru slava Mea, şi iată, de aceea te povăţuiesc să te împaci cu Mine şi să te înveţi să faci voia Mea, o, ţara Mea de azi." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Săracii lideri pucioşi, care mănâncă pâine fără să o muncească şi au maşini luxoase, pământuri, case, castele şi hambare pe care nu le-au cumpărat din banii lor, ci din banii însuşiţi după ce au mâncat casele văduvelor, le propovăduiesc altora sărăcia lucie:
"O, nu te teme de sărăcie, ci teme-te de bogăţie, tată, căci bogăţia piere! O, nu te teme de lipsuri, ci teme-te de toate cele stricate şi vinovate, [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
După ce liderii pucioşi au elogiat gestul închinării cârmuitorilor politici la străini, pentru a ieşi cumva din recesiune, acum mustră poporul pentru că îi copiază pe străini în portul lor. Ei i-ar vrea pe români ba îmbrăcaţi în iţarii şi iile strămoşilor, ba în tunicile şi rochiile cu trenă ale prinţilor şi prinţeselor (cârmuitori care nici n-au existat în istoria românilor, până a nu fi aduşi la tron prinţi străini):
"Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Poporul român este hărăzit de către "Dumnezeul" Pucios să fie Buricul Pământului, adică "întâiul pe pământ", căruia i se vor închina toate neamurile care vor veni şi îi vor rezolva atât sărăcia, cât şi toate lipsurile (sau invers, că e totuna):
"O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei le pregăteşte românilor o surpriză cu iz tradiţional românesc: le va da viaţă din costiţa Lui:
"Eu, Domnul Dumnezeul tău [...] Voiesc să-ţi dau din costiţa Mea viaţă [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Neamul român cel bolnăvior are în mijlocul lui salvare de la "chibuţul" de la Pucioasa, care este ridicat acum la rangul de cuibuţ, în care liderii pucioşi, fii ai "Cuvântului" Pucios din zilele acestea de pe urmă, se ascund de vrăjmaşi şi de otrava lor:
"O, Mi-e tare milă de tine când te văd înţepat de vrăjmaş şi de otrava lui, şi aş vrea să te înviorez, neam român, şi în chip curat să am ucenici de la Mine pentru tine ca să-ţi fac bine prin ei din partea Mea, dar vrea-vor cei ce stau păstori peste tine, vrea-vor ei să Mă creadă şi să Mă asculte ei pentru viaţa ta, pentru mila Mea de tine? Tu eşti cuibuţul Meu cel de azi. Vin în mijlocul tău cu cuvântul Meu cel de azi şi te găsesc tare bolnăvior. Stau înaintea ta cuvânt prin fiii cuvântului Meu cel din zilele acestea." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Dumnezeul" Pucioasei, în nedumerirea Sa, apelează din nou la paradigma "iubirea naşte credinţă", din care iese ascultarea care îi îngenunchează pe cei tari la cerbice şi care nu I se supun Lui:
"O, aşa dau Eu să lucrez în mijlocul tău, neam român, dar tu, tată, nu mai eşti învăţat să stai în cuib şi să primeşti viaţă, şi cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Cuvântul" de la Pucioasa este echivalat cu Duhul Sfânt, pentru a-i paraliza de frică pe cei din neamul român care încă ar da să se împotrivească liderilor pucioşi, ştiut fiind că "păcatele împotriva Duhului Sfânt nu se iartă în veac". Toate duhurile pitoniceşti care îşi iau nume de sfinţi şi de îngeri sunt chemate în nor de slujire la Pucioasa. Neamul român este somat să-şi dea inima pentru erezia de la Pucioasa:
"Sunt în mijlocul tău cuvânt de Duh Sfânt, neam român. Te povăţuiesc şi te îndemn să nu faci păcat împotriva Duhului Sfânt, căci Eu voiesc să te iert şi să te vindec cu cuvântul Meu de peste tine, cu Duhul Sfânt, Care curge din gura Mea cuvântul râului vieţii în mijlocul tău, ţara Mea cea de azi. O, am grăit cu tine în mijlocul poporului cuvântului Meu de pe vatra ta. Chem îngerii şi sfinţii să-Mi slujească în mijlocul tău împlinirea cuvântului Meu de peste tine. Vreau ca tu să înviezi înaintea Mea şi să trăieşti în Domnul pe pământ. Pace ţie! Ascultă povaţa Mea! Citeşte-o şi învaţă s-o împlineşti! O, aşează-te cu credinţă înaintea Mea şi dă-Mi, o, dă-Mi inima ta, neam român, ţara Mea cea de azi! Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
"Cuvântul" de la Pucioasa este acum noua Evanghelie, Evanghelia lui Antihrist, care va trebui cercetată mereu şi mereu de cei care o iubesc pe ea. În ea vor afla că "Dumnezeul" Pucioasei este un "Dumnezeu" Atotputernic care poate totul, dar nu oricum poate El, ci numai şi numai prin liderii pucioşi, fiii Lui cei neputincioşi:
"O, cercetaţi, cercetaţi mereu, mereu cuvântul Meu de peste voi şi faceţi-vă rodul lui, căci Eu, Domnul, trebuie să pot cu voi în vremea aceasta cu necredinţă mare în ea şi trebuie să pot prin iubirea voastră, prin jertfirea voastră pentru lucrările Mele şi prin credinţa voastră, credinţa fiilor lui Dumnezeu, care poate totul, totul prin voi, prin fiii cuvântului Meu cel de azi, o, fiilor. Amin, amin, amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
………………………
Estera
10 mai 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.