203. Noi inconsecvenţe în gândirea liderilor pucioşi
În “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09- 2009 , pucioşii răsturnau ordinea tradiţională dintre cele trei virtuţi teologice (relatată şi de Scriptură, la 1Cor.13,13) afirmând că ordinea firească în care se nasc şi se nutresc în om cele trei virtuţi teologice este următoarea:
1. dragostea,
2. credinţa,
3. nădejdea.
Pucioşii descriau această ordine astfel: mai întâi, iubirea se aprinde în om; ea îi hrăneşte credinţa, iar credinţa hrăneşte dorul (nădejdea) după Dumnezeu:
"Am duhul aprins ca să învăţ omul în ziua aceasta, căci M-a aprins de iubire iubirea celor ce au venit azi la izvorul Meu de cuvânt, iubire aprinsă în ei, şi cu care ei ştiu să-şi hrănească credinţa cea plină de dor." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21-09-2009)
Pe vremea aceea, iubirea era promovată ca rădăcină hrănitoare a toate virtuţile, deoarece pe liderii pucioşi îi interesa cel mai mult ca noii-veniţi la Pucioasa să-i acopere pe ei cu multă dragoste, ştiind că după dragoste va veni în mod inevitabil şi credinţa în "lucrarea" de la Pucioasa. Cei mai mulţi care s-au păcălit aderând la această sectă au procedat exact după acest scenariu. Au venit mai întâi din curiozitate, au fost acoperiţi îndată de liderii pucioşi cu o dragoste prefăcută, dar perfect regizată şi irezistibilă, apoi au fost şi ei la rândul lor cuprinşi de dragoste faţă de aceşti lideri care păreau a fi "oamenii lui Dumnezeu", apoi a venit, pe nesimţite, şi credinţa în "lucrarea" de la Pucioasa şi în lucrătura ei. Când credinţa lor s-a consolidat, liderii pucioşi au întors foaia, arătându-se aşa cum erau de fapt, farisei urâcioşi şi veşnic nemulţumiţi, fără pic de dragoste. Acum era deja prea târziu ca cei înşelaţi să mai dea înapoi. Credinţa lor în "Cuvântul lui "Dumnezeu" de la Pucioasa era acum cea mai puternică; chiar dacă liderii pucioşi îi dezamăgeau crunt, cei care se descopereau înşelaţi se consolau cu credinţa, ea acţionând ca o frână la orice tentativă de eliberare a lor de sub jugul pucios.
Şi totuşi, unii au reuşit să se desprindă, considerând că "unde nu este dragoste, nimic nu e", deci nici credinţă nu mai trebuie să fie. Aşa au fugit rând pe rând de sub jugul de fier al stăpânilor de "sclavi" pucioşi, unii dintre cei mai devotaţi, cei mai iubitori, cei mai jertfitori creştini dintre slugile liderilor pucioşi.
Bulversaţi de ultimele dezertări din "raiul" pucios, făcute la mare risc de către Georgiana, Vali şi Ina (trei dintre fetele captive în "chibuţul" lui nea'Didi din Valea Voievozilor de lângă Târgovişte), liderii pucioşi au uitat de propriile lor precepte, restabilind ierarhia firească între virtuţile fundamentale. "Fugarii" trebuiau înfieraţi cu sârg în ochii celor care au mai rămas, ca nişte necredincioşi şi netrebnici. Acum, credinţa în "lucrarea" de la Pucioasa îşi recapătă brusc rolul ei de temelie, iar ordinea dintre credinţă şi dragoste proclamată de liderii pucioşi se inversează din nou:
"– O, iubirea celor credincioşi vine de la credinţa lor, iar neiubirea celor necredincioşi vine de la necredinţa lor, şi nu pot fi credincioşi cei necredincioşi, căci faptele necredinţei îi vădesc pe ei necredincioşi şi fugari. [...] Toţi cei care ajung de unde au plecat au fost traşi înapoi de diavolul nestatorniciei şi al necredincioşiei. " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 2-05-2010)
Când se vor mai linişti liderii pucioşi, după ultimele pierderi ireparabile suferite prin părăsirea lor de către adepţii cei mai valoroşi, sinceri şi devotaţi, şi când, iar la poarta "mănăstirii" mixte de la Glodeni vor bate alţi pelerini curioşi, dornici de aventură şi de experienţe cu frisoane pentru viaţa lor, liderii pucioşi atunci vor reveni probabil la aceeaşi formulă teoretizată de ei în 2009: "iubiţi-ne mai întâi pe noi, iar iubirea voastră va hrăni credinţa cea plină de dorul de Dumnezeu. Şi o va creşte pe ea, şi vă va cuprinde pe nesimţite credinţa în această "lucrare", şi atunci veţi fi una cu noi: voi în noi şi noi peste voi, ca toţi să fie una".
………………………
Estera
7 mai 2010
………………………
Post scriptum
Ultimul paragraf al postării conţinea o previziune care s-a împlinit chiar a doua zi, căci pe 8 mai a.c. a apărut pe situl oficial al pucioşilor " Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe‚ purtătorul de biruinţă"( datat 6-05-2010), în care se vorbeşte despre ultima primire de oaspeţi, făcută de liderii pucioşi unor vizitatori de ocazie. Cu acest prilej s-a putut vedea că la pucioşi o minune nu ţine decât trei, cel mult patru zile. Suficiente ca paradigma iubirii să se răstoarne: nu iubirea vine de la credinţă, ci credinţa vine de la iubire:
"– O, iubirea celor credincioşi vine de la credinţa lor, [...] " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 2-05-2010)
" [...] iubirea cea curată pentru Mine are putere mare în om şi îl umple de darul credinţei [...]" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 6-05-2010)
Explicaţia este simplă: alţi curioşi tocmai veniseră în vizită la Pucioasa, iar liderii pucioşi s-au grăbit să facă orice compromis doctrinar ca să-i facă pe proaspeţii "guguştiuci" să le ciugulească lor din palmă. Aceştia sunt chemaţi mai întâi la iubirea de liderii pucioşi, iubire care-i va călăuzi spre primirea darului credinţei în învăţătura lor schismatică şi eretică. Li se dă chiar această iubire, li se dă în dar, ca să le vină mai uşor celor ce nu-i pot iubi pe liderii pucioşi la comandă. De data asta, turma de curioşi care a venit "la izvor" este călăuzită de un "păstor", probabil vreun popă estropiat sau vreun răspopit, la fel de curios dar la fel de orb ca şi orbii pe care îi conduce el la groapă. Ei sunt somaţi să nu descoasă şi să nu ispitească lucrurile de la Pucioasa, ci să le ia aşa cum sunt (ca să nu se "smintească" de încălcările de canoane pe care le vor descoperi), căci numai aşa vor trece de la iubire la credinţă, şi apoi la sfinţenie. Iar "păstorului" îi dă exact ceea ce el caută şi i se pare că-i foloseşte:
"O, pace vouă, celor ce aţi venit la izvorul Meu de cuvânt! O, să nu ispitiţi lucrarea Mea cea de azi, căci Eu cu greu Mă port cu ea între cer şi pământ [...] Vă dau darul iubirii de Dumnezeu, căci iubirea cea curată pentru Mine are putere mare în om şi îl umple de darul credinţei, şi apoi darul sfinţeniei îl încununează pe el, iar cei ce-şi păstrează întru sfinţenie viaţa, aceia sunt cei ce Mă află în acest cuvânt, şi apoi ei Mă urmează crezând. Amin.
Vă las acum în sfat cu poporul Meu de la izvor. Mă rog Tatălui să ajute credinţei voastre şi să vă dea înţelepciunea cea de sus pentru cuvântul Meu cel de azi. Binecuvintez pe păstorul care şi-a adus în ziua aceasta oile la izvorul Meu de cuvânt şi-i dau lui ceea ce-i foloseşte, şi tainic îi dau lui duhul umilinţei, duhul celor ce plac lui Dumnezeu, celor mari la Dumnezeu şi la oameni, şi în el să se păstreze el, căci aşa sunt cei ce seamănă cu Dumnezeu pe pământ. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 6-05-2010)
………………………
Estera
10 mai 2010
………………………
Post scriptum 2:
"[...] cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
1. dragostea,
2. credinţa,
3. nădejdea.
Pucioşii descriau această ordine astfel: mai întâi, iubirea se aprinde în om; ea îi hrăneşte credinţa, iar credinţa hrăneşte dorul (nădejdea) după Dumnezeu:
"Am duhul aprins ca să învăţ omul în ziua aceasta, căci M-a aprins de iubire iubirea celor ce au venit azi la izvorul Meu de cuvânt, iubire aprinsă în ei, şi cu care ei ştiu să-şi hrănească credinţa cea plină de dor." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21-09-2009)
Pe vremea aceea, iubirea era promovată ca rădăcină hrănitoare a toate virtuţile, deoarece pe liderii pucioşi îi interesa cel mai mult ca noii-veniţi la Pucioasa să-i acopere pe ei cu multă dragoste, ştiind că după dragoste va veni în mod inevitabil şi credinţa în "lucrarea" de la Pucioasa. Cei mai mulţi care s-au păcălit aderând la această sectă au procedat exact după acest scenariu. Au venit mai întâi din curiozitate, au fost acoperiţi îndată de liderii pucioşi cu o dragoste prefăcută, dar perfect regizată şi irezistibilă, apoi au fost şi ei la rândul lor cuprinşi de dragoste faţă de aceşti lideri care păreau a fi "oamenii lui Dumnezeu", apoi a venit, pe nesimţite, şi credinţa în "lucrarea" de la Pucioasa şi în lucrătura ei. Când credinţa lor s-a consolidat, liderii pucioşi au întors foaia, arătându-se aşa cum erau de fapt, farisei urâcioşi şi veşnic nemulţumiţi, fără pic de dragoste. Acum era deja prea târziu ca cei înşelaţi să mai dea înapoi. Credinţa lor în "Cuvântul lui "Dumnezeu" de la Pucioasa era acum cea mai puternică; chiar dacă liderii pucioşi îi dezamăgeau crunt, cei care se descopereau înşelaţi se consolau cu credinţa, ea acţionând ca o frână la orice tentativă de eliberare a lor de sub jugul pucios.
Şi totuşi, unii au reuşit să se desprindă, considerând că "unde nu este dragoste, nimic nu e", deci nici credinţă nu mai trebuie să fie. Aşa au fugit rând pe rând de sub jugul de fier al stăpânilor de "sclavi" pucioşi, unii dintre cei mai devotaţi, cei mai iubitori, cei mai jertfitori creştini dintre slugile liderilor pucioşi.
Bulversaţi de ultimele dezertări din "raiul" pucios, făcute la mare risc de către Georgiana, Vali şi Ina (trei dintre fetele captive în "chibuţul" lui nea'Didi din Valea Voievozilor de lângă Târgovişte), liderii pucioşi au uitat de propriile lor precepte, restabilind ierarhia firească între virtuţile fundamentale. "Fugarii" trebuiau înfieraţi cu sârg în ochii celor care au mai rămas, ca nişte necredincioşi şi netrebnici. Acum, credinţa în "lucrarea" de la Pucioasa îşi recapătă brusc rolul ei de temelie, iar ordinea dintre credinţă şi dragoste proclamată de liderii pucioşi se inversează din nou:
"– O, iubirea celor credincioşi vine de la credinţa lor, iar neiubirea celor necredincioşi vine de la necredinţa lor, şi nu pot fi credincioşi cei necredincioşi, căci faptele necredinţei îi vădesc pe ei necredincioşi şi fugari. [...] Toţi cei care ajung de unde au plecat au fost traşi înapoi de diavolul nestatorniciei şi al necredincioşiei. " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 2-05-2010)
Când se vor mai linişti liderii pucioşi, după ultimele pierderi ireparabile suferite prin părăsirea lor de către adepţii cei mai valoroşi, sinceri şi devotaţi, şi când, iar la poarta "mănăstirii" mixte de la Glodeni vor bate alţi pelerini curioşi, dornici de aventură şi de experienţe cu frisoane pentru viaţa lor, liderii pucioşi atunci vor reveni probabil la aceeaşi formulă teoretizată de ei în 2009: "iubiţi-ne mai întâi pe noi, iar iubirea voastră va hrăni credinţa cea plină de dorul de Dumnezeu. Şi o va creşte pe ea, şi vă va cuprinde pe nesimţite credinţa în această "lucrare", şi atunci veţi fi una cu noi: voi în noi şi noi peste voi, ca toţi să fie una".
………………………
Estera
7 mai 2010
………………………
Post scriptum
Ultimul paragraf al postării conţinea o previziune care s-a împlinit chiar a doua zi, căci pe 8 mai a.c. a apărut pe situl oficial al pucioşilor " Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe‚ purtătorul de biruinţă"( datat 6-05-2010), în care se vorbeşte despre ultima primire de oaspeţi, făcută de liderii pucioşi unor vizitatori de ocazie. Cu acest prilej s-a putut vedea că la pucioşi o minune nu ţine decât trei, cel mult patru zile. Suficiente ca paradigma iubirii să se răstoarne: nu iubirea vine de la credinţă, ci credinţa vine de la iubire:
"– O, iubirea celor credincioşi vine de la credinţa lor, [...] " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 2-05-2010)
" [...] iubirea cea curată pentru Mine are putere mare în om şi îl umple de darul credinţei [...]" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 6-05-2010)
Explicaţia este simplă: alţi curioşi tocmai veniseră în vizită la Pucioasa, iar liderii pucioşi s-au grăbit să facă orice compromis doctrinar ca să-i facă pe proaspeţii "guguştiuci" să le ciugulească lor din palmă. Aceştia sunt chemaţi mai întâi la iubirea de liderii pucioşi, iubire care-i va călăuzi spre primirea darului credinţei în învăţătura lor schismatică şi eretică. Li se dă chiar această iubire, li se dă în dar, ca să le vină mai uşor celor ce nu-i pot iubi pe liderii pucioşi la comandă. De data asta, turma de curioşi care a venit "la izvor" este călăuzită de un "păstor", probabil vreun popă estropiat sau vreun răspopit, la fel de curios dar la fel de orb ca şi orbii pe care îi conduce el la groapă. Ei sunt somaţi să nu descoasă şi să nu ispitească lucrurile de la Pucioasa, ci să le ia aşa cum sunt (ca să nu se "smintească" de încălcările de canoane pe care le vor descoperi), căci numai aşa vor trece de la iubire la credinţă, şi apoi la sfinţenie. Iar "păstorului" îi dă exact ceea ce el caută şi i se pare că-i foloseşte:
"O, pace vouă, celor ce aţi venit la izvorul Meu de cuvânt! O, să nu ispitiţi lucrarea Mea cea de azi, căci Eu cu greu Mă port cu ea între cer şi pământ [...] Vă dau darul iubirii de Dumnezeu, căci iubirea cea curată pentru Mine are putere mare în om şi îl umple de darul credinţei, şi apoi darul sfinţeniei îl încununează pe el, iar cei ce-şi păstrează întru sfinţenie viaţa, aceia sunt cei ce Mă află în acest cuvânt, şi apoi ei Mă urmează crezând. Amin.
Vă las acum în sfat cu poporul Meu de la izvor. Mă rog Tatălui să ajute credinţei voastre şi să vă dea înţelepciunea cea de sus pentru cuvântul Meu cel de azi. Binecuvintez pe păstorul care şi-a adus în ziua aceasta oile la izvorul Meu de cuvânt şi-i dau lui ceea ce-i foloseşte, şi tainic îi dau lui duhul umilinţei, duhul celor ce plac lui Dumnezeu, celor mari la Dumnezeu şi la oameni, şi în el să se păstreze el, căci aşa sunt cei ce seamănă cu Dumnezeu pe pământ. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 6-05-2010)
………………………
Estera
10 mai 2010
………………………
Post scriptum 2:
"[...] cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.