201. Zeii Pucioşi – învinşi de "Aglaia, Euphrosyne şi Thalia"
Liderii pucioşi, neneaca Mihaela şi nenicul Nicuşiţă, sunt de-a dreptul sideraţi de situaţia de Zugzwang în care au fost târâţi pe neştire şi pe neaşteptate de către cele trei tinere fete, care le-au dat recent cu flit şi i-au lăsat cu ochii în soare. Puşi cu botul pe labe, cei doi Zei Pucioşi nu se mai simt deloc a fi Zmeii zmeilor, cum se credeau până nu demult, ci stau sideraţi de curajul "nesăbuit" al celor trei graţii, care au reuşit să le scape printre degete. Stau blocaţi, dar se consolează cu gândul că mai au sechestrate pe plantaţiile lor spirituale de la Pucioasa şi în hambarele lor duhovniceşti de la Târgovişte destule Ilene Cosânzene, dintre care unele încă par a le fi foarte fidele. Stau pe gânduri şi îşi ling rănile, tânguindu-se în "Cuvinte" meşteşugite cât de mult îi dor "ranele cele proaspete" făcute de cele trei dezertoare ale "raiului" pucios şi temându-se că exemplul lor ar putea fi contagios, pentru că de acum încolo, începutul fiind făcut, "nu se ştie de unde sare iepurele". Găsesc însă resurse de a se îmbărbăta singuri şi a spera că încă nu e totul pierdut:
"Pace vouă! O, pace vouă, ca să puteţi îndura toate câte pe neştire, pe neaşteptate apasă peste pacea coborârii Mele cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp! Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Acum, cei doi Zei părăsiţi de soartă se concentrează să-şi adune puterile şi să păstreze o aparenţă de pace în staulul în care au mai rămas destui asini amăgiţi, despre care ei speră că le-au rămas credincioşi şi fideli, pentru că şi-ar fi înţeles mai bine rostul venirii şi şederii lor în "lucrarea Cuvântului" Pucios de la Noul Ierusalim. (Dar dacă ar şti ei ce e în inima fiecăruia dintre cei care îi slugăresc acum, şi-ar scuipa în sân):
"Eu, Domnul Cel înviat, am grijă de pacea voastră, că mult Îmi trebuie ea pentru venirea Mea cea de azi, pentru putere în voi ca să daţi voi putere poporului Meu cel binecuvântat, celor care şi-au înţeles venitul şi statul lor şi lucrarea cuvântului Meu şi buna lor credinţă şi credincioşie pentru Mine şi pentru voi, copii străjeri din partea Mea în calea cuvântului Meu, şi apoi peste poporul Meu cel binecredincios!" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Cele trei amazoane fugare n-au mai voit să fie asine cu două picioare în ograda liderilor pucioşi, nici să stea la jug, nici să ducă sub ameninţarea biciului mai mult decât se poate, nici să le ducă Zeilor Pucioşi poverile în spinare:
"Nu vrea omul să fie purtător de Dumnezeu. [...] Ar fi să fie omul purtător de Dumnezeu asinul cu două picioare, dar nu vrea omul să fie măgăruş ca să ducă sarcinile Stăpânului său Dumnezeu sau să-L poarte pe Stăpânul său pe spatele său [...] şi dă din picioare înaintea celui ce nu ar da să-l poarte. Iată, mai înţelept pentru supunere este animalul, mai iubit se face un asin care duce sarcinile stăpânului său şi care nu-l părăseşte pe stăpânul său, care-l mai pune şi la jug, şi sub greu, şi aşa îşi dovedeşte el credincioşia şi nu-şi deschide gura ca să-şi înjosească stăpânul, ci îl ascultă, iar când stăpânul îi cere chiar şi sub bici mai mult decât dă el slujire, el se opinteşte atunci şi se jertfeşte şi mai mult, şi nici aşa nu-şi părăseşte stăpânul şi nu-l ceartă şi nu se supără pe el, ci îl ascultă şi stă în slujirea lui cu credincioşie, căci semeţia este departe de el şi de firea lui cea supusă pentru stăpânul său." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
N-au voit să fie măgăriţele liderilor pucioşi, dar au fost în schimb nărăvaşe, au fost nerăbdătoare, au fost necuviincioase, şi ce rău le va părea în ziua în care liderii pucioşi îşi vor sărbători singuri slava lor! Dau acum din mâini şi din picioare, jubilează de bucurie că au scăpat din lagărul de exterminare pucios, în loc să le sară minţile din cap pentru ce-au făcut, aşa cum le-ar dori din toată inima liderii pucioşi să li se întâmple:
"Sunt vorbe mari cele ce Eu grăiesc, şi le grăiesc pentru cei nărăvaşi în mijlocul poporului Meu cel de sub sarcina Mea, căci sunt şi din cei ce dau din picioare şi fac şi mai anevoioasă povara Mea, dusă cu cei ce Mi-o poartă ca să-Mi îngrijesc un popor. O, ce rău îţi va părea ţie, celui nerăbdător, celui necuviincios, ce rău îţi va părea în ziua slavei, în ziua bucuriei şi a durerii! Acum dai din picioare şi din mâini şi dai să jubilezi pentru voia ta şi nu a Mea, căci altfel ţi-ar sări minţile pentru ce Mi-ai făcut, dar atunci vei vedea, şi te va durea adânc." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
După ce au mărturisit cât de sublimă e "lucrarea pucioasă", fie şi prin răbdarea supraomenească de a suporta ani de zile măgăriile liderilor pucioşi, cele trei graţii care "au zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării" de la Pucioasa "fac bucurie celor necredincioşi", care abia aşteaptă veşti proaspete de la "vânzători", de la fiii cei necredincioşi şi răzvrătiţi pe "stăpânii de sclavi" de la "Noul Ierusalim":
"Acum te hrăneşti cu necredinţa ta, cu care dai în Mine şi în tine, după ce atâta vreme M-ai mărturisit, măcar prin statul tău în staulele Mele, dar atunci nu va mai fi necredinţă, şi veţi sta unul faţă cu altul voi, cei ce aţi zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării, lovind în crucea biruinţei Mele, după ce diavolul v-a tras din bărcuţa Mea. O, aşa se bucurau şi cei ce M-au răstignit, dar vai, câtă durere a venit apoi peste ei, peste conştiinţa lor cea grea! O, Eu ştiu de ce bucurie a ta grăiesc când spun aşa, căci tu faci bucurie celor necredincioşi, care nu se îndură pentru numele Meu să se apropie de slava Mea şi să scape de slava lor, care ca pleava va fi luată de vânt curând, curând, şi iată, aşa Mă vând bucuriei celor necredincioşi fiii cei răzvrătiţi, care n-au învăţat de ajuns de bine statul lor cu Dumnezeu pe pământ." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Dar de ce au fugit unde au văzut cu ochii toţi cei care au dezertat în ultima vreme din "raiul" ierusalemitean? Ei n-au avut destulă lepădare de sine. Ei s-au ofilit la cuget pentru că n-au primit (nu li s-a dat) întâietate "între fraţi şi peste fraţi" de la liderii pucioşi (care şi-au păstrat-o neştirbită, toată numai pentru ei). Ei au avut duhul cel rău al îngâmfării. Ei au avut duhul părerii de sine, care i-a făcut să dispreţuiască părerile şfinte şi imperative ale liderilor pucioşi. Dar mai ales, lor nu le-a mai plăcut să fie măgăruşi biciuiţi şi cocoşaţi de sarcinile stăpânilor lor, ci au tânjit către alte plăceri:
"O, cât de slăvit am grăit Eu mereu în mijlocul poporului Meu, dar cel ce nu a dat să se lepede de sine s-a voit mare, şi numai cei ce se vor mai mari decât ceilalţi, numai aceia pleacă dacă ei nu-şi capătă întâietate între fraţi şi peste fraţi, şi acesta este duhul cel rău al îngâmfării, duhul părerii de sine, care ca o seceră ascuţită taie mersul celor neînţelepţi pentru statul lor cu Dumnezeu, căci omului îngâmfat nu-i place să fie măgăruş de sarcină, ci îi place altfel." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi sunt numiţi "teofori", iar cei ce sunt credincioşi în secta de la Pucioasa sunt fericiţi că văd în ei pe "Dumnezeu venit pe pământ" a doua oară. Dar mai fericiţi şi săraci cu duhul sunt cei care, deşi n-au văzut niciodată cam cum arată privirile îngheţate şi feţele schimonosite de ură ale celor doi "prooroci" pucioşi, se îndulcesc cu gândul că trebuie şi că e bine să creadă că ei sunt "Dumnezeu venit pe pământ" a doua oară, care vine El cu o nouă Scriptură care acum se împlineşte, cu un şi mai nou "Nou Testament", cu o "Evanghelie veşnică", şi care vor înlocui Evangheliile lor trecătoare (alea patru, primite de la oameni: de la nea' Mateiaş, nea' Marcu, nea' Lucică şi nea' Ion):
"Am stat cu cei purtători de Dumnezeu înaintea poporului Meu, şi mulţi din cei ce au fost cu această lucrare a Mea de cuvânt s-au lepădat de Mine şi nu au crezut în Mine prin lucrarea purtătorilor Mei, pusă de Mine în ei pentru poporul Meu în toată vremea Mea cea de azi, cincizeci de ani şi mai bine a cuvântului Meu cel de azi peste pământ. O, fericiţi sunt cei ce văd în purtătorii Mei pe Dumnezeu venit pe pământ şi îi primesc pe ei din partea Mea când Eu stau cu ei înaintea poporului Meu şi a neamurilor de pe pământ, care aud glasul Meu cel de azi, dar mai fericiţi sunt cei ce nu văd locul coborârii Mele şi pe purtătorii Mei şi cred ei în Scriptura care se împlineşte acum pe pământ pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl la om cuvânt ca să-i dau omului Evanghelia cea veşnică, prin care Eu îl învăţ pe om veşnicia lui, răscumpărarea lui din păcat şi împărăţia Mea cu el pe pământ! Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Duhul care se pretinde a fi al "necredinciosului" Toma se amestecă în vorbă, ca să susţină că "mari sunt rănile liderilor pucioşi şi rupte sunt inimioarele lor", şi că "pe nedrept poartă ei vina altora, care nu şi-o pot purta singuri":
"– O, Domnul meu [...] eu mărturisesc azi ranele şi inimioarele rupte de durere ale purtătorilor Tăi cei de azi şi le văd şi le ating şi le mângâi durerea şi o mărturisesc că ea este mare, dar durerea are putere în ei pentru răbdarea cea mare. O, greu mai e de ei, Mântuitorule rănit! Sunt supuşi încercărilor fel de fel, atacurilor toate câte vin de la cei slabi şi iubitori de sine şi ispititori şi nemulţumiţi şi slabi cu statura, căci omul nu ştie să iubească din cer, şi dă să iubească din el, şi mari sunt ranele lor şi rupte sunt inimioarele lor[...] O, dă-le lor, Doamne înviat, răbdarea sfinţilor Tăi şi toată vindecarea şi dă-le paza de toată primejdia rea, care bate spre sufletele, spre duhurile şi spre trupurile lor. Păzeşte-i pe ei de ispite, ţine-i de mânuţă, scutură-le hăinuţa împroşcată, căci toată necuviincioşia celor răzvrătiţi şi slabi cu credinţa şi cu iubirea ei o poartă pe feţele lor[...] Păzeşte-i Tu şi ajută-i Tu să poarte ei fără murmur vina pentru toţi cei ce nu şi-o pot purta, şi care îi încearcă pe ei în fel şi chip ca să-i slăbească, şi apoi să-i biruiască." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Duhul necredincios "al lui Toma" se adresează apoi "poporului" pucios, atâta cât a mai rămas din el, îndemnându-l să se facă scut de apărare şi să-i acopere cu credinţă şi să strângă rândurile în jurul "mijlocitorilor" pucioşi cei atât de greu încercaţi de la cei care i-au părăsit cu nesocotinţă:
"Să ştii, poporule hrănit din cer, că toţi cei ce dau în ei cu nesocotinţă umplu faţa lui Dumnezeu de scuipături şi de palme, şi iată pe cine nu primeşti tu când ei sunt trimişii Lui pentru înviorarea Duhului Lui peste tot prin taberele poporului Său! O, dacă nu tot poporul de peste tot nu este împlinit de ajuns pentru această credinţă faţă de mijlocitorii dintre Dumnezeu şi ei, măcar să nu se grăbească pentru răutatea lor cei ce se smintesc, iar eu îţi doresc ţie măcar fericirea mea, a celui ce am văzut şi am crezut, iar celor întreg-credincioşi le doresc fericirea cea multă a celor ce până să vadă stau cuprinşi în darul credinţei celei născătoare de popor binecuvântat pentru Domnul, Cel ce vine acum pe pământ cuvânt. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi îşi alină singuri "ranele" primite de la "cei şovăielnici" care i-au trădat, suflând pe ele şi lingându-şi-le cu cuvinte meşteşugite de ei ca nişte anestezice care vin din cer de la Dumnezeul lor cel iubitor de liderii pucioşi teofori:
"Acum alin ranele cele proaspete ale Mele, purtate cu cei ce Mă poartă cu toată durerea Mea, căci am dureri mereu de la cei şovăielnici, care n-au putere să priceapă lucrarea Mea pe pământ pentru ei şi pentru mulţi, prin cei purtători de Dumnezeu şi care poartă sarcinile Stăpânului lor, şi pe El Îl poartă [...] Mă aşez cu alin pe inimioarele rupte de durere ale celor în care Eu cobor durerea Mea de la cei ce au durerea lor şi nu pe a Mea. Eu vă suflu pe rane, fiilor duruţi. " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi îşi trimit emisari cu "Cuvinte" de iertare pentru cei răzvrătiţi, şi de invitaţie la reconciliere şi de îmbiere la reîntoarcerea lor în "raiul" pucios, dar "trimişilor" li se închide uşa în nas:
"O, e mare încăpăţânarea celor nemulţumiţi, şi diavolul se foloseşte de ea şi aduce dureri, dar Eu îi spun furtunii: taci!, şi le spun şi celor răzvrătiţi aşa: O, ce să vă fac, tată, dacă ceva mai bun, mai ziditor şi mai frumos nu puteţi să faceţi? Mi-e milă, tată, de voi, şi Mi-e tare milă de cei care dau să slăbească şi ei prin voi. O, numai cei nemulţumiţi se răzvrătesc, dar nu-i frumos să fie nemulţumit cel ce vine şi se suie în bărcuţa Mea din pricina valurilor mării. Eu vă doresc înviere şi cuminţenie şi cuviincioşie, tată, căci Eu nu lucrez cu răzvrătire şi cu răutate, dar cei ce nu deschid trimişilor Mei la cei pe care Eu îi văd că nu umblă frumos, ce le pot face Eu mai mult acestora?" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi se scapă şi mărturisesc, într-un moment de neatenţie, că altul este "Duhul Sfânt" de la Pucioasa, un Duh nou cu metode noi, în grădini noi, căci mare este grădina lui Dumnezeu:
"Binecuvântată să fie calea şi ocrotirea pe cale a celor ce pornesc spre izvorul Meu de cuvânt ca să le dau lor din Duhul Meu cel nou-lucrător în grădinile Mele cele de azi din mijlocul neamului român!" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Părinţii înguşti la judecată şi dezinformaţi din greu, precum nea' Nicolae şi tanti Veta de la Coşereni, (despre care liderii pucioşi sunt convinşi că încă mai pot fi asmuţiţi împotriva copiilor lor care au dat să se smulgă din robia sectei ierusalemitene), sunt amăgiţi cu promisiuni deşarte că prin ficele lor "dăruite Domnului Pucioasei cu totul" se pot şi ei mântui, indiferent de păcatele şi desfrânările lor. Aceştia sunt îndemnaţi ca, dacă vor să le fie bine lor şi restului familiei, "să ajute cu tot ce se poate" ca fiicele-dezertoare să fie trimise fedeleş neştirbit înapoi în lagărul de muncă de unde au fugit:
"O, dacă dintr-o casă se alege unul pentru Mine, ar trebui să fie mândră înaintea Mea casa aceea şi să ajute cu tot ce poate şi să nu ştirbească cu nimic statul întru Mine al celui de lângă Mine, ca să le fie bine de la Mine la toţi cei din casa aceea pe pământ şi în cer." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Povaţa adresată părinţilor care mai au încă fii (sau fiice) "închinoviaţi" la Noul Ierusalim ca "mijlocitori la Dumnezeu" este când amăgitoare, când ameţitoare. Lor li se promite că prin fiecare fiu, dăruit şi lăsat în custodia liderilor pucioşi, va fi "salvat" tot neamul lui până la Adam, iar părinţii lui cei darnici se vor îmbogăţi peste noapte cu mila "Dumnezeului" Pucios:
"O, luaţi aminte voi, cei din casa fiecărui fiu care s-a apropiat cu izvorul Meu cel de viaţă izvorâtor! Păstraţi bine arvuna aceasta pentru voi înaintea Mea şi căutaţi să-i creşteţi puterea, tată, că aveţi de salvat neamul vostru tot, şi pe voi, cei ce încă trudiţi pentru voi. Bucuraţi-vă că aveţi mijlocitor la Dumnezeu pentru voi şi fiţi înţelepţi ca să-i întăriţi drumul şi nicidecum să-i fie îngreuiat, şi aşa veţi avea de la Mine ajutorul cel pentru voi, căci Eu sunt Cel ce pot, nu omul, fiilor. Aceasta este povaţa Mea pentru cei bogaţi de mila Mea, care au măcar unul din seminţia lor ucenic înaintea Mea. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Cei rămaşi pe mai departe robi în "raiul" pucios sunt ameninţaţi să ia bine aminte la Legea "penitenciarului pucios", ca nu cumva să se molipsească şi ei de neînfricare şi de neatârnare şi de libertate de la cei care s-au eliberat în ultima vreme, iar apoi să fugă şi ei care-încotro în "lumea" largă cea pierzătoare de suflete, căci nu-i va fi deloc bine celui ce va face aşa, şi nici casei lui nu-i va fi mai uşor:
"Iar celor ce stau înaintea Mea pentru Mine şi pentru mântuirea casei lor, întăresc iară cuvântul Meu şi spun: luaţi aminte, luaţi aminte la legea Mea cea pentru mersul Meu cu ucenici în zilele acestea, căci poporul Israel călător cu Mine spre ţara izbăvirii a călcat legile Mele cu el şi nu i-a fost lui bine şi nici casei lui Israel nu i-a fost bine, căci nestăruinţa cea pentru Mine a omului credincios îi slăbeşte lui voinţa şi îi taie din frica de Dumnezeu, căci trebuie credincioşie mare între Mine şi om când Eu merg cu el pe cale. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Liderii pucioşi exemplifică prin pilde că ruptura totală cu familia a celor care au ajuns în lagărul de muncă de la Noul Ierusalim este benefică şi pentru unii (care vor fi păziţi de dureri şi de ispite), şi pentru alţii (care vor fi păziţi de pârjol de la facerea de bine a ajutorului primit). Dar cei mai câştigaţi vor fi tot liderii pucioşi, căci ei obţin de la părinţi promisiunea neştirbirii cu nimic a căii pe care au ales-o fiii lor, calea de supunere cu credincioşie totală noilor lor stăpâni (liderii pucioşi):
"O, Eu dau să-i păzesc de dureri şi de ispite pe cei ce sunt alinul Meu şi ucenici ai Mei pe calea Mea cea grea de azi a venirii Mele, şi tot aşa caut şi pentru cei dintre care au venit ei spre muntele Meu cel sfânt ca să slujească mersul Meu peste pământ pentru om. Aduc aminte de pilda cea din sfinţi a ucenicului care căuta cu ajutor pentru cel după trup frate al lui şi căruia îi mergea tot mai rău, până ce Eu, Domnul, am descoperit că unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul, şi atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine pentru sfinţi. Eu, Domnul, voi fi şi le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea, căci sunt Cel ce pot tot ceea ce voiesc, iar duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Curând, limbile celor care au dezertat din "raiul" pucios se vor dezlega. Eliberaţi de frica paralizantă de a nu-i călca pe coadă pe "Zeii neîmblânziţi de la Pucioasa", ca să nu-i muşte cu vreun blestem, ei vor spune în gura mare toate minciunile, toate înjosirile şi toate nedreptăţile pe care le-au îndurat ani de zile pe plantaţiile de suflete ale latifundiarilor pucioşi.
Şi atunci toţi vor vedea limpede cât de gol este Regele Pucios.
………………………
Estera
4 mai 2010
………………………
"Pace vouă! O, pace vouă, ca să puteţi îndura toate câte pe neştire, pe neaşteptate apasă peste pacea coborârii Mele cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp! Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Acum, cei doi Zei părăsiţi de soartă se concentrează să-şi adune puterile şi să păstreze o aparenţă de pace în staulul în care au mai rămas destui asini amăgiţi, despre care ei speră că le-au rămas credincioşi şi fideli, pentru că şi-ar fi înţeles mai bine rostul venirii şi şederii lor în "lucrarea Cuvântului" Pucios de la Noul Ierusalim. (Dar dacă ar şti ei ce e în inima fiecăruia dintre cei care îi slugăresc acum, şi-ar scuipa în sân):
"Eu, Domnul Cel înviat, am grijă de pacea voastră, că mult Îmi trebuie ea pentru venirea Mea cea de azi, pentru putere în voi ca să daţi voi putere poporului Meu cel binecuvântat, celor care şi-au înţeles venitul şi statul lor şi lucrarea cuvântului Meu şi buna lor credinţă şi credincioşie pentru Mine şi pentru voi, copii străjeri din partea Mea în calea cuvântului Meu, şi apoi peste poporul Meu cel binecredincios!" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Cele trei amazoane fugare n-au mai voit să fie asine cu două picioare în ograda liderilor pucioşi, nici să stea la jug, nici să ducă sub ameninţarea biciului mai mult decât se poate, nici să le ducă Zeilor Pucioşi poverile în spinare:
"Nu vrea omul să fie purtător de Dumnezeu. [...] Ar fi să fie omul purtător de Dumnezeu asinul cu două picioare, dar nu vrea omul să fie măgăruş ca să ducă sarcinile Stăpânului său Dumnezeu sau să-L poarte pe Stăpânul său pe spatele său [...] şi dă din picioare înaintea celui ce nu ar da să-l poarte. Iată, mai înţelept pentru supunere este animalul, mai iubit se face un asin care duce sarcinile stăpânului său şi care nu-l părăseşte pe stăpânul său, care-l mai pune şi la jug, şi sub greu, şi aşa îşi dovedeşte el credincioşia şi nu-şi deschide gura ca să-şi înjosească stăpânul, ci îl ascultă, iar când stăpânul îi cere chiar şi sub bici mai mult decât dă el slujire, el se opinteşte atunci şi se jertfeşte şi mai mult, şi nici aşa nu-şi părăseşte stăpânul şi nu-l ceartă şi nu se supără pe el, ci îl ascultă şi stă în slujirea lui cu credincioşie, căci semeţia este departe de el şi de firea lui cea supusă pentru stăpânul său." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
N-au voit să fie măgăriţele liderilor pucioşi, dar au fost în schimb nărăvaşe, au fost nerăbdătoare, au fost necuviincioase, şi ce rău le va părea în ziua în care liderii pucioşi îşi vor sărbători singuri slava lor! Dau acum din mâini şi din picioare, jubilează de bucurie că au scăpat din lagărul de exterminare pucios, în loc să le sară minţile din cap pentru ce-au făcut, aşa cum le-ar dori din toată inima liderii pucioşi să li se întâmple:
"Sunt vorbe mari cele ce Eu grăiesc, şi le grăiesc pentru cei nărăvaşi în mijlocul poporului Meu cel de sub sarcina Mea, căci sunt şi din cei ce dau din picioare şi fac şi mai anevoioasă povara Mea, dusă cu cei ce Mi-o poartă ca să-Mi îngrijesc un popor. O, ce rău îţi va părea ţie, celui nerăbdător, celui necuviincios, ce rău îţi va părea în ziua slavei, în ziua bucuriei şi a durerii! Acum dai din picioare şi din mâini şi dai să jubilezi pentru voia ta şi nu a Mea, căci altfel ţi-ar sări minţile pentru ce Mi-ai făcut, dar atunci vei vedea, şi te va durea adânc." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
După ce au mărturisit cât de sublimă e "lucrarea pucioasă", fie şi prin răbdarea supraomenească de a suporta ani de zile măgăriile liderilor pucioşi, cele trei graţii care "au zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării" de la Pucioasa "fac bucurie celor necredincioşi", care abia aşteaptă veşti proaspete de la "vânzători", de la fiii cei necredincioşi şi răzvrătiţi pe "stăpânii de sclavi" de la "Noul Ierusalim":
"Acum te hrăneşti cu necredinţa ta, cu care dai în Mine şi în tine, după ce atâta vreme M-ai mărturisit, măcar prin statul tău în staulele Mele, dar atunci nu va mai fi necredinţă, şi veţi sta unul faţă cu altul voi, cei ce aţi zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării, lovind în crucea biruinţei Mele, după ce diavolul v-a tras din bărcuţa Mea. O, aşa se bucurau şi cei ce M-au răstignit, dar vai, câtă durere a venit apoi peste ei, peste conştiinţa lor cea grea! O, Eu ştiu de ce bucurie a ta grăiesc când spun aşa, căci tu faci bucurie celor necredincioşi, care nu se îndură pentru numele Meu să se apropie de slava Mea şi să scape de slava lor, care ca pleava va fi luată de vânt curând, curând, şi iată, aşa Mă vând bucuriei celor necredincioşi fiii cei răzvrătiţi, care n-au învăţat de ajuns de bine statul lor cu Dumnezeu pe pământ." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Dar de ce au fugit unde au văzut cu ochii toţi cei care au dezertat în ultima vreme din "raiul" ierusalemitean? Ei n-au avut destulă lepădare de sine. Ei s-au ofilit la cuget pentru că n-au primit (nu li s-a dat) întâietate "între fraţi şi peste fraţi" de la liderii pucioşi (care şi-au păstrat-o neştirbită, toată numai pentru ei). Ei au avut duhul cel rău al îngâmfării. Ei au avut duhul părerii de sine, care i-a făcut să dispreţuiască părerile şfinte şi imperative ale liderilor pucioşi. Dar mai ales, lor nu le-a mai plăcut să fie măgăruşi biciuiţi şi cocoşaţi de sarcinile stăpânilor lor, ci au tânjit către alte plăceri:
"O, cât de slăvit am grăit Eu mereu în mijlocul poporului Meu, dar cel ce nu a dat să se lepede de sine s-a voit mare, şi numai cei ce se vor mai mari decât ceilalţi, numai aceia pleacă dacă ei nu-şi capătă întâietate între fraţi şi peste fraţi, şi acesta este duhul cel rău al îngâmfării, duhul părerii de sine, care ca o seceră ascuţită taie mersul celor neînţelepţi pentru statul lor cu Dumnezeu, căci omului îngâmfat nu-i place să fie măgăruş de sarcină, ci îi place altfel." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi sunt numiţi "teofori", iar cei ce sunt credincioşi în secta de la Pucioasa sunt fericiţi că văd în ei pe "Dumnezeu venit pe pământ" a doua oară. Dar mai fericiţi şi săraci cu duhul sunt cei care, deşi n-au văzut niciodată cam cum arată privirile îngheţate şi feţele schimonosite de ură ale celor doi "prooroci" pucioşi, se îndulcesc cu gândul că trebuie şi că e bine să creadă că ei sunt "Dumnezeu venit pe pământ" a doua oară, care vine El cu o nouă Scriptură care acum se împlineşte, cu un şi mai nou "Nou Testament", cu o "Evanghelie veşnică", şi care vor înlocui Evangheliile lor trecătoare (alea patru, primite de la oameni: de la nea' Mateiaş, nea' Marcu, nea' Lucică şi nea' Ion):
"Am stat cu cei purtători de Dumnezeu înaintea poporului Meu, şi mulţi din cei ce au fost cu această lucrare a Mea de cuvânt s-au lepădat de Mine şi nu au crezut în Mine prin lucrarea purtătorilor Mei, pusă de Mine în ei pentru poporul Meu în toată vremea Mea cea de azi, cincizeci de ani şi mai bine a cuvântului Meu cel de azi peste pământ. O, fericiţi sunt cei ce văd în purtătorii Mei pe Dumnezeu venit pe pământ şi îi primesc pe ei din partea Mea când Eu stau cu ei înaintea poporului Meu şi a neamurilor de pe pământ, care aud glasul Meu cel de azi, dar mai fericiţi sunt cei ce nu văd locul coborârii Mele şi pe purtătorii Mei şi cred ei în Scriptura care se împlineşte acum pe pământ pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl la om cuvânt ca să-i dau omului Evanghelia cea veşnică, prin care Eu îl învăţ pe om veşnicia lui, răscumpărarea lui din păcat şi împărăţia Mea cu el pe pământ! Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Duhul care se pretinde a fi al "necredinciosului" Toma se amestecă în vorbă, ca să susţină că "mari sunt rănile liderilor pucioşi şi rupte sunt inimioarele lor", şi că "pe nedrept poartă ei vina altora, care nu şi-o pot purta singuri":
"– O, Domnul meu [...] eu mărturisesc azi ranele şi inimioarele rupte de durere ale purtătorilor Tăi cei de azi şi le văd şi le ating şi le mângâi durerea şi o mărturisesc că ea este mare, dar durerea are putere în ei pentru răbdarea cea mare. O, greu mai e de ei, Mântuitorule rănit! Sunt supuşi încercărilor fel de fel, atacurilor toate câte vin de la cei slabi şi iubitori de sine şi ispititori şi nemulţumiţi şi slabi cu statura, căci omul nu ştie să iubească din cer, şi dă să iubească din el, şi mari sunt ranele lor şi rupte sunt inimioarele lor[...] O, dă-le lor, Doamne înviat, răbdarea sfinţilor Tăi şi toată vindecarea şi dă-le paza de toată primejdia rea, care bate spre sufletele, spre duhurile şi spre trupurile lor. Păzeşte-i pe ei de ispite, ţine-i de mânuţă, scutură-le hăinuţa împroşcată, căci toată necuviincioşia celor răzvrătiţi şi slabi cu credinţa şi cu iubirea ei o poartă pe feţele lor[...] Păzeşte-i Tu şi ajută-i Tu să poarte ei fără murmur vina pentru toţi cei ce nu şi-o pot purta, şi care îi încearcă pe ei în fel şi chip ca să-i slăbească, şi apoi să-i biruiască." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Duhul necredincios "al lui Toma" se adresează apoi "poporului" pucios, atâta cât a mai rămas din el, îndemnându-l să se facă scut de apărare şi să-i acopere cu credinţă şi să strângă rândurile în jurul "mijlocitorilor" pucioşi cei atât de greu încercaţi de la cei care i-au părăsit cu nesocotinţă:
"Să ştii, poporule hrănit din cer, că toţi cei ce dau în ei cu nesocotinţă umplu faţa lui Dumnezeu de scuipături şi de palme, şi iată pe cine nu primeşti tu când ei sunt trimişii Lui pentru înviorarea Duhului Lui peste tot prin taberele poporului Său! O, dacă nu tot poporul de peste tot nu este împlinit de ajuns pentru această credinţă faţă de mijlocitorii dintre Dumnezeu şi ei, măcar să nu se grăbească pentru răutatea lor cei ce se smintesc, iar eu îţi doresc ţie măcar fericirea mea, a celui ce am văzut şi am crezut, iar celor întreg-credincioşi le doresc fericirea cea multă a celor ce până să vadă stau cuprinşi în darul credinţei celei născătoare de popor binecuvântat pentru Domnul, Cel ce vine acum pe pământ cuvânt. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi îşi alină singuri "ranele" primite de la "cei şovăielnici" care i-au trădat, suflând pe ele şi lingându-şi-le cu cuvinte meşteşugite de ei ca nişte anestezice care vin din cer de la Dumnezeul lor cel iubitor de liderii pucioşi teofori:
"Acum alin ranele cele proaspete ale Mele, purtate cu cei ce Mă poartă cu toată durerea Mea, căci am dureri mereu de la cei şovăielnici, care n-au putere să priceapă lucrarea Mea pe pământ pentru ei şi pentru mulţi, prin cei purtători de Dumnezeu şi care poartă sarcinile Stăpânului lor, şi pe El Îl poartă [...] Mă aşez cu alin pe inimioarele rupte de durere ale celor în care Eu cobor durerea Mea de la cei ce au durerea lor şi nu pe a Mea. Eu vă suflu pe rane, fiilor duruţi. " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi îşi trimit emisari cu "Cuvinte" de iertare pentru cei răzvrătiţi, şi de invitaţie la reconciliere şi de îmbiere la reîntoarcerea lor în "raiul" pucios, dar "trimişilor" li se închide uşa în nas:
"O, e mare încăpăţânarea celor nemulţumiţi, şi diavolul se foloseşte de ea şi aduce dureri, dar Eu îi spun furtunii: taci!, şi le spun şi celor răzvrătiţi aşa: O, ce să vă fac, tată, dacă ceva mai bun, mai ziditor şi mai frumos nu puteţi să faceţi? Mi-e milă, tată, de voi, şi Mi-e tare milă de cei care dau să slăbească şi ei prin voi. O, numai cei nemulţumiţi se răzvrătesc, dar nu-i frumos să fie nemulţumit cel ce vine şi se suie în bărcuţa Mea din pricina valurilor mării. Eu vă doresc înviere şi cuminţenie şi cuviincioşie, tată, căci Eu nu lucrez cu răzvrătire şi cu răutate, dar cei ce nu deschid trimişilor Mei la cei pe care Eu îi văd că nu umblă frumos, ce le pot face Eu mai mult acestora?" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Liderii pucioşi se scapă şi mărturisesc, într-un moment de neatenţie, că altul este "Duhul Sfânt" de la Pucioasa, un Duh nou cu metode noi, în grădini noi, căci mare este grădina lui Dumnezeu:
"Binecuvântată să fie calea şi ocrotirea pe cale a celor ce pornesc spre izvorul Meu de cuvânt ca să le dau lor din Duhul Meu cel nou-lucrător în grădinile Mele cele de azi din mijlocul neamului român!" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)
Părinţii înguşti la judecată şi dezinformaţi din greu, precum nea' Nicolae şi tanti Veta de la Coşereni, (despre care liderii pucioşi sunt convinşi că încă mai pot fi asmuţiţi împotriva copiilor lor care au dat să se smulgă din robia sectei ierusalemitene), sunt amăgiţi cu promisiuni deşarte că prin ficele lor "dăruite Domnului Pucioasei cu totul" se pot şi ei mântui, indiferent de păcatele şi desfrânările lor. Aceştia sunt îndemnaţi ca, dacă vor să le fie bine lor şi restului familiei, "să ajute cu tot ce se poate" ca fiicele-dezertoare să fie trimise fedeleş neştirbit înapoi în lagărul de muncă de unde au fugit:
"O, dacă dintr-o casă se alege unul pentru Mine, ar trebui să fie mândră înaintea Mea casa aceea şi să ajute cu tot ce poate şi să nu ştirbească cu nimic statul întru Mine al celui de lângă Mine, ca să le fie bine de la Mine la toţi cei din casa aceea pe pământ şi în cer." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Povaţa adresată părinţilor care mai au încă fii (sau fiice) "închinoviaţi" la Noul Ierusalim ca "mijlocitori la Dumnezeu" este când amăgitoare, când ameţitoare. Lor li se promite că prin fiecare fiu, dăruit şi lăsat în custodia liderilor pucioşi, va fi "salvat" tot neamul lui până la Adam, iar părinţii lui cei darnici se vor îmbogăţi peste noapte cu mila "Dumnezeului" Pucios:
"O, luaţi aminte voi, cei din casa fiecărui fiu care s-a apropiat cu izvorul Meu cel de viaţă izvorâtor! Păstraţi bine arvuna aceasta pentru voi înaintea Mea şi căutaţi să-i creşteţi puterea, tată, că aveţi de salvat neamul vostru tot, şi pe voi, cei ce încă trudiţi pentru voi. Bucuraţi-vă că aveţi mijlocitor la Dumnezeu pentru voi şi fiţi înţelepţi ca să-i întăriţi drumul şi nicidecum să-i fie îngreuiat, şi aşa veţi avea de la Mine ajutorul cel pentru voi, căci Eu sunt Cel ce pot, nu omul, fiilor. Aceasta este povaţa Mea pentru cei bogaţi de mila Mea, care au măcar unul din seminţia lor ucenic înaintea Mea. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Cei rămaşi pe mai departe robi în "raiul" pucios sunt ameninţaţi să ia bine aminte la Legea "penitenciarului pucios", ca nu cumva să se molipsească şi ei de neînfricare şi de neatârnare şi de libertate de la cei care s-au eliberat în ultima vreme, iar apoi să fugă şi ei care-încotro în "lumea" largă cea pierzătoare de suflete, căci nu-i va fi deloc bine celui ce va face aşa, şi nici casei lui nu-i va fi mai uşor:
"Iar celor ce stau înaintea Mea pentru Mine şi pentru mântuirea casei lor, întăresc iară cuvântul Meu şi spun: luaţi aminte, luaţi aminte la legea Mea cea pentru mersul Meu cu ucenici în zilele acestea, căci poporul Israel călător cu Mine spre ţara izbăvirii a călcat legile Mele cu el şi nu i-a fost lui bine şi nici casei lui Israel nu i-a fost bine, căci nestăruinţa cea pentru Mine a omului credincios îi slăbeşte lui voinţa şi îi taie din frica de Dumnezeu, căci trebuie credincioşie mare între Mine şi om când Eu merg cu el pe cale. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Liderii pucioşi exemplifică prin pilde că ruptura totală cu familia a celor care au ajuns în lagărul de muncă de la Noul Ierusalim este benefică şi pentru unii (care vor fi păziţi de dureri şi de ispite), şi pentru alţii (care vor fi păziţi de pârjol de la facerea de bine a ajutorului primit). Dar cei mai câştigaţi vor fi tot liderii pucioşi, căci ei obţin de la părinţi promisiunea neştirbirii cu nimic a căii pe care au ales-o fiii lor, calea de supunere cu credincioşie totală noilor lor stăpâni (liderii pucioşi):
"O, Eu dau să-i păzesc de dureri şi de ispite pe cei ce sunt alinul Meu şi ucenici ai Mei pe calea Mea cea grea de azi a venirii Mele, şi tot aşa caut şi pentru cei dintre care au venit ei spre muntele Meu cel sfânt ca să slujească mersul Meu peste pământ pentru om. Aduc aminte de pilda cea din sfinţi a ucenicului care căuta cu ajutor pentru cel după trup frate al lui şi căruia îi mergea tot mai rău, până ce Eu, Domnul, am descoperit că unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul, şi atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine pentru sfinţi. Eu, Domnul, voi fi şi le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea, căci sunt Cel ce pot tot ceea ce voiesc, iar duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-04-2010)
Curând, limbile celor care au dezertat din "raiul" pucios se vor dezlega. Eliberaţi de frica paralizantă de a nu-i călca pe coadă pe "Zeii neîmblânziţi de la Pucioasa", ca să nu-i muşte cu vreun blestem, ei vor spune în gura mare toate minciunile, toate înjosirile şi toate nedreptăţile pe care le-au îndurat ani de zile pe plantaţiile de suflete ale latifundiarilor pucioşi.
Şi atunci toţi vor vedea limpede cât de gol este Regele Pucios.
………………………
Estera
4 mai 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.