199. Amurgul Zeilor Pucioşi
"Cuvântul lui Dumnezeu" de la Pucioasa este cântecul de lebădă al Zeilor Pucioşi care s-au perindat în ultimii 55 de ani prin minţile şi pe la urechile şi pe limba "proorociţelor" pucioase. Văzuţi şi nevăzuţi, treji şi adormiţi, închipuiţi şi imaginaţi, aceşti Zei cu Chip de Femei şi-au asumat cele mai diversificate identităţi "cereşti" dar, invariabil, nu puteau vorbi decât printr-o gură pământească. S-au perindat unul după altul, fie la muştiucul "trâmbiţei", fie la "microfonul ceresc", fie la "telefonul ceresc" fără fir, tot soiul de duhuri gureşe, care s-au ascuns după identităţi de împrumut, cu rezonanţă celestă:
– "Tatăl Savaot",
– "Fiul Său Iisus Hristos", şi călare şi pe jos (călare pe calul alb apocaliptic, bineînţeles),
– "Fiicele Sale" şfinte, "proorociţele hristofore" Verginica, Maria şi Mihaela;
– "Duhul cel Şfânt Pucios";
– "Maica Domnului",
– "arhanghelii" şi "îngerii",
– "sfinţii şi sfintele din calendar";
– în fine, au mai sporovăit în aceşti ani şi o sumedenie dintre spiritele celor morţi pe Pământ, în ultimii 7000 şi mai bine de ani, adică de la Adam şi până astăzi. Adam însuşi a fost de mai multe ori invitat special, ca să "vorbească" de dincolo de mormânt; dar nu cu gura lui, ci cu gura "proorociţelor" pucioşiţe.
Toţi şi toate au contribuit la îngroşarea cărţii "Cuvântul lui Dumnezeu", adăugând filă după filă, până ce aceasta a ajuns să cântărească mai mult de 7 kg. Adesea s-au trezit "vorbind" la mare concurenţă, despicând firul în patru şi nodul din papură, bătând apa în piuă şi şeaua ca să priceapă iapa, dar rezultatele lor concrete au fost mai mult decât mediocre. După 55 de ani de propovăduire, de pelerinaje, de vizite pastorale, de adunări şi de "Festivale" câmpeneşti ale "Hortodoxiei Rrhomâneşti", numărul celor dezamăgiţi care au părăsit cu dezgust secta pucioasă este de câteva ori mai mare decât al celor care încă au mai rămas sub jugul liderilor pucioşi. Iar "hemoragia" de adepţi care, sătui de promisiuni mincinoase şi de o pseudo-ortodoxie cazonă, şi cărora nu le-e mai rămas de ales decât soluţia răzvrătirii şi a dezertării, se pare că nu are leac.
Însă, de departe, cea mai prolifică activitate de prooroc mincinos a avut-o "fiica lui Dumnezeu" Verginica. Ea a "vorbit" 25 de ani în şir, trâmbiţând din "trâmbiţă" direct "de la Domnul", sau vorbind la "telefonul ceresc" cu spiritele morţilor, sau repovestindu-şi halucinantele ei viziuni, aşa încât dacă s-ar fi consemnat toate câte le-a spus ea, cărţile ei ar fi umplut tot pământul pucioşilor. Dar oamenii au dispreţuit vorbele ei, alţii le-au risipit, alţii le-au pierdut şi alţii le-au îngropat în ţarină, pentru că încă de mică ei o considerau "proastă", iar când a fost mare au internat-o de mai multe ori cu forţa în spitalele de psihiatrie:
"Aşa şi cu satul Meu, că dacă aş vorbi, aş face război. Dacă s-ar pocăi, le-aş vorbi, că tot satul a spus că această fiică e proastă. De mulţi este bârfită şi hulită, şi de aceea M-am pogorât de sus şi am luat un colţ de cărămidă şi am lucrat-o, şi acum o iau cu Mine. O, cerul când o vede, de ce nu spune că este proastă, aşa cum zice lumea? Fiilor, zice cu gura ei: „Nu aud“, şi spune: „Dă-te mai aproape, că nu aud“. Doreşte să aibă voce. O, fiică, lasă atâta cât este dat de la Mine." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-10-1965)
"Fiica lui Dumnezeu", Verginica, era considerată când vas, când magnetofon, când caval, când piatră, când pom, când telefon, când oglindă, când trâmbiţa lui Dumnezeu, când trâmbiţa lui Ioan Botezătorul pe post de fluier, când scrumieră, când catapeteasmă, când fluieraş, când uşă, când bucium, când coardă, când unealtă, dar niciodată căldare:
1. "Iată şi Verginica, vasul Meu, câte a suferit: câte arsuri, câte înţepături, câte lovituri!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-06-1958)
2. “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest magnetofon şi cânt cu el pe pământ…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediţia 1995; fragment din mesajul datat 25 ianuarie 1966)
3. “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest caval şi cânt cu el pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediţia 2006; fragment din mesajul datat 12/25 ianuarie 1966)
4. “Această suferinţă care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris poveţe, va înceta când va sta furtuna [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 23 aprilie 1966)
5. “…Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom, ca să mănânci poame din el. Îngrijeşte-l, că nu ţi-l îngrijeşte nimeni! Israele tată, acest pom pe care ţi l-am sădit ţie în faţă, a fost, este şi va fi până în ceasul în care voi veni." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14 februarie 1974)
6. “Mihaile, adu-l pe Mihail la telefonul Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l, Mihaile. [...] Mamă, să fii credincioasă, şi iubeşte telefonul şi pe Domnul Iisus Hristos şi iubeşte tot lucrul Său…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 iunie/12 iulie 1974)
7. “ E o fiinţă omenească şi nepreţuită şi îndurerată prin care Dumnezeu îşi face lucrul Său. E trup. E fiica lui Adriana care era urâtă şi prostuţă şi nebăgată în seamă de lume, ca să dea de ruşine pe cei de neam mare. Vino creştine la prostuţa Mea! Vino la Mine creştine, că e bine, e foarte bine! Căci prin prostuţa aceasta e oglinda sfântă şi tot prin ea te uiţi în împărăţia Mea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7 ianuarie 1975)
8. "Să-ţi fie ruşine de Mine că te porţi după lume; că iată, Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 8-02-1979)
9.-10. "Acesta e o trâmbiţă a lui Ioan Botezătorul, căci când a plecat, aşa i-a spus Dumnezeu: „Lasă fluierul pe pământ, nu-l lua“. Fiţi desăvârşiţi, ca toate să le ştiţi." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 13-03-1974)
11. "... Rugaţi-vă ziua şi noaptea ca să mai fie această scrumieră, ca să mai fie. Nu o mai tulburaţi, şi ce vă spune, ascultaţi. Dacă cineva ar avea suferinţa sa, nu ar putea purta. Din tălpi şi până în creştet e o Dunăre de apă, din cauza poporului care nu vrea să facă voia Mea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29-04-1979)
12.-13. "Eu am fost catapeteasma cuvântului lui Dumnezeu care a venit la voi, copii ai poporului meu, şi acum voiesc să vă îndeletnicesc să vedeţi uşa prin care intraţi la Domnul şi la slava care vă aşteaptă. Eu sunt uşa, eu sunt catapeteasma cea pentru acest popor şi prin care trece poporul meu ca să fie primit la Domnul." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 noiembrie/12 decembrie 1993)
14. "O, Verginica Mea, fluieraş duios după fii născuţi din Dumnezeu!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14-12-2004)
15. “ …Copilaşii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, aşa şi cu trupul acesta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14/27 martie 2006)
16. -17. “ Dar Dumnezeu numai o singură coardă şi o singură unealtă are.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14/27 martie 2006)
18. "... Oiţele Mele, dacă vasul Meu nu ar vedea faţa şi lucrarea Mea şi nu ar auzi cuvintele Mele, nu ar fi aşa. Cum adică? Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea şi era în stare grea, şi Eu am venit în cuibul lor, la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, şi a mers aşa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973)
Fiica lui Dumnezeu, Verginica, a fost pregătită ca să fie Mântuitoare, prin ea să se mântuiască lumea:
"A trimis şi a pregătit această fiică de atunci şi de astăzi ca să se mântuiască lumea. Vai şi iarăşi vai de cei ce au rupt legătura aceasta! că mai mult cu sută la sută e păcatul azi, mai mare ca în Sodoma şi Gomora." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 6-5-1977)
Duhul Fiicei lui Dumnezeu (Verginica) este un duh pribeag, care pribegeşte şi suspină din loc în loc, unde strigă în pustiu după "poporul" ei, lăsat orfan pe pământ atunci când a murit (anul 1980). Duhul strigă la "popor" ca să se adune, dar el nu s-a mai adunat nici până astăzi, la 20 de ani după această strigare în pustiu:
"Pace vouă, iubiţii mei! [...]O, grea a mai fost aşteptarea, scumpii mei, iubiţii mei, că voi, mămică, aţi rămas iubiţii mei. Eu sunt duhul cel ceresc, un duh pribeag care suspină, iubiţii mei. Pribegesc din loc în loc şi caut şi strig şi aştept să mi se răspundă, să mi se deschidă. M-a trimis Domnul la cei pe care i-am lăsat […]Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi Şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea, multă vreme, şi am suferit chin şi prigoane de la cei necredincioşi care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu şi nu credeau în El. Şi când mi-am sfârşit drumul pe pământ, m-a luat Dumnezeu în ceata sfinţilor şi m-am făcut rugătoare pentru poporul creştin care a crezut prin mine în Dumnezeu,[…]Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. […] A vorbit Domnul cu acest popor prin gura mea şi a spus că în vremea aceasta va trebui să mă ridic să-mi strâng poporul, să-l strig, să-l deştept ca să lucreze cu el minune pe pământ şi să vadă toate popoarele lumii ce a lucrat Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat […] Iată, duhul meu a fost trimis din nou pe pământ, ca să strige la popor să se adune, să se gătească frumos, că vin zile măreţe şi vin zilele gloriei lui Dumnezeu, aşa cum este scris." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990)
După prima strigare la "popor", făcută de Verginica prin "duhul ei", Verginica îşi aduce aminte că întâietatea este totuşi a lui Dumnezeu, şi Îl invită să facă şi El prima strigare a Lui către "Copiii lui Dumnezeu", după prima strigare a ei, ca să fie El cel dintâi în toate:
" Pace vouă, iubiţii mei! [...]O, grea a mai fost aşteptarea, scumpii mei, iubiţii mei, că voi, mămică, aţi rămas iubiţii mei. [...]Doamne Savaot, începe Tu strigarea. Fii Tu Cel dintâi întru toate, că şi eu, şi aceştia suntem copiii Tăi." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990)
"Domnul Savaot" de la Pucioasa dezvăluie că Fiica Lui, Verginica, L-a coborât a doua oară pe "Iisus Hristos" din cer pe pământ. Înseamnă că prin Maria, sora ei, "Domnul" a coborât a treia oară, iar prin Mihaela , a patra oară. Urmează aşadar pentru pucioşi a cincea coborâre a lui "Hristos" pe pământ. Drept răsplată, Verginica a primit har şi minune care nu s-a mai văzut pe pământ: A fost trimisă înapoi pe pământ cu duhul (trupul ei o aştepta cuminte în cimitirul din Glodeni) ca să propovăduiască din nou, cu putere şi cu duh de trezire, ceea ce propovăduise şi în trup. (Puterea şi duhul de trezire ale duhului Verginicăi au fost însă cam veştede şi slăbuţe, căci prea puţini dintre creştinii cei vechi au fost impresionaţi de această scamatorie spiritistă):
"– O, iată-Mă! Sunt aici, tată. Sunt aici, Verginico. […] Tu L-ai coborât încă o dată pe pământ pe Fiul Meu şi te-ai făcut Lui casă şi templu, şi S-a sălăşluit El întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii, […] Tu ai fost aceea care L-ai ţinut ascuns de ochii lumii ca să-Şi poată hrăni un popor şi să descopere toată taina planului Său pentru vremea aceasta. […] Tu, Verginico, fiica Mea, fiică de Samarinean, i-ai covârşit pe toţi cei de până acum cu iubirea. Eu văd că nimic nu vrei să-ţi dau, văd că ai dat deoparte slava cerească pe care o meriţi, şi de aceea am făcut minune despre care nu s-a mai auzit până acum. Te-am trimis înapoi, Verginico, şi ţi-am dat în ajutor toată oastea cerească să-ţi faci misiunea despre care am vorbit Eu că vei avea-o în aceste zile, şi ţi-am spus să iei trâmbiţa în mână şi să suni cu putere şi cu duh de trezire aşa cum stă scris în carte, să prooroceşti şi să porunceşti acestor oase uscate să prindă viaţă şi duh de viaţă ca să învieze şi să se întregească trupul lui Israel [...] Fii binecuvântată, Verginico, şi tu, şi lucrarea ta, şi servii tăi, şi casa aceasta în care eşti acum coborâtă cu lucrul tău." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990)
Fiica cea iubită şi cerească a "Domnului", Verginica, se slobozeşte deasupra ieslei "Cuvântului" cu glas duhovnicesc dintre cei morţi, asemenea lui Moise şi lui Ilie pe muntele Taborului (cu singura, minora diferenţă că Moise şi Ilie erau prezenţi şi cu trupul, nu numai cu duhul):
"Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu şi cu trimişii lui Dumnezeu. Amin. […]Verginico, slobozeşte cuvânt, tată, Eu în tine, şi tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, aşa cum a fost pentru Moise şi pentru Ilie, care au venit din cer şi s-au aşezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat faţa slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ţie, fiică cerească! (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 28-08-1993)
Se confirmă încă odată că prin "Fiica Domnului" ( este vorba de Verginica, Fiica Înţeleaptă dar Fără Şcoală a Domnului) a avut loc a doua venire a "Fiului Domnului". Tot prin ea se va lăsa văzut "Domnul" atunci când va veni a cincea oară (sau poate a şasea oară, dacă mai apare vreo "proorociţă aducătoare de Hristos" între timp), căci se ştie că a treia oară "Domnul" a venit prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, iar a patra oară a venit prin Mihaela Tărcuţă:
"O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară şi prin care Mă voi şi lăsa văzut cum am venit şi cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înţeleaptă, că tu şcoală n-ai avut, şi de aceea ai fost înţeleaptă." (1-06-1995)
Verginica este Fiica Cerului în cer şi pe pământ (şi în pământ, unde zace trupul ei):
"– O, Verginico, fiică a cerului în cer şi pe pământ!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 17-11-1996)
Asemenea Mariei, care a fost Fecioara-Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu, Fecioară), Verginica (fiica cea iubită a "Domnului" Pucios) este simultan "Fecioara-Logotokos" şi "Fecioara-Theoforos" (Născătoarea de Cuvânt, Fecioară şi Purtătoarea de Dumnezeu, Fecioară), dar totodată şi Fecioara-Născătoare de Fii. Deci, până la Verginica (anii 1955-1980), Hristos, n-a avut nici un cuvânt de spus, căci Cuvântul se naşte din Verginica între anii 1955-1980, ani în care ea a trâmbiţat pe pământ. Iar acum, la trimiterea "duhului Verginicăi" pe pământ, "Cuvântul" Pucios se naşte a patra oară, după ce se mai născuse a doua oară în Maria (în anul 1982) şi în Mihaela, a treia oară (în anul 1990) :
" Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, şi cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârşitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o ştiau, şi pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede şi înţelege. Cu câtă taină am lucrat Eu şi cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! [...] Eu sunt cu zi de naştere, cu sărbătoare de naştere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârşit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, şi din tine cuvânt, şi am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naşte este, şi Se naşte Cel ce naşte; Se naşte şi naşte, Se naşte ca să nască fii Cuvântul, şi seminţia Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.[…] – O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1997)
Deşi a murit de mult, Verginica este veşnic vie Fiică a "Dumnezeului" Pucioasei, la mare concurenţă cu alţi "dumnezei" mincinoşi care mereu se ridică peste Dumnezeu:
"Verginico, trâmbiţa Mea pe pământ şi în cer! Cine, tată, mai crede că toţi cei vii sunt vii pe pământ şi în cer? Cine, tată, mai crede în Scripturi? Cine, tată, cine, când atâţia dumnezei se ridică peste Dumnezeu, iar Dumnezeu, Unul este. O, fiică veşnic vie, plânsul tău plânge în Mine, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 12-02-1997)
Verginica, Fiica "Domnului" Pucios, a fost proorocită cu lucrarea ei şi de către David regele, şi de Matei evanghelistul, dar oamenii tot nu pricep această taină:
"... Ah, Verginico, dacă tu cauţi în sfânta Scriptură, vei găsi cum a proorocit David şi Matei evanghelistul şi cum s-a lucrat şi cum se lucrează şi astăzi, prin Duhul Sfânt. O, fiica Mea, multe descoperiri s-au descoperit, şi tot nu pricep oamenii. Verginico, acest vas pe care tu îl vezi, a fost la începutul legii şi acum. " (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966)
Fiica "Dumnezeului" care a grăit la Pucioasa este chemată să-i grăiască poporului pucios întrebarea pe care El a grăit-o prin graiul Verginicăi: "de ce nu ascultă de graiurile Lui?":
"... Verginico, spune tu, fiica Mea, poporului acesta la care Eu am grăit, că Domnul le-a pus întrebare: de ce nu ascultaţi de sfaturile Mele? Eu i-am numit pe ei fiii Noului Ierusalim, fetele Noului Ierusalim, popor al cortului sfânt, popor al Noului Ierusalim, dar ei Îmi sunt plini de tină şi acum, după atâta vreme de profeţie." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966)
"Dumnezeu"-Fiul S-a întrupat în Fiica Sa, Verginica, pentru a doua oară:
"Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea [...] Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, şi a mers aşa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973)
Dar când Verginica a murit, "Dumnezeul" care sălăşluia în trupul ei n-a mai înviat a treia zi, nici în a patra, nici măcar mai târziu. După şapte ani, Verginica a fost dezgropată şi apoi reînhumată în cimitirul de la Glodeni, unde se odihneşte alături de mama şi de surioara sa, "proorociţa" Maria. Acolo sunt aşteptaţi şi ceilalţi "dumnezei" pucioşi, fiecare la vremea sa şi la căsuţa sa de odihnă, căci amurgul Zeilor Pucioşi deja a venit, iar asfinţitul este aproape.
………………………
Estera
1 mai 2010
………………………
– "Tatăl Savaot",
– "Fiul Său Iisus Hristos", şi călare şi pe jos (călare pe calul alb apocaliptic, bineînţeles),
– "Fiicele Sale" şfinte, "proorociţele hristofore" Verginica, Maria şi Mihaela;
– "Duhul cel Şfânt Pucios";
– "Maica Domnului",
– "arhanghelii" şi "îngerii",
– "sfinţii şi sfintele din calendar";
– în fine, au mai sporovăit în aceşti ani şi o sumedenie dintre spiritele celor morţi pe Pământ, în ultimii 7000 şi mai bine de ani, adică de la Adam şi până astăzi. Adam însuşi a fost de mai multe ori invitat special, ca să "vorbească" de dincolo de mormânt; dar nu cu gura lui, ci cu gura "proorociţelor" pucioşiţe.
Toţi şi toate au contribuit la îngroşarea cărţii "Cuvântul lui Dumnezeu", adăugând filă după filă, până ce aceasta a ajuns să cântărească mai mult de 7 kg. Adesea s-au trezit "vorbind" la mare concurenţă, despicând firul în patru şi nodul din papură, bătând apa în piuă şi şeaua ca să priceapă iapa, dar rezultatele lor concrete au fost mai mult decât mediocre. După 55 de ani de propovăduire, de pelerinaje, de vizite pastorale, de adunări şi de "Festivale" câmpeneşti ale "Hortodoxiei Rrhomâneşti", numărul celor dezamăgiţi care au părăsit cu dezgust secta pucioasă este de câteva ori mai mare decât al celor care încă au mai rămas sub jugul liderilor pucioşi. Iar "hemoragia" de adepţi care, sătui de promisiuni mincinoase şi de o pseudo-ortodoxie cazonă, şi cărora nu le-e mai rămas de ales decât soluţia răzvrătirii şi a dezertării, se pare că nu are leac.
Însă, de departe, cea mai prolifică activitate de prooroc mincinos a avut-o "fiica lui Dumnezeu" Verginica. Ea a "vorbit" 25 de ani în şir, trâmbiţând din "trâmbiţă" direct "de la Domnul", sau vorbind la "telefonul ceresc" cu spiritele morţilor, sau repovestindu-şi halucinantele ei viziuni, aşa încât dacă s-ar fi consemnat toate câte le-a spus ea, cărţile ei ar fi umplut tot pământul pucioşilor. Dar oamenii au dispreţuit vorbele ei, alţii le-au risipit, alţii le-au pierdut şi alţii le-au îngropat în ţarină, pentru că încă de mică ei o considerau "proastă", iar când a fost mare au internat-o de mai multe ori cu forţa în spitalele de psihiatrie:
"Aşa şi cu satul Meu, că dacă aş vorbi, aş face război. Dacă s-ar pocăi, le-aş vorbi, că tot satul a spus că această fiică e proastă. De mulţi este bârfită şi hulită, şi de aceea M-am pogorât de sus şi am luat un colţ de cărămidă şi am lucrat-o, şi acum o iau cu Mine. O, cerul când o vede, de ce nu spune că este proastă, aşa cum zice lumea? Fiilor, zice cu gura ei: „Nu aud“, şi spune: „Dă-te mai aproape, că nu aud“. Doreşte să aibă voce. O, fiică, lasă atâta cât este dat de la Mine." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-10-1965)
"Fiica lui Dumnezeu", Verginica, era considerată când vas, când magnetofon, când caval, când piatră, când pom, când telefon, când oglindă, când trâmbiţa lui Dumnezeu, când trâmbiţa lui Ioan Botezătorul pe post de fluier, când scrumieră, când catapeteasmă, când fluieraş, când uşă, când bucium, când coardă, când unealtă, dar niciodată căldare:
1. "Iată şi Verginica, vasul Meu, câte a suferit: câte arsuri, câte înţepături, câte lovituri!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-06-1958)
2. “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest magnetofon şi cânt cu el pe pământ…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediţia 1995; fragment din mesajul datat 25 ianuarie 1966)
3. “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest caval şi cânt cu el pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediţia 2006; fragment din mesajul datat 12/25 ianuarie 1966)
4. “Această suferinţă care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris poveţe, va înceta când va sta furtuna [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 23 aprilie 1966)
5. “…Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom, ca să mănânci poame din el. Îngrijeşte-l, că nu ţi-l îngrijeşte nimeni! Israele tată, acest pom pe care ţi l-am sădit ţie în faţă, a fost, este şi va fi până în ceasul în care voi veni." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14 februarie 1974)
6. “Mihaile, adu-l pe Mihail la telefonul Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l, Mihaile. [...] Mamă, să fii credincioasă, şi iubeşte telefonul şi pe Domnul Iisus Hristos şi iubeşte tot lucrul Său…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 iunie/12 iulie 1974)
7. “ E o fiinţă omenească şi nepreţuită şi îndurerată prin care Dumnezeu îşi face lucrul Său. E trup. E fiica lui Adriana care era urâtă şi prostuţă şi nebăgată în seamă de lume, ca să dea de ruşine pe cei de neam mare. Vino creştine la prostuţa Mea! Vino la Mine creştine, că e bine, e foarte bine! Căci prin prostuţa aceasta e oglinda sfântă şi tot prin ea te uiţi în împărăţia Mea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7 ianuarie 1975)
8. "Să-ţi fie ruşine de Mine că te porţi după lume; că iată, Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 8-02-1979)
9.-10. "Acesta e o trâmbiţă a lui Ioan Botezătorul, căci când a plecat, aşa i-a spus Dumnezeu: „Lasă fluierul pe pământ, nu-l lua“. Fiţi desăvârşiţi, ca toate să le ştiţi." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 13-03-1974)
11. "... Rugaţi-vă ziua şi noaptea ca să mai fie această scrumieră, ca să mai fie. Nu o mai tulburaţi, şi ce vă spune, ascultaţi. Dacă cineva ar avea suferinţa sa, nu ar putea purta. Din tălpi şi până în creştet e o Dunăre de apă, din cauza poporului care nu vrea să facă voia Mea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29-04-1979)
12.-13. "Eu am fost catapeteasma cuvântului lui Dumnezeu care a venit la voi, copii ai poporului meu, şi acum voiesc să vă îndeletnicesc să vedeţi uşa prin care intraţi la Domnul şi la slava care vă aşteaptă. Eu sunt uşa, eu sunt catapeteasma cea pentru acest popor şi prin care trece poporul meu ca să fie primit la Domnul." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 noiembrie/12 decembrie 1993)
14. "O, Verginica Mea, fluieraş duios după fii născuţi din Dumnezeu!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14-12-2004)
15. “ …Copilaşii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, aşa şi cu trupul acesta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14/27 martie 2006)
16. -17. “ Dar Dumnezeu numai o singură coardă şi o singură unealtă are.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14/27 martie 2006)
18. "... Oiţele Mele, dacă vasul Meu nu ar vedea faţa şi lucrarea Mea şi nu ar auzi cuvintele Mele, nu ar fi aşa. Cum adică? Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea şi era în stare grea, şi Eu am venit în cuibul lor, la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, şi a mers aşa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973)
Fiica lui Dumnezeu, Verginica, a fost pregătită ca să fie Mântuitoare, prin ea să se mântuiască lumea:
"A trimis şi a pregătit această fiică de atunci şi de astăzi ca să se mântuiască lumea. Vai şi iarăşi vai de cei ce au rupt legătura aceasta! că mai mult cu sută la sută e păcatul azi, mai mare ca în Sodoma şi Gomora." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 6-5-1977)
Duhul Fiicei lui Dumnezeu (Verginica) este un duh pribeag, care pribegeşte şi suspină din loc în loc, unde strigă în pustiu după "poporul" ei, lăsat orfan pe pământ atunci când a murit (anul 1980). Duhul strigă la "popor" ca să se adune, dar el nu s-a mai adunat nici până astăzi, la 20 de ani după această strigare în pustiu:
"Pace vouă, iubiţii mei! [...]O, grea a mai fost aşteptarea, scumpii mei, iubiţii mei, că voi, mămică, aţi rămas iubiţii mei. Eu sunt duhul cel ceresc, un duh pribeag care suspină, iubiţii mei. Pribegesc din loc în loc şi caut şi strig şi aştept să mi se răspundă, să mi se deschidă. M-a trimis Domnul la cei pe care i-am lăsat […]Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi Şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea, multă vreme, şi am suferit chin şi prigoane de la cei necredincioşi care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu şi nu credeau în El. Şi când mi-am sfârşit drumul pe pământ, m-a luat Dumnezeu în ceata sfinţilor şi m-am făcut rugătoare pentru poporul creştin care a crezut prin mine în Dumnezeu,[…]Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. […] A vorbit Domnul cu acest popor prin gura mea şi a spus că în vremea aceasta va trebui să mă ridic să-mi strâng poporul, să-l strig, să-l deştept ca să lucreze cu el minune pe pământ şi să vadă toate popoarele lumii ce a lucrat Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat […] Iată, duhul meu a fost trimis din nou pe pământ, ca să strige la popor să se adune, să se gătească frumos, că vin zile măreţe şi vin zilele gloriei lui Dumnezeu, aşa cum este scris." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990)
După prima strigare la "popor", făcută de Verginica prin "duhul ei", Verginica îşi aduce aminte că întâietatea este totuşi a lui Dumnezeu, şi Îl invită să facă şi El prima strigare a Lui către "Copiii lui Dumnezeu", după prima strigare a ei, ca să fie El cel dintâi în toate:
" Pace vouă, iubiţii mei! [...]O, grea a mai fost aşteptarea, scumpii mei, iubiţii mei, că voi, mămică, aţi rămas iubiţii mei. [...]Doamne Savaot, începe Tu strigarea. Fii Tu Cel dintâi întru toate, că şi eu, şi aceştia suntem copiii Tăi." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990)
"Domnul Savaot" de la Pucioasa dezvăluie că Fiica Lui, Verginica, L-a coborât a doua oară pe "Iisus Hristos" din cer pe pământ. Înseamnă că prin Maria, sora ei, "Domnul" a coborât a treia oară, iar prin Mihaela , a patra oară. Urmează aşadar pentru pucioşi a cincea coborâre a lui "Hristos" pe pământ. Drept răsplată, Verginica a primit har şi minune care nu s-a mai văzut pe pământ: A fost trimisă înapoi pe pământ cu duhul (trupul ei o aştepta cuminte în cimitirul din Glodeni) ca să propovăduiască din nou, cu putere şi cu duh de trezire, ceea ce propovăduise şi în trup. (Puterea şi duhul de trezire ale duhului Verginicăi au fost însă cam veştede şi slăbuţe, căci prea puţini dintre creştinii cei vechi au fost impresionaţi de această scamatorie spiritistă):
"– O, iată-Mă! Sunt aici, tată. Sunt aici, Verginico. […] Tu L-ai coborât încă o dată pe pământ pe Fiul Meu şi te-ai făcut Lui casă şi templu, şi S-a sălăşluit El întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii, […] Tu ai fost aceea care L-ai ţinut ascuns de ochii lumii ca să-Şi poată hrăni un popor şi să descopere toată taina planului Său pentru vremea aceasta. […] Tu, Verginico, fiica Mea, fiică de Samarinean, i-ai covârşit pe toţi cei de până acum cu iubirea. Eu văd că nimic nu vrei să-ţi dau, văd că ai dat deoparte slava cerească pe care o meriţi, şi de aceea am făcut minune despre care nu s-a mai auzit până acum. Te-am trimis înapoi, Verginico, şi ţi-am dat în ajutor toată oastea cerească să-ţi faci misiunea despre care am vorbit Eu că vei avea-o în aceste zile, şi ţi-am spus să iei trâmbiţa în mână şi să suni cu putere şi cu duh de trezire aşa cum stă scris în carte, să prooroceşti şi să porunceşti acestor oase uscate să prindă viaţă şi duh de viaţă ca să învieze şi să se întregească trupul lui Israel [...] Fii binecuvântată, Verginico, şi tu, şi lucrarea ta, şi servii tăi, şi casa aceasta în care eşti acum coborâtă cu lucrul tău." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990)
Fiica cea iubită şi cerească a "Domnului", Verginica, se slobozeşte deasupra ieslei "Cuvântului" cu glas duhovnicesc dintre cei morţi, asemenea lui Moise şi lui Ilie pe muntele Taborului (cu singura, minora diferenţă că Moise şi Ilie erau prezenţi şi cu trupul, nu numai cu duhul):
"Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu şi cu trimişii lui Dumnezeu. Amin. […]Verginico, slobozeşte cuvânt, tată, Eu în tine, şi tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, aşa cum a fost pentru Moise şi pentru Ilie, care au venit din cer şi s-au aşezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat faţa slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ţie, fiică cerească! (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 28-08-1993)
Se confirmă încă odată că prin "Fiica Domnului" ( este vorba de Verginica, Fiica Înţeleaptă dar Fără Şcoală a Domnului) a avut loc a doua venire a "Fiului Domnului". Tot prin ea se va lăsa văzut "Domnul" atunci când va veni a cincea oară (sau poate a şasea oară, dacă mai apare vreo "proorociţă aducătoare de Hristos" între timp), căci se ştie că a treia oară "Domnul" a venit prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, iar a patra oară a venit prin Mihaela Tărcuţă:
"O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară şi prin care Mă voi şi lăsa văzut cum am venit şi cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înţeleaptă, că tu şcoală n-ai avut, şi de aceea ai fost înţeleaptă." (1-06-1995)
Verginica este Fiica Cerului în cer şi pe pământ (şi în pământ, unde zace trupul ei):
"– O, Verginico, fiică a cerului în cer şi pe pământ!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 17-11-1996)
Asemenea Mariei, care a fost Fecioara-Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu, Fecioară), Verginica (fiica cea iubită a "Domnului" Pucios) este simultan "Fecioara-Logotokos" şi "Fecioara-Theoforos" (Născătoarea de Cuvânt, Fecioară şi Purtătoarea de Dumnezeu, Fecioară), dar totodată şi Fecioara-Născătoare de Fii. Deci, până la Verginica (anii 1955-1980), Hristos, n-a avut nici un cuvânt de spus, căci Cuvântul se naşte din Verginica între anii 1955-1980, ani în care ea a trâmbiţat pe pământ. Iar acum, la trimiterea "duhului Verginicăi" pe pământ, "Cuvântul" Pucios se naşte a patra oară, după ce se mai născuse a doua oară în Maria (în anul 1982) şi în Mihaela, a treia oară (în anul 1990) :
" Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, şi cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârşitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o ştiau, şi pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede şi înţelege. Cu câtă taină am lucrat Eu şi cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! [...] Eu sunt cu zi de naştere, cu sărbătoare de naştere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârşit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, şi din tine cuvânt, şi am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naşte este, şi Se naşte Cel ce naşte; Se naşte şi naşte, Se naşte ca să nască fii Cuvântul, şi seminţia Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.[…] – O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1997)
Deşi a murit de mult, Verginica este veşnic vie Fiică a "Dumnezeului" Pucioasei, la mare concurenţă cu alţi "dumnezei" mincinoşi care mereu se ridică peste Dumnezeu:
"Verginico, trâmbiţa Mea pe pământ şi în cer! Cine, tată, mai crede că toţi cei vii sunt vii pe pământ şi în cer? Cine, tată, mai crede în Scripturi? Cine, tată, cine, când atâţia dumnezei se ridică peste Dumnezeu, iar Dumnezeu, Unul este. O, fiică veşnic vie, plânsul tău plânge în Mine, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 12-02-1997)
Verginica, Fiica "Domnului" Pucios, a fost proorocită cu lucrarea ei şi de către David regele, şi de Matei evanghelistul, dar oamenii tot nu pricep această taină:
"... Ah, Verginico, dacă tu cauţi în sfânta Scriptură, vei găsi cum a proorocit David şi Matei evanghelistul şi cum s-a lucrat şi cum se lucrează şi astăzi, prin Duhul Sfânt. O, fiica Mea, multe descoperiri s-au descoperit, şi tot nu pricep oamenii. Verginico, acest vas pe care tu îl vezi, a fost la începutul legii şi acum. " (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966)
Fiica "Dumnezeului" care a grăit la Pucioasa este chemată să-i grăiască poporului pucios întrebarea pe care El a grăit-o prin graiul Verginicăi: "de ce nu ascultă de graiurile Lui?":
"... Verginico, spune tu, fiica Mea, poporului acesta la care Eu am grăit, că Domnul le-a pus întrebare: de ce nu ascultaţi de sfaturile Mele? Eu i-am numit pe ei fiii Noului Ierusalim, fetele Noului Ierusalim, popor al cortului sfânt, popor al Noului Ierusalim, dar ei Îmi sunt plini de tină şi acum, după atâta vreme de profeţie." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966)
"Dumnezeu"-Fiul S-a întrupat în Fiica Sa, Verginica, pentru a doua oară:
"Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea [...] Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, şi a mers aşa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973)
Dar când Verginica a murit, "Dumnezeul" care sălăşluia în trupul ei n-a mai înviat a treia zi, nici în a patra, nici măcar mai târziu. După şapte ani, Verginica a fost dezgropată şi apoi reînhumată în cimitirul de la Glodeni, unde se odihneşte alături de mama şi de surioara sa, "proorociţa" Maria. Acolo sunt aşteptaţi şi ceilalţi "dumnezei" pucioşi, fiecare la vremea sa şi la căsuţa sa de odihnă, căci amurgul Zeilor Pucioşi deja a venit, iar asfinţitul este aproape.
………………………
Estera
1 mai 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.