196. Liderii pucioşi şi lupta intestină pentru putere
Recenta tentativă a preotului răzvrătit I.B. de a reveni ocazional în sânul comunităţii pucioase ( pe care în ultima vreme o părăsise) pentru a participa de bunăvoie la una din slujbele mai importante ale anului a stârnit reacţii contradictorii în sânul conducerii bicefale de la Pucioasa. Dacă leliţa Mihaela s-a arătat permisivă, chiar uşor încântată, fiind de acord fără rezerve ca I.B. să vină, în schimb spiritul întunecat de ură al lui Nicuşor faţă de rivalul său i-a dezvăluit o latură meschină, ranchiunoasă şi, până la urmă, absolut necreştinească. El s-a împotrivit cu vehemenţă acestei inţiative, reclamând că I.B. nu mai are ce căuta în locurile „sfinte” pe care de bunăvoie le-a părăsit. Nu mai contau la Nicuşor îndemnurile biblice la iertare şi la dragoste creştină. Nu mai conta că, timp de aproape 20 de ani, I.B. fusese o verigă importantă în tripleta denumită pompos „troiţa sfântă” de la Pucioasa. Nu mai conta că I.B. a fost de fapt mereu primul, primul între egali, în această tripletă, ceilalţi doi coslujitori (Spirică şi Nicuşor) fiind cooptaţi abia la un an după el, „pentru a întregi întreita lucrare slujitoare” de la Pucioasa. Nu mai conta că atunci când a venit pentru prima dată la Pucioasa, Nicuşor a fost primit împreună cu soţia sa Constanţa şi cu fetiţa lor în casa ospitalieră a lui I.B. Nu mai conta că, dacă n-ar fi fost bunăvoinţa lui I.B. nu ar fi fost nimic din „lucrarea” de la Glodenii Pucioasei: nici mânăstire, nici obşte, nici biserică. Astăzi I.B. nu mai este primit pe locurile care îi aparţin de drept, căci „donaţia” făcută de I.B. către liderii pucioşi este nulă şi neavenită, fiind smulsă prin şantaj, presiuni inimaginabile şi ameninţări cu moartea.
Nicuşor nu mai voia, şi pace, ca să stea la aceeaşi „sfântă masă” cu cel pe ale cărui pământuri îşi găsise şi el adăpost şi un blid de linte în ultimii 20 de ani.
Faptul că între două păreri diametral opuse, Nicuşor a avut câştig de cauză în faţa Mihaelei, clarifică multe necunoscute din sânul actualei cârmuiri colective de la Pucioasa. Între cei doi lideri, balanţa puterii a început să încline puternic înspre Nicuşor. O dihonie surdă şi sumbră mocneşte între ei. Tentativele îndelungate, tenace şi încrâncenate, prin care Nicuşor s-a străduit să-l debarce pe I.B. de la putere pentru a-i lua locul s-au dovedit fructuoase. Cu câţiva ani în urmă, un conflict similar între cei doi bărbaţi de stat (statul teocratic pucios, cu capitala la Glodenii din Vale) o punea în mare încurcătură pe Mihaela, care îi mărturisea atunci unui confident apropiat:
- Nu ştiu ce să mă mai fac cu Nicuşor, că nu poate să-l sufere pe Iliuţă. Eu mă străduiesc să-l conving pe Iliuţă să vină înapoi, i-am trimis şi pe fraţi la Braşov după el ca să-l cheme, dar Nicuşor nici nu vrea să audă ca să-l reprimim.
- Păi dacă părintele Iliuţă a plecat de bunăvoie... nici nu poate fi forţat să revină. O să vă descurcaţi cum puteţi şi fără el, lasă că n-o să vă lase Domnul fără ajutor...
- Nu pot renunţa aşa de uşor la Iliuţă, doar este unul dintre cei trei unşi ai Domnului, a dat de atâtea ori Domnul Cuvânt despre el. Ei erau troiţa Domnului... iar poporul...ce-o să zică poporul despre noi?
- Da... dar ar cam trebui ca şi părintele Nicuşor să fie mai înţelegător...
- Nu ştiu, sunt distrusă, nu ştiu ce să mă mai fac cu el, nu vrea să mă înţeleagă deloc...Mă tem să nu se aprindă iar un conflict între ei... ce va zice atunci poporul despre noi?
Pe de altă parte, încă de pe atunci Nicuşor nu se mai sfia să-şi mascheze ura faţă de rivalul său, iar odată a fost auzit rostind printre dinţi:
- Mai bine îl omoram cu mâna mea! Intram şi eu la puşcărie, dar cel puţin ştiu că terminam odată cu porcăria asta!
Ciudată, neverosimilă, şocantă, paralizantă această gândire şi rostire la „arhiereul Domnului”, cel care citea fiecare „Cuvânt” proaspăt la popor cu o voce atât de dulce... care „reproducea fidel vocea Domnului”... Omul ăsta chiar era sănătos la minte?
Atunci, Mihaela a reuşit până la urmă să împace şi capra, şi varza. Au mai trecut câţiva ani, iar Nicuşor s-a învechit în rele şi acum joacă tare. Simte că o are pe Mihaela la mână şi o şantajează. Ştie că Mihaela minte de îngheaţă apele, ştie că nici vorbă ca ea să „audă” Cuvântul, pentru că îl confecţionează singură. Ştie câte compromisuri au făcut împreună, câte bârfe, câte maziliri, câte nedreptăţi, câte minciuni au pritocit amândoi. Şi atunci îşi permite. Conduce el acum destinele pucioşilor prin Mihaela, iar Mihaela îl ascultă, fiindcă nu mai are încotro. Ea nu-şi poate permite un scandal major, care ar putea nărui totul într-o noapte, ca un castel de nisip. Înghite în sec şi tace şi face cum spune Nicuşor.
Vrea Nicuşor să ţină o corespondenţă secretă cu Mana, lăsându-i la loc fix scrisorele de amor? Nimeni nu-l poate opri, dar îl poate descoperi la o adică. Şi chiar l-a descoperit, până la urmă.
O vrea Nicuşor pe Mana adusă de la Târgovişte la Pucioasa, ca alternativă pentru că i-a fost desfiinţată poşta secretă? Mihaela i-o aduce pe Mana la Pucioasa.
Se întâlneşte Nicuşor noapte de noapte pe furiş cu Mana prin cotloane? Mihaela ori se face că nu vede, ori doarme buştean, ori chiar nu vede nimic, căci Nicuşor este isteţ foc, are mintea brici şi nu poate fi prins cu ocaua mică aşa, cu una, cu două. Multe pânde au fost plănuite de cei care-l bănuiau, până a putut fi prins şi dovedit.
Vrea Nicuşor să se mai destindă o oră-două, jucând CanonBall pe calculator (în timp ce adepţii sunt convinşi că el „corectează Cuvântul Domnului”) ? Mihaela se face că nu observă, fiind adânc „cufundată în rugăciune”.
Vrea Nicuşor să-i facă ochi dulci, priviri galeşe şi sărutări de mâini lui Vali M.? Mihaela le vede ca expresii de dragoste frăţească.
Vrea Nicuşor să flirteze la Legănuţ cu Doina D. ? Mihaela îi suportă o zi, îi suportă două, îi suportă o lună, apoi nu-i mai suportă. Îi face bagajele Doiniţei şi o expediază val-vârtej la garsoniera ei din Bucureştii Noi.
A început Nicuşor să tragă la măsea pe furiş? Mihaela habar n-are, dar chelarul „mănăstirii” vede bine cum dispare în fiecare zi câte o sticlă din „vinul Fraţilor” care e pus deoparte în rafturile beciului.
Este Nicuşor demascat pe bloguri despre ce potlogării face? Mihaela îl acoperă ca o mamă bună şi miloasă, reclamând cu tărie că toate cele spuse despre Nicuşor sunt răutăţi omeneşti răscolite de pofta de răzbunare a unor estropiaţi mintal. Din când în când îl mai ceartă, ţipă la el ca o disperată şi îl acuză că a smintit tot „poporul”, se mai dă cu fundul de pământ şi cu capul de pereţi ca să-l impresioneze, dar Nicuşor e acum imun la toate „figurile” acestea.
Pierderile de imagine (şi nu numai!) contabilizate de pucioşi în ultima vreme sunt imense. Ascensiunea insidioasă a lui Nicuşor la putere a dus la dezertarea în masă a unor piese grele din fortăreaţa pucioşilor: Costel, Daniela, altă Daniela, Ionică, Marian, Victoria, Iliuţă, Dănuţ, etc., etc. Şi câţi ar mai fi vrut , săracii, să scape de „raiul” pucios, dar n-au mai avut unde să se retragă, căci toate căile de întoarcere le fuseseră tăiate! Cei care şi-au vândut casele (ca să nu vină cu mâna goală „la Dumnezeu”) nu mai acum au decât o singură variantă: să suporte cu stoicism toate chinurile, nedreptăţile şi umilinţele la care-i supun sistematic liderii pucioşi, care au demonstrat că sunt mânaţi în tot ceea ce fac de o plăcere malefică în a-i perpeli la foc iute pe supuşii lor.
Dezvăluirile scandaloase de pe internet privind escapadele amoroase ale lui Nicuşor, care se întâlnea în taină, noaptea, cu diverse persoane de sex opus, i-au tulburat adânc pe mulţi dintre adepţii sinceri şi devotaţi ai sectei, care s-au întrebat cum este posibil aşa ceva. Ei nu înţelegeau nici altceva: cum ar putea cineva, care nu se află în Pucioasa, să obţină asemenea informaţii de scandal şi să le susţină apoi cu atâta aplomb. Este o calomnie oneroasă, o răzbunare josnică, o făcătură penală! au exclamat ei. Cum să-l ponegreşti în aşa hal pe bietul om, doar pe bază de zvonuri? Cum să arunci de la distanţă cu noroi în „proorocul Domnului”?
Cele afirmate pe bloguri despre Nicuşor ar putea fi rodul fanteziei, dacă n-ar exista mai mulţi martori care au văzut şi au „ciripit”. Ei au aflat multe şi au considerat că e mai bine să ştie şi alţii ce au văzut ei decât să ascundă mortul în păpuşoi. Culmea este că a existat cel puţin o situaţie când un martor i-a surprins pe cei doi amorezi (Mana şi cu Nicuşor) ascunşi în holul de la intrarea din poarta „mânăstirii”, în miez de noapte, şi a schimbat câteva fraze cu ei! Iar Mana îşi ţinea faţa în palme de ruşine. Mai târziu, când martorul l-a acuzat în faţa „Fraţilor” pe Nicuşor de comportament neînfrânat, Nicuşor i-a aruncat în faţă acuzaţia că minte! S-a schimbat Nicuşor, nu mai este cum era, „mutulică”. Acum are şi tupeu flăcăul, gura mare şi limba slobodă, nu numai îndrăzneală!
La început a fost un singur martor la escapadele lui, apoi doi, apoi trei... Martorii erau puţini şi vexaţi de cele constatate, dar şi-au făcut curaj şi au spus tărăşenia, pe şoptite, şi la alţii. Încet, încet, toţi (sau aproape toţi) vieţuitorii mănăstirii mixte de la Glodeni au aflat lucruri pe care n-ar fi voit şi n-ar fi crezut să le afle vreodată.
Un creştin de la „mănăstire” îi spunea altuia: „Ştii că Nicuşor iese în fiecare noapte pe aici ca să se întâlnească cu Mana? Dar al doilea n-a vrut să creadă: „Nu se poate aşa ceva!” Primul a insistat: „Vrei să te convingi? Pune un semn unde îţi arăt eu!” Şi au pus un semn, un muc de lumânare în colţul uşii. Dimineaţa, semnul era mişcat din locul lui, arătând că Nicuşor trecuse pe unde n-ar fi trebuit să treacă.
Experienţa cu mucul de lumânare s-a repetat şi în a doua noapte, apoi în a treia. Apoi s-a mers mai departe cu urmărirea, pas cu pas, până ce au fost chiar văzuţi. Nu o dată, ci de mai multe ori.
A mai curs ceva apă pe Dâmboviţa de atunci. Faptul că Nicuşor încă se mai întâlneşte noaptea prin unghere cu Mana, sau faptul că bea pe furiş până la un litru de vin pe zi, tot n-au ajuns la urechile Mihaelei. Şi chiar dacă vor ajunge, ea tot nu le poate verifica. Şi chiar dacă le-ar verifica, tot nu le mai poate controla, aşa că e de presupus că năzbâtiile acestea se vor mai întâmpla şi pe mai departe. Nicuşor îşi poate permite orice acum, căci Mihaela nu mai are ce-i face. Singura ei grijă a rămas să salveze aparenţele. Pentru a nu-i scandaliza pe ceilalţi „fraţi” peste măsura pe care ei o pot duce. Pentru a împinge cât mai departe o căruţă care a început amarnic să scârţâie şi să-i sară spiţele de la roate.
La Pucioasa, puterea nu mai este acum apanajul celei alese, ci a celui chemat. „Aleasa Doamnă” a scăpat de mult frâiele sectei, pe care le ţinea cândva singură, cu mână de fier. Cooptarea mincinoasă a lui Nicuşor la „proorocie” s-a dovedit a fi o gravă greşeală a Mihaelei, căci în felul acesta l-a pierdut definitiv pe I.B. , care îi era un aliat mult mai iubitor, mai fidel şi mai preţios. Dându-i lui Nicuşor un deget de la mâna stângă, Mihaela s-a pomenit peste noapte că-i lipseşte mâna dreaptă. Nicuşor n-a „proorocit” nimic în viaţa lui, ci doar s-a mutat de la muţenie la oratorie, mimând că a trecut de la moarte la viaţă. Odată ajuns în fruntea bucatelor, el s-a grăbit să se dedulcească în ascuns şi de alte roade ale „proorociei”, ceva mai puţin duhovniceşti. Mariajul celest al celor doi trombonişti pucioşi s-a arătat numai la suprafaţă a fi sublim, dar pe dedesubt s-a dovedit a fi un fiasco. Dar cum orb pe orb nu pot să se călăuzească, se vor trage unul pe altul în groapa de gunoi a istoriei.
………………………
Estera
23 aprilie 2010
………………………
Nicuşor nu mai voia, şi pace, ca să stea la aceeaşi „sfântă masă” cu cel pe ale cărui pământuri îşi găsise şi el adăpost şi un blid de linte în ultimii 20 de ani.
Faptul că între două păreri diametral opuse, Nicuşor a avut câştig de cauză în faţa Mihaelei, clarifică multe necunoscute din sânul actualei cârmuiri colective de la Pucioasa. Între cei doi lideri, balanţa puterii a început să încline puternic înspre Nicuşor. O dihonie surdă şi sumbră mocneşte între ei. Tentativele îndelungate, tenace şi încrâncenate, prin care Nicuşor s-a străduit să-l debarce pe I.B. de la putere pentru a-i lua locul s-au dovedit fructuoase. Cu câţiva ani în urmă, un conflict similar între cei doi bărbaţi de stat (statul teocratic pucios, cu capitala la Glodenii din Vale) o punea în mare încurcătură pe Mihaela, care îi mărturisea atunci unui confident apropiat:
- Nu ştiu ce să mă mai fac cu Nicuşor, că nu poate să-l sufere pe Iliuţă. Eu mă străduiesc să-l conving pe Iliuţă să vină înapoi, i-am trimis şi pe fraţi la Braşov după el ca să-l cheme, dar Nicuşor nici nu vrea să audă ca să-l reprimim.
- Păi dacă părintele Iliuţă a plecat de bunăvoie... nici nu poate fi forţat să revină. O să vă descurcaţi cum puteţi şi fără el, lasă că n-o să vă lase Domnul fără ajutor...
- Nu pot renunţa aşa de uşor la Iliuţă, doar este unul dintre cei trei unşi ai Domnului, a dat de atâtea ori Domnul Cuvânt despre el. Ei erau troiţa Domnului... iar poporul...ce-o să zică poporul despre noi?
- Da... dar ar cam trebui ca şi părintele Nicuşor să fie mai înţelegător...
- Nu ştiu, sunt distrusă, nu ştiu ce să mă mai fac cu el, nu vrea să mă înţeleagă deloc...Mă tem să nu se aprindă iar un conflict între ei... ce va zice atunci poporul despre noi?
Pe de altă parte, încă de pe atunci Nicuşor nu se mai sfia să-şi mascheze ura faţă de rivalul său, iar odată a fost auzit rostind printre dinţi:
- Mai bine îl omoram cu mâna mea! Intram şi eu la puşcărie, dar cel puţin ştiu că terminam odată cu porcăria asta!
Ciudată, neverosimilă, şocantă, paralizantă această gândire şi rostire la „arhiereul Domnului”, cel care citea fiecare „Cuvânt” proaspăt la popor cu o voce atât de dulce... care „reproducea fidel vocea Domnului”... Omul ăsta chiar era sănătos la minte?
Atunci, Mihaela a reuşit până la urmă să împace şi capra, şi varza. Au mai trecut câţiva ani, iar Nicuşor s-a învechit în rele şi acum joacă tare. Simte că o are pe Mihaela la mână şi o şantajează. Ştie că Mihaela minte de îngheaţă apele, ştie că nici vorbă ca ea să „audă” Cuvântul, pentru că îl confecţionează singură. Ştie câte compromisuri au făcut împreună, câte bârfe, câte maziliri, câte nedreptăţi, câte minciuni au pritocit amândoi. Şi atunci îşi permite. Conduce el acum destinele pucioşilor prin Mihaela, iar Mihaela îl ascultă, fiindcă nu mai are încotro. Ea nu-şi poate permite un scandal major, care ar putea nărui totul într-o noapte, ca un castel de nisip. Înghite în sec şi tace şi face cum spune Nicuşor.
Vrea Nicuşor să ţină o corespondenţă secretă cu Mana, lăsându-i la loc fix scrisorele de amor? Nimeni nu-l poate opri, dar îl poate descoperi la o adică. Şi chiar l-a descoperit, până la urmă.
O vrea Nicuşor pe Mana adusă de la Târgovişte la Pucioasa, ca alternativă pentru că i-a fost desfiinţată poşta secretă? Mihaela i-o aduce pe Mana la Pucioasa.
Se întâlneşte Nicuşor noapte de noapte pe furiş cu Mana prin cotloane? Mihaela ori se face că nu vede, ori doarme buştean, ori chiar nu vede nimic, căci Nicuşor este isteţ foc, are mintea brici şi nu poate fi prins cu ocaua mică aşa, cu una, cu două. Multe pânde au fost plănuite de cei care-l bănuiau, până a putut fi prins şi dovedit.
Vrea Nicuşor să se mai destindă o oră-două, jucând CanonBall pe calculator (în timp ce adepţii sunt convinşi că el „corectează Cuvântul Domnului”) ? Mihaela se face că nu observă, fiind adânc „cufundată în rugăciune”.
Vrea Nicuşor să-i facă ochi dulci, priviri galeşe şi sărutări de mâini lui Vali M.? Mihaela le vede ca expresii de dragoste frăţească.
Vrea Nicuşor să flirteze la Legănuţ cu Doina D. ? Mihaela îi suportă o zi, îi suportă două, îi suportă o lună, apoi nu-i mai suportă. Îi face bagajele Doiniţei şi o expediază val-vârtej la garsoniera ei din Bucureştii Noi.
A început Nicuşor să tragă la măsea pe furiş? Mihaela habar n-are, dar chelarul „mănăstirii” vede bine cum dispare în fiecare zi câte o sticlă din „vinul Fraţilor” care e pus deoparte în rafturile beciului.
Este Nicuşor demascat pe bloguri despre ce potlogării face? Mihaela îl acoperă ca o mamă bună şi miloasă, reclamând cu tărie că toate cele spuse despre Nicuşor sunt răutăţi omeneşti răscolite de pofta de răzbunare a unor estropiaţi mintal. Din când în când îl mai ceartă, ţipă la el ca o disperată şi îl acuză că a smintit tot „poporul”, se mai dă cu fundul de pământ şi cu capul de pereţi ca să-l impresioneze, dar Nicuşor e acum imun la toate „figurile” acestea.
Pierderile de imagine (şi nu numai!) contabilizate de pucioşi în ultima vreme sunt imense. Ascensiunea insidioasă a lui Nicuşor la putere a dus la dezertarea în masă a unor piese grele din fortăreaţa pucioşilor: Costel, Daniela, altă Daniela, Ionică, Marian, Victoria, Iliuţă, Dănuţ, etc., etc. Şi câţi ar mai fi vrut , săracii, să scape de „raiul” pucios, dar n-au mai avut unde să se retragă, căci toate căile de întoarcere le fuseseră tăiate! Cei care şi-au vândut casele (ca să nu vină cu mâna goală „la Dumnezeu”) nu mai acum au decât o singură variantă: să suporte cu stoicism toate chinurile, nedreptăţile şi umilinţele la care-i supun sistematic liderii pucioşi, care au demonstrat că sunt mânaţi în tot ceea ce fac de o plăcere malefică în a-i perpeli la foc iute pe supuşii lor.
Dezvăluirile scandaloase de pe internet privind escapadele amoroase ale lui Nicuşor, care se întâlnea în taină, noaptea, cu diverse persoane de sex opus, i-au tulburat adânc pe mulţi dintre adepţii sinceri şi devotaţi ai sectei, care s-au întrebat cum este posibil aşa ceva. Ei nu înţelegeau nici altceva: cum ar putea cineva, care nu se află în Pucioasa, să obţină asemenea informaţii de scandal şi să le susţină apoi cu atâta aplomb. Este o calomnie oneroasă, o răzbunare josnică, o făcătură penală! au exclamat ei. Cum să-l ponegreşti în aşa hal pe bietul om, doar pe bază de zvonuri? Cum să arunci de la distanţă cu noroi în „proorocul Domnului”?
Cele afirmate pe bloguri despre Nicuşor ar putea fi rodul fanteziei, dacă n-ar exista mai mulţi martori care au văzut şi au „ciripit”. Ei au aflat multe şi au considerat că e mai bine să ştie şi alţii ce au văzut ei decât să ascundă mortul în păpuşoi. Culmea este că a existat cel puţin o situaţie când un martor i-a surprins pe cei doi amorezi (Mana şi cu Nicuşor) ascunşi în holul de la intrarea din poarta „mânăstirii”, în miez de noapte, şi a schimbat câteva fraze cu ei! Iar Mana îşi ţinea faţa în palme de ruşine. Mai târziu, când martorul l-a acuzat în faţa „Fraţilor” pe Nicuşor de comportament neînfrânat, Nicuşor i-a aruncat în faţă acuzaţia că minte! S-a schimbat Nicuşor, nu mai este cum era, „mutulică”. Acum are şi tupeu flăcăul, gura mare şi limba slobodă, nu numai îndrăzneală!
La început a fost un singur martor la escapadele lui, apoi doi, apoi trei... Martorii erau puţini şi vexaţi de cele constatate, dar şi-au făcut curaj şi au spus tărăşenia, pe şoptite, şi la alţii. Încet, încet, toţi (sau aproape toţi) vieţuitorii mănăstirii mixte de la Glodeni au aflat lucruri pe care n-ar fi voit şi n-ar fi crezut să le afle vreodată.
Un creştin de la „mănăstire” îi spunea altuia: „Ştii că Nicuşor iese în fiecare noapte pe aici ca să se întâlnească cu Mana? Dar al doilea n-a vrut să creadă: „Nu se poate aşa ceva!” Primul a insistat: „Vrei să te convingi? Pune un semn unde îţi arăt eu!” Şi au pus un semn, un muc de lumânare în colţul uşii. Dimineaţa, semnul era mişcat din locul lui, arătând că Nicuşor trecuse pe unde n-ar fi trebuit să treacă.
Experienţa cu mucul de lumânare s-a repetat şi în a doua noapte, apoi în a treia. Apoi s-a mers mai departe cu urmărirea, pas cu pas, până ce au fost chiar văzuţi. Nu o dată, ci de mai multe ori.
A mai curs ceva apă pe Dâmboviţa de atunci. Faptul că Nicuşor încă se mai întâlneşte noaptea prin unghere cu Mana, sau faptul că bea pe furiş până la un litru de vin pe zi, tot n-au ajuns la urechile Mihaelei. Şi chiar dacă vor ajunge, ea tot nu le poate verifica. Şi chiar dacă le-ar verifica, tot nu le mai poate controla, aşa că e de presupus că năzbâtiile acestea se vor mai întâmpla şi pe mai departe. Nicuşor îşi poate permite orice acum, căci Mihaela nu mai are ce-i face. Singura ei grijă a rămas să salveze aparenţele. Pentru a nu-i scandaliza pe ceilalţi „fraţi” peste măsura pe care ei o pot duce. Pentru a împinge cât mai departe o căruţă care a început amarnic să scârţâie şi să-i sară spiţele de la roate.
La Pucioasa, puterea nu mai este acum apanajul celei alese, ci a celui chemat. „Aleasa Doamnă” a scăpat de mult frâiele sectei, pe care le ţinea cândva singură, cu mână de fier. Cooptarea mincinoasă a lui Nicuşor la „proorocie” s-a dovedit a fi o gravă greşeală a Mihaelei, căci în felul acesta l-a pierdut definitiv pe I.B. , care îi era un aliat mult mai iubitor, mai fidel şi mai preţios. Dându-i lui Nicuşor un deget de la mâna stângă, Mihaela s-a pomenit peste noapte că-i lipseşte mâna dreaptă. Nicuşor n-a „proorocit” nimic în viaţa lui, ci doar s-a mutat de la muţenie la oratorie, mimând că a trecut de la moarte la viaţă. Odată ajuns în fruntea bucatelor, el s-a grăbit să se dedulcească în ascuns şi de alte roade ale „proorociei”, ceva mai puţin duhovniceşti. Mariajul celest al celor doi trombonişti pucioşi s-a arătat numai la suprafaţă a fi sublim, dar pe dedesubt s-a dovedit a fi un fiasco. Dar cum orb pe orb nu pot să se călăuzească, se vor trage unul pe altul în groapa de gunoi a istoriei.
………………………
Estera
23 aprilie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.