190. O amnezie ciudată
Pucioşii pretind şi totodată îl revendică pe preotul Iosif Trifa ca pe deschizătorul de drumuri a „mişcării” pucioşeşti. Într-adevăr, în lista celor şapte „trâmbiţe” apocaliptice, alcătuită de pucioşi, Iosif Trifa ocupă poziţia întâi, alături de alte personalităţi „confiscate” de pucioşi ca să le iasă numărul:
“Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari şi am sunat în toată vremea cea roşie, şi a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. Şi va învia în tine biserica cea dintâi şi se va zidi din nou, căci Dumnezeu lucrează şi uneşte sfârşitul cu începutul, şi va fi Ierusalim ceresc pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21 noiembrie 1993)
“O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: «Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este». Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 iunie 1997)
Ce spun însă istoricii şi jurnaliştii? Ce spune însuşi Iosif Trifa despre “lucrarea Domnului”?
“În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de 10 ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia "Lumina Satelor" şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor 11 ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.[...]
În acea noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923, al foii "Lumina Satelor". În această Hotărâre, îi chemam pe cititorii mei să intre în anul cel nou, cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi alte păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Din acest început a ieşit pe urmă, mişcarea "Oastea Domnului".” (pr. Iosif Trifa)
“În 1923 apare Mişcarea spirituală "Oastea Domnului", iniţiată de preotul Iosif Trifa în urma unei Chemări la o viaţă nouă în Hristos, publicată în primul număr al "Luminii Satelor" pe anul 1923.” (Nae Ionescu)
“Aşa s-a ajuns la Noaptea de Bilanţ şi de Revelaţie a Anului Nou 1923. Din această noapte de zbucium şi de prăbuşire s-a născut saltul strălucit şi înnoitor al Oastei Domnului.” (Wikipedia)
„1923 - apare mişcarea duhovnicească «Oastea Domnului»”(OrthodoxWiki)
Este inexplicabilă această discordanţă frapantă dintre datele istorice, care arată în mod repetat că Iosif Trifa a înfiinţat Oastea Domnului în anul 1923, în urma unei Chemări la o viaţă nouă în Hristos şi ceea ce pretind pucioşii (tot în mod repetat): preotul Iosif Trifa a fost „ încă din anul 1921, trâmbiţă trezitoare pe pământ care a cuvântat cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei”.
Oare “Atotştiutorul” de la Pucioasa trece printr-o amnezie imputabilă vârstei?
………………………
Estera
11 aprilie 2010
………………………
“Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari şi am sunat în toată vremea cea roşie, şi a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. Şi va învia în tine biserica cea dintâi şi se va zidi din nou, căci Dumnezeu lucrează şi uneşte sfârşitul cu începutul, şi va fi Ierusalim ceresc pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21 noiembrie 1993)
“O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: «Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este». Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 iunie 1997)
Ce spun însă istoricii şi jurnaliştii? Ce spune însuşi Iosif Trifa despre “lucrarea Domnului”?
“În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de 10 ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia "Lumina Satelor" şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor 11 ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.[...]
În acea noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923, al foii "Lumina Satelor". În această Hotărâre, îi chemam pe cititorii mei să intre în anul cel nou, cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi alte păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Din acest început a ieşit pe urmă, mişcarea "Oastea Domnului".” (pr. Iosif Trifa)
“În 1923 apare Mişcarea spirituală "Oastea Domnului", iniţiată de preotul Iosif Trifa în urma unei Chemări la o viaţă nouă în Hristos, publicată în primul număr al "Luminii Satelor" pe anul 1923.” (Nae Ionescu)
“Aşa s-a ajuns la Noaptea de Bilanţ şi de Revelaţie a Anului Nou 1923. Din această noapte de zbucium şi de prăbuşire s-a născut saltul strălucit şi înnoitor al Oastei Domnului.” (Wikipedia)
„1923 - apare mişcarea duhovnicească «Oastea Domnului»”(OrthodoxWiki)
Este inexplicabilă această discordanţă frapantă dintre datele istorice, care arată în mod repetat că Iosif Trifa a înfiinţat Oastea Domnului în anul 1923, în urma unei Chemări la o viaţă nouă în Hristos şi ceea ce pretind pucioşii (tot în mod repetat): preotul Iosif Trifa a fost „ încă din anul 1921, trâmbiţă trezitoare pe pământ care a cuvântat cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei”.
Oare “Atotştiutorul” de la Pucioasa trece printr-o amnezie imputabilă vârstei?
………………………
Estera
11 aprilie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.