188. “Fenomenul Pucioasa” : un “fenomen” cu trei explicaţii posibile (II)
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria” : o “trâmbiţă” retrogradată la rangul de “punte de trecere”
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria” : o “trâmbiţă” retrogradată la rangul de “punte de trecere”
“Părintele Nicodim” se fereşte să facă o analiză similară, detaliată, asupra credibilităţii “textelor sacre” provenite de la lelica Maria, sora Verginicăi. El lasă să se înţeleagă că demonstraţia matematică pe care a făcut-o pentru Verginica, prin care a concluzionat fără echivoc că “Prin Sfânta Virginia vorbea Dumnezeu” , este în mod firesc valabilă şi pentru proorociţele care au urmat-o pe ea: şi prin lelica Maria a vorbit Dumnezeu.
Lelica a început să “trâmbiţeze” timid, la mai bine de un an de când Verginica părăsise lumea aceasta. Liderii pucioşi de astăzi plasează destul de ambiguu locul lelicăi în “lucrarea de proorocie” de la Pucioasa. Pe de o parte, admit că prin lelica s-a făcut o lucrare întru totul asemenea cu ce a Verginicăi:
“ Nu a existat niciodată vreo îndoială pentru cei ce cred, că prin sora sfintei Virginia (lelica Maria) Dumnezeu Şi-a continuat în acelaşi fel lucrarea Sa, dar din păcate nu toţi creştinii au crezut aşa” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)
“Am pus apoi pe surioara ei să-Mi audă cuvântul, căci pe ea o luasem din trupul suferinţei ei, şi mult cuvânt Mi-a scris şi surioara ei, căreia Eu, Domnul, îi dictam cuvântul Meu, căci Mi-am pregătit-o frumos şi pe aceasta, şi apoi intram şi în trupul ei, şi Îmi scriau cuvântul cei ce îl auzeau de la gura ei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12 decembrie 2007)
Pe de altă parte, primii care “nu au crezut aşa” se dovedesc a fi chiar actualii lideri pucioşi. În primul rând, pentru ei lelica nu a fost o “sfântă”, aşa cum a fost Virginia. Lelica n-a fost nici “trâmbiţă”, căci atunci ar fi fost nevoiţi să o coteze ca trâmbiţa a şaptea, cu care Apocalipsa se încheie. Or, lelica a murit (în anul 1997) şi Apocalipsa nici măcar n-a venit. Atunci liderii pucioşi au inventat ceva ingenios: lelica a fost... o punte de trecere. Pe această punte se trece în pas grăbit de la şfânta proorociţă Virginia la şfânta proorociţă Mihaela, ultimul prooroc (şi cel din urmă – se pare):
“ Unii, care au simţit ca o constrângere îndemnul de a trece la o viaţă creştinească mai sinceră şi mai curată, au preferat autosugestia, mulţumindu-se a-şi imagina că vorbirea Domnului a încetat odată cu plecarea la cer a sfintei Virginia, în anul 1980. Ei au respins de atunci posibilitatea unui fir continuator de coborâre cerească. Mulţi dintre ei au găsit prilej de poticnire în “pregătirea mai puţină a vasului” prin care se continua vorbirea din cer, spunând că “lelica n-a avut postul cel de patruzeci de zile”. [...] S-a îngrijit deci, Domnul, ca să poată să nu fie ei zdruncinaţi şi să creadă că lucrarea a continuat şi merge înainte. A fost nevoie însă de o “punte de trecere”, pentru că trupul sfintei Virginia devenise neputincios în a mai fi folosit pentru o aşa de mare lucrare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)
Acest text tendenţios este semnat anonim “Ucenicii”, fiindcă a fost scris de 1-2 adepţi mai docili la comanda directă şi sub supervizarea liderilor pucioşi în anul 2006, odată cu lansarea ediţiei a doaua a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”. După ce inventează sintagma salvatoare “punte de trecere”, ei păşesc hotărât mărşăluind cu bocancii pe această punte şi declarând că “lucrarea” se reia nu în 1982 (când a început lelica să vorbească “de la Dumnezeu” până în anul 1994), ci în 1990, când a început Mihaela să scrie texte ca de la Dumnezeu. Adică, cei 10 ani dintre anul morţii Verginicăi şi anul lansării Mihaelei ca “proorociţă a ultimei trâmbiţe, care este Domnul”, sunt trecuţi (nu sub tăcere, că asta nu se putea) în derizoriu, ca zece ani de necredinţă, în care “drepţii”, credincioşii, acoliţii noilor lideri au tot aşteptat să reînceapă lucrarea, aşteptare care li s-a părut a fi ... doar zece zile! :
“ Privind la poporul rămas opintit pe cale, sfânta Virginia spunea din cer cu durere: “Pentru cei pentru care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani. Iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani”( citat din Cuvântul lui Dumnezeu, vorbirea sfintei Virginia, 1/14 decembrie 1990)” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)
Aşadar, după cele zece zile de vorbire fără nici un rost a lelicăi Maria, apare soarele pe cer: Mihaela preia hăţurile “proorociei”. Altă gâscă, în altă traistă! Mesajele Mihaelei erau bogate şi lungi şi late, ticluite cu măiestrie şi cu substanţă, se cunoştea că ea a făcut liceul, în comparaţie cu lelica Maria care avea doar câteva clase de şcoală elementară. Se cunoştea! Ucenicii se grăbesc şi ei cu adulările la adresa noii lideriţe pucioase:
“ După anul 1990 chemarea Domnului şi-a deschis larg ecourile spre cei din lume mai mult decât până atunci [...] În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român. [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)
Trebuie că tare greu i-a venit, dar bine că a reuşit, în sfârşit, după zece ani de chin, în care “poporul Lui a rătăcit prin pustiul necredinţei”, să-Şi deschidă ecourile. Şi să-Şi pună şi temelia. Mai pusese El o temelie în 1955, dar şi aceea s-a surpat. Pentru cei care au uitat de la mână până la gură, “ucenicii” repetă imediat precizarea de maximă importanţă, ca să fie clar pentru toată lumea, odată pentru totdeauna:
“Sora sfintei Virginia, lelica Maria, a fost puntea de trecere de la o generaţie de creştini la alta” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)
Dar ce rost a mai avut această “punte”, dacă în plan prozelitist n-a făcut mai nimic? Ei bine, liderii pucioşi i-au găsi unul tocmai potrivit: să-i legitimeze pe ei, pe liderii pucioşi, “noua generaţie” care vine tare din urmă şi preia hăţurile din mers de la “ăi bătrâni”, că “şi ei sunt de la Dumnezeu”. Să-i legitimeze că ei sunt “cei ce rămăseseră credincioşi lângă El”. Să-i întărească pe ei că sunt “cei aleşi dintre cei chemaţi”. Să-i certifice pe noii lideri pucioşi (leliţa Mihaela şi nenica Nicuşor) că “ei sunt temelia tainică şi trainică a noii lucrări de la Pucioasa; ei sunt noul început al Bisericii Sale dreptmăritoare; ei sunt fiii Lui cei iubiţi, şi pe ei să-i ascultaţi ! Ei sunt cei care de atunci încoace aud şi scriu “Cuvântul lui Dumnezeu” (spre deosebire de lelica Maria, care “auzea şi rostea Cuvântul”). Aşadar este vorba acum de o deosebire epocală, un salt calitativ uriaş: apare în istorie, la Pucioasa, un fir nou de Cuvânt Dumnezeiesc”, firul scris, faţă de firul cel vechi, firul vorbit)”:
“ În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român. Atunci El i-a ales dintre cei chemaţi pe cei ce rămăseseră credincioşi lângă El şi i-a aşezat pe pământul ales de la Glodeni-Pucioasa, pe care în anul 1991 urma să fie ridicată Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, după legea creştin-ortodoxă. Odată cu această temelie văzută, care împlinea în duh profeţia Apocalipsei, de cer nou şi pământ nou, şi în paralel cu lucrarea de coborâre a cuvântului Său prin sora sfintei Virginia, Dumnezeu a pus în aceste locuri şi o temelie tainică şi trainică. El i-a ales pe acei creştini care de atunci încoace aud şi scriu cuvântul lui Dumnezeu, acest nou fir de coborâre cerească, lucru pe care Domnul îl profeţise demult prin sfânta Virginia, iar acum îl întărea şi îl certifica prin sora ei, lelica Maria, adeverindu-i împlinirea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)
Acum, că lucrurile sunt clare cu lelica, leliţa şi nenica, şi cu raporturile de certificare dintre ei, să trecm la oile noastre. Cine vorbea prin lelica Maria?
Preluând raţionamentul Nicodimului Pucios, făcut pentru “Sfânta Virginia”, rezultă că şi în cazul lelicăi ne stau în faţă aceiaşi trei vectori de transmisie a mesajului ceresc prin lelica: omul, diavolul sau Bunul Dumnezeu. Care să fie cel mai plauzibil dintre ei? Îi vom lua pe rând.
A. Primul vector: omul. Întrebarea este deci: Prin lelica Maria vorbea omul?
Pentru a răspunde la întrebare să vedem mai întâi cum era percepută din exterior prestaţia de “poorociţă” a lelicăi. Lelica Maria, primea “mesajele cereşti” aparent la fel ca şi sora ei Verginica (din punct de vedere a manifestărilor exterioare), dar substanţial diferit, din punct de vedere a mijloacelor. Mai precis, pucioşii s-au străduit să-i convingă pe cititorii cărţii “Cuvântul lui Dumnezu” că Mariei nu-i mai vorbea Dumnezeu direct, ci prin intermediar, iar intermediarul era chiar Verginica, aflată acum în ceruri. Stau dovadă zeci de “corecţii” (în fapt, modificări frauduloase) pe care ei le-au făcut odată cu lansarea unei noi ediţii a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” şi prin care ei lasă să se înţeleagă că nu Dumnezeu îi vorbea lelicăi, ci Veginica din ceruri îi vorbea. Pentru exemplificare vom da aici doar două exemple, în care intervenţiile frauduloase sunt mai ample:
Primul exemplu:
1. “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
1. “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)
Acest text este poate cel mai edificator asupra falsificărilor masive privind substituirea de persoană. Se sugerează că nu Dumnezeu îi vorbeşte lelicăi, ci Verginica îi vorbeşte. Modificările urmăresc să introducă în mod fraudulos explicaţii suplimentare privind noul statut al lelicăi Maria vis-a vis de “poporul” pucios: ea nu va fi o nouă “trâmbiţă”, ci va fi doar un instrument pasiv şi docil prin care “spiritul Verginicăi”, acum eliberat prin moarte, comunică mai departe cu “poporul ei”. Liderii pucioşi inventează “carneţelul” în care lelica va nota tot ce-i va comunica duhul (duha) Verginicăi pentru “popor”. Verginica va lucra din cer cu gura ei spirituală, iar lelica va lucra pe pământ cu mâna ei materială. “Domnul” nu mai este iniţiatorul şi susţinătorul dialogului, ci dispare pur şi simplu din peisaj, iar legătura directă dintre “Domnul” şi lelica, (aşa cum apare ea, la modul concret, în ediţia întâi a cărţii), este de acum o palidă amintire (doar pentru cei care au citit ediţia întâi şi vor cu orice preţ să mai aibă aducere aminte). Altminteri, lelica Maria primea mesajele la fel: tot adormită şi tot inertă şi neparticipativă ca şi Verginica.
Al doilea exemplu ilustrează la fel de clar caracterul intenţional şi interesat al mistificării:
2. “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 iulie 1983)
2. “[…] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 21 iunie/4 iulie 1983)
După câteva zeci de modificări aferente perioadei de început ( februarie 1982 - decembrie 1984), liderii pucioşi au renunţat, lăsând impresia că după anul 1984, trecând perioada în care lelica şi-a făcut rodajul cu mesaje de la Verginica, “Domnul” a început să vorbească şi prin ea în mod direct. Mai ales că se apropia perioada când lelica trebuia să-i certifice pe ei, pe liderii pucioşi, că sunt continuatorii de drept ai “lucrării”. De data asta “certificarea” trebuia să vină în mod direct, de la Dumnezeu, nu prin intermediar (adică prin Verginica).
Dar, este lelica perfect conştientă de statutul ei de “punte de trecere”? Asemănările dintre “proorociile” lelicăi şi cele ale Verginicăi sunt izbitoare. Amândouă aud voci. Amândouă cad în transă disociativă şi “proorocesc” în somn. Amândouă se trezesc fără să ştie ce au făcut şi ce au vorbit. Amândouă au tresăriri, angoase, vise, coşmaruri şi viziuni macabre. Plecând de la premisa că au trăit aceeaşi copilărie nefericită, marcată de lipsuri, boli, traume psihice, pierderea tatălui la o vârstă fragedă, este posibil ca Maria să fi fost marcată psihic suficient de grav, încât ea să preia “din mers” manifestările disociative care au marcat-o pe Verginica?
Atât mesajele lelicăi, cât şi cei care au cunoscut-o pe lelica Maria şi au descris-o în amintirile lor, arată că şi lelica ascundea în fiinţa ei două sau mai multe identităţi disticte, care alternau în controlul comportamentului general. Cei care au descris trăirile interioare ale lelicăi au remarcat trecerea rapidă de la o personalitate la alta, însoţită adesea de modificări comportamentale subtile, tresăriri şi conexiuni tainice cu lumea de dincolo:
“Între ei era şi o femeie în vârstă, cu un chip deosebit de blând, foarte tăcută, intervenind foarte rar în discuţie şi tresărind adesea, ca şi cum vorbele pe care le spunea le-ar fi auzit într-o şoaptă tainică. Aceea era mama Maria, sora sfintei Virginia, femeie prin care Domnul a binevoit să conducă mai departe poporul spre grădina Edenului, nu doar pe Adam şi Eva, cei proaspăt izgoniţi după facerea lor de către Dumnezeu, nu doar poporul Vechiului Testament, ci întreg poporul creştin al Noului Ierusalim (poporul Domnului). [...] Erau cuvinte care veneau din interiorul şi din afara acelui trup; parcă aparţineau şi nu aparţineau acelei fiinţe care, când se trezea, semăna cu un albatros aşezat pe o suprafaţă terestră. Spre sfârşitul cuvântului ceresc acea voce îl chema insistent pe părintele Florea, care refuzase să vină să asculte” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 76)
Este posibil ca lelica Maria să decadă din necesitate în manifestări patologice similare celor experimentate de sora ei? Studiile de specialitate au demonstrat că, în cazul sindromului de tulburare de identitate asociativă, stările disociative se pot declanşa şi din exterior, la subiecţii supuşi unor proceduri de persuasiune. În contextul dispariţiei factorului coagulant al “poporului” pucios, care era Verginica, singura soluţie de a ieşi din criza de putere era o substituire credibilă a liderului. Este posibil ca păstorii nea’Cristea şi nea’Mişu să o fi influenţat pe lelica Maria, căutând instinctiv o soluţie disperată de a ieşi din criză, de genul “dacă tot o visezi pe Verginica, spune-ne ce-ţi vorbeşte, ca să ştim şi noi”. Pe un teren sensibil, dar bine pregătit, ar fi fost suficient acest îndemn benign ca lelica să se transforme automat, acceptând volens-nolens responsabilitatea cea grea a “proorociei”, mai ales dacă “păstorii” consemnau cu coştiinciozitate în caietele lor ceea ce auzeau de la lelica Maria. Cazurile de reîntâlnire în vis cu Verginica, după moartea ei, nu erau neobişnuite în “popor”, iar lelica Maria a fost printre primele care au avut parte de aceste vise:
“După împlinirea unui an, când s-au împlinit soroacele rânduite de sfânta biserică pentru uşurarea sufletului şi trecerea prin cele douăzeci şi patru de vămi ale văzduhului, a venit la sora ei în vis şi i-a zis: „Surioara mea, m-a trimis Domnul înapoi la poporul meu, că atunci când mă petreceaţi la mormânt, duhul necurat juca de bucurie şi zicea că a rămas poporul singur, pe mâna lui“. De atunci mămica Verginica îi şoptea mereu la ureche sorei sale cuvinte de la Domnul pentru corectarea vieţii noastre şi ne aducea noile învăţături şi cerinţe necesare intrării la nunta Mirelui ceresc. Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: „Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile“. Iar mămica ne-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul după naşterea copiilor şi a oprit-o de la carne, ceea ce ea a împlinit cu toată dragostea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 73, după mărturisirea lui Bănescu Emilian)
“Într-o seară m-am rugat cu mai multă stăruinţă, iar noaptea am avut un vis: eram în pat, bolnavă, şi a venit sora Verginica şi m-a mângâiat şi mi-a spus: „Ai să fii vindecată. Du-te la biserica ce s-a făcut la Pucioasa“. Am venit şi am spus visul şi mi s-a dat mir din candelă. Mi s-a spus să mă ung cu el şi să-l folosesc şi în mâncare. La scurt timp nu mai aveam durerile pe care le-am avut.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 53, după mărturisirea Mariei Şerban)
“În anul 1991 am visat-o pe sora Verginica. Parcă mă aflam într-o gară cu lume multă, şi văd că se coboară de sus, din văzduh, sora Verginica, îmbrăcată în alb, ca o mireasă cu cunună pe cap, care strălucea mai puternic decât soarele. S-a îndreptat spre mine cu mâinile întinse, dar văzând alături pe fiica mea, care stătea jos că se simţea bolnavă, dar şi foarte murdară, a atins-o cu mâna şi i-a spus să se scoale. Şi fiica mea, de atunci s-a însănătoşit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 61, după mărturisirea Mariei Bălan)
“Pe 14 decembrie 1989 am avut un vis. Pe o piatră era un sicriu strălucitor în care se afla mămica Verginica. Era acoperită cu o pânză albă pe care am dat-o la o parte şi am stat de vorbă cu ea. Mi-a spus că nu e timpul să fie descoperită, fiindcă împrejurul sicriului se aflau nişte căţei. Mi-a spus să leg căţeii de şapte candele. Aşa am făcut, şi căţeii au ars. După două zile a început revoluţia. Pe 26 ianuarie 1992 am avut alt vis. Erau o mulţime de creştini împreună cu mămica Verginica şi erau îmbrăcaţi în veşminte albe. La un moment dat au fost ridicaţi în sus, şi lumea de afară zicea: „Uite pe cine am hulit noi!“” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 62, după mărturisirea Elenei Nicolae)
“Mama Verginica [...] într-o noapte, am visat-o venind la mine cu patru iconiţe, şi mi-a spus că sfinţii din ele îmi vor fi mereu de mare ajutor. Altă dată am visat-o cu sfântul Ioan Evanghelistul şi cu părintele Arsenie Boca; venise să mă întărească în încercările vieţii. În alt vis a venit la mine cu cei doisprezece apostoli, spunând: „Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor şi face sfat“. Eu nu pot spune că după plecarea ei cu trupul ea a încetat să vină în ajutorul creştinilor care au fost hrăniţi cu cuvintele vieţii prin gura ei, căci eu când eram ameninţată de necazuri strigam la ea, şi ea mă atenţiona: „Fii atentă cu cine stai de vorbă, că este lup în piele de oaie“, şi de atunci niciodată n-am plecat de acasă fără să o chem în ajutorul fiecărei zile, şi îi vedeam căzând la pământ pe toţi cei ce mă duşmăneau. [...] În anul 1991, primăvara, am visat-o că a venit şi mi-a zis că este alături de Măicuţa Domnului în ocrotirea României şi că ea este patroana cerească a poporului creştin care s-a ridicat prin lucrarea ce a avut-o ea de la Dumnezeu şi că ea este la cârma corabiei (care s-a ridicat la cuvântul Domnului, în anul 1992, la Pucioasa) şi care se numeşte biserica Noului Ierusalim.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 69-70, după mărturisirea Mariei Vlad)
De asemenea, aspiraţiile mocnite pentru o restaurare a “lucrării de Duh Sfânt”, după moartea Verginicăi, erau prezente în conştiinţele celor “rămaşi orfani”:
"Într-o noapte am avut un vis: a apărut mătuşa mea, Gurău Elena, [...] A spus că sunt atâtea flori, câte vorbe a spus sora Verginica. Şi mi-a zis: „Dacă voi, o mână de creştini, veţi avea credinţă, veţi reînvia Duhul Sfânt în România“.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 53, după mărturisirea Mariei Şerban)
De asemenea, nici factorul ereditar nu este de neglijat: tulburarea de identitate asociativă apare mai frecvent la rudele de gradul I ale pacienţilor care prezintă această afecţiune, decât în populaţia generală. Ea apare mai ales femei (90% dintre persoanele diagnosticate sunt femei); femeile au, în medie, 15 personalităţi în comparaţie cu bărbaţii care au aproximativ 8 manifestări distincte. Să ne reamintim că cele două surori au trăit practic aceleaşi frustrări şi traume psihice în copilărie şi astfel avem tabloul etiologic complet.
Similitudinea dintre cele două “proorociţe-surori” apare şi la nivelul manifestărilor fiziologice, cum ar fi somnul profund în care cădeau în timp ce avea loc “lucrarea”. Caracterul repetitiv al experienţelor personale şi factorul stimulativ venit din exterior, de la “păstori” şi de la “popor”, care cereau minuni prin însăşi pretenţiile lor de “a vorbi cu Domnul” (de regulă, cu scopul de “a-L ispiti” în legătură cu interesele lor meschine) puteau forţa trecerea de la manifestările disociative comune (somnul, spre exemplu, care presupune doar “pierderea contactului” cu realitatea apropiată) la disocierea cronică, sindrom ce provoacă deteriorarea gravă a echilibrului psihic. Faptul că, la fel ca şi Verginica, lelica Maria era detaşată senzorial de lumea materială, dar vorbea prin somn cu şi totodată din dreptul altor persoane, poate fi cotat ca o manifestare patologică majoră. A presupune că “prin lelica Maria nu vorbea omul”, căci ea era adormită, este o ipoteză condiţionată de o sănătate perfectă din punct de vedere psihic, caz în care ar trebui exclusă vorbirea prin somn din dreptul altor persoane. De altfel, această ipoteză cade din start atât la Maria cât şi la Verginica , atâta vreme cât (după cum rezultă din mai multe depoziţii ale unor martori oculari) ele “prooroceau” inclusiv în stare de veghe. Or, în această situaţie, detaşarea factorului uman de participarea concretă la actul “proorociei” este imposibil de decelat. Un om care pretinde că prooroceşte de la Dumnezeu ori este crezut pe cuvânt, fără a i se cere nici o justificare suplimentară, ori nu este crezut, pur şi simplu. Cea care delimitează farsa de adevăr este proorocia în sine, care se raportează afirmativ sau negativ la o serie de criterii de validare.
Concluzia nu se poate deci formula fără a trece în revistă aceste criterii de validare ale proorociei. În prealabil, pentru a stabili gradul de disociere determinat de manifestările oniric-“prooroceşti” ale Mariei, va trebui să trecem în revistă unul câte unul criteriile din Scala Experienţelor Disociative care descriu gradul de implicare în simptomatologia pacienţilor de acest tip:
a) 90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor
b) 87% - declară că aud voci care le vorbesc
c) 82% - declară că aud voci care vin din interiorul lor
d) 81% - simt că o altă persoană îi controlează
e) 81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
f) 73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun si “noi”
g) 70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume
h) 62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
i) 56% - trăiesc sentimente de derealizare
j) 44% - nu recunosc persoane care se comportă familiar cu ei
k) 42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
l) 31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor
m) 27% - în diferite momente, au scrisuri diferite
Vom relua aceste criterii unul câte unul şi vom căuta pentru fiecare din ele să regăsim în scrierile pucioşilor texte de unde să rezulte care dintre aceste experienţe disociative nu îi erau străine lelicăi Maria.
a) 90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor
Exemplul 1. În care “Trâmbiţa Verginica”, ajunsă în ceruri, se reîntoarce pe pământ să trâmbiţeze din lelica Maria, sora sa după trup:
“... O, zice Domnul: „Verginico, vei merge înapoi pe pământ şi întări-voi trâmbiţa Mea prin mlădiţa crescută dintr-o rădăcină cu tine, pentru pregătirea poporului pe care l-ai câştigat“.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 01-08-1982)
Exemplul 2. În care Dumnezeul Pucioasei coboară din cer şi se aciuează în trupul lelicăi Maria:
“... Cobor şi Mă aciuez în acest trup, că pământul e murdar, e plin de tină şi de păcat, şi pe timp ce trece nu mai aveţi pe unde călca cu piciorul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 02-04-1989)
b) 87% - declară că aud voci care le vorbesc
În cursul şedinţelor de “comunicare”, lelica descria uneori un dialog cu una sau mai multe persoane din lumea “de dincolo”, dialog în care lelica nu intervenea , dar îl reproducea aidoma, gura ei reproducând dialogul.
Exemplu. În care Maria aude vocea Domnului, conversând cu spiritul Verginicăi. Domnul îi porunceşte Verginicăi să o invesească pe Maria succesoare indirectă la “pororocie”, adică vor “prooroci” amândouă:
“ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
c) 82% - declară că aud voci care vin din interiorul lor
Exemplu. În care Maria aude vocea Verginicăi, care îi vorbeşte din partea “Domnului”. Duhul Verginicăi vorbeşte prin gura Mariei cu cei doi “păstori” - păstorul Daniel, zis nea’ Mişu, (pe numele său adevărat Dănciucă Gheorghe) şi păstorul Cristea, zis nea’Cristea (pe numele său adevărat Costache Cristea):
“...Iată ce îmi zice Domnul: ”Du-te, Verginica, du-te, că au intrat lupii în oile tale. [...] Of, Daniele şi Cristea, veniţi în ajutorul oilor mele.[...] Lelica, spune-le să te creadă că eu le vorbesc, eu, mămica lor, păstorul [...] Nu v.am părăsit. Mereu vin şi vă cercetez şi vă binecuvintez masa şi casa şi pe toţi “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 februarie 1982)
d) 81% - simt că o altă persoană îi controlează
Exemplul 1. Viaţa lelicăi Maria era condusă în toate amănuntele de către spiritul Verginicăi:
“După plecarea ei cu trupul dintre noi, toate soroacele ce i s-au făcut au fost dirijate de duhul ei, căci o trimitea Domnul la sora ei, Maria, şi îi spunea ce mâncare să pregătească, ce lucruri să dăm milostenie şi cui să le dăm. După împlinirea unui an, când s-au împlinit soroacele rânduite de sfânta biserică pentru uşurarea sufletului şi trecerea prin cele douăzeci şi patru de vămi ale văzduhului, a venit la sora ei în vis şi i-a zis: „Surioara mea, m-a trimis Domnul înapoi la poporul meu, că atunci când mă petreceaţi la mormânt, duhul necurat juca de bucurie şi zicea că a rămas poporul singur, pe mâna lui“. De atunci mămica Verginica îi şoptea mereu la ureche sorei sale cuvinte de la Domnul pentru corectarea vieţii noastre şi ne aducea noile învăţături şi cerinţe necesare intrării la nunta Mirelui ceresc. Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: „Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile“. Iar mămica ne-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul după naşterea copiilor şi a oprit-o de la carne, ceea ce ea a împlinit cu toată dragostea. Mămica Verginica a condus în toate amănuntele viaţa surioarei sale, Maria, şi îi spunea să facă mătănii, să fie şi pentru ea, căci zicea: „Eu, lelico, cât timp am fost în trup, am fost în suferinţă şi nu am putut să fac“. O trimitea la preotul din sat să-l roage să spună poporului în biserică să facă semnul crucii drept, zicând: „Decât o sută de cruci strâmbe, mai bine una dreaptă. Crucea strâmbă osândeşte, crucea dreaptă mântuieşte. Să nu mai pună creştinii perniţă când stau în genunchi, căci Măicuţa Domnului nu pune aşa ceva, şi are răni la genunchi, rugându-se pentru toată lumea“. Aşa a condus Dumnezeu apoi pe poporul Său în restul vremii comunismului, prin cuvântul Său transmis prin gura proorociţei Virginia, scris de mâna surioarei ei.”
(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 73, după mărturisirea lui Bănescu Emilian)
Exemplul 2. Lelica Maria este chemată să lase totul deoparte şi să o servească pe Verginica:
“Lelica mea, trezeşte-te şi mă vezi, că am venit şi vin mereu, dar nu mai am mult de venit. Mai am un pic, mai am un pas. Serveşte-mă, lelica mea, că mă serveşti în binele tău şi al poporului şi al tuturor celor care mă ascultă şi mă primesc.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25 iunie 1982)
"... O, lelica mea, fii bine atentă la ce spun eu, la ce te rog eu. Avem mult de lucru. Când mai terminăm? Cine să mă ajute pe mine să îndeplinesc ceea ce mi-a dat Domnul? Lasă la o parte toate şi ajută-mă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 10 iulie 1982)
e) 81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
f) 73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun si “noi”
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
g) 70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume
Exemplu. În interiorul lelicăi Maria era viu Domnul Iisus Hristos:
“La 19 februarie 1991 am văzut-o pe mama Maria că era în convorbire cu Dumnezeu prin rugăciune, şi am văzut doi porumbei albi, unul la gura mamei Maria, şi unul aducea grâu din ceruri. Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu, ediţia 2006, pag.60, după mărturisirea preotului Gherasim)
h) 62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
Exemplul 1. În care, subiectul mărturiseşte că “uită degrabă”. Deoarece nu se poate concepe ca “uitucul” să fie Dumnezeu, dar trebuie să aibă trup pentru durerile ce le simte, rezultă că persoana care scrie povestea este lelica:
“ Mă face câte o durere să uit degrabă, că iată o întâmplare adevărată. Trei feciori [...] Aşa se va întâmpla, tată, şi cu voi, cei pe care v-a ajutat Dumnezeu [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28 ianuarie 1989)
i) 56% - trăiesc sentimente de derealizare
Derealizarea este o tulburare a conştiinţei care face ca bolnavul să perceapă în mod straniu, ireal, mediul înconjurător. Dacă apar imagini şi personaje noi, experienţele de acest gen sunt denumite “vedenii”. Vedeniile pot fi de la Dumnezeu (caz în care ele nu pot fi patologice), de la diavol ( caz în care vedeniile sunt însoţite de degradări ale psihicului şi/sau corpului fizic), sau de la omul aflat în stare de alterare psihică (derealizare propriu-zisă).
Exemplul 1. În care se vorbeşte despre o vedenie macabră a lelicăi Maria:
“Sora Maria, prin care Domnul Şi-a continuat lucrarea Sa, a avut în anul 1991 această vedenie: a văzut o mare de sânge, şi popor mult înota în acel sânge. Şi s-a ivit pe mare o barcă în care era Domnul Iisus Hristos, iar poporul înota spre barcă, şi Domnul îi lua pe fiecare, îi scutura de sânge şi îi suia în barcă. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.51, după mărturisirea lui Neacşu Petre)
Exemplul 2. În care se vorbeşte despre o vedenie cu sufletele părinţilor lui Ilie Bunea, îngreuiaţi cu poveri materiale în lumea spirituală:
“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat ce au în spate aşa greu şi unde se duc cu această greutate. Şi ei nu ştiau ce să mai facă de bucurie că m-au întâlnit, iar în loc să-mi dea răspunsul la ce i-am întrebat, mă întrebau cum să facă ei şi pe cine să trimită acasă pe pământ la ai lor copii, să facă ce-or şti şi ce-or putea, să-i scape şi pe ei de această povară, că n-o mai pot. Şi mi-au spus că şi nenea Gheorghe Drăgan cu soţia lui tot aşa cu povară umblă în spate. Şi iar i-am întrebat pentru ce poartă această povară şi până când. Şi ei au început să plângă şi n-au mai putut să-mi dea răspunsul de plâns. Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, şi dacă Judecătorul Se va îndura să le-o ia, scapă de ea, iar dacă nu, rămân pe veci cu ea, pentru lăcomia de pământ, că se judecau prin tribunale pentru a avea pământ. Aveau dreptul, nu aveau, se judecau ca să-l câştige. Iar acum ce au câştigat?că-l poartă în spate, şi nu ştie nimeni cât timp.” Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, ”, fragment din mesajul datat la 9/22 iulie 1984)
j) 44% - nu recunosc persoane care se comportă familiar cu ei
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
k) 42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
l) 31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
m) 27% - în diferite momente, au scrisuri diferite
Exemplu. În care, la momente diferite, scrisul lelicăi se schimbă din albastru în roşu:
“... O, de ce te uiţi cu mirare şi nu ştii ce să crezi? Ţi s-a schimbat scrisul din albastru în roşu. Eu, Dumnezeu, care Mi-am dat viaţa pentru voi, Eu care am sânge în mâini şi în picioare şi în coasta Mea însângerată, ţi-am amestecat scrisul cu sângele Meu, să-Mi scrii durerea Mea cu sângele Meu”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 18 iulie 1988)
În lipsa unui martor extern neutru, care să confirme spusele de mai sus, ne aflăm în continuare în faţa unei enigme:
- ori este vorba de o minune pur şi simplu;
- ori este vorba de o impresie patologică, rezutat al unor reflecţii disociative;
- ori este vorba de o simulare - de regulă, persoanele cu probleme disociative au scoruri mari la testele de hipnotizabilitate şi capacitate disociativă. Indivizii simulanţi prezintă o simptomatologie floridă si urmăresc un beneficiu extern (în acest caz, ar putea fi un test de impresionabilitate pentru destinatarii “mesajului”)
În concluzie, pot fi reconstituite din scrierile pucioşilor mai mult de jumătate din criteriile care susţin o participaţie personală, dar patologică, a lelicăi Maria la comunicările de la Pucioasa zise “mesaje cereşti”.
B. al doilea vector: diavolul. Întrebarea este deci: Prin lelica Maria vorbea diavolul?
Pentru a răspunde la întrebare trebuie să cântărim efectele benefice sau negative aduse de propovăduirea lelicăi Maria. Spre deosebire de Verginica, pe care pucioşii o declară “sfântă”, lelica are un rol marginal: acela de a face legătura ca o punte între Verginica şi Mihaela. Ca să se vadă şi mai limpede că a fost o punte, liderii pucioşi au falsificat mesajele lelicăi în felul următor: cele din anii 1982-1984 le-au atribuit Verginicăi prin fasificări masive în text; cele de după 1984 le-au lăsat cum erau, ca să rezultă că în partea a doua a activităţii sale “prooroceşti”, lelica a primit şi ea cinstea de a-i vorbi Domnul direct, fără intermediul Verginicăi. Apoi au consemnat acest fals în scris, printr-un alt cuvânt, care scoate evidenţă aceste două etape:
Etapa 1, anii 1982-1984, cea falsificată (Verginica îi vorbea Mariei din cer) este ilustrată prin cuvintele: “Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea”;
Etapa a 2-a ( “Domnul îi vorbea Mariei din cer):
“– Doamne, [...] Tu eşti Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, focul cel mistuitor, care m-a pârjolit pe mine vreme de douăzeci şi cinci de ani în mijlocul unui popor [...] Eu, [...] m-am rugat Ţie s-o cureţi pe surioara mea, s-o peţeşti pentru Tine, iar eu să-Ţi fac trecerea mai departe spre popor, Doamne. Tu ai împlinit rugăciunea mea cea pentru poporul meu şi mi-ai pregătit puntea. Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea, şi din cer am lucrat pe pământ cu ea, şi mi-am încredinţat poporul că ea este cuvântul meu prin ea. Am făcut semne mari, doveditoare pentru mine în ea, şi Te-am rugat apoi să treci cu mine în ea şi Tu, Doamne, iar apoi să-Ţi fac trecerea între mine şi poporul meu, ca să nu moară lucrarea cuvântului Tău, lucrarea cea începută prin mine de Tine în anul 1955. Ai lucrat minunat, Doamne. Ai lungit zilele surioarei mele şi Ţi-ai făcut trecerea spre poporul cel nou pe care-l hrăneşti azi cu tainele cele din urmă, cu împlinirile vestite încă din vremea trupului meu pentru ca să se săvârşească peste pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-1999)
Pe la sfârşitul activităţii ei “prooroceşti”, lelica este mustrată (de duhul care-i vorbea Mihaelei) că e prea "slabă", lăsându-se manevrată de către creştini pentru interese meschine.
Între anii 1990 şi 1994, la Pucioasa vorbeau la mare concurenţă două duhuri distincte, ambele pretinzând că vorbesc pentru şi din dreptul lui Dumnezeu. Unul dintre duhuri vorbea prin lelica Maria, aşa cum văzuse ea că vorbise şi Verginica, sora ei, către popor, adormită(?) în pat. Din ce a apărut în carte reiese că textele lui păreau scurte, seci, scrise într-un limbaj rustic. În cei patru ani au fost consemnate 303 mesaje, care se întind pe 38 pagini de carte, în medie câte 8 mesaje pe pagină. În aceeaşi perioadă, mesajele primite de leliţa Mihaela de la duhul care îi vorbea ei au fost în număr de 249 şi se întind pe 438 pagini de carte, în medie câte 1/2 mesaj pe pagină. Explicaţia e simplă: concurenţa dintre cele două “proorociţe” s-a prelungit şi după moartea Mariei: liderii pucioşi au prescurtat la maximum aproape toate mesajele lelicăi, în timp pe cele primite de Mihaela le-au reprodus integral.
Odată declanşat conflictul de interese pentru obţinerea hegemoniei la “proorocie” , liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor o declară pe Verginica de partea lor, iar pe lelica o prezintă în culori nefavorabile, prizonieră intereselor unor “creştini plini de răutate”, care nu-i preţuiesc pe noii lideri de la Glodeni. Duhul Verginicăi îl trimite pe Nicuşor în solie la lelica, căutând s-o convingă prin el că acei creştini care o preţuiesc sunt de fapt oameni cu vicleşug, pe care Domnul îi păsuieşte şi “le caută în plăcerile lor” numai ca să n-o mai supere pe lelica spunându-i adevărul despre ei. Aberaţiile se ţin lanţ şi intrigile se ţes insidios: ceea ce nu-i spune Domnul lelicăi va trebui ca Nicuşor să-i sugereze, căci aici se potriveşte proverbul “bate şeaua ca să priceapă iapa”. Deşi lelica primeşte şi ea mesaje de la acelaşi duh al Verginicăi, duhul rival (cel care vine la Mihaela) se comportă ca şi când singurul mijloc de comunicare disponibil la lelica este... Nicuşor:
“ Nicuşor, mai du-te, mămică, pe la lelica mea câteodată, că merg cu tine şi eu. O, şi pentru că ai călcat cu paşii tăi pe acolo, ce mult rău am spulberat eu de la ea şi ce lucru bun am făcut noi amândoi la ea, că la ea se duc creştinii mei cu toate gândurile lor, şi au în ei duhul răzvrătit, şi Domnul n-o mai supără pe surioara mea şi nu-i mai spune ei că nu e bine cum sunt creştinii mei, nu e, mămică, nu e. Creştinii mei sunt plini de răutate pe ce am eu la voi şi sunt cu învinuiri asupra voastră şi sunt cu pretenţii şi cu vicleşug, şi Domnul le caută în plăcerile lor numai ca să ţină ascuns cuibuşorul de la voi, ca să putem ajunge la capăt cu lucrul bine împlinit. O, şi dacă ai fost la ea, dacă ai asculta de trimiterea mea, să ştii, mămică, să ştii că te voi răsplăti cu iubirea mea cum oi şti eu, că vreau să te am mai cu curaj şi mai cu nădejde la lucru, că n-am , mămică, lucrători şi n-am de ajunsă credinţă în toţi şi n-am de ajuns loc în toţi. [...] Măi, copilul meu, cât S-a bucurat Domnul că te-a văzut în casă la surioara mea! Şi uite că dusul tău acolo şi darul ce i l-ai dus L-a făcut pe Domnul să întărească cu multă putere cerească paza de la voi şi ocrotirea de la voi. A plâns Domnul de bucurie şi S-a hotărât să-Şi arate puterea Sa în calea oricui ar veni să vă destrame vouă pacea şi liniştea care trebuie să trăiască aici, dar vrea Dumnezeu mai multă inimă, că din toată inima cerului vă iubeşte şi vă aşteaptă să vă vadă biruinţa, căci El este în faţa lucrului vostru.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-09-1990)
Păstorii (nea ‘Mişu şi nea’Cristea), la rândul lor, sunt rugaţi să o lămurească pe lelica că partida e pierdută (indirect, ea va trebui să înţeleagă din expresia“să ştie şi ea mai bine cum e vremea aceasta”, că ar face mai bine dacă s-ar retrage de la “proorocie”) deoarece creştinii ei sunt “bătuţi de vânt”, o înşeală pe la spate şi au pretenţii inacceptabile de la “Domnul”:
“ Voi vorbi cu voi, păstorii Mei [...] Ajutaţi şi pe surioara mea să ştie şi ea mai bine cum este vremea aceasta. Mi-e milă de ea. Creştinii cei bătuţi de vânt vin spre ea, şi unii îi dau câte ceva cu linguriţa, şi cu coada lingurii îi scot ochii, şi au apoi pretenţie la Domnul, dar Domnul nu se lasă ispitit, şi creştinul nu ştie aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14/27 iulie 1991)
După încă un an, “păstorii” sunt rugaţi din nou s-o convingă pe lelica că “poporul ei” nu mai merită să se ostenească pentru el: nimeni n-o ajută, toţi fură şi “storc” avantaje preţioase de la “Domnul” pe care le risipesc apoi în nelegiuiri şi astfel îşi bat joc de lelica: îl ispitesc şi îl fură pe “Domnul” păcălind-o pe lelica în multe feluri, iar lelica nu ştie ce să se mai facă cu ei. Miza ispitirii este “ieslea” de la Glodeni, adică locul unde liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor şi-au stabilit “cartierul general”:
“Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveţi grijă de surioara mea, ca să înţeleagă şi ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei şi nici creştinii n-o lasă să fie aşa cum voieşte cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creştini care fură, măi mămică, pentru că aşa cred ei că e bine. Fură şi storc de la Domnul, şi se duc şi stau în nelegiuiri şi în lume şi îşi bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea şi fură de la Domnul, şi ea nu mai ştie cum să stea faţă de Domnul. Am creştini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiţi drepţi şi lucraţi pe unde este de lucrat. Lucraţi cu atenţie şi cu adevăr şi cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creştinii acestui popor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-11-1992)
După încă o lună, “păstorii” nea’ Mişu şi nea’ Cristea sunt din nou mustraţi că n-o ajută pe lelica Maria ca “să fie cu Domnul”, adică să-şi abandoneze turma de creştini fideli care i-a mai rămas (pe motiv că aceştia sunt de fapt ispititori şi nu slăvesc pe “Dumnezeu”), apoi să renunţe la "proorocie" şi să intre sub suzeranitatea noilor lideri pucioşi de la Glodeni. Acei creştini vechi (în aparenţă încă fideli lelicăi) aveau pretenţia ca, dacă au stat lângă Verginica, să aibă dreptul să stea şi pe lângă surioara ei (numai din interes însă, “ca să fure cuvinte de la Domnul”). Păstorii sunt somaţi ca să pună căpetenii peste popor ca să-i domolească zelul şi “străjeri” care să stea barieră între creştini şi lelica, promovând exclusiv “aşezările cele noi” (adică să-i susţină pe noii lideri de la Glodeni). Păstorii sunt apoi mustraţi că îndoiala lor în legitimitatea noilor lideri pucioşi (Mihaela şi Nicuşor) îl face pe Dumnezeul Pucios să cadă sub cruce, căci El este în luptă grea cu întunericul din creştini şi cu necredinţa lor în noua ordine de la Glodeni şi în noii lideri. Lupta pentru supremaţie între noii lideri pucioşi şi “poporul cel vechi”, care se încăpăţânează să o susţină haotic, cu neorânduială, pe lelica, este Golgotă pentru “Dumnezeul” pucios, care e de partea noilor lideri, iar “păstorii” sunt şovăielnici şi sunt prinşi la mijloc.
“O, de ce nu vreţi voi s-o ajutaţi şi pe sora lui Verginica, măi păstorilor? Iată, iar vă spun: ajutaţi-o şi pe ea să fie cu Mine. Vă spun mereu, şi nu voiesc să stea împotriva voastră acest cuvânt mereu spus. Păstoriţi oile, măi tată. Învăţaţi-le să nu mai întindă mâna. Învăţaţi-le să lucreze şi cum să lucreze. Voi vreţi să pierdem toate oile? S-a umplut masa cea din cer cu cuvinte de ispitire de la creştini. În loc să slăvească pe Dumnezeu creştinul de câte ori are de suferit, el vine la vasul Meu şi bate şi îi zice ce a păţit, dar Eu sunt mai înainte de păţania lui. Creştinii vor să meargă cu ispitirea. Opriţi păcatul ispitirii de Dumnezeu, care se urcă de la acest popor! Moise a pus căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece, şi aşa a lucrat Dumnezeu în poporul Său. Dar cum se mai numeşte ce se întâmplă în vremea aceasta? Cel ce a stat lângă Verginica, stă, şi voieşte să stea şi lângă surioara ei. Dar ce a făcut acest popor? Ştiţi voi ce a făcut? Că dă deoparte pe acest străjer ca să poată lua, ca să poată fura de la Domnul. Dar să aibă oile păstor, măi tată, şi puneţi şi voi peste o sută şi peste cincizeci şi peste zece, că dacă nu este orânduială, atunci se numeşte babilon această îmbulzeală fără de orânduială, fără de aşezare. Puneţi străjeri pe ziduri, şi să se ţină seamă de aşezările cele puse, că iată ce încurcătură de limbi ajunge la uşa lui Dumnezeu! Vorbesc cu voi din cer, şi vă rog să nu vă mai îndoiţi de lucrarea Mea, că dacă nu v-aţi îndoi întru ea, Eu M-aş vedea din lucrul vostru, din duhul vostru, din iubirea voastră, din moartea şi din viaţa voastră. Puneţi-Mă la încercare, ca să vedeţi că Eu sunt, dar nu vă mai îndoiţi întru cele ce sunt cu Mine în această grădină. Şi dacă nu Mă veţi pune la încercare, atunci ce să fac? Să vă pun Eu, ca să vă fac credincioşi? Eu vă mai spun o dată cuvântul Meu: Eu sunt, şi sunt adevărat în această grădină. Sunt în luptă grea cu întunericul şi cu necredinţa din vremea voastră. Abia mai pot în cei prin care lupt să-Mi ridic slava Mea pe culmi şi pe înălţimi. Şi dacă mai sunt atacat şi de îndoiala de la voi, voi vreţi să cad sub cruce? Eu voiesc să biruiesc împotriva Golgotei şi să nu mai fie Golgotă în faţa lucrării şi desăvârşirii lucrării Mele, că nu sunt eroi cei ce biruiesc pentru neam fără de Mine, ci sunt eroi şi ostaşi biruitori cei ce biruiesc pentru Mine şi pentru poporul cerului sfânt, şi care slujeşte cerului sfânt. Eu voiesc să biruiesc, dar să voiţi şi voi, şi să Mă ajutaţi sub crucea vremii de azi. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 04-12-1992)
În cele din urmă, după ofensive de nestăvilit, lupta pentru putere a luat sfârşit: lelica a abandonat statutul de “proorociţă” a Domnului şi pe poporul ei cel vechi, rămânând doar cu gradul onorific de “punte de trecere” între Verginica şi noii lideri pucioşi. Se binecuvintează retragerea ei din munca duhovnicească şi se apreciază că viaţa ei a însemnat o adevărată împlinire pentru “Domnul”. Pentru a înăbuşi orice posibilă tentativă de restauraţie, liderii pucioşi trasează în jurul ei hotar de netrecut, ca nimeni să nu se mai apropie cu necurăţia lui de lelica şi să-i schimbe gândul de umilinţă. Începând de acum, lelica intră sub ascultarea noilor lideri de la Glodeni, care devin singurii depozitari ai dreptului de a manipula “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa. Cine iese de acum încolo de sub ascultarea celor doi lideri pucioşi ies şi din Cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta este declarată “taină înfricoşătoare” ca să nu îndrăznească unul să facă altfel. Puciul de la Pucioasa, în care lelica este trasă pe linie moartă, a reuşit. Ea a mai trăit izolată de “popor”, fără a mai promova vreo “proorocie”, până în anul 1998 când a murit şi a fost îngropată alături de surioara ei Verginica şi de mămica ei Andreiana în cimitirul satului de la Glodeni. “Păstorii” Daniel şi Cristea sunt invitaţi să se retragă şi ei cu demnitate de pe scenă, adică fără descurajare, amintindu-li-se că li s-a dat la vremea lor toiagul păstoririi, dar că nu şi-au prea înţeles menirea lor. Iar acum, odată cu retragerea din funcţie, li se dă în dar binecuvântare de sănătate, ca să-şi ducă mai uşor bătrâneţele. Cei doi lideri pucioşi rămaşi victorioşi, Mihaela şi Nicuşor, se vor putea bucura de acum de drepturi depline de conducători, fiind numiţi “fiii din grădiniţă” sau “fiii de la iesle” , singurii care vor aduce de acum încolo “Cuvântul” pe pământ. Ei sunt binecuvântaţi cu puterea împlinirilor şi vor lucra cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede hotarul:
“Se binecuvintează credinţa şi viaţa şi împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar şi însemnez hotarul şi curăţ mereu cele ale ei şi îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori şi ştergar ceresc, ca să fie mereu ştearsă de necurăţia din jur, şi îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte şi să vă iubească şi să vă vestească la poporul meu cel credincios şi la cel necredincios; şi îi dau duh şi cuvânt bun şi drept; şi îi dau duh de ascultare şi de atenţie, iar voi să-i vestiţi aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, şi o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare şi de împăcare şi de curăţire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, şi să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoşată taină în care voi staţi.
Se binecuvintează păstorii, măi copii, şi să se îmbrace cu putere şi să înţeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte şi din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-şi facă loc descurajarea, dar să nu-şi lucreze descurajare, şi, din contra, să-şi cureţe din jurul lor tot ce pot curăţi cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării şi al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu ştiu cât au înţeles ei atunci.
Iar vouă, fiilor din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu guriţele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, şi cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede, de-acum, hotarul. Voi, şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-12-1994)
Cartierul general al noilor lideri pucioşi este denumit “grădiniţa de la Glodeni” şi este pus sub ocrotirea sabiei de foc a arhanghelilor Mihail şi Gavriil, la fel ca grădina Raiului. Se binecuvintează generaţia tânără, cea care s-a pus cu fidelitate sub ascultarea liderilor pucioşi. Se binecuvintează şi liderii pucioşi, fii duhovniceşti adoptivi şi moştenitori deplini ai darurilor Verginicăi, de la care au primit duhul “proorociei”, ca fiind cei care “sunt învăţaţi din cer” ca să-i înveţe şi pe alţii :
“Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel şi cea care este în jurul grădiniţei mele de copii. Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil sunt în faţa ocrotitorilor cereşti.
Şi iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc şi îi cercetez şi lucrez în gândul şi în mintea lor şi le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, şi voi să vă adunaţi spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer şi pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-şi plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpăraţi.
Binecuvintez pe cei ce sunt învăţaţi de cer, şi pe cei ce învaţă din cer; pe cei ce se lasă învăţaţi, şi pe cei ce învaţă în numele meu, căci eu sunt învăţătoare în poporul meu, şi lucrez prin fii. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-12-1994)
Iar cei rămaşi “răzleţi de Dumnezeu”, fii după trup ai lelicăi, care nu s-au putut lipi cu duhul de noii lideri pucioşi, sunt căinaţi ca nişte neînţelepţi care n-au priceput că Verginica şi Maria au avut darul proorociei:
“O, fii ai lui Verginica, fii luaţi de la surioara ei, din porunca Mea! O, măi copilaşi răzleţi de Dumnezeu, cum de n-aţi voit să fiţi fii de prooroci, aşa cum v-a fost alegerea pe pământ? Verginica şi surioara ei de la care vă avea ea, au fost proorocii Mei pentru cea de a doua venire a Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 24-04-1998)
Care sunt aşadar, roadele Noului Ierusalim aflat sub ocârmuirea lelicăi Maria? Dacă ar fi să-i credem pe noii lideri pucioşi, “oile” de sub toiagul lelicăi au fost mai degrabă “capre”. Zece ani (1980-1990) au fost irosiţi în lupte surde pentru putere: numai răzvrătire, numai pizmă, dorire de mărire deşartă, neascultare, furt de cel sfinte, lipsă de înţelepciune şi de orizont duhovnicesc, căci creştinii din “poporul cel vechi” al lelicăi, moştenit de la Verginica, n-au înţeles să se plece sub înţeleapta ocârmuire a noilor lideri pucioşi, ci au complotat împotriva lor şi a noii orânduiri trasate de “Domnul” Pucioasei. Anul 1993 a însemnat de asemenea anul în care s-a pecetluit schisma faţă de Biserica Ortodoxă Română şi începutul derapajelor eretice din sânul noii biserici care se înfiripa pe tăcute.
În concluzie, este plauzibil ca diavolul să se fi folosit la modul instrumental şi de lelica Maria, având în vedere rezultatelor dezastruoase ale creştinilor pucioşi din această perioadă de naştere a schismei şi dospire a ereziei la Pucioasa.
C. Al treilea vector : Dumnezeu. Întrebarea conexă este : Prin lelica Maria a vorbit Dumnezeu?
Vorbirea lui Dumnezeu către oameni nu poate fi altfel decât ireproşabilă. Vom expune aici doar două grave deficienţe în propovăduirea lelicăi Maria intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. Acestea sunt:
1. Existenţa simultană a două duhuri şi a două “lucrări” distincte, la cele două “proorociţe” aflate în concurenţă şi luptă pentru putere în perioada 1980-1990, care au creat mare dezbinare, dezordine, invidii, antipatii şi lupte subterane între creştinii pucioşi, care ar fi trebuit să fie doar o singură turmă.
2. Existenţa unor “proorocii” fanteziste, incoerente sau de-a dreptul mincinoase în mesajele scoase pe piaţă de lelica Maria. Exemple:
- Proorocie despre regele Mihai, care va veni în România şi va restaura o conducere monarhică:
“... Dumnezeu voieşte viaţă curată în România. Dumnezeu curăţă pământul ţării româneşti. Dumnezeu, cu puţinul Său popor curat, va birui. O, nu Mă voi astâmpăra până nu o voi aduce pe România pe placul şi pe voia Mea. Nu Mă voi astâmpăra până nu-l voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi la mântuire. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu turma Mea cea mică voi fi biruitor, şi toţi ochii vor vedea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25-12-1989)
- Proorocie despre scaunul de judecată, care va fi în România:
“Scaunul de judecată va fi în România, pe care o spăl acum. Veţi vedea cu ochii şi adevărul şi dreptatea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25-12-1989)
Biblia prooroceşte că scaunul de judecată va fi în Ţara Sfântă:
“Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur” (Ioil 4,12)
Concluzie: Luând în considerare aceste grave deficienţe în propovăduirea “Cuvântului”, putem afirma cu convingere că nici prin lelica Maria nu a vorbit Dumnezeu.
………………………
Estera
9 aprilie 2010
………………………
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria” : o “trâmbiţă” retrogradată la rangul de “punte de trecere”
“Părintele Nicodim” se fereşte să facă o analiză similară, detaliată, asupra credibilităţii “textelor sacre” provenite de la lelica Maria, sora Verginicăi. El lasă să se înţeleagă că demonstraţia matematică pe care a făcut-o pentru Verginica, prin care a concluzionat fără echivoc că “Prin Sfânta Virginia vorbea Dumnezeu” , este în mod firesc valabilă şi pentru proorociţele care au urmat-o pe ea: şi prin lelica Maria a vorbit Dumnezeu.
Lelica a început să “trâmbiţeze” timid, la mai bine de un an de când Verginica părăsise lumea aceasta. Liderii pucioşi de astăzi plasează destul de ambiguu locul lelicăi în “lucrarea de proorocie” de la Pucioasa. Pe de o parte, admit că prin lelica s-a făcut o lucrare întru totul asemenea cu ce a Verginicăi:
“ Nu a existat niciodată vreo îndoială pentru cei ce cred, că prin sora sfintei Virginia (lelica Maria) Dumnezeu Şi-a continuat în acelaşi fel lucrarea Sa, dar din păcate nu toţi creştinii au crezut aşa” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)
“Am pus apoi pe surioara ei să-Mi audă cuvântul, căci pe ea o luasem din trupul suferinţei ei, şi mult cuvânt Mi-a scris şi surioara ei, căreia Eu, Domnul, îi dictam cuvântul Meu, căci Mi-am pregătit-o frumos şi pe aceasta, şi apoi intram şi în trupul ei, şi Îmi scriau cuvântul cei ce îl auzeau de la gura ei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12 decembrie 2007)
Pe de altă parte, primii care “nu au crezut aşa” se dovedesc a fi chiar actualii lideri pucioşi. În primul rând, pentru ei lelica nu a fost o “sfântă”, aşa cum a fost Virginia. Lelica n-a fost nici “trâmbiţă”, căci atunci ar fi fost nevoiţi să o coteze ca trâmbiţa a şaptea, cu care Apocalipsa se încheie. Or, lelica a murit (în anul 1997) şi Apocalipsa nici măcar n-a venit. Atunci liderii pucioşi au inventat ceva ingenios: lelica a fost... o punte de trecere. Pe această punte se trece în pas grăbit de la şfânta proorociţă Virginia la şfânta proorociţă Mihaela, ultimul prooroc (şi cel din urmă – se pare):
“ Unii, care au simţit ca o constrângere îndemnul de a trece la o viaţă creştinească mai sinceră şi mai curată, au preferat autosugestia, mulţumindu-se a-şi imagina că vorbirea Domnului a încetat odată cu plecarea la cer a sfintei Virginia, în anul 1980. Ei au respins de atunci posibilitatea unui fir continuator de coborâre cerească. Mulţi dintre ei au găsit prilej de poticnire în “pregătirea mai puţină a vasului” prin care se continua vorbirea din cer, spunând că “lelica n-a avut postul cel de patruzeci de zile”. [...] S-a îngrijit deci, Domnul, ca să poată să nu fie ei zdruncinaţi şi să creadă că lucrarea a continuat şi merge înainte. A fost nevoie însă de o “punte de trecere”, pentru că trupul sfintei Virginia devenise neputincios în a mai fi folosit pentru o aşa de mare lucrare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)
Acest text tendenţios este semnat anonim “Ucenicii”, fiindcă a fost scris de 1-2 adepţi mai docili la comanda directă şi sub supervizarea liderilor pucioşi în anul 2006, odată cu lansarea ediţiei a doaua a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”. După ce inventează sintagma salvatoare “punte de trecere”, ei păşesc hotărât mărşăluind cu bocancii pe această punte şi declarând că “lucrarea” se reia nu în 1982 (când a început lelica să vorbească “de la Dumnezeu” până în anul 1994), ci în 1990, când a început Mihaela să scrie texte ca de la Dumnezeu. Adică, cei 10 ani dintre anul morţii Verginicăi şi anul lansării Mihaelei ca “proorociţă a ultimei trâmbiţe, care este Domnul”, sunt trecuţi (nu sub tăcere, că asta nu se putea) în derizoriu, ca zece ani de necredinţă, în care “drepţii”, credincioşii, acoliţii noilor lideri au tot aşteptat să reînceapă lucrarea, aşteptare care li s-a părut a fi ... doar zece zile! :
“ Privind la poporul rămas opintit pe cale, sfânta Virginia spunea din cer cu durere: “Pentru cei pentru care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani. Iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani”( citat din Cuvântul lui Dumnezeu, vorbirea sfintei Virginia, 1/14 decembrie 1990)” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)
Aşadar, după cele zece zile de vorbire fără nici un rost a lelicăi Maria, apare soarele pe cer: Mihaela preia hăţurile “proorociei”. Altă gâscă, în altă traistă! Mesajele Mihaelei erau bogate şi lungi şi late, ticluite cu măiestrie şi cu substanţă, se cunoştea că ea a făcut liceul, în comparaţie cu lelica Maria care avea doar câteva clase de şcoală elementară. Se cunoştea! Ucenicii se grăbesc şi ei cu adulările la adresa noii lideriţe pucioase:
“ După anul 1990 chemarea Domnului şi-a deschis larg ecourile spre cei din lume mai mult decât până atunci [...] În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român. [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)
Trebuie că tare greu i-a venit, dar bine că a reuşit, în sfârşit, după zece ani de chin, în care “poporul Lui a rătăcit prin pustiul necredinţei”, să-Şi deschidă ecourile. Şi să-Şi pună şi temelia. Mai pusese El o temelie în 1955, dar şi aceea s-a surpat. Pentru cei care au uitat de la mână până la gură, “ucenicii” repetă imediat precizarea de maximă importanţă, ca să fie clar pentru toată lumea, odată pentru totdeauna:
“Sora sfintei Virginia, lelica Maria, a fost puntea de trecere de la o generaţie de creştini la alta” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)
Dar ce rost a mai avut această “punte”, dacă în plan prozelitist n-a făcut mai nimic? Ei bine, liderii pucioşi i-au găsi unul tocmai potrivit: să-i legitimeze pe ei, pe liderii pucioşi, “noua generaţie” care vine tare din urmă şi preia hăţurile din mers de la “ăi bătrâni”, că “şi ei sunt de la Dumnezeu”. Să-i legitimeze că ei sunt “cei ce rămăseseră credincioşi lângă El”. Să-i întărească pe ei că sunt “cei aleşi dintre cei chemaţi”. Să-i certifice pe noii lideri pucioşi (leliţa Mihaela şi nenica Nicuşor) că “ei sunt temelia tainică şi trainică a noii lucrări de la Pucioasa; ei sunt noul început al Bisericii Sale dreptmăritoare; ei sunt fiii Lui cei iubiţi, şi pe ei să-i ascultaţi ! Ei sunt cei care de atunci încoace aud şi scriu “Cuvântul lui Dumnezeu” (spre deosebire de lelica Maria, care “auzea şi rostea Cuvântul”). Aşadar este vorba acum de o deosebire epocală, un salt calitativ uriaş: apare în istorie, la Pucioasa, un fir nou de Cuvânt Dumnezeiesc”, firul scris, faţă de firul cel vechi, firul vorbit)”:
“ În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român. Atunci El i-a ales dintre cei chemaţi pe cei ce rămăseseră credincioşi lângă El şi i-a aşezat pe pământul ales de la Glodeni-Pucioasa, pe care în anul 1991 urma să fie ridicată Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, după legea creştin-ortodoxă. Odată cu această temelie văzută, care împlinea în duh profeţia Apocalipsei, de cer nou şi pământ nou, şi în paralel cu lucrarea de coborâre a cuvântului Său prin sora sfintei Virginia, Dumnezeu a pus în aceste locuri şi o temelie tainică şi trainică. El i-a ales pe acei creştini care de atunci încoace aud şi scriu cuvântul lui Dumnezeu, acest nou fir de coborâre cerească, lucru pe care Domnul îl profeţise demult prin sfânta Virginia, iar acum îl întărea şi îl certifica prin sora ei, lelica Maria, adeverindu-i împlinirea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)
Acum, că lucrurile sunt clare cu lelica, leliţa şi nenica, şi cu raporturile de certificare dintre ei, să trecm la oile noastre. Cine vorbea prin lelica Maria?
Preluând raţionamentul Nicodimului Pucios, făcut pentru “Sfânta Virginia”, rezultă că şi în cazul lelicăi ne stau în faţă aceiaşi trei vectori de transmisie a mesajului ceresc prin lelica: omul, diavolul sau Bunul Dumnezeu. Care să fie cel mai plauzibil dintre ei? Îi vom lua pe rând.
A. Primul vector: omul. Întrebarea este deci: Prin lelica Maria vorbea omul?
Pentru a răspunde la întrebare să vedem mai întâi cum era percepută din exterior prestaţia de “poorociţă” a lelicăi. Lelica Maria, primea “mesajele cereşti” aparent la fel ca şi sora ei Verginica (din punct de vedere a manifestărilor exterioare), dar substanţial diferit, din punct de vedere a mijloacelor. Mai precis, pucioşii s-au străduit să-i convingă pe cititorii cărţii “Cuvântul lui Dumnezu” că Mariei nu-i mai vorbea Dumnezeu direct, ci prin intermediar, iar intermediarul era chiar Verginica, aflată acum în ceruri. Stau dovadă zeci de “corecţii” (în fapt, modificări frauduloase) pe care ei le-au făcut odată cu lansarea unei noi ediţii a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” şi prin care ei lasă să se înţeleagă că nu Dumnezeu îi vorbea lelicăi, ci Veginica din ceruri îi vorbea. Pentru exemplificare vom da aici doar două exemple, în care intervenţiile frauduloase sunt mai ample:
Primul exemplu:
1. “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
1. “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)
Acest text este poate cel mai edificator asupra falsificărilor masive privind substituirea de persoană. Se sugerează că nu Dumnezeu îi vorbeşte lelicăi, ci Verginica îi vorbeşte. Modificările urmăresc să introducă în mod fraudulos explicaţii suplimentare privind noul statut al lelicăi Maria vis-a vis de “poporul” pucios: ea nu va fi o nouă “trâmbiţă”, ci va fi doar un instrument pasiv şi docil prin care “spiritul Verginicăi”, acum eliberat prin moarte, comunică mai departe cu “poporul ei”. Liderii pucioşi inventează “carneţelul” în care lelica va nota tot ce-i va comunica duhul (duha) Verginicăi pentru “popor”. Verginica va lucra din cer cu gura ei spirituală, iar lelica va lucra pe pământ cu mâna ei materială. “Domnul” nu mai este iniţiatorul şi susţinătorul dialogului, ci dispare pur şi simplu din peisaj, iar legătura directă dintre “Domnul” şi lelica, (aşa cum apare ea, la modul concret, în ediţia întâi a cărţii), este de acum o palidă amintire (doar pentru cei care au citit ediţia întâi şi vor cu orice preţ să mai aibă aducere aminte). Altminteri, lelica Maria primea mesajele la fel: tot adormită şi tot inertă şi neparticipativă ca şi Verginica.
Al doilea exemplu ilustrează la fel de clar caracterul intenţional şi interesat al mistificării:
2. “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 iulie 1983)
2. “[…] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 21 iunie/4 iulie 1983)
După câteva zeci de modificări aferente perioadei de început ( februarie 1982 - decembrie 1984), liderii pucioşi au renunţat, lăsând impresia că după anul 1984, trecând perioada în care lelica şi-a făcut rodajul cu mesaje de la Verginica, “Domnul” a început să vorbească şi prin ea în mod direct. Mai ales că se apropia perioada când lelica trebuia să-i certifice pe ei, pe liderii pucioşi, că sunt continuatorii de drept ai “lucrării”. De data asta “certificarea” trebuia să vină în mod direct, de la Dumnezeu, nu prin intermediar (adică prin Verginica).
Dar, este lelica perfect conştientă de statutul ei de “punte de trecere”? Asemănările dintre “proorociile” lelicăi şi cele ale Verginicăi sunt izbitoare. Amândouă aud voci. Amândouă cad în transă disociativă şi “proorocesc” în somn. Amândouă se trezesc fără să ştie ce au făcut şi ce au vorbit. Amândouă au tresăriri, angoase, vise, coşmaruri şi viziuni macabre. Plecând de la premisa că au trăit aceeaşi copilărie nefericită, marcată de lipsuri, boli, traume psihice, pierderea tatălui la o vârstă fragedă, este posibil ca Maria să fi fost marcată psihic suficient de grav, încât ea să preia “din mers” manifestările disociative care au marcat-o pe Verginica?
Atât mesajele lelicăi, cât şi cei care au cunoscut-o pe lelica Maria şi au descris-o în amintirile lor, arată că şi lelica ascundea în fiinţa ei două sau mai multe identităţi disticte, care alternau în controlul comportamentului general. Cei care au descris trăirile interioare ale lelicăi au remarcat trecerea rapidă de la o personalitate la alta, însoţită adesea de modificări comportamentale subtile, tresăriri şi conexiuni tainice cu lumea de dincolo:
“Între ei era şi o femeie în vârstă, cu un chip deosebit de blând, foarte tăcută, intervenind foarte rar în discuţie şi tresărind adesea, ca şi cum vorbele pe care le spunea le-ar fi auzit într-o şoaptă tainică. Aceea era mama Maria, sora sfintei Virginia, femeie prin care Domnul a binevoit să conducă mai departe poporul spre grădina Edenului, nu doar pe Adam şi Eva, cei proaspăt izgoniţi după facerea lor de către Dumnezeu, nu doar poporul Vechiului Testament, ci întreg poporul creştin al Noului Ierusalim (poporul Domnului). [...] Erau cuvinte care veneau din interiorul şi din afara acelui trup; parcă aparţineau şi nu aparţineau acelei fiinţe care, când se trezea, semăna cu un albatros aşezat pe o suprafaţă terestră. Spre sfârşitul cuvântului ceresc acea voce îl chema insistent pe părintele Florea, care refuzase să vină să asculte” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 76)
Este posibil ca lelica Maria să decadă din necesitate în manifestări patologice similare celor experimentate de sora ei? Studiile de specialitate au demonstrat că, în cazul sindromului de tulburare de identitate asociativă, stările disociative se pot declanşa şi din exterior, la subiecţii supuşi unor proceduri de persuasiune. În contextul dispariţiei factorului coagulant al “poporului” pucios, care era Verginica, singura soluţie de a ieşi din criza de putere era o substituire credibilă a liderului. Este posibil ca păstorii nea’Cristea şi nea’Mişu să o fi influenţat pe lelica Maria, căutând instinctiv o soluţie disperată de a ieşi din criză, de genul “dacă tot o visezi pe Verginica, spune-ne ce-ţi vorbeşte, ca să ştim şi noi”. Pe un teren sensibil, dar bine pregătit, ar fi fost suficient acest îndemn benign ca lelica să se transforme automat, acceptând volens-nolens responsabilitatea cea grea a “proorociei”, mai ales dacă “păstorii” consemnau cu coştiinciozitate în caietele lor ceea ce auzeau de la lelica Maria. Cazurile de reîntâlnire în vis cu Verginica, după moartea ei, nu erau neobişnuite în “popor”, iar lelica Maria a fost printre primele care au avut parte de aceste vise:
“După împlinirea unui an, când s-au împlinit soroacele rânduite de sfânta biserică pentru uşurarea sufletului şi trecerea prin cele douăzeci şi patru de vămi ale văzduhului, a venit la sora ei în vis şi i-a zis: „Surioara mea, m-a trimis Domnul înapoi la poporul meu, că atunci când mă petreceaţi la mormânt, duhul necurat juca de bucurie şi zicea că a rămas poporul singur, pe mâna lui“. De atunci mămica Verginica îi şoptea mereu la ureche sorei sale cuvinte de la Domnul pentru corectarea vieţii noastre şi ne aducea noile învăţături şi cerinţe necesare intrării la nunta Mirelui ceresc. Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: „Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile“. Iar mămica ne-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul după naşterea copiilor şi a oprit-o de la carne, ceea ce ea a împlinit cu toată dragostea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 73, după mărturisirea lui Bănescu Emilian)
“Într-o seară m-am rugat cu mai multă stăruinţă, iar noaptea am avut un vis: eram în pat, bolnavă, şi a venit sora Verginica şi m-a mângâiat şi mi-a spus: „Ai să fii vindecată. Du-te la biserica ce s-a făcut la Pucioasa“. Am venit şi am spus visul şi mi s-a dat mir din candelă. Mi s-a spus să mă ung cu el şi să-l folosesc şi în mâncare. La scurt timp nu mai aveam durerile pe care le-am avut.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 53, după mărturisirea Mariei Şerban)
“În anul 1991 am visat-o pe sora Verginica. Parcă mă aflam într-o gară cu lume multă, şi văd că se coboară de sus, din văzduh, sora Verginica, îmbrăcată în alb, ca o mireasă cu cunună pe cap, care strălucea mai puternic decât soarele. S-a îndreptat spre mine cu mâinile întinse, dar văzând alături pe fiica mea, care stătea jos că se simţea bolnavă, dar şi foarte murdară, a atins-o cu mâna şi i-a spus să se scoale. Şi fiica mea, de atunci s-a însănătoşit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 61, după mărturisirea Mariei Bălan)
“Pe 14 decembrie 1989 am avut un vis. Pe o piatră era un sicriu strălucitor în care se afla mămica Verginica. Era acoperită cu o pânză albă pe care am dat-o la o parte şi am stat de vorbă cu ea. Mi-a spus că nu e timpul să fie descoperită, fiindcă împrejurul sicriului se aflau nişte căţei. Mi-a spus să leg căţeii de şapte candele. Aşa am făcut, şi căţeii au ars. După două zile a început revoluţia. Pe 26 ianuarie 1992 am avut alt vis. Erau o mulţime de creştini împreună cu mămica Verginica şi erau îmbrăcaţi în veşminte albe. La un moment dat au fost ridicaţi în sus, şi lumea de afară zicea: „Uite pe cine am hulit noi!“” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 62, după mărturisirea Elenei Nicolae)
“Mama Verginica [...] într-o noapte, am visat-o venind la mine cu patru iconiţe, şi mi-a spus că sfinţii din ele îmi vor fi mereu de mare ajutor. Altă dată am visat-o cu sfântul Ioan Evanghelistul şi cu părintele Arsenie Boca; venise să mă întărească în încercările vieţii. În alt vis a venit la mine cu cei doisprezece apostoli, spunând: „Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor şi face sfat“. Eu nu pot spune că după plecarea ei cu trupul ea a încetat să vină în ajutorul creştinilor care au fost hrăniţi cu cuvintele vieţii prin gura ei, căci eu când eram ameninţată de necazuri strigam la ea, şi ea mă atenţiona: „Fii atentă cu cine stai de vorbă, că este lup în piele de oaie“, şi de atunci niciodată n-am plecat de acasă fără să o chem în ajutorul fiecărei zile, şi îi vedeam căzând la pământ pe toţi cei ce mă duşmăneau. [...] În anul 1991, primăvara, am visat-o că a venit şi mi-a zis că este alături de Măicuţa Domnului în ocrotirea României şi că ea este patroana cerească a poporului creştin care s-a ridicat prin lucrarea ce a avut-o ea de la Dumnezeu şi că ea este la cârma corabiei (care s-a ridicat la cuvântul Domnului, în anul 1992, la Pucioasa) şi care se numeşte biserica Noului Ierusalim.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 69-70, după mărturisirea Mariei Vlad)
De asemenea, aspiraţiile mocnite pentru o restaurare a “lucrării de Duh Sfânt”, după moartea Verginicăi, erau prezente în conştiinţele celor “rămaşi orfani”:
"Într-o noapte am avut un vis: a apărut mătuşa mea, Gurău Elena, [...] A spus că sunt atâtea flori, câte vorbe a spus sora Verginica. Şi mi-a zis: „Dacă voi, o mână de creştini, veţi avea credinţă, veţi reînvia Duhul Sfânt în România“.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 53, după mărturisirea Mariei Şerban)
De asemenea, nici factorul ereditar nu este de neglijat: tulburarea de identitate asociativă apare mai frecvent la rudele de gradul I ale pacienţilor care prezintă această afecţiune, decât în populaţia generală. Ea apare mai ales femei (90% dintre persoanele diagnosticate sunt femei); femeile au, în medie, 15 personalităţi în comparaţie cu bărbaţii care au aproximativ 8 manifestări distincte. Să ne reamintim că cele două surori au trăit practic aceleaşi frustrări şi traume psihice în copilărie şi astfel avem tabloul etiologic complet.
Similitudinea dintre cele două “proorociţe-surori” apare şi la nivelul manifestărilor fiziologice, cum ar fi somnul profund în care cădeau în timp ce avea loc “lucrarea”. Caracterul repetitiv al experienţelor personale şi factorul stimulativ venit din exterior, de la “păstori” şi de la “popor”, care cereau minuni prin însăşi pretenţiile lor de “a vorbi cu Domnul” (de regulă, cu scopul de “a-L ispiti” în legătură cu interesele lor meschine) puteau forţa trecerea de la manifestările disociative comune (somnul, spre exemplu, care presupune doar “pierderea contactului” cu realitatea apropiată) la disocierea cronică, sindrom ce provoacă deteriorarea gravă a echilibrului psihic. Faptul că, la fel ca şi Verginica, lelica Maria era detaşată senzorial de lumea materială, dar vorbea prin somn cu şi totodată din dreptul altor persoane, poate fi cotat ca o manifestare patologică majoră. A presupune că “prin lelica Maria nu vorbea omul”, căci ea era adormită, este o ipoteză condiţionată de o sănătate perfectă din punct de vedere psihic, caz în care ar trebui exclusă vorbirea prin somn din dreptul altor persoane. De altfel, această ipoteză cade din start atât la Maria cât şi la Verginica , atâta vreme cât (după cum rezultă din mai multe depoziţii ale unor martori oculari) ele “prooroceau” inclusiv în stare de veghe. Or, în această situaţie, detaşarea factorului uman de participarea concretă la actul “proorociei” este imposibil de decelat. Un om care pretinde că prooroceşte de la Dumnezeu ori este crezut pe cuvânt, fără a i se cere nici o justificare suplimentară, ori nu este crezut, pur şi simplu. Cea care delimitează farsa de adevăr este proorocia în sine, care se raportează afirmativ sau negativ la o serie de criterii de validare.
Concluzia nu se poate deci formula fără a trece în revistă aceste criterii de validare ale proorociei. În prealabil, pentru a stabili gradul de disociere determinat de manifestările oniric-“prooroceşti” ale Mariei, va trebui să trecem în revistă unul câte unul criteriile din Scala Experienţelor Disociative care descriu gradul de implicare în simptomatologia pacienţilor de acest tip:
a) 90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor
b) 87% - declară că aud voci care le vorbesc
c) 82% - declară că aud voci care vin din interiorul lor
d) 81% - simt că o altă persoană îi controlează
e) 81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
f) 73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun si “noi”
g) 70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume
h) 62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
i) 56% - trăiesc sentimente de derealizare
j) 44% - nu recunosc persoane care se comportă familiar cu ei
k) 42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
l) 31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor
m) 27% - în diferite momente, au scrisuri diferite
Vom relua aceste criterii unul câte unul şi vom căuta pentru fiecare din ele să regăsim în scrierile pucioşilor texte de unde să rezulte care dintre aceste experienţe disociative nu îi erau străine lelicăi Maria.
a) 90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor
Exemplul 1. În care “Trâmbiţa Verginica”, ajunsă în ceruri, se reîntoarce pe pământ să trâmbiţeze din lelica Maria, sora sa după trup:
“... O, zice Domnul: „Verginico, vei merge înapoi pe pământ şi întări-voi trâmbiţa Mea prin mlădiţa crescută dintr-o rădăcină cu tine, pentru pregătirea poporului pe care l-ai câştigat“.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 01-08-1982)
Exemplul 2. În care Dumnezeul Pucioasei coboară din cer şi se aciuează în trupul lelicăi Maria:
“... Cobor şi Mă aciuez în acest trup, că pământul e murdar, e plin de tină şi de păcat, şi pe timp ce trece nu mai aveţi pe unde călca cu piciorul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 02-04-1989)
b) 87% - declară că aud voci care le vorbesc
În cursul şedinţelor de “comunicare”, lelica descria uneori un dialog cu una sau mai multe persoane din lumea “de dincolo”, dialog în care lelica nu intervenea , dar îl reproducea aidoma, gura ei reproducând dialogul.
Exemplu. În care Maria aude vocea Domnului, conversând cu spiritul Verginicăi. Domnul îi porunceşte Verginicăi să o invesească pe Maria succesoare indirectă la “pororocie”, adică vor “prooroci” amândouă:
“ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
c) 82% - declară că aud voci care vin din interiorul lor
Exemplu. În care Maria aude vocea Verginicăi, care îi vorbeşte din partea “Domnului”. Duhul Verginicăi vorbeşte prin gura Mariei cu cei doi “păstori” - păstorul Daniel, zis nea’ Mişu, (pe numele său adevărat Dănciucă Gheorghe) şi păstorul Cristea, zis nea’Cristea (pe numele său adevărat Costache Cristea):
“...Iată ce îmi zice Domnul: ”Du-te, Verginica, du-te, că au intrat lupii în oile tale. [...] Of, Daniele şi Cristea, veniţi în ajutorul oilor mele.[...] Lelica, spune-le să te creadă că eu le vorbesc, eu, mămica lor, păstorul [...] Nu v.am părăsit. Mereu vin şi vă cercetez şi vă binecuvintez masa şi casa şi pe toţi “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 februarie 1982)
d) 81% - simt că o altă persoană îi controlează
Exemplul 1. Viaţa lelicăi Maria era condusă în toate amănuntele de către spiritul Verginicăi:
“După plecarea ei cu trupul dintre noi, toate soroacele ce i s-au făcut au fost dirijate de duhul ei, căci o trimitea Domnul la sora ei, Maria, şi îi spunea ce mâncare să pregătească, ce lucruri să dăm milostenie şi cui să le dăm. După împlinirea unui an, când s-au împlinit soroacele rânduite de sfânta biserică pentru uşurarea sufletului şi trecerea prin cele douăzeci şi patru de vămi ale văzduhului, a venit la sora ei în vis şi i-a zis: „Surioara mea, m-a trimis Domnul înapoi la poporul meu, că atunci când mă petreceaţi la mormânt, duhul necurat juca de bucurie şi zicea că a rămas poporul singur, pe mâna lui“. De atunci mămica Verginica îi şoptea mereu la ureche sorei sale cuvinte de la Domnul pentru corectarea vieţii noastre şi ne aducea noile învăţături şi cerinţe necesare intrării la nunta Mirelui ceresc. Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: „Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile“. Iar mămica ne-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul după naşterea copiilor şi a oprit-o de la carne, ceea ce ea a împlinit cu toată dragostea. Mămica Verginica a condus în toate amănuntele viaţa surioarei sale, Maria, şi îi spunea să facă mătănii, să fie şi pentru ea, căci zicea: „Eu, lelico, cât timp am fost în trup, am fost în suferinţă şi nu am putut să fac“. O trimitea la preotul din sat să-l roage să spună poporului în biserică să facă semnul crucii drept, zicând: „Decât o sută de cruci strâmbe, mai bine una dreaptă. Crucea strâmbă osândeşte, crucea dreaptă mântuieşte. Să nu mai pună creştinii perniţă când stau în genunchi, căci Măicuţa Domnului nu pune aşa ceva, şi are răni la genunchi, rugându-se pentru toată lumea“. Aşa a condus Dumnezeu apoi pe poporul Său în restul vremii comunismului, prin cuvântul Său transmis prin gura proorociţei Virginia, scris de mâna surioarei ei.”
(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 73, după mărturisirea lui Bănescu Emilian)
Exemplul 2. Lelica Maria este chemată să lase totul deoparte şi să o servească pe Verginica:
“Lelica mea, trezeşte-te şi mă vezi, că am venit şi vin mereu, dar nu mai am mult de venit. Mai am un pic, mai am un pas. Serveşte-mă, lelica mea, că mă serveşti în binele tău şi al poporului şi al tuturor celor care mă ascultă şi mă primesc.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25 iunie 1982)
"... O, lelica mea, fii bine atentă la ce spun eu, la ce te rog eu. Avem mult de lucru. Când mai terminăm? Cine să mă ajute pe mine să îndeplinesc ceea ce mi-a dat Domnul? Lasă la o parte toate şi ajută-mă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 10 iulie 1982)
e) 81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
f) 73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun si “noi”
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
g) 70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume
Exemplu. În interiorul lelicăi Maria era viu Domnul Iisus Hristos:
“La 19 februarie 1991 am văzut-o pe mama Maria că era în convorbire cu Dumnezeu prin rugăciune, şi am văzut doi porumbei albi, unul la gura mamei Maria, şi unul aducea grâu din ceruri. Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu, ediţia 2006, pag.60, după mărturisirea preotului Gherasim)
h) 62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
Exemplul 1. În care, subiectul mărturiseşte că “uită degrabă”. Deoarece nu se poate concepe ca “uitucul” să fie Dumnezeu, dar trebuie să aibă trup pentru durerile ce le simte, rezultă că persoana care scrie povestea este lelica:
“ Mă face câte o durere să uit degrabă, că iată o întâmplare adevărată. Trei feciori [...] Aşa se va întâmpla, tată, şi cu voi, cei pe care v-a ajutat Dumnezeu [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28 ianuarie 1989)
i) 56% - trăiesc sentimente de derealizare
Derealizarea este o tulburare a conştiinţei care face ca bolnavul să perceapă în mod straniu, ireal, mediul înconjurător. Dacă apar imagini şi personaje noi, experienţele de acest gen sunt denumite “vedenii”. Vedeniile pot fi de la Dumnezeu (caz în care ele nu pot fi patologice), de la diavol ( caz în care vedeniile sunt însoţite de degradări ale psihicului şi/sau corpului fizic), sau de la omul aflat în stare de alterare psihică (derealizare propriu-zisă).
Exemplul 1. În care se vorbeşte despre o vedenie macabră a lelicăi Maria:
“Sora Maria, prin care Domnul Şi-a continuat lucrarea Sa, a avut în anul 1991 această vedenie: a văzut o mare de sânge, şi popor mult înota în acel sânge. Şi s-a ivit pe mare o barcă în care era Domnul Iisus Hristos, iar poporul înota spre barcă, şi Domnul îi lua pe fiecare, îi scutura de sânge şi îi suia în barcă. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.51, după mărturisirea lui Neacşu Petre)
Exemplul 2. În care se vorbeşte despre o vedenie cu sufletele părinţilor lui Ilie Bunea, îngreuiaţi cu poveri materiale în lumea spirituală:
“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat ce au în spate aşa greu şi unde se duc cu această greutate. Şi ei nu ştiau ce să mai facă de bucurie că m-au întâlnit, iar în loc să-mi dea răspunsul la ce i-am întrebat, mă întrebau cum să facă ei şi pe cine să trimită acasă pe pământ la ai lor copii, să facă ce-or şti şi ce-or putea, să-i scape şi pe ei de această povară, că n-o mai pot. Şi mi-au spus că şi nenea Gheorghe Drăgan cu soţia lui tot aşa cu povară umblă în spate. Şi iar i-am întrebat pentru ce poartă această povară şi până când. Şi ei au început să plângă şi n-au mai putut să-mi dea răspunsul de plâns. Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, şi dacă Judecătorul Se va îndura să le-o ia, scapă de ea, iar dacă nu, rămân pe veci cu ea, pentru lăcomia de pământ, că se judecau prin tribunale pentru a avea pământ. Aveau dreptul, nu aveau, se judecau ca să-l câştige. Iar acum ce au câştigat?că-l poartă în spate, şi nu ştie nimeni cât timp.” Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, ”, fragment din mesajul datat la 9/22 iulie 1984)
j) 44% - nu recunosc persoane care se comportă familiar cu ei
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
k) 42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
l) 31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la lelica Maria în Cartea Pucioşilor.
m) 27% - în diferite momente, au scrisuri diferite
Exemplu. În care, la momente diferite, scrisul lelicăi se schimbă din albastru în roşu:
“... O, de ce te uiţi cu mirare şi nu ştii ce să crezi? Ţi s-a schimbat scrisul din albastru în roşu. Eu, Dumnezeu, care Mi-am dat viaţa pentru voi, Eu care am sânge în mâini şi în picioare şi în coasta Mea însângerată, ţi-am amestecat scrisul cu sângele Meu, să-Mi scrii durerea Mea cu sângele Meu”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 18 iulie 1988)
În lipsa unui martor extern neutru, care să confirme spusele de mai sus, ne aflăm în continuare în faţa unei enigme:
- ori este vorba de o minune pur şi simplu;
- ori este vorba de o impresie patologică, rezutat al unor reflecţii disociative;
- ori este vorba de o simulare - de regulă, persoanele cu probleme disociative au scoruri mari la testele de hipnotizabilitate şi capacitate disociativă. Indivizii simulanţi prezintă o simptomatologie floridă si urmăresc un beneficiu extern (în acest caz, ar putea fi un test de impresionabilitate pentru destinatarii “mesajului”)
În concluzie, pot fi reconstituite din scrierile pucioşilor mai mult de jumătate din criteriile care susţin o participaţie personală, dar patologică, a lelicăi Maria la comunicările de la Pucioasa zise “mesaje cereşti”.
B. al doilea vector: diavolul. Întrebarea este deci: Prin lelica Maria vorbea diavolul?
Pentru a răspunde la întrebare trebuie să cântărim efectele benefice sau negative aduse de propovăduirea lelicăi Maria. Spre deosebire de Verginica, pe care pucioşii o declară “sfântă”, lelica are un rol marginal: acela de a face legătura ca o punte între Verginica şi Mihaela. Ca să se vadă şi mai limpede că a fost o punte, liderii pucioşi au falsificat mesajele lelicăi în felul următor: cele din anii 1982-1984 le-au atribuit Verginicăi prin fasificări masive în text; cele de după 1984 le-au lăsat cum erau, ca să rezultă că în partea a doua a activităţii sale “prooroceşti”, lelica a primit şi ea cinstea de a-i vorbi Domnul direct, fără intermediul Verginicăi. Apoi au consemnat acest fals în scris, printr-un alt cuvânt, care scoate evidenţă aceste două etape:
Etapa 1, anii 1982-1984, cea falsificată (Verginica îi vorbea Mariei din cer) este ilustrată prin cuvintele: “Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea”;
Etapa a 2-a ( “Domnul îi vorbea Mariei din cer):
“– Doamne, [...] Tu eşti Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, focul cel mistuitor, care m-a pârjolit pe mine vreme de douăzeci şi cinci de ani în mijlocul unui popor [...] Eu, [...] m-am rugat Ţie s-o cureţi pe surioara mea, s-o peţeşti pentru Tine, iar eu să-Ţi fac trecerea mai departe spre popor, Doamne. Tu ai împlinit rugăciunea mea cea pentru poporul meu şi mi-ai pregătit puntea. Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea, şi din cer am lucrat pe pământ cu ea, şi mi-am încredinţat poporul că ea este cuvântul meu prin ea. Am făcut semne mari, doveditoare pentru mine în ea, şi Te-am rugat apoi să treci cu mine în ea şi Tu, Doamne, iar apoi să-Ţi fac trecerea între mine şi poporul meu, ca să nu moară lucrarea cuvântului Tău, lucrarea cea începută prin mine de Tine în anul 1955. Ai lucrat minunat, Doamne. Ai lungit zilele surioarei mele şi Ţi-ai făcut trecerea spre poporul cel nou pe care-l hrăneşti azi cu tainele cele din urmă, cu împlinirile vestite încă din vremea trupului meu pentru ca să se săvârşească peste pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-1999)
Pe la sfârşitul activităţii ei “prooroceşti”, lelica este mustrată (de duhul care-i vorbea Mihaelei) că e prea "slabă", lăsându-se manevrată de către creştini pentru interese meschine.
Între anii 1990 şi 1994, la Pucioasa vorbeau la mare concurenţă două duhuri distincte, ambele pretinzând că vorbesc pentru şi din dreptul lui Dumnezeu. Unul dintre duhuri vorbea prin lelica Maria, aşa cum văzuse ea că vorbise şi Verginica, sora ei, către popor, adormită(?) în pat. Din ce a apărut în carte reiese că textele lui păreau scurte, seci, scrise într-un limbaj rustic. În cei patru ani au fost consemnate 303 mesaje, care se întind pe 38 pagini de carte, în medie câte 8 mesaje pe pagină. În aceeaşi perioadă, mesajele primite de leliţa Mihaela de la duhul care îi vorbea ei au fost în număr de 249 şi se întind pe 438 pagini de carte, în medie câte 1/2 mesaj pe pagină. Explicaţia e simplă: concurenţa dintre cele două “proorociţe” s-a prelungit şi după moartea Mariei: liderii pucioşi au prescurtat la maximum aproape toate mesajele lelicăi, în timp pe cele primite de Mihaela le-au reprodus integral.
Odată declanşat conflictul de interese pentru obţinerea hegemoniei la “proorocie” , liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor o declară pe Verginica de partea lor, iar pe lelica o prezintă în culori nefavorabile, prizonieră intereselor unor “creştini plini de răutate”, care nu-i preţuiesc pe noii lideri de la Glodeni. Duhul Verginicăi îl trimite pe Nicuşor în solie la lelica, căutând s-o convingă prin el că acei creştini care o preţuiesc sunt de fapt oameni cu vicleşug, pe care Domnul îi păsuieşte şi “le caută în plăcerile lor” numai ca să n-o mai supere pe lelica spunându-i adevărul despre ei. Aberaţiile se ţin lanţ şi intrigile se ţes insidios: ceea ce nu-i spune Domnul lelicăi va trebui ca Nicuşor să-i sugereze, căci aici se potriveşte proverbul “bate şeaua ca să priceapă iapa”. Deşi lelica primeşte şi ea mesaje de la acelaşi duh al Verginicăi, duhul rival (cel care vine la Mihaela) se comportă ca şi când singurul mijloc de comunicare disponibil la lelica este... Nicuşor:
“ Nicuşor, mai du-te, mămică, pe la lelica mea câteodată, că merg cu tine şi eu. O, şi pentru că ai călcat cu paşii tăi pe acolo, ce mult rău am spulberat eu de la ea şi ce lucru bun am făcut noi amândoi la ea, că la ea se duc creştinii mei cu toate gândurile lor, şi au în ei duhul răzvrătit, şi Domnul n-o mai supără pe surioara mea şi nu-i mai spune ei că nu e bine cum sunt creştinii mei, nu e, mămică, nu e. Creştinii mei sunt plini de răutate pe ce am eu la voi şi sunt cu învinuiri asupra voastră şi sunt cu pretenţii şi cu vicleşug, şi Domnul le caută în plăcerile lor numai ca să ţină ascuns cuibuşorul de la voi, ca să putem ajunge la capăt cu lucrul bine împlinit. O, şi dacă ai fost la ea, dacă ai asculta de trimiterea mea, să ştii, mămică, să ştii că te voi răsplăti cu iubirea mea cum oi şti eu, că vreau să te am mai cu curaj şi mai cu nădejde la lucru, că n-am , mămică, lucrători şi n-am de ajunsă credinţă în toţi şi n-am de ajuns loc în toţi. [...] Măi, copilul meu, cât S-a bucurat Domnul că te-a văzut în casă la surioara mea! Şi uite că dusul tău acolo şi darul ce i l-ai dus L-a făcut pe Domnul să întărească cu multă putere cerească paza de la voi şi ocrotirea de la voi. A plâns Domnul de bucurie şi S-a hotărât să-Şi arate puterea Sa în calea oricui ar veni să vă destrame vouă pacea şi liniştea care trebuie să trăiască aici, dar vrea Dumnezeu mai multă inimă, că din toată inima cerului vă iubeşte şi vă aşteaptă să vă vadă biruinţa, căci El este în faţa lucrului vostru.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-09-1990)
Păstorii (nea ‘Mişu şi nea’Cristea), la rândul lor, sunt rugaţi să o lămurească pe lelica că partida e pierdută (indirect, ea va trebui să înţeleagă din expresia“să ştie şi ea mai bine cum e vremea aceasta”, că ar face mai bine dacă s-ar retrage de la “proorocie”) deoarece creştinii ei sunt “bătuţi de vânt”, o înşeală pe la spate şi au pretenţii inacceptabile de la “Domnul”:
“ Voi vorbi cu voi, păstorii Mei [...] Ajutaţi şi pe surioara mea să ştie şi ea mai bine cum este vremea aceasta. Mi-e milă de ea. Creştinii cei bătuţi de vânt vin spre ea, şi unii îi dau câte ceva cu linguriţa, şi cu coada lingurii îi scot ochii, şi au apoi pretenţie la Domnul, dar Domnul nu se lasă ispitit, şi creştinul nu ştie aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14/27 iulie 1991)
După încă un an, “păstorii” sunt rugaţi din nou s-o convingă pe lelica că “poporul ei” nu mai merită să se ostenească pentru el: nimeni n-o ajută, toţi fură şi “storc” avantaje preţioase de la “Domnul” pe care le risipesc apoi în nelegiuiri şi astfel îşi bat joc de lelica: îl ispitesc şi îl fură pe “Domnul” păcălind-o pe lelica în multe feluri, iar lelica nu ştie ce să se mai facă cu ei. Miza ispitirii este “ieslea” de la Glodeni, adică locul unde liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor şi-au stabilit “cartierul general”:
“Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveţi grijă de surioara mea, ca să înţeleagă şi ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei şi nici creştinii n-o lasă să fie aşa cum voieşte cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creştini care fură, măi mămică, pentru că aşa cred ei că e bine. Fură şi storc de la Domnul, şi se duc şi stau în nelegiuiri şi în lume şi îşi bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea şi fură de la Domnul, şi ea nu mai ştie cum să stea faţă de Domnul. Am creştini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiţi drepţi şi lucraţi pe unde este de lucrat. Lucraţi cu atenţie şi cu adevăr şi cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creştinii acestui popor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-11-1992)
După încă o lună, “păstorii” nea’ Mişu şi nea’ Cristea sunt din nou mustraţi că n-o ajută pe lelica Maria ca “să fie cu Domnul”, adică să-şi abandoneze turma de creştini fideli care i-a mai rămas (pe motiv că aceştia sunt de fapt ispititori şi nu slăvesc pe “Dumnezeu”), apoi să renunţe la "proorocie" şi să intre sub suzeranitatea noilor lideri pucioşi de la Glodeni. Acei creştini vechi (în aparenţă încă fideli lelicăi) aveau pretenţia ca, dacă au stat lângă Verginica, să aibă dreptul să stea şi pe lângă surioara ei (numai din interes însă, “ca să fure cuvinte de la Domnul”). Păstorii sunt somaţi ca să pună căpetenii peste popor ca să-i domolească zelul şi “străjeri” care să stea barieră între creştini şi lelica, promovând exclusiv “aşezările cele noi” (adică să-i susţină pe noii lideri de la Glodeni). Păstorii sunt apoi mustraţi că îndoiala lor în legitimitatea noilor lideri pucioşi (Mihaela şi Nicuşor) îl face pe Dumnezeul Pucios să cadă sub cruce, căci El este în luptă grea cu întunericul din creştini şi cu necredinţa lor în noua ordine de la Glodeni şi în noii lideri. Lupta pentru supremaţie între noii lideri pucioşi şi “poporul cel vechi”, care se încăpăţânează să o susţină haotic, cu neorânduială, pe lelica, este Golgotă pentru “Dumnezeul” pucios, care e de partea noilor lideri, iar “păstorii” sunt şovăielnici şi sunt prinşi la mijloc.
“O, de ce nu vreţi voi s-o ajutaţi şi pe sora lui Verginica, măi păstorilor? Iată, iar vă spun: ajutaţi-o şi pe ea să fie cu Mine. Vă spun mereu, şi nu voiesc să stea împotriva voastră acest cuvânt mereu spus. Păstoriţi oile, măi tată. Învăţaţi-le să nu mai întindă mâna. Învăţaţi-le să lucreze şi cum să lucreze. Voi vreţi să pierdem toate oile? S-a umplut masa cea din cer cu cuvinte de ispitire de la creştini. În loc să slăvească pe Dumnezeu creştinul de câte ori are de suferit, el vine la vasul Meu şi bate şi îi zice ce a păţit, dar Eu sunt mai înainte de păţania lui. Creştinii vor să meargă cu ispitirea. Opriţi păcatul ispitirii de Dumnezeu, care se urcă de la acest popor! Moise a pus căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece, şi aşa a lucrat Dumnezeu în poporul Său. Dar cum se mai numeşte ce se întâmplă în vremea aceasta? Cel ce a stat lângă Verginica, stă, şi voieşte să stea şi lângă surioara ei. Dar ce a făcut acest popor? Ştiţi voi ce a făcut? Că dă deoparte pe acest străjer ca să poată lua, ca să poată fura de la Domnul. Dar să aibă oile păstor, măi tată, şi puneţi şi voi peste o sută şi peste cincizeci şi peste zece, că dacă nu este orânduială, atunci se numeşte babilon această îmbulzeală fără de orânduială, fără de aşezare. Puneţi străjeri pe ziduri, şi să se ţină seamă de aşezările cele puse, că iată ce încurcătură de limbi ajunge la uşa lui Dumnezeu! Vorbesc cu voi din cer, şi vă rog să nu vă mai îndoiţi de lucrarea Mea, că dacă nu v-aţi îndoi întru ea, Eu M-aş vedea din lucrul vostru, din duhul vostru, din iubirea voastră, din moartea şi din viaţa voastră. Puneţi-Mă la încercare, ca să vedeţi că Eu sunt, dar nu vă mai îndoiţi întru cele ce sunt cu Mine în această grădină. Şi dacă nu Mă veţi pune la încercare, atunci ce să fac? Să vă pun Eu, ca să vă fac credincioşi? Eu vă mai spun o dată cuvântul Meu: Eu sunt, şi sunt adevărat în această grădină. Sunt în luptă grea cu întunericul şi cu necredinţa din vremea voastră. Abia mai pot în cei prin care lupt să-Mi ridic slava Mea pe culmi şi pe înălţimi. Şi dacă mai sunt atacat şi de îndoiala de la voi, voi vreţi să cad sub cruce? Eu voiesc să biruiesc împotriva Golgotei şi să nu mai fie Golgotă în faţa lucrării şi desăvârşirii lucrării Mele, că nu sunt eroi cei ce biruiesc pentru neam fără de Mine, ci sunt eroi şi ostaşi biruitori cei ce biruiesc pentru Mine şi pentru poporul cerului sfânt, şi care slujeşte cerului sfânt. Eu voiesc să biruiesc, dar să voiţi şi voi, şi să Mă ajutaţi sub crucea vremii de azi. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 04-12-1992)
În cele din urmă, după ofensive de nestăvilit, lupta pentru putere a luat sfârşit: lelica a abandonat statutul de “proorociţă” a Domnului şi pe poporul ei cel vechi, rămânând doar cu gradul onorific de “punte de trecere” între Verginica şi noii lideri pucioşi. Se binecuvintează retragerea ei din munca duhovnicească şi se apreciază că viaţa ei a însemnat o adevărată împlinire pentru “Domnul”. Pentru a înăbuşi orice posibilă tentativă de restauraţie, liderii pucioşi trasează în jurul ei hotar de netrecut, ca nimeni să nu se mai apropie cu necurăţia lui de lelica şi să-i schimbe gândul de umilinţă. Începând de acum, lelica intră sub ascultarea noilor lideri de la Glodeni, care devin singurii depozitari ai dreptului de a manipula “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa. Cine iese de acum încolo de sub ascultarea celor doi lideri pucioşi ies şi din Cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta este declarată “taină înfricoşătoare” ca să nu îndrăznească unul să facă altfel. Puciul de la Pucioasa, în care lelica este trasă pe linie moartă, a reuşit. Ea a mai trăit izolată de “popor”, fără a mai promova vreo “proorocie”, până în anul 1998 când a murit şi a fost îngropată alături de surioara ei Verginica şi de mămica ei Andreiana în cimitirul satului de la Glodeni. “Păstorii” Daniel şi Cristea sunt invitaţi să se retragă şi ei cu demnitate de pe scenă, adică fără descurajare, amintindu-li-se că li s-a dat la vremea lor toiagul păstoririi, dar că nu şi-au prea înţeles menirea lor. Iar acum, odată cu retragerea din funcţie, li se dă în dar binecuvântare de sănătate, ca să-şi ducă mai uşor bătrâneţele. Cei doi lideri pucioşi rămaşi victorioşi, Mihaela şi Nicuşor, se vor putea bucura de acum de drepturi depline de conducători, fiind numiţi “fiii din grădiniţă” sau “fiii de la iesle” , singurii care vor aduce de acum încolo “Cuvântul” pe pământ. Ei sunt binecuvântaţi cu puterea împlinirilor şi vor lucra cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede hotarul:
“Se binecuvintează credinţa şi viaţa şi împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar şi însemnez hotarul şi curăţ mereu cele ale ei şi îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori şi ştergar ceresc, ca să fie mereu ştearsă de necurăţia din jur, şi îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte şi să vă iubească şi să vă vestească la poporul meu cel credincios şi la cel necredincios; şi îi dau duh şi cuvânt bun şi drept; şi îi dau duh de ascultare şi de atenţie, iar voi să-i vestiţi aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, şi o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare şi de împăcare şi de curăţire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, şi să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoşată taină în care voi staţi.
Se binecuvintează păstorii, măi copii, şi să se îmbrace cu putere şi să înţeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte şi din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-şi facă loc descurajarea, dar să nu-şi lucreze descurajare, şi, din contra, să-şi cureţe din jurul lor tot ce pot curăţi cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării şi al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu ştiu cât au înţeles ei atunci.
Iar vouă, fiilor din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu guriţele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, şi cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede, de-acum, hotarul. Voi, şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-12-1994)
Cartierul general al noilor lideri pucioşi este denumit “grădiniţa de la Glodeni” şi este pus sub ocrotirea sabiei de foc a arhanghelilor Mihail şi Gavriil, la fel ca grădina Raiului. Se binecuvintează generaţia tânără, cea care s-a pus cu fidelitate sub ascultarea liderilor pucioşi. Se binecuvintează şi liderii pucioşi, fii duhovniceşti adoptivi şi moştenitori deplini ai darurilor Verginicăi, de la care au primit duhul “proorociei”, ca fiind cei care “sunt învăţaţi din cer” ca să-i înveţe şi pe alţii :
“Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel şi cea care este în jurul grădiniţei mele de copii. Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil sunt în faţa ocrotitorilor cereşti.
Şi iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc şi îi cercetez şi lucrez în gândul şi în mintea lor şi le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, şi voi să vă adunaţi spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer şi pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-şi plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpăraţi.
Binecuvintez pe cei ce sunt învăţaţi de cer, şi pe cei ce învaţă din cer; pe cei ce se lasă învăţaţi, şi pe cei ce învaţă în numele meu, căci eu sunt învăţătoare în poporul meu, şi lucrez prin fii. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-12-1994)
Iar cei rămaşi “răzleţi de Dumnezeu”, fii după trup ai lelicăi, care nu s-au putut lipi cu duhul de noii lideri pucioşi, sunt căinaţi ca nişte neînţelepţi care n-au priceput că Verginica şi Maria au avut darul proorociei:
“O, fii ai lui Verginica, fii luaţi de la surioara ei, din porunca Mea! O, măi copilaşi răzleţi de Dumnezeu, cum de n-aţi voit să fiţi fii de prooroci, aşa cum v-a fost alegerea pe pământ? Verginica şi surioara ei de la care vă avea ea, au fost proorocii Mei pentru cea de a doua venire a Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 24-04-1998)
Care sunt aşadar, roadele Noului Ierusalim aflat sub ocârmuirea lelicăi Maria? Dacă ar fi să-i credem pe noii lideri pucioşi, “oile” de sub toiagul lelicăi au fost mai degrabă “capre”. Zece ani (1980-1990) au fost irosiţi în lupte surde pentru putere: numai răzvrătire, numai pizmă, dorire de mărire deşartă, neascultare, furt de cel sfinte, lipsă de înţelepciune şi de orizont duhovnicesc, căci creştinii din “poporul cel vechi” al lelicăi, moştenit de la Verginica, n-au înţeles să se plece sub înţeleapta ocârmuire a noilor lideri pucioşi, ci au complotat împotriva lor şi a noii orânduiri trasate de “Domnul” Pucioasei. Anul 1993 a însemnat de asemenea anul în care s-a pecetluit schisma faţă de Biserica Ortodoxă Română şi începutul derapajelor eretice din sânul noii biserici care se înfiripa pe tăcute.
În concluzie, este plauzibil ca diavolul să se fi folosit la modul instrumental şi de lelica Maria, având în vedere rezultatelor dezastruoase ale creştinilor pucioşi din această perioadă de naştere a schismei şi dospire a ereziei la Pucioasa.
C. Al treilea vector : Dumnezeu. Întrebarea conexă este : Prin lelica Maria a vorbit Dumnezeu?
Vorbirea lui Dumnezeu către oameni nu poate fi altfel decât ireproşabilă. Vom expune aici doar două grave deficienţe în propovăduirea lelicăi Maria intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. Acestea sunt:
1. Existenţa simultană a două duhuri şi a două “lucrări” distincte, la cele două “proorociţe” aflate în concurenţă şi luptă pentru putere în perioada 1980-1990, care au creat mare dezbinare, dezordine, invidii, antipatii şi lupte subterane între creştinii pucioşi, care ar fi trebuit să fie doar o singură turmă.
2. Existenţa unor “proorocii” fanteziste, incoerente sau de-a dreptul mincinoase în mesajele scoase pe piaţă de lelica Maria. Exemple:
- Proorocie despre regele Mihai, care va veni în România şi va restaura o conducere monarhică:
“... Dumnezeu voieşte viaţă curată în România. Dumnezeu curăţă pământul ţării româneşti. Dumnezeu, cu puţinul Său popor curat, va birui. O, nu Mă voi astâmpăra până nu o voi aduce pe România pe placul şi pe voia Mea. Nu Mă voi astâmpăra până nu-l voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi la mântuire. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu turma Mea cea mică voi fi biruitor, şi toţi ochii vor vedea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25-12-1989)
- Proorocie despre scaunul de judecată, care va fi în România:
“Scaunul de judecată va fi în România, pe care o spăl acum. Veţi vedea cu ochii şi adevărul şi dreptatea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25-12-1989)
Biblia prooroceşte că scaunul de judecată va fi în Ţara Sfântă:
“Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur” (Ioil 4,12)
Concluzie: Luând în considerare aceste grave deficienţe în propovăduirea “Cuvântului”, putem afirma cu convingere că nici prin lelica Maria nu a vorbit Dumnezeu.
………………………
Estera
9 aprilie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.