186. Falsuri pucioşeşti cu tâlc, supranumite „corecţii”
”Corecţiile” făcute de către liderii pucioşi la ediţia a doua a cărţii lor de căpătâi intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu” se împart în mai multe categorii.
O categorie o constituie repararea greşelilor de ortografie. Sunt mii, poate zeci de mii de asemenea corecţii, cele mai multe fiind justificate. În zelul de a corecta fiecare literă s-au introdus însă alte greşeli, cum ar fi punerea în mod sistematic a virgulei înainte de „şi” , sau flexionări greşite în declinarea pronumelor.
O altă categorie o constituie textele suprimate. De cele mai multe ori, cuvinte sau texte întregi, care dispar pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii, conţineau de fapt exprimări incomode pucioşilor sau neconforme cu realitatea şi, din acest motiv, demersul liderilor pucioşi (deşi deloc onest) este explicabil.
Să ilustrăm aici doar câteva asemenea texte, care au fost suprimate în ediţia din 2006, faţă de ediţia 1995 în care ele apăruseră ca atare:
1. “…Ca un vifor este clipa când mă întâlnesc cu Domnul. Căci Domnul când se află în faţa mea este un mare vânt, căci simt că mă ridică în aer. Şi am stat de vorbă cu Domnul şi mi-a spus de toate stricăciunile din vremea lucrării Sale[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 2 august 1965)
Probabil că liderii pucioşi au considerat că mărturisirea Verginicăi că se simţea ca un ca un aerostat sau ca un balon ridicat în aer de Domnul, deoarece “Domnul este un mare vânt”, este ilară şi deci incomodă, aşa că au hotărât că e mai bine să suprime fraza cu totul.
2. “…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 4 septembrie 1966)
S-a creat în istorie o imagine demnă a bravilor conducători de oşti care, la vreme de război, stau în fruntea oştirilor şi se avântă acolo unde lupta este mai grea. Or, acest text oferă o cu totul altă imagine Dumnezeului Pucioasei: cea a unui conducător fragil, care de obicei se piteşte (din laşitate) după oştenii săi, şi se mai şi lamentează atunci când nu mai poate repeta figura. Liderii pucioşi nu puteau păstra în nici un chip un asemenea text depreciativ; de aceea el dispare în ediţia a doua a cărţii.
3. “…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat octombrie 1967)
“Poporul” pucios despre care se vorbea în 1967 s-a risipit aproape în totalitate după moartea Verginicăi din anul 1980, iar cele două veşti misterioase care urmau să-l pregătească de întâmpinare n-au mai sosit.
Promisiunea că el va fi cel care Îl va întâmpina pe Domnul în văzduh a rămas o proorocie neîmplinită. Liderii pucioşi au suprimat textul, dar au păstrat speranţa că vor face ei, împreună cu poporul lor cel nou, ceea ce n-a putut face poporul Verginicăi până la moartea ei (şi nici după aceea).
4. “ …S-au construit avioane pentru urmărirea poporului Meu. Ei vă socotesc pe voi sectă foarte periculoasă…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 25-26 mai 1978.)
O aberaţie de-a dreptul şocantă, “construirea” acestor avioane de spionaj aerian al “sectei periculoase” de la Pucioasa. Chiar dacă trecem peste implicaţiile financiare uriaşe, dar fără nici o acoperire, ale acestei investiţii, odată făcută ea este inutilă din punct de vedere tehnic. Cum să urmăreşti cu avioanele nişte creştini nevoiaşi, constituiţi de bunăvoie într-o “sectă periculoasă”, care se adună noaptea prin case particulare ca să se roage altui “dumnezeu” decât Cel din biserica lor din sat? Şi de ce atâta simandicoasă osteneală? Cui ar folosi aşa ceva? Inepţia este atât de gogonată încât liderii pucioşi au fost siliţi s-o şteargă temeinic cu buretele din istoria scrisă a sectei lor.
5. “…O, face Tatăl minuni pe tot pământul, coboară Tatăl prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască, dar acele strigări sunt pentru lume, sunt vedenii ce le arată Tatăl pe alocuri. Iar aici e o minune de pregătire a mesenilor pentru nunta Mielului, prin cuvânt, fără vedenii. Cine crede, va vedea pe Cel ce aduce cuvântul…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 2 octombrie 1986)
Plăsmuirea acestei “vedenii” imaginare, cu Tatăl ceresc Care coboară din ceruri însoţit de Sfântul Petru şi face minuni pe tot pământul, hălăduind “prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască” denotă un psihic nu tocmai sănătos al povestitorului şi poate tocmai de aceea a fost suprimată în ediţia a doua a cărţii. Dar nu este singulară. Iată cum decurge o asemenea plimbare pe pământ, povestită pucioşilor de Verginica din dreptul Tatălui:
“Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare, şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi au găsit ciorile pe câmp un stârv spurcat şi s-au aşezat şi l-au mâncat. Şi Petru zice: „Vai, Doamne, aşa mâncare mănâncă ciorile acestea?“. Şi am zis: „Aşa mănâncă, Petre, căci ciorile sunt ciori“. Şi i-am povestit că aceste ciori sunt omenirea de astăzi, care mănâncă ce nu ştie, carne şi de om, şi de căţel, şi de pisică, şi de şoarece. Atunci au găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creştine, ţine ascuns aceasta, ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi. Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar şi Eu am spus: „Aşa vor ajunge robii Mei“. “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 16 aprilie 1975)
Deşi acest text nu a mai fost suprimat, dialogul dintre “Tatăl” şi “Petru” dezvăluie un Petru cam sărăcuţ cu duhul, care a îmbătrânit fără să ştie cu ce se hrănesc ciorile, iar când află, plânge cu amar.
Pe de altă parte, recunoaşterea faptului că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”, în afară de Cuvântul Său pe care îl coboară sistematic la Pucioasa, dă vedenii pe care “le arată Tatăl pe alocuri” (adică, prin alte locuri), altor persoane, ar dilua în mod nepermis caracterul de unicitate a “lucrării” de la Pucioasa. Şi din acest motiv, fiind puşi în faţa imposibilităţii ameliorării acestui text, liderii pucioşi, au fost nevoiţi să-l şteargă definitiv.
În fine, mai trebuie menţionat că declaraţia solemnă despre “minunea de la Pucioasa” (“Iar aici e o minune… prin cuvânt, fără vedenii”) este de-a dreptul mincinoasă, îndată ce şi pucioşii aveau vedeniile lor, (unele dintre ele fiind primite de Verginica înainte de această construcţie mincinoasă datată 2 octombrie 1986) fiind consemnate chiar în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”. Iată câteva exemple de vedenii pucioşeşti:
5.1. “ Şi când am adus tânărul acesta, i-am arătat în vedenie şi am întrebat-o: ”Ce zici?” Şi a zis: “Ce să fac cu el? Că nu face ca mine”.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 19 octombrie 1973)
5.2. “ …Că iată Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea. Era într-o poiană verde şi era plină de lume şi prin lume mai era şi din neamurile voastre. Şi a venit cineva şi …” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 8 februarie 1979)
5.3. Altădată, lelica Maria “vede” spiritele a doi răposaţi cu care încheagă o convorbire tainică:
“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat […] Şi mi-au spus […] Şi iar i-am întrebat […] Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, […]
Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 9/22 iulie 1984)
Seninătatea cu care lelica recepţionează din eter în ureche răspunsuri la propriile introspecţii şi “viziuni” , le pune în gura unor răposaţi (Ioan şi Bălaşa, părinţii lui Ilie şi bunici ai lui Iliuţă Bunea) şi le crede că vin ca nişte pilde moralizatoare neapărat de la Dumnezeu (fără a-şi face prea mari probleme în prezent asupra provenienţei lor - poate va afla în viitor, poate nu...) seamănă perfect de bine cu celebrul slogan al puşcaşilor “eficienţi, dar fără scrupule”: “Întâi tragi fără somaţie, şi apoi vezi cine e victima!” Îndemnul biblic este însă complet diferit: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4,1)
5.4. În altă vedenie, liderii pucioşi primesc o viziune de la Dumnezeul lor, pe care urmează să i-o relateze în amănunt patriarhului Teoctist. În viziune, apar ca personaje-cheie: un înger, patriarhul Teoctist, un om cu o cruce albă într-o mână şi cu o cazma în cealaltă mână, un alt om care aştepta lângă un izvor, trei cămile albe, Maica Domnului în vuiet, înconjurată de cete de îngeri. Dumnezeul Pucioasei îi îndeamnă mai întâi cum să meargă cu solia la patriarhul Teoctist, apoi le repovesteşte integral viziunea pe care ei o văzuseră mai înainte:
“ Ridicaţi-vă cu înţelepciunea cea din cer, că vă trimit la mai-marele bisericii ca să-i spuneţi ce am Eu să-i spun, aşa cum Eu v-am arătat vouă. […] rugaţi-vă să vă dea duhul cel tare cu care să urniţi inma acestui om care ţine sub plâns biserica Mea, şi iată, plânsul ei se aude la Mine. Spuneţi-i lui că Eu sunt Dumnezeu […] Spuneţi-i cum aţi văzut-o pe România şi cum vi l-am arătat pe el în România, şi cum Eu v-am trimis să-i spuneţi ceea ce Eu v-am descoperit vouă:
“ Eram cu îngerul Domnului deasupra pământului şi priveam.
Am văzut o bucată de pământ, cu contur aproape rotund, care se deosebea pentru că era ca o oază verde. Am văzut pe acest loc verde un izvor, şi în jurul lui luceau lumini ca nişte pietre care strălucesc în soare. Şi am văzut pe părintele patriarh Teoctist mergând cu un om […] L-am întrebat: «Cum ai venit tu aici?». El a spus: «Am fost adus de înger».
Părintele patriarh vorbea cu omul care părea ca un sol […] Din depărtare veneau trei cămile albe. Părintele patriarh a mers apoi de acolo, îndreptându-se spre stânga locului. Cămilele, schimbându-şi mersul spre părintele patriarh, aduceau cu ele un sul de hârtie. Omul care era adus şi el de înger la izvor, s-a dus în urma părintelui patriarh, l-a ajuns şi au stat de vorbă, şi apoi el a fost ridicat de înger.
Părintele patriarh mergea iarăşi spre locul izvorului, şi cele trei cămile mergeau şi ele. […]
A spus apoi îngerul că oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns, care se va arăta de la Dumnezeu şi va curge din ea peste tot pământul. Am întrebat pe înger: «Când va fi aceasta?». Iar el a spus: «Acum!».
S-a făcut vuiet deasupra pământului acela şi am văzut în vuiet pe Maica Domnului înconjurată de cete de îngeri, care cântau ca la acatist: «Bucură-te, Maica Mielului lui Dumnezeu, că mare este cetatea ta peste neamuri! Bucură-te!». […]
Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)
Apoi liderii pucioşi sunt din nou îndemnaţi să meargă la patriarh ca să-i povestească şi lui viziunea:
“Mergeţi! În numele Domnului, mergeţi şi mărturisiţi, căci aceasta ce v-am arătat este de la Dumnezeu!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)
Viziunea însăşi este un amalgam de imagini, obiecte şi persoane care cu greu se interconectează într-o povestire credibilă. Vizionarul este unul dintre liderii pucioşi, desigur (posibil Nicuşor, căci el a mai avut asemenea “viziuni” incoerente). El vede pământul de sus în jos, şi pe pământ o oază verde şi trei cămile albe. Despre oază se spune că “oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns” . Stupefiant este că la sfârşitul “viziunii” se spune că de fapt România era deasupra pământului, ca un glob mare strălucind, dar la care vizionarul priveşte “tot în jos”: “Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” Dat fiind că singurul glob mare care străluceşte deasupra a tot pământul este Soarele, deducem că România se mutase în soare, să fie mai la căldurică. Cel mai greu este de înţeles cum, privind în jos, poţi vedea ceva care este deasupra. Dar în astfel de “viziuni schizo”, totul pare posibil.
5.5. Liderii pucioşi au primit în aceeaşi zi şi o viziune în care patriarhul Teoctist primeşte de la “un om minunat” cartea “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”. Omul minunat ar trebui musai că este Însuşi Iisus Hristos, căci i se adresează patriarhului cu un îndemn care nu poate veni decât de la Hristos: “Eu sunt Cuvântul […]. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască [...]” . Nu ştim dacă viziunea s-a mai şi împlinit, adică dacă Teoctist a primit de la Hristos cartea de căpătâi a pucioşilor; cert este că patriarhul, până la moartea sa, nu a dat un alt curs Bisericii Ortodoxe, aşa cum i se ceruse prin viziunile de la Pucioasa:
“ Am văzut la uşa părintelui patriarh bătând cineva, şi când el a deschis, a intrat un om minunat, cu o carte albă în braţe. Am voit să văd ce scrie pe carte, şi scria pe ea: «Cuvântul lui Dumnezeu în România». Cel ce purta cartea i-a spus părintelui patriarh:
«Deschide şi citeşte şi vezi, şi închide apoi peceţile până la vremea împlinirii cuvântului. Eu sunt Cuvântul, şi adevărat este cuvântul acesta, cu care vin spre tine. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască, fiindcă voi fi împlinitor. Aceasta este o taină pecetluită. Nimănui să nu spui, până se vor împlini cele scrise în acest sul».
Părintele patriarh rămase cu un sul în mână; a scris pe el: «Amin!», şi sulul a fost luat de vânt în sus, spre cer”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)
5.6. Vedenia cu Tatăl şi cu Sfântul Petru care s-au deghizat în cerşetori
“…Să vă spun ceva: a coborât Tatăl cu sfântul Petru ca să cerceteze poporul dintr-un sat. A luat-o de la prima casă şi s-au făcut cerşetori. Nimeni nu i-a primit, nici preotul din sat. Nu i-a primit, pentru că nu era nimeni cu pregătire de Dumnezeu. Şi am mers aşa în tot satul, am bătut la poarta unei case sărăcăcioase. Acolo era o femeie văduvă, cu trei copilaşi: “Eu vă primesc, dar n-am nimic de mâncare, căci ca să adorm copiii, am luat o balegă şi am băgat-o în sobă şi am minţit, ca să se culce până se coace turta din sobă”. Dar Eu i-am spus: “Femeie, scoate turta din sobă, că nu e balegă”.
La grăirea Noastră femeia s-a dus şi a scos turta, dar era o pâine frumoasă şi rumenă. Atunci femeia a înţeles că Acela nu era altcineva decât Dumnezeu. Şi am zis: “Femeie, scoate trei porţii de pâine, egale, şi dă întâi la cei trei copii”.
Dar cel mic a început a plânge, ca lui să-i dea porţia mai mare. Şi am zis: “Femeie, acesta are în el duhul lăcomiei”.
După aceea, am dat femeia afară şi i-am zis: “Vezi movila aceea mare? Iei pe cei doi copii şi te duci cu ei, şi când vei ajunge acolo, să te uiţi înapoi spre sat să vezi ce e”. Şi a zis femeia: “Doamne, dă-mi voie să-l iau şi pe cel mic, că mi-e milă de el!”. “Ia-l!” i-am zis. Şi când a ajuns acolo la movilă şi s-a uitat înapoi, tot satul s-a scufundat sub pământ; numai turla bisericii se mai vedea un pic. Tot satul a dispărut, şi a rămas o baltă mare pe tot întinsul satului, o baltă albă. Acest sat e lângă Brăila, şi întâmplarea a fost în zilele voastre. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 15/28 februarie 1988)
5.7. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Masa Tăcerii”
Verginica a decedat în anul 1980. Zece ani mai târziu, într-o “vorbire” de noapte, spiritul Verginicăi îl provoacă pe Nicuşor să dezvăluie secretul că ei doi au adesea dialoguri tainice, iar Nicuşor primeşte vedenii de la spirit (de fapt, era o spirită). Nicuşor e somat de către spirită ca să dezvăluie tuturor arătarea pe care a primit-o el, cu o copie după “Masa Tăcerii” a lui Bâncuşi, cea înconjurată de scăunele de piatră, şi cum a întrebat-o pe ea (pe spirita mămicăi Gigi), rugând-o să-i spună “ce este aceasta”:
“Se sfărâmă porţile iadului! Ies la lumină cei ce aşteaptă de veacuri […] Coborâţi-vă cu dragostea toată în iad, măi iubiţii mei […] Nu se mai aude decât geamăt de satană şi glas de bucurie şi mâini întinse în sus să fie apucate şi trase afară, că nu mai vreau nepricepere de la voi, căci masa tăcerii se crapă pe mijloc şi de acolo se strigă spre voi după ajutor. Că i-am arătat copilului meu şi să ştie el că nu e masa tăcerii pe care o ştiţi voi, ci e locul aşteptării celor ce sunt acolo sub ea. Şi mâna pe care a văzut-o el că se ridica în sus, era rugăciunea celor ce vă aşteaptă pe voi, cei de pe pământ, să le deschideţi lor mormintele iadului.
Nicuşor, ia vorbeşte tu cu mine, ca să ştie toţi din casă că noi vorbim amândoi. Ia spune tu ce ţi-am arătat eu ţie.
– Am văzut masa tăcerii, şi de jur împrejur scăunele de piatră, şi din masă o mână ieşită afară, cu degetele retezate şi împietrite de vreme. Şi am vrut, că am crezut că e cineva dedesubt care cere ajutor, şi am apucat să trag de mână în sus. Trăgeam, şi era lungă, lungă, mâna. Eu aşteptam să iasă cineva cu totul de acolo, dar mâna nu se mai termina să iasă. Şi am întrebat-o pe ea: “Ce este aceasta?”
– Măi mămică, acum aţi văzut ce este. Scăunelele din jurul mesei îi aşteaptă pe ei să iasă să facă pe ele primul popas în drumul spre înviere. Iată, a venit ziua să înţelegeţi taina cea mare care este scrisă în Scriptură, că voi, cei vii, nu veţi lua-o înaintea celor adormiţi, şi numai după învierea lor, într-o clipeală de ochi, la trâmbiţa de apoi, voi vă veţi schimba pentru fericire, şi trupul tuturor va fi fără de stricăciune în veci de veci, şi veţi împărăţi şi asta va fi plata cea mare.
Măi copii, mai puteţi voi dormi?” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 august 1990)
5.8. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Coloana Infinitului”
Într-o altă “vorbire” din anul 1990, spirita Verginicăi (mama Gigi) îl provoacă din nou pe Nicuşor să-şi facă publice vedeniile. Ea nu vine singură din lumea de dincolo, ci vine cu un altul, cu un spirit proorocitor al tainelor de la Noul Ierusalim. Spirita Verginicăi dezvăluie taina că spiritul adus cu ea din lumea de dincolo este spiritul lui Constantin Brâncuşi, care a fost şi el prooroc în viaţa lui. Şfântul Prooroc Constantinbrâncuşi a proorocit prin Coloana Infinitului începutul “lucrării” de Nou Ierusalim de la Pucioasa:
– Nicuşor, copil care mă asculţi! Fiindcă mă asculţi, de aceea îţi spun ce să faci. Fiindcă faci, mămică, de aceea lucrez prin mânuţa ta şi prin inima ta şi prin credinţa ta. Fiindcă tu mă asculţi, mămică, de aceea eu ţi-am spus că nu e greu cu mine şi nu e rău cu mine, şi tu nu eşti niciodată fără mama Gigi.
Ştii de ce am venit cu acela despre care ţi-am dat cuvânt să-l treceţi aici? El a proorocit tainele de la voi , şi voi le lucraţi acum. El a arătat pe poporul meu cel de acum, şi pe cel ce va fi să fie al meu prin voi, mămică. Ai văzut de două ori la rând începutul cel care trebuie să crească prin mânuţele voastre, că voi sunteţi nişte meşteri ai Ierusalimului acesta nou al Domnului. Ai spus tu cum ai primit înţelesul celor ce ţi se aduc?
– Am înţeles. Coloana Infinitului, lucrată de Constantin Brâncuşi, când m-am uitat în mână ce aveam. Aveam în mână rămase din prescură două sau trei forme, aşezate una peste alta, aşa cum sunt reprezentate în stâlpul care poartă denumirea de Coloana Infinitului, şi am primit să înţeleg că trebuie să lucrăm pentru acest popor proorocit şi că acela care a lucrat aceste reprezentări de taină este prooroc.
– O, mămică, măi copilul meu, voi numai să vreţi cu mine, că niciodată nu s-au lucrat taine mai mari ca acestea ce se lucrează azi cu voi, şi toţi cei câţi au fost prooroci pentru vremea de azi vă aşteaptă cu împlinirile, ca să se bucure de munca lor. Începutul ce ţi s-a arătat în mânuţă, acesta este începutul Noului Ierusalim” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 septembrie 1990)
Acum se poate deduce fără efort că şi opera de artă a Şfântului Prooroc Constantinbrâncuşi intitulată “Masa Tăcerii” a fost tot o proorocie privind “lucrarea” de la Pucioasa.
6. Un alt text care “se evaporă” pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii este următorul:
”… Eu am puterea şi am în fiecare din voi, dacă Mă lăsaţi pe Mine să fac ce am de făcut cu voi. Dar trebuie să înţelegeţi că planul lui Dumnezeu este bine întocmit şi nu poate lucra după placul fiecăruia, nu se poate căuta la plăcerea cuiva, pentru că nu se poate strica nimic acum din planul cel bine întocmit de Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 3 noiembrie 1990)
Cauza? Din nou, o afirmaţie inacceptabilă, chiar eretică, şi care nu mai putea rămâne la vedere: aceea că Dumnezeu cel Atotputernic are putere în om numai dacă este lăsat de om ca să aibă El putere în om. Se face confuzie aici între puterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. În realitate, Dumnezeu poate oricâte voieşte, dar nu voieşte să facă oricâte poate. Îndelunga Lui răbdare cu omul nu trebuie considerată ca o slăbiciune, aşa cum o prezintă Cuvântul de la Pucioasa. După teoria pucioşilor, Dumnezeu ajunge la cheremul omului şi se roagă de om ca să-I îndeplinească el planurile, “cele bine întocmite de Sfânta Treime”. Pe de altă parte, după ce afirmă că trebuie lăsat de om ca să poată face ceea ce El voieşte, Dumnezeul Pucios revine imediat, contrazicându-se: nu se poate face nimic după placul omului, iar planurile lui Dumnezeu nu se pot strica. Panseurile eretice şi contradicţiile din acest text l-au făcut indezirabil ca să poată să mai reziste în ediţia a doua a cărţii.
O altă categorie o constituie textele reintroduse. Acestea, deşi apăreau în manuscrisele pucioşeşti, fuseseră suprimate cu grijă în prima ediţie, deoarece la data aceea (anul 1995) dezvăluiau lucruri incomode, pe care liderii pucioşi încă nu doreau să le facă publice. De regulă, ele se refereau la unele dezordini, tensiuni sau stări de lucruri care nu făceau cinste „poporului” pucios, iar pe vremea aceea liderii pucioşi căutau cu orice preţ a-şi construi spre exterior o imagine idilică despre viaţa şi apucăturile adepţilor lor. Trecând anii, ei au ajuns la concluzia că nu mai are rost să-i cocoloşească pe cei greşiţi care continuă să-i ignore sau să-i dispreţuiască pe lideri, ci e mai bine să li se facă publică opţiunea lor de răzvrătiţi, ca să le fie ruşine.
Să ilustrăm aici doar două exemple de asemenea texte, suprimate în ediţia din 1995, dar reintroduse tiptil în ediţia din 2006.
1. În primul exemplu, o bună parte din „poporul” pucios era dovedit a fi neîmplinitor al „profeţiilor” Verginicăi. Despre aceşti creştini se dezvăluia că „au lepădat cele aşezate pentru acum” şi de aceea nu se mai pot bucura de serbarea de Paşti alături de cei care au rămas fideli liderilor pucioşi după moartea Verginicăi. Ei n-au vrut să împlinească cele profeţite, au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care s-a ajuns şi au scuipat pe Cuvintele pucioşeşti aduse la iveală pentru ca să fie împlinite. De aceea, lor li se promite o pedeapsă exemplară, care să-i sperie pe cei care ar mai îndrăzni să facă la fel ca ei. Casele lor vor fi zguduite şi în carnea trupului lor se va scormoni:
“Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profeţite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ţi-am spus azi că este cel mai frumos şi cel mai sfânt Paşti şi cea mai sfântă zi de înviere din viaţa ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele aşezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunşi cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toţi cei ce au numele rostit de cer prin această profeţie, şi voi scormoni şi în carne şi în piatră, şi voi zgudui toate casele de creştini care au peste ele mărturia acestei profeţii, şi voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, şi ca să te închini la idolii trupului tău şi ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu faţa la Mine pe toţi cei care au auzit de la Domnul şi au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeţii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)
Este evident că asemenea taine nu erau deloc de făcut publice la vremea aceea, în anul 1995, an de campanie publicitară intensă pentru slava Noului Ierusalim, deoarece asta ar fi întunecat serios “poleiala firmei”.
2. Al doilea exemplu de text suprimat în 1995 şi reintrodus în 2006 ne arată că fenomenul răzvrătirii din “poporul” pucios era încă în toi. De aceea se cerea o cernere rapidă şi energică a celor fideli şi separarea lor de cei “neascultători cu cerul”, leneşi, cârtitori şi zăbavnici în “necredinţă”:
“Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru şi pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta şi să lucreze şi pentru cei leneşi, pentru cei ce zăbovesc în necredinţă şi în cârtire şi în neascultare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)
O altă categorie de corecţii o constituie “cosmetizările”. Toate exprimările nefericite au fost reformulate. Sute de cacofonii au fost periate cu grijă, căutându-se soluţii alternative dintre cele mai ingenioase, aşa încât textul pucioşesc să apară cât mai academic cu putinţă. Zeci de cuvinte a căror origine nu pare a fi pur românească au fost substituite pe furiş cu surogate ieftine, unele dintre ele fiind dintre cele mai bizare cu putinţă. Ca de exemplu, următoarea listă de modificări, menite să substituie cuvintele “impure”, apărute în ediţia întâi a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, cu “neaoşisme” rromâneşti :
magnetofon a devenit în ediţia a doua caval (în textul din 25 ianuarie 1966)
specialişti a devenit în ediţia a doua pricepuţi (în textul din 1 ianuarie 1972)
e în practică a devenit în ediţia a doua e în formare (în textul din 25 septembrie 1973)
insistent a devenit în ediţia a doua rugătoare (în textul din 10 octombrie 1973)
cu spirit a devenit în ediţia a doua cu îndemn (în textul din 3 decembrie 1973)
efecte a devenit în ediţia a doua putere (în textul din 28 martie 1974)
silinţa a devenit în ediţia a doua interesul (în textul din 23 august 1974)
tot globul pământesc a devenit în ediţia a doua toată suflarea (în textul din 24 septembrie 1978.)
în audienţă a devenit în ediţia a doua cu cerere (în textul din 23 iunie 1977)
autorizaţie a devenit în ediţia a doua binecuvântare (în textul din 15 iulie 1977)
şefule a devenit în ediţia a doua stăpânule (în textul din 12 august 1977)
executa a devenit în ediţia a doua urma (în textul din 12 august 1977)
în funcţie a devenit în ediţia a doua în lume (în textul din 13 decembrie 1977)
generaţia a devenit în ediţia a doua tineretul (în textul din 25-26 mai 1978.)
degradarea a devenit în ediţia a doua desfiinţarea (în textul din 13 iunie 1978.)
calităţi a devenit în ediţia a doua feluri (în textul din 2 ianuarie 1979)
circula populaţia a devenit în ediţia a doua umbla turma (în textul din 20 martie 1979)
obiect a devenit în ediţia a doua vas (în textul din 20 februarie 1980)
benzină la maşină a devenit în ediţia a doua hrană la maşină (în textul din 22 noiembrie 1982)
până la refuz a devenit în ediţia a doua până la ras (în textul din 22 august 1987)
până la refuz a devenit în ediţia a doua până peste pahar (în textul din 24 decembrie 1989 )
dirijarea a devenit în ediţia a doua grija (în textul din 6 februarie 1988 )
patroana a devenit în ediţia a doua stăpâna şi cumpănitoarea (în textul din 28 august 1988 )
menţin a devenit în ediţia a doua întăresc (în textul din 6 octombrie 1989 )
tactică a devenit în ediţia a doua dibăcie (în textul din 7 septembrie 1990)
cine se ospătează a devenit în ediţia a doua cine bea (în textul din 8 septembrie 1990)
Stai şi te întrebi: A folosit Dumnezeu în 25 ianuarie 1966 cuvântul magnetofon, sau a folosit cuvântul caval? Minte redactorul cărţii, care se erijează în traducător (trădător) al lui Dumnezeu? Minte Dumnezeul Pucioasei, renegându-Şi singur iotele şi cirtele din prima ediţie a cărţii Lui? Văzând însă dimensiunea uriaşă a schimbărilor şi diversitatea lor halucinantă, nu poţi deduce decât că te afli în faţa unui uriaş fals intelectual.
Nici cosmetizările cacofoniilor n-au fost lipsite de fantezie. Iată câteva exemple mai deoasebite:
gătească calea a devenit în ediţia a doua gătească Mie calea (în textul din 15 august 1955)
ţuică, că a devenit în ediţia a doua ţuică a făcut, că (în textul din 22 iunie 1957)
cunoască că a devenit în ediţia a doua cunoască ei că (în textul din 20 ianuarie 1963)
ca creştinul să poarte a devenit în ediţia a doua să poarte creştinul (în textul din 25 august 1965)
dorească căsătorie a devenit în ediţia a doua dorească de căsătorie (în textul din 7 ianuarie 1966)
nucă crezi a devenit în ediţia a doua nucă tu crezi (în textul din 4 februarie 1966)
hulească, căci cu… a devenit în ediţia a doua hulească. Cu… (în textul din 4 februarie 1966)
poruncă ca aceasta, să… a devenit în ediţia a doua poruncă să… (în textul din 20 octombrie 1970)
va pleca carul a devenit în ediţia a doua se va duce carul (în textul din 29 noiembrie 1972)
să facă credinţă a devenit în ediţia a doua să facă în ea credinţă (în textul din 5 martie 1973)
să Mă cunoască că sunt Păstorul lor a devenit în ediţia a doua să Mă cunoască de Păstor al lor (în textul din 18 august 1973)
deosebească cele a devenit în ediţia a doua deosebească bine cele (în textul din 18 august 1973)
întărească, că a devenit în ediţia a doua întărească, fiindcă (în textul din 30 august 1973)
femeiască, care a devenit în ediţia a doua femeiască şi care (în textul din 30 august 1973)
duhovnicească, ca să a devenit în ediţia a doua duhovnicească, să (în textul din 20 septembrie 1973)
ca curva a devenit în ediţia a doua ca şi curva (în textul din 2 octombrie 1973)
călca, căci a devenit în ediţia a doua călca pe pământ, că (în textul din 3 decembrie 1973)
să ştii că chemarea a devenit în ediţia a doua să ştii: chemarea (în textul din 3 decembrie 1973)
dacă crezi a devenit în ediţia a doua dacă ştii (în textul din 13 ianuarie 1974)
grăiască, ca să a devenit în ediţia a doua grăiască şi să (în textul din 13 ianuarie 1974)
că ce a devenit în ediţia a doua căci ce (în textul din 13 ianuarie 1974)
dacă călăuza se trimite a devenit în ediţia a doua dacă se trimite călăuza (în textul din 13 martie 1974)
dacă crucea a pierit a devenit în ediţia a doua dacă a pierit crucea (în textul din 29 martie 1974)
se va îneca? Care a devenit în ediţia a doua se va îneca? Cei care (în textul din 21 aprilie 1974)
că creştinul păcătuieşte a devenit în ediţia a doua că păcătuieşte creştinul (în textul din 11/24 mai 1974)
că, chiar a devenit în ediţia a doua că, tu chiar (în textul din 3 iunie 1974)
ca cloşca a devenit în ediţia a doua ca şi cloşca (în textul din 3 iunie 1974)
ca copilul său să nu afle a devenit în ediţia a doua ca să nu afle copilul său (în textul din 5 iulie 1974)
muncă, ca a devenit în ediţia a doua muncă pentru voi, ca (în textul din 5 iulie 1974)
mănâncă ca lupul a devenit în ediţia a doua ca lupul mănâncă (în textul din 4 august 1974)
nu se culcă copilul a devenit în ediţia a doua nu se culcă, nu se adoarme copilul (în textul din 4 august 1974)
cerească, că cine a devenit în ediţia a doua cerească din voi, căci cine (în textul din 23 august 1974)
creştinească, că zice a devenit în ediţia a doua creştinească; zice (în textul din 2o noiembrie 1974)
ce cercetează a devenit în ediţia a doua care cercetează (în textul din 7 ianuarie 1975)
monahicească ca a devenit în ediţia a doua monahicească fiind ca (în textul din 19 ianuarie 1975)
mânca, când tu a devenit în ediţia a doua mânca şi tu (în textul din 19 ianuarie 1975)
mănâncă, că e a devenit în ediţia a doua mănâncă hoituri, că e (în textul din 16 aprilie 1975)
mănâncă, că a devenit în ediţia a doua mănâncă, Petre, că (în textul din 16 aprilie 1975)
postească, că a devenit în ediţia a doua postească, pentru că (în textul din 9 octombrie 1975)
cunoască că sunt a devenit în ediţia a doua cunoască a fi (în textul din 3 decembrie 1975)
Veronica, care este a devenit în ediţia a doua Veronica este (în textul din 11 februarie 1976)
Veronica, că a devenit în ediţia a doua Veronica. Pe (în textul din 11 februarie 1976)
că credinţa se va desfiinţa a devenit în ediţia a doua că se va desfiinţa credinţa (în textul din 11 februarie 1976)
că creştinul nu ştie a devenit în ediţia a doua că nu ştie creştinul (în textul din 20 martie 1976)
cunoască că a devenit în ediţia a doua ştie că (în textul din 6 decembrie 1976)
muzica cântând a devenit în ediţia a doua muzica sunând şi cântând (în textul din 24 ianuarie 1977)
să se sfinţească, că scris e: că cine a devenit în ediţia a doua să se sfinţească şi să rămână sfânt, că scris e: “Cine (în textul din 27 martie 1977)
Adică cum? a devenit în ediţia a doua Cum adică? (în textele din 27 martie 1977; 9-10 august 1979)
să te ocrotească, c-am a devenit în ediţia a doua să te ocrotească, să te scape, că am (în textul din 24 aprilie 1977)
lăstărică care e a devenit în ediţia a doua lăstărică ce este (în textul din 24 aprilie 1977)
pământească. Că vine a devenit în ediţia a doua pământească! Vine (în textul din 17 mai 1977)
pământească, căci a devenit în ediţia a doua pământească, fiindcă (în textul din 7 iunie 1977)
frică că a devenit în ediţia a doua teamă că (în textul din 23 iunie 1977)
muncă, că-l cere a devenit în ediţia a doua muncă. Îl cere (în textul din 23 iunie 1977)
amestecă ca a devenit în ediţia a doua amestecă tot, ca (în textul din 23 iunie 1977)
strică casa a devenit în ediţia a doua dărâmă casa (în textul din 12 august 1977)
să se cunoască casă de casă, să se deosebească casă de casă a devenit în ediţia a doua să se cunoască, prin lucrarea îndreptării, casă de casă; să se deosebească prin lucrarea îndreptării, casă de casă (în textul din 24 august 1977)
că chiar a devenit în ediţia a doua căci şi chiar (în textul din 24 august 1977)
părintească, care a devenit în ediţia a doua părintească pe care (în textul din 13 decembrie 1977)
strică. Că a devenit în ediţia a doua dărâmă, că (în textul din 22 septembrie 1978.)
Dacă creştina e a devenit în ediţia a doua Dacă femeia creştină e (în textul din 17 noiembrie 1978.)
dacă, căsuţa ta se va dărâma a devenit în ediţia a doua dacă se va dărâma căsuţa ta (în textul din 24 noiembrie 1978.)
Nu o strica, că a devenit în ediţia a doua Nu o strica, nu fă aşa, că (în textul din 6 martie 1980)
mărturisească ca omul a devenit în ediţia a doua mărturisească asemenea omului (în textul din 11 august 1980)
să strălucească ca a devenit în ediţia a doua să strălucească mai mult ca (în textul din 18 august 1984)
să oprească conducerea a devenit în ediţia a doua să pună capăt la conducerea (în textul din 23 aprilie 1989 )
ca cei legaţi a devenit în ediţia a doua ca toţi cei legaţi (în textul din 29 octombrie 1989 )
să nască copii a devenit în ediţia a doua să dea naştere la copii (în textul din 30 ianuarie 1990)
să facă cu a devenit în ediţia a doua să lucreze cu (în textul din 23 noiembrie 1990)
că credeai a devenit în ediţia a doua că tu credeai (în textul din 24 decembrie 1990)
ţara cea cerească, care a devenit în ediţia a doua ţara cea cerească, ţara care (în textul din 12 decembrie 1993)
Este vizibil faptul că amploarea modificărilor este atât de mare, încât caracterul intenţional al celor care le-au operat pe furiş nu poate fi pus la îndoială. Dimensiunea manevrei de “cosmetizare” face ca autenticitatea şi seriozitatea cărţii să fie literamente compromisă.
Cea din urmă categorie de corecţii analizate aici nu este neapărat şi ultima, dar ar putea fi cea mai importantă. Este vorba de acele corecţii care ţintesc la modificarea de fond a mesajelor de la Pucioasa. Acestea sunt cele mai grave intervenţii “pe cord deschis” în textul sacru pucioşesc, deoarece ele mistifică esenţa mesajului original până la “sacrilegiu”. Vom da în continuare un singur exemplu, o corecţie cu tâlc, dar ele sunt cu zecile.
Într-o “vorbire” a Dumnezeului Pucios de prin anul 1994, cu prilejul sărbătoririi Învierii Domnului, după introducerea de rigoare, i s-a permis şi “duhului Verginicăi” să ia cuvântul şi să-şi îmbărbăteze poporul cu un spici rostit chiar “de lângă Domnul”.
Cei care au compus predica ei, şi i-au atribuit-o apoi, au uitat la un moment dat că, în desfăşurarea vorbirii, se trecuse de mult de la persoana I a Dumnezeului Pucios la persoana I a spiritului Verginicăi. Această neglijenţă a permis înregistrarea unei erori fatale: Verginica vorbea la un moment dat în locul Dumnezeului Pucios, şi nu de lângă El. “Verginica” (de fapt, duhul sau duha ei) le vorbea păstorilor Nea’Mişu şi nea’Cristea , numindu-i “păstorii mei” şi învăţându-i să-şi întărească ucenicii aşa cum o făcuseră cândva apostolii lui Hristos, dar le vorbea folosindu-se de construcţia “apostolii Mei” pe care ea nu era în drept să o folosească. Nici dacă s-ar fi scris “apostolii mei” n-ar fi fost corect, căci Verginica n-a avut nicodată apostoli, şi nici n-a fost contemporană cu Tit, cu Timotei, cu Barnaba şi cu Marcu. Cu ocazia reeditării cărţii, liderii pucioşi au observat tărăşenia şi aprecind că gravitatea ei este absolut intolerabilă, au operat discret modificarea salvatoare: cuvântul Mei a dispărut pur şi simplu, iar fraza rostită de “duhul Verginicăi” a redevenit credibilă:
“Păstorii mei, întăriţi-vă şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii Mei pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători. Fiţi cu luare aminte. Vegheaţi în straja nopţii şi a zilei şi lucraţi lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 01-05-1994)
“Păstorii mei, întăriţi-vă, şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători. Fiţi cu luare-aminte. Vegheaţi în straja nopţii şi a zilei şi lucraţi lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)
Manevra de acest tip, substituirea de persoană, nu este singulară. În anii 1982, 1983 şi 1984, după moartea Verginicăi, peste 30 de pronume personale erau scrise cu majuscule, semnificând prin aceasta că mesajele care le conţineau veneau direct “de la Domnul”. În ediţia a doua a cărţii, ele au fost modificate şi trecute cu literă mică, pentru ca să apară că mesajele veneau de la duhul Verginicăi, care-i vorbea din cer surioarei sale , lelica Maria. Liderii pucioşi nu voiau ca lelica să apară ca vorbitoare direct cu Dumnezeu, caz în care ar fi trebuit s-o considere şi pe ea proorociţă şi totodată “trâmbiţa a şaptea” . Dar, dacă lelica ar fi fost “trâmbiţa a şaptea” şi prooroc, liderilor pucioşi nu le mai rămânea nimic de făcut şi de trâmbiţat, căci cu “trâmbiţa a şaptea” se încheie lanţul proorociilor apocaliptice, iar lelica a murit şi ea în anul 1997. De aceea, eu au fost nevoiţi să falsifice aceste 30 de pronume personale. Iată câteva exemple mai semnificative, care susţin cu probe concrete această teorie:
1. “… Uite ce zice Domnul: cine are urechi de auzit să audă şi cine are inimă pentru Domnul, să înţeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că numai e timp de întinare şi de pofte trupeşti […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 5 februarie 1982)
1. “…Cine are urechi de auzit, să audă, şi cine are inimă pentru Domnul, să înţeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că nu mai e timp de întinare şi de pofte trupeşti […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/ 1 mai 1982)
Acest prim exemplu nu se încadrează în categoria amintită, de falsificare a majusculelor pronumelor personale, dar ilustrază caracterul intenţional al modificărilor care urmează şi care vor fi evidenţiate în continuare: acestea vor să ascundă faptul că din prima ediţie a cărţii reieşea că “Domnul vorbea” direct prin lelica Maria , exact la fel ca şi prin Verginica, deci lelica era “trâmbiţă”, trâmbiţa a şaptea. În ediţia a doua, dispar cuvintele “Uite ce zice Domnul” deci nu mai zice Domnul ceea ce zice, ci Verginica zice, iar lelica doar primeşte la modul pasiv mesajele venite din cer de la “şpiritul nemuritor al Verginicăi”.
2. “…Acest acoperământ al Meu unde v-am lăsat Eu […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 20 mai 1982)
2. “…Acest acoperământ al meu unde v-am lăsat eu […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 7/20 mai 1982)
3. “…O, poporul Meu scump şi oile Mele scumpe, pentru voi Mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa Mea în lucrare. Fiţi ai Mei […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 25 iunie 1982)
3. “…O, poporul meu scump, oile mele scumpe! Pentru voi mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa în lucrare. Fiţi ai mei […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 12/25 iunie 1982)
4. “ …Poporul Meu iubit, oile Mele din toate colţurile […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 10 iulie 1982)
4. “ …Poporul meu iubit, oile mele din toate colţurile […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 27 iunie/10 iulie 1982)
5. “ …O, poporul Meu, oile Mele scumpe, turma Mea deschideţi-vă inima […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 7 august 1982)
5. “ …O, poporul meu, oile mele scumpe, turma mea deschideţi-vă inima […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 25 iulie/7 august 1982)
6. “ […] am mânuşiţă de popor care Mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile Mele. Nu mai am mijloace, nu mai am benzină la maşină. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 22 noiembrie 1982)
6. “ [...] am mânuşiţă de popor care mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile mele. Nu mai am mijloace. Nu mai am hrană la maşină. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 16/29 noiembrie 1982)
7. “ …O, poporul Meu, oile Mele de departe, am făcut răni care Mă dor neîncetat [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 18 februarie 1983)
7. “ …O, poporul meu, oile mele de departe, am făcut răni care mă dor neîncetat [...] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 5/18 februarie 1983)
8. “ Aşa cântă Măicuţa Mea. Eu, Domnul voiesc această rugăciune să fie cântată de tot poporul Meu şi-n culcare şi-n sculare… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 8 martie 1983)
8. “ Aşa cântă Măicuţa Domnului. Domnul voieşte ca această rugăciune să fie cântată de tot poporul şi în culcare şi în sculare. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 23 februarie/8 martie 1983)
Aici se vede din nou caracterul intenţional al modificărilor, de unde rezultă că ele nu mai sunt corecţii, ci falsuri. Dacă până acum se putea considera eventual că, din motive de neglijenţă, redactorii ediţiei întâi au greşit punând majusculele acolo unde nu trebuia, aici se observă clar o intervenţie mistificatoare: “Măicuţa Mea “ devine “Măicuţa Domnului”, deci “nu Domnul vorbeşte” . Acelaşi efect îl are modificarea frauduloasă a cuvântului “voiesc”, care devine “voieşte” ; în felul acesta Domnul nu mai este pus la persoana I (Eu voiesc) ci la persoana a III-a (El voieşte).
9. “ …O, poporul Meu, […] O, Moldovo, Moldovo, mare Mi-a fost speranţa în tine… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 8 aprilie 1983)
9. “ …O, poporul meu, […] O, Moldovo, Moldovo, mare mi-a fost speranţa în tine! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 26 martie/8 aprilie 1983)
10. Ediţia 1995: “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
10. Ediţia 2006: “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)
Acest text este pe departe cel mai edificator asupra falsificărilor masive privind substituirea de persoană. În ediţia a doua a cărţii sunt introduse aici în mod fraudulos explicaţii suplimentare privind noul statut al lelicăi Maria vis-a vis de “poporul” pucios: ea va fi doar un instrument pasiv şi docil prin care “spiritul Verginicăi”, acum eliberat prin moarte, comunică mai departe cu “poporul ei”. Liderii pucioşi inventează “carneţelul” în care lelica va nota tot ce-i va transmite duhul (sau duha) Verginicăi pentru “popor”. Verginica va lucra cu gura spirituală, iar lelica va lucra cu mâna materială. “Domnul” dispare pur şi simplu din dialog, iar legătura directă dintre “Domnul” şi lelica, aşa cum apare ea în ediţia întâi a cărţii, este de acum o palidă amintire (pentru cei care vor să mai aibă aducere aminte).
Un punct de interes ar putea fi cât contează o literă la liderii pucioşi. Oricine se poate întreba de ce era nevoie să se "corecteze" cuvântul "trâmbiţă", care devine "trâmbiţa", în ediţia a doua a cărţii. La prima vedere, de această corecţie nici nu era nevoie, căci sensul frazei pare că nu se schimbă. Meticulozitatea aceasta neobişnuită ar putea ascunde însă în ea o temere viscerală a liderilor pucioşi (care îi va împinge spre un fals calificat) : teama ca nu cumva cititorul să interpreteze că “trâmbiţa” de care se vorbeşte ar putea fi lelica Maria. Plecând de la această supoziţie, o explicaţie posibilă ar fi aceea că, în prima variantă, expresia completă "vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta" s-ar putea interpreta la citire "vei suna prin trâmbiţă de trezire şi de pregătire, prin surioara ta", ceea ce ar fi indezirabil pentru liderii pucioşi, care nu admit că lelica Maria (sora Verginicăi) a fost şi ea "trâmbiţă". În schimb, textul "corectat": "vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie" ar putea fi interpretat fie ca "vei suna tu, cea care eşti trâmbiţa de trezire , pe sora ta, care cu mâna să scrie" , fie, în altă variantă, "vei suna în trâmbiţa de trezire , pe sora ta, care cu mâna să scrie". Deşi acest raţionament poate părea puţin forţat, el rămâne plauzibil, în contextul celorlalte falsuri interesate de acest gen. Oricum ar fi, această modificare nu s-a făcut ea fără rost, îndată ce putea foarte bine să lipsească şi nimeni n-ar fi observat necesitatea ei.
11. “ …O, sufleţelele Mele, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
11. “ …O, sufleţelele mele, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)
12. “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 iulie 1983)
12. “[…] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 21 iunie/4 iulie 1983)
Din nou o manevră subtilă a liderilor pucioşi: prin trecerea de la persoana I la persoana a III-a, “Domnul” dispare din peisaj, deci nu “Domnul” este cel care îi grăieşte lelicăi din ceruri, ci şpiritul nemuritor al Verginicăi.
13. “ […] Numai lume, tată, lume fără Dumnezeu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 11 septembrie 1983)
13. “ […] Numai lume, lume fără Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 29 august/11 septembrie 1983)
Nici aici nu apare vreo modificare de majusculă, dar cuvântul “tată” pus la cazul vocativ este folosit în mod exclusiv, în toată cartea, de către personajul misterios care se dă drept “Domnul”. Dispariţia acestui cuvânt face ca subiectul frazei adresată “poporului” prin lelica Maria să nu mai fie “Domnul” (aşa cum reieşea din ediţia întâi), ci duhul (duha) Verginicăi.
14. “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc Eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc Eu. Israele, fii încrezător în acest Eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 5 februarie 1984)
14. “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc eu. Israele, fii încrezător în acest eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest eu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 23 ianuarie/5 februarie 1984)
15. “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hainuţa, nu se poate strecura la Mine. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 noiembrie 1984)
15. “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hăinuţa, nu se poate strecura la Domnul ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 22 octombrie/4 noiembrie 1984)
16. Ediţia 1995: “ …Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Tată, cereţi ajutorul sfântului, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 noiembrie 1984)
16. Ediţia 2006: “ …Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Cereţi ajutorul sfântului, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 22 octombrie/4 noiembrie 1984)
Aceeaşi observaţie ca la poziţia 13., de mai sus. Recidiva confirmă caracterul intenţional al falsului, prezentat drept "corecţie".
17. “…Scumpii Mei, vă iau cu barca şi vă trec apa […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 17 decembrie 1984)
17. “…Scumpii mei, vă iau cu barca şi vă trec apa […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 4/17 decembrie 1984)
18. Ediţia 1995: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii Mei, că staţi de vorbă cu unul din Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 17 decembrie 1984)
18. Ediţia 2006: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii mei, când staţi de vorbă cu Unul din Sfânta Treime.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 4/17 decembrie 1984)
Modificarea cuvântului “că” în cuvântul “când” nu e deloc întâmplătoare, ci ascunde şi ea un fals calificat. Expresia “că staţi de vorbă” ilustrează că dialogul dintre “Domnul” şi popor, prin gura lelicăi Maria, este la timpul prezent: acum şi aici, “Domnul” vorbeşte cu poporul pucios, deci prin lelica Maria vorbeşte Domnul ca printr-o "trâmbiţă". Dimpotrivă, expresia contrafăcută “când staţi de vorbă” face ca întreaga frază să devină o recomandare de uz general, atemporală, care n-are nici o legătură cu şedinţa de spiritism la care poporul pucios tocmai participă, iar lelica este doar pe post de medium, vorbind prin somn cataleptic tot ceea ce primeşte de la duhul.
De la duhul (sau duha) Verginicăi, evident.
Cu asemenea numere de prestigitaţie spiritistă, liderii pucioşi cei iuţi de mână şi ascuţiţi la minte au profitat mereu de nebăgarea de seamă a multora, pe care i-au amăgit cu poveşti cu dialoguri de îngeri şi de duhuri, cu prooroci care vorbeau prin somn şi clarvăzători providenţiali care coboară cu ochii închişi, în miez de noapte, cerul pe pământ, prin viziuni aberante şi spiciuri ingenios falsificate.
………………………
Estera
31 martie 2010
………………………
O categorie o constituie repararea greşelilor de ortografie. Sunt mii, poate zeci de mii de asemenea corecţii, cele mai multe fiind justificate. În zelul de a corecta fiecare literă s-au introdus însă alte greşeli, cum ar fi punerea în mod sistematic a virgulei înainte de „şi” , sau flexionări greşite în declinarea pronumelor.
O altă categorie o constituie textele suprimate. De cele mai multe ori, cuvinte sau texte întregi, care dispar pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii, conţineau de fapt exprimări incomode pucioşilor sau neconforme cu realitatea şi, din acest motiv, demersul liderilor pucioşi (deşi deloc onest) este explicabil.
Să ilustrăm aici doar câteva asemenea texte, care au fost suprimate în ediţia din 2006, faţă de ediţia 1995 în care ele apăruseră ca atare:
1. “…Ca un vifor este clipa când mă întâlnesc cu Domnul. Căci Domnul când se află în faţa mea este un mare vânt, căci simt că mă ridică în aer. Şi am stat de vorbă cu Domnul şi mi-a spus de toate stricăciunile din vremea lucrării Sale[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 2 august 1965)
Probabil că liderii pucioşi au considerat că mărturisirea Verginicăi că se simţea ca un ca un aerostat sau ca un balon ridicat în aer de Domnul, deoarece “Domnul este un mare vânt”, este ilară şi deci incomodă, aşa că au hotărât că e mai bine să suprime fraza cu totul.
2. “…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 4 septembrie 1966)
S-a creat în istorie o imagine demnă a bravilor conducători de oşti care, la vreme de război, stau în fruntea oştirilor şi se avântă acolo unde lupta este mai grea. Or, acest text oferă o cu totul altă imagine Dumnezeului Pucioasei: cea a unui conducător fragil, care de obicei se piteşte (din laşitate) după oştenii săi, şi se mai şi lamentează atunci când nu mai poate repeta figura. Liderii pucioşi nu puteau păstra în nici un chip un asemenea text depreciativ; de aceea el dispare în ediţia a doua a cărţii.
3. “…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat octombrie 1967)
“Poporul” pucios despre care se vorbea în 1967 s-a risipit aproape în totalitate după moartea Verginicăi din anul 1980, iar cele două veşti misterioase care urmau să-l pregătească de întâmpinare n-au mai sosit.
Promisiunea că el va fi cel care Îl va întâmpina pe Domnul în văzduh a rămas o proorocie neîmplinită. Liderii pucioşi au suprimat textul, dar au păstrat speranţa că vor face ei, împreună cu poporul lor cel nou, ceea ce n-a putut face poporul Verginicăi până la moartea ei (şi nici după aceea).
4. “ …S-au construit avioane pentru urmărirea poporului Meu. Ei vă socotesc pe voi sectă foarte periculoasă…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 25-26 mai 1978.)
O aberaţie de-a dreptul şocantă, “construirea” acestor avioane de spionaj aerian al “sectei periculoase” de la Pucioasa. Chiar dacă trecem peste implicaţiile financiare uriaşe, dar fără nici o acoperire, ale acestei investiţii, odată făcută ea este inutilă din punct de vedere tehnic. Cum să urmăreşti cu avioanele nişte creştini nevoiaşi, constituiţi de bunăvoie într-o “sectă periculoasă”, care se adună noaptea prin case particulare ca să se roage altui “dumnezeu” decât Cel din biserica lor din sat? Şi de ce atâta simandicoasă osteneală? Cui ar folosi aşa ceva? Inepţia este atât de gogonată încât liderii pucioşi au fost siliţi s-o şteargă temeinic cu buretele din istoria scrisă a sectei lor.
5. “…O, face Tatăl minuni pe tot pământul, coboară Tatăl prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască, dar acele strigări sunt pentru lume, sunt vedenii ce le arată Tatăl pe alocuri. Iar aici e o minune de pregătire a mesenilor pentru nunta Mielului, prin cuvânt, fără vedenii. Cine crede, va vedea pe Cel ce aduce cuvântul…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 2 octombrie 1986)
Plăsmuirea acestei “vedenii” imaginare, cu Tatăl ceresc Care coboară din ceruri însoţit de Sfântul Petru şi face minuni pe tot pământul, hălăduind “prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască” denotă un psihic nu tocmai sănătos al povestitorului şi poate tocmai de aceea a fost suprimată în ediţia a doua a cărţii. Dar nu este singulară. Iată cum decurge o asemenea plimbare pe pământ, povestită pucioşilor de Verginica din dreptul Tatălui:
“Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare, şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi au găsit ciorile pe câmp un stârv spurcat şi s-au aşezat şi l-au mâncat. Şi Petru zice: „Vai, Doamne, aşa mâncare mănâncă ciorile acestea?“. Şi am zis: „Aşa mănâncă, Petre, căci ciorile sunt ciori“. Şi i-am povestit că aceste ciori sunt omenirea de astăzi, care mănâncă ce nu ştie, carne şi de om, şi de căţel, şi de pisică, şi de şoarece. Atunci au găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creştine, ţine ascuns aceasta, ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi. Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar şi Eu am spus: „Aşa vor ajunge robii Mei“. “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 16 aprilie 1975)
Deşi acest text nu a mai fost suprimat, dialogul dintre “Tatăl” şi “Petru” dezvăluie un Petru cam sărăcuţ cu duhul, care a îmbătrânit fără să ştie cu ce se hrănesc ciorile, iar când află, plânge cu amar.
Pe de altă parte, recunoaşterea faptului că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”, în afară de Cuvântul Său pe care îl coboară sistematic la Pucioasa, dă vedenii pe care “le arată Tatăl pe alocuri” (adică, prin alte locuri), altor persoane, ar dilua în mod nepermis caracterul de unicitate a “lucrării” de la Pucioasa. Şi din acest motiv, fiind puşi în faţa imposibilităţii ameliorării acestui text, liderii pucioşi, au fost nevoiţi să-l şteargă definitiv.
În fine, mai trebuie menţionat că declaraţia solemnă despre “minunea de la Pucioasa” (“Iar aici e o minune… prin cuvânt, fără vedenii”) este de-a dreptul mincinoasă, îndată ce şi pucioşii aveau vedeniile lor, (unele dintre ele fiind primite de Verginica înainte de această construcţie mincinoasă datată 2 octombrie 1986) fiind consemnate chiar în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”. Iată câteva exemple de vedenii pucioşeşti:
5.1. “ Şi când am adus tânărul acesta, i-am arătat în vedenie şi am întrebat-o: ”Ce zici?” Şi a zis: “Ce să fac cu el? Că nu face ca mine”.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 19 octombrie 1973)
5.2. “ …Că iată Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea. Era într-o poiană verde şi era plină de lume şi prin lume mai era şi din neamurile voastre. Şi a venit cineva şi …” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 8 februarie 1979)
5.3. Altădată, lelica Maria “vede” spiritele a doi răposaţi cu care încheagă o convorbire tainică:
“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat […] Şi mi-au spus […] Şi iar i-am întrebat […] Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, […]
Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 9/22 iulie 1984)
Seninătatea cu care lelica recepţionează din eter în ureche răspunsuri la propriile introspecţii şi “viziuni” , le pune în gura unor răposaţi (Ioan şi Bălaşa, părinţii lui Ilie şi bunici ai lui Iliuţă Bunea) şi le crede că vin ca nişte pilde moralizatoare neapărat de la Dumnezeu (fără a-şi face prea mari probleme în prezent asupra provenienţei lor - poate va afla în viitor, poate nu...) seamănă perfect de bine cu celebrul slogan al puşcaşilor “eficienţi, dar fără scrupule”: “Întâi tragi fără somaţie, şi apoi vezi cine e victima!” Îndemnul biblic este însă complet diferit: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4,1)
5.4. În altă vedenie, liderii pucioşi primesc o viziune de la Dumnezeul lor, pe care urmează să i-o relateze în amănunt patriarhului Teoctist. În viziune, apar ca personaje-cheie: un înger, patriarhul Teoctist, un om cu o cruce albă într-o mână şi cu o cazma în cealaltă mână, un alt om care aştepta lângă un izvor, trei cămile albe, Maica Domnului în vuiet, înconjurată de cete de îngeri. Dumnezeul Pucioasei îi îndeamnă mai întâi cum să meargă cu solia la patriarhul Teoctist, apoi le repovesteşte integral viziunea pe care ei o văzuseră mai înainte:
“ Ridicaţi-vă cu înţelepciunea cea din cer, că vă trimit la mai-marele bisericii ca să-i spuneţi ce am Eu să-i spun, aşa cum Eu v-am arătat vouă. […] rugaţi-vă să vă dea duhul cel tare cu care să urniţi inma acestui om care ţine sub plâns biserica Mea, şi iată, plânsul ei se aude la Mine. Spuneţi-i lui că Eu sunt Dumnezeu […] Spuneţi-i cum aţi văzut-o pe România şi cum vi l-am arătat pe el în România, şi cum Eu v-am trimis să-i spuneţi ceea ce Eu v-am descoperit vouă:
“ Eram cu îngerul Domnului deasupra pământului şi priveam.
Am văzut o bucată de pământ, cu contur aproape rotund, care se deosebea pentru că era ca o oază verde. Am văzut pe acest loc verde un izvor, şi în jurul lui luceau lumini ca nişte pietre care strălucesc în soare. Şi am văzut pe părintele patriarh Teoctist mergând cu un om […] L-am întrebat: «Cum ai venit tu aici?». El a spus: «Am fost adus de înger».
Părintele patriarh vorbea cu omul care părea ca un sol […] Din depărtare veneau trei cămile albe. Părintele patriarh a mers apoi de acolo, îndreptându-se spre stânga locului. Cămilele, schimbându-şi mersul spre părintele patriarh, aduceau cu ele un sul de hârtie. Omul care era adus şi el de înger la izvor, s-a dus în urma părintelui patriarh, l-a ajuns şi au stat de vorbă, şi apoi el a fost ridicat de înger.
Părintele patriarh mergea iarăşi spre locul izvorului, şi cele trei cămile mergeau şi ele. […]
A spus apoi îngerul că oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns, care se va arăta de la Dumnezeu şi va curge din ea peste tot pământul. Am întrebat pe înger: «Când va fi aceasta?». Iar el a spus: «Acum!».
S-a făcut vuiet deasupra pământului acela şi am văzut în vuiet pe Maica Domnului înconjurată de cete de îngeri, care cântau ca la acatist: «Bucură-te, Maica Mielului lui Dumnezeu, că mare este cetatea ta peste neamuri! Bucură-te!». […]
Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)
Apoi liderii pucioşi sunt din nou îndemnaţi să meargă la patriarh ca să-i povestească şi lui viziunea:
“Mergeţi! În numele Domnului, mergeţi şi mărturisiţi, căci aceasta ce v-am arătat este de la Dumnezeu!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)
Viziunea însăşi este un amalgam de imagini, obiecte şi persoane care cu greu se interconectează într-o povestire credibilă. Vizionarul este unul dintre liderii pucioşi, desigur (posibil Nicuşor, căci el a mai avut asemenea “viziuni” incoerente). El vede pământul de sus în jos, şi pe pământ o oază verde şi trei cămile albe. Despre oază se spune că “oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns” . Stupefiant este că la sfârşitul “viziunii” se spune că de fapt România era deasupra pământului, ca un glob mare strălucind, dar la care vizionarul priveşte “tot în jos”: “Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” Dat fiind că singurul glob mare care străluceşte deasupra a tot pământul este Soarele, deducem că România se mutase în soare, să fie mai la căldurică. Cel mai greu este de înţeles cum, privind în jos, poţi vedea ceva care este deasupra. Dar în astfel de “viziuni schizo”, totul pare posibil.
5.5. Liderii pucioşi au primit în aceeaşi zi şi o viziune în care patriarhul Teoctist primeşte de la “un om minunat” cartea “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”. Omul minunat ar trebui musai că este Însuşi Iisus Hristos, căci i se adresează patriarhului cu un îndemn care nu poate veni decât de la Hristos: “Eu sunt Cuvântul […]. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască [...]” . Nu ştim dacă viziunea s-a mai şi împlinit, adică dacă Teoctist a primit de la Hristos cartea de căpătâi a pucioşilor; cert este că patriarhul, până la moartea sa, nu a dat un alt curs Bisericii Ortodoxe, aşa cum i se ceruse prin viziunile de la Pucioasa:
“ Am văzut la uşa părintelui patriarh bătând cineva, şi când el a deschis, a intrat un om minunat, cu o carte albă în braţe. Am voit să văd ce scrie pe carte, şi scria pe ea: «Cuvântul lui Dumnezeu în România». Cel ce purta cartea i-a spus părintelui patriarh:
«Deschide şi citeşte şi vezi, şi închide apoi peceţile până la vremea împlinirii cuvântului. Eu sunt Cuvântul, şi adevărat este cuvântul acesta, cu care vin spre tine. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască, fiindcă voi fi împlinitor. Aceasta este o taină pecetluită. Nimănui să nu spui, până se vor împlini cele scrise în acest sul».
Părintele patriarh rămase cu un sul în mână; a scris pe el: «Amin!», şi sulul a fost luat de vânt în sus, spre cer”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)
5.6. Vedenia cu Tatăl şi cu Sfântul Petru care s-au deghizat în cerşetori
“…Să vă spun ceva: a coborât Tatăl cu sfântul Petru ca să cerceteze poporul dintr-un sat. A luat-o de la prima casă şi s-au făcut cerşetori. Nimeni nu i-a primit, nici preotul din sat. Nu i-a primit, pentru că nu era nimeni cu pregătire de Dumnezeu. Şi am mers aşa în tot satul, am bătut la poarta unei case sărăcăcioase. Acolo era o femeie văduvă, cu trei copilaşi: “Eu vă primesc, dar n-am nimic de mâncare, căci ca să adorm copiii, am luat o balegă şi am băgat-o în sobă şi am minţit, ca să se culce până se coace turta din sobă”. Dar Eu i-am spus: “Femeie, scoate turta din sobă, că nu e balegă”.
La grăirea Noastră femeia s-a dus şi a scos turta, dar era o pâine frumoasă şi rumenă. Atunci femeia a înţeles că Acela nu era altcineva decât Dumnezeu. Şi am zis: “Femeie, scoate trei porţii de pâine, egale, şi dă întâi la cei trei copii”.
Dar cel mic a început a plânge, ca lui să-i dea porţia mai mare. Şi am zis: “Femeie, acesta are în el duhul lăcomiei”.
După aceea, am dat femeia afară şi i-am zis: “Vezi movila aceea mare? Iei pe cei doi copii şi te duci cu ei, şi când vei ajunge acolo, să te uiţi înapoi spre sat să vezi ce e”. Şi a zis femeia: “Doamne, dă-mi voie să-l iau şi pe cel mic, că mi-e milă de el!”. “Ia-l!” i-am zis. Şi când a ajuns acolo la movilă şi s-a uitat înapoi, tot satul s-a scufundat sub pământ; numai turla bisericii se mai vedea un pic. Tot satul a dispărut, şi a rămas o baltă mare pe tot întinsul satului, o baltă albă. Acest sat e lângă Brăila, şi întâmplarea a fost în zilele voastre. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 15/28 februarie 1988)
5.7. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Masa Tăcerii”
Verginica a decedat în anul 1980. Zece ani mai târziu, într-o “vorbire” de noapte, spiritul Verginicăi îl provoacă pe Nicuşor să dezvăluie secretul că ei doi au adesea dialoguri tainice, iar Nicuşor primeşte vedenii de la spirit (de fapt, era o spirită). Nicuşor e somat de către spirită ca să dezvăluie tuturor arătarea pe care a primit-o el, cu o copie după “Masa Tăcerii” a lui Bâncuşi, cea înconjurată de scăunele de piatră, şi cum a întrebat-o pe ea (pe spirita mămicăi Gigi), rugând-o să-i spună “ce este aceasta”:
“Se sfărâmă porţile iadului! Ies la lumină cei ce aşteaptă de veacuri […] Coborâţi-vă cu dragostea toată în iad, măi iubiţii mei […] Nu se mai aude decât geamăt de satană şi glas de bucurie şi mâini întinse în sus să fie apucate şi trase afară, că nu mai vreau nepricepere de la voi, căci masa tăcerii se crapă pe mijloc şi de acolo se strigă spre voi după ajutor. Că i-am arătat copilului meu şi să ştie el că nu e masa tăcerii pe care o ştiţi voi, ci e locul aşteptării celor ce sunt acolo sub ea. Şi mâna pe care a văzut-o el că se ridica în sus, era rugăciunea celor ce vă aşteaptă pe voi, cei de pe pământ, să le deschideţi lor mormintele iadului.
Nicuşor, ia vorbeşte tu cu mine, ca să ştie toţi din casă că noi vorbim amândoi. Ia spune tu ce ţi-am arătat eu ţie.
– Am văzut masa tăcerii, şi de jur împrejur scăunele de piatră, şi din masă o mână ieşită afară, cu degetele retezate şi împietrite de vreme. Şi am vrut, că am crezut că e cineva dedesubt care cere ajutor, şi am apucat să trag de mână în sus. Trăgeam, şi era lungă, lungă, mâna. Eu aşteptam să iasă cineva cu totul de acolo, dar mâna nu se mai termina să iasă. Şi am întrebat-o pe ea: “Ce este aceasta?”
– Măi mămică, acum aţi văzut ce este. Scăunelele din jurul mesei îi aşteaptă pe ei să iasă să facă pe ele primul popas în drumul spre înviere. Iată, a venit ziua să înţelegeţi taina cea mare care este scrisă în Scriptură, că voi, cei vii, nu veţi lua-o înaintea celor adormiţi, şi numai după învierea lor, într-o clipeală de ochi, la trâmbiţa de apoi, voi vă veţi schimba pentru fericire, şi trupul tuturor va fi fără de stricăciune în veci de veci, şi veţi împărăţi şi asta va fi plata cea mare.
Măi copii, mai puteţi voi dormi?” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 august 1990)
5.8. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Coloana Infinitului”
Într-o altă “vorbire” din anul 1990, spirita Verginicăi (mama Gigi) îl provoacă din nou pe Nicuşor să-şi facă publice vedeniile. Ea nu vine singură din lumea de dincolo, ci vine cu un altul, cu un spirit proorocitor al tainelor de la Noul Ierusalim. Spirita Verginicăi dezvăluie taina că spiritul adus cu ea din lumea de dincolo este spiritul lui Constantin Brâncuşi, care a fost şi el prooroc în viaţa lui. Şfântul Prooroc Constantinbrâncuşi a proorocit prin Coloana Infinitului începutul “lucrării” de Nou Ierusalim de la Pucioasa:
– Nicuşor, copil care mă asculţi! Fiindcă mă asculţi, de aceea îţi spun ce să faci. Fiindcă faci, mămică, de aceea lucrez prin mânuţa ta şi prin inima ta şi prin credinţa ta. Fiindcă tu mă asculţi, mămică, de aceea eu ţi-am spus că nu e greu cu mine şi nu e rău cu mine, şi tu nu eşti niciodată fără mama Gigi.
Ştii de ce am venit cu acela despre care ţi-am dat cuvânt să-l treceţi aici? El a proorocit tainele de la voi , şi voi le lucraţi acum. El a arătat pe poporul meu cel de acum, şi pe cel ce va fi să fie al meu prin voi, mămică. Ai văzut de două ori la rând începutul cel care trebuie să crească prin mânuţele voastre, că voi sunteţi nişte meşteri ai Ierusalimului acesta nou al Domnului. Ai spus tu cum ai primit înţelesul celor ce ţi se aduc?
– Am înţeles. Coloana Infinitului, lucrată de Constantin Brâncuşi, când m-am uitat în mână ce aveam. Aveam în mână rămase din prescură două sau trei forme, aşezate una peste alta, aşa cum sunt reprezentate în stâlpul care poartă denumirea de Coloana Infinitului, şi am primit să înţeleg că trebuie să lucrăm pentru acest popor proorocit şi că acela care a lucrat aceste reprezentări de taină este prooroc.
– O, mămică, măi copilul meu, voi numai să vreţi cu mine, că niciodată nu s-au lucrat taine mai mari ca acestea ce se lucrează azi cu voi, şi toţi cei câţi au fost prooroci pentru vremea de azi vă aşteaptă cu împlinirile, ca să se bucure de munca lor. Începutul ce ţi s-a arătat în mânuţă, acesta este începutul Noului Ierusalim” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 septembrie 1990)
Acum se poate deduce fără efort că şi opera de artă a Şfântului Prooroc Constantinbrâncuşi intitulată “Masa Tăcerii” a fost tot o proorocie privind “lucrarea” de la Pucioasa.
6. Un alt text care “se evaporă” pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii este următorul:
”… Eu am puterea şi am în fiecare din voi, dacă Mă lăsaţi pe Mine să fac ce am de făcut cu voi. Dar trebuie să înţelegeţi că planul lui Dumnezeu este bine întocmit şi nu poate lucra după placul fiecăruia, nu se poate căuta la plăcerea cuiva, pentru că nu se poate strica nimic acum din planul cel bine întocmit de Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 3 noiembrie 1990)
Cauza? Din nou, o afirmaţie inacceptabilă, chiar eretică, şi care nu mai putea rămâne la vedere: aceea că Dumnezeu cel Atotputernic are putere în om numai dacă este lăsat de om ca să aibă El putere în om. Se face confuzie aici între puterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. În realitate, Dumnezeu poate oricâte voieşte, dar nu voieşte să facă oricâte poate. Îndelunga Lui răbdare cu omul nu trebuie considerată ca o slăbiciune, aşa cum o prezintă Cuvântul de la Pucioasa. După teoria pucioşilor, Dumnezeu ajunge la cheremul omului şi se roagă de om ca să-I îndeplinească el planurile, “cele bine întocmite de Sfânta Treime”. Pe de altă parte, după ce afirmă că trebuie lăsat de om ca să poată face ceea ce El voieşte, Dumnezeul Pucios revine imediat, contrazicându-se: nu se poate face nimic după placul omului, iar planurile lui Dumnezeu nu se pot strica. Panseurile eretice şi contradicţiile din acest text l-au făcut indezirabil ca să poată să mai reziste în ediţia a doua a cărţii.
O altă categorie o constituie textele reintroduse. Acestea, deşi apăreau în manuscrisele pucioşeşti, fuseseră suprimate cu grijă în prima ediţie, deoarece la data aceea (anul 1995) dezvăluiau lucruri incomode, pe care liderii pucioşi încă nu doreau să le facă publice. De regulă, ele se refereau la unele dezordini, tensiuni sau stări de lucruri care nu făceau cinste „poporului” pucios, iar pe vremea aceea liderii pucioşi căutau cu orice preţ a-şi construi spre exterior o imagine idilică despre viaţa şi apucăturile adepţilor lor. Trecând anii, ei au ajuns la concluzia că nu mai are rost să-i cocoloşească pe cei greşiţi care continuă să-i ignore sau să-i dispreţuiască pe lideri, ci e mai bine să li se facă publică opţiunea lor de răzvrătiţi, ca să le fie ruşine.
Să ilustrăm aici doar două exemple de asemenea texte, suprimate în ediţia din 1995, dar reintroduse tiptil în ediţia din 2006.
1. În primul exemplu, o bună parte din „poporul” pucios era dovedit a fi neîmplinitor al „profeţiilor” Verginicăi. Despre aceşti creştini se dezvăluia că „au lepădat cele aşezate pentru acum” şi de aceea nu se mai pot bucura de serbarea de Paşti alături de cei care au rămas fideli liderilor pucioşi după moartea Verginicăi. Ei n-au vrut să împlinească cele profeţite, au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care s-a ajuns şi au scuipat pe Cuvintele pucioşeşti aduse la iveală pentru ca să fie împlinite. De aceea, lor li se promite o pedeapsă exemplară, care să-i sperie pe cei care ar mai îndrăzni să facă la fel ca ei. Casele lor vor fi zguduite şi în carnea trupului lor se va scormoni:
“Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profeţite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ţi-am spus azi că este cel mai frumos şi cel mai sfânt Paşti şi cea mai sfântă zi de înviere din viaţa ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele aşezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunşi cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toţi cei ce au numele rostit de cer prin această profeţie, şi voi scormoni şi în carne şi în piatră, şi voi zgudui toate casele de creştini care au peste ele mărturia acestei profeţii, şi voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, şi ca să te închini la idolii trupului tău şi ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu faţa la Mine pe toţi cei care au auzit de la Domnul şi au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeţii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)
Este evident că asemenea taine nu erau deloc de făcut publice la vremea aceea, în anul 1995, an de campanie publicitară intensă pentru slava Noului Ierusalim, deoarece asta ar fi întunecat serios “poleiala firmei”.
2. Al doilea exemplu de text suprimat în 1995 şi reintrodus în 2006 ne arată că fenomenul răzvrătirii din “poporul” pucios era încă în toi. De aceea se cerea o cernere rapidă şi energică a celor fideli şi separarea lor de cei “neascultători cu cerul”, leneşi, cârtitori şi zăbavnici în “necredinţă”:
“Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru şi pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta şi să lucreze şi pentru cei leneşi, pentru cei ce zăbovesc în necredinţă şi în cârtire şi în neascultare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)
O altă categorie de corecţii o constituie “cosmetizările”. Toate exprimările nefericite au fost reformulate. Sute de cacofonii au fost periate cu grijă, căutându-se soluţii alternative dintre cele mai ingenioase, aşa încât textul pucioşesc să apară cât mai academic cu putinţă. Zeci de cuvinte a căror origine nu pare a fi pur românească au fost substituite pe furiş cu surogate ieftine, unele dintre ele fiind dintre cele mai bizare cu putinţă. Ca de exemplu, următoarea listă de modificări, menite să substituie cuvintele “impure”, apărute în ediţia întâi a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, cu “neaoşisme” rromâneşti :
magnetofon a devenit în ediţia a doua caval (în textul din 25 ianuarie 1966)
specialişti a devenit în ediţia a doua pricepuţi (în textul din 1 ianuarie 1972)
e în practică a devenit în ediţia a doua e în formare (în textul din 25 septembrie 1973)
insistent a devenit în ediţia a doua rugătoare (în textul din 10 octombrie 1973)
cu spirit a devenit în ediţia a doua cu îndemn (în textul din 3 decembrie 1973)
efecte a devenit în ediţia a doua putere (în textul din 28 martie 1974)
silinţa a devenit în ediţia a doua interesul (în textul din 23 august 1974)
tot globul pământesc a devenit în ediţia a doua toată suflarea (în textul din 24 septembrie 1978.)
în audienţă a devenit în ediţia a doua cu cerere (în textul din 23 iunie 1977)
autorizaţie a devenit în ediţia a doua binecuvântare (în textul din 15 iulie 1977)
şefule a devenit în ediţia a doua stăpânule (în textul din 12 august 1977)
executa a devenit în ediţia a doua urma (în textul din 12 august 1977)
în funcţie a devenit în ediţia a doua în lume (în textul din 13 decembrie 1977)
generaţia a devenit în ediţia a doua tineretul (în textul din 25-26 mai 1978.)
degradarea a devenit în ediţia a doua desfiinţarea (în textul din 13 iunie 1978.)
calităţi a devenit în ediţia a doua feluri (în textul din 2 ianuarie 1979)
circula populaţia a devenit în ediţia a doua umbla turma (în textul din 20 martie 1979)
obiect a devenit în ediţia a doua vas (în textul din 20 februarie 1980)
benzină la maşină a devenit în ediţia a doua hrană la maşină (în textul din 22 noiembrie 1982)
până la refuz a devenit în ediţia a doua până la ras (în textul din 22 august 1987)
până la refuz a devenit în ediţia a doua până peste pahar (în textul din 24 decembrie 1989 )
dirijarea a devenit în ediţia a doua grija (în textul din 6 februarie 1988 )
patroana a devenit în ediţia a doua stăpâna şi cumpănitoarea (în textul din 28 august 1988 )
menţin a devenit în ediţia a doua întăresc (în textul din 6 octombrie 1989 )
tactică a devenit în ediţia a doua dibăcie (în textul din 7 septembrie 1990)
cine se ospătează a devenit în ediţia a doua cine bea (în textul din 8 septembrie 1990)
Stai şi te întrebi: A folosit Dumnezeu în 25 ianuarie 1966 cuvântul magnetofon, sau a folosit cuvântul caval? Minte redactorul cărţii, care se erijează în traducător (trădător) al lui Dumnezeu? Minte Dumnezeul Pucioasei, renegându-Şi singur iotele şi cirtele din prima ediţie a cărţii Lui? Văzând însă dimensiunea uriaşă a schimbărilor şi diversitatea lor halucinantă, nu poţi deduce decât că te afli în faţa unui uriaş fals intelectual.
Nici cosmetizările cacofoniilor n-au fost lipsite de fantezie. Iată câteva exemple mai deoasebite:
gătească calea a devenit în ediţia a doua gătească Mie calea (în textul din 15 august 1955)
ţuică, că a devenit în ediţia a doua ţuică a făcut, că (în textul din 22 iunie 1957)
cunoască că a devenit în ediţia a doua cunoască ei că (în textul din 20 ianuarie 1963)
ca creştinul să poarte a devenit în ediţia a doua să poarte creştinul (în textul din 25 august 1965)
dorească căsătorie a devenit în ediţia a doua dorească de căsătorie (în textul din 7 ianuarie 1966)
nucă crezi a devenit în ediţia a doua nucă tu crezi (în textul din 4 februarie 1966)
hulească, căci cu… a devenit în ediţia a doua hulească. Cu… (în textul din 4 februarie 1966)
poruncă ca aceasta, să… a devenit în ediţia a doua poruncă să… (în textul din 20 octombrie 1970)
va pleca carul a devenit în ediţia a doua se va duce carul (în textul din 29 noiembrie 1972)
să facă credinţă a devenit în ediţia a doua să facă în ea credinţă (în textul din 5 martie 1973)
să Mă cunoască că sunt Păstorul lor a devenit în ediţia a doua să Mă cunoască de Păstor al lor (în textul din 18 august 1973)
deosebească cele a devenit în ediţia a doua deosebească bine cele (în textul din 18 august 1973)
întărească, că a devenit în ediţia a doua întărească, fiindcă (în textul din 30 august 1973)
femeiască, care a devenit în ediţia a doua femeiască şi care (în textul din 30 august 1973)
duhovnicească, ca să a devenit în ediţia a doua duhovnicească, să (în textul din 20 septembrie 1973)
ca curva a devenit în ediţia a doua ca şi curva (în textul din 2 octombrie 1973)
călca, căci a devenit în ediţia a doua călca pe pământ, că (în textul din 3 decembrie 1973)
să ştii că chemarea a devenit în ediţia a doua să ştii: chemarea (în textul din 3 decembrie 1973)
dacă crezi a devenit în ediţia a doua dacă ştii (în textul din 13 ianuarie 1974)
grăiască, ca să a devenit în ediţia a doua grăiască şi să (în textul din 13 ianuarie 1974)
că ce a devenit în ediţia a doua căci ce (în textul din 13 ianuarie 1974)
dacă călăuza se trimite a devenit în ediţia a doua dacă se trimite călăuza (în textul din 13 martie 1974)
dacă crucea a pierit a devenit în ediţia a doua dacă a pierit crucea (în textul din 29 martie 1974)
se va îneca? Care a devenit în ediţia a doua se va îneca? Cei care (în textul din 21 aprilie 1974)
că creştinul păcătuieşte a devenit în ediţia a doua că păcătuieşte creştinul (în textul din 11/24 mai 1974)
că, chiar a devenit în ediţia a doua că, tu chiar (în textul din 3 iunie 1974)
ca cloşca a devenit în ediţia a doua ca şi cloşca (în textul din 3 iunie 1974)
ca copilul său să nu afle a devenit în ediţia a doua ca să nu afle copilul său (în textul din 5 iulie 1974)
muncă, ca a devenit în ediţia a doua muncă pentru voi, ca (în textul din 5 iulie 1974)
mănâncă ca lupul a devenit în ediţia a doua ca lupul mănâncă (în textul din 4 august 1974)
nu se culcă copilul a devenit în ediţia a doua nu se culcă, nu se adoarme copilul (în textul din 4 august 1974)
cerească, că cine a devenit în ediţia a doua cerească din voi, căci cine (în textul din 23 august 1974)
creştinească, că zice a devenit în ediţia a doua creştinească; zice (în textul din 2o noiembrie 1974)
ce cercetează a devenit în ediţia a doua care cercetează (în textul din 7 ianuarie 1975)
monahicească ca a devenit în ediţia a doua monahicească fiind ca (în textul din 19 ianuarie 1975)
mânca, când tu a devenit în ediţia a doua mânca şi tu (în textul din 19 ianuarie 1975)
mănâncă, că e a devenit în ediţia a doua mănâncă hoituri, că e (în textul din 16 aprilie 1975)
mănâncă, că a devenit în ediţia a doua mănâncă, Petre, că (în textul din 16 aprilie 1975)
postească, că a devenit în ediţia a doua postească, pentru că (în textul din 9 octombrie 1975)
cunoască că sunt a devenit în ediţia a doua cunoască a fi (în textul din 3 decembrie 1975)
Veronica, care este a devenit în ediţia a doua Veronica este (în textul din 11 februarie 1976)
Veronica, că a devenit în ediţia a doua Veronica. Pe (în textul din 11 februarie 1976)
că credinţa se va desfiinţa a devenit în ediţia a doua că se va desfiinţa credinţa (în textul din 11 februarie 1976)
că creştinul nu ştie a devenit în ediţia a doua că nu ştie creştinul (în textul din 20 martie 1976)
cunoască că a devenit în ediţia a doua ştie că (în textul din 6 decembrie 1976)
muzica cântând a devenit în ediţia a doua muzica sunând şi cântând (în textul din 24 ianuarie 1977)
să se sfinţească, că scris e: că cine a devenit în ediţia a doua să se sfinţească şi să rămână sfânt, că scris e: “Cine (în textul din 27 martie 1977)
Adică cum? a devenit în ediţia a doua Cum adică? (în textele din 27 martie 1977; 9-10 august 1979)
să te ocrotească, c-am a devenit în ediţia a doua să te ocrotească, să te scape, că am (în textul din 24 aprilie 1977)
lăstărică care e a devenit în ediţia a doua lăstărică ce este (în textul din 24 aprilie 1977)
pământească. Că vine a devenit în ediţia a doua pământească! Vine (în textul din 17 mai 1977)
pământească, căci a devenit în ediţia a doua pământească, fiindcă (în textul din 7 iunie 1977)
frică că a devenit în ediţia a doua teamă că (în textul din 23 iunie 1977)
muncă, că-l cere a devenit în ediţia a doua muncă. Îl cere (în textul din 23 iunie 1977)
amestecă ca a devenit în ediţia a doua amestecă tot, ca (în textul din 23 iunie 1977)
strică casa a devenit în ediţia a doua dărâmă casa (în textul din 12 august 1977)
să se cunoască casă de casă, să se deosebească casă de casă a devenit în ediţia a doua să se cunoască, prin lucrarea îndreptării, casă de casă; să se deosebească prin lucrarea îndreptării, casă de casă (în textul din 24 august 1977)
că chiar a devenit în ediţia a doua căci şi chiar (în textul din 24 august 1977)
părintească, care a devenit în ediţia a doua părintească pe care (în textul din 13 decembrie 1977)
strică. Că a devenit în ediţia a doua dărâmă, că (în textul din 22 septembrie 1978.)
Dacă creştina e a devenit în ediţia a doua Dacă femeia creştină e (în textul din 17 noiembrie 1978.)
dacă, căsuţa ta se va dărâma a devenit în ediţia a doua dacă se va dărâma căsuţa ta (în textul din 24 noiembrie 1978.)
Nu o strica, că a devenit în ediţia a doua Nu o strica, nu fă aşa, că (în textul din 6 martie 1980)
mărturisească ca omul a devenit în ediţia a doua mărturisească asemenea omului (în textul din 11 august 1980)
să strălucească ca a devenit în ediţia a doua să strălucească mai mult ca (în textul din 18 august 1984)
să oprească conducerea a devenit în ediţia a doua să pună capăt la conducerea (în textul din 23 aprilie 1989 )
ca cei legaţi a devenit în ediţia a doua ca toţi cei legaţi (în textul din 29 octombrie 1989 )
să nască copii a devenit în ediţia a doua să dea naştere la copii (în textul din 30 ianuarie 1990)
să facă cu a devenit în ediţia a doua să lucreze cu (în textul din 23 noiembrie 1990)
că credeai a devenit în ediţia a doua că tu credeai (în textul din 24 decembrie 1990)
ţara cea cerească, care a devenit în ediţia a doua ţara cea cerească, ţara care (în textul din 12 decembrie 1993)
Este vizibil faptul că amploarea modificărilor este atât de mare, încât caracterul intenţional al celor care le-au operat pe furiş nu poate fi pus la îndoială. Dimensiunea manevrei de “cosmetizare” face ca autenticitatea şi seriozitatea cărţii să fie literamente compromisă.
Cea din urmă categorie de corecţii analizate aici nu este neapărat şi ultima, dar ar putea fi cea mai importantă. Este vorba de acele corecţii care ţintesc la modificarea de fond a mesajelor de la Pucioasa. Acestea sunt cele mai grave intervenţii “pe cord deschis” în textul sacru pucioşesc, deoarece ele mistifică esenţa mesajului original până la “sacrilegiu”. Vom da în continuare un singur exemplu, o corecţie cu tâlc, dar ele sunt cu zecile.
Într-o “vorbire” a Dumnezeului Pucios de prin anul 1994, cu prilejul sărbătoririi Învierii Domnului, după introducerea de rigoare, i s-a permis şi “duhului Verginicăi” să ia cuvântul şi să-şi îmbărbăteze poporul cu un spici rostit chiar “de lângă Domnul”.
Cei care au compus predica ei, şi i-au atribuit-o apoi, au uitat la un moment dat că, în desfăşurarea vorbirii, se trecuse de mult de la persoana I a Dumnezeului Pucios la persoana I a spiritului Verginicăi. Această neglijenţă a permis înregistrarea unei erori fatale: Verginica vorbea la un moment dat în locul Dumnezeului Pucios, şi nu de lângă El. “Verginica” (de fapt, duhul sau duha ei) le vorbea păstorilor Nea’Mişu şi nea’Cristea , numindu-i “păstorii mei” şi învăţându-i să-şi întărească ucenicii aşa cum o făcuseră cândva apostolii lui Hristos, dar le vorbea folosindu-se de construcţia “apostolii Mei” pe care ea nu era în drept să o folosească. Nici dacă s-ar fi scris “apostolii mei” n-ar fi fost corect, căci Verginica n-a avut nicodată apostoli, şi nici n-a fost contemporană cu Tit, cu Timotei, cu Barnaba şi cu Marcu. Cu ocazia reeditării cărţii, liderii pucioşi au observat tărăşenia şi aprecind că gravitatea ei este absolut intolerabilă, au operat discret modificarea salvatoare: cuvântul Mei a dispărut pur şi simplu, iar fraza rostită de “duhul Verginicăi” a redevenit credibilă:
“Păstorii mei, întăriţi-vă şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii Mei pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători. Fiţi cu luare aminte. Vegheaţi în straja nopţii şi a zilei şi lucraţi lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 01-05-1994)
“Păstorii mei, întăriţi-vă, şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători. Fiţi cu luare-aminte. Vegheaţi în straja nopţii şi a zilei şi lucraţi lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)
Manevra de acest tip, substituirea de persoană, nu este singulară. În anii 1982, 1983 şi 1984, după moartea Verginicăi, peste 30 de pronume personale erau scrise cu majuscule, semnificând prin aceasta că mesajele care le conţineau veneau direct “de la Domnul”. În ediţia a doua a cărţii, ele au fost modificate şi trecute cu literă mică, pentru ca să apară că mesajele veneau de la duhul Verginicăi, care-i vorbea din cer surioarei sale , lelica Maria. Liderii pucioşi nu voiau ca lelica să apară ca vorbitoare direct cu Dumnezeu, caz în care ar fi trebuit s-o considere şi pe ea proorociţă şi totodată “trâmbiţa a şaptea” . Dar, dacă lelica ar fi fost “trâmbiţa a şaptea” şi prooroc, liderilor pucioşi nu le mai rămânea nimic de făcut şi de trâmbiţat, căci cu “trâmbiţa a şaptea” se încheie lanţul proorociilor apocaliptice, iar lelica a murit şi ea în anul 1997. De aceea, eu au fost nevoiţi să falsifice aceste 30 de pronume personale. Iată câteva exemple mai semnificative, care susţin cu probe concrete această teorie:
1. “… Uite ce zice Domnul: cine are urechi de auzit să audă şi cine are inimă pentru Domnul, să înţeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că numai e timp de întinare şi de pofte trupeşti […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 5 februarie 1982)
1. “…Cine are urechi de auzit, să audă, şi cine are inimă pentru Domnul, să înţeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că nu mai e timp de întinare şi de pofte trupeşti […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/ 1 mai 1982)
Acest prim exemplu nu se încadrează în categoria amintită, de falsificare a majusculelor pronumelor personale, dar ilustrază caracterul intenţional al modificărilor care urmează şi care vor fi evidenţiate în continuare: acestea vor să ascundă faptul că din prima ediţie a cărţii reieşea că “Domnul vorbea” direct prin lelica Maria , exact la fel ca şi prin Verginica, deci lelica era “trâmbiţă”, trâmbiţa a şaptea. În ediţia a doua, dispar cuvintele “Uite ce zice Domnul” deci nu mai zice Domnul ceea ce zice, ci Verginica zice, iar lelica doar primeşte la modul pasiv mesajele venite din cer de la “şpiritul nemuritor al Verginicăi”.
2. “…Acest acoperământ al Meu unde v-am lăsat Eu […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 20 mai 1982)
2. “…Acest acoperământ al meu unde v-am lăsat eu […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 7/20 mai 1982)
3. “…O, poporul Meu scump şi oile Mele scumpe, pentru voi Mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa Mea în lucrare. Fiţi ai Mei […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 25 iunie 1982)
3. “…O, poporul meu scump, oile mele scumpe! Pentru voi mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa în lucrare. Fiţi ai mei […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 12/25 iunie 1982)
4. “ …Poporul Meu iubit, oile Mele din toate colţurile […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 10 iulie 1982)
4. “ …Poporul meu iubit, oile mele din toate colţurile […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 27 iunie/10 iulie 1982)
5. “ …O, poporul Meu, oile Mele scumpe, turma Mea deschideţi-vă inima […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 7 august 1982)
5. “ …O, poporul meu, oile mele scumpe, turma mea deschideţi-vă inima […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 25 iulie/7 august 1982)
6. “ […] am mânuşiţă de popor care Mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile Mele. Nu mai am mijloace, nu mai am benzină la maşină. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 22 noiembrie 1982)
6. “ [...] am mânuşiţă de popor care mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile mele. Nu mai am mijloace. Nu mai am hrană la maşină. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 16/29 noiembrie 1982)
7. “ …O, poporul Meu, oile Mele de departe, am făcut răni care Mă dor neîncetat [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 18 februarie 1983)
7. “ …O, poporul meu, oile mele de departe, am făcut răni care mă dor neîncetat [...] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 5/18 februarie 1983)
8. “ Aşa cântă Măicuţa Mea. Eu, Domnul voiesc această rugăciune să fie cântată de tot poporul Meu şi-n culcare şi-n sculare… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 8 martie 1983)
8. “ Aşa cântă Măicuţa Domnului. Domnul voieşte ca această rugăciune să fie cântată de tot poporul şi în culcare şi în sculare. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 23 februarie/8 martie 1983)
Aici se vede din nou caracterul intenţional al modificărilor, de unde rezultă că ele nu mai sunt corecţii, ci falsuri. Dacă până acum se putea considera eventual că, din motive de neglijenţă, redactorii ediţiei întâi au greşit punând majusculele acolo unde nu trebuia, aici se observă clar o intervenţie mistificatoare: “Măicuţa Mea “ devine “Măicuţa Domnului”, deci “nu Domnul vorbeşte” . Acelaşi efect îl are modificarea frauduloasă a cuvântului “voiesc”, care devine “voieşte” ; în felul acesta Domnul nu mai este pus la persoana I (Eu voiesc) ci la persoana a III-a (El voieşte).
9. “ …O, poporul Meu, […] O, Moldovo, Moldovo, mare Mi-a fost speranţa în tine… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 8 aprilie 1983)
9. “ …O, poporul meu, […] O, Moldovo, Moldovo, mare mi-a fost speranţa în tine! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 26 martie/8 aprilie 1983)
10. Ediţia 1995: “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
10. Ediţia 2006: “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)
Acest text este pe departe cel mai edificator asupra falsificărilor masive privind substituirea de persoană. În ediţia a doua a cărţii sunt introduse aici în mod fraudulos explicaţii suplimentare privind noul statut al lelicăi Maria vis-a vis de “poporul” pucios: ea va fi doar un instrument pasiv şi docil prin care “spiritul Verginicăi”, acum eliberat prin moarte, comunică mai departe cu “poporul ei”. Liderii pucioşi inventează “carneţelul” în care lelica va nota tot ce-i va transmite duhul (sau duha) Verginicăi pentru “popor”. Verginica va lucra cu gura spirituală, iar lelica va lucra cu mâna materială. “Domnul” dispare pur şi simplu din dialog, iar legătura directă dintre “Domnul” şi lelica, aşa cum apare ea în ediţia întâi a cărţii, este de acum o palidă amintire (pentru cei care vor să mai aibă aducere aminte).
Un punct de interes ar putea fi cât contează o literă la liderii pucioşi. Oricine se poate întreba de ce era nevoie să se "corecteze" cuvântul "trâmbiţă", care devine "trâmbiţa", în ediţia a doua a cărţii. La prima vedere, de această corecţie nici nu era nevoie, căci sensul frazei pare că nu se schimbă. Meticulozitatea aceasta neobişnuită ar putea ascunde însă în ea o temere viscerală a liderilor pucioşi (care îi va împinge spre un fals calificat) : teama ca nu cumva cititorul să interpreteze că “trâmbiţa” de care se vorbeşte ar putea fi lelica Maria. Plecând de la această supoziţie, o explicaţie posibilă ar fi aceea că, în prima variantă, expresia completă "vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta" s-ar putea interpreta la citire "vei suna prin trâmbiţă de trezire şi de pregătire, prin surioara ta", ceea ce ar fi indezirabil pentru liderii pucioşi, care nu admit că lelica Maria (sora Verginicăi) a fost şi ea "trâmbiţă". În schimb, textul "corectat": "vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie" ar putea fi interpretat fie ca "vei suna tu, cea care eşti trâmbiţa de trezire , pe sora ta, care cu mâna să scrie" , fie, în altă variantă, "vei suna în trâmbiţa de trezire , pe sora ta, care cu mâna să scrie". Deşi acest raţionament poate părea puţin forţat, el rămâne plauzibil, în contextul celorlalte falsuri interesate de acest gen. Oricum ar fi, această modificare nu s-a făcut ea fără rost, îndată ce putea foarte bine să lipsească şi nimeni n-ar fi observat necesitatea ei.
11. “ …O, sufleţelele Mele, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)
11. “ …O, sufleţelele mele, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)
12. “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 iulie 1983)
12. “[…] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 21 iunie/4 iulie 1983)
Din nou o manevră subtilă a liderilor pucioşi: prin trecerea de la persoana I la persoana a III-a, “Domnul” dispare din peisaj, deci nu “Domnul” este cel care îi grăieşte lelicăi din ceruri, ci şpiritul nemuritor al Verginicăi.
13. “ […] Numai lume, tată, lume fără Dumnezeu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 11 septembrie 1983)
13. “ […] Numai lume, lume fără Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 29 august/11 septembrie 1983)
Nici aici nu apare vreo modificare de majusculă, dar cuvântul “tată” pus la cazul vocativ este folosit în mod exclusiv, în toată cartea, de către personajul misterios care se dă drept “Domnul”. Dispariţia acestui cuvânt face ca subiectul frazei adresată “poporului” prin lelica Maria să nu mai fie “Domnul” (aşa cum reieşea din ediţia întâi), ci duhul (duha) Verginicăi.
14. “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc Eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc Eu. Israele, fii încrezător în acest Eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 5 februarie 1984)
14. “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc eu. Israele, fii încrezător în acest eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest eu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 23 ianuarie/5 februarie 1984)
15. “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hainuţa, nu se poate strecura la Mine. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 noiembrie 1984)
15. “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hăinuţa, nu se poate strecura la Domnul ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 22 octombrie/4 noiembrie 1984)
16. Ediţia 1995: “ …Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Tată, cereţi ajutorul sfântului, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 noiembrie 1984)
16. Ediţia 2006: “ …Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Cereţi ajutorul sfântului, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 22 octombrie/4 noiembrie 1984)
Aceeaşi observaţie ca la poziţia 13., de mai sus. Recidiva confirmă caracterul intenţional al falsului, prezentat drept "corecţie".
17. “…Scumpii Mei, vă iau cu barca şi vă trec apa […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 17 decembrie 1984)
17. “…Scumpii mei, vă iau cu barca şi vă trec apa […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 4/17 decembrie 1984)
18. Ediţia 1995: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii Mei, că staţi de vorbă cu unul din Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 17 decembrie 1984)
18. Ediţia 2006: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii mei, când staţi de vorbă cu Unul din Sfânta Treime.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 4/17 decembrie 1984)
Modificarea cuvântului “că” în cuvântul “când” nu e deloc întâmplătoare, ci ascunde şi ea un fals calificat. Expresia “că staţi de vorbă” ilustrează că dialogul dintre “Domnul” şi popor, prin gura lelicăi Maria, este la timpul prezent: acum şi aici, “Domnul” vorbeşte cu poporul pucios, deci prin lelica Maria vorbeşte Domnul ca printr-o "trâmbiţă". Dimpotrivă, expresia contrafăcută “când staţi de vorbă” face ca întreaga frază să devină o recomandare de uz general, atemporală, care n-are nici o legătură cu şedinţa de spiritism la care poporul pucios tocmai participă, iar lelica este doar pe post de medium, vorbind prin somn cataleptic tot ceea ce primeşte de la duhul.
De la duhul (sau duha) Verginicăi, evident.
Cu asemenea numere de prestigitaţie spiritistă, liderii pucioşi cei iuţi de mână şi ascuţiţi la minte au profitat mereu de nebăgarea de seamă a multora, pe care i-au amăgit cu poveşti cu dialoguri de îngeri şi de duhuri, cu prooroci care vorbeau prin somn şi clarvăzători providenţiali care coboară cu ochii închişi, în miez de noapte, cerul pe pământ, prin viziuni aberante şi spiciuri ingenios falsificate.
………………………
Estera
31 martie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.