185. Proorocii uitate, proorocii corectate

Proorociile pucioşilor sunt mai degrabă nişte dorinţe refulate pe care liderii pucioşi, efemeri şi ei ca orice muritor, le-au nutrit şi le-au propovăduit cu emfază, convinşi în sinea lor că oricum ele nu se vor împlini atâta vreme cât ei vor trăi; iar după ce vor muri, nu-i va mai trage nimeni la răspundere pentru iluziile mincinoase pe care le-au semănat cu generozitate în „popor”. Venirea regelui Mihai pe tron, instaurarea teocraţiei în România, venirea poporului grec peste români, generalizarea folosirii limbii române pe tot globul, sfârşitul iminent al lumii, reinstaurarea vechiului calendar bisericesc şi nu în ultimul rând, venirea văzută a Domnului la poporul pucios, au fost doar câteva dintre temele favorite ale liderilor pucioşi cu care ei îşi înfierbântau, sistematic, adepţii cei mai fideli.
Iată însă cum arată dedesubturile câtorva din temele pucioşeşti cele mai incandescente:
1. Contracţia timpului
Apocalipsa a fost o temă favorită de-a lungul vremii nu numai pentru lumea laică, angoasată de o eventuală pedeapsă universală care ar pune capăt traiului opulent sau despotic cu care se dedulcea, ci şi pentru unele curente milenariste, exaltate de o religiozitate gregară, insuficient instruită pe plan teologic. Pucioşii n-au făcut nici ei excepţie, ci s-au înscris cu „proorociile” lor în orbita celor care produceau frisoane celor slabi de înger. Îndrăzneţi, copiind fără să vrea (sau, eventual ignorând) eşecurile Adventiştilor care s-au aventurat în a face repetate preziceri „exacte” ale sfârşitului lumii, pucioşii avansează şi ei cu insolenţă date precise când va veni Sfârşitul Lumii şi Judecata cea Mare: 1980, 1988, 1989, 2000, etc. Spre deosebire de Adventişti, care avansau termene aparent rezonabile până la Sfârşitul Lumii (de ordinul anilor sau a zecilor de ani), pucioşii au contractat timpul, ei prezicând că iminenţa cataclismului planetar este de ordinul zilelor, minutelor, secundelor şi chiar a clipelor! Dar, de fiecare dată când evenimentul cosmic „uita” să se declanşeze atunci când îi venea sorocul, liderii pucioşi avansau altă dată, fără a fi deranjaţi prea mult că proorociile anterioare se dovediseră mincinoase. Şi aşa, putem consemna acum din scrierile sacre pucioşeşti o înlănţuire de „proorocii” apocaliptice care spun toate cam acelaşi lucru, folosindu-se eventual de alte cuvinte: “e gata… nu mai e mult…e gata… mai e un ceas… mai sunt câteva minute… mai sunt două minute… mai e o secundă… un pic mai e… mai e o clipă… mai e o clipă mică…nu mai e vreme!!”:
1.1. Nu mai e mult, e chiar gata, iar pecetea a început să se pună pe frunţile celor aleşi:
“…e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 22 iunie 1957)
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 23 februarie 1976)
“Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1958 )
1.2. Mai este…exact o secundă:
“O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 februarie 1959)
1.3. Secunda anunţată a durat însă vreo cincisprezece ani, după care s-a anunţat că urmează o altă secundă:
“Mai e o secundă şi veţi auzi cum vor geme graşii şi cum trosneşte şi vei zice că e tunet, dar nu e tunet, geme pământul şi trosneşte…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 2 octombrie 1973)
1.4. În 1960 se anunţa solemn: Mai e o clipă!
“Tată, a făcut Domnul o casă şi a coborât la voi pe pământ, nu acum,ci peste o clipă, nu peste o zi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 1 mai 1960)
1.5. După un ocean de clipe (5 ani) se anunţa din nou: Mai e o clipă! (alta, desigur, căci cea dintâi a trecut de mult):
“Că mai e o clipă şi se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 12 noiembrie 1965)
1.6. După alţi 8 ani li se reaminteşte celor uituci “proorocia”: Mai e o clipă! (de data asta, clipa nu mai e o clipă oarecare, ci e tare înfierbântată):
“...Mai avem o clipă, şi clipa aceasta e foarte înfocată. Voi nu o vedeţi. E un cuptor de foc pentru toţi, afară de credincioşi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 noiembrie/30 decembrie 1973)
1.7. De înfocată ce era, clipa aceea se amână peste alţi 4 ani (care ar fi să fie un alt ocean de clipe):
“ Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii şi sfinţii. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 /27 martie 1977)
1.8. Mai sunt clipe, sau s-au epuizat? O, mai sunt, mai sunt, nici o grijă! Peste alte două luni şi jumătate se anunţă din nou: Mai e o clipă de suferit!
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 iunie 1977)
Apoi mai trec 11 ani şi se anunţă alte clipe apocaliptice. O clipă mică mai e până când pe pământ se va generaliza învăţătura de credinţă pucioşească şi ea va fi aceea care va deschide Împărăţia Cerurilor Pucioşeşti, iar toţi pucioşii de pretutindeni se vor numi români şi vor vorbi româneşte:
O clipă mică mai e aşadar până când noroadele vor învia şi vor lua cu asalt Împărăţia Cerurilor pe pământ:
“Mai e o clipă mică, şi împărăţia Mea de la voi va fi luată cu asalt, şi mulţi vor stărui pentru ea, după poruncile ei cele cereşti. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)
O clipă mică mai e până ce pucioşii vor fi investiţi cu puteri apocaliptice cu care vor lucra ei la cucerirea lumii în zilele de apoi:
“Mai e o clipă mică. Eu vă dau putere din puterea Mea, ca să se împlinească prin voi lucrările Mele cele pentru zilele de apoi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)
O clipă mică mai e şi până la Arătarea Domnului, care vine curând:
“Mai e o clipă mică, şi toate se împlinesc şi cresc împlinindu-se şi împlinind arătarea Mea, căci vin curând şi voi fi văzut cu voi. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)
O clipă mică mai este şi va începe Judecata cea Mare, în care Stăpânul va răsplăti fiecăruia după faptele sale:
“Mai e o clipă mică, şi Eu vin ca un Stăpân, şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)
O clipă mică mai e şi toţi Îl vor vedea pe Dumnezeul Pucios:
“Mai e o clipă mică, şi ochii tăi Mă vor vedea pe deplin cu tine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 februarie 1998)
O clipă mică mai e şi cerul se va trage în lături , astfel ca ochii oamenilor să vadă deplin:
“Mai e o clipă mică, şi cerul se va trage în lături ca să-l vezi pe deplin, şi ochii tăi vor vedea pe deplin, aşa cum ochiul Meu te vede deplin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 februarie 1998)
Ş.a.m.d.
Dacă deja simţiţi nevoia să clipiţi des, pentru că nu vă vine a crede înlănţuirea de clipe pe care o vedeţi aici, înseamnă că aveţi nevoie de oftalomolog, se pare. Cu clipitul des şi cu clipele mici şi dese nu-i de şagă. Clipele pucioşeşti sunt mici, dar strict autentice, pentru că se repetă, confirmându-se una pe alta.
1.9. O “proorocie” pucioasă spunea prin 6 februarie 1959, apoi revenea prin 2 octombrie 1973, că mai e o secundă şi va trosni pământul sub noi. Aş! Ori n-aţi văzut bine, ori n-aţi auzit bine. Mai sunt de fapt două minute mari şi late. Dar era nevoie să treacă aproape douăzeci de ani ca să se facă necesara corecţie a acestei “proorocii” care bate secunda:
“ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4 aprilie 1978.)
1.10. O tentativă timidă de corecţie a secundei buclucaşe avusese loc încă cu doi ani în urmă, dar atunci nu se ştia exact numărul de minute rămase până la finiş:
“ Mai sunt câteva minute şi nu vei mai cunoaşte locul acesta. Te vei uita în oraşul acesta şi nu vei mai cunoaşte că e oraşul acesta…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10 mai 1976)
1.11. Minutele însă se adună, se adună… şi se fac un ceas. Un ceas cât un pic:
“[…] fiindcă pământul de sub tine va fi nou în curând, că nimic stricăcios şi necurat nu va mai rămâne pe el. Mai e un ceas, un pic mai e. Pune picul acesta cu hotărîre[…]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 noiembrie 1990)
1.12. De fapt ne-a mai rămas o ziulică întregă la dispoziţie ca să ne facem socotelile. Mâine va fi prea târziu, vine pârjolul apocaliptic. Dar nu toţi trebuie să ştie pontul, de aceea el se vinde în şoaptă (pe nimic) doar “fiilor pucioşi”. Ciudăţenia e că acest mâine durează ceva cam multişor. Durează vreo treizeci de ani! Abia atunci (în anul 2000) se termină cu pământul. După cum s-a şi văzut, că n-a fost să fie (cei care au trăit până atunci au văzut tărăşenia):
“Fiilor, vă spun în şoaptă: pocăiţi-vă că vine focul. Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 iunie 1961)
1.13. Deşi cu matematica stă cam prost (din 1961 până în anul 2000 sunt ceva mai mult de 30 de ani), “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are mare talent în a-i speria pe bieţii oameni, ca să stea supuşi liderilor pucioşi (din frică şi din interes), fiind legaţi printr-un cordon ombilical nevăzut (dar deosebit de trainic) de “salvatorii providenţiali” de la Pucioasa. Iar acel “mâine” al pârjolului apocaliptic, despre care se pretindea (pe 11 iunie 1961) în chip mincinos că “e târziu”, a fost reeditat absolut la fel, optsprezece ani mai târziu:
“ …Copilaşii Mei, lăsaţi totul, pregătiţi-vă că vine focul. Să nu fie pe tine sau în casa ta ceva din lume care să ia foc.[…] Vine pârjolul peste tine, este scris în Apocalipsă. Vine cernerea, va cerne Dumnezeu pământul, îl va scutura…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat pe 10 iulie 1979)
2. Vremea de apoi
Aşadar s-a trecut de la clipe la secunde, apoi la ore, apoi la zile şi la ani. Aşteptarea Apocalipsei e din ce în ce mai apăsătoare şi mai îndelungată. Acum se măsoară cu vremea şi cu vremurile, nu cu clipele. Noroc că nu mai e mult, pentru că vremea s-a scurtat.
Iată cum arată, într-o înşiruire în timp, câteva repere semnificative ale vremii de apoi, din perspectiva pucioşilor:
2.1. “Proorocie” din anul 1963: Vremea de apoi a sosit!
“ Scrie, Verginico, oftarea mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, că vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creştinului de venitul muncii sale”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 ianuarie 1963)
2.2. “Proorocie” din anii 1965 şi 1970: Vremea s-a scurtat!
Cei care au apucat să creadă acum 5-6 ani (1959-1960) că “mai e o secundă”, sau “mai e o clipă”, trebuie să se înarmeze acum din nou cu răbdare: cică ar mai fi încă un sfert de drum de parcurs, cu toate că se repetă avertismentul că “vremea s-a scurtat”.
“Fiilor, întăriţi-vă căci călătoria voastră este pe sfert, călătoria voastră este scurtă, căci vremea s-a scurtat” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 27 octombrie 1965)
Cinci ani mai târziu, “proorocia” se repetă aidoma, dar se declamă diferit: S-a scurtat vremea! :
“Păcat, că vreme au avut, şi n-au lucrat, putere au avut, şi n-au lucrat. Puţin, puţin, şi nu Mă vor mai auzi, căci s-a scurtat vremea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7/20 octombrie 1970)
2.3. “Proorocie” din anul 1966: Mai e puţină vreme!
“Veniţi, copiii Mei, veniţi de-a dreapta Mea! Veniţi acum, cât mai e puţină vreme! “(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 septembrie 1966)
2.4. Altă “proorocie” din anul 1966: Nu mai este destulă vreme pentru lucru!
Dacă vremea s-a scurtat, evident că şi lucrul pe ogorul duhovnicesc s-a scurtat:
“O poporul Meu, nu mai avem atâta vreme şi de aceea lucrul este scurt” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 ianuarie 1966)
2.5. “Proorocie” din anul 1971: Mai e o vreme scurtă!
“Domnul Iisus Hristos S-a pregătit să vină cu oastea Sa de sfinţi. Vine, toate sunt pregătite, dar aveţi grijă, că mai e o vreme scurtă şi nimeni să nu vă ispitească pe voi, căci acum este răbdarea voastă şi credinţa la putere” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 februarie/10 martie 1971)
2.6. “Proorocie” din anul 1973: Mai avem puţin de tot şi se vor sfârşi vremurile!
“Mai avem puţin de tot şi se vor sfârşi vremurile şi ne vom muta. Unde? Eu ce fac astăzi? Fiţi deosebiţi şi feriţi-vă de păcat. Feriţi-vă…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 decembrie/4 ianuarie 1973)
2.7. “Proorocie” din anii 1974, 1977 şi 1990: Vremea e la sfârşit:
“ Fiule, nu mai e vremea la început şi nici la jumătate, ci e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 februarie 1974)
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 iunie 1977)
“ Acum s-a sfârşit această vreme. Acum vrea Domnul să dea plata celor ce-au iubit şi au răbdat şi au aşteptat şi au crezut lui Dumnezeu; vrea să aducă viaţă celor ce-au mers pe calea vieţii…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 noiembrie 1990)
2.8. “Proorocie” din anii 1975 şi 1976: Nu mai este vreme deloc!
Tot scurtându-se vremea, s-a constatat că de fapt nu mai e vreme deloc! Deşi… copiii de azi ( e vorba de copiii de atunci, adică din anul 1975) li se promite că vor apuca frumoasa vârstă de 12-13 ani:
“ Copiii din lumea de astăzi când vor fi de doisprezece, treisprezece ani nu vor mai lăsa cruce în calea lor sau iconiţă în calea lor. Dar nu mai e vreme” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4/17 aprilie 1975)
“ Ascultă, poporul Meu, că nu voi mai veni, că nu mai e vreme.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 decembrie 1975/ 4 ianuarie 1976)
Această “proorocie” nu s-a mai împlinit. Copiii de atunci au trecut de mult de vârsta promisă de 12-13 ani, iar unii dintre ei sunt acum la rândul lor părinţi cu copii.
Problemele cu vremea asta schimbătoare, care ba a sosit, ba întârzie, ba mai e puţină, ba e scurtă, ba nu mai e deloc, au început însă mai demult.
2.9. “Proorocie” din anul 1976: Mai e un pic de vreme, care va trece, căci se scurtează!
Ni se cere doar puţină răbdare! Deşi s-a spus că vremea e la sfîrşit… totuşi…după aproape doi ani se constată că … mai e un pic de vreme, care însă se mai şi scurtează:
“ Mai e un pic de vreme de trecut, dar se scurtează prin slăbiciunea voastră…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 decembrie 1976)
Au mai trecut de atunci 34 de ani de îndelungă răbdare…iar promisiunea că “picul de vreme se scurtează” pare deja o glumă proastă. Nici promisiunea că “vremea trece” nu va rămâne definitiv în picioare. După ce a trecut îndeajuns, se schimbă macazul: vremea nu mai trece, ci vine, şi vine mereu, şi este:
“Nu vremea trece, ci omul trece, […] Vremea nu trece, vremea vine şi este, dar omul trece şi nu mai vine şi nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, […] O, nu vremea trece, ci omul trece şi nu mai vine, şi trece pe lângă Mine […] nu trec ca omul, căci nu vremea trece, ci omul trece. […] şi această lucrare trebuie s-o lucrez Eu cu tine între cer şi pământ, căci vremea nu trece, ci vine, şi este, şi îl aşteaptă pe om să vină, iar Eu îi poruncesc lui: să vină! Să vină omul la Dumnezeu! Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 februarie 2004)
2.10. “Proorocie” din anul 1977: Vremea “bate din pinteni”:
“…Uite vremea, uite-o tată, bate din pinteni, crezând natura că a câştigat toată suflarea de azi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 23 iunie 1977)
2.11. “Proorocie” din anul 1979: Mai e puţină vreme:
“ …Că după vremea asta vine alta şi vine altul, că mai e puţină vreme…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 noiembrie 1979)
2.12. “Proorocie” din anul 1990: A venit vremea şi Domnul S-a arătat a doua oară (dar din păcate oamenii erau probabil prea ocupaţi, pentru că nu L-a văzut nimeni). Dar "proorocia" era limpede: vine Arătarea!:
“ […] a venit vremea celei de-a doua arătări, vremea slavei şi a biruinţei lui Dumnezeu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 24 decembrie 1990)
3. Sfârşitul timpului
Şi dacă tot a venit vorba de scurtarea şi sfârşitul vremii, apăi sfârşitul timpului , după ce timpul s-a contractat ani de-a rândul, este un subiect foarte drag pucioşilor.
Dar despre sfârşit, Biblia spune: “Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul”. ( Marcu, 13, 7)
Pucioşii ştiu altfel, căci ei ştiu totul şi pe toate le ştiu : “sfârşitul este foarte aproape… suntem în drum spre sfârşit… sfârşitul bate la uşă… vine sfârşitul… iată sfârşitul… sfârşitul a început… totul s-a sfârşit …totul sfârşitu-s-a!” . Partea nostimă e că la ei ordinea firească pare a fi cu totul dată peste cap: după ce “totul s-a sfârşit” în mod repetat (1967, 1972 şi 1974) ne pomenim că după doar un an şi jumătate iarăşi ameninţă cu sperietoarea “vine sfârşitul” (3 decembrie 1975), de parcă s-ar învârti precum câinele în jurul cozii. Trei luni mai târziu se face o precizare şi mai concretă: “sfârşitul bate la uşă… sfârşitul e la ajun! (21 februarie 1976), pentru ca peste alţi şaisprezece ani să auzim aceeaşi poveste răsuflată, luată iar de la capăt: “începe pregătirea pentru început şi pentru sfârşit”:
“ Căci a venit vremea pregătirii începutului şi sfârşitului…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 octombrie 1992)
Iată, înşiruite în timp, câteva repere semnificative ale sfârşitului din perspectiva pucioşilor:
3.1. “Proorocie” din anul 1966: Sfârşitul este foarte aproape!
“Veniţi-vă în fire, căci sfârşitul de la Domnul este foarte aproape” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4 februarie 1966)
3.2. “Proorocie” din anii 1967, 1972, 1974, februarie 1978 şi iunie 1978 : Totul sfârşitu-s-a!
“O, tată, am venit să aduc bucuria Mea, de sus, căci totul sfârşitu-s-a.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11/24 aprilie 1967)
“…Haideţi, că nu mai e vreme! Vremea s-a sfârşit, că dacă ar mai fi vreme, aş păgubi şi aş pierde totul. Totul sfârşitu-s-a! (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 16/29 noiembrie 1972)
“A ajuns vremea la sfârşit, totul s-a sfârşit, tată. Nu vei mai zice: nu am dat la păsări şi la vite. Totul sfârşitu-s-a, copilaşii Mei. Dar dacă veţi posti şi veţi lucra duhovniceşte, cu aceea veţi rămâne…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 iunie 1974)
“ Nu mai e cine să vă spună nimic. Totul sfârşitu-s-a. Şi pământul va înghiţi omenirea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 3 februarie 1978.)
“ Totul sfârşitu-s-a. Amin!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19 iunie 1978.)
3.3. “Proorocie” din anul 1972: Vine începutul şi sfârşitul durerilor!
“Iată, anul 1973 e cu necaz mare şi cu război. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10/23 august 1972)
3.4. Altă “proorocie” din anul 1972: Iată sfârşitul!
“Iată sfârşitul! Fiţi tari în credinţă şi curaţi. Fiţi puternici în rugăciuni şi în slujbe şi în fapte” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10/23 august 1972)
3.5. “Proorocie” din anul 1973: E început sfârşitul!
Deci până la sfârşitul sfârşitului ar mai fi ceva vreme:
“… E început sfârşitul, dar nimeni nu vrea să creadă” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
3.6. “Proorocie” din anul 1974: Suntem în drum spre sfârşit! Mai avem un petec de mers!
După ce în 1967, apoi în 1972, se anunţa că “Totul sfârşitu-s-a!”, iată că după alţi doi ani , “poporul Domnului” cel dus cu vorba de la un an la altul este iarăşi pus pe drumuri. Pe drumurile “spre sfârşit”, desigur:
“…Israele tată, suntem în drum spre sfârşit… Israele, mai avem un petec de mers…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 18/31 octombrie 1974)
3.7. Altă “proorocie” din anul 1974: Dumnezeul Pucioasei a ajuns la sfârşit de timp:
“Eu am ajuns la sfârşit, am ostenit trâmbiţa, măi copiii Mei, că am vrut să vorbesc cu voi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 februarie 1974)
3.8. Şi altă “proorocie” din anul 1974: “S-au împlinit toate!”
“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: “Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 28 februarie/13 martie 1974)
3.9. “Proorocie” din anul 1975: Nu e sfârşitul, ci abia e începutul!
Deci până la sfârşit ar mai fi ceva vreme:
“…Vin valuri peste lume. Abia e începutul, creştine. Şi vine, şi vine, până se întoarce lumea la Mine, ori se face una cu pământul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 iunie/5 iulie 1975)
3.10. “Proorocie” din anii 1978 şi 1982: Nu e începutul, ci e sfârşitul!
“ Fiţi pregătiţi, că Domnul Iisus Hristos bate la uşi. Duhovniceşte Domnul vorbeşte. Nu e începutul, ci e sfârşitul. Că multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este, multe se vor vedea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 august 1978.)
“ Acum e sfârşitul, nu e începutul….” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 noiembrie 1982)
După ce în 1975 ni se propovăduia că “abia e începutul”, acum aflăm că lucrurile s-au precipitat destul de repede şi am ajuns deja la sfârşit. Normal ar fi fost să ni se spună pe mai departe că se mai prelungeşte cu începutul, adică taman invers: “nu e sfârşitul, ci e începutul”; şi asta pentru începutul trenează, că doar mai sunt atâtea de făcut şi de văzut! Chiar aşa se spune mai departe: că “multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este” şi că “multe se vor vedea”. Dacă-i pe-aşa, însemnă că până la sfârşit mai este ceva vreme de lucrat, deci n-am terminat cu începutul.
3.11. “Proorocie” din anii 1975 şi 1979: Vine sfârşitul!
“… Israele, vine sfârşitul, să nu te rătăceşti!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 3 decembrie 1975)
“…Vine sfârşitul! Dar mai întâi de sfârşit, vine sfârşitul beţivilor, al curvarilor, al fumătorilor, al vânzătorilor şi al tâlharilor…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 iunie 1979)
3.12. “Proorocie” din anul 1976: Sfârşitul bate la uşă! Copilaşii Pucioşi sunt în ajunul sfârşitului!
“ Toate profeţiile din Vechiul şi Noul Testament, s-au împlinit şi sfârşitul bate la uşă… …Copilaşii Mei, sunteţi în ajunul sfârşitului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 februarie 1976)
Se poate prelungi un ajun mai mult de treizeci de ani? Iată că la Pucioasa se poate, deşi ajun înseamnă doar cu o zi (sau cu o seară) înainte.
3.13. “Proorocie” din anul 1976: Nu mai e mult: suntem între început şi sfârşit!
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 23 februarie 1976)
3.14. Altă “proorocie” din anul 1978: Toate sunt la sfârşit. Toate au ajuns la sfârşit!
“ Veniţi-vă în fire, că toate sunt la sfârşit. Nu se mai adaugă nimic, toate au ajuns la sfârşit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 august 1978.)
3.15. “Proorocie” din anul 1979: Pucioşii sunt la sfârşit!
“Dar să ştiţi că prin aceasta a stricat nu numai legea, ci şi duminicile. Să ştiţi că sunteţi la sfârşit…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9-10 august 1979)
3.16. “Proorocie” din anul 1989: În acest an este începutul durerilor sfârşitului!
“ Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 noiembrie 1989)
3.17. “Proorocie” din anii 2009 şi 2010: Acum, timpul e pe sfârşite!
“O, fiule născut din cuvântul Meu de azi, […] eşti în staulul Meu de nou Ierusalim. […] cei ce aud glasul Meu prin biserica Mea de nou Ierusalim pe pământul român, pământ ales de la facerea lumii să fie aşternutul Meu acum, la sfârşit de timp, când Eu iarăşi vin de la Tatăl după om pe nori de cuvânt, căci slava Mea de azi este cuvântul, şi prin el Mă slăvesc.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 iulie 2009)
“Hai să facem viaţă în oameni, viaţă care rămâne, hai, căci viaţa Mea în om trebuie răscumpărată de om, iar timpul e pe sfârşite, şi omul trebuie să vadă şi să creadă aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2 august 2009)
“O, popor fericit de cei din cer, o, fiuţ mititel, să preţuieşti pe Domnul, Care Şi-a făcut casă la tine pe pământ, […]căci El te-a ales mireasă a Sa pe pământ în mijlocul acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul acum, la sfârşit de timp, când Domnul Îşi are sălaş pe vatra aceasta. Nu uita că tu eşti rodul credinţei celor credincioşi venirii Domnului pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 08-01-2010)
4. Odiseea Apocalipsei
Nici cu Apocalipsa lucrurile nu sunt prea clare. “Proorociile” pucioase pretind despre ea ba că ea e în plină desfăşurare şi se împlineşte sub ochii noştri, ba că e cam pe sfârşite, ba că s-a împlinit deja (deşi nimeni n-a văzut-o împlinită până acum):
4.1. “Proorocie” din anul 1974: Se împlineşte Apocalipsa!
“Se împlineşte, se împlineşte Apocalipsa!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 16/29 martie 1974)
4.2. “Proorocie” din anii 1976 şi 1979: Apocalipsa este la sfârşit! (...dar nimeni nu o a zărit)
“Vine vremea, dar nu te întrista. Scrie la carte că suntem la sfârşitul Apocalipsei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 decembrie 1976)
“ Că iată, toată Apocalipsa am sfârşit şi tu frate nu ai văzut…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 29 august 1979)
4.3. “Proorocie” din anul 1976: Apocalipsa s-a împlinit!
“ Şi aceşti bărbaţi, nu mai stau pe hotar şi stau în văzduh şi strigă la Dumnezeu, că s-a împlinit ceea ce e scris în Apocalipsă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 ianuarie 1976)
5. Judecata Universală
Iată acum şi câteva repere semnificative ale Judecăţii din perspectiva pucioşilor:
5.1. “Proorocie” din anul 1958: Vine Judecata, căci Scriptura s-a împlinit!
“Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1958 )
5.2. “Proorocie” din anul 1966: Ziua cea mare de judecată este aproape!
“Ascultă vocea lui Dumnezeu! Aproape stă judecata, aproape este ziua cea mare” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 aprilie 1966)
Cât de “aproape” a fost, s-a văzut mai târziu: abia după 11 ani (24 aprilie 1977 ) se va anunţa că a sosit ceasul de judecată.
5.3. “Proorocie” din anul 1977: A sosit ceasul de judecată !
“…Iată, a sosit ceasul de judecată, şi dacă nu vei fi pregătit, nu ştii la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul şi slava şi M-am smerit pentru tine. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 /24 aprilie 1977)
5.4. Altă “proorocie” din anul 1977: Ziua Judecăţii vine repede: “ţac-pac!”
“ …Am venit să vă spun că vine, vine judecata care va judeca fapta rea. Uitaţi-vă bine la ziua care vine, că nu se spune. E luni sau marţi, e miercuri sau e joi, e vineri, sâmbătă sau duminică, nu se spune, dar te vei trezi cu ea, cum zice cineva: “ţac-pac!”, şi atunci n-ai ce să faci. Cum te-a prins, aşa eşti, tată.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4/17 mai 1977)
“Nu se spune”, dar tot se află. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” uită repede ce a promis. Aşa încât vom vedea la paragraful următor că, doar peste doi, ani el va “prooroci” şi anul, şi luna în care “va începe Judecata Sfântă”.
5.5. “Proorocie” din anul 1979: Judecata sfântă va începe în primăvara anului 1980:
“…La anul pe timpul acesta, Domnul începe judecata cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 martie 1979)
În martie 1980 nu s-a consemnat nici o judecată de nici un fel, nici curăţirea pământului, nici mucenicia peste “preoţia aleasă”, adică peste preoţii necanonici de la Noul Ierusalim.
5.6. “Proorocie” din anul 1982, prin care se stabileşte un nou termen de Judecată: Judecata va începe în anul 2000:
“ Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu şi s-o spulbere, să cureţe pământul, că se apropie anul 2000 şi va fi pământul spălat de toată întinăciunea, ca o oală nouă. Şi va începe Domnul judecata şi va alege caprele de oi, şi va fi pământ nou şi popor nou.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2/15 iunie 1982)
5.7. “Proorocie” din anul 1987: Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000… vor începe durerile
În 1982 se “proorocea” însă cu totul alt termen de judecată: exact anul 2000 (după ce termenul precedent –anul 1980 – fusese ratat, probabil din cauza morţii Verginicăi, care a adus mare tulburare şi degringoladă în poporul pucios.
“ Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 24 noiembrie 1987)
5.8. “Proorocie” din anul 2009: Vremea este să înceapă Judecata…
“…căci vremea este să înceapă judecata, şi să vă găsească în umilinţă şi în pocăinţă, şi aşa veţi fi socotiţi, căci în ceea ce va fi găsit, în aceea va fi omul judecat. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7-06-2009)
6. Sfârşitul lumii
6.1. “Proorocie” din anul 1961: La anul 2000 se termină cu pământul
În din anul 1961 se “proorocea” că în anul 2000 va fi sfârşitul pământului cel vechi şi că în locul lui se va face altul nou:
“Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul[…]. Pământul va trece în stăpânirea Mea ca să fac Pământul nou.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 iunie 1961)
A trecut anul 2000 şi încă alţi câţiva ani buni după aceea, şi nimic spectaculos nu s-a mai întâmplat cu pământul: tot cel vechi a rămas.
6.2. “Proorocie” din anii 1973, 1976 şi 1982: Puţin va mai fi şi se va termina cu toate:
“…Fiilor, copilaşii Mei, fiilor, Mai avem puţin şi terminăm. Puţin, fiilor, nu se spune cât mai am, dar vă anunţ că mai am puţin şi la terminare va fi multă jale…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 31 martie/13 aprilie 1973)
“ Mai avem puţin şi sfârşim, se ridică vasul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 ianuarie 1976)
“ Acum tot eu sunt, tot această lucrare este, şi puţin va mai fi şi se va termina cu toate.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2/15 aprilie 1982)
6.3. “Proorocie” din anul 1978: Puţin, puţin mai este şi lumea toată şi soarele şi luna vor pieri!
“ Zice Domnul: “Gata!” şi când zice “Gata!” a pierit lumea şi conducătorul ei, dar puţin, puţin şi vă veţi uita şi nu veţi mai vedea lumea, nu veţi mai vedea soarele şi luna, căci lumina va fi creştinul adevărat, bine înarmat în viaţa creştină” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
6.4. Altă “proorocie” din anul 1978: S-a terminat, s-a terminat!”
“ De aceea v-am spus: “S-a terminat, copilaşii Mei, s-a terminat” ”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
Realitatea spune altceva. Dacă pucioşii au dreptate, înseamnă că s-a terminat înainte de a începe.
6.5. “Proorocie” din anul 1982: Pieirea lumii se amână de azi pe mâine!
“ O, cât de milos şi de îndurător este Domnul şi cum Se uită la Măicuţa Lui, care se roagă să mai amâie de azi pe mâine pieirea lumii!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7/20 mai 1982)
6.6. “Proorocie” din anii 1982 şi 1990: Mai e un pas!
“ Hai înainte cu Domnul, că mai avem un pas şi punem crucea sfântă a Domnului în vârful Golgotei. Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2/15 iunie 1982)
Tot pe loc, pe loc, pe loc! După opt ani, mai era de făcut… tot un pas:
“ Nu mai plânge, Verginico, ajunge tată, că un pas mai este şi intrăm în vremea cea fără de durere, fără de întristare şi fără de suspin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 27 noiembrie 1990)
6.7. “Proorocie” din anul 1988: În anul 2000 păşeşte turma şi Păstorul
O nouă “proorocie” pucioasă pretindea că nici nu se va ajunge în anul 2000 şi vor începe “durerile” , iar în anul 2000 va veni Păstorul şi va păşi pe pământ:
“ Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor. Dar nici nu va fi până la 2000, că atunci păşeşte turma şi Păstorul. Dacă nu crezi, vei trăi şi vei vedea. Cine nu crede până nu vede, nu ajunge să vadă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 februarie/5 martie 1988)
6.8. “Proorocie” din anul 1989: Sfârşitul lumii e gata, e în prag. Vine durerea!
“ …Când va veni sfârşitul acestei lumi, se va chinui în dureri şi va striga să vină moartea, şi moartea nu va veni.[…] Ce durere va fi peste lume! Nici o durere nu este mai mare ca focul. E gata, anul cu primele dureri. E gata, e în prag. Vine durerea!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 iulie/3 august 1989)
6.9. “Proorocie” din anul 1990: În sfârşit, Vine sfârşitul lumii!”
“ Vine sfârşitul lumii măi creştine, vine sfârşitul duhului lumii, scoate din tine duhul lumii şi vei fi viu şi vei face parte dintre cei scăpaţi cu viaţă. Vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26-12-1990)
6.10. “Proorocie” din anul 2009: Lumea a ajuns la sfârşit
“Veniţi şi învăţaţi să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu şi omorâţi lumea şi duhul ei din voi, căci lumea a ajuns la sfârşit, iar Eu, Domnul, la început, şi vor fi fericiţii Mei cei ce vor lua şi vor învăţa viaţa.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11-09-2009)
7. Răcirea globală a planetei Pământ
La ora actuală, cecetători din toată lumea au demonstrat că încălzirea globală este o realitate îngrijorătoare, care ar putea afecta grav echilibrul vieţii pe pământ. Soarele străluceşte mai puternic, radiaţiile solare sunt tot mai periculoase pentru pielea omului, gheţarii se topesc văzând cu ochii, temperatura medie anuală este într-o lentă, dar constantă creştere, de zeci de ani încoace, unele specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia. În pofida aceste realităţi, pucioşii lansează şi ei o “proorocie” în contra vântului : clima se va răci atât de serios, încât nici culturile agricole nu vor mai putea creşte, iar omenirea întreagă va fi ameninţată cu inaniţia. Teza încălzirii globale ar fi aşadar o mare minciună a oamenilor de ştiinţă, pe nedrept numită astfel.
7.1. “Proorocie” despre “răcirea globală a climei”:
“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 23 iunie 1977)
8. Implacabilul declin al B.O.R.
Începând cu anul 1993, an în care B.O.R a pus piciorul în prag şi a decis să cerceteze mai îndeaproape dedesubturile “fenomenului Pucioasa”, liderii pucioşi au întors hotărât spatele Bisericii-mumă, hotărâţi să meargă mai departe pe calea lor rătăcită. B.O.R. a devenit “principalul duşman” al Bisericii Noul Ierusalim, iar pucioşii de pretutindeni au refuzat să mai calce pragul bisericilor în care fuseseră cândva botezaţi.
Germenii schismei încolţiseră însă cu mult mai devreme. Încă de pe vremea Verginicăi, nemulţumirile faţă de “starea de lucruri” din Biserică izbucneau din cele mai neaşteptate locuri.
8.1. “Proorocie” despre “desfiinţarea Mănăstirii Viforâta”:
“ Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? Că mereu se stinge până ce nu va mai fi nici o scânteie de monahii” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9 septembrie 1977)
„Proorocia” aceasta are un evident caracter de răzbunare, fiind lansată imediat după ce Verginica nu fusese primită în vizită la mănăstirea Vâforâta cu toate onorurile de „proorociţă a Domnului”. Din fericire, nu mor caii când vor câinii. Vâforâta nu numai că nu s-a stins dar a ajuns la o viaţă monahală superioară perioadei în care se făcea „proorocia”.
8.2. “Proorocie” despre superioritatea “profeţiei” de la Pucioasa faţă de celelate “profeţii” din BOR
Deşi se admite cu jumătate de gură că şi în BOR ar fi fost niscaiva “lucrări” prooroceşti, despre ele se spune îndată că au fost amestecate cu proorocii amăgitoare care au dus în rătăcire pe mulţi, care “s-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul”. În schimb, depre “profeţia” pucioasă se subliniază că e singura care a rămas şi ca ea nici nu va mai fi vreuna:
“... Daniele, caută în sfânta Scriptură şi vezi ce punct avem în faţă. Punctul acesta este un simbol, punctul care a fost în faţa femeii însărcinate, care stătea cu picioarele pe lună şi avea să nască, şi cineva urmărea ca să ştie când va naşte, ca să înghită pruncul, ca să nu se mai lucreze ce s-a lucrat prin Domnul Iisus Hristos. Acest punct e pus, şi cineva urmăreşte ca şi acum proorocia să fie astupată. După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, vei auzi că înviază morţii; să nu te duci, că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceia vă amăgesc pe voi. Ţineţi minte, că nu mai e lucrarea. A fost la Vladimireşti, a fost la Maglavit, a fost şi este aici şi a mai fost la Arsenie Boca, dar acolo ce a făcut? Luaţi bine seama, căci mulţi s-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul. Ca această profeţie nu a fost şi nici nu va mai fi. Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.
... Sunt multe lucruri şi bune şi rele şi trebuie să le cunoaşteţi. Un creştin a primit în gazdă pe dracul, care s-a prefăcut, şi un alt creştin a primit în gazdă pe Dumnezeu şi nu L-a cunoscut. De aceea, cunoaşteţi bine şi pe unul şi pe altul, ca să nu vă amăgiţi.
... Fiilor, ca această profeţie nu a mai fost şi nici nu va mai fi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10-03-1971)
8.3. “Proorocie” despre pierderea mântuirii de către credincioşii şi preoţii din bisericile care aparţin BOR, căci ei au ajuns nebuni ca să se creadă mântuiţi:
“O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9.01.2010)
8.4. Proorocie mincinoasă despre arhiereul Irineu Bistriţeanul (fost superior al aşezămintelor româneşti de la Ierusalim) care va fi avansat ierarhic la rangul de patriarh, în locul lui Teoctist (dar, n-a fost să fie!):
“Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele! De aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău. Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului, şi ceea ce voiesc Eu, se va împlini.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10-10-1990)
8.5. “Proorocie” despre arhiereul Irineu al Clujului, a cărui vreme a măririi (avansării ierarhice) se apropie. El va ajunge patriarh (totuşi!... deşi a ratat scaunul lui Teoctist, care i se "proorocise" în 1990) şi va schimba legea strămoşească a Bisericii după voia Dumnezeului Pucioasei.
Motivaţia acestei schimbări este detaliată tot aici: pentru că arhiereii şi preoţii de azi din BOR “au luat casa Domnului şi au încuiat-o pentru Domnul şi pentru sfinţii Lui şi stau ei mari peste oameni în numele Domnului”:
“Aduc încă Ţie rugă tare pentru arhiereul Tău Irineu, martorul Tău de azi, ţinut în lanţurile răutăţii şi ale invidiei arhiereilor de azi pentru că a fost el servul Tău, martor al înnoirii care vine de la Tine în zilele acestea pe pământ, după cum este scris: «Noi le facem pe toate!», căci el n-a lucrat să strice, ci să împlinească legea în întregimea ei şi biserică după voia Ta pe pământ înaintea Ta, căci arhiereii şi preoţii de azi au luat casa Domnului şi au încuiat-o pentru Tine şi pentru sfinţii Tăi şi stau ei mari peste oameni în numele Tău, dar nu stau cum am stat eu, ostenind mereu pentru turma Ta cea credincioasă, dezrobind-o pe ea de atacurile demonilor, de blestemele toate, de duhuri vrăjitoreşti şi jertfindu-mi viaţa pentru paza celor credincioşi şi dezrobiţi de sub greutăţi prin râvna mea cea pentru Tine şi pentru turma Ta. O, dezleagă legăturile de pe arhiereul Tău, că vremea se apropie, Doamne,” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14.01.2010)
8.6. “Proorocie” despre BOR, biserica necredincioasă şi neascultătoare de Dumnezeul Pucioasei. Ierarhii BOR îşi vor alege patriarh după cum voiesc (şi chiar aşa au făcut: l-au ales pe Daniel, nu pe Irineu), dar vor ajunge în foc. Pentru că nu-l va alege pe Irineu patriarh, BOR ” se va frânge” (adică se va sparge în două: o biserică a susţinătorilor lui Irineu, şi alta a adversarilor lui) iar vina schismei va cădea tot peste ea. Se dezvăluie taina că patriarhul Teoctist a murit pe masa de operaţie pentru că voia succesorului său la tron a fost mai puternică decât voia Dumnezeului Pucioasei, Care n-ar fi vrut ca Teoctist să moară, dar nici nu s-a putut opune eficient voinţei aspirantului la scaunul patriarhal.
“O, tată, o, biserică neascultătoare de Dumnezeu! Am venit la tine cuvânt de pace şi nu M-ai primit şi nu M-ai crezut că Eu sunt Cel ce sunt. Eu, Domnul, nu mai număr pentru tine, căci Mi-am sfârşit număratul, iar tu îţi vei pune tu cap aşa cum vei voi, aşa cum vei birui tu, căci pe Mine nu M-ai lăsat să te cârmuiesc pentru viaţa ta, pentru pacea dintre Mine şi tine. Foc va ieşi din mijlocul vostru, voi, cei ce vă ridicaţi acum să vă puneţi cap şi să vă numiţi pe mai departe biserică, şi veţi striga la Mine din foc, căci îngerii Mei vor lucra peste voi ca peste Sodoma şi Gomora, iar cei ce între voi sunt ai Mei, vor ieşi din foc, şi curăţiţi vor fi scoşi din foc, iar Eu îi voi îngriji pe ei şi le voi da de lucru în via Mea cea nouă, şi altfel nu va fi, căci biserica neamului român n-a aplecat urechea ei la strigarea Mea de peste ea, iar acum ea se va frânge şi va cădea peste ea vina ei, căci nu M-a primit când i-am bătut în uşă ca să-i dau haină scumpă şi să fie ea. Acum Eu, Domnul, voi lucra pentru odihna celui ce a fost trimis la Mine nu din voia Mea, ci din voia celui ce vrea să se aşeze cap al bisericii, iar Eu voi vindeca sufletul lui în cer şi îl voi mângâia, căci în vremea lui de patriarh al neamului român Mi-a dat Mie ascultare când i-am cerut, şi Mi-a aşezat pentru Mine şi pentru biserica Mea cea vie arhiereu după voia Mea, şi Eu Mi-am împlinit planul Meu cel pentru dăinuirea înaintea Mea a bisericii Mele, biserica lui Hristos pe pământ. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9-08-2007)
8.7. “Proorocie” despre “Biserica cea de azi” a lui Dumnezeu: poporul pucios care se auto-intitulează Noul Ierusalim de la Pucioasa. Ea va înlocui BOR, care este o biserică prăbuşită, fără Dumnezeu, care încearcă să-şi pună cârmaci peste ea, după moartea lui Teoctist, în timp ce neamul român doarme adânc somnul lepădării de credinţa pucioşească. Neamul român este condus de către “cei rătăcitori de Duh Sfânt” şi lor li se va supune. În zilele ce vin, BOR se va duce spre pieirea ei (dar deocamdată nu s-a dus, şi au trecut deja trei ani de zile). Toţi care au rămas în BOR vor fi luaţi de apă la vale:
“– O, poporul Meu! Ioan Botezătorul te îndeamnă şi-ţi întăreşte lucrarea ta de fiu al lui Dumnezeu, blând şi smerit cu inima aşa cum sunt Eu înaintea Tatălui şi înaintea omului. Tu eşti biserica Mea cea de azi, şi voiesc să pot prin ea peste pământ prin mărirea Mea. Te-am înfiinţat pe pământ ca să nu rămân fără biserică înaintea Mea, căci am privit şi am tot privit cu durere şi am văzut prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea, şi de atunci Eu, Domnul, Îmi zidesc un popor şi-Mi aleg din el mereu ca să-Mi fac trup de biserică peste pământ şi să am casă la venirea Mea.”
Iată, privesc peste prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea. Neamul român dă să-şi pună cap bisericii lui, care nu mai are cap, zice el, dar Duhul Meu Cel Sfânt stă departe de sfatul cel omenesc care se adună acum să pună cap peste biserica neamului român. Duhul deşertăciunii măririi omeneşti, acesta este duhul cel ce se zbate să biruiască acum, să biruiască şi să cârmuiască biserica neamului român.
O, neam român, cum de uiţi tu, tată, atât de mult că Duhul Sfânt este curat şi că nu Se poate amesteca în duhul deşertăciunii măririi omeneşti şi lumeşti, tată? O, ce adânc dormi, neam român! Eu, Domnul, încerc să te trezesc, dar tu dormi somnul nepăsării de suflet, dormi somnul lepădării de credinţă, şi iată cum te dezbracă de cămăşuţă omul viclean, omul slavei deşarte, care-şi înveleşte ruşinea cu haină de om sfânt! Cel ce încă te mai ţinea cu un fir mic spre nepierzarea ta, acela a fost trimis la Mine de cei ce azi se bat în faţa ta pentru scaun de slavă, pentru cârmaci peste biserica ta. Iată, eşti fără Dumnezeu şi tu nu ştii, şi tu nu crezi când Eu, Domnul, îţi spun aceasta de la gura izvorului vieţii, care curge din tronul Meu în mijlocul tău, neam român. A venit demult peste tine păcatul lepădării de credinţă, tată, şi iată, acum voieşte să ia chipul cel binefăcător ţie. Tu de la Mine n-ai luat ca să crezi cuvântul Meu cel de trezire, dar Eu am venit şi te-am învăţat din vreme, că n-am voit şi nu voiesc să te las să fii luat de la faţa Mea, neam român. Eu stau în mijlocul tău şi te strig şi te povăţuiesc să te scoli şi să ridici mâinile în sus, la Domnul Dumnezeul tău, căci Eu, Domnul, dau să-Mi fac loc cu Duhul Sfânt Mângâietorul peste credinţa ta şi să te trezesc ca să vezi cum te strig la pocăinţă din mijlocul bisericii Mele, zidită de cuvântul Meu în mijlocul tău, căci cuvântul Meu o creşte pe ea, şi ea este. Tu eşti supus acum celor rătăcitori de Duh Sfânt, Care este Duhul bisericii Mele. O, dar nu te teme, neam român; Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi fac trezirea şi strigarea, şi vei vedea în zilele ce vin că biserica din tine se duce spre pieirea ei, iar Eu îţi deschid ţie ca să vii şi ca să ai tată pe Dumnezeu, Care grăieşte din mijlocul tău ţie cu Duhul învăţăturii vieţii veşnice, Care este Duhul Meu, Duhul bisericii lui Iisus Hristos, Salvatorul tău. […] O, popor mititel al cuvântului venirii Mele! Stai, tată, numai sub învăţătura Mea, că iată, vremea cea grea de azi ia la vale pe apă pe tot omul care s-a numit casa Mea, biserica Mea în neamul român fără să stea ea în Duhul Meu Cel din cer pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11-09-2007)
8.8. “Proorocie” despre Irineu cel “ţinut în obezi” de către arhiereii BOR. Spiritul lui Teoctist îl declară pe Irineu “ al şaptelea patriarh al românilor” (dar probabil că stă prost cu aritmetica: al şaptelea tron patriarhal este ocupat de câţiva anişori de către ierarhul Daniel). Spiritul lui Teoctist se declară şi este declarat “mărturisitor din cer al lucrării de nou Ierusalim pe pământul român“. Cei rămaşi în BOR în urma lui Teoctist sunt numiţi “cei din sinagoga satanei”. Ei vor fi siliţi ca să se închine în cer şi pe pământ la picioarele lui Irineu cel iubit de Dumnezeul Pucios, şi aşa vor cunoaşte ei că Irineu este cel iubit:
“Mi-e tare milă de cel în obezi ţinut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum şi pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînţeles şi apoi umilit de mulţi. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să ştie de la mine şi de la Tine, să ştie toţi cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine aşezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, şi a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt şi vor fi altceva decât păstori, şi toate se strică de la locul lor pentru necredinţa lor, cu care şi-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinţi şi de sfinţi, Doamne. Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, aşa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, şi mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, căci am voit să mă scol şi să pun stavilă întunericului care s-a pornit să cuprindă biserica neamului român şi care, iată-l, se întinde peste ea, Doamne, iar cel ce m-a adus jertfă pe altarul Tău nu mi-a făcut rău, căci eu am ajuns la Tine, şi voi fi mărturisitorul Tău din mijlocul bisericii celei biruitoare a Ta, prin care sfinţii Tăi se odihnesc şi îi sprijină pe cei sfinţi ai Tăi de pe pământ. Amin, amin, amin.
– Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt, în acest nume am coborât Eu, Domnul, acum cuvânt peste turma bisericii neamului român, lângă Mine cu cel ce a fost până acum patriarh peste ea, iar peste ea Eu nu mai număr mai mult, căci am sfârşit de numărat. Amin.
Tu, cel ce ai fost de două ori patriarh peste biserica neamului român, te-am scris acum pe nume mărturisitor din cer al lucrării Mele de nou Ierusalim pe pământul român, şi te aşez în odihnă şi în lucru ceresc peste turma neamului român, căci ai fost jertfit pe altarul acestui neam, pe care l-ai iubit şi pentru care ai trudit, după ce Eu, Domnul, te-am aşezat prin cuvântul Meu să stai încă o dată pe scaunul bisericii acestui neam şi să împlineşti voia Mea. Cel pe care tu l-ai aşezat din partea Mea pentru biserica Mea, acela este, iar ceilalţi nu sunt, ci sunt din sinagoga satanei, şi se zic pe sine că sunt ai Mei, dar nu sunt, ci mint, şi pe aceştia Eu îi voi face să se închine în cer şi pe pământ la picioarele celui iubit al Meu şi vor cunoaşte că Eu îl iubesc, după cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta. Iar ţie îţi spun: am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, fiindcă, deşi ai avut putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit numele Meu. Ştiu faptele tale, şi ai venit şi ţi-am dat cununa răbdării, şi Eu scriu acum pe tine numele Meu şi numele cetăţii Mele, al Noului Ierusalim, care s-a aşezat din cer, de la Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 13-09-2007)
9. Protocronismul rromânesc şi mondializarea pucioşismului
9.1. Răspândirea învăţăturii pucioşeşti pe tot globul, generalizarea limbii române şi supremaţia poporului român peste celelalte popoare sunt iminente:
“Mai e o clipă mică, şi învăţătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt şi va fi hrană vie şi nestricăcioasă pentru multe noroade care vor învia şi vor lua cu asalt împărăţia cerurilor şi o vor cuceri şi vor fi ai ei şi se vor numi popor român.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8-02-1998)
9.2. La început, Dumnezeul Pucioasei le vorbea supuşilor Săi folosindu-Se de „limbile cereşti”:
“Nu te teme de cei ce nu cred duhurilor cerurilor, căci Duhul Sfânt este peste tine şi te învaţă să grăieşti în limbi noi şi necunoscute până acum, şi te învaţă să tălmăceşti aceste limbi cereşti celor ce aud şi nu înţeleg cu mintea lor pe cele venite de la Duhul Sfânt.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11.12.1991)
9.3. Apoi, Dumnezeul Pucioasei promovează exclusiv „limba Duhului Sfânt” şi-i îndeamnă pe cărturarii lumii să se facă tălmăcitori ai aestei limbi:
“Este scris, dar nu este înţeleasă această Scriptură şi în zadar au căutat mai-marii legii bisericii şi cărturarii lumii să scrie cărţi peste cărţi şi să-şi însuşească ei dreptul la cuvânt peste mulţimile cele arse de sete, căci setea mulţimilor nu poate fi stinsă de nimic şi de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din cer în locuri curate, în inimi curate şi sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de cei semeţi cu duhul, de cei cunoscători ai literei, şi aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt, să se aplece şi să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naştere în cei săraci în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început şi până la sfârşit, dar Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta şi nedespărţita Treime, Care Se numeşte Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22-07-1992)
9.4. Sinodul BOR (poreclit la peiorativ “sinedriu”) este îndemnat să-şi facă rost de apostoli, şi de prooroci, şi de învăţători, şi de tălmăcitori ai limbilor cereşti, dacă vor ca trupul bisericii lor să fie întreg:
“O, sinedriule, să nu primeşti în inimile tale duhul minciunii şi al măririi de sine, să nu primeşti duhul lumii şi al lăcomiei, şi să cunoşti cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de aceşti prooroci mincinoşi, că aceştia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăţia cerească şi întăreşte-ţi sfinţenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ţie şi vei fi vie. Vorbeşte-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, şi să aibă apostoli, şi prooroci, şi învăţători, şi tălmăcitori ai limbilor cereşti, şi să fii curată, biserica Mea, şi să învieze lumea la glasul tău şi să vadă calea şi să meargă pe ea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-01-1993)
9.5. Poporul pucios este şi el îndemnat, să se înduhovnicească cu Duhul Sfânt şi aşa să sufle peste lume.
Limba lui Dumnezeu între oameni va fi să fie focul Duhului Sfânt. Toată suflarea va vorbi în curând numai o singură limbă, limba Duhului Sfânt.
“O, Israele, poporul Meu de azi, de câte ori am suflat Eu peste tine, tată! O, de câte ori am suflat ca să iei Duh Sfânt prin darul şi prin harul Meu! Iată, şi azi îţi zic: ia, tată, Duh Sfânt de la Mine, şi înduhovniceşte-te cu Duhul Sfânt şi suflă peste lume, măi poporul Meu. Pentru asta te-am ales Eu pe tine şi te-am şcolit la această şcoală a Duhului Sfânt, şcoală cerească, tată. Pace ţie, poporul Meu Israel! Pace ţie, şi Duh Sfânt de la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Focul Duhului Sfânt este fiinţă, tată, fiinţă a Treimii Dumnezeieşti. Limba lui Dumnezeu este focul Duhului Sfânt, limba lui Dumnezeu între oameni. […] Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup şi în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbeşte azi în limba Duhului Sfânt la cei neştiutori, acela are nevoie să şi tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărţi, şi se va împlini Scriptura aceea despre naşterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înţelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19-06-1994)
9.6. Poporul pucios este şi el îndemnat să vorbească numai limba Duhului Sfânt.
Toată limba de pe pământ (deci şi cea română, care va fi premărită în chip deşănţat ceva mai târziu) sunt străine de limba cea din cer.
“Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semeţit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, şi omul nu are cum să mai desluşească nimic, şi se zbate om cu om, om peste om, şi nu mai este capăt de ieşire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, şi s-o vorbeşti, fiule, pe pământ, […] Adevărat vă spun, că numai în cer se poate învăţa această limbă şi această şcoală, că pe pământ e amestecarea limbilor, măi copii, şi de aceea vă spun mereu să staţi în cer, copiii Mei, şi să nu ieşiţi din cer, că pe pământ e amestecare mare de limbi, şi de duhuri de limbi, şi nimeni n-ar crede dacă i-aş spune că limba de pe pământ e străină cu totul de cer, de limba cea din cer. Eu de aceea caut clipă cu clipă să iau de pe tine pământul, măi Israele, şi să pun pe tine cerul, şi tu înţelegi această limbă cu care-ţi vorbesc, că tu înveţi în cer, fiule. […] şi nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, şi aşa este şi azi, şi de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăţa pe pământ, şi numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cereşti.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19-06-1994)
9.7. Limba Duhului Sfânt este fără de sfârşit pe pământ şi în cer.
Cu Dumnezeu este numai o singură limbă, limba Duhului Sfânt. Aşa cum a fost şi la Cincizecime, când toţi auzeau în limba lor ceea ce era de auzit. Aşa va fi şi la sfârşit, când vor fi chemaţi toţi la nunta Fiului de Împărat:
“Învăţătorii care învaţă şi vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învaţă, şi când ei vor spune: „Doamne, am învăţat lumea prin pieţe şi am urmat Ţie“, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer şi care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta şi grăirea ei este fără de sfârşit pe pământ şi în cer, şi iată, cartea stă deschisă până la sfârşit, până la începutul cel dintâi, care iarăşi va să fie întru aşezarea celor neclătinate. […] Cu Mine este numai o singură limbă, tată, limba Duhului Sfânt, focul Duhului Sfânt, curăţitor de moarte, şi toate se vor întoarce spre cele neclătinate. Toţi oamenii care erau adunaţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toţi au fost cuprinşi de lucrarea Duhului Sfânt, toţi auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, şi ei credeau că vorbeşte mustul, măi copii. […] Toţi oamenii erau cuprinşi în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi. […] Mi-e drag să petrec cu tine, măi poporul Meu, şi dacă şi ţie îţi este drag, vom lucra de-acum, vom lucra mult, şi vom aduna pe cei risipiţi ai tăi, şi apoi vom chema mesenii la nunta ta cu Mine, măi poporul Meu, că te vor vedea în slavă învăluit şi vor veni după tine, şi vor veni după Mine, şi va vorbi limba Duhului Sfânt peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, peste robi şi roabe, şi va fi veşnică serbare de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, şi totul va fi nou şi în strai de serbare, poporul Meu Israel.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19-06-1994)
9.8. De la un moment dat însă, Dumnezeul Pucioasei promovează în limbaj limba română, pretinzând că de acum aceasta este singura limbă pe care o vorbeşte.
Pentru a nu se contrazice cu opţiunile anterioare, care promovau aşa-zisa „limba a Duhului Sfânt” se proclamă şi amendamentul că Duhul Sfânt se va da numai în limba românească. Ortodocşilor de alte limbi înseamnă că nu li se va mai da Duhul Sfânt, dacă nu vor binevoi să înveţe rapid a vorbi şi a sluji în limba română (situaţie care seamănă cu cea din Biserica Catolică, pe vremea când limba latină era în mod obligatoriu singura limbă sacră din cult). România este numită „Ierusalimul Nou”. De aceea, limba română este limba pe care vor învăţa-o toate popoarele:
“Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ. […] Eu grăiesc pe româneşte şi binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ţie, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 28-08-1994)
9.9. Românii care îşi pocesc limba lor cu neologisme sunt mustraţi aspru.
Acest mesaj vine însă abia în 1995, când prima ediţie a Cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” era gata. De aceea, odată cu a doua ediţie, liderii pucioşi au corectat cu sârguinţă toate neologismele pe care le-au descoperit în prima ediţie, pe vremea când Dumnezeul Pucioasei nu-şi făcea asemenea probleme de “puritatea limbii”, folosind fără reţinere şi neologismele.
Toţi creştinii din toate neamurile se vor numi români, dar pentru aceasta vor trebui să înveţe limba română:
“O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău. Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tău. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămăşuţa de creştin se va numi român.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4-03-1995)
9.10. De acum, Dumnezeu grăieşte numai în limba română. Poporul pucios va vedea slava Dumnezeului său:
“Duhul lui Dumnezeu grăieşte peste România. Dumnezeu grăieşte în limba română. Pace ţie, românule, poporul Meu! Pacea Mea şi înţelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creştin. Ferice celui care crede în Dumnezeu întru lucrare de sfinţenie şi de înviere.
Pace ţie, Ierusalime român, care vesteşti vestea împărăţiei cerurilor! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, şi grăiesc deasupra ta şi spun: luminează-te, Românie, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Mea răsare peste tine, şi tu vei vedea slava Mea, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-05-1995)
9.11. Dumnezeul Pucioasei proclamă România “ţara Sa de nuntă” la care vine călare pe un cal alb, ca să vorbească cu ea româneşte:
“O, ţara Mea de nuntă, vin pe cal alb la tine, şi oşti din cer vin cu Mine, călare pe cai albi. Vin cu sfinţii tăi, ţara Mea. Vin să lucrez duh de viaţă peste tine şi să te fac să înţelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, şi este scris de tine în Scripturi, şi tu nu înţelegi, ţara Mea. Ai căzut din înţelepciune şi nu înţelegi, dar vin cu sfinţii tăi, şi îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, şi vorbesc româneşte cu tine, şi am cu Mine sfinţi români, şi vin şi te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoşti, că Eu nu vin necunoscut la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut şi am lucrat peste cei credincioşi, iar peste cei necredincioşi am lucrat tainic. Dar acum vin, şi ies din taină, şi îţi fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuţi din tine, ţara Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 24-4-1997)
9.12. Glasul Pucios se autoproclamă “Cuvântul lui Dumnezeu care grăieşte rromâneşte pe pământ”, stăpân al Israelului rromân, popor al “Cuvântului”. Este evident că cei care vor să înţeleagă ce li se spune vor trebui să înveţe limba română. Noul “neam al lui Dumnezeu” se va numi “rromân”
“Numele Meu cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu. Numele Meu cel nou este cu neamul român, cu Israelul român, cu poporul cuvântului Meu, care este în români şi din români. Şi dacă poporul cuvântului lui Dumnezeu este român, iată şi numele Cuvântului lui Dumnezeu, Care grăieşte româneşte peste pământ şi Îşi cheamă pe româneşte turma Sa sub acoperământul venirii Lui a doua oară pe pământ cu oamenii. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6-05-1998)
“O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, că voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Şi-a ales din nou o ţară.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22-04-2007
9.13. Singura limbă dulce la Dumnezeu a rămas limba română. Celelalte limbi trebuie că au acum alte gusturi, la alegere dintre cele care au mai rămas disponibile (acru, amar, sărat, înnecăcios, iute, sălciu, fad, etc.)
“Grăieşte-le blând, grăieşte-le sfânt, grăieşte-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, şi vreau să înţelegi voia Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 29-04-2007
9.14. Numele neamului cel nou al lui Dumnezeu este numele de rromân.
“Aţi fost îndemnaţi prin glas ceresc să vă deschideţi inima şi nu mintea, şi să ascultaţi de Dumnezeu, căci voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului cel nou al lui Dumnezeu acum când Eu Mi-am ales din nou o ţară, când Eu iată cum vin pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Meu cel sfânt.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20-05-2007)
10. Venirea Domnului
10.1. “Proorocie” din anul 1975: Vreme trece, vreme vine…şi apoi vine Domnul!
Pucioşii “proorocesc” în acelaşi an trei versiuni diferite de “venirea a Domnului”: a) că va veni după o vreme ; b) că va veni după ce vor trece două vremi; c) că va veni după ce vor înşira trei vremi una după alta. În toate cele trei versiuni, pe parcursul ultimei vremi va avea loc şi venirea Domnului.
Pe rând, cele trei versiuni sunt prezentate astfel:
a) Domnul Iisus a trecut deja prin primele două vremi, şi mai urmează doar o vreme mică, un timp extrem de scurt, cât o clipită de ochi, în care El va veni:
“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ şi am trecut prin două timpuri, prin două vremi. Odată am petrecut în trup şi aceasta cu greu am petrecut şi a doua oară am petrecut cu Duhul……Şi mai este un timp, şi ştiţi cât e? Cât ai deschide ochii şi i-ai închide…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 decembrie 1975)
b) O altă afirmaţie arată că mai urmează două vremi: mai întâi o vreme, după care vine o a doua, a Domnului Iisus.
“ Mai este o vreme şi vine a doua vreme, a Domnului Iisus, că vremea Sa se repetă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 august/7 septembrie 1975)
c) În aceeaşi expunere ni se propune însă şi o pradigmă complet diferită: mai urmează trei vremi. Mai întâi sunt două vremi una după alta, şi abia după aceste două vremi vine a treia, a Domnului Iisus :
“ Mai este o vreme şi încă o vreme, şi după aceste două vremi vine Domnul Iisus, cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 august/7 septembrie 1975)
Partea curioasă este că ultimele două versiuni, după ce că sunt anapoda, căci se contrazic grosolan în ce priveşte numărul vremilor de pe urmă(ba două, ba trei!), apar în textul pucios exact una după alta!
10.2. “Proorocie” din anii 1974, 1990, septembrie 2009 şi decembrie 2009: Vine Domnul, acum!
“S-a desfiinţat religia, dar credinţa mai este. Şi pe aceasta vor s-o desfiinţeze, dar mai înainte de a se închide uşa bisericii, cu un minut mai devreme, vine Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 mai / 3 iunie 1974)
Zeci de biserici au fost, după 1974, nu numai închise, dar şi dărâmate din temelii, şi nici Domnul, nici nimeni altul n-a mai venit să le salveze.
“Numai să vrei, creştine, că iată, uită-te tu că vine Domnul şi se împacă cu tine, vine şi-ţi iartă totul şi nu te nimiceşte. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 decembrie 1990)
“Nu te teme, turmă mică! Mântuitorul tău vine la tine, vine ca Mirele la mireasa Sa. Vine Domnul, vine la cea care se păstrează în duh de mireasă a Sa. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21-09-2009)
“O, popor de la izvor, credinţa ta s-a făcut stâncă de izvor şi vine Domnul în mijlocul tău cuvânt şi te adapă, şi Evanghelia Lui curge prin cei ce stau înaintea Lui ca să aşeze în carte cuvântul venirii Lui.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-10-2009)
10.3. “Proorocie” din anul 1982: Vine Domnul, în curând!
“ Fiţi ai Mei, fiţi gata pregătiţi că vine Domnul în curând! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 iunie 1982)
“ Fiţi gata, poporul meu. Uniţi-vă într-o inimă şi un gând, că vine Domnul în curând! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 iunie/ 9 iulie 1982)
10.4. “Proorocie” din anii 1982 şi 1983: Vine Păstorul!
“Fiţi treji în aşteptarea Păstorului” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 5/19 noiembrie 1982)
“ Hrăniţi-vă cu hrană vie şi întăritoare, că vine Păstorul cel de sus” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 16 / 29 noiembrie 1982)
“ Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 3 mai 1983)
10.5. “Proorocie” din anul 1994: Numai pucioşii Îl vor vedea pe Domnul
Pucioşii nu-L văd acum pe Domnul Pucioasei, deşi ar cam trebui; dar Îl vor vedea atunci când El li se va descoperi, iar El le promite că aşa va fi, căci au trecut deja două veacuri şi lucrarea Lui e pe sfârşite.
Înseamnă că de aceea nu-L vedeau: nu din vina lor, ci pentru că nu li se descoperise încă. Interesant este că chestiunea vederii Domnului” n-a fost “proorocită” de la început. În ediţia iniţială a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” nu se pomeneşte nici un cuvinţel despre “vederea Domnului” de către pucioşi”. Ediţia a doua vine cu corecţiile necesare, adică vine cu ceea ce uitase Domnul să spună în ediţia întâi. Să fie ceva probleme de memorie la Dumnezeul Pucioasei?
Iată textele aşa cum apar ele în cele două ediţii:
“...şi de aceea trebuie să fii tare în credinţă, Israele. Eu aşa am spus: “voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor şi cuvântul Meu este adevărul”. Şi iată ce lucrare fac cu tine popor iubit, că am cuvântul Meu în mijlocul tău şi sunt cu tine după cum am cuvântat şi iată acum e pe sfârşite lucrarea Mea cea de două veacuri după cum scrie în Scripturi şi va fi să Mă las descoperit lângă tine popor al Domnului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 1995; fragment din mesajul datat pe 7 aprilie 1994)
“ ...şi de aceea trebuie să fii tare în credinţă, Israele. Eu sunt mereu, mereu lângă tine, dar stau nevăzut, tată, şi tu ar trebui să Mă vezi, să Mă vezi de-acum, că Eu aşa am spus: «Voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor» şi cuvântul Meu este adevărul, şi iată ce lucrare fac cu tine, popor iubit, că am cuvântul Meu în mijlocul tău, şi sunt cu tine, după cum am cuvântat. Acum e pe sfârşite lucrarea Mea cea de două veacuri, după cum scrie în Scripturi, şi tu va fi să Mă vezi, tată, va fi să Mă las descoperit lângă tine, popor al Domnului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 2006; fragment din mesajul datat pe 25 martie/7 aprilie 1994)
10.6. “Proorocie” din anul 1998: Pucioşii Îl vor vedea pe Domnul în mod deplin, peste o clipă mică
Între timp, opţiunea “Domnului “ Pucioasei s-a clarificat: adepţii Lui Îl vor vedea pe deplin, doar peste o clipă mică:
“Mai e o clipă mică, şi ochii tăi Mă vor vedea pe deplin cu tine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 februarie 1998)
Au trecut de atunci mai bine de 12 ani (o clipă ceva mai mare) şi pucioşii au rămas cu ochii în soare, aşteptând să-L vadă pe Domnul venind pe norii cerului.
………………………
Estera
29 martie 2010
………………………