167. Pucioşii îşi dau arama pe faţă: duhul lor sectar şi duşmănos faţă de Biserică
Nu mai este o noutate pentru nimeni că pucioşii se auto-consideră o elită modernă a teologiei ortodoxe, trasând în mod sistematic noi directive, noi învăţături şi noi ierarhii – nu numai pentru adepţii lor, ci şi pentru toţi ortodocşii români şi pentru toată omenirea de pe planeta Pământ. În încercarea disperată de a-şi legitimiza propria lor biserică (auto-intitulată “Biserica Noul Ierusalim”) ei se raportează sistematic la Biserica strămoşească, străduindu-se să o întreacă nu numai la învăţătură şi trăire, dar şi la supremaţie pământească. După ce au copiat cu sârg toate rânduielile şi practicile păstrate de secole în Biserică (pentru a se putea prezenta lumii ca fiind adevăraţii păstrători ai ortodoxiei), treptat-treptat ei le-au modificat după bunul lor plac, încercând să se auto-evidenţieze printr-o superioritate confecţionată. Părerea lor actuală este că Biserica “Noul Ierusalim” nu numai că a ajuns să fie superioară din toate punctele de vedere celorlalte Biserici, dar ea este de fapt singura biserică adevărată, celelalte fiind de mult apostate.
Are Biserica Ortodoxă o Scriptură? Pucioşii mai adaugă şi ei una, concepută de ei, pe care apoi o strecoară şi în slujbele lor de cult, cu motivaţia că a lor “e mai superioară” decât cea din Biserică, fiindcă a lor este chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”, în timp ce Scriptura tradiţională a Bisericii este doar “Cuvântul despre Dumnezeu”.
Are B.O.R. o sumedenie de locaşuri de cult, făcute din ziduri? Pucioşii şi-au făcut şi ei pe furiş o biserică de zid la Glodeni-Pucioasa, ca să fie numai a lor, deşi tot ei strigă acum în gura mare că Dumnezeu n-are nevoie de biserici de zid, căci El nu stă în clădiri făcute de mâna omului (de altfel, contrazicerile pucioşeşti nu sunt deloc puţine, dar sunt deja de notorietate):
“O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta şi uită-te la duhul care a mărturisit prin Ştefan istoria Mea cu Israel şi necredinţa celor din toată vremea lui şi a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui şi până în ziua martirului Ştefan, mărturisitorul adevărului, şi apoi deschide-ţi înţelepciunea ca să înţelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia şi setea de putere şi de întâietate a lui Isarel (sic!) peste neamuri, de la începutul lui şi până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-şi piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani şi am luat împărăţia din mâna lui şi am dat-o celor ce cred în Mine, şi aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăţia cerurilor pe pământ şi sunt vrăjmăşiţi pentru aceasta de poporul care-şi păstrează întâietatea şi care se luptă de peste tot să stingă numele Meu şi urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh şi adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu şi pentru suita Lui cerească, oştirile toate ale slavei Lui.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Are Biserica episcopi? Pucioşii au făcut tot posibilul să ademenească măcar unul din B.O.R., ca să fie numai al lor şi să le legitimeze “Biserica Noul Ierusalim”, dar manevra n-a reuşit. De atunci, de vreo douăzeci de ani încoace, pucioşii tot mai trag nădejde să-l aducă înapoi pe episcopul pe care îl amăgiseră, dar vlădica se ţine tare (până în prezent) şi stă pe mai departe tot cu spatele la ei.
Are Biserica preoţi? Liderii pucioşi şi-au propus să-şi hirotonească şi ei preoţi, dar neavând episcopi ca să le oficieze Taina Preoţiei, i-au proclamat ei preoţi pe cei pe care i-au ales, dar fără punerea mâinilor. Oficial, se pretinde că “preoţii” pucioşi au fost preoţiţi în mod supranatural, “în mod direct, prin puterea Duhului Sfânt”.
Are Biserica Ortodoxă prooroci? N-are. Nu mai are de mult prooroci. În schimb, pucioşii au. Prin asta ei se deosebesc net de Biserica strămoşească şi nu pierd nici un prilej ca să evidenţieze această deosebire, care – zic ei – îi legitimează ca fiind singurii creştini autentici, căci pe ei îi conduce direct Dumnezeu, folosindu-Se (indirect!) de prooroci. Proorocii pucioşilor sunt totodată şi singurii credincioşi autentici, în timp ce toţi ceilalţi outsideri (adepţii şi simpatizanţii pucioşi) se străduiesc din greu să le calce pe urme. Proorocii de la Pucioasa (pe numele lor de şfinţi Mihaela şi Nicuşor), sunt cei doi “îngeri în trup” care lucrează lucrarea de Cuvânt de Duh Sfânt peste poporul creştin de la Pucioasa. Iar creştinii din B.O.R. care încă se mai îndoiesc de “minunile” şi de “proorociile” de la Pucioasa, cad singuri sub povara grea a păcatului îndoielii:
“...iar Eu îţi spun acestea pentru ca să te învăţ cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioşi, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlineşte ca în toată vremea Scripturile şi duhul proorociei, şi iată, sunt în mijlocul tău şi lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii şi le desluşeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aş lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoieşti întru lucrarea şi calea venirii Mele la tine cuvânt de naştere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 07-01-2010)
“Proorocii” de la Pucioasa sunt totodată şi liderii absoluţi ai sectei “Noul Ierusalim”. Ei sunt consideraţi cei credincioşi, cei care au duhul mărturisirii, prin care se ridică mulţi spre tainele cele pucioşeşti, şi prin ei se slăveşte “duhul de la Pucioasa” care se dă drept “Dumnezeu”:
“O, slăveşte-Te în cei credincioşi, şi prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale şi să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulţi spre credinţă şi spre tainele ei ziditoare de fii cereşti pe pământ, fiii lui Dumnezeu, şi apoi împărăţia Ta peste ei, şi cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Are Biserica tradiţională făcători de minuni? N-are. Nu mai are nici făcători de minuni. Şi aici pucioşii i-au prins pe creştinii majoritari pe picior greşit. În schimb, pucioşii au făcătorii lor de minuni. Nimeni din afara bisericii lor n-a văzut vreo minune făcută de ei, dar ei vor să fie crezuţi pe cuvânt că au făcut destule. În plus, pucioşii pregătesc în taină în biserica lor, “Biserica Noul Ierusalim”, săvârşirea iminentă a celei mai mari minuni posibile, din toate timpurile: învierea din morminte a tuturor trupurilor celor din veacuri adormiţi. Mai mult ca sigur că feţii bisericeşti din B.O.R. nu vor fi în stare să facă şi ei o aşa minune, şi în felul acesta vor fi dovediţi că sunt ilegitimi, neputincioşi şi trecători:
“Învăţaţi mereu să fiţi, şi nu fiţi trecători, fiilor, căci cei ce nu învaţă să fie, aceia vor fi trecători. Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi,(sic!) fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: «Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure», dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Hotărât lucru că, în ochii pucioşilor de pretutindeni, slujitorii Bisericii tradiţionale sunt nişte impostori care trebuie arătaţi cu degetul. Ei s-au aşezat în mod fraudulos în scaunele vlădiceşti şi sunt o sămânţă rea pe pământ, chiar dacă se străduiesc după puterile lor să fie pildă de credinţă sfântă pe pământ:
“Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Slujitorii din Biserica Ortodoxă sunt consideraţi (toţi oare? aici pucioşii nu fac nici o diferenţă – pentru ei nu există nici o excepţie în Biserica pe care o critică) plini de necredinţă (probabil că aici se face referire la erezia de la Pucioasa), lipsiţi de adevăr (întrucât ei nu recunosc sau nu cunosc “Cuvântul de la Pucioasa”, ei se raportează la alt Adevăr, Cel pe care Îl descoperă Sfintele Scripturi), făţarnici cu faţa şi cu viaţa (toţi, oare? greu de crezut, fără nici un argument doveditor) şi care prigonesc pe Dumnezeu din om (construcţie subtilă, care trebuie înţeleasă aşa: ei îl prigonesc pe dumnezeul Pucioasei din cei care au îmbrăţişat această erezie, înjosindu-i pe aceştia cu pretenţia că dumnezeul pe care ei îl mărturisesc, convinşi că străluceşte în ei, este un dumnezeu mincinos):
“Să te opreşti, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înţelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredinţă fiind, lipsiţi de adevăr şi făţarnici cu faţa şi cu viaţa, şi care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înşişi, şi prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr şi după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viaţă a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, şi acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer şi pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Nici credincioşii din Biserică nu sunt lipsiţi de vina lor, căci în loc să se îndrepte cu dor spre dumnezeul Pucioasei şi spre cuvântul lui, ei s-au obişnuit să-L caute pe Dumnezeu apelând la făţarnicii preoţi din Biserică, ca să găsească mângâiere:
“Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul făţarnic, care se aşează în dreptul Meu înaintea mulţimilor de oameni, mulţimi care se învaţă aşa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaşte calea care are pe ea împărăţia Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuieşte ca şi Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Preoţii Bisericii sunt nu numai făţarnici, dar sunt şi oamenii minciunii. Ei pretind că sunt martori şi slujitori ai lui Hristos, dar în realitate nu sunt păstori, căci fac simonie şi se bat pentru întâietate şi sunt semeţi şi făţarnici. Dumnezeul Pucioasei lucrează însă în paralel, odată cu ei, iar acest paralelism mărturisit aici este dovada schismei pe care, fără nicio reticenţă, pucioşii o promovează faţă de B.O.R. Tot aici se mărturiseşte şi faptul că racolările de adepţi se fac tot din Biserica tradiţională, de unde pucioşii îşi aleg ucenici şi-i dau deoparte:
“Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturiseşte pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-şi zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei îşi cumpără unii de la alţii scaune de păstori şi se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, şi de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca şi în vremea trupului Meu pe pământ, ca şi în toate vremile Mele cu omul, şi altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeţi, pe scaune stând ei şi numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei făţarnici, ci trec doar printre ei şi-Mi aleg ucenici şi Mi-i dau deoparte pentru Mine şi prin ei Îmi las sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate şi neatacate de duhul cel pierzător şi nevăzător al acestui veac trecător.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Pucioşii îi consideră pe slujitorii din B.O.R. nebuni care cred că pot să se mântuiască atât ei, cât şi păstoriţii lor:
“O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc (sic!) de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune!” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Spiritul care se pretinde a fi “mucenicul Ştefan” este chemat ca să-l mărturisească pe poporul pucios ca fiind adevăratul păstrător al slavei cuvântului de la “Noul Ierusalim”. Acesta se adresează slujitorilor din temple cei tari la cerbice (adică, preoţii Bisericii) mustrându-i că se împotrivesc Duhului Sfânt de la Pucioasa şi că-i prigonesc pe liderii pucioşi, cei trimişi de Dumnezeu. :
“O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu eşti casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost şi sunt. Mucenicul Ştefan vede slava Mea cu tine acum şi slava ta cu Mine, fiule, şi te mărtusieşte (sic!) al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân şi mărturisesc pe pământ spre judecata necredinţei celor necredincioşi şi tari la cerbice pentru adevăr. Amin.
– Mă las, Doamne, duh şi cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost şi sunt pentru Tine mărturisitor. Ca şi celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam şi mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice şi care se simţea întâiul şi stăpânul peste popoare, tot aşa şi azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înşişi stăpâni de la Tine peste oameni, şi le spun şi lor aşa:
Ascultaţi, voi, cei ce slujiţi în temple, şi unde ziceţi voi că L-aţi închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput![...] Voi, cei tari la cerbice ca şi cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veţi sta împotriva Duhului Sfânt aşa cum părinţii noştri au stat? Pe care din cei trimişi de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniţi voi, ca şi părinţii noştri pe prooroci, ca şi pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, şi pe Care voi Îl prigoniţi prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu şi de calea Lui cea una curată şi binecuvântată pentru cei credincioşi? Voi, care aveţi de la sfinţii părinţi dreptar lăsat şi nu-l păziţi pe el! Voi, care scrâşniţi din dinţi împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre!” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Spiritul “Ştefan” îi îndeamnă apoi pe slujitorii Bisericii să nu-i mai scoată mincinoşi pe liderii pucioşi, căci ei au duhul proorociei şi aduc poporului pucios şi rumânilor şi lumii întregi “Cuvântul lui Dumnezeu”. Chiar dacă e adus de gura lor, Cuvântul nu este omenesc, ci dumnezeiesc. Toţi care nu vor crede în Cuvânt vor da socoteală grea pentru a lor “necredinţă”:
“O, nu-i scoateţi voi mincinoşi pe cei ce vă aduc pe Domnul cuvânt pe pământ, ci apropiaţi-vă de ei, căci sunt mărturisitorii venirii Domnului cuvânt peste pământ, acum, la sfârşit de timp! O, nu vă încercaţi în sabia aceasta, nu vă încercaţi în puterea cuvântului lui Dumnezeu, nu staţi împotriva duhului proorociei, căci staţi pe loc sfânt şi ales de Domnul pentru slava Lui cea de la sfârşit de timp pe vatra acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul şi plin va fi pământul curând, curând. Fiţi înţelepţi şi priviţi în cuvântul lui Dumnezeu, că nu e omul acest cuvânt, ci e Domnul croindu-Şi drum spre neamuri cu podoabă de cuvânt mântuitor pentru tot omul care voieşte să vadă viaţa în acest cuvânt. Deşteptaţi duhurile voastre, că dorm în voi duhurile voastre şi somn adânc dormiţi voi faţă de Domnul Iisus Hristos, Care a plătit şi pentru voi pe cruce dacă voiţi să fiţi asemenea Lui întru adevărul Lui. O, nu staţi pe scaune nepăsători, nu staţi aşa, că veţi da socoteală cu greu pentru necredinţă, pentru nepăstorirea turmei cea fără de păstori peste ea, căci turma e flămândă şi nu ştie să meargă, şi nu ştie să mănânce şi să trăiască de la Dumnezeu, nici ea, nici voi! Căutaţi în istoria sfinţilor mărturisitori şi uitaţi-vă la ei, şi uitaţi-vă la voi, şi uitaţi-vă în cuvântul lui Dumnezeu, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, că veţi da socoteală grea pentru păruta voastră necredinţă în acest cuvânt. O, de cine vă este frică de nu vă aşezaţi la sfat cu Domnul pentru mântuirea multora? Cartea cea de ieri şi cartea cea de azi se mărturisesc una pe alta carte a lui Dumnezeu peste oameni, şi vouă vi se va cere răspuns. Sculaţi-vă, dar, şi uitaţi-vă în acest râu de cuvânt şi vedeţi pe Domnul în el cu un popor grăind în mijlocul acestui neam, crescându-l pe el cu laptele cel duhovnicesc al gurii Sale, căci Domnul nu trebuie să tacă. Nu este Domnul Cel ce tace, şi este Cel ce Se face cuvânt peste om şi nu-I puteţi închide Lui, că El trece peste toţi şi peste toate şi grăieşte Domnul pe pământ, că puternic este să facă aceasta, şi veţi sta faţă în faţă cu puternicia Lui şi veţi fi întrebaţi de cuvântul Său cel de azi peste pământ şi peste om şi fi-va să daţi răspuns.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Dimpotrivă, slujitorii Bisericii ar face mai bine să iasă de bunăvoie în întâmpinarea noii învăţături de la Pucioasa şi să o îmbrăţişeze cu iubire, căci vine al lui Dumnezeu Cuvânt pe al românilor pământ:
“O, dacă voiţi, ieşiţi în calea Sa şi daţi-I bineţe, că nu vine să vă facă rău, ci să vă dea scăpare vine, şi mântuire să vă dea prin multa Lui iubire în cuvânt de iubire, iubirea lui Dumnezeu cuvânt pe pământul român la sfârşit de timp.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
În final se anunţă că venirea Cuvântului la Pucioasa este împlinirea proorociei privind A Doua Venire a Domnului întru slavă, însoţit de toţi sfinţii şi îngerii Lui (se omite însă amănuntul că această venire era proorocită în Biblie că va fi văzută de toţi oamenii de pe pământ, nu numai de către doi-trei “aleşi”, pe furiş). Toţi locuitorii lumii sunt chemaţi, invitaţi, rugaţi, ca dacă le e cumva sete să vină la Pucioasa ca să bea din apa cea vie a învăţăturii pucioşeşti şi din ea să învieze:
“– Duhul mărturisirii este duhul sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, cu ei vin, precum este scris să vin. Amin.
M-am făcut cuvânt mărturisitor în zi de sărbătoare de sfinţi, Eu şi sfinţii Mei. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu cel de azi. Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Cel ce sunt, şi izvorul râului vieţii sunt, şi adăp cu el pe cei însetaţi. Amin.
Să vină cei însetaţi şi să ia şi să bea! Să vină cei însetaţi să ia şi să împartă, să ia şi să învieze, să ia şi să bea şi să mărturisească bunătatea Mea, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, şi bunul Meu îl dau celor ce iau şi beau din apa Mea, şi credinţă dau celor ce Mă iau prin acest izvor, cuvântul Meu, care izvorăşte din Mine spre viaţa oamenilor cu multa lui mângâiere, cu multa lui iubire, mângâierea şi iubirea Mea în el pentru om. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
……………………
Estera
16 ianuarie 2010
……………………
Are Biserica Ortodoxă o Scriptură? Pucioşii mai adaugă şi ei una, concepută de ei, pe care apoi o strecoară şi în slujbele lor de cult, cu motivaţia că a lor “e mai superioară” decât cea din Biserică, fiindcă a lor este chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”, în timp ce Scriptura tradiţională a Bisericii este doar “Cuvântul despre Dumnezeu”.
Are B.O.R. o sumedenie de locaşuri de cult, făcute din ziduri? Pucioşii şi-au făcut şi ei pe furiş o biserică de zid la Glodeni-Pucioasa, ca să fie numai a lor, deşi tot ei strigă acum în gura mare că Dumnezeu n-are nevoie de biserici de zid, căci El nu stă în clădiri făcute de mâna omului (de altfel, contrazicerile pucioşeşti nu sunt deloc puţine, dar sunt deja de notorietate):
“O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta şi uită-te la duhul care a mărturisit prin Ştefan istoria Mea cu Israel şi necredinţa celor din toată vremea lui şi a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui şi până în ziua martirului Ştefan, mărturisitorul adevărului, şi apoi deschide-ţi înţelepciunea ca să înţelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia şi setea de putere şi de întâietate a lui Isarel (sic!) peste neamuri, de la începutul lui şi până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-şi piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani şi am luat împărăţia din mâna lui şi am dat-o celor ce cred în Mine, şi aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăţia cerurilor pe pământ şi sunt vrăjmăşiţi pentru aceasta de poporul care-şi păstrează întâietatea şi care se luptă de peste tot să stingă numele Meu şi urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh şi adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu şi pentru suita Lui cerească, oştirile toate ale slavei Lui.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Are Biserica episcopi? Pucioşii au făcut tot posibilul să ademenească măcar unul din B.O.R., ca să fie numai al lor şi să le legitimeze “Biserica Noul Ierusalim”, dar manevra n-a reuşit. De atunci, de vreo douăzeci de ani încoace, pucioşii tot mai trag nădejde să-l aducă înapoi pe episcopul pe care îl amăgiseră, dar vlădica se ţine tare (până în prezent) şi stă pe mai departe tot cu spatele la ei.
Are Biserica preoţi? Liderii pucioşi şi-au propus să-şi hirotonească şi ei preoţi, dar neavând episcopi ca să le oficieze Taina Preoţiei, i-au proclamat ei preoţi pe cei pe care i-au ales, dar fără punerea mâinilor. Oficial, se pretinde că “preoţii” pucioşi au fost preoţiţi în mod supranatural, “în mod direct, prin puterea Duhului Sfânt”.
Are Biserica Ortodoxă prooroci? N-are. Nu mai are de mult prooroci. În schimb, pucioşii au. Prin asta ei se deosebesc net de Biserica strămoşească şi nu pierd nici un prilej ca să evidenţieze această deosebire, care – zic ei – îi legitimează ca fiind singurii creştini autentici, căci pe ei îi conduce direct Dumnezeu, folosindu-Se (indirect!) de prooroci. Proorocii pucioşilor sunt totodată şi singurii credincioşi autentici, în timp ce toţi ceilalţi outsideri (adepţii şi simpatizanţii pucioşi) se străduiesc din greu să le calce pe urme. Proorocii de la Pucioasa (pe numele lor de şfinţi Mihaela şi Nicuşor), sunt cei doi “îngeri în trup” care lucrează lucrarea de Cuvânt de Duh Sfânt peste poporul creştin de la Pucioasa. Iar creştinii din B.O.R. care încă se mai îndoiesc de “minunile” şi de “proorociile” de la Pucioasa, cad singuri sub povara grea a păcatului îndoielii:
“...iar Eu îţi spun acestea pentru ca să te învăţ cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioşi, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlineşte ca în toată vremea Scripturile şi duhul proorociei, şi iată, sunt în mijlocul tău şi lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii şi le desluşeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aş lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoieşti întru lucrarea şi calea venirii Mele la tine cuvânt de naştere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 07-01-2010)
“Proorocii” de la Pucioasa sunt totodată şi liderii absoluţi ai sectei “Noul Ierusalim”. Ei sunt consideraţi cei credincioşi, cei care au duhul mărturisirii, prin care se ridică mulţi spre tainele cele pucioşeşti, şi prin ei se slăveşte “duhul de la Pucioasa” care se dă drept “Dumnezeu”:
“O, slăveşte-Te în cei credincioşi, şi prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale şi să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulţi spre credinţă şi spre tainele ei ziditoare de fii cereşti pe pământ, fiii lui Dumnezeu, şi apoi împărăţia Ta peste ei, şi cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Are Biserica tradiţională făcători de minuni? N-are. Nu mai are nici făcători de minuni. Şi aici pucioşii i-au prins pe creştinii majoritari pe picior greşit. În schimb, pucioşii au făcătorii lor de minuni. Nimeni din afara bisericii lor n-a văzut vreo minune făcută de ei, dar ei vor să fie crezuţi pe cuvânt că au făcut destule. În plus, pucioşii pregătesc în taină în biserica lor, “Biserica Noul Ierusalim”, săvârşirea iminentă a celei mai mari minuni posibile, din toate timpurile: învierea din morminte a tuturor trupurilor celor din veacuri adormiţi. Mai mult ca sigur că feţii bisericeşti din B.O.R. nu vor fi în stare să facă şi ei o aşa minune, şi în felul acesta vor fi dovediţi că sunt ilegitimi, neputincioşi şi trecători:
“Învăţaţi mereu să fiţi, şi nu fiţi trecători, fiilor, căci cei ce nu învaţă să fie, aceia vor fi trecători. Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi,(sic!) fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: «Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure», dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Hotărât lucru că, în ochii pucioşilor de pretutindeni, slujitorii Bisericii tradiţionale sunt nişte impostori care trebuie arătaţi cu degetul. Ei s-au aşezat în mod fraudulos în scaunele vlădiceşti şi sunt o sămânţă rea pe pământ, chiar dacă se străduiesc după puterile lor să fie pildă de credinţă sfântă pe pământ:
“Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Slujitorii din Biserica Ortodoxă sunt consideraţi (toţi oare? aici pucioşii nu fac nici o diferenţă – pentru ei nu există nici o excepţie în Biserica pe care o critică) plini de necredinţă (probabil că aici se face referire la erezia de la Pucioasa), lipsiţi de adevăr (întrucât ei nu recunosc sau nu cunosc “Cuvântul de la Pucioasa”, ei se raportează la alt Adevăr, Cel pe care Îl descoperă Sfintele Scripturi), făţarnici cu faţa şi cu viaţa (toţi, oare? greu de crezut, fără nici un argument doveditor) şi care prigonesc pe Dumnezeu din om (construcţie subtilă, care trebuie înţeleasă aşa: ei îl prigonesc pe dumnezeul Pucioasei din cei care au îmbrăţişat această erezie, înjosindu-i pe aceştia cu pretenţia că dumnezeul pe care ei îl mărturisesc, convinşi că străluceşte în ei, este un dumnezeu mincinos):
“Să te opreşti, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înţelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredinţă fiind, lipsiţi de adevăr şi făţarnici cu faţa şi cu viaţa, şi care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înşişi, şi prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr şi după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viaţă a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, şi acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer şi pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Nici credincioşii din Biserică nu sunt lipsiţi de vina lor, căci în loc să se îndrepte cu dor spre dumnezeul Pucioasei şi spre cuvântul lui, ei s-au obişnuit să-L caute pe Dumnezeu apelând la făţarnicii preoţi din Biserică, ca să găsească mângâiere:
“Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul făţarnic, care se aşează în dreptul Meu înaintea mulţimilor de oameni, mulţimi care se învaţă aşa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaşte calea care are pe ea împărăţia Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuieşte ca şi Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Preoţii Bisericii sunt nu numai făţarnici, dar sunt şi oamenii minciunii. Ei pretind că sunt martori şi slujitori ai lui Hristos, dar în realitate nu sunt păstori, căci fac simonie şi se bat pentru întâietate şi sunt semeţi şi făţarnici. Dumnezeul Pucioasei lucrează însă în paralel, odată cu ei, iar acest paralelism mărturisit aici este dovada schismei pe care, fără nicio reticenţă, pucioşii o promovează faţă de B.O.R. Tot aici se mărturiseşte şi faptul că racolările de adepţi se fac tot din Biserica tradiţională, de unde pucioşii îşi aleg ucenici şi-i dau deoparte:
“Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturiseşte pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-şi zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei îşi cumpără unii de la alţii scaune de păstori şi se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, şi de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca şi în vremea trupului Meu pe pământ, ca şi în toate vremile Mele cu omul, şi altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeţi, pe scaune stând ei şi numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei făţarnici, ci trec doar printre ei şi-Mi aleg ucenici şi Mi-i dau deoparte pentru Mine şi prin ei Îmi las sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate şi neatacate de duhul cel pierzător şi nevăzător al acestui veac trecător.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Pucioşii îi consideră pe slujitorii din B.O.R. nebuni care cred că pot să se mântuiască atât ei, cât şi păstoriţii lor:
“O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc (sic!) de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune!” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Spiritul care se pretinde a fi “mucenicul Ştefan” este chemat ca să-l mărturisească pe poporul pucios ca fiind adevăratul păstrător al slavei cuvântului de la “Noul Ierusalim”. Acesta se adresează slujitorilor din temple cei tari la cerbice (adică, preoţii Bisericii) mustrându-i că se împotrivesc Duhului Sfânt de la Pucioasa şi că-i prigonesc pe liderii pucioşi, cei trimişi de Dumnezeu. :
“O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu eşti casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost şi sunt. Mucenicul Ştefan vede slava Mea cu tine acum şi slava ta cu Mine, fiule, şi te mărtusieşte (sic!) al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân şi mărturisesc pe pământ spre judecata necredinţei celor necredincioşi şi tari la cerbice pentru adevăr. Amin.
– Mă las, Doamne, duh şi cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost şi sunt pentru Tine mărturisitor. Ca şi celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam şi mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice şi care se simţea întâiul şi stăpânul peste popoare, tot aşa şi azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înşişi stăpâni de la Tine peste oameni, şi le spun şi lor aşa:
Ascultaţi, voi, cei ce slujiţi în temple, şi unde ziceţi voi că L-aţi închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput![...] Voi, cei tari la cerbice ca şi cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veţi sta împotriva Duhului Sfânt aşa cum părinţii noştri au stat? Pe care din cei trimişi de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniţi voi, ca şi părinţii noştri pe prooroci, ca şi pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, şi pe Care voi Îl prigoniţi prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu şi de calea Lui cea una curată şi binecuvântată pentru cei credincioşi? Voi, care aveţi de la sfinţii părinţi dreptar lăsat şi nu-l păziţi pe el! Voi, care scrâşniţi din dinţi împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre!” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Spiritul “Ştefan” îi îndeamnă apoi pe slujitorii Bisericii să nu-i mai scoată mincinoşi pe liderii pucioşi, căci ei au duhul proorociei şi aduc poporului pucios şi rumânilor şi lumii întregi “Cuvântul lui Dumnezeu”. Chiar dacă e adus de gura lor, Cuvântul nu este omenesc, ci dumnezeiesc. Toţi care nu vor crede în Cuvânt vor da socoteală grea pentru a lor “necredinţă”:
“O, nu-i scoateţi voi mincinoşi pe cei ce vă aduc pe Domnul cuvânt pe pământ, ci apropiaţi-vă de ei, căci sunt mărturisitorii venirii Domnului cuvânt peste pământ, acum, la sfârşit de timp! O, nu vă încercaţi în sabia aceasta, nu vă încercaţi în puterea cuvântului lui Dumnezeu, nu staţi împotriva duhului proorociei, căci staţi pe loc sfânt şi ales de Domnul pentru slava Lui cea de la sfârşit de timp pe vatra acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul şi plin va fi pământul curând, curând. Fiţi înţelepţi şi priviţi în cuvântul lui Dumnezeu, că nu e omul acest cuvânt, ci e Domnul croindu-Şi drum spre neamuri cu podoabă de cuvânt mântuitor pentru tot omul care voieşte să vadă viaţa în acest cuvânt. Deşteptaţi duhurile voastre, că dorm în voi duhurile voastre şi somn adânc dormiţi voi faţă de Domnul Iisus Hristos, Care a plătit şi pentru voi pe cruce dacă voiţi să fiţi asemenea Lui întru adevărul Lui. O, nu staţi pe scaune nepăsători, nu staţi aşa, că veţi da socoteală cu greu pentru necredinţă, pentru nepăstorirea turmei cea fără de păstori peste ea, căci turma e flămândă şi nu ştie să meargă, şi nu ştie să mănânce şi să trăiască de la Dumnezeu, nici ea, nici voi! Căutaţi în istoria sfinţilor mărturisitori şi uitaţi-vă la ei, şi uitaţi-vă la voi, şi uitaţi-vă în cuvântul lui Dumnezeu, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, că veţi da socoteală grea pentru păruta voastră necredinţă în acest cuvânt. O, de cine vă este frică de nu vă aşezaţi la sfat cu Domnul pentru mântuirea multora? Cartea cea de ieri şi cartea cea de azi se mărturisesc una pe alta carte a lui Dumnezeu peste oameni, şi vouă vi se va cere răspuns. Sculaţi-vă, dar, şi uitaţi-vă în acest râu de cuvânt şi vedeţi pe Domnul în el cu un popor grăind în mijlocul acestui neam, crescându-l pe el cu laptele cel duhovnicesc al gurii Sale, căci Domnul nu trebuie să tacă. Nu este Domnul Cel ce tace, şi este Cel ce Se face cuvânt peste om şi nu-I puteţi închide Lui, că El trece peste toţi şi peste toate şi grăieşte Domnul pe pământ, că puternic este să facă aceasta, şi veţi sta faţă în faţă cu puternicia Lui şi veţi fi întrebaţi de cuvântul Său cel de azi peste pământ şi peste om şi fi-va să daţi răspuns.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Dimpotrivă, slujitorii Bisericii ar face mai bine să iasă de bunăvoie în întâmpinarea noii învăţături de la Pucioasa şi să o îmbrăţişeze cu iubire, căci vine al lui Dumnezeu Cuvânt pe al românilor pământ:
“O, dacă voiţi, ieşiţi în calea Sa şi daţi-I bineţe, că nu vine să vă facă rău, ci să vă dea scăpare vine, şi mântuire să vă dea prin multa Lui iubire în cuvânt de iubire, iubirea lui Dumnezeu cuvânt pe pământul român la sfârşit de timp.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
În final se anunţă că venirea Cuvântului la Pucioasa este împlinirea proorociei privind A Doua Venire a Domnului întru slavă, însoţit de toţi sfinţii şi îngerii Lui (se omite însă amănuntul că această venire era proorocită în Biblie că va fi văzută de toţi oamenii de pe pământ, nu numai de către doi-trei “aleşi”, pe furiş). Toţi locuitorii lumii sunt chemaţi, invitaţi, rugaţi, ca dacă le e cumva sete să vină la Pucioasa ca să bea din apa cea vie a învăţăturii pucioşeşti şi din ea să învieze:
“– Duhul mărturisirii este duhul sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, cu ei vin, precum este scris să vin. Amin.
M-am făcut cuvânt mărturisitor în zi de sărbătoare de sfinţi, Eu şi sfinţii Mei. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu cel de azi. Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Cel ce sunt, şi izvorul râului vieţii sunt, şi adăp cu el pe cei însetaţi. Amin.
Să vină cei însetaţi şi să ia şi să bea! Să vină cei însetaţi să ia şi să împartă, să ia şi să învieze, să ia şi să bea şi să mărturisească bunătatea Mea, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, şi bunul Meu îl dau celor ce iau şi beau din apa Mea, şi credinţă dau celor ce Mă iau prin acest izvor, cuvântul Meu, care izvorăşte din Mine spre viaţa oamenilor cu multa lui mângâiere, cu multa lui iubire, mângâierea şi iubirea Mea în el pentru om. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
……………………
Estera
16 ianuarie 2010
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.