166. “Minunile” de la Noul Ierusalim-Pucioasa (I)

Secta de la Pucioasa îşi face în mod sistematic un titlu de glorie din presupusele minuni săvârşite de liderii ei, dar nu odată apar contradicţii serioase între promisiuni şi fapte pe această temă. Ba mai mult, se trece cu nonşalanţă de la îndemnul stahanovist adresat adepţilor pucioşi de a face şi ei cât mai multe minuni , la pesimista constatare că vremea minunilor a trecut şi că nu prin minuni se merge pe calea mântuirii. Ba mai mult, acum nu se mai fac minuni în trup, nici de către Dumnezeu, nici de către drepţii lui, căci acum – cel puţin, la Pucioasa! – dracul face minuni în duh:
“Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, şi el a pus stele pe pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-5-1960)
Dar creştinii pucioşi nu trebuie să pună la îndoială profeţiile care încă vorbesc despre minuni, ci trebuie să fie mândri de trecutul lor glorios, în care s-au făcut multe minuni cu ei:
“Dar voi, creştinilor de astăzi, aveţi pe Sfânta Treime Care vă profeţeşte, şi multe lucruri s-au lucrat cu voi şi multe minuni s-au lucrat cu voi. Cu ce curaj, măi creştinilor, stricaţi lucrurile pe care le face profeţia Sfintei Treimi?” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 20-1-1963)
Dimpotrivă, viitorul pucioşilor le rezervă surpriza de a vedea o “minune mare” la capătul urcuşului duhovnicesc pe “muntele” de la Pucioasa:
“Am spus şi îţi mai spun că avem de urcat un munte, şi voi veni în acele clipe şi voi cânta din trâmbiţa Mea cea mare şi vor veni toate oile la Mine şi vom pleca pe munte, şi mulţi vor rămâne încurcaţi şi încremeniţi, căci ei au crezut că nu mai este credinţă, au crezut că nu mai este Dumnezeu. Şi vor vedea minune mare şi vor rămâne unii orbi, şi alţii, muţi; alţii vor rămâne surzi, şi mulţi îşi vor pune ţărână pe cap, crezând că se mărturisesc.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-9-1965)
“Vorbirea” pseudo-teologică de la Pucioasa, numită de lideri “Cuvântul lui Dumnezeu”, este prezentată ca fiind o minune inegalabilă, deşi chiar pucioşii în scrierile lor aduc ca argument că vorbirea lui Dumnezeu ar fi ceva obişnuit, căci Dumnezeu a vorbit neîncetat pe pământ cu aleşii Lui, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi:
“Nici o minune n-a fost ca această minune, ca să vie Dumnezeu să-ţi cânte ţie la ureche cântarea Sfintei Treimi. O, îţi voi arăta trâmbiţa Mea, întru care Eu am cântat. O, nu voi mai cânta din trâmbiţa Mea, căci toate sfârşitu-s-au.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-1965)
Pe de altă parte, confirmarea care va veni negreşit privind autenticitatea vorbirii lui Dumnezeu la Pucioasa va crea mare uimire celor care n-au crezut ceea ce li s-a părut că au văzut sau au auzit de la trupul adormit al Verginicăi:
“O, minune! Vezi, creştine, că stă Domnul de vorbă cu tine? Vezi tu, creştine? Mai e o clipă şi Se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune. Vei vedea cum o lumină a ţinut acest trup.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-11-1965)
Ultima minune promisă va fi aceea că morţii vor ieşi din mormânt, şi aceasta este cea mai mare minune de pe pământ:
... Vino, frate şi soră, vino, căci urmează să chem morţii după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morţii vor ieşi din mormânt. “ Mai mare minune ca aceasta ce fac ei nu este minune, căci ai pus în ei credinţă, şi ei au,…” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 4-02-1966)
În acelaşi timp, tot “cea mai mare minune pe pământ” (care însă nu mai este şi ultima) este “minunea de la Pucioasa”, prezentată ca fiind a Doua Pogorâre a Duhului Sfânt, la Pucioasa. Asta, în timp ce Dumnezeu face tot felul de minuni mai mari sau mai mici pe tot pământul:
“Minune ca aceasta nu mai este alta pe pământ. Are Dumnezeu fel de fel de minuni pe tot pământul, dar ca aici, unde coboară Însuşi Duhul Celui ce Şi-a întins mâinile pe cruce, nu e.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-04-1989)
O a treia “cea mai mare minune pe pământ”, după părerea pucioşilor, este credinţa, verificată peste veacuri, de la Avraam încoace. Ei nu explică însă cum pot fi trei minuni, simultan, “cele mai mari” dintre toate minunile:
“O, dacă Eu lucram minuni înţelese de oameni, nu această slavă voiesc Eu să aduc acum; nu aşa, tată, că n-aş fi ajuns prin vreme cu lucrarea şi cu locul lucrării şi cu fiii lucrării Mele dacă n-aş fi fost ascuns de slava cea văzută. Eu n-am voit să las din nou mărturii împotriva celor ce ar fi văzut lucrarea Mea lucrând prin semne. Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 20-6-1993)
Credinţa pucioşilor îi motivează şi îi determină să săvârşească o a patra “cea mai mare minune pe pământ”, şi anume însăşi lucrarea lor de propovăduire a “Cuvântului” de la Pucioasa:
“ Mai mare minune ca aceasta ce fac ei nu este minune, căci ai pus în ei credinţă, şi ei au,…” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 15/28-08-2001)
În plus, pucioşii pretind că sunt autorii unei “minuni a minunilor”, care este probabil a cincea “cea mai mare minune” de pe pământ. Este vorba de înpucioşirea generalizată a tuturor locuitorilor planetei Pământ, care vor “învia în duh” şi se vor sfinţi şi se vor înveşnici, devenind “neamul lui Dumnezeu”:
“Şi Mă voi face cunoscut întru cei ce bine am voit, că va învia omul cel nou pe pământ şi vom face un popor nestricăcios, un neam veşnic, şi lumea va vedea această minune şi va învia şi va intra între cei veşnici şi se va sfinţi, şi va creşte numărul neamului lui Dumnezeu, şi asta va fi minunea minunilor, că moartea nu va mai fi, şi va fi mărul vieţii, şi noapte nu va mai fi, că Domnul va lumina. ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-10-1990)
Aşadar, cea mai mare minune este minunea omului cel nou, apărut la Pucioasa:
“Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 3-6-1995)
Singurul Prooroc adevărat care mai face astăzi minuni rămâne Însuşi Dumnezeu, iar toţi ceilalţi care fac minuni în zilele noastre sunt prooroci mincinoşi:
“... Însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-7-1973)
Ni se promite că vremea minunilor va veni din nou, ceea ce înseamnă că deocamdată minunile ar fi oarecum suspendate. Pucioşii vor vedea atunci minunile cu ochii lor dar nu se vor bucura, ci vor plânge:
“Voi aduce iar vremea minunilor, şi orice rău care se va întâmpla, se va repara; surzii vor auzi, şchiopii vor umbla.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 20-11-1979)
... Veniţi, tată, veniţi aproape, ţineţi aceste cuvinte, că sunt sfinte. Şi peniţa care le scrie se sfinţeşte, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniţi aproape, că vor ieşi morţii din groapă! Se vor încheia cum îşi va încheia cineva haina sa, şi se va întrupa carnea lor din pământ. O, creştine, atunci vei vedea minune şi nu te vei bucura, ci vei plânge. Toţi împăraţii vor sta înaintea Mea şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibă viitorul.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 19-03-1974)
În acelaşi timp, se afirmă că vremea minunilor nu va mai veni, deoarece ea este de domeniul trecutului, iar pucioşii trebuie să renunţe la dorinţa de a fi spectatori sau contemporani cu minunile:
“... Nu mai este vremea minunilor, dar e plata mai mare dacă vei crede. [...]Nu dori semne, nu dori minuni, că mai mare e plata dacă va fi fără minuni.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-8-1979)
Cu toate acestea, deşi nu mai este vremea minunilor, minunile tot vor veni, şi vor veni tocmai prin liderii pucioşi. Aceştia vor hrăni cu pâine (duhovnicească?) toată suflarea înfometată a Pământului:
“Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare. Dumnezeu va face aceasta, Care L-a trimis pe Fiul Său să-l răscumpere pe tot omul păcătos, dar nu obligat, ci de bunăvoie.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 16-08-1974)
România este refractară şi necooperantă la observarea poruncilor pucioşeşti şi la săvârşirea minunilor:
“... Românie, Românie, Românie! Nu te lăsa, Românie! Am zidit în tine un zid şi nu se termină. Românie, oare, nu ştii poruncile şi minunile? Românie, Românie, cum te calcă în picioare! De ce a slăbit în putere duhovnicească această ţară?” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 10-2-1975)
Poporului pucios i se promite însă o lumină şi o minune în ziua de mâine. Dar şi acesta se dovedeşte a fi încăpăţânat de refractar, împotrivindu-se până şi Dumnezeului lor şi împingându-L la nereuşită:
“... Poporul Meu, vreau să fac din tine o lumină şi o minune pentru ziua de mâine. Vreau să fac din tine lucru pentru vecii vecilor, dar nu reuşesc.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 5-07-1975)
Vor fi însă şi pucioşi credincioşi şi performanţi, care vor face minuni până şi în lupanare, aducându-le la viaţa virtuoasă pe femeile desfrânate:
“... Femeilor din poporul Meu, fiţi mironosiţe. Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul. Domnul Iisus vă face pe voi apostoli, să duceţi cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi, tată, în case de desfrânate, ca să faceţi minuni, şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-8-1975)
Cei care vor învia morţii între vremuri, adică până la revenirea văzută a Lui Hristos pe pământ, sunt dumnezei şi prooroci mincinoşi:
“... Mai este o vreme şi vine a doua vreme, a Domnului Iisus, că vremea Sa se repetă. Mai este o vreme şi încă o vreme, şi după aceste două vremi vine Domnul Iisus, cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa. Să nu pieriţi în aceste două vremi. În aceste două vremi multe lucruri se fac, mulţi păcătoşi se iartă. Până şi copiii avortaţi se vor scoate din iad. Multe suflete care s-au ucis cu mâna lor, se vor scoate din iad. În aceste două vremi, mulţi dumnezei se vor face printre voi. Se vor face prooroci mincinoşi, care vor face semne şi minuni şi vor învia şi morţii. Vor ieşi la suprafaţa pământului spiritele morţilor, care vor vorbi. Nu vă duceţi la ei, că vor veni la feciorii voştri şi la voi femei ca să le socotiţi pe numele voastre.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-9-1975)
Pucioşii sunt mustraţi că au înşelat toate aşteptările şi că n-au făcut minuni: n-au împiedicat crimele, n-au dat grai muţilor, n-au dat vedere orbilor. De aceea, li se anunţă că şi-au pierdut răsplata care ar fi primit-o dacă ar fi făcut toate aceste minuni:
“... Când vei avea tu putere să opreşti criminalul de la crima sa? Când vei avea tu putere să sufli din gura ta asupra aceluia pe care Domnul îl va învia? Domnul Iisus te întreabă. Când vei avea putere să dai grai celor muţi? Când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată dacă voi nu aţi împlinit niciodată această minune? că uite, a sosit soarele la asfinţit şi rămâne întunecime.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 15-04-1977)
Nici măcar un singur pucios nu a reuşit să se rupă definitiv de lume, şi nimeni nu mai seamănă astăzi cu făcătorii de minuni din vechime, sau măcar cu Daniel cel sfânt şi drept. Nimic nu mai seamănă cu ce era odată:
“... Copilaşii Mei, nu vă mai duceţi în lume. Dacă cineva din voi se duce în armată, şi acolo să ştie că e copilul Domnului Iisus Hristos. Cântă fanfara militară, dar tu să cânţi lui Dumnezeu în mintea ta şi în duhul tău. Cine a stat în groapa cu lei? Daniel. El a stat la împărat, dar a slujit lui Dumnezeu, nu s-a ferit de împărat, şi când l-a băgat în groapa cu lei, i-a părut rău împăratului că-l pierde, dar când s-a dus şi a văzut că nu l-au mâncat leii, s-a bucurat şi l-a scos şi a băgat pe vrăjmaşii lui. De ce nu mai e unul ca Daniel în poporul Meu, în poporul Domnului Iisus Hristos, ca să facă, prin viaţa lui sfântă şi dreaptă, minune? Copilaşii Mei, nu mai e ce a fost odată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 23-06-1977)
Minunile sunt însă un obiectiv de dorit şi inevitabil. Până la urmă ele tot se vor înfăptui, chiar dacă pucioşii vor fi ameninţaţi cu moartea :
“Copilaşii Mei, pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? [...]... Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe, şi Dumnezeu Îşi va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. Nu vă temeţi de moarte şi de cei ce vor să vă ucidă pe voi, că Domnul nu voieşte să piardă pe nici unul dintre voi, că mulţi sunteţi scrişi ca moarte să nu aveţi.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 25-5-1978)
Pucioşii vor avea însuşiri deosebite faţă de toţi oamenii de pe pământ. Vor face minuni care nu s-au mai văzut: îl vor înfrunta pe Antihrist (care se va topi atunci ca ceara la faţa focului), vor muta muntele în mare şi li se va împlini orice cuvânt pe care l-au rostit prin viu grai:
“... Va veni vremea de la Dumnezeu ca poporul Meu să fie deosebit de toată lumea de pe pământ, să fie despărţit de toată lumea de pe pământ. Veţi sta în faţă cu antichrist, şi prin credinţă sfântă, antichrist se va topi ca ceara. Fiţi desăvârşiţi şi purtaţi-vă credinţa sfântă, căci prin credinţa sfântă se vor face minunile care nu s-au făcut de la început până la sfârşit şi veţi zice muntelui: „Mută-te!“ şi se va muta. Orice cuvânt veţi repeta, se va lucra aşa. Aşa se va topi duşmanul credinţei.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 24-9-1978)
Prin Verginica s-au făcut multe minuni înmiresmate:
“... Când s-a făcut lucrarea prin acest vas, multe minuni am lucrat, multe miresme v-am arătat.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-2-1979)
Hristos a făcut multe minuni în trup, dar asemenea minuni El va mai face abia la sfârşit:
... Multe minuni s-au făcut când eram în trup şi multe minuni se vor săvârşi când voi sfârşi, că şi morţii voiesc să iasă să mărturisească această lucrare dumnezeiască.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 29-8-1979)
Minuni încă se vor mai vedea, dar nu la Ierusalimul patimilor lui Hristos, ci la Noul Ierusalim al Pucioasei:
“... Se duc oamenii să vadă ce e acolo, la Ierusalim, dar Ierusalimul cel nou aici e, tată, şi veţi vedea minuni. Lumea vede Ierusalimul patimilor Mele, dar Ierusalimul cel nou e aici.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-11-1988)
Pucioşii vor fi înmiresmaţi, dar nu cu pucioasă, ci cu miresme cereşti, şi vor face minuni dacă vor reuşi să rămână consecvenţi şi nu se vor lepăda de învăţăturile sectei:
“... Vine clipa să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină clipa să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă, şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-12-1988)
Pucioşii vor trăi şi vor vedea minunea de a scăpa de orice cutremur fără a li se surpa casele:
... Fiilor, voi nu ştiţi, dar Eu ştiu. Satana râmă prin toate inimile, dar în curând spăl numele lui şi al iubitorilor lui. Staţi lângă Mine şi veţi vedea lucruri mari. Noe când l-am băgat în corabie, n-a văzut potopul. Şi cu voi tot aşa fac. Chiar şi cutremurul de vine peste căsuţele voastre, nu vi le dărâmă, că e stânca Mea puternică cu ele. Atunci veţi vedea minunea. ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-10-1989)
Dumnezeul Pucioasei îşi arată deschis preferinţa pentru re-înscăunarea regelui Mihai I pe tronul României. Minunea re-instaurării monarhiei prin Mihai al II-lea, fost I-ul, se anunţă a fi inevitabilă, căci aceia care se vor împotrivi vor fi măcelăriţi şi nimiciţi până la unul:
“Mai vin măceluri, pentru că sunt mulţi care stau împotriva împlinirii planului Meu şi a voinţei Mele. Dacă s-ar duce cu mulţimea şi l-ar lua în braţe pe regele lor şi l-ar pune în scaunul lui, aş face minune şi aş opri râul ce dă să curgă, dar sunt mulţi care stau contra, şi vă spun că pe toţi îi nimicesc.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-10-1990)
Proorocia aceasta nu s-a mai împlinit nici până astăzi. Poate tocmai de aceea pucioşii erau insistent mobilizaţi la luptă şi la rugăciune pentru a se trece cârma bisericii de la Teoctist Arăpaşu la Irineu Bistriceanul şi totodată de a se grăbi re-încoronarea regelui Mihai I şi readucerea lui pe tron. După aceste schimbări majore la conducerea statului ar urma să se întâmple minuni mari, iar unele dintre ele vor fi lucrate chiar de către ereticii pucioşi. Ierusalimul se va reîntregi într-o clipită, iar pucioşii vor fi arătaţi întregii lumi ca mărturie de devotament faţă de dumnezeul lor. Trebuie să acceptăm însă că, deşi au trecut 20 de ani de atunci, nici din aceste proorocii nu s-a împlinit vreo o fărâmă (cine însă mai are speranţe, n-are decât să mai nădăjduiască):
“O, de aceea trebuie să luptăm şi să ne rugăm cu putere, să răzbească Domnul cât mai curând cu învierea bisericii Sale, ca să fie cârmă bună din biserică, şi să vină cel ce va lua cârma, şi cel ce are coroana, şi să stea cu cârmă bună, aşa cum este scris, şi o să vedeţi apoi libertate după adevăr, şi o să vedeţi atunci minuni, şi o să lucraţi atunci minuni. Dumnezeu lucrează minune mare cu voi, măi copii, dar acum taina aceasta este ascunsă, şi se lucrează în ascuns ca să prindă putere, şi, apoi, cu această putere se va lucra cu minuni, şi poporul meu va reveni la matca sa, şi Ierusalimul se va arăta şi se va întregi într-o clipă, la glasul sunetului de trâmbiţă. Şi tu, copilul meu, vei fi atunci arătat de Dumnezeu ca mărturie, că te va arăta Dumnezeu că ai fost cu El şi că ai fost al Său. ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 13-10-1990)
Şi Verginica îi mobilizează pe adepţii pucioşi, pe care-i numeşte “copiii ei”, pentru săvârşirea minunilor de care să se minuneze prostimea (“cei fără de pricepere”). Aceştia vor învia din morţi şi se vor adăuga la turma pucioşilor:
“Copiii mei iubiţi, eu de aceea m-am ridicat acum, ca să vă fac vii, şi e greu, mămică, de poporul acesta, e greu, că nu are înţelepciune, şi nu ştie cum să se înţelepţească, nu ştie să se lase spre înviere, şi cine nu leapădă acum păcatul şi stricăciunea, pentru acela nu mai are cine veni, că dacă este la numărătoarea aceasta, acela trebuie să se ridice acum, fiindcă acum este ridicarea celor din această numărătoare, că ne vom întoarce apoi către cei fără de cunoştinţă, ca să lucrăm credinţă şi cunoştinţă de la Dumnezeu şi minuni de care să se minuneze cei fără pricepere şi să se umple de pricepere ca să prindă viaţă şi să intre la numărătoarea lui Dumnezeu. Aceia vor fi morţii cei care vor învia la glasul Duhului Sfânt cu Care vei fi tu îmbrăcat, poporul meu, şi se vor scula în picioare şi vor mărturisi pe Dumnezeu, şi iată câtă putere şi câtă viaţă se va vărsa peste trupurile amorţite de necunoştinţă.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-11-1990)
Pucioşii sunt însă îndărătnici şi de aceea Verginica trebuie să se roage îndelung ca aceştia să se ridice din nepăsare şi să treacă odată la lucrarea minunilor! Recompensa promisă este că nu vor mai muri niciodată, dar aceasta s-a dovedit a fi o amăgire. Dintre primii care au murit a fost chiar Verginica, apoi a urmat sora ei, apoi mulţi alţii (printre care, recent, unul dintre cei doi sfetnici pe care-i numea “păstori”):
“Poporule al meu, mă doare de tine, mă doare, că eşti atât de lipsit de cunoştinţă, atât de necredincios, mămică. Am venit să-ţi spun acum: ridică-te ca să înţelegi ce este cu tine, poporule al meu, căci în curând tu vei fi o minune nouă şi vei intra în starea cea de fericire şi nu vei mai muri niciodată. O, de ce ţi-a fost aşa de greu să pricepi tainele lui Dumnezeu?” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 15-11-1990)
Verginica , supranumită şi “mama Gigi”, îi promite “poporului” său (adepţii apropiaţi) că vor lucra împreună minuni nemaiauzite. Într-adevăr, nu s-a auzit de atunci de nici o minune cât de mică, darămite să mai fie şi ieşită din comun. Singura “minune” este aceea că duhul Verginicăi a fost semnalat ca fiind deosebit de activ, revenind printre pucioşi în repetatele lor şedinţe de spiritism:
“Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. Am fost cu milă şi cu iubire şi sunt şi azi în ajutorul lor, căci mamă mi-au zis toţi creştinii mei, toţi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. A vorbit Domnul cu acest popor prin gura mea şi a spus că în vremea aceasta va trebui să mă ridic să-mi strâng poporul, să-l strig, să-l deştept ca să lucreze cu el minune pe pământ şi să vadă toate popoarele lumii ce a lucrat Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat, şi să creadă lumea şi să se adauge la această slavă, căci poporul acesta va fi în curând cunoscut de toată suflarea, că Domnul îl va străluci şi va lucra cu el minuni despre care nu s-a mai auzit vreodată.[...] Tu, Verginico, fiica Mea, fiică de Samarinean, i-ai covârşit pe toţi cei de până acum cu iubirea. Eu văd că nimic nu vrei să-ţi dau, văd că ai dat deoparte slava cerească pe care o meriţi, şi de aceea am făcut minune despre care nu s-a mai auzit până acum. Te-am trimis înapoi, Verginico, şi ţi-am dat în ajutor toată oastea cerească să-ţi faci misiunea despre care am vorbit Eu că vei avea-o în aceste zile, şi ţi-am spus să iei trâmbiţa în mână şi să suni cu putere şi cu duh de trezire aşa cum stă scris în carte, să prooroceşti şi să porunceşti acestor oase uscate să prindă viaţă şi duh de viaţă ca să învieze şi să se întregească trupul lui Israel, şi apoi să vii şi să-Mi spui: „Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit“.”( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-11-1990)
Odată cu promisiunea instaurării Noului Ierusalim în ţinutul numit Noul Canaan de către cei ce se credeau a fi Noul Israel, liderii pucioşi le-au promis adepţilor lor că vor vedea cu ochii lor mari minuni (deşi prin anul 1979 tot ei erau aceia care pretindeau că “vremea minunilor a trecut” şi că “mai mare e plata dacă va fi fără minuni”):
“... Şi voi aduce Noul Ierusalim şi Noul Canaan, şi toţi vor trăi viaţă fericită sub conducere dumnezeiască. Veţi vedea mari minuni, veţi vedea îngeri şi feţe cereşti dând slavă Preasfintei Treimi, împreună cu cei curaţi de pe pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 5-1-1991)

Pucioşii încearcă să-l câştige de partea lor chiar pe ministrul apărării de atunci, generalul Victor Stănculescu, în intenţia de a forţa re-instaurarea monarhiei în ţară. Acestuia i se trimite “mirul binecuvântării “ şi “pâinea cea vie” (sfânta împărtăşanie) din partea ereticilor pucioşi, ca să capete puteri noi şi “multă ocrotire” şi să calce peste “şerpi şi peste stârpituri şi peste puii fiarei roşii”. Care ocrotire s-a văzut cât de eficientă a fost, că generalul a ajuns din ministru în Drumul Taberei, puşcăriaş la Jilava, trimis acolo tocmai de ...”puii fiarei roşii”. Ba i se promitea lui Stănculescu chiar că va ajunge “făcător de minuni”, dar singura “minune” a celui care şi-a trădat stăpânii în zilele lui decembrie din anul 1989 a fost aceea că i-a trăsnit prin cap ideea să-şi pună piciorul în ghips ca să scape de plutonul de execuţie (pe care apoi l-a făcut cadou de Crăciun stăpânilor lui):
“Fii cu Mine, mai-marele oastei române, că iată, îţi trimit mirul binecuvântării de aici, din locul în care Eu lucrez şi cuvintez şi aduc spre împlinire cuvântul Duhului Meu. Fă pe fruntea ta semnul crucii Mele cu acest mir al binecuvântării şi al ocrotirii. Fă semnul crucii Mele pe tălpile încălţămintelor tale cu acest mir al binecuvântării, şi vei călca cu putere de la Mine peste şerpi şi peste stârpituri şi peste puii fiarei roşii, care încă mişună să-şi facă cotloane pe pământul acestui neam ales şi binecuvântat. Nu te teme, căci vei călca peste tot duşmanul Meu şi peste tot duşmanul tău şi va curge veninul şi se va risipi în întuneric, iar Eu voi face lumină, şi va fi lumină. Să nu foloseşti îndoiala întru Mine, căci îndoiala înjumătăţeşte biruinţa creştinului. Fii viteaz, căci eşti fiu adevărat, din pământul acestui neam, eşti suflet din sufletul cel viu şi viteaz al acestui neam. Fii statornic cu Mine, că tu ai multă nevoie de ocrotire. Cei ce vor să robească sub stăpânirea lor acest neam, aceia nu te iubesc, şi vor să nu mai fii. Le este teamă de tine, căci Eu am pus în tine de la Mine. Le este teamă că le vei zdrobi puterea lor, dar nu te teme tu. Mirul binecuvântării să facă din tine un fiu al minunilor, şi minunile acelea să fie spre dezrobirea şi pacea şi liniştea acestui pământ al acestui neam. Voi lucra cu putere, ca să te am credincios planului Meu din zilele acestea, şi îţi voi arăta, ca să ştii că sunt cu tine şi că te ocrotesc. Stai aproape cu inima şi cu sfatul de cel pe care l-am trimis spre tine ca să te vestească de la Mine. Stai cu el mereu aproape. Fă-ţi timp să stai cu el în sfat şi cere-i pâinea cea vie, căci Eu sunt pâinea care se coboară din cer şi care dă viaţă. Eu sunt viaţa făpturii Mele. Iată postul sfintelor Paşti, al sfintei şi de viaţă făcătoare Învieri a Fiului lui Dumnezeu. Pregăteşte-te cu post, şi ia apoi Trupul şi Sângele Meu, ca să intru cu fiinţa Mea în tine, mai-marele oastei României Mele.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-3-1991)
Nici vestitul diacon Visarion Iugulescu, animatorul schismaticilor visarionişti, n-a scăpat de linguşirile liderilor pucioşi. Aceştia sperau ca să pună mâna pe turma “tătucului” Visarion, că era mai grasă, şi s-o aducă în staulul lor de la Pucioasa, în “vârful junghiului”, şi s-o îmbrace în straie albe. Spre necazul lor, nici această minune proorocită prin “Cuvânt” nu s-a mai împlinit:
“ Cuvântul lui Dumnezeu către părintele Visarion Iugulescu [...] Binecuvântată să fie, şi zi de mărturie să fie această zi, căci Hristos, lumina învierii, lucrează astăzi minune de înmulţire de inimi vii şi pregătite pentru lucrarea cea din vârful unghiului, prin care se adună la un loc mulţimea cea îmbrăcată în veşminte albe, care va sta în faţa tronului Mielului ceresc cântând cântarea cea nouă a Ierusalimului cel din cer coborât.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-5-1991)
Lucrătura Ierusalimului cel Nou de la Pucioasa este o minune răsărită în grabă pe pământul românesc, în faţa căreia va amuţi ca hipnotizată toată făptura:
“Se lucrează Ierusalim nou, şi se aşează din cer lucrătura Ierusalimului nou, şi se lucrează grăbit şi minunat, şi toată făptura va amuţi la vederea acestei minuni care va răsări cu grabă peste acest neam, căci România este pământul cel proorocit peste care Domnul Iisus Hristos va coborî cu slavă văzută în vremea aceasta.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-7-1991)
Minunile lucrate acum de pucioşi sunt atât de mari, dar atât de subtile şi anevoie de înţeles, încât nu le vede şi nu le înţelege nimeni. Dar va veni o zi când pucioşii vor lucra minuni şi la vedere, “spre mărturie” văzută. Atunci nu numai minunile, ci şi pucioşii vor fi mari, şi nu vor mai fi mici ca până acum:
“Un picuţ, şi vom lucra şi văzut cu minunile, spre mărturie, dar noi lucrăm minuni mari, copilul Meu, minuni cu anevoie de înţeles de duhul lumii de azi. Şi câte minuni n-am lucrat Eu peste tine, şi câtă minune lucrezi tu când vesteşti lucrul Meu peste mulţimi! Dar Domnul n-a lucrat minuni decât cu cei credincioşi, şi cu cei ce aveau să fie credincioşi. Când i-am ales pe cei doisprezece ai Mei, am lucrat pentru fiecare câte o minune, ca să-i pecetluiesc cu putere şi cu credinţă şi să-i am pe lume însoţitori şi martori ai Evangheliei Mele pentru care venisem.
Vom lucra lucruri mari şi vom fi mari, şi va fi Domnul mare peste cei mici, căci cei mai mici vor fi cei mai mari întru împărăţia care vine de la Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-7-1991)
Minunile mari vor fi încă şi mai mari după ce se va termina de zidit biserica de zid şi de piatră de la Glodeni Vale-Pucioasa:
“Binecuvântare şi mir veşnic şi ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu cuvântul în România, şi se va desăvârşi cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântaţi să fiţi voi, martorii Mei cei credincioşi, care aţi stat în sfat cu cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie, şi iată, vom termina cu grabă această piatră, şi apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii, şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi peste pământ, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi Mă voi desăvârşi peste noroade, precum în cer aşa şi peste pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-7-1991)
După minunea zidirii bisericii de la Glodeni Vale, va urma încă o minune: ereticii pucioşi se vor numi unii pe alţii apostoli. Ei vor propovădui o nouă “Cincizecime”, în care vor lua Duh Sfânt, şi o nouă “Bunăvestire”, în care se vor vesti pe sine ca lucrători ai “Cuvântului” pucios şi întemeietori ai restauraţiei monarhiei prin unsul Mihail al Doilea, fost Întâiul:
“Binecuvântată să fie intrarea şi ieşirea şi calea şi lucrul ce-l lucraţi. Voiesc să Mă văd în voi, voiesc să fiu oglindă întru voi, în care să privească cei din casa în care intraţi. Luaţi pacea Mea. Pacea Mea să rămână peste casa în care intraţi. Fiţi sfinţi, precum Eu sunt. Aveţi încredere; Eu voi fi cu voi. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Acesta este cuvântul prin care veţi lucra, şi va fi încă o minune lucrată.
Binecuvântată şi zi de mărturie veşnică să fie această zi, căci este zi a împlinirii cuvântului rostit mai dinainte. Lucraţi lucru de apostoli noi. Iată, suflu peste voi cu Duhul Meu. Luaţi Duh Sfânt, şi, în numele Preasfintei Treimi, vestiţi vestea cea mare a buneivestiri din vremea aceasta!
Pace unsului Meu, Mihail! Amin, amin, amin. “( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-07-1991)

Cel ce se autointitulează Hristosul Pucioasei lucrează acum nu ca pe vremea lui Pilat, minuni la vedere, ci minuni nevăzute (căci nimeni nu le vede), nemaiauzite (pentru că nimeni nu le aude) şi de neînchipuit (nimeni nu le înţelege):
“O, am venit întrupat pe pământ şi am lucrat minuni văzute în mijlocul lumii, ca să creadă lumea că sunt Fiul Cel proorocit de prooroci, şi iată, acelea vor mărturisi împotriva lumii. Am venit cu lucrul Duhului Sfânt şi am lucrat mereu de atunci, şi iată, lucrez minuni nemaiauzite până acum, dar lucrez în Duhul Sfânt minuni de neînchipuit. Fericiţi cei de acum care sunt în Duhul Meu, căci numai aceia vor mărturisi lucrul tainei cea din veac ascunsă şi nepricepută de îngeri, şi aceia vor fi stâlpi în templul Dumnezeului Cel viu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 5-8-1991)
Verginica ( “Mămica Gigi”) îi desemnează pe supuşii ei pucioşi drept “lucrători de minuni”, deşi niciunul dintre ei nu conştientizează să fi făcut ceva ieşit din comun, şi nici că lucrarea de minuni “se odihneşte” peste ei (de oboseala lucrării, probabil, căci nimicirea iadului şi morţii şi a întunericului, la care au fost ei tocmiţi, nu e lucru de şagă).
“Iubiţii mei, sunteţi lucrători de minuni, mămică, chiar dacă nu puteţi pricepe îndeajuns această lucrare de minuni, care se odihneşte peste voi. Dacă aţi fi fost voi, nu se putea nimic din toate câte răsar acum din lucrarea ce este la voi de la Dumnezeu. Sunteţi plăpânzi şi sunteţi puţinei, dar sunteţi ascultători, şi nimic n-aţi avut de pus mai presus decât misiunea cea pentru cer şi pentru salvarea făpturii lui Dumnezeu şi pentru nimicirea iadului şi a morţii şi a întunericului care s-a aşezat peste lucrul mâinilor lui Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-8-1991)
Pucioşii sunt chemaţi insistent de către Verginica să facă minuni, dar minunile întârzie pentru că ei şovăie şi cârtesc împotriva cuvântului cu care sunt struniţi de către liderii pucioşi. Li se dă a înţelege, totuşi, că vor face şi mai mari minuni dacă s-ar supune fără crâcnire liderilor lor, care le poruncesc lor cu porunci venite de sus şi adresate tot de sus:
“Copiii mei, această zi s-a sculat dis-de-dimineaţă, de la Dumnezeu, şi s-a arătat cu putere şi cu spor. V-am luat cu cuvânt uşor, aşa cum ştiţi voi că este cărarea mea spre voi. V-am luat uşor cu cuvântul meu, ca să vă pregătesc apoi minune mare în ziua aceasta, dar nu sunteţi de ajuns de învăţaţi cu minunile şi cu deprinderea cea lucrată din minuni. Ce mari minuni ar lucra cerul prin voi dacă voi aţi fi fără nici un gram de cuvânt în faţa cărării cuvântului meu! V-am luat cu uşorul, că era cu neputinţă să credeţi că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii pe care voi o lucraţi din porunca cea de sus. Şi dacă lucraţi un lucru care iese din porunca Domnului Savaot, de ce, mămică, nu lăsaţi voi să lucreze cuvântul la voi? Aici toate s-au lucrat şi se lucrează cu cuvântul, şi la cuvântul Domnului şi al cerului, măi copii. Fiţi copii ai cuvântului ceresc, căci cuvântul este puterea, şi când el ia fiinţă pe această carte, ia fiinţă şi împlinirea cuvântului, şi cuvântul înseamnă astăzi, înseamnă acum. Aşa este lucrarea cuvântului care este spus la voi.[...] . Fiţi făcători de minuni cereşti. Fiţi lucrători de minuni, că mare este minunea care iese de sub lucrul mâinilor voastre, căci este scris în această carte că sunteţi mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru. Amin, amin, amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 4-10-1991)
“Dumnezeul” Pucioasei îşi arată tenacitatea: după ce a făcut începutul şi s-a luptat cu greu pentru împlinirea planurilor sale, dă să-i îngenuncheze (prin cutremurarea pe care o aduc minunile lui) pe cei tari la cerbice care au stat în duhul lor:
“Am făcut începutul cel nou, şi Mă lupt din greu să-l aduc în starea cea săvârşită şi să rostesc apoi taina planului Meu şi să vorbesc prin minuni şi să plec cu capul în ţărână pe cei tari la cerbice, care au stat în duhul lor şi n-au avut pe Duhul Sfânt, Care a fost şi a lucrat în mijlocul lor, din locul acestui început de la Mine aşezat.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 5-10-1991)
Verginica se roagă la Dumnezeu ca să facă minuni mai mari ca până acum ca să poată pucioşii termina zidirea bisericii în termenul-limită prestabilit:
“Copiii mei, stau cu mâinile ridicate şi cer la scaunul Sfintei Treimi, şi aşa mă rog: Doamne Savaot, ascultă-mă! Ca pe Iosua ascultă-mă! Ţine soare şi cald, şi ţine timpul după cele ce sunt de sfârşit şi dă-ne ce mai trebuie, ca să-Ţi dăm în primire lucrarea Ta. Stau cu mâinile ridicate şi mă rog Ţie aici cu copiii mei. Întoarce soare şi căldură peste acest aşezământ şi lucrează minuni mai mari ca până acum şi ne scoate la vreme cu lucrul ce-l avem de dat Ţie. [...]Pace vouă, şi putere cerească şi minuni să lucreze Domnul peste voi în zilele care mai sunt până la ziua cea aşteptată de cer! Amin, amin, amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-1991)
Verginica îi încurajează pe “copiii săi”, promiţându-le că minunile lui Dumnezeu îi vor ajuta să iasă din neorânduială:
“Copiii mei, veghetorii mei, lucrătorii mei, copii ai duhului meu, staţi bine la porţile acestei taine cereşti, staţi şi nu descurajaţi, că vă vor veni în ajutor minunile de la Dumnezeu, şi acelea vor despărţi întunericul, din mijlocul luminii, şi neorânduiala, din mijlocul orânduielii.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-11-1991)
Verginica îi mustră pe “copiii săi” pentru şovăielile lor, pentru împotrivirile lor şi pentru necredinţa în îndemnurile venite de la Liderii pucioşi pentru zidirea în ritm alert a bisericii. Deşi se proorocise o zi în care să se consemneze o “minune frumoasă”, până la urmă a fost tristă şi ziua, şi minunea:
“Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii. [...] Iată, eu am fost şi le-am spus ce au greşit, şi ei s-au căit şi au primit puterea şi sporul şi minunea care trebuia cu orice preţ să fie scrisă în ziua aceasta. Amin. Copiii mei, această zi s-a sculat dis-de-dimineaţă, de la Dumnezeu, şi s-a arătat cu putere şi cu spor. V-am luat cu cuvânt uşor, aşa cum ştiţi voi că este cărarea mea spre voi. V-am luat uşor cu cuvântul meu, ca să vă pregătesc apoi minune mare în ziua aceasta, dar nu sunteţi de ajuns de învăţaţi cu minunile şi cu deprinderea cea lucrată din minuni. Ce mari minuni ar lucra cerul prin voi dacă voi aţi fi fără nici un gram de cuvânt în faţa cărării cuvântului meu! V-am luat cu uşorul, că era cu neputinţă să credeţi că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii pe care voi o lucraţi din porunca cea de sus. [...] Am spus prin firul coborârii mele că azi va fi o zi frumoasă, dar de ce n-aţi lăsat voi să vedeţi frumuseţea ei? A fost tristă ziua şi minunea care se luptă să se vadă lucrată de voi. Am văzut, cu Domnul am văzut înainte, căci duhul cerului este înainte văzător, şi am văzut peste zi, şi am văzut necredinţă şi cârtire, şi am văzut dispreţuită puterea lui Dumnezeu.[...] De mila mea şi de mila duhului meu cel purtat între voi, voia Domnul să vă aducă spre duh de căinţă, şi iată, m-am apropiat acum, şi vă dau, mămică, sporul zilei de azi, şi vom scrie tot aşa, minune vom scrie, căci aşa era scris în sulul zilei de azi. Am spus că pentru păcat nu veţi mai suferi cu trupul, şi veţi suferi cu duhul, ca să vă scap de orice păcat.[...]” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 4-10-1991)
Mihail I, regele neîncoronat al României, este şi el cooptat volens-nolens la lucrarea “minunii celei mari”: Biserica de la Glodeni-Pucioasa. Numele lui este folosit la stabilirea hramului bisericii: “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. În plus, se plănuieşte o altă “minune”, şi anume aducerea de la Ghelari a porţii monumentale sculptate de echipa coordonată de Marian Zidaru şi implantarea ei în zidul de incintă al curţii care împrejmuieşte biserica. Drept mulţumire, regelui Mihai i se face proorocia mincinoasă că va fi aşezat din nou la cârma României:
“Pace ţie, Mihail al României Mele, căci aşa eşti scris pe masa Sfintei Treimi, şi iată, Sfânta şi de înviere făcătoare Treime, Treimea Cea Dumnezeiască Îşi desăvârşeşte întreita Sa lucrare, şi Se aşează Dumnezeul Duhului Sfânt la lucru văzut peste România şi va lucra minunea cea mare în România, minune scrisă în cartea cea de la capătul cărţii lui Dumnezeu, căci semn ceresc va fi în România între toate noroadele de pe pământ. [...]Dar la cârma ei voi aşeza un semn şi voi săpa şi voi scrie pe piatră cele ce sunt aşezate peste această lucrătură. Am o minune lucrată de cel ce a venit spre tine de la Mine, căci poarta de intrare va fi să fie această minune lucrată în zilele acestea, şi va fi să fie adusă şi aşezată în faţa celor ce vor ajunge până la această înălţime. Şi vom aşeza lângă această cârmă sunet de clopot, sunet de trâmbiţă cerească, şi ne vom anunţa cu cele ce sunt aşezate întru această lucrătură, şi vom rosti apoi numele tău, şi vei veni, iubitul Meu, unsul Meu, şi vei fi peste România, căci vei fi de la Mine. Am dat de ştire o zi de serbare peste această lucrătură şi voiesc să fim gata până la această zi.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 5-10-1991)
Biserica pe care o zideau pucioşii anul 1991 pe pământul lui Ilie Bunea este prezentată ca o mare minune cerească. Dar o şi mai mare minune ar fi fost terminarea ei cu ceva timp mai devreme decât cel ce fusese planificat de către liderii pucioşi. Pentru aceasta, ziditorii sunt îndemnaţi să-i asculte fără crâcnire pe lideri, chiar dacă aceştia pun pe umerii lor norme aproape imposibile. Dacă vor reuşi totuşi, li se promite că “vor fi scrişi în capul sulului acestei minuni” şi va fi mare serbare cerească această devansare de termen:
“Vom face apoi serbare cerească şi vom aşeza piatră scrisă şi vom pecetlui cu sfinţenie de jur împrejur, şi nimeni nu va mai trece peste cele scrise, precum este scris în sulul cel ce stă sub temelia acestei mărturii, căci la această temelie eu sunt piatra, şi pe această piatră am ridicat această minune cerească. Aveţi grijă mare de toate cele scrise de la cer, de toate cele ce mărturisesc despre această lucrare, că de aceea v-am pus să luaţi şi să puneţi spre mărturie lucrul cel lucrat aici, şi va fi apoi să vadă cei ce au hulit pe Dumnezeu, Care a locuit în această lucrare, şi vor vedea şi vă vor vedea pe voi, cei ce aţi lucrat la această taină cerească. [...] Întocmiţi bine, în fiecare zi, foaie scrisă cu lucrul fiecărei zile şi împărţiţi bine lucrul, ca să fie lucrat şi ca să fie terminat, măi copii, căci peste timpul cel hotărât de cer nu se poate trece. Nu căutaţi să ieşiţi din acest ogor ceresc ca să lucraţi altceva. Lăsaţi acum orice, căci dacă veţi fi aici, lângă Dumnezeu şi sub ascultarea lui Dumnezeu, dacă veţi fi la datoria ce o aveţi în zilele acestea, vă spun minune mare, că vom ieşi cu un picuţ de timp mai devreme de sub apăsarea timpului care mai este până la terminarea acestei sfinte şi nemaiasemuite datorii spre care v-a tocmit Dumnezeu pe voi, şi veţi rămâne scrişi în capul sulului acestei minuni care, iată, răsare de la Dumnezeu peste pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-10-1991)
Încep să mijească ambiţiile schismei: Biserica ce se va zidi, atât în zid, cât şi în conştiinţe, se va numi Noul Ierusalim şi va fi mai cu moţ decât toate celelalte Biserici din toată istoria bisericilor: va fi vie, va fi curată, va fi prin cuvânt aşezată, va fi de la cer aşezată, va fi o minune dumnezeiască. Va fi şi greu de crezut pentru mai toţi creştinii, că abia după 2000 de ani, Cel ce a promis că “...iată, Eu sunt cu voi în toate zilele...” se va hotărî abia acum să se ţină de cuvânt şi să se facă, în sfârşit, cunoscut celor care doresc să-L cunoască:
“Am aşezat prin voi biserică curată, biserică vie, biserică prin cuvânt aşezată, şi dacă este de la cer aşezată, cerul cunoaşte cele ce vin de aici, şi face cerul după cuvântul cel rostit aici. Iată, aceasta este aşezare cerească, dar greu de crezut este această minune dumnezeiască, greu de crezut pentru cei ce nu ştiu cum să creadă în Dumnezeu, pentru cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu prin faptele lor şi prin trăirea lor.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-1991)
Pentru început, “minunea” nou-ierusalimită se circumscrie şi va fi văzută doar în mijlocul hotarelor României, iar ambiţia mondializării este sublimată:
“Fiţi bine aşezaţi cu Dumnezeu, copiii mei, căci vine curăţire peste pământ, şi se va vedea minune de la Domnul în mijlocul acestor hotare.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-11-1991)
Munca de “lămurire” a creştinilor se duce asiduu prin şedinţe de spiritism puse la cale în case conspirative de prin sate, comune şi cartiere ale marilor oraşe. Până şi “poporul” din Ferentari trebuie lămurit că noii liderii pucioşi sunt emisarii spiritului Verginicăi, şi că această delegare de competenţe este tot o minune:
“Şi iată, acum vorbeşte mămica Gigi cu poporul ei din Ferentari. Să se ridice şi să răspundă la apel această cetate! Şi iată ce minune, că în mijlocul vostru sunt veniţi cu mine cei ce au plecat la mine, căci am şi la mine din această cetate. Am la Domnul popor din această cetate, şi iată, sunt şi aceste sufleţele în ziua aceasta de mărturie cerească. Nu vă bucuraţi voi cât se bucură aceste sufleţele. Aceste sufleţele văd mărirea pe care o am eu de la Domnul şi se bucură cu cerul şi cu mine şi au trecere mare în cer cei ce sunt veniţi din această lucrare, cei ce au plecat cu viaţă din această lucrare.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-2-1992)
Naistul Gheorghe Zamfir este chemat şi el să facă minuni, după puterea pungii lui. Liderii pucioşi reuşesc să-l ademenească şi să-l convingă că trebuie să cumpere “pentru Domnul”, pe bani grei, poarta monumentală sculptată în lemn şi cupru, care fusese lucrată pentru biserica din Ghelari, şi s-o transporte la Pucioasa. Zamfir trebuie să cânte de bucurie din nai pentru reuşita acestei manevre, numită “minune mare”. Gurile rele spun că, drept recompensă, naistul Zamfir ar fi fost făcut imediat “preot” de către liderii pucioşi, dar lui Pan Gheorghiţă i s-a părut prea greu anteriul cu poale lungi. Fiind el şi cam fluşturatic, nu s-a dovedit deloc “demn” de această cinste: i-a părăsit pe pucioşi, s-a dus în lumea largă şi s-a încurcat cu cine nu trebuie. Drept “recompensă”, “Dumnezeul” pucios l-a pedepsit pe Zamfir câţiva ani mai târziu, el pierzându-şi şi femeia, şi averea, şi abia reuşind să scape de fiscul francez şi să se întoarcă în ţară sărac lipit, doar cu costumul de haine de pe el.
Istoricii pucioşi nu se sfiesc însă să-l comenteze laudativ pe Zamfir-făcătorul de minuni al acelor vremuri:
“Pace ţie, copil iubit, care ai biruit împotrivirea celui potrivnic! Pace de la ocrotitorul tău cel ceresc, care, ca şi tine odinioară, a tăiat capul balaurului cel rău şi a lucrat biruinţă în numele Domnului. Iată, ridică-te şi lucrează de-acum, căci văzurăm minunea aceasta împlinită. Scoală-te şi cântă şi trezeşte-Mi turma şi trezeşte-Mi străjerii turmei, căci Noi şi cu voi mai avem iarăşi acum de lucrat încă o minune mare. Vom lucra şi vom împlini şi această minune, căci Domnul nu rămâne ruşinat în faţa necredincioşilor de pe pământ.[...] Aşa v-am spus Eu vouă, să nu vă temeţi, căci Eu voi lucra minune mare şi voi aduce poarta Domnului. Eu sunt Domnul puterilor, şi voi fi cu voi până la plinirea biruinţei cerurilor, şi va fi cer nou şi pământ nou la porunca Mea, şi va fi împlinire prin cuvânt, căci Dumnezeu este Cuvântul. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 15-2-1992)
“Martorul” Irineu este prezentat ca sol al liderilor pucioşi, trimis ca să vestească bisericilor minunea de la Pucioasa: “aşezarea la loc a împărăţiei lui Israel”. Minunea nu este chiar gata, mai este un pic de lucru peste ea, dar liderii pucioşi sunt mâinile şi picioarele şi glasul care strigă pe uliţe în numele dumnezeului de la Pucioasa:
“Este scris în cartea cea din cer coborâtă, este scris de această lucrare de Duh Sfânt care va să se arate în zilele acestea. Este scris, dar cine să înţeleagă? Căci am trimis pe martorul Meu, am trimis pe îngerul bisericii Mele ca să vestească bisericilor despre această minune cuvântată de cer pe pământ. Am trimis pe trimisul Meu, şi acela a păţit ca şi Mine şi i-au spus şi lui că are demon. L-am trimis, că a venit vremea plinirii gloriei Mele, căci iată, şi vouă vă spun, aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel cel binecredincios. [...] Hai, iubitul Meu, ridică-te şi vorbeşte pentru Mine, iar Eu voi fi cu tine la tot pasul. Hai, tată, vremea e târzie, şi Eu vestisem o zi de serbare peste această iesle. Mai am un picuţ de lucru peste ea, dar au îngrădit pe copiii Mei şi i-au oprit să săvârşească lucrul după cum a fost cuvântul Meu. Hai, că rana Domnului sângerează din greu, şi am ajuns să Mi se pară ziua cât un veac acum când sunt aproape de arătare. Tot cerul aşteaptă slava zilelor ce vin, dar am această minune de împlinit, am de înscris şi de terminat această înălţime cerească. Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credinţa lor, aceia sunt mâinile şi picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe uliţe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 19-02-1992)
“Minunea acestei vremi” de la Pucioasa va fascina rapid mulţimile din toate colţurile lumii, atrase ca de un magnet. Asta era “proorocia pucioasă” datată la 23 februarie 1992, dar în realitate nici după 18 ani nu s-a văzut picior de pelerin curios, venit din afara graniţelor ţării ca să se prosterneze în extaz la picioarele liderilor pucioşi:
“Un picuţ mai este şi vor veni turme de oi sănătoase şi vor veni mulţimile lumii şi se vor vindeca la această scăldătoare şi vor învia mulţimile care vor auzi de minunea acestei vremi, şi eu plâng când văd pe fiii poporului meu cum se luptă să-L omoare pe Domnul, Care va locui în această lucrare până la plinirea vremilor cerurilor.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 23-2-1992)
Încă nu s-au împlinit minunile “proorocite” pentru Pucioasa, că alte minuni, mai mari şi mai minunate ca oricând, stau la rând ca să se împlinească. Spiritul care pretinde că-i aparţine mucenicului Haralambie se bucură şi lucrează împreună cu liderii pucioşi. Vor vorbi pietrele şi vor mărturisi munţii şi va fi praznic ceresc şi biruinţă mare iar “înălţimile” vor fi coborâte la umilinţă:
“Dar trebuie vindecat poporul acesta, căci sunt atâtea minuni de împlinit şi de aşezat în jurul acestei înălţimi cereşti, şi va fi poporul nostru cu Domnul şi va fi în locaşurile Domnului, dar nu bolnav şi neascultător, ci sănătos trebuie să fie şi umilit trebuie să-şi plece capul sub această viţă nouă, sub acest vin nou. [...] Pace vouă! Şi vom sta la masă cu cerul în ziua aceasta de praznic ceresc, căci sfântul şi marele Haralambie se bucură cu voi şi face biruinţă mare pentru voi şi va lucra prin voi minuni mai mari decât oricând, căci iată, pietrele vorbesc şi munţii mărturisesc şi înălţimile se pleacă la glasul Domnului Iisus Hristos. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 23-2-1992)
Poarta de la Ghelari, adusă prin minuni şi instalată la Glodeni Vale- Pucioasa, este de fapt opera de sponsorizare a lui Gheorghe Zamfir, căruia i se promite glorie şi recunoştinţă. Această poartă va rămâne permanent închisă, căci prin ea (se “prooroceşte” că) vor intra numai Domnul şi unsul Lui, regele Mihai. Au trecut aproape 20 de ani de atunci, dar pucioşii n-au pierdut nădejdea că vor deschide odată şi odată poarta Domnului. Deşi astăzi pucioşii şi-au comutat simpatiile către preşedintele Traian Băsescu, uitând complet de simpatiile lor monarhice, pe vemea aceea ei aşteptau cu înfrigurare ca măcar unul dintre cei doi bravi bărbaţi să împlinească această “proorocie”:
“Am adus la locul ei poarta Domnului; am adus-o, preaiubitul Meu, prin minuni am adus-o, căci duhul rău cunoştea taina ei şi pusese stăpânire peste ea şi blestem peste ea, dar am adus-o prin credinţa şi lucrarea celui ce o cântă pe România, celui ce-i cântă României cântarea cântărilor. Am adus-o. L-am trimis prin cuvânt şi a ridicat poarta Domnului, poarta prin care vei intra tu cu glorie, preaiubitul Meu. Aşa este scris în Scripturi, că «aceasta se va numi poarta Domnului şi va intra pe ea Domnul, şi va intra pe ea regele celei binecuvântate».” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 26-4-1992)
Regele Mihai este încurajat că va ajunge prin minune cerească pe tronul României, ajutat fiind şi de biserica subterană a Noului Ierusalim, cea pe care pucioşii o consideră singura biserică vie:
“Am venit iarăşi spre tine şi te-am vestit că voi ieşi înaintea ta şi vei veni la locul tău. Ţi-am vestit despre piatra începutului cel nou, despre lucrătura cea nouă, despre aluatul cel nou şi despre biserica Mea cea vie, care geme sub piatra acestei vremi. Am grăit şi ţi-am spus că prin biserica Mea cea vie voi ieşi înaintea ta şi vei veni la locul tău apoi, şi iată, sunt aproape de săvârşirea deplină a acestei minuni cereşti, rostită prin cuvânt, căci cuvântul s-a făcut faptă, fiindcă aşa este Dumnezeu, este prin cuvânt şi este adevărat prin cuvânt. Bucură-te, Mihail al României Mele!” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 23-6-1992)
Minunea de la Noul Ierusalim se va răspândi pe toată faţa Pământului, iar poporul pucios îşi va lucra menirea lui: “învierea neamurilor lui Dumnezeu”. Aceasta este de altfel misiunea lui înaintea dumnezeului Pucioasei:
“Am dat de veste această minune care va fi să se arate. Am strigat peste pământ cu cuvântul care vine de la Mine la aceşti micuţi ai Mei şi am spus lucrarea României şi am trâmbiţat-o peste toată faţa pământului. Am spus, şi acum Mă aşez să lucrez şi să arăt împlinirea celor vestite de Mine, dar am nevoie de tine întru totul curat, întru totul sărat, întru totul ceresc, şi vei veni apoi şi ne vom sfătui cu sfat ceresc şi vom lucra învierea neamurilor lui Dumnezeu, că aceasta şi nu alta a fost să fie menirea ta şi viaţa ta şi misiunea ta înaintea Mea.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 23-6-1992)
Paradoxal, deşi la data de 1 august 1979 poporului pucios i se propovăduia: “nu dori minuni, că mai mare e plata dacă va fi fără minuni”, acum el este invitat ca efectiv să dorească şi să lucreze minunile. Mai ales lui Irineu Bistriceanul, i se spune că are nevoie să lucreze minuni, ca apoi să le vadă pe ele, şi văzându-le să se întărească în slăbiciunea lui:
“Eu vreau să te ajut să înţelegi şi să poţi lucra minuni ca să vezi minuni, şi să te întăreşti apoi din ele, căci ai slăbit, copilule plăpând. O, nu erai tu de ajuns de plăpând? O, ai slăbit, şi de ce te laşi? Şi dacă te laşi, n-ai folos, că iată, nici tu n-ai şi nici cei legaţi de lucrarea Mea n-au folos de la slăbirea ta. A slăbit şi cel de departe care va să vină.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 16-7-1992)
Minunile vor veni de la sine. Adepţii pucioşi nu trebuie să se preocupe de prea mult zbucium pentru ca ele să apară la lumina zilei:
“Nu te frământa; ajunge zilei grija ei, şi Eu voi lucra minuni cu tine, poporule creştin. Dacă tu te-ai frământa, Eu ce mai am de făcut? Eu sunt Cel ce port grijă de tine, Israele, [...]”( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 28-8-1993)
E nevoie însă de credinţă temeinică în venirea acestor minuni. Duhul Verginicăi pretinde că va face minuni şi mai mari decât pe vremea când ea era în viaţă:
“Pace vouă, celor vii, care credeţi în minunile lui Dumnezeu coborâte în vremea aceasta! Precum Domnul este viu şi lucrează până peste toţi vecii, şi eu sunt vie şi lucrez, că eu am fost unealtă dumnezeiască, făcută de Dumnezeu am fost, şi n-am făcut ce am voit eu aşa cum fac oamenii cei fără Dumnezeu, şi am stat sub voinţa Celui ce m-a făcut, ca să-I fiu Lui unealtă, şi trâmbiţă să-I fiu, şi cort, şi să ridic fii din fii şi apoi să vin întru cele cereşti, şi din cer să-l hrănesc şi să-l adăp pe cel născut din cuvântul lui Dumnezeu care v-a grăit de la mine. [...]Dacă Domnul a lucrat prin mine atâtea minuni cât am stat cu voi, cum să nu fie aceeaşi lucrare de la mine când acum sunt cerească? Ba şi mai mare lucrare se începe acum de la Domnul prin mine şi prin duhul meu şi prin arătarea mea între voi.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 28-8-1993)
Se dezvăluie apoi o minune nemaiauzită: România este ţara alegerii, fiind întâia ţară chemată la creştinism dintre neamuri. Această afirmaţie contrazice însă adevărul istoric, relatat de Faptele Apostolilor. Acolo se vorbeşte despre alte ţinuturi care au primit mesajul evanghelic, îndată după Cincizecime. Propovăduirea a început la iudei – evident, în Ierusalim (Fapte 5,42), dar şi în Damasc (Fapte, 9, 20) – apoi a continuat prin apostolii Filip, Pavel şi Barnaba la neamuri: în Azot (Fapte, 8,40), Damasc (Fapte, 9,29), în Cezareea (Fapte, 8,40; 10,1-48), în Antiohia (Fapte, 11,20-26), în Seleucia, în Cipru şi apoi la toate popoarele din jurul Mediteranei. Primii păgâni despre care Biblia spune la modul concret că au fost creştinaţi nu sunt în nici un caz dacii, geţii sau sciţii, ci sunt famenul etiopian care mergea pe cale spre Gaza (Fapte, 8,27-40) şi sutaşul roman Corneliu din Cezareea (Fapte, 10,1-48). Este adevărat că Sfântul Apostol Andrei a încreştinat printre alte ţinuturi şi pe cel care este Dobrogea de astăzi, dar faptul că el a fost (cu trei-patru ani înainte) întâiul chemat la apostolie nu înseamnă însă că în mod automat ţinutul Dobrogei ar fi fost primul încreştinat. Presupunând că Andrei ar fi fost mai iute de picior decât Pavel, în mod sigur Sfântul Andrei a încreştinat pe cale (adică, până a ajunge în Dobrogea) şi alte popoare din zonele Asia Mică şi Pontul Euxin. Supoziţia protocronistă că România ar fi fost aleasă să fie buricul pământului este atât de fantezistă, încât nici măcar adepţii pucioşi nu sunt dispuşi să creadă că taina aceasta este într-adevăr o minune cerească, motiv pentru care şi sunt mustraţi cu subtilitate:
“Grăiesc cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Meu din mijlocul României. Eu sunt Domnul duhului şi al trupului tău, căci trupul tău este de la trupul Meu şi până la plinirea vremii cerurilor, o, România Mea, ţara alegerii Mele! Şi de ce te-a ales Tatăl Meu pe tine? O, tu te-ai născut odată cu Mine pe lume. Ţi-a făcut Tatăl Meu un trup, odată cu trupul Meu ţi-a făcut ţie trup, şi a suflat apoi peste trupul tău duh de viaţă, căci a venit la tine cel întâi chemat al Meu şi te-a încreştinat şi te-a botezat întru numele Meu şi de aceea te numeşti întâia chemată între neamuri. Dar neamul tău ştie, oare, taina aceasta? Crede, oare, minunea aceasta cerească?” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-11-1993)
Acum, pucioşii sunt invitaţi din nou să nu caute minuni, căci însăşi credinţa lor în “lucrarea” de la Pucioasa este minunea.
“Umblă, tată, şi Mă caută pe Mine, căci ca să găseşti trebuie să cauţi. Caută-Mă ca să Mă las în calea ta, să Mă las găsit, poporul Meu, găsit de tine, tată. Crede în Mine şi nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. [...].” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 15-2-1995)

Mama Gigi (Verginica) anunţă ca iminentă vremea minunilor cereşti la noul Emaus de lângă Târgovişte, iar venirea ei va fi zdrobitoare pentru cei ce nu cred în ea:
“Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi. Eu sunt aici cu Domnul, măi copii. Fiţi cu duhul atent şi să creşteţi întru Duhul Sfânt, că vine vremea minunilor cereşti, lucrate de Domnul peste voi. Vedeţi să nu vă zdrobească aceste minuni care vin, că vin minunile care vor vorbi de la Domnul despre acest popor care a mâncat din cer. [...]
Mama Gigi atinge pe tot fiul acestui popor care a venit în întâmpinarea Domnului. Aceasta este sărbătoarea de azi a poporului meu. [...]
Pace vouă, celor adunaţi la cină cerească! Aici este loc de Emaus pentru Domnul, locul hranei prin cuvânt, căci Domnul este Cuvântul. Amin, amin, amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 15-2-1994)
În evoluţia temporală a “Cuvântului” urmează apoi îndemnuri care şochează prin discordanţa mesajului: “Dumnezeul” Pucioasei ba promite “poporului său” că va lucra minuni prin pucioşii cei mai zeloşi şi iubitori de învăţătură, ba avertizează că adevăratul creştin – creştinul pucios al împărăţiei Sale – nu caută semne şi minuni:
“Israele, Eu vin de-acum să înmulţesc hrana peste tine şi să stau faţă în faţă cu tine, tată, ca să fii tu pregătit bine pentru ziua arătării trupului slavei Mele. Vrei tu să te am de-acum la învăţat această lecţie de pregătire?
Eu vă rog pe voi, copiilor, şi pe voi, părinţilor, să fiţi atenţi la Mine, tată, că iată, vin să vă pun pe voi podoabe de înţelepciune, şi voi lucra minuni prin voi şi Mă voi bucura cu voi. ” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-3-1994)
Un creştin al împărăţiei Mele nu caută semne şi minuni, nu cercetează tainele facerii şi nu ispiteşte pe Dumnezeu Făcătorul.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 28-8-1994)
Poporul pucios “cel mititel” a fost însă pregătit ca să fie el însuşi o minune pe pământ şi să poarte numele sfânt de “noul Israel”:
“Tu eşti poporul Meu cel pregătit ca să fii minune pe pământ, şi lumină şi sare şi apă şi jertfă de iubire în numele Meu, şi pildă de sfinţenie, Israele, popor cu nume sfânt, şi mărturie între popoare, popor mititel, luat din mijlocul României ca să fii pentru ea începătură de înviere şi de slavă cerească.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-06-1994)
Peste fiii pucioşi ai Noului Ierusalim se aşterne o nouă minune, o nouă “lucrare în om” : o a doua Cincizecime peste oameni şi o a doua înviere a lui Hristos-Cuvântul în om:
“ Nimeni să nu dispreţuiască ce am făcut Eu, şi vino, Ierusalime, spre ascultare, [...]
Această lucrare pune sfârşit proorociei mincinoase şi capilor ei, că Eu vin curând, şi nimeni nu va avea cuvânt de adăugat sau cuvânt împotrivă. Eu vin curând peste toată făptura, şi toate cele ce aşteaptă se vor bucura, că de mult aşteaptă. Aşteaptă Avraam, fiilor. Eu vin descoperit în curând. Curând, curând Eu vin.
Pace vouă, şi pregătire vouă în toată vremea, fii ai Ierusalimului! [...]
Duhul Meu Se odihneşte în voi, că Eu am înviat în voi şi mult am aşteptat această lucrare în om. Să se bucure Israel de această minune şi să stea Israel la gura râului vieţii şi să bea cu ascultare şi nu fără de ascultare. Cine ascultă, de Mine ascultă, şi Mă voi arăta lui, căci plata Mea este cu Mine, şi cuvântul Meu a înviat pe pământ, a înviat în om, a înviat în voi, căci voi l-aţi împlinit.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 4-12-1994)
Spiritul care se dă drept Mama Gigi (Verginica) le promite celor doi lideri pucioşi (este vorba de fiii din grădină Mihaela şi Nicuşor, purtătorii semnelor hristice Alfa şi Omega) că vor vorbi de acum cu duh de îndrăzneală şi vor scoate din gură izvor de minuni care se va revărsa în râuri de ape vii:
“Iar vouă, fiilor din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu guriţele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, şi cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede, de-acum, hotarul. Voi, şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 14-12-1994)
Duhurile de la Pucioasa îşi iau identităţi sfinte şi se laudă apoi cu minuni cereşti pe care le fac în beneficiul pucioşilor. “Maica Domnului şi “Tatăl ceresc” nu contenesc să-i minuneze şi să-i binecuvinteze pe ereticii pucioşi cu urări de pace. La rândul lui, poporul pucios cel iubit de aceste duhuri varsă apă vie din pântecele lui, din care apoi aceleaşi duhuri se adapă, şi astfel se închide cercul vicios:
“Verginica te binecuvintează cu iubirea ei, cu grija ce ţi-o poartă şi cu dorul ce ţi-l poartă. Mama Mea Fecioară lucrează tot aşa peste tine, şi te păzeşte şi face minuni cereşti pentru tine, poporul Meu. Iar Tatăl Meu şi al tău Se bucură şi Îşi întinde dreapta peste tine şi o ţine deasupra ta până la bucuria cea mare. Tu eşti binecuvântatul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să nu ieşi de sub mâna Tatălui Meu, că Eu te am în faţa Lui şi te mărturisesc poporul Meu şi zic: pace ţie, iubitul Meu popor, şi dă-Mi să beau din apa ta! Amin, amin, amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 18-6-1995)
Minunile, chiar dacă au fost făgăduite, nu se vor face oricum, ci ca o recompensă pentru postul şi rugăciunile pucioşilor. Aceştia trebuie să se lase “hrăniţi cu cuvânt”, adică să se supună cu totul ordinelor şi indicaţiilor primite de la liderii pucioşi, care sunt canalul de legătură dintre duhul pucios care se dă drept Dumnezeu şi cei doi lideri care-i fac jocul, numiţi “pieptul trupului din grădina” de la Pucioasa. Pe acest piept, adepţii pucioşi trebuie să nu se lase cu greutate, căci cei doi lideri trebuie ascultaţi cu iubire, cu iubirea lui Ioan care s-a aşezat delicat cu capul pe pieptul lui Iisus, şi nu altfel, nu cu apăsare (adică nu cu iniţiative personale sau cu idei sau cu păreri diferite de cele ale liderilor, care să le submineze acestora, câtuşi de puţin, autoritatea absolută pe care şi-au clădit-o cu multă trudă în ultimii 15 ani):
“Acum te las hrănit cu cuvânt. Pace ţie! Israele, pace ţie, tată! Te voi strânge din zi în zi mai mult la pieptul Meu, la pieptul ieslei Mele, dar să nu te laşi greu pe pieptul Meu, tată. Să nu fii greu, să nu te laşi greu, căci pieptul grădinii Mele este din trup. Fii atent ce-ţi spun, şi să înţelegi ce-ţi spun. Pieptul Meu este trup în grădină. Să stai alipit şi nu deasupra. Să nu stai pe el. Să stai doar alipit, şi să stai ca Ioan, cel alipit de pieptul Meu, şi să ajuţi pe Domnul, ca Ioan, fiule de azi.
Binecuvântată să fie întâlnirea cu care vin la voi să pecetluim grădina care va prinde acum trup nou. Rugaţi-vă la Mine să aduc soare şi cald, să aduc bucurie de sărbătoare, căci prin post şi rugăciune voi face minuni cu tine, poporul Meu, fiindcă aşa ţi-am făgăduit. Amin, amin, amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-10-1995)
Singurul care crede în “minunea” de la Noul Ierusalim – Pucioasa este “poporul pucios cel credincios” cel rupt de biserică. Nimeni din biserică nu crede în secta de la Pucioasa care se dă drept “biserică”, copiind toate ale bisericii dar lepădându-se de ea. Iar arhiereii Bisericii, în loc să se supună liderilor pucioşi ca unor prooroci ai celui de-al Treilea Testament, dau să mintă ca şi atunci când nu voiau să-l recunoască pe cel de-al Doilea:
“Azi te am pe tine, Israele de azi. Te-am avut aproape de minunea cuvântului Meu, te-am avut popor al întoarcerii Mele, căci M-am întors prin cuvânt şi lucrez aşa de minunat, tată, şi ca şi atunci nimeni nu crede, nimeni din biserică, şi arhiereii bisericii dau să mintă ca şi atunci.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-8-1995)
Poporul pucios, alintat în mod fraudulos cu numele de “Israel”, este instruit să creadă această “minune” a vorbirii Verginicăi din ceruri prin intermediul liderilor pucioşi. Aceştia “mărturisesc” (oricui îi crede şi au timp să-i asculte) că duhul Verginicăi (decedată în urmă cu 16 ani) este purtător al duhului vorbitor de la Pucioasa, aşa cum pe vremea vieţii ei, trupul ei a fost purtător al aceluiaş duh de răzvrătire împotriva bisericii. Trâmbiţa trupească Verginica a devenit aşadar, după moarte, “trâmbiţă duhovnicească”, şi “această lucrare” e mare minune, dar pentru a o putea crede trebuie o credinţă cum nu s-a mai văzut prin veacuri, căci această minune mare este simultan şi taină mare, încât nimeni nu are acces la ea prin simţuri, aşa încât ea trebuie crezută aşa cum o descriu liderii pucioşi. Mai mult, poporul pucios mai este şi puţin retardat (mic la minte) aşa încât nu e capabil să înţeleagă cu minte lui această minune, ci numai cu mintea altora care îl poartă pe el de mânuţă ca să împlinească voia duhului. Iar împlinirea voii duhului de la Pucioasa este altă mare minune, care lucrează asiduu la mântuirea neamului omenesc :
“Verginico, tu eşti în Mine şi îi spun poporului tău de unde vorbeşti tu peste el, că din Mine grăieşti, Verginico. Tu eşti în Mine. Tu M-ai purtat pe Mine în trupul tău când grăiam lui Israel. Intram în tine şi grăiam, şi acum te am Eu pe tine în Mine, şi din Mine grăieşti. Să ştie Israel această minune, Verginico. De aceea am spus că voi veni mereu ca să-ţi fac intrare cu cuvântul peste Israel. Tu eşti în Mine, duhul tău e în Duhul Meu, că tu eşti trâmbiţa Mea cu care trâmbiţez, şi te-am făcut cunoscută că eşti trâmbiţa Mea, Verginico. E mare minune această lucrare, tată, dar trebuie temere de Dumnezeu în Israel şi trebuie credinţă cum nu s-a mai auzit prin veacuri, că lucrarea cuvântului Meu e taină mare, şi de aceea zic mereu: Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. [...] O, minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, minune mare este lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, căci Cuvântul Se face Dumnezeu, pentru ca să-l pască pe Israel. Amin. [...]O, ce minune te poartă pe tine, popor al cuvântului Meu! Tu eşti mic la minte pentru această minune, căci la mintea omului nu s-a suit ce lucrare este aceasta care te poartă pe tine spre Mine, dar s-a suit la credinţa inimii tale, Israele, fiul Meu iubit, întru care Eu binevoiesc, [...]Voia Mea în om e mare minune. Un aşa om este o minune lucrată de Mine pentru mântuirea omului, a neamului omenesc. Voia Mea e numai bine, voia Mea e bună, voia Mea este să biruiesc în om pe omul cel vechi şi să-L nasc în el pe Cel nou, pe Hristos, pe Mine să Mă nasc în om; asta este voia Mea în om şi iubirea Mea în om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-9-1996)
Cuvântul de la Pucioasa este atent elaborat de liderii pucioşi, pentru a fi credibil şi persuasiv. Şi iată minune mare, că el nu este o bolboroseală oarecare, făcută în numele lui Hristos, ci este o poliloghie sfântă, este Hristos Însuşi, Care Se dezbracă de trup şi vine la oameni numai cu Cuvântul care Se împarte oamenilor, rămânând însă neîmpărţit şi nedespărţit. (Dacă ar fi aşa, că Hristos Se desparte de bunăvoie de Trupul Său ca de ceva nefolositor şi ne-necesar, oamenii n-ar mai avea nevoie de Sfânta Împărtăşanie, care este chiar Trupul lui Hristos. Biblia vorbeşte de o singură revenire a lui Hristos în lume, numită A Doua Venire în slavă a lui Hristos; dar această venire se va face neapărat în trup, de care Hristos nu Se mai desparte niciodată, căci Hristos cel înviat din morţi nu va cunoaşte încă odată moartea, cea care desparte duhul de trup). Deşi în practică pucioşii continuă să se împărtăşească la preoţii lor, după o rânduială copiată de ei din biserică, pucioşii sugerează aici că lor li se dă o nouă împărtăşanie, cea a Cuvântului. Această “euharistie” închipuită se face “în duh”şi “în Cuvânt” care se mănâncă şi nu se împuţinează, iar pe pucioşii credincioşi “îi sfinţeşte” şi le dă “viaţă veşnică” (deşi o parte dintre ei au mai şi murit între timp):
“O, fii ai Ierusalimului, fiţi, tată, închinători adevăraţi, în duh şi în adevăr, că nimeni nu înţelege această Scriptură care nu este o bolboroseală, cum fac mulţi din cei ce se zic că sunt ai Domnului, căci această Scriptură este Hristos vestit de El Însuşi, Duh şi adevăr, cuvânt şi trup, căci Cuvântul S-a făcut trup, şi iată minune mare la capătul tainei cea în Hristos, căci trupul S-a făcut cuvânt, şi Se face cuvânt şi Se împarte oamenilor, Se împarte şi nu Se desparte, Se rupe şi Se împarte şi nu Se desparte, Se mănâncă şi nu Se împuţinează, şi sfinţeşte pe cei ce iau pe Mielul lui Dumnezeu spre viaţă veşnică, iar cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-10-1996)
Duhul Verginicăi îl cheamă pe Cuvântul să coboare direct pe pământ făcând astfel ca Dumnezeul Pucioasei să facă minune mare în mod direct, fără a mai apela la ea, la “trâmbiţa duhovnicească” (de unde rezultă că duhul de la Pucioasa s-ar fi putut descurca şi singur, fără ajutorul sporadic al “trâmbiţei”; lucru care s-a şi întâmplat ulterior, căci duhul de la Pucioasa a apelat la duhul Verginicăi din ce în ce mai rar, luând ca intermediari alte duhuri cu nume de sfinţi consacraţi – considerându-i probabil mult mai credibili în ochii amatorilor de minuni – sau vorbind direct, în nume personal). Cuvântul este transcris de liderii pucioşi, apoi aşezat în Carte şi publicat pe internet, şi aşa se face văzut, dar chiar şi auzit, prin vocea lui Nicuşor, care se străduie să imite “vocea Domnului” cât mai bine posibil. Duhul Verginicăi rămâne doar “un martor din cer”, care-l mărturiseşte pe cel de-al şaptelea înger al Apocalipsei (care, în doctrina pucioşească, este considerat a fi Însuşi Hristos). Acesta trâmbiţează începând cu vorbirea liderilor pucioşi (anul 1990) moment în care se anunţă că taina lui Dumnezeu s-a săvârşit şi că timp nu mai este. Acest anunţ s-a dovedit a fi fals: timpul a continuat să curgă implacabil şi iată, au trecut deja 20 de ani de atunci, iar “tainele” n-au încetat să curgă la Pucioasa, unde totul e tăinuit cu străşnicie, atât adevărul, cât şi minciunile pucioşilor. Iar omul în continuare nu înţelege ce înseamnă “Dumnezeul Pucioasei”:
Venirea Ta are două mii de ani, şi omul nu vede slava Ta cu care ai venit şi cu care eşti venit şi pe care o vei lăsa să se vadă, dar omul nu înţelege ce înseamnă Dumnezeu. O, vino, Doamne, cu minune mare pe pământ, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu! Vino, vino şi Te fă văzut şi Îţi fă văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ, de la început şi până la sfârşit, după cum este scris: «La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul», iar la sfârşit este scris de cer nou şi de pământ nou, Doamne, făcute de Tine, căci Tu eşti începutul şi sfârşitul, Tu eşti Alfa şi Omega, Tu eşti Cel ce eşti şi Cel ce erai şi Cel ce vii, Doamne. Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost şi pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, şi lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că «Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze, atunci săvârşită va fi taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit prin prooroci». ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 14-10-1996)
Duhul care vorbeşte la Pucioasa dându-se drept Maica Domnului anunţă o altă mare minune, anume că “Israel este român”. Mai mult, cuvântul rostit de “Maica Domnului” este el însuşi Fiul (Hristos-Cuvântul), deşi el nu este un Cuvânt autentic, ci un surogat de Cuvânt:
– O, Fiule iubit al Tatălui şi al meu, căci aşa a voit Tatăl căutând spre smerenia roabei Sale. O, Fiule scump, mare minune este să fie Israel român, căci neamul român a început de la Tine, este născut din Tine, din apă, Duh şi sânge este născut, din trupul Tău cel sfânt şi din Duhul Tău a luat trup şi duh, şi s-a făcut neam cu Tine şi cu mine, Fiule, şi a fost închinat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi iată, acum pământul român este împărăţia cuvântului Tău, care este asemenea aluatului unei femei, pe care femeia, luându-l, l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s-a dospit totul. Slavă Ţie, Fiule iubit, că mă aşezi în faţa poporului Tău, căci Tu eşti cuvântul meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 14-10-1996)
Deşi au fost prezentate până acum vreo cinci versiuni diferite pentru “cea mai mare minune” de pe pământ, se pare că tot credinţa rămâne cea mai mare dintre cele mai mari minuni. Ea aduce cu sine o altă minune, cea a înmulţirii pâinii de Cuvânt pucioşesc:
“Făceam minuni şi ziceam: «Cel ce va crede în Mine, mai mari decât acestea va lucra după ce Eu Mă voi duce la Tatăl», dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei. Iată, cu voi este minunea înmulţirii cuvântului vieţii veşnice, pâine spre hrană mulţimilor flămânde.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-12-1996)
Pucioşii au cules tot Cuvântul, inventat de către liderii lor, într-o Carte pe care au editat-o de două ori (în anul 1995 şi în anul 2006). Ieşirea de sub tipar a Cărţii este considerată de ei o mare minune (lucru care ar trebui să fie valabil şi pentru miile de modificări şi de cosmetizări apărute pste noapte de la o ediţie la alta, în textul “sacru” pucioşesc):
“O, Tu Te faci carte pe pământ, Doamne, şi minune mare este taina aceasta, cartea aceasta, carte din cer pe pământ, carte coborâtă din cer peste cei fără de carte, peste omul fără de minte, Doamne, carte din cer pe pământ, ca să o ia omul în el şi să aibă minte, să aibă carte omul, Doamne, să Te aibă pe Tine, căci Te faci carte şi Te împarţi pe pământ. Sfinţii Tăi sunt în venirea Ta. În cartea Ta cu Tine sunt sfinţii Tăi.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 13-12-1996)
Duhul de la Pucioasa care vorbeşte în numele Sfintei Muceniţe Varvara preamăreşte ca mare minune iubirea feciorelnică:
“Mă rog în Tine pentru Israel cel român, pentru poporul cuvântului Tău, pentru fetele şi feciorii poporului Tău, ca să-i ai mireasă curată la inimă şi la iubire şi la fire şi la bucurie, că mare minune este această brăţară a iubirii curate ca în cer, Doamne, ca în cer pe pământ, aşa cum Tu ai spus, voia Ta din cer pe pământ. Să Te iubească fecioarele, să-Ţi cânte slavă întru cei de pe pământ Ţie, Doamne, precum în cer Ţi se cântă, slavă în cer şi pe pământ, şi pace pe pământ precum în cer, Doamne.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-12-1)
Deşi i se promite neîncetat că va vedea minuni şi că va face el însuşi minuni, poporul pucios este îndemnat să fugă de semne şi de minuni:
“Tu să fugi când auzi de semne şi de minuni, că este scris în Scripturi că vor fi spre amăgirea multora. Tu să fii umilit şi smerit, fiule, că oamenii cei mincinoşi vor veni şi vor fi slăviţi de oameni, şi mulţi vor umbla după ei, dar voi slavă de la oameni să nu căutaţi, aşa cum am grăit Eu: «Cel ce caută slava lui, acela vorbeşte de la sine, nu de la Dumnezeu, iar cel ce caută slava lui Dumnezeu, acela este de la Dumnezeu».” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 17-12-1996)
Două zile mai târziu, după ce li se spunea pucioşilor să fugă de minuni, duhul pucios care ia numele “Şfântul Nicolae” îl îndeamnă pe “poporul” Noului Ierusalim să lucreze minuni, cu toate că este mititel ( adică, teoretic n-ar fi în stare):
“O, să lucrezi minuni, popor mititel; mititel aşa cum am fost eu, minunat în iubire aşa cum am fost eu, dăruit lui Dumnezeu să fii cum am fost eu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 19-12-1996)
Trecerea de la perioada de propovăduire în ascuns la cea de propovăduire pe faţă a Cuvântului de la Pucioasa a fost concomitentă cu schimbarea de orânduire socială din decembrie 1989. Pucioşii ar fi vrut şi pe vremea comuniştilor să facă ce fac acum, dar nu le permiteau structurile politico-represive ale statului nici să se întrunească, nici să se exprime liber. După război, mulţi viteji se-arată. Acum, eliberaţi de orice teamă, pucioşii minimalizează realitatea istorică şi îşi fac un titlu de glorie să anunţe că această schimbare de atitudine a lor privind libera exprimare este de fapt o minune:
“O, Te-ai ascuns cu mine în poporul Tău pe care l-ai cules dintre oameni, şi m-am ascuns şi eu cu Tine, că era greu pe pământ în vremea mea. Dar acum s-a împlinit cuvântul Tău, şi credinţa poporului Tău a biruit piedicile de pe pământ, şi iată ce minune, că vii şi Te împlineşti văzut întru slavă cu poporul Tău.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 6-5-1997)
Pucioşii au ambiţii mari. Ei nu se mulţumesc cu naşterea din nou a românilor, pe care vor să şi-o asume în mod exclusiv, înregimentându-i pe conaţionalii lor în tiparele procustiene ale sectei de la Pucioasa. Ei tânjesc să domine ideatic şi ideologic lumea toată, probabil în intenţia ascunsă de a instaura un regim pseudo-teocratic universal:
“ Dar Eu voiesc să fac minune mare cu tine, poporul Meu. Voiesc să fac naştere din nou a lumii, tată. Voiesc să împlinesc cu tine şi prin tine această Scriptură a înnoirii lumii, şi de aceea lucrez în tine dar de credinţă şi de iubire de Dumnezeu, şi de ascultare şi de sfinţenie, poporul Meu, că numai pe tine te mai am viu între oameni.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-6-1997)
Cerul şi pământul cele noi, promise în proorocia Apocalipsei, se vor ivi la Pucioasa, în “mijlocul” României. Această minune va fi asumată de Irineu Bistriceanul, care se va ridica dintre arhiereii Bisericii ca să mărturisescă din nou erezia de la Pucioasa. În Cuvântul ocazionat de sărbătorirea (pe stil vechi a) Sfântului prooroc Ilie ni se comunică faptul că duhul de la Pucioasa care ia numele sfântului Ilie este cel care îi face pe oameni să creadă în minunea cuvântului de la Pucioasa:
“Şi se va ivi din mijlocul României cer nou şi pământ nou, în care va locui dreptatea şi pacea, şi această minune va cuprinde în ea pe toţi cei curaţi cu inima, şi se va ridica atunci cel ce este de la Mine arhiereu, şi va uita durerea şi va mărturisi adevărul cuvântului Meu. [...]Oamenii nu împlinesc cuvintele proorocilor, dar le împlinesc Eu, aşa cum împlinesc rugăciunea proorocului Ilie care-Mi găteşte calea şi îi face pe oameni să creadă în minunea cuvântului Meu din vremea aceasta. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-8-1997)
Cuvântul pucios este vestit a fi hrană care îndumnezeieşte, este o pretinsă minune a dumnezeului pucios care pretinde că împlineşte prin venirea Cuvântului o A Doua Venire a lui Hristos pe pământ. Biblia vorbeşte însă de o cu totul altfel de venire a lui Hristos. Este vorba de o venire a lui Hristos-Dumnezeu în slavă văzută şi acceptată de toţi, nu în ascundere dubioasă, care stârneşte nedumeriri, contestări şi nesfârşite controverse. Este vorba de o venire a lui Hristos-Cuvântul care judecă lumea stând în faţa ei în trup viu, nu în duh neputincios, care se tânguie necontenit şi deplânge neîmplinirile adepţilor pucioşi. Este vorba de o venire a lui Hristos-Păstorul care uneşte bisericile, făcând din ele o singură turmă, şi nu le dezbină cu învăţături contradictorii. Cu toate aceste evidenţe, pucioşii insistă în a pretinde că prin învăţăturile lor eretice se împlinesc Scripturile celei de-a doua veniri a lui Hristos, iar cu hrana acestor învăţături trebuie îndopaţi cu forţa toţi pământenii, căci această hrană este minune care creşte îndumnezeieşte. Cuvântul de la Pucioasa şi împlinitorii lui sunt prezentaţi a fi Scriptura vie a celei de-a doua veniri, de unde oricine poate deduce că celelalte Scripturi (Vechiul şi Noul Testament) sunt Scriptură moartă, literă moartă:
“O, copilaşi ai Ierusalimului, copii ai Duhului Sfânt, voieşte cerul să se bucure cu voi, să grăiască cu voi. Voiesc mereu să Mă fac cuvânt peste tine, poporul Meu iubit, ca să te ţin înfăşat în taina mângâierii şi ca să te îndemn la bucurie cu cerul, fiule din Ierusalim. Masa Mea de nuntă să nu se mai strângă, să nu se mai sfârşească, să nu se mai împuţineze, şi să fie mereu aşezată în mijlocul tău, că Eu îţi pun mereu pe masă hrană din cer, care te creşte şi te îndumnezeieşte ca să fii tu poporul Meu cel îndumnezeit. Nimeni nu poate trăi fără hrană, dar hrana din cer este minune peste tine, poporul Meu. Ia şi dă din ea.[...] Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ, fiilor scumpi. Cu iubire nemărginită Îmi împlinesc cu voi Scripturile venirii Mele cea de a doua, căci voi Îmi sunteţi cărarea pe care vin. Amin. Să fii popor îndumnezeit, Ierusalime nou, ca să înţelegi taina îndumnezeirii tale, că Eu, fiule, nu dorm, şi nici tu să nu dormi, şi să fii îndumnezeit Amin. Masa Mea de nuntă nu se mai strânge din mijlocul tău, şi hrana Mea te îndumnezeieşte, şi este minune peste tine. Ia şi dă din ea.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-9-1997)
Minunea existenţei “poporului” de la Pucioasa este o mare minune. Este a cincea sau a şasea “cea mai mare minune” de pe pământ, îndată ce despre ea se spune că “aşa minune n-a fost de când e veacul”. Şi cerul şi pământul aşteaptă minuni, deşi tot prin acest Cuvânt li s-a spus în mod repetat pucioşilor să nu aştepte şi să nu caute după minuni, ca cei lipsiţi de minte. Cel ce are minte, acela este el însuşi minune pentru cei din cer:
“Mare minune este această minune că te am Eu pe tine popor al Meu pe pământ şi că grăiesc cuvântul Meu ţie. Aşa minune n-a fost de când e veacul. [...]Cine n-are minte, n-o poate de pe nicăieri lua sau învăţa, dar cel ce are minte, acela dă celui ce are minte, nu celui ce nu are minte. Cel ce are minte, acela e minune pentru cei din cer. Cerul aşteaptă minuni de la cei de pe pământ, şi cei de pe pământ aşteaptă minuni de la cei din cer, iar apostolii au avut minte în toate vremurile, şi cu ea au urmat Mie. [...]Se uită sfinţii la tine, poporul Meu, că ei sunt coborâţi cu Mine când vin la tine. Se uită sfinţii, fiule, şi zic: „Aşa minune n-a fost de când e veacul; aşa cărare n-a avut cerul nicicând pe pământ“. O, şi aş sta zi şi noapte cu tine, poporul Meu iubit, dar vremea e grea de tot, şi te apasă, dar Eu sunt Domnul puterilor şi Îmi întăresc venirea Mea şi cărarea pe care vin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-11-1997)
Deşi minunea de Noul Ierusalim rămâne un mister pentru omul nesimţit(or) de rând, ţara română e ocrotită pentru minunea de la Pucioasa care zace în ea, comoară la care tânjesc toate neamurile pământului:
“O, de aceea este atât de ocrotită această ţară, dar oamenii din ea nu ştiu minunea Domnului cea purtată de acest pământ. Multe neamuri ale pământului tânjesc la ea, că ea este ţarina cea cu comoară în ea, şi cei ce o caută nu ştiu de ce o caută.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 28-11-1997)
Duhul pucios care se dă drept “Fiul Tatălui Savaot” se minunează de minunea din mijlocul poporului pucios (este vorba, probabil, de liderii pucioşi, căci ei sunt cei de la mijloc în “popor”; sau – altă variantă – ar mai putea fi vorba de duhurile arhiereşti despre care se spune că tocmai au coborât din cer în mijlocul pucioşilor). Apoi el lansează o informaţie extrem de preţioasă: România nu mai e a românilor, căci este ţara lui Israel (iar reciproca nu pare a fi adevărată, dacă ne orientăm după situaţia geopolitică actuală, aşa că românii nu mai au ţară, nu mai au nimic), dar culmea este că Israel doarme şi habar n-are ce noroc a căzut pe capul lui. De aceea, Israel este strigat insistent de acest duh pucios şi de alte “duhuri de arhierei”, ca să se scoale şi să stea binişor pentru ţara lui cea nouă, Rromânia:
“Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi cobor din dreapta Tatălui până la tine, că Mă aştepţi, poporul Meu. O, ce minune în mijlocul tău! Coboară Domnul Iisus Hristos, coboară din cer, din dreapta Tatălui, ca să fie cu tine, ca să grăiască cu tine şi ca să te înveţe să grăieşti şi tu cu El. Mai e o clipă mică, şi ochii tăi Mă vor vedea pe deplin cu tine.[...] Scoală-te în cuvânt, poporul Meu! Amin. Scoală-te şi grăieşte de Dumnezeu! Amin. Scoală-te! Amin, amin, amin! O, ce minune! Cobor de lângă Tatăl şi sunt cu tine şi grăiesc cu tine şi sunt cu cei cereşti în sărbătoare de arhierei în mijlocul tău. Israele, Israele, scoală-te să stai înaintea Mea, că România e ţara Mea şi a ta, Israele român. Scoală-te bine, şi te aşează înaintea Mea pentru ţara ta. Sunt în mijlocul tău cu arhierei cereşti. Sunt în duhul tău şi te învăţ să ceri pentru România.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-2-1998)
Concurenţă mare la emisiunea de “minuni”: mai sunt şi alţi hristoşi mincinoşi, emulii pucioşilor, care pretind că fac minuni. Dar minunile lor sunt mult mai mici. Ei trebuie să se cutremure de minunea Noului Ierusalim, glasul pucios care vine cu norii şi face umbră soarelui la Pucioasa:
“Luaţi în minte grăirea Mea peste voi, o, fii ai oamenilor care lucraţi lucrare de hristos mincinos. Cutremuraţi-vă de minunea glasului Meu care vine cu norii până deasupra grădinii cuvântului Meu, pământ nou în care locuieşte dreptatea lui Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-6-1998)
Alte “minuni”se anunţă la Pucioasa: Odată, că dumnezeul Pucioasei a reuşit să-şi facă drum între cer şi pământ şi să vină în vremea aceasta de necredinţă şi de deşertăciune. Altă minune este aceea că pucioşii s-au născut din cer şi din Cuvânt la sfârşitul timpului omului, iar dumnezeul Pucioasei şi-a făcut iatac la ei. Şi, în fine (dar nu în ultimul rând) “grădiniţa de la Glodeni-Pucioasa” este ea însăşi o minune, căci din pământul (lutul, glodul) ei s-a plămădit Adam, omul cel întâi zidit pe Pământ:
“Eu trec cuvânt şi trup prin porţi încuiate, fiilor, iar porţile nu se deschid decât Mie. O, e mare minune pe pământ cu voi, e mare lucrare că am putut să-Mi fac drum între cer şi pământ şi să vin în vremea aceasta de necredinţă şi de deşertăciune! Pe pământ sunt numai drumuri omeneşti, numai deşertăciune. Voi sunteţi minunea cea de la sfârşitul timpului omului şi cea de la începutul venirii Domnului pe pământ cu oamenii, pe pământ cu voi, fiilor din grădină. [...] Iar voi, fiilor născuţi din cer în vremea aceasta, voi, cei născuţi prin cuvântul acesta care curge din Mine peste voi, voi sunteţi minunea cea de la capătul lucrului Meu peste pământ. Mi-am făcut iatac la voi, şi intru ca să fiu cu voi şi ca să ies de la voi spre oameni cuvânt şi să împlinesc peste pământ cuvântul Meu cel rostit de Mine la voi, şi ca să creadă oamenii că Eu sunt Cel ce am pecetluit această grădiniţă care Mă poartă pe Mine în ea cuvânt peste pământ, grădiniţa Mea cea dintru început, unde Eu l-am lucrat pe omul cel întâi zidit.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 18-4-1999)
Nu mai e vremea minunilor. Semnele şi minunile, (care, de altfel, şi pucioşii au fost îndemnaţi în mod repetat să le facă) sunt doar pentru cei tari la cerbice. Deci minunile nu mai sunt de niciun folos pentru cei ascultători şi iubitori (dar, în mod paradoxal, vom vedea că pucioşii vor fi îndemnaţi de duhul-dumnezeul lor ca să le facă în continuare):
“ ... Nu mai este vremea minunilor, dar e plata mai mare dacă vei crede.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din data de 1-08-1979)
“Omul vrea minuni, vrea semne, dar acum e vremea judecăţii, nu mai e din nou ca la prima Mea venire când îl făceam pe om să Mă cunoască prin semne şi prin minuni. Semnele şi minunile sunt pentru cei tari la cerbice, care stau împotriva Mea, nu sunt pentru cei care au iubirea după care nu mai însetează. Nu mai sunt de folos semnele şi minunile, că omul s-a pus mai mare decât Mine pe pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-5-1999)
Deşi cu doar trei săptămâni în urmă spunea că minunile nu mai sunt de niciun folos, vedem acum că dumnezeul pucioşilor se laudă cu alte minuni pe care le va slobozi în cer sus şi jos pe pământ):
“Iată zilele Duhului Sfânt! În zilele ce vin, voi slobozi semne şi minuni sus în cer şi jos pe pământ: sânge, foc şi negură de fum.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 30-5-1999)
Duhul pucios care ia numele “Ioan Botezătorul” străbate timpul şi strigă de la Pucioasa împotriva celor care fac concurenţă pucioşilor în săvârşirea de profeţii şi de minuni dumnezeieşti. Cei ce profeţesc şi fac astăzi minuni, dându-se drept Dumnezeu, vor fi mustraţi aspru de dumnezeul Pucioasei pentru tentativa lor de crimă de lezmajestate. Dispreţul lor faţă de Cuvântul şfânt dela Pucioasa îi dovedeşte a fi nerozi care şi-au clădit casele lor pe nisip:
“Glasul lui Ioan Botezătorul străbate timpul, şi strigă de lângă Mine Ioan: [...] O, oamenilor, cei ce profeţesc fără să facă voia lui Dumnezeu, cei ce fac minuni înaintea oamenilor ca să se dea drept Dumnezeu, curând, curând vor auzi din gura Domnului: «Depărtaţi-vă, şi nu vă îngrămădiţi spre Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea în numele Meu. Eu niciodată nu v-am cunoscut pe voi, căci oricine aude cuvintele Mele şi nu le împlineşte, acela este nerod, care şi-a clădit casa pe nisip».” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-7-1999)
Biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa este singura biserică vie de pe pământ, care promovează singura Scriptură vie pe pământ (am văzut deja mai înainte acest lucru în “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-9-1997):
“O, e mare minune să fie pe pământ biserică vie. Fiilor, ce este această taină: biserică vie? Cei slabi se mint unii pe alţii întru această taină. Învăţătorii lor îi duc cu vorba, dar nici ei nu sunt vii. Ce este, fiilor, această taină: biserică vie? Spuneţi, că vă ascult. Amin. [...] – O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor, oftez din greu, că e mare minune să fie pe pământ biserică vie, şi de aceea grăiesc cu voi, şi vă pun să grăiţi şi voi cu Mine, ca să dezleg cu voi tainele cele nepătrunse de mintea omului.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-7-1999)

……………………
Estera
6 ianuarie 2010
……………………