162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul-cu-Şapte-Capete
Liderii pucioşi ne delectează copios cu noi aberaţii de operetă. Cică acolo unde se bat munţii în capete a avut loc recent ultima luptă crâncenă între Făt-Frumos-Băşcălios (interpretat de actorul politic Traian D. Băsescu) şi Balaurul-cu-Şapte-Capete-şi-Zece-Coarne (în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Mircea I. Geoană). Despre capete, liderii pucioşi ne-au dat de înţeles că sunt cele şapte partide care s-au unit cu mic cu mare ca să-l răstoarne pe Băsescu de pe tronul prezidenţial: PSD (tartorul cel mare), PNL (desfrânata cea mare), şi desfrânaţii cei mici ( PC, PIN, PNG, UDMR şi PNŢCD – “creanga Ciuhandu”). Despre coarne nu ni s-a spus nimic (încă), dar întrucât sunt zece coarne la şapte capete, înseamnă că sunt încornoraţi din belşug.
După victoria nesperată a lui Băsescu, liderii pucioşi îi descriu acestuia culisele războiului, să afle şi el prin ce a trecut şi cine l-a ajutat decisiv să învingă. Adică, să ştie şi el pe ce cai mari şi pucioşi a obţinut victoria. Cică nu Băsescu a obţinut victoria, ci pucioşii prin rugăciunile lor fierbinţi ridicate la cer. Şi nu cu Geoană s-a luptat Băselu’, ci cu Dragonul Roşu şi cu puii lui, adunaţi cu toţii într-un gând ca să-l nimicească. Duhul lor a fost duhul minciunii. Biruinţa asupra lor era proorocită în Scripturi la cartea Apocalipsei, aşa încât cavalerul Băsescu s-a trezit împlinitor al proorociilor şi al istoriei. Fiara roşie cu şapte capete şi zece coarne a avut doar “un ceas de biruinţă”, apoi balanţa victoriei a înclinat spre matelotul cârmaci:
“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea.[...] Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Pucioşii pretind aşadar că liderii politici care s-au aliat conjunctural cu PSD împotriva lui Băsescu i-au oferit liderului PSD (Mircea Geoană) puterea şi stăpânirea lor, ca să-l răstoarne pe Băsescu de la cârma statului.
Dar ce scrie Apocalipsa despre această încleştare proorocită pentru viitorime, dar reclamată de pucioşi ca fiind de ei biruită? Apocalipsa relatează o serie de lucruri care nu s-au întâmplat în confruntarea politică recentă, deci descrie alte personaje, alte locuri, alte timpuri şi alte întâmplări! Iată ce scrie ea:
“Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.” (Apocalipsa 13, 1-3)
Întrebare: Cine dintre liderii pucişti anti-Băsescu a fost “înjunghiat de moarte”? Sau care dintre ei, măcar a suferit vreo agresiune de vreun fel oarecare, vindecată apoi? Nimeni. Sau care partid reacţionar, pro-comunist, a fost deranjat în demersurile sale de susţinere a PSD-ului? Niciunul.
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.” (Apocalipsa 13, 4-5)
Întrebare: Care sunt cele patruzeci şi două de luni în care adversarii lui Băsescu au grăit semeţii şi hule? Campania electorală a fost mult, mult mai scurtă; în schimb, adversitatea manifestă a detractorilor lui a fost mult, mult mai lungă. Ce înseamnă atunci cele 42 de luni pentru pucioşi? Mister...
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.” (Apocalipsa 13, 6)
Întrebare: Când au hulit advesarii lui Băsescu pe Dumnezeu? Niciodată. Dimpotrivă, Geoană nu ostenea să-şi încheie discursurile cu una din formulule “aşa să-mi ajute Dumnezeu!” sau “Doamne, ajută!” Iar când i se părea că a câştigat, se conversa public cu tatăl lui, “aflat undeva în cer”.
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13, 7-8)
Întrebări: Când s-au războit ciracii lui Geoană cu sfinţii? Când au biruit? Când li s-a dat lor stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul? Când li s-au închinat lor toţi locuitorii pământului, cei ce nu sunt scrişi în cartea vieţii? Aberaţiile liderilor pucioşi devin din ce în ce mai evidente şi mai şocante.
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13, 11-18)
Întrebări: Cine este a doua fiară? Când şi cum a pactizat ea cu cealaltă fiară, cu liga neo-comunistă pro-Geoană, dacă nimeni n-a auzit de ea? Când a coborât ea foc din cer? Când a impus ea semnul fiarei pe frunţile locuitorilor pământului? Când s-a interzis comerţul pentru toţi cei care nu au semnul fiarei pe mână sau pe frunte? Numărul ei (666) este un simbol autentic al dominaţiei absolute a fiarei pe pământ? Există o asemenea “fiară” în aceste vremuri, pe care pucioşii le proclamă “vremurile de pe urmă”?
Încercând să circumscrie mesajul biblic universal şi profetic al Apocalipsei la un areal strict autohton, românesc, (“acum şi aici, printre noi”) liderii pucioşi au devenit captivi ai propriilor lor himere fabulate maladiv şi malefic, în spaţiul mediatic, pentru a virusa – dacă va fi posibil – gândirea la toată umanitatea.
O analiză atentă a textului biblic dezvăluie aşadar că aberaţiile pucioşilor nu au nici un fel de limite, nici măcar cele ale bunului simţ, proclamate demagogic de unul din capetele “Fiarei apocaliptice”, cea reclamată de pucioşi (e vorba de Crin Antonescu, performerul statului cu fundul în trei luntre). Ei s-au mulţumit să extragă din Apocalipsă un pasaj care li se părea potrivit pentru susţinerea aberaţiilor lor, ignorând că restul textului este în contradicţie flagrantă cu paradigma imaginară pe care ei o construiesc. Mincinoşi şi paranoici, liderii pucioşi sunt victimele propriilor himere, pe care însă ei le drapează cu dibăcie în straie de epocă, pentru a fi cât mai convingători în faţa maselor de adepţi bucuroşi să îngroaşe rândurile cazone ale acestui stupid people: poporul pucios.
N-a fost pe placul pucioşilor ţopăiala isterică şi stupidă a lui Geoană, atunci când a aflat că sorţii mincinoşi au fost de partea lui. De aceea, (ni se spune că) ea a fost sancţionată sever prin măsluirea cântarului, care îndată s-a aplecat în partea cealaltă, a matelotului. Nu matelotul a biruit, ci pucioşii au biruit prin manevre paranormale, “trăgând sforile” nevăzute ale istoriei după plăcerea lor, după pohta ce au pohtit ei:
“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Aşa că, de acum matelotul-cârmaci rămâne dator-vândut pucioşilor. El va trebui să instituie prin lege în ţara ce i s-a dat (pentru a doua oară) spre a o conduce, păstrarea de către toţi a poruncilor pucioşeşti (cele propovăduite de 50 de ani încoace cu sârg, dar fără prea mult succes, pe meleagurile dâmboviţene). Întrucât Făt-Frumos-Băşcălios a cam tras mâţa de coadă, şi a ajuns să fie biruitor doar prin nădejde seacă şi prin ajutor neaşteptat din afară, iată că acum i-a venit rândul şi va trebui să fie şi el un pic viteaz cu fiara roşie, măcar căutând să se informeze mai bine, să afle din filele vremii ce isprăvi a mai făcut ea în ultimii ani:
“Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Cârmaciul de la Cotroceni este din nou somat să nu uite că a rămas dator-vândut pucioşilor. El va trebui să sădească în inima românilor interesul, respectul şi chiar ascultarea de erezia pucioasă, părăsind “neorânduiala” din BOR:
“În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
În fine, a sosit şi scadenţa pentru simpatizanţii sau susţinătorii celor două tabere. Cei din galeria care l-a susţinut pe Balaurul cu Şapte Capete, împotrivitorii şi defăimătorii lui Făt-Frumos-Băseschelios să nu se aştepte la nimic bun: cupa amară a răzbunării Dumnezeului Pucios se va vărsa curând, curând, în capul lor:
“[...] căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
……………………..
Estera
15 decembrie 2009
……………………..
După victoria nesperată a lui Băsescu, liderii pucioşi îi descriu acestuia culisele războiului, să afle şi el prin ce a trecut şi cine l-a ajutat decisiv să învingă. Adică, să ştie şi el pe ce cai mari şi pucioşi a obţinut victoria. Cică nu Băsescu a obţinut victoria, ci pucioşii prin rugăciunile lor fierbinţi ridicate la cer. Şi nu cu Geoană s-a luptat Băselu’, ci cu Dragonul Roşu şi cu puii lui, adunaţi cu toţii într-un gând ca să-l nimicească. Duhul lor a fost duhul minciunii. Biruinţa asupra lor era proorocită în Scripturi la cartea Apocalipsei, aşa încât cavalerul Băsescu s-a trezit împlinitor al proorociilor şi al istoriei. Fiara roşie cu şapte capete şi zece coarne a avut doar “un ceas de biruinţă”, apoi balanţa victoriei a înclinat spre matelotul cârmaci:
“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea.[...] Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Pucioşii pretind aşadar că liderii politici care s-au aliat conjunctural cu PSD împotriva lui Băsescu i-au oferit liderului PSD (Mircea Geoană) puterea şi stăpânirea lor, ca să-l răstoarne pe Băsescu de la cârma statului.
Dar ce scrie Apocalipsa despre această încleştare proorocită pentru viitorime, dar reclamată de pucioşi ca fiind de ei biruită? Apocalipsa relatează o serie de lucruri care nu s-au întâmplat în confruntarea politică recentă, deci descrie alte personaje, alte locuri, alte timpuri şi alte întâmplări! Iată ce scrie ea:
“Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.” (Apocalipsa 13, 1-3)
Întrebare: Cine dintre liderii pucişti anti-Băsescu a fost “înjunghiat de moarte”? Sau care dintre ei, măcar a suferit vreo agresiune de vreun fel oarecare, vindecată apoi? Nimeni. Sau care partid reacţionar, pro-comunist, a fost deranjat în demersurile sale de susţinere a PSD-ului? Niciunul.
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.” (Apocalipsa 13, 4-5)
Întrebare: Care sunt cele patruzeci şi două de luni în care adversarii lui Băsescu au grăit semeţii şi hule? Campania electorală a fost mult, mult mai scurtă; în schimb, adversitatea manifestă a detractorilor lui a fost mult, mult mai lungă. Ce înseamnă atunci cele 42 de luni pentru pucioşi? Mister...
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.” (Apocalipsa 13, 6)
Întrebare: Când au hulit advesarii lui Băsescu pe Dumnezeu? Niciodată. Dimpotrivă, Geoană nu ostenea să-şi încheie discursurile cu una din formulule “aşa să-mi ajute Dumnezeu!” sau “Doamne, ajută!” Iar când i se părea că a câştigat, se conversa public cu tatăl lui, “aflat undeva în cer”.
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13, 7-8)
Întrebări: Când s-au războit ciracii lui Geoană cu sfinţii? Când au biruit? Când li s-a dat lor stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul? Când li s-au închinat lor toţi locuitorii pământului, cei ce nu sunt scrişi în cartea vieţii? Aberaţiile liderilor pucioşi devin din ce în ce mai evidente şi mai şocante.
Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13, 11-18)
Întrebări: Cine este a doua fiară? Când şi cum a pactizat ea cu cealaltă fiară, cu liga neo-comunistă pro-Geoană, dacă nimeni n-a auzit de ea? Când a coborât ea foc din cer? Când a impus ea semnul fiarei pe frunţile locuitorilor pământului? Când s-a interzis comerţul pentru toţi cei care nu au semnul fiarei pe mână sau pe frunte? Numărul ei (666) este un simbol autentic al dominaţiei absolute a fiarei pe pământ? Există o asemenea “fiară” în aceste vremuri, pe care pucioşii le proclamă “vremurile de pe urmă”?
Încercând să circumscrie mesajul biblic universal şi profetic al Apocalipsei la un areal strict autohton, românesc, (“acum şi aici, printre noi”) liderii pucioşi au devenit captivi ai propriilor lor himere fabulate maladiv şi malefic, în spaţiul mediatic, pentru a virusa – dacă va fi posibil – gândirea la toată umanitatea.
O analiză atentă a textului biblic dezvăluie aşadar că aberaţiile pucioşilor nu au nici un fel de limite, nici măcar cele ale bunului simţ, proclamate demagogic de unul din capetele “Fiarei apocaliptice”, cea reclamată de pucioşi (e vorba de Crin Antonescu, performerul statului cu fundul în trei luntre). Ei s-au mulţumit să extragă din Apocalipsă un pasaj care li se părea potrivit pentru susţinerea aberaţiilor lor, ignorând că restul textului este în contradicţie flagrantă cu paradigma imaginară pe care ei o construiesc. Mincinoşi şi paranoici, liderii pucioşi sunt victimele propriilor himere, pe care însă ei le drapează cu dibăcie în straie de epocă, pentru a fi cât mai convingători în faţa maselor de adepţi bucuroşi să îngroaşe rândurile cazone ale acestui stupid people: poporul pucios.
N-a fost pe placul pucioşilor ţopăiala isterică şi stupidă a lui Geoană, atunci când a aflat că sorţii mincinoşi au fost de partea lui. De aceea, (ni se spune că) ea a fost sancţionată sever prin măsluirea cântarului, care îndată s-a aplecat în partea cealaltă, a matelotului. Nu matelotul a biruit, ci pucioşii au biruit prin manevre paranormale, “trăgând sforile” nevăzute ale istoriei după plăcerea lor, după pohta ce au pohtit ei:
“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Aşa că, de acum matelotul-cârmaci rămâne dator-vândut pucioşilor. El va trebui să instituie prin lege în ţara ce i s-a dat (pentru a doua oară) spre a o conduce, păstrarea de către toţi a poruncilor pucioşeşti (cele propovăduite de 50 de ani încoace cu sârg, dar fără prea mult succes, pe meleagurile dâmboviţene). Întrucât Făt-Frumos-Băşcălios a cam tras mâţa de coadă, şi a ajuns să fie biruitor doar prin nădejde seacă şi prin ajutor neaşteptat din afară, iată că acum i-a venit rândul şi va trebui să fie şi el un pic viteaz cu fiara roşie, măcar căutând să se informeze mai bine, să afle din filele vremii ce isprăvi a mai făcut ea în ultimii ani:
“Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Cârmaciul de la Cotroceni este din nou somat să nu uite că a rămas dator-vândut pucioşilor. El va trebui să sădească în inima românilor interesul, respectul şi chiar ascultarea de erezia pucioasă, părăsind “neorânduiala” din BOR:
“În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
În fine, a sosit şi scadenţa pentru simpatizanţii sau susţinătorii celor două tabere. Cei din galeria care l-a susţinut pe Balaurul cu Şapte Capete, împotrivitorii şi defăimătorii lui Făt-Frumos-Băseschelios să nu se aştepte la nimic bun: cupa amară a răzbunării Dumnezeului Pucios se va vărsa curând, curând, în capul lor:
“[...] căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
……………………..
Estera
15 decembrie 2009
……………………..
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.