155.Texte modificate : Anul 1994 – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela (Comentariu la cartea “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa")

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):
Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită apriori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi) dar în nici un caz Dumnezeu.
Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că unele modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă o “adaptare” intenţionată a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor . Există şi modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.
Iată şi exemplele selectate şi contorizate:


Anul 1994

1274. Ediţia 1995: Cel ce crede în Mine, acela ştie cum să creadă, iar cel ce nu ştie cum să creadă, puţină împărăţie în cer are unul ca acela. (7 ianuarie 1994)
1274. Ediţia 2006: Cel ce crede în Mine, acela ştie cum să creadă, iar cel ce nu ştie cum să creadă, puţină împărăţie de cer are unul ca acela. (25 decembrie 1993/7 ianuarie 1994)

1274.+1. Ediţia 1995: O, căutaţi credinţa în cer măi copii, că pe pământ nu este credinţă tată, nu este. Hai să judecăm [...] (7 ianuarie 1994)
1274.+1. Ediţia 2006: O, căutaţi credinţa în cer, măi copii, că pe pământ nu este credinţă. Hai să judecăm [...] (25 decembrie 1993/7 ianuarie 1994)

1274.+2. Ediţia 1995: E sărbătoarea Crăciunului, dar lumea nu ştie cum să se bucure de această sărbătoare, lumea face altceva în amintirea Naşterii Domnului Iisus Hristos. O, e mare lucru să ştie omul ce este bucuria umilinţei întru această sărbătoare, întru sărbătorile cerului pe pământ. Dar vreau să înţeleagă poporul creştin[...] (7 ianuarie 1994)
1274.+2. Ediţia 2006: E sărbătoarea Crăciunului, dar lumea nu ştie cum să se bucure de această sărbătoare. Lumea face altceva în amintirea naşterii Domnului Iisus Hristos. O, e mare lucru să ştie omul ce este bucuria umilinţei întru această sărbătoare, întru sărbătorile cerului pe pământ, şi vreau să înţeleagă poporul creştin[...] (25 decembrie 1993/7 ianuarie 1994)

1274.+3. Ediţia 1995: Eu vreau să stau de vorbă cu duhul acestui popor şi iată vin să-Mi vestesc pe străjerii ieslei cuvântului Meu [...] căci Eu sunt pâinea vieţii şi cine mănâncă din ea, i se va deschide ochii ca să vadă pe Dumnezeu. (7 ianuarie 1994)
1274.+3. Ediţia 2006: Eu vreau să stau de vorbă cu duhul acestui popor, şi vin să-Mi vestesc pe străjerii ieslei cuvântului Meu [...] căci Eu sunt pâinea vieţii, şi cine mănâncă din ea i se vor deschide ochii ca să vadă pe Dumnezeu. (25 decembrie 1993/7 ianuarie 1994)

1274.+4. Ediţia 1995: Pace vouă celor din grădina Cuvântului Meu, căci Eu sunt Cel ce am venit [...] căci credinţa nu este pentru toţi şi este numai pentru cei ce stau întru Duhul Sfânt...(7 ianuarie 1994)
1274.+4. Ediţia 2006: Pace vouă, celor din grădina Cuvântului Meu! Eu sunt Cel ce am venit [...] căci credinţa nu este pentru toţi, şi este numai pentru cei ce stau întru Duhul Sfânt. Amin. (25 decembrie 1993/7 ianuarie 1994)

1274.+5. Ediţia 1995: Omul a făcut greşeala neascultării, în rai a greşit omul şi raiul nu l-a mai ţinut pe om în sânul său. Şi omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu. Am ales un popor acum după trecerea celor şapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia care a spus despre Domnul: Cel ce a întemeiat pământul cu şapte vremi şi cu şapte peceţi. (12 februarie 1994)
1274.+5. Ediţia 2006: Omul a făcut greşeala neascultării. În rai a greşit omul, şi raiul nu l-a mai ţinut pe om în sânul său, şi omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu când l-a făcut. Am ales un popor acum, după trecerea celor şapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu şapte vremi şi cu şapte peceţi. (30 ianuarie 1993/12 februarie 1994)

1274.+6. Ediţia 1995: A venit acum 2000 de ani şi omul n-a dat moartea de la el. Dar măi copii, [...] şi să pună masă poporului Meu. Adică cum inimi pregătite? [...] (12 februarie 1994)
1274.+6. Ediţia 2006: A venit acum două mii de ani şi omul n-a dat moartea de la el, dar, măi copii, [...] şi să pună masă poporului Meu. Cum adică, inimi pregătite? [...] (30 ianuarie 1993/12 februarie 1994)

1274.+7. Ediţia 1995: ...Popor iubit, sunt cu serbarea sfinţilor trei ierarhi în grădina Cuvântului Meu. Aceştia au fost trimişi de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de 40 de zile. Au coborât din cer aceşti sfinţi şi-au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor măi copii şi după aceea, Eu am coborât cu Cuvântul Meu. Şi l-am strigat pe nume [...](12 februarie 1994)
1274.+7. Ediţia 2006: Popor iubit, sunt cu serbarea sfinţilor trei ierarhi în grădina cuvântului Meu. Aceştia au fost trimişi de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de patruzeci de zile în anul 1955. Au coborât din cer aceşti sfinţi şi au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor, măi copii, şi după aceea, Eu am coborât cu cuvântul Meu în ea şi am grăit poporului cel care avea să se nască din cer prin cuvântul Meu, şi l-am strigat pe nume [...] (30 ianuarie 1993/12 februarie 1994)
Adnotările sunt aici atât de substanţiale, încât pun sub semnul întrebării autenticitatea acestor texte, ca venind sau nu din partea lui Dumnezeu. Dacă vin de la Dumnezeu, cine îşi permite să le modifice atât de substanţial, ca şi când Dumnezeu trebuie corectat şi completat de la o ediţie a “Cuvântului de la Pucioasa” la alta? Liderii pucioşi iată că îşi permit acest lucru.

1274.+8. Ediţia 1995: Am vestit pe copiii poporului Meu să-şi pregătească frumos casa inimii ca să primească pe Domnul. Nu-i nimic dacă-i frig afară. Afară e frig şi acest frig este trimis de Mine, ca să vorbesc în frig cu poporul Meu Israel. Iată poporul Meu iubit, iată ce întâlnire ţi-a dat Domnul tău. Te-ai supărat tată? (15 februarie 1994)
1274.+8. Ediţia 2006: Am vestit pe copiii poporului Meu să-şi pregătească frumos casa inimii ca să primească pe Domnul, ca să întâmpine pe Domnul. Nu-i nimic dacă-i frig afară. Afară e frig, şi acest frig este trimis de Mine, ca să vorbesc în frig cu poporul Meu Israel. Iată, poporul Meu iubit, iată ce întâlnire ţi-a dat Domnul tău. Te-ai supărat, tată? (2/15 februarie 1994)

1274.+9. Ediţia 1995: Iată astăzi glasul Cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea Cuvântului Meu. Pentru tine tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig tată şi unul şi altul să ne încăldurim în vremea frigului. Iată astăzi glasul Meu. Nimeni să nu-şi învârtoşească auzul la glasul Meu. Să nu faci tată ce a făcut Israel care şi-a învârtoşat inima 40 de ani [...] (15 februarie 1994)
1274.+9. Ediţia 2006: Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului. Iată astăzi glasul Meu. Nimeni să nu-şi învârtoşeze auzul la glasul Meu. Să nu faci, tată, ce a făcut Israel, care şi-a învârtoşat inima patruzeci de ani [...] (2/15 februarie 1994)

1274.+10. Ediţia 1995: Să crezi proorociilor, să nu le defăimezi, că bătrânul Simeon a mâniat pe Dumnezeu [...] Eu nu te-am minţit cu nimic din cele ce ţi-am vestit vreme de 40 de ani [...] Eu sunt acoperământul tău şi tu să stai cu Domnul tău. În numele Tatălui [...] (15 februarie 1994)
1274.+10. Ediţia 2006: Să crezi proorociilor, să nu le defăimezi, căci bătrânul Simeon a mâniat pe Dumnezeu [...] Eu nu te-am minţit cu nimic din cele ce ţi-am vestit vreme de patruzeci de ani [...] Eu sunt acoperământul tău şi tu să stai cu Domnul tău.Amin. În numele Tatălui [...] (2/15 februarie 1994)

1274.+11. Ediţia 1995: Verginica este venită cu Domnul în mijlocul poporului ei.
– Pace vouă măi copii. (15 februarie 1994)
1274.+11. Ediţia 2006: Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei:
– Pace vouă, măi copii! (2/15 februarie 1994)
Trecerea de la modul impersonal al exprimării la sublinierea explicită a autorului vorbirii este o manevră menită să “corecteze” varianta iniţială.

1274.+12. Ediţia 1995: Aduceţi-vă aminte de Domnul care a spus ispititorilor de atunci care nu înţelegeau nimic din cer.
Aşa le-a spus lor: dacă nu înţelegeţi [...] (15 februarie 1994)
1274.+12. Ediţia 2006: Aduceţi-vă aminte de Domnul, Care a spus ispititorilor de atunci care nu înţelegeau nimic din cer şi cărora aşa le-a spus lor: «Dacă nu înţelegeţi [...] (2/15 februarie 1994)

1274.+13. Ediţia 1995: Pregătiţi-vă hăinuţele că în curând se vor ridica porţile slavei Domnului şi a fiilor slavei care vin cu Domnul, că vine Domnul fiilor. [...] Să nu vă găsesc prin frig şi să vă găsesc în casă, în credinţă măi copii şi în ascultare de cele ce vin la voi din cer.
Aceasta este sărbătoarea [...]
Pace vouă celor adunaţi la cină cerească, că aici este loc de Emaus pentru Domnul, locul hranei prin cuvânt, căci Domnul este Cuvântul, amin. (Ro-Emaus – Târgovişte – n.a.)
Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt [...](Notă: urmează 5 pagini de text, atribuite tot acestui “Cuvânt “ din 15 februarie 1994, care însă nu mai apar deloc în versiunea Cărţii din anul 2006!!) (15 februarie 1994)
1274.+13. Ediţia 2006: Pregătiţi-vă hăinuţele că în curând se vor ridica porţile slavei Domnului şi ale fiilor slavei care vin cu Domnul, că vine Domnul, fiilor, [...] Să nu vă găsesc prin frig, şi să vă găsesc în casă, în credinţă, măi copii, şi în ascultare de cele ce vin la voi din cer.
Mama Gigi atinge pe tot fiul acestui popor care a venit în întâmpinarea Domnului. Aceasta este sărbătoarea [...]
Pace vouă, celor adunaţi la cină cerească! Aici este loc de Emaus pentru Domnul, locul hranei prin cuvânt, căci Domnul este Cuvântul. Amin, amin, amin. (2/15 februarie 1994)

1274.+14. Ediţia 1995: Scris este, că cele ce au fost în parte se vor desfiinţa. (20 februarie 1994)
1274.+14. Ediţia 2006: Scris este despre cele ce au fost cunoscute în parte se vor desfiinţa. (7/20 februarie 1994)

1274.+15. Ediţia 1995: Poporul Meu am multe să-ţi spun, dar le poţi purta de-acum? Că scrie tată în scripturi că cei fărădelege nu vor pricepe şi numai cei înţelepţi vor pricepe înţelepciunea cerească. (20 februarie 1994)
1274.+15. Ediţia 2006: poporul Meu, am multe să-ţi spun, dar le poţi purta de-acum? Este scris în Scripturi « Cei fără de lege nu vor pricepe şi numai cei înţelepţi vor pricepe înţelepciunea cerească ». (7/20 februarie 1994)

1274.+16. Ediţia 1995: Că dacă am lua porunca cea care spune [...] adică din cauză că ţi-a spus Dumnezeu să nu faci aşa. (20 februarie 1994)
1274.+16. Ediţia 2006: Dacă am lua porunca cea care spune [...] adică pentru că ţi-a spus Dumnezeu să nu faci aşa. (7/20 februarie 1994)

1274.+17. Ediţia 1995: O, poporul Meu! Eu cobor prin cuvânt spre el şi-i spun să nu piară pe cale şi-i spun să fie ca Avraam fiul acestei lucrări. Şi cum adică Avraam? (20 februarie 1994)
1274.+17. Ediţia 2006: O, poporul Meu piere pe cale din lipsă de înţelepciune, şi Eu cobor prin cuvânt spre el şi-i spun să nu piară pe cale, şi îi spun să fie ca Avraam fiul acestei lucrări. Şi cum ca Avraam? (7/20 februarie 1994)

1274.+18. Ediţia 1995: Şi când am făgăduit Eu aceasta lui Avraam? Când tată? I-am făgăduit [...] (20 februarie 1994)
1274.+18. Ediţia 2006: Şi când am făgăduit Eu aceasta lui Avraam? I-am făgăduit [...] (7/20 februarie 1994)

1274.+19. Ediţia 1995: Acestea sunt faptele firii cele căzute, chiar dacă face bine cu firea cea căzută prin păcat şi din păcat răsărită. [...]Căci credinţa nici nu trăieşte decât prin faptele ei tată, prin jertfele ei măi copii ai lucrărilor lui Dumnezeu... ... Credinţa în Dumnezeu [...] (20 februarie 1994)
1274.+19. Ediţia 2006: Acestea sunt faptele firii căzute, chiar dacă omul face bine cu firea lui cea căzută prin păcat şi din păcat răsărită, [...] Căci credinţa nici nu trăieşte decât prin faptele ei, tată, prin jertfele ei, măi copii ai lucrărilor lui Dumnezeu. Copiii acestui popor au schimbat cuvintele lui Dumnezeu cu cuvintele lor, au schimbat credinţa lui Dumnezeu în ei cu credinţa lor în Dumnezeu, şi ei nu ştiau bine cum să creadă în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu [...] (7/20 februarie 1994)
1274.+20. Ediţia 1995: Păi nu aşa tată, şi de aceea [...] (20 februarie 1994)
1274.+20. Ediţia 2006: O, nu aşa, tată, şi de aceea [...] (7/20 februarie 1994)
1274.+21. Ediţia 1995: Această lucrare de cuvânt din cer a venit în calea poporului Meu ca să-l fac să creadă prin ea, să creadă ca Avraam şi ca să rămână în lucrarea Mea fiul acestui popor... ... Şi toată lucrarea Mea cu Avraam [...](20 februarie 1994)
1274.+21. Ediţia 2006: Această lucrare de cuvânt din cer, a venit în calea poporului Meu ca să-l fac să creadă prin ea, să creadă ca Avraam, şi ca să rămână în lucrarea Mea fiul acestui popor, şi iată, tată, că se cunoaşte bine dacă a crezut acest popor în lucrarea lui Dumnezeu, care a venit ca şi la Avraam, şi toată lucrarea Mea cu Avraam [...] (7/20 februarie 1994)
1274.+22. Ediţia 1995: Mare este lucrarea mântuirii tată... ... Şi fii atent că numai Avraam [...] (20 februarie 1994)
1274.+22. Ediţia 2006: : Mare este lucrarea mântuirii tată, dar când voi putea vorbi cu tine despre ea aşa cum este ea? că tu o ştii prea puţin, tu o crezi prea puţin, copile al poporului Meu, şi nu poţi să crezi aşa cum a crezut Avraam ca să lucrezi ca Avraam, tată; că uneori îţi venea greu să crezi în lucrarea Mea cu tine, şi dacă făceai aşa, nu mai lucram. Lucram cum voiai tu, ca să nu lepezi credinţa ta în lucrarea Mea, dar credinţa ta nu era lucrătoare în lucrarea Mea cu tine, că tu lucrai cu Mine pământeşte, tată, şi Eu n-aveam cum să lucrez cu tine cereşte, aşa cum am avut lucrare peste Avraam. Şi fii atent, că numai Avraam [...] (7/20 februarie 1994)
1274.+23. Ediţia 1995: De 70 de ani biserica bâjbâie... (20 februarie 1994)
1274.+23. Ediţia 2006: De şaptezeci de ani biserica bâjbâie... (7/20 februarie 1994)
1274.+24. Ediţia 1995: Păi şi cei din vremea Trupului Meu nu ziceau astfel, ziceau că sunt ai lui Avraam şi ei lucrau faptele diavolului. Aşa şi cei de acum tată, dar Eu sunt cu voi şi vă conduc şi vom lucra ca să întoarcem pe om de la minciună şi de la rătăcire [...] (20 februarie 1994)
1274.+24. Ediţia 2006: Dar şi cei din vremea Trupului Meu nu ziceau astfel. Ziceau că sunt ai lui Avraam şi ei lucrau faptele diavolului. Aşa şi cei de acum, tată. Dar Eu sunt cu voi şi vă conduc, şi vom lucra să întoarcem pe om de la minciună şi de la rătăcire [...] (7/20 februarie 1994)
1274.+25. Ediţia 1995: Pace vouă tată. Eu am grijă de voi. (20 februarie 1994)
1274.+25. Ediţia 2006: Pace vouă! Eu am grijă de voi. (7/20 februarie 1994)
1274.+26. Ediţia 1995: Pace vouă prin cuvântul Meu tată, amin... (20 februarie 1994)
1274.+26. Ediţia 2006: Pace vouă prin cuvântul Meu! Amin, amin, amin. (7/20 februarie 1994)

1274.+27. Ediţia 1995: [...] nu sta neatent şi fără veghe tare, că chiar dacă te ţii tu de Mine,[...] (27 februarie 1994)
1274.+27. Ediţia 2006: [...] Nu sta neatent şi fără veghe tare, căci chiar dacă te ţii tu de Mine,[...] (14/27 februarie 1994)
1274.+28. Ediţia 1995: Aşa spuneam prin cuvântul apostolilor Mei. (27 februarie 1994)
1274.+28. Ediţia 2006: Spuneam prin cuvântul apostolilor Mei, [...] (14/27 februarie 1994)
1274.+29. Ediţia 1995: Şi-a făcut rost de viaţă pentru el, [...] Zice că este a lui Dumnezeu. Da de unde, tată, [...] (27 februarie 1994)
1274.+29. Ediţia 2006: Şi-a făcut rost de viaţă pentru el, [...], zice că este al lui Dumnezeu. Da’ de unde, tată! [...] (14/27 februarie 1994)
1274.+30. Ediţia 1995: [...] aceasta este deşertăciune şi goană după vânt şi goană după moarte tată...
...Feciorul sau fecioara [...] (27 februarie 1994)
1274.+30. Ediţia 2006: [...] aceasta este deşertăciune şi goană după vânt, şi goană după moarte, tată, şi tu erai să fii rămăşiţă aleasă de Dumnezeu pentru har, nu pentru lege, tată. Feciorul sau fecioara [...] (14/27 februarie 1994)
1274.+31. Ediţia 1995: [...] bărbatului şi gustului cel trupesc al firii celei căzute prin păcat. Şi intră [...] Că legea s-a dat din cauza învârtoşării inimii omului care n-a vrut ca Dumnezeu şi a vrut ca omul tată. (27 februarie 1994)
1274.+31. Ediţia 2006: [...] bărbatului, şi gustului cel trupesc al firii căzute prin păcat, şi intră [...] Că legea s-a dat din pricina învârtoşării inimii omului care n-a vrut ca Dumnezeu, şi a vrut ca omul, tată. (14/27 februarie 1994)

1274.+32. Ediţia 1995: Dar răul cel mai însăgetător spre Dumnezeu este acela că fiecare creştin nu s-a uitat la Domnul tată şi s-a uitat la alt creştin care a pierdut harul înaintea lui şi se aşează şi-l pierde şi acela, dacă şi altul l-a pierdut. Păi nu omul este Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, nu omul tată. (27 februarie 1994)
1274.+32. Ediţia 2006: Dar răul cel mai însăgetător spre Dumnezeu este acela că fiecare creştin nu s-a uitat la Domnul, tată, şi s-a uitat la alt creştin care a pierdut înaintea lui harul, şi se aşează şi îl pierde şi acela dacă şi altul l-a pierdut. O, nu omul este Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, nu omul, tată. (14/27 februarie 1994)

1274.+33. Ediţia 1995: Şi voi ce faceţi?... Căci legea nu face altceva decât să învedereze păcatul. (27 februarie 1994)
1274.+33. Ediţia 2006: Şi voi ce faceţi? Vă luaţi unul după altul şi intraţi sub lege şi sub păcat, măi copii, căci legea nu face altceva decât să învedereze păcatul. (14/27 februarie 1994)

1274.+34. Ediţia 1995: [...] şi să nu se atingă de ei, ca să-i primesc pe ei tată şi să le fiu Dumnezeu. (27 februarie 1994)
1274.+34. Ediţia 2006: [...] şi să nu se atingă de aceia, ca să-i primesc pe ei, tată, şi să le fiu Dumnezeu. (14/27 februarie 1994)

1274.+35. Ediţia 1995: Lăsaţi-i să se ducă, fiindcă la Domnul nu încape iubire forţată, nu încape tată, dar voi staţi cu iubire şi cu inima curată lângă Domnul şi lângă această lucrare. (27 februarie 1994)
1274.+35. Ediţia 2006: Lăsaţi-i să se ducă, fiindcă la Domnul nu încape iubire forţată, dar voi staţi cu iubire şi cu inima curată lângă Domnul şi lângă această lucrare. (14/27 februarie 1994)

1274.+36. Ediţia 1995: Nu vă duceţi la nunţi şi nu ajutaţi nunţii, că nu se duce pentru curăţenie şi pentru sfinţenie şi pentru iubire de Domnul; şi se duce pentru patimi şi pentru pofte şi pentru păcate grele tată. (27 februarie 1994)
1274.+36. Ediţia 2006: Nu vă duceţi la nunţi şi nu ajutaţi nunţii, că nu se duc pentru curăţenie şi pentru sfinţenie şi pentru iubire de Domnul, ci se duc pentru patimi şi pentru pofte şi pentru păcate grele, tată. (14/27 februarie 1994)

1274.+37. Ediţia 1995: [...] Eu i-am înlesnit ieşirea din binecuvântarea Mea, chiar dacă cu binecuvântare i-am înlesnit ieşirea de sub acoperământul acestei lucrări cereşti şi nu pământeşti tată. (27 februarie 1994)
1274.+37. Ediţia 2006: [...] Eu i-am înlesnit ieşirea din binecuvântarea Mea, chiar dacă prin binecuvântare cerută i-am înlesnit ieşirea de sub acoperământul acestei lucrări cereşti şi nu pământeşti, tată. (14/27 februarie 1994)

1274.+38. Ediţia 1995: [...] dacă ai fi înţeles că ea este pentru cer şi pentru voi cu cerul şi că nu este pământească şi pentru pământ şi pentru trupul firii. Căci trupul tău măi Israele, trebuia să servească Duhului Sfânt şi nu firii tată. (27 februarie 1994)
1274.+38. Ediţia 2006: [...] dacă ai fi înţeles că ea este pentru cer şi pentru voi cu cerul şi că nu este pământească şi pentru pământ şi pentru trupul firii, atunci ai fi înţeles că trupul tău, măi Israele, trebuia să servească Duhului Sfânt şi nu firii, tată. (14/27 februarie 1994)

1274.+39. Ediţia 1995: [...] Pentru ceea ce ţi-ai ales tu tată, că dacă era pentru ceea ce-ţi alegeam Eu, tu trebuia să fii acum cu trupuri cereşti măi Israele... De ce tată să fii tu vremelnic? (27 februarie 1994)
1274.+39. Ediţia 2006: [...] pentru ceea ce ţi-ai ales tu, tată, că dacă era pentru ceea ce-ţi alegeam Eu, tu trebuia să fii acum cu trupuri cereşti, măi Israele care M-ai chinuit atâta vreme cu poftele tale. Eu n-am putut să am poftă de tine şi să te poftesc cu gelozie şi cu iubire pentru Mine şi pentru lucrarea Mea cerească, pentru că Eu pofteam duhul tău, tată, inima ta pentru Mine şi nu pentru tine; pentru cer şi pentru veşnicie, şi nu pentru trup şi pentru vremelnicie.
O, Israele, o, iubitul Meu popor care M-ai înspinat mai mult decât cei ce M-au bătut în cuie şi Mi-au înspinat fruntea Mea cerească! De ce, tată, să fii tu vremelnic? (14/27 februarie 1994)

1274.+40. Ediţia 1995: [...] ce-ai să faci poporule cu alegere cerească fiindcă tu nu eşti un oarecare tată? [...] Ele trebuiesc încheiate. (27 februarie 1994)
1274.+40. Ediţia 2006: [...] ce-ai să faci, poporule cu alegere cerească? Tu nu eşti un oarecare, tată. [...] Ele trebuie încheiate. (14/27 februarie 1994)
1274.+41. Ediţia 1995: Iar vouă celor ce staţi înaintea glasului Meu [...] (27 februarie 1994)
1274.+41. Ediţia 2006: Iar voi, cei ce staţi înaintea glasului Meu [...] (14/27 februarie 1994)
1274.+42. Ediţia 1995: Să nu te găsesc pe căi străine Israele, pe căi vremelnice şi stai pe calea acestei lucrări dumnezeieşti şi prin care voi rosti început de veşnicie. Trupul slavei Mele se va arăta în curând şi vremelnicia se va sfârşi înaintea slavei Mele şi acest popor va sta în faţa acestui tron. (27 februarie 1994)
1274.+42. Ediţia 2006: Să nu te găsesc pe căi străine, Israele, pe căi vremelnice, şi să stai pe calea acestei lucrări dumnezeieşti prin care voi rosti început de veşnicie, căci trupul slavei Mele se va arăta în curând, şi vremelnicia se va sfârşi înaintea slavei Mele, şi acest popor va sta în faţa acestui tron. (14/27 februarie 1994)

1274.+43. Ediţia 1995: Israele tată, tu cunoşti numele Meu măi Israele? Ia deschide Cartea şi-Mi arată [...]Acesta este numele Meu pentru cea de-a doua venire. Lumea [...] Dar tu înţelegi Israele tată? Tu ştii [...] (6 martie 1994)
1274.+43. Ediţia 2006: Israele, tu cunoşti numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea şi Îmi arată [...]Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. Lumea [...] Dar tu înţelegi, Israele? Tu ştii [...] (21 februarie/6 martie 1994)

1274.+44. Ediţia 1995: [...] peste cei mari şi peste cei mici şi voiesc ca cei mici să fie mari tată, [...] (6 martie 1994)
1274.+44. Ediţia 2006: [...] peste cei mari şi peste cei mici, şi voiesc pentru cei mici să fie mari, tată, [...] (21 februarie/6 martie 1994)
Din dorinţa de a “rezolva” cu orice preţ cacofonia “ca cei” apărută în ediţia întâi a cărţii, liderii pucioşi au realizat aici o construcţie verbală nefirească, bizară chiar: “voiesc pentru să fie” în loc de “voiesc ca să fie”.

1274.+45. Ediţia 1995: [...] peste poporul Său, peste cei mici şi peste cei mari tată. (6 martie 1994)
1274.+45. Ediţia 2006: [...] peste poporul Său, peste cei mici şi peste cei mari. (21 februarie/6 martie 1994)

1274.+46. Ediţia 1995: Ce durere grea măi Israele. Cum n-ai înţeles tu cele cereşti! (6 martie 1994)
1274.+46. Ediţia 2006: Ce durere grea, măi Israele! O, cum n-ai înţeles tu cele cereşti! (21 februarie/6 martie 1994)

1274.+47. Ediţia 1995: Că iată Israele, rezultatul tău nu este bun. (6 martie 1994)
1274.+47. Ediţia 2006: [...] că iată, Israele, lucrul tău nu este bun. (21 februarie/6 martie 1994)
Liderilor pucioşi nu le-a plăcut cuvântul “rezultatul”, li s-o fi părut că nu este destul de neaoş.
1274.+48. Ediţia 1995: Păi de ce v-am ales Eu din lume copii ai poporului Meu? (6 martie 1994)
1274.+48. Ediţia 2006: O, de ce v-am ales Eu din lume, copii ai poporului Meu? (21 februarie/6 martie 1994)

1274.+49. Ediţia 1995: Şi de aceea rezultatul este dureros şi de aceea rodul trupului tău este trupesc măi Israele. Că iată copii tăi se duc să fie trup. (6 martie 1994)
1274.+49. Ediţia 2006: [...] şi de aceea totul este dureros, şi de aceea rodul trupului tău este trupesc, măi Israele, că iată copiii tăi se duc să fie trup. (21 februarie/6 martie 1994)
Liderii pucioşi nu sunt consecvenţi. Nici aici nu le-a plăcut cuvântul “rezultatul”, dar l-au înlocuit cu “totul”, ca şi când ar fi echivalente!!
........................................................
1274.+50. Ediţia 1995: [...] că dacă nu vin numaidecât, iată se risipeşte trupul tău Israele al Harului... (6 martie 1994)
1274.+50. Ediţia 2006: [...] că dacă Eu nu vin numaidecât, se risipeşte trupul tău, Israele al harului. (21 februarie/6 martie 1994)
1274.+51. Ediţia 1995: [...] binecuvântat cu lucrare cerească măi creştine chemat şi ales şi binecuvântat tată. Să nu te mai aud că spui că nu eşti un popor ales [...] Tu spui aşa, da la Mine nu e tot aşa măi Israele şi-ţi voi cere altceva decât la lume tată. Oare [...] (6 martie 1994)
1274.+51. Ediţia 2006: [...] binecuvântat cu lucrare cerească, măi creştine chemat şi ales şi binecuvântat. Să nu te mai aud că spui că nu eşti un popor ales [...] Tu spui aşa, dar la Mine nu e tot aşa, măi Israele, şi îţi voi cere altceva decât la lume, tată. Oare [...] (21 februarie/6 martie 1994)
1274.+52. Ediţia 1995: [...] şi vom pune faţă în faţă rezultatul înţelepciunii. (6 martie 1994)
1274.+52. Ediţia 2006: [...] şi vom pune faţă în faţă rodul înţelepciunii. (21 februarie/6 martie 1994)
Pentru a treia oară în câteva rânduri, cuvântul “rezultatul” este considerat indezirabil şi în consecinţă e înlocuit, dar de fiecare dată e înlocuit cu altceva. Intervenţia liderilor pucioşi în “textul sacru” pucioşesc este mai mult decât evidentă. La ei “rezultatul” este echivalent fie cu “lucrul”, fie cu “totul”, fie cu “rodul”, iar schimbarea acestor echivalenţe de la o frază la alta este mai degrabă intenţionată (dezvăluind o oarecare fantezie), decât să fie rodul întâmplării.
1274.+53. Ediţia 1995: Dar iată ce vă spune Domnul Iisus Hristos, vă desluşeşte un înţeles adânc, iar voi fiţi cu duhul atent. Căci atunci când am lucrat peste apostolii Mei de-atunci, i-am ales pe cei 12 şi pe cei 70 şi i-am trimis pe cei 70, doi câte doi, pe unde aveam Eu apoi de trecut cu ucenicii Mei cei dintâi. Şi la întoarcere de la lucrul lor, ei veneau cu bucurie şi-Mi spuneau: [...] (6 martie 1994)
1274.+53. Ediţia 2006: Dar iată, Domnul Iisus Hristos vă desluşeşte un înţeles adânc, iar voi fiţi cu duhul atent, căci atunci când am lucrat peste apostolii Mei de atunci, i-am ales pe cei doisprezece şi pe cei şaptezeci, şi i-am trimis pe cei şaptezeci, doi câte doi, pe unde aveam Eu apoi de trecut cu ucenicii Mei cei întâi, iar la întoarcere de la lucrul lor ei veneau cu bucurie şi Îmi spuneau: [...] (21 februarie/6 martie 1994)
1274.+54. Ediţia 1995: Omul din puterea sa, nu poate scoate ceva bun, ci numai Domnul are această lucrare în om. Şi această aşezare s-a stricat în om încă de când Adam, cel dintâi a dat să se ridice peste puterea care-l crease pe el. (6 martie 1994)
1274.+54. Ediţia 2006: Omul din puterea sa nu poate scoate ceva bun, ci numai Domnul are această lucrare în om, şi această aşezare s-a stricat în om încă de când Adam a dat să se ridice peste puterea care-l crease pe el. (21 februarie/6 martie 1994)
Pucioşii lansează aici o nouă erezie, exacerbând concepţia maniheistă conform căreia trupul omului este rău prin natura sa. În acest sens, ei extind teoria corupţiei fiinţei umane la întreaga ei alcătuire: trup şi suflet. Nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul, omul nu mai e în stare de nimic bun. Biblia afirmă că, dimpotrivă, omul poate face orice lucru bun prin credinţa lui sinceră şi fermă în Dumnezeu, şi aceasta este puterea lui: credinţa. Cu această putere omul ar putea muta şi muntele în mare, dacă ar voi, fără ca aceasta să fie neapărat şi voia lui Dumnezeu, ci doar îngăduinţa Lui. De asemenea, sfinţii părinţi ai Bisericii s-au străduit - întotdeauna cu tact şi cu îndelungă rabdare, şi nu arareori cu uimitoare adâncime - să arate că materia, lumea materială, nu numai că nu este rea, dar pentru om ea constituie o condiţie fundamentală a binelui în viaţa pământească.
Cităm un text după Pr. Prof. D. I. Belu, care valorifică gândirea sfinţilor părinţi pe această temă:
Scrie Sfantul Serapion: "Maniheii zic: am purtat un corp al satanei, dar sufletul e al lui Dumnezeu. Corpul a fost facut rau, prin insasi natura sa, ca unul ce provine din materia cea rea; sufletul insa a fost facut bun, avandu-si inceputul in izvorul binelui. Exista deci, doua principii si doua substante, ambele fiind cauze: una a trupului rau, cealalta, a sufletului bun. Asadar, sufletul e bun si corpul rau. Dar intrebam noi: Cum se face ca trupul da dovada de infranare, iar sufletul adesea, de lipsa de cumpatare? Cum se face ca nici unul nici altul nu raman in randuiala lor, cand ceea ce e al diavolului trece de partea lui Dumnezeu, iar ceea ce e al lui Dumnezeu trece de partea diavolului?". Daca trupul ar fi rau prin natura, cum zic Maniheii, logic ar fi ca el sa se arate ca atare in toate actiunile lui. Tot asa sufletul, daca ar fi bun in mod absolut, n-ar trebui sa incline in nici un chip spre cele ale diavolului. Experienta ne arata insa ca "trupul slujeste adesea lui Dumnezeu, prin aceea ca se infraneaza, iar sufletul ajunge sa slujeasca diavolului prin aceea ca isi pierde credinta si rosteste blasfemii".
Trupul care-si infraneaza pornirile e un trup al virtutii, si trupul virtuos poate fi templu al Duhului Sfant. Numai in cazul ca n-ar exista decat trupuri desfranate si n-ai intalni nici macar unul singur cumpatat, stapan pe el insusi, numai "in acest caz am putea atribui trupurilor un rau ontologic". Dar cand atatea trupuri au dat si dau dovada de infranare, ca au devenit si devin locuinta a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant, "cum n-ar fi absurd si ridicol ceea ce spun aceia (maniheii)?" .
Sfantul Serapion valorifica contra tezei maniheice si faptul ca prin unele trupuri omenesti s-au operat lucruri neobisnuite. In aceasta privinta mentioneaza episodul cu mortul aruncat peste oasele lui Elisei (II, R. 13, 21). Numai admitand ca trupurile nu sunt prin natura lor rele, ne putem explica faptul ca cel putin unele din ele ajung la o atat de inalta virtute incat sunt venerate ca instrumente ale puterii dumnezeiesti.

În acest moment putem descifra şi motivul pentru care pucioşii îl “corectează” pe Dumnezeul lor imaginar, eliminând cuvintele incomode “cel dintâi” (aici fiind vorba de Adam). Aşadar, nu au fost mai multe “căderi” ale omului, dintre care cea a lui Adam a fost “cea dintâi”. A fost doar “una şi bună”, cea a lui Adam, care a adus schimbarea catastrofală în rău a fiinţei omului, făcându-l în mod deplin şi definitiv “rău în sine”.
Scopul ascuns al pucioşilor este acela de a demonstra că nicăieri nu mai este vreun om bun decât acolo unde este Dumnezeu, iar Dumnezeu care lucrează în om este acum (după concepţia lor) numai la Pucioasa. Aşadar, Noul Ierusalim de la Pucioasa este singura trambulină ideologică disponibilă pentru relansarea mântuirii omului, iar mântuirea adusă omenirii acum 2000 de ani prin jertfa pe cruce a Mântuitorului devine superfluă.
............................................

1274.+55. Ediţia 1995: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Măi tată, nimeni în afară de Mine, Fiul Tatălui, n-a văzut pe satana când a căzut din cer. [...] iată de aceea le-am amintit aceasta apostolilor Mei [...] (6 martie 1994)
1274.+55. Ediţia 2006: «Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer». Nimeni în afară de Mine, Fiul Tatălui, n-a văzut pe satana când a căzut din cer. [...] iată, de aceea le-am amintit Eu aceasta apostolilor Mei [...] (21 februarie/6 martie 1994)
1274.+56. Ediţia 1995: Nu numiţi bucurie această lucrare, ci altceva să numiţi voi bucurie, altceva tată. Şi fiţi atenţi [...] (6 martie 1994)
1274.+56. Ediţia 2006: Nu numiţi bucurie această lucrare, ci altceva să numiţi voi bucurie, şi fiţi atenţi [...] (21 februarie/6 martie 1994)
1274.+57. Ediţia 1995: [...] soldatul nu se numeşte biruitor în luptă decât în clipa când termină războiul în întregime măi copii şi nu în vremea luptei. (6 martie 1994)
1274.+57. Ediţia 2006: [...] soldatul nu se numeşte biruitor în luptă decât în clipa când termină războiul în întregime, şi nu în vremea luptei, măi copii. (21 februarie/6 martie 1994)
1274.+58. Ediţia 1995: Şi când îl scrisesem? Când i-am ales pentru lucru, pentru ca să-i trimit în numele Meu. Demonii li se supuneau că auzeau de numele Meu, pentru că de aceea i-am trimis, [...] (6 martie 1994)
1274.+58. Ediţia 2006: Şi când îl scrisesem? Când i-am ales pentru lucru ca să-i trimit în numele Meu. Demonii li se supuneau, că auzeau de numele Meu, iar Eu de aceea i-am trimis, [...] (21 februarie/6 martie 1994)

1274.+59. Ediţia 1995: Eu Domnul Iisus Hristos merg în călătorie cu fiii Cuvântului Meu, cu fiii tatălui Meu... Mergem ca să vestim celor vii şi celor morţi învierea, tată. Ferice celor ce ies în calea învierii care străbate prin lucrarea ei cerul şi pământul, ca să le facă noi pe toate. Iată de ce v-am ales şi v-am pregătit, ca să mergeţi pentru Mine şi întru numele Meu cu vestea împărăţiei cerurilor care se aşează văzut ca să împărăţească.
Binecuvântată să vă fie calea şi călătoria şi voi copii ai acestei lucrări cereşti, că mare este această lucrare de cuvânt între lucrările Mele prin veacuri. Iată poposim în această cetate a Clujului, aici unde am Eu pe cel uns de Mine cu această lucrare tată şi el, iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, el se teme tată, se teme de oameni. Dar Eu îl iubesc şi-l aştept cu multă răbdare şi cu multă iertare. (20 martie 1994)
1274.+59. Ediţia 2006: Eu, Domnul Iisus Hristos, merg în călătorie cu fiii cuvântului Meu, cu fiii tatălui Meu; ei în Mine şi în Tatăl, iar Eu în Tatăl şi în ei.
Pace vouă, fiilor! Pace vouă, şi sunt cu voi pe cale: Eu şi cuvântul Meu. Mergem o clipă în călătorie, pentru ca să las prin voi binecuvântarea Mea peste lucrarea Mea cu voi, că merg din loc în loc cu lucrarea Mea şi cu voi. Mergem ca să vestim celor vii şi celor morţi învierea, tată. Ferice celor ce ies în calea învierii, care străbate prin lucrarea ei cerul şi pământul, ca să le facă noi pe toate. V-am ales şi v-am pregătit ca să mergeţi pentru Mine şi întru numele Meu cu vestea împărăţiei cerurilor, care se aşează văzut ca să împărăţească. Binecuvântată să vă fie calea, şi voi, copii ai acestei lucrări cereşti, că mare este această lucrare de cuvânt între lucrările Mele prin veacuri.
Poposim în această cetate a Clujului, aici, unde am Eu pe cel uns de Mine cu această lucrare, şi el iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, el se teme, fiilor, se teme de oameni, dar Eu îl iubesc şi îl aştept cu multă răbdare şi cu multă iertare. [...] (7/20 martie 1994)

1274.+60. Ediţia 1995: ...şi de aceea trebuie să fii tare în credinţă, Israele. Eu aşa am spus: “voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor şi cuvântul Meu este adevărul”. Şi iată ce lucrare fac cu tine popor iubit, că am cuvântul Meu în mijlocul tău şi sunt cu tine după cum am cuvântat şi iată acum e pe sfârşite lucrarea Mea cea de două veacuri după cum scrie în Scripturi şi va fi să Mă las descoperit lângă tine popor al Domnului. (7 aprilie 1994)
1274.+60. Ediţia 2006: ...şi de aceea trebuie să fii tare în credinţă, Israele. Eu sunt mereu, mereu lângă tine, dar stau nevăzut, tată, şi tu ar trebui să Mă vezi, să Mă vezi de-acum, că Eu aşa am spus: «Voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor» şi cuvântul Meu este adevărul, şi iată ce lucrare fac cu tine, popor iubit, că am cuvântul Meu în mijlocul tău, şi sunt cu tine, după cum am cuvântat. Acum e pe sfârşite lucrarea Mea cea de două veacuri, după cum scrie în Scripturi, şi tu va fi să Mă vezi, tată, va fi să Mă las descoperit lângă tine, popor al Domnului. (25 martie/7 aprilie 1994)
În textul din ediţia 2006, liderii pucioşi inserează în mod repetat propoziţii care-i sugerează poporului pucios că în curând i se va împlini o promisiune nouă: Îl va vedea pe Hristos aievea. Au trecut anii şi promisiunea dată a rămas promisiune neonorată.

1274.+61. Ediţia 1995: Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum 2000 de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă fac trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc măi Israele, ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată iar M-a trimis la tine şi stau cu tine de 40 de ani. O, ce mult te iubesc Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori. (7 aprilie 1994)
1274.+61. Ediţia 2006: Am venit la tine prin cuvânt, am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc, măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori! (25 martie/7 aprilie 1994)

1274.+62. Ediţia 1995: De aceea am numit Eu acest loc, lucrare de Emaus, că iată, aici e locul... (7 aprilie 1994)
1274.+62. Ediţia 2006: De aceea am numit Eu acest loc lucrare de Emaus (Ro-Emaus, Târgovişte, n.r.), că iată, aici e locul... (25 martie/7 aprilie 1994)
Adăugând această paranteză, liderii pucioşi vor să expliciteze textul, arătând că este vorba de una din locaţiile pretinse “mânăstireşti”, denumită conspirativ “Ro-Emaus” şi implantată în ograda lui nea’Didi, într-una din suburbiile oraşului Târgovişte. La început, locaţia era chivernisită de câţiva băieţi, apoi băieţii au fost mutaţi la Pucioasa şi în locul lor au fost “închinoviate” mai multe fete.

1274.+63. Ediţia 1995: Eu iubesc acest loc care s-a întocmit prin cuvântul Meu şi vă iubesc pe voi măi copii care aţi împlinit cuvântul Meu. (7 aprilie 1994)
1274.+63. Ediţia 2006: Eu iubesc acest loc care s-a întocmit prin cuvântul Meu, şi vă iubesc pe voi, copii care aţi împlinit cuvântul Meu. (25 martie/7 aprilie 1994)
Aici, ca şi prin alte locuri, liderii pucioşi mai fac din când în când câte o cosmetizare de formă a textului iniţial, ca să nu pară că vine de la un Dumnezeu prea sfătos, superficial sau hâtru, ci de la unul serios, profund, academic şi grav.

1274.+64. Ediţia 1995: Adică cum omul fără Mine? (7 aprilie 1994)
1274.+64. Ediţia 2006: Cum adică omul fără Mine? (25 martie/7 aprilie 1994)
Liderii pucioşi se arată grijulii cu efectul de imagine care se răsfrânge asupra Dumnezeului lor. O cacofonie banală li se pare a fi atât de periculoasă, încât merită să faci pe furiş o inversiune “ca s-o salvezi”. Poate că n-o s-o observe nimeni de la o ediţie la alta, că doar n-o sta cineva că cântăreaască toate cuvintele şi toate literele. Şi oricum, riscul e mai mic decât să laşi cacofonia să se tolănească ca o nesimţită printre rostirile sublime ale divinităţii.

1274.+65. Ediţia 1995: ...alegeţi-vă de-a dreapta Mea, cei ce vreţi ca cerul şi deosebiţi-vă... (7 aprilie 1994)
1274.+65. Ediţia 2006: ...alegeţi-vă de-a dreapta Mea, cei ce vreţi ca în cer, şi deosebiţi-vă.. (25 martie/7 aprilie 1994)
A doua cacofonie pe aceeaşi pagină! Liderii pucioşi se dovedesc însă a fi vigilenţi şi o rezolvă cu subtilitate. Obiectivul lor principal pentru ediţia 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” pare a fi “zero cacofonii!”

1274.+66. Ediţia 1995: Intraţi în arca Mea, Eu sunt cârmaciul. Intraţi şi nu umblaţi pe drumurile lumii, că cei dintre voi care n-au ascultat să nu umble pe drum, au fost fost înghiţiţi de golul de sub picioarele lor. (7 aprilie 1994)
1274.+66. Ediţia 2006: Intraţi în arca Mea. Eu sunt cârmaciul. Intraţi şi nu umblaţi pe drumurile lumii, căci cei dintre voi care n-au ascultat să nu umble pe drum, au fost fost înghiţiţi de golul de sub picioarele lor. (25 martie/7 aprilie 1994)
Ăsta da, ghinion! A treia cacofonie în acelaşi text! Ce să-i faci, se mai întâmplă şi la case mari. Liderii pucioşi sunt însă consecvenţi. Zeci de cacofonii pe care le-au găsit în ediţia iniţială a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” au fost masacrate fără milă, folosind ei pentru asta tot felul de soluţii ingenioase prin care “să se salveze” puritatea melodică a glăsuirii “Cârmaciului” şi transformându-i limbajul marinăresc într-unul academic. Mergea la fel de bine şi varianta “că aceia dintre voi”, poate chiar mai bine pentru limbajul vorbit faţă de cel scris. Combinaţia “căci cei” nu pare credibilă şi nici naturală pentru vorbirea curentă. Pare a fi tot o cacofonie, până la urmă.

1274.+67. Ediţia 1995: Acela este om căzut de la Mine prin neascultare şi degeaba dai tu creştine să spui altfel, că tot Eu am dreptate. Chiar dacă ţie nu-ţi place că aşa este, omul care calcă legile lui Dumnezeu, nu este omul lui Dumnezeu. Oare degeaba zice Scriptura că legea nu desăvârşeşte? (7 aprilie 1994)
1274.+67. Ediţia 2006: Acela este om căzut de la Mine prin neascultare, şi în zadar dai tu, creştine, să spui altfel, că tot Eu am dreptate. Chiar dacă ţie nu-ţi place că aşa este, omul care calcă legile lui Dumnezeu, nu este omul lui Dumnezeu. Oare, în zadar zice Scriptura că legea nu desăvârşeşte? (25 martie/7 aprilie 1994)
Şi mai zice Scriptura, cu vorbele ei, o zicere care a devenit proverb: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. Liderii pucioşi însă, se pare că fac exact invers: “Ce ţie nu-ţi place, altuia îi face!” Dacă nu le-a plăcut lor cuvântul “degeaba”, nu au stat degeaba, ci i-au făcut-o celui care l-a folosit în text: i l-au schimbat cu expresia “în zadar”. Dar zice textul cu pricina: ” degeaba dai tu creştine să spui altfel, că tot Eu am dreptate.” Deci degeaba dau creştinii pucioşi să spună altfel decât era, că tot El avea dreptate.

1274.+68. Ediţia 1995: Dar cine vrea să aibă această lucrare cerească şi să i se dea lucru de Nou Ierusalim şi de faptă prin cuvânt, acela să treacă de-a dreapta Mea şi Eu îi voi da de lucru în lucrarea Mea. Copiilor şi copilaşilor... (7 aprilie 1994)
1274.+68. Ediţia 2006: Dar cine vrea să aibă această lucrare cerească şi să i se dea lucru de nou Ierusalim şi de faptă prin cuvânt, acela să treacă de-a dreapta Mea, şi Eu îi voi da de lucru în lucrarea Mea. Amin. Copiilor şi copilaşilor... (25 martie/7 aprilie 1994)

1274.+69. Ediţia 1995: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi şi lucraţi de la Mine tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine ...Veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume. La învăţătura Mea ... (7 aprilie 1994)
1274.+69. Ediţia 2006: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi, şi lucraţi de la Mine, tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine. Copilaşii şi tinerii poporului Meu să ia aminte la glasul Meu şi să se apropie de Mine.[...] Iată, grăiesc cu voi, copilaşilor şi tinerilor curaţi cu trupul şi cu inima[...] Copilaşilor şi tinerilor, cei ce sunteţi vii, ci ce înviaţi la glasul Meu, voiesc să fac din voi o plămadă cerească, tată, o alifie şi un har nou cu care să-Mi ung ranele făcute de neascultarea poporului Meu care a greşit şi care nici acum nu voieşte altfel.[...] Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum.[...] Veniţi voi, tată, şi staţi cuminţi cu Mine şi învăţaţi de la Mine ce este această lucrare prin care am păstorit Eu pe părinţii voştri, pe fraţii voştri cei mai mari. Veniţi la Mine, şi lăsaţi-vă veniţi, şi să vă lase părinţii voştri să veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume; la învăţătura Mea ... (25 martie/7 aprilie 1994)

1274.+70. Ediţia 1995: ... Am lecţii multe de coborât peste Israel, peste păstori şi peste oi, peste cei dintâi şi peste cei de pe urmă. Am de vestit vestirea cea mare peste mulţimi tată. Aşa cum am poposit la poarta cetăţilor poporului Meu, tot aşa merg acum printre mulţimi. Merg cu trimişii Mei, aşa cum mirele de la nuntă trimite vorniceii cu cofiţele, care vin pe la porţi şi cheamă mulţimea la nuntă. Eu sunt Mirele, voi sunteţi mireasa Mea şi mulţimea cea care primeşte acum bunăvestirea, [...] Pace ţie iubitul Meu Israel! Amin!... (7 aprilie 1994)
1274.+70. Ediţia 2006: Am lecţii multe de coborât peste Israel, peste păstori şi peste oi, peste cei dintâi şi peste cei de pe urmă. Am de vestit vestirea cea mare peste mulţimi, tată. Aşa cum am poposit la poarta cetăţilor poporului Meu, tot aşa merg acum printre mulţimi, merg cu trimişii Mei, aşa cum mirele de la nuntă trimite vorniceii cu cofiţele pe la porţi şi cheamă mulţimea la nuntă. Eu sunt Mirele, voi sunteţi mireasa Mea, iar mulţimea cea care primeşte acum bunăvestirea, [...] Pace ţie iubitul Meu Israel! Amin!... (25 martie/7 aprilie 1994)
Probabil că liderii pucioşi s-au temut că cititorul va înţelege greşit, ba că ar fi posibil ca să vină cofiţele pe la porţi şi să cheme mulţimea la nuntă, ba că aceşti “păstori” şi aceste “oi” ar fi concomitent şi mireasa, şi mulţimea... Aşa că au operat discret cosmetizările de mai sus.

1274.+71. Ediţia 1995: Tot aşa şi acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei, în mijlocul bisericii Mele, dar iată biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este tată. Nu Mă preţuieşte şi trec prin ea ca un necunoscut şi nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunoaşte pe Cuvântul. (23 aprilie 1994)
1274.+71. Ediţia 2006: Tot aşa şi acum. Am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este, şi nu Mă preţuieşte, şi trec prin ea ca un necunoscut, şi ea nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii. (10/23 aprilie 1994)

1274.+72. Ediţia 1995: ...Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor şi iată trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii Mei şi să nu lucrez pe neştire. (23 aprilie 1994)
1274.+72. Ediţia 2006: Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor, şi iată, trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii şi să nu lucrez pe neştire. (10/23 aprilie 1994)

1274.+73. Ediţia 1995: [...] şi iată ce vă spun.Vă amintesc de cuvântul Meu adus vouă, că aşa v-am spus. V-am spus să credeţi în Mine [...] dar Eu voi întoarce armele lor spre ei [...] O, tată şi iată, această cetate a dat din ea preţul pentru ocrotirea lucrării Cuvântului Meu, şi [...] i-a doborât pe cei ce se întărise peste Dumnezeu [...] copii ai Cuvântului Meu [...] şi să le aşezăm pe toate la locul lor dintru începutul lor, [...] (23 aprilie 1994)
1274.+73. Ediţia 2006: [...] şi iată ce vă spun: vă amintesc de cuvântul Meu adus vouă, că v-am spus să credeţi în Mine [...] ca să vă piardă dinaintea Mea, şi v-am făgăduit vouă cu puţin înainte, că vor veni spre voi, dar Eu voi întoarce atunci armele lor spre ei, [...] Şi iată, această cetate a dat din ea preţul pentru ocrotirea lucrării cuvântului Meu, şi [...] i-a doborât pe cei ce se întăriseră peste Dumnezeu, [...] copii ai cuvântului Meu [...] şi să le aşezăm pe toate la locul lor cel dintru începutul lor, [...] (10/23 aprilie 1994)

1274.+74. Ediţia 1995: Ei vă învinuiesc de mândrie, şi Eu iată ce spun. Rostesc cuvânt şi spun: o, de-ar cădea toată făptura în ceea ce sunteţi voi căzuţi, căci [...] (23 aprilie 1994)
1274.+74. Ediţia 2006: Ei vă învinuiesc de mândrie, dar Eu rostesc cuvânt şi spun: o, de ar cădea toată făptura în ceea ce sunteţi voi căzuţi! căci [...](10/23 aprilie 1994)

1274.+75. Ediţia 1995: Dar n-am făgăduit Eu acest har al Duhului Adevărului pe care lumea nu-L cunoaşte? Şi iată, nici fii credinţei nu-L cunoaşte întru lucrarea Sa. (23 aprilie 1994)
1274.+75. Ediţia 2006: Dar n-am făgăduit Eu acest har al Duhului Adevărului pe care lumea nu-L cunoaşte? Şi iată, nici fii credinţei nu-L cunosc pe El întru lucrarea Sa. (10/23 aprilie 1994)

1274.+76. Ediţia 1995: [...] şi Eu Mă voi lăsa văzut după cum este scris.
Copii ai vestirii cuvântului Meu, iată vin după voi cu cuvântul meu, ca să începem lucru împreună peste această cetate care are trecere la Mine. Ea a plătit preţul vostru şi Eu v-am izbăvit pe voi. Şi pe cei ce-au plătit preţul vostru le-am dat loc aparte până la arătarea Mea, până la ziua cea mare tată. Şi pe voi v-am îndemnat să staţi tari întru lucrarea Mea [...] (23 aprilie 1994)
1274.+76. Ediţia 2006: [...] şi Eu Mă voi lăsa văzut după cum este scris. Amin.
Copii ai vestirii cuvântului Meu, vin după voi cu cuvântul meu, ca să începem lucrul împreună peste această cetate care are trecere la Mine. Ea a plătit preţul vostru, şi Eu v-am izbăvit pe voi, iar celor ce au plătit preţul vostru le-am dat loc aparte până la arătarea Mea, până la ziua cea mare, tată, iar pe voi v-am îndemnat să staţi tari întru lucrarea Mea [...] (10/23 aprilie 1994)

1274.+77. Ediţia 1995: Da de unde, că ei împung pe Cuvântul şi ei nu ştiu şi nu înţeleg că voi lucraţi tot ce vă aduc Eu să lucraţi pentru făptura cea căzută. Şi voi lucraţi tot ce vă aduc, lucraţi întru Mine, aşa cum şi Eu am lucrat întru Tatăl după întruparea Mea din om. (23 aprilie 1994)
1274.+77. Ediţia 2006: Da’ de unde! că ei împung pe Cuvântul, şi ei nu ştiu şi nu înţeleg că voi lucraţi tot ce vă aduc Eu să lucraţi pentru făptura cea căzută, şi lucraţi întru Mine, aşa cum şi Eu am lucrat întru Tatăl după întruparea Mea din om. (10/23 aprilie 1994)


1274.+78. Ediţia 1995: Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am cerut ca să staţi sub ascultarea voii Mele şi să lăsaţi voia voastră şi nu este har mai presus de harul celor ce se dau lui Dumnezeu la cererea lui Dumnezeu întru frângerea voii cele libere. (23 aprilie 1994)
1274.+78. Ediţia 2006: Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am cerut ca să staţi sub ascultarea voii Mele şi să lăsaţi voia voastră şi nu este har mai presus de harul celor ce se dau lui Dumnezeu la cererea lui Dumnezeu întru frângerea voii libere. (10/23 aprilie 1994)
Deşi există un singur har, care lucrează prin puteri harice sau harisme, aici pucioşii inventează conceptul de haruri ierarhizate, unele mai mari decât celelalte, dintre care, desigur, cel mai presus har este harul primit de pucioşi “la cererea lui Dumnezeu” şi prin “frângerea voii lor libere”. În Biblie nu se vorbeşte însă nicăieri despre haruri, iar singura dată când se foloseşte expresia “har peste har” este atunci când e vorba de mai mulţi primitori ai harului (v. Ioan 1,16). În textul fabricat de ei, pucioşii nu sesizează contradicţia majoră între actul alegerii şi actul cererii care, spun ei, vin de la acelaşi “Dumnezeu”. Ei pretind că acelaşi “Dumnezeu” i-a şi ales pe pucioşi ca să le dea cel mai mare har, dar tot El le-ar fi cerut lor ca să-şi frângă voia liberă ca astfel ei să-I valideze alegerea Lui. Dacă presupunem că ei nu şi-ar înfrânt voia liberă, atunci ce fel de alegere ar mai fi fost în prealabil? Căci dacă într-adevăr Dumnezeu le-a cerut lor să I se supună iar ei, după o matură reflecţie, I-au ascultat cererea, atunci nu mai putea fi vorba de o alegere a Lui, ci de alegerea lor. Dar în aceeaşi frază, puţin mai înainte, se citase corect din Scriptură, care spunea exact invers: “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”. Iisus Şi-a ales ucenicii Săi dar, odată ce i-a ales, le-a impus voia Sa. El nu le-a cerut ucenicilor să-şi frângă voia liberă, ci El le-a frânt voia prin majestatea fiinţei Sale, căci El le-a poruncit ca un Împărat Care este în drept să le ceară slujitorilor săi: “ Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.” (Marcu 1,17) Deci ei nu L-au întrebat cine este şi cu ce drept le cere aşa ceva ci, îndată şi necondiţionat, L-au ascultat. Iar El le-a dat mai târziu har şi le-a dat putere, fără a-i întreba nici atunci dacă sunt sau nu de acord să le primească: “Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile.” (Luca, 9,1). Abia mai târziu i-a numit prieteni, care ştiu ce face Acela care le-a fost stăpân, au voie liberă şi o folosesc după placul inimii: “De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.” (Ioan 15,15). Dar ei au continuat să-L privească mai departe cu sfiiciune, ca pe un stăpân şi Domn: “Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul.” (Ioan 21,12)

1274.+79. Ediţia 1995: [...] aceia nu cred în Dumnezeu şi nu păzesc cuvântul Meu...
Binecuvântaţi să fiţi voi cei care luaţi cuvântul Meu să-l duceţi la Timişoara şi la copiii care au misiunea vestirii Cuvântului lui Dumnezeu. Sunt cu voi pe cale tată [...] întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări. Binecuvântată să fie România, ţara întoarcerii Mele la ai Mei [...] Şi se va coborî pe pământ cer şi pământ nou întocmit la cuvântul Meu. [...] şi va lucra lucrare de Nou Ierusalim [...] iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi fac cer şi pământ nou şi om nou [...] căci noul Ierusalim se coboară din cer şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei. (23 aprilie 1994)
1274.+79. Ediţia 2006: : [...] aceia nu cred în Dumnezeu şi nu păzesc cuvântul Meu.
Se binecuvintează călătoria voastră, copii ai rostirii cuvântului Meu peste mulţimi. Binecuvântaţi să fiţi voi, cei care luaţi cuvântul Meu să-l duceţi la Timişoara şi la copiii care au misiunea vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Sunt cu voi pe cale, tată [...] întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări. Amin.
Binecuvântată să fie România, ţara întoarcerii Mele la ai Mei [...] Şi se va coborî pe pământ cer nou şi pământ nou, întocmit la cuvântul Meu. [...] şi va lucra lucrare de nou Ierusalim [...] iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi fac cer nou şi pământ nou şi om nou [...] căci Noul Ierusalim se coboară din cer, şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei. (10/23 aprilie 1994)
Liderii pucioşi corectează sintagma “cer şi pământ nou” pentru a o armoniza cu cea originală, cea aflată în Scriptură (“cer nou şi pământ nou” - v. Isaia, 65,17; 2 Petru 3,13; Apoc, 21, 1). Faptul că în ediţia întâi a cărţii apăruse de două ori expresia neglijentă şi incorectă gramatical “cer şi pământ nou” dovedeşte că nu era vorba nicidecum de o omisiune apărută la dactilografierea textului, ci era o formulare conştientă a autorului. Liderii pucioşi caută prin această corecţie să-l pună la adăpost pe autor (despre care ei pretind că “este Dumnezeu”) de eventualele critici ale unor cititori mai habotnici sau chiţibuşari.

1274.+80. Ediţia 1995: [...] şi întru slavă. O, iată suflu peste tine, [...] (23 aprilie 1994)
1274.+80. Ediţia 2006: [...] şi întru slavă! Suflu peste tine, [...] (10/23 aprilie 1994)

1274.+81. Ediţia 1995: Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu Mihail al României, căci iarăşi înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcerea acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea şi aşteptarea şi intrările şi ieşirile şi duhul şi iubirea şi credinţa lui în lucrările Mele peste România şi peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România. Iată noi le fac pe toate. Eu aşa am făgăduit, dar e mare lucru să înţeleagă omul ce va să zică această împlinire. De 2000 de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea şi fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieşit cu lucrarea cuvântului şi voi lucra prin cuvânt şi Cuvântul se va întrupa şi toate se vor înoi la cuvântul lui Dumnezeu.
Rostesc binecuvântare peste păstorul din această cetate, peste cel blând, peste cel credincios, dar vreau să fie credincios şi să-i dea şi celui plăpând pe care l-am scris în această Carte şi care s-a ascuns de Dumnezeu. Vai celor ce-au stins lumina acestei lucrări din inima acestui fiu al Meu care a greşit lui Dumnezeu clătinându-se. Să fie duh de credinţă peste duhul Bisericii Mele şi să învieze sfinţenia care care va sta înaintea Mea în Biserica Mea. Iată vin la turma Mea şi ea se întoarce de la Mine. Eu sunt şi ea se întoarce cu spatele la Mine, dar Eu o voi tămădui de necredinţă şi voi sufla peste ea şi ea va sta înaintea Mea.
Pace cerească peste păstorul bisericii din această cetate. Pace ţie păstor al Bisericii Mele, căci biserica este cerească tată, nu este pământească, precum nici Eu nu sunt. Eu sunt din cer nu din pământ şi tot aşa şi Biserica Mea, care voieşte cu Mine şi cu cerul. Pace ţie şi nu privi cu îndoială lucrul Meu din vremea aceasta. Eu sunt. Întru cuvântul glasului Meu lucrez şi am iesle de coborâre a glasului Meu, Eu sunt cu România, dar vreau să fie viu trupul Bisericii Mele şi să stea cu faţa spre părinţi ca să se întoarcă şi părinţii cu faţa şi să lucreze din cer peste biserică părinţii şi să se vadă peste ea chipul ei cel dintâi... (23 aprilie 1994)
1274.+81. Ediţia 2006: Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăşi înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcerea acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea şi aşteptarea, intrările şi ieşirile, duhul şi iubirea şi credinţa lui în lucrările Mele peste România şi peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.
«Iată, noi le fac pe toate». Eu aşa am făgăduit, dar e mare lucru să înţeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea şi fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieşit cu lucrarea cuvântului, şi voi lucra prin cuvânt, şi cuvântul se va întrupa şi toate se vor înoi la cuvântul lui Dumnezeu.
Rostesc binecuvântare peste păstorul bisericii din cetatea Timişoara, (Notă: Este vorba de mitropolitul Nicolae al Banatului. Liderii pucioşi “corectează” textul introducând cuvântele bisericii şi Timişoara ca cititorul să înţeleagă despre cine este vorba, deoarece textul vorbeşte în continuare despre doi arhierei: Nicolae al Banatului şi Irineu al Clujului. Pentru a nu se creea confuzie între ei, îndată liderii pucioşi vor preciza şi numele celui de-al doilea arhiereu, printr-o nouă “corecţie”) peste cel blând, peste cel credincios, dar vreau să fie credincios, şi să-i dea şi celui plăpând pe care-l am scris în această Carte şi care s-a ascuns de Dumnezeu. Vai celor ce au stins lumina acestei lucrări din inima acestui fiu al Meu, Irineu, care a greşit lui Dumnezeu clătinându-se. Să fie duh de credinţă peste duhul bisericii Mele şi să învieze sfinţenia care care va sta înaintea Mea în biserica Mea. Iată, vin la turma Mea, şi ea se întoarce de la Mine. Eu sunt, şi ea se întoarce cu spatele la Mine, dar Eu o voi tămădui de necredinţă şi voi sufla peste ea, şi ea va sta înaintea Mea.
Pace cerească peste păstorul bisericii din această cetate! Pace ţie, păstor al bisericii Mele, căci biserica este cerească, nu este pământească, precum nici Eu nu sunt. Eu sunt din cer, nu din pământ, şi tot aşa şi biserica Mea, care voieşte cu Mine şi cu cerul. Pace ţie, şi nu privi cu îndoială lucrul Meu din vremea aceasta. Eu sunt. Întru cuvântul glasului Meu lucrez, şi am iesle de coborâre a glasului Meu. Eu sunt cu România, dar vreau să fie viu trupul bisericii Mele din ea şi să stea cu faţa spre părinţi, ca să se întoarcă şi părinţii cu faţa, şi să lucreze din cer peste biserică părinţii, şi să se vadă peste ea chipul ei cel dintâi. Amin.
Pace vouă, celor ce staţi cu cuvântul Meu înaintea mulţimilor din această cetate! Şi vom merge cu vestea cererască până la ziua de odihnă.
Pace vouă, celor ce aţi adus cuvântul Meu de la ieslea lui pentru această cetate, ca să fie întocmit şi rostit pentru ea! Pace şi Ierusalim nou şi ceresc peste duhul şi trupul acestei cetăţi!
Pace şi biruinţă pentru cărarea unsului Meu Mihail, căci cerul sfânt duce luptă spre biruinţă pentru întoarcerea celui uns. Eu sunt. Pace vouă! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu.
Pace peste Israel! căci Israel înseamnă popor credincios lucrărilor cereşti, întru duh dumnezeiesc. Amin, amin, amin. (10/23 aprilie 1994)


1274.+82. Ediţia 1995: "Eu sunt. Bucuraţi-vă şi iarăşi zic bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi iată, tată, sunt cu voi cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi cei din urmă, cei dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă şi ca să fii tu creştin, tată, creştin după adevărul numelui Meu." (1 mai 1994)
1274.+82. Ediţia 2006: "Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu." (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+83. Ediţia 1995: "Acesta este numele Meu măi Israele şi din el vine numele de creştin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viaţa ta cu numele de creştin, căci tu trebuie să semeni cu Cel de la care se desprinde acest nume minunat.
...Hristos a înviat! creştinii Mei care purtaţi întru adevăr acest nume minunat. Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine tată. Hristos a înviat întru întreită cântare şi urare şi adeverire. Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere şi asemănare de înviere. Şi bucurie în inimile voastre tată. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea tată." (1 mai 1994)
1274.+83. Ediţia 2006: "Acesta este numele Meu, Israele, şi din el vine numele de creştin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viaţa ta cu numele de creştin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.
O, popor creştin, să te lupţi, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca şi cu tine, şi am multe să-ţi cer, şi să le văd peste tine,ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creştin, cu nume nou, după numele Meu rostit.
Israele, pace ţie! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ţie! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte şi te întăreşte întru Mine şi de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu şi în numele tău, tot cerul rosteşte odată cu Mine şi cu tine salutul Paştelui Meu şi al tău: Hristos a înviat! Şi tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!“. Adevărat să fie acest răspuns peste fiinţa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.
Hristos a înviat, creştinii Mei, care purtaţi întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare şi urare şi adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, şi asemănare de înviere, şi bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată." (18 aprilie/1 mai 1994)
1274.+84. Ediţia 1995: "Mare suspinare pe îngeri şi pe sfinţi că n-au şi ei loc în biserici şi în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii tată. Că iată, una este să zici biserică şi alta este să zici Biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii Biserică a lui Iisus Hristos, iubita şi micuţa Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii tată, care se foloseşte de numele lui Iisus Hristos şi care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinţi şi pe îngeri şi pe Domnul tată. Se strânge şi face fărădelege în biserică şi în casa ei şi în jurul ei şi blesteamă şi înjură şi fumează şi face desfrânare şi destrăbălare şi nu văd tată să doară pe careva această blasfemie dureroasă." (1 mai 1994)
1274.+84. Ediţia 2006: "Mare suspinare este pe îngeri şi pe sfinţi că n-au şi ei loc în biserici şi în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, şi alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita şi micuţa Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se foloseşte de numele lui Iisus Hristos şi care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinţi şi pe îngeri şi pe Domnul, se strânge şi face fărădelege în biserică şi în casa ei şi în jurul ei, şi blesteamă şi înjură şi fumează şi face desfrânare şi destrăbălare, şi nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă." (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+85. Ediţia 1995: " Măi copii vă spun şi Eu vouă tată că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, şi e mare înşelare pe pământ şi voiesc s-o dau de veste ca să nu lucrez pe neştire peste rătăcire, ca să dau de ştire că una înseamnă cuvântul biserică şi alta înseamnă Biserica lui Iisus Hristos." (1 mai 1994)
1274.+85. Ediţia 2006: " Măi copii, vă spun şi Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, şi e mare înşelare pe pământ, şi voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neştire peste rătăcire; să dau de ştire că una înseamnă cuvântul biserică, şi alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos." (18 aprilie/1 mai 1994)
1274.+86. Ediţia 1995: " O, ce mult voiesc să ştiţi şi să credeţi că preotul trebuie să fie curat şi să se asemene cu Mine tată, că scris este: nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. Aşa şi numai aşa înseamnă biserică a lui Hristos tată." (1 mai 1994)
1274.+86. Ediţia 2006: " O, ce mult voiesc să ştiţi şi să credeţi că preotul trebuie să fie curat şi să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său». Aşa şi numai aşa înseamnă biserică a lui Hristos." (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+87. Ediţia 1995: " Dar unde sunt tată cheile împărăţiei cerurilor? Unde sunt, măi copii? Iată ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăţia cerurilor. " (1 mai 1994)
1274.+87. Ediţia 2006: " Dar unde sunt, tată, cheile împărăţiei cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăţia cerurilor. " (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+88. Ediţia 1995: " Voi sunteţi Biserica Mea pentru că Eu sunt capul. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă şi le voi cere rodul şi le voi cere oile păstorite şi le voi arăta ce-au făcut. Căci n-au făcut altceva decât negoţ şi înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. " (1 mai 1994)
1274.+88. Ediţia 2006: " Voi sunteţi biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, şi le voi cere rodul, şi le voi cere oile păstorite şi le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoţ şi înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. " (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+89. Ediţia 1995: " Iată, am coborât această lucrare între cer şi pământ şi am lucrat cu voi 40 de ani în taină cerească şi acum [...]" (1 mai 1994)
1274.+89. Ediţia 2006: " Iată, am coborât această lucrare între cer şi pământ şi am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, şi acum [...]" (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+90. Ediţia 1995: "[...] că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc cufundarea lor şi pieirea lor. Dar Eu am profeţit prin trimisul Meu şi cetatea s-a pocăit şi Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Şi după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeţia, şi din nou s-au întors de la Dumnezeu şi atunci Eu am cufundat Ninivea, am cufundat-o tată dacă n-a stat credincioasă şi întru ascultare." (1 mai 1994)

1274.+90. Ediţia 2006: "[...] că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor şi pieirea lor, dar Eu am profeţit prin trimisul Meu, şi cetatea s-a pocăit, şi Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Şi după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeţia, şi din nou s-au întors de la Dumnezeu, şi atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă şi întru ascultare." (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+91. Ediţia 1995: "[...] mâine. Dar dacă eşti cu Mine nu te vei stropi nici pe picioare tată şi vei trece cu bine şi vei întâmpina pe Domnul tău întru răsplata ta în cele nădăjduite. Să nu te superi pe Mine Israele. Eu te îndemn spre sfinţenie tată, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. " (1 mai 1994)
1274.+91. Ediţia 2006: "[...] mâine, dar dacă eşti cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, şi vei trece cu bine şi vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite. Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfinţenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. " (18 aprilie/1 mai 1994)
Dumnezeul Pucioasei nu mai recunoaşte BOR ca biserică autentică:

1274.+92. Ediţia 1995: "Aşa este şi această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, şi iată, biserica nu este biserica Mea, şi nu este decât de stat pe cruce pentru o aşa biserică. [...] cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii şi să învieze. Ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, [...]Eu voiesc alinare de la tine tată, de la tine, Israele, că iată sunt în patimă de la lumea care-şi bate joc de numele Meu. Şi scris este că, cu cel fără de lege nu voi sta la masă. Dar lumea nu înţelege Scripturile şi nu vrea să audă de ele şi să le ştie şi să le creadă. " (1 mai 1994)

1274.+92. Ediţia 2006: "Aşa este şi această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, şi iată, biserica nu este biserica Mea, şi nu este decât de stat pe cruce pentru o aşa biserică. [...] cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele şi să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, [...]Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-şi bate joc de numele Meu, şi scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înţelege Scripturile şi nu vrea să audă de ele şi să le ştie şi să le creadă. " (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+93. Ediţia 1995: " Eu cu viaţa Mea cea sfântă întru tine. Şi tu trăieşti acum nu cu hrană asortată, şi nu cu bucate lumeşti, ci cu bucate cereşti, [...] căci viaţa aceasta Eu ţi-am profeţit-o, tată, din vreme şi ţi-am promis că te voi duce la ea şi la izvorul cel ceresc apoi. Căci după mâncare îţi va trebui să bei apă tată [...] trebuie să fie sălaşe a lucrării Duhului Sfânt. [...] Cu tine este altceva tată, tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine. Tu împlineşti ce-a mai rămas neîmplinit. " (1 mai 1994)

1274.+93. Ediţia 2006: " Eu, cu viaţa Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăieşti acum nu cu hrană asortată, şi nu cu bucate lumeşti, ci cu bucate cereşti, [...] căci viaţa aceasta Eu ţi-am profeţit-o din vreme şi ţi-am promis că te voi duce la ea, şi la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îţi va trebui să bei apă, tată, [...] trebuie să fie sălaşe ale lucrării Duhului Sfânt. [...] Cu tine este altceva. Tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlineşti ce a mai rămas neîmplinit. " (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+94. Ediţia 1995: " Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viaţa cea curată în Hristos, şi trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci iudeii şi nici apostolii nu pricepeau de-ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. " (1 mai 1994)

1274.+94. Ediţia 2006: " Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viaţa cea curată în Hristos, şi trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii şi nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. " (18 aprilie/1 mai 1994)



………………………………
Anca Estera
19 noiembrie 2009
………………………………