144. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 28-05-2009
Acest “Cuvânt” continuă ofensiva mediatică împotriva “dezertorilor” de la Pucioasa, şi în primul rând asupra artiştilor Marian şi Victoria Zidaru. Consideraţi multă vreme de toată lumea că sunt mentorii spirituali ai sectei Noul Ierusalim, cei doi artişti au reuşit incredibilul şi imposibilul: să se desprindă de sub tutela malefică a Mihaelei, Führerul absolut al sectei, care i-a manipulat ani de zile şi le-a făcut viaţa un coşmar. Bilanţul soţilor Zidaru este catastrofal: unicul fiu mort în fragedă adolescenţă în condiţii suspecte şi încă neelucidate (Zidarii nefiind de faţă la această tragedie petrecută la Târgovişte, au trebuit “să înghită” acea versiune a morţii fiului lor care le-a fost prezentată de liderii pucioşi); toată agoniseala muncii lor risipită pe apa sâmbetei, pentru binele şi bunăstarea “fraţilor” pucioşi; imaginea lor publică serios şifonată, fiind cunoscuţi de tot poporul ca “rătăciţi” şi “sectanţi”; şi mai ales, o credinţă zdruncinată din temelii, care nu mai lasă locul liniştii şi păcii. Şi pentru că Zidarii, odată dezrădăcinaţi din “raiul” pucios, au mintea rătăcitoare şi nu mai cred, nu mai pot crede cum credeau altădată, ei sunt taxaţi astăzi ca inamici periculoşi, ca un şarpe care împrăştie necredinţă şi moarte (spirituală) pentru ceilalţi pucioşi, cei rămaşi pe mai departe în sclavie pe “plantaţiile” liderilor pucioşi:
“Pace ţie, poporul Meu! Sunt Domnul. Ca un grădinar care-şi îngrijeşte grădina, aşa vin Eu la tine şi aşa te îngrijesc. Cei ce nu cred, cei ce nu mai cred în coborârea Mea la tine cuvânt, aceia împrăştie necredinţă şi moarte peste cei slabi din lucrarea Mea şi peste cei dezrădăcinaţi din ea, din lucrarea Mea cu care stau de peste cincizeci de ani cuvânt în mijlocul unui popor, care se naşte şi moare, căci credinţa nu este a tuturor, şi moare omul cu credinţa după ce se naşte din acest cuvânt sfânt şi făcător de om nou, acum, la sfârşit de timp, când totul, totul moare sub mreaja lepădării de credinţă, pe care Eu am vestit-o de mult că vine, şi l-am vestit pe poporul Meu mereu să vegheze cu mare trezie ca să nu fie muşcat de acest şarpe, care se preface în fel şi chip ca să nu-Mi lase Mie omul, şi să-l facă să-şi piardă mintea şi inima cea de la Mine şi să rămână cu a lui, cu mintea lui cea rătăcitoare, care vine de la iubirea de sine în om. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Liderii pucioşi, ofiliţi de incalculabila pierdere a Zidarilor, sunt mângâiaţi şi “învioraţi” de cei care îi adulează şi-i înviorează, în frunte cu cei doi Viorei (Viorel I. şi Viorel P.), care-i alimentează acum cu bani grei, în locul Zidarilor care au dezertat de la “datorie”:
“ Pace ţie, poporul Meu! Încercările grele să nu te ofilească, tată. Eu vin prin mare strâmtorare şi-ţi pun apă la rădăcină şi te înviorez pentru ca să poţi, pentru ca să crezi în Mine că sunt cu grija de tine, tată, şi pentru ca să pot Eu cu duhul cuvântului Meu peste pământ. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Liderii pucioşi se îmbărbătează însă singuri şi se îndeamnă la răbdare, ca să treacă mai uşor peste strâmtorarea şi furtuna adusă de “duhul cel rău”, adică de dezertarea “ruşinoasă” a celor nemulţumiţi şi neliniştiţi:
“ Duhul cel rău, care nu poate îndura lucrarea Mea de peste tine, şi pe tine, o, iată, bate acum cu strâmtorare peste lucrarea Mea, din vreme în vreme bate, căci neascultarea celor ce s-au dat Mie în vremea cuvântului Meu de azi aduce furtună peste mersul Meu cel greu, aduce strâmtorare şi jale, durere şi îngrijorare, dar fericiţi sunteţi voi dacă răbdaţi cu credinţă, fiilor, căci omul nemulţumit şi neliniştit nu ştie ce face, şi trebuie să răbdăm, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Paradoxal, Atotputernicul de la Pucioasa e depăşit de situaţie şi se plânge că nu-i poate ocroti cu nimic pe copiii lui cei necăjiţi, “proorocii” Mihaela şi Nicuşiţă, care trebuie să sufere în tăcere, ascunzându-şi lacrimile şiroind pe obrăjori, ca nu cumva să-i vadă slugile şi femeile de serviciu cât sunt ei de slabi în umilinţă, şi ca să nu-i fie greu “poporului cel mic”; mic, dar mare, căci e alcătuit din “cei mulţi, care sunt în curţile pucioşeşti slujitori şi îngrijitori”:
“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori, şi pentru cei care se strâng să ia viaţă din viaţa cuvântului Meu când Eu vin cuvânt în sărbători. N-am cum să vă mai şterg lacrima, tată. Staţi mai deoparte cu ea,[...] Eu nu vă pot feri de lovituri, fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi.[...] O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul Eu nu-i pot sta în cale, cum n-am putut nici după plecarea trâmbiţei Mele Verginica să stau în calea celor răzvrătiţi,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Mai întâi pe ocolite, apoi mură-n gură, ni se sugerează şi cine sunt acei zidari îndoielnici şi nemulţumiţi şi invidioşi şi apoi dezertori, care în loc să zidească pe mai departe la “lucrarea” pucioşească, s-au apucat acum să o dărâme:
“ Grăiesc cu voi, căci cu voi are ce are duhul cel rău, care lucrează prin cei îndoielnici şi nemulţumiţi, dar Eu le spun acestora aşa: cine vrea să iasă el bine, iar voi să ieşiţi rău, acela uită mai întâi de păcatele lui, pentru care Eu, Domnul, am închis ochii şi am tăcut adânc, din iubire pentru ei, şi iată-i, ei acum n-au milă de mersul Meu, de lucrarea Mea, de vreme ce au dat şi dau să lucreze cu atâta lipsă de înţelepciune de sus, dându-se ei drept păsători pentru lucrarea Mea, dar nu aşa lucrează un om care are în el Duhul Meu. [...] O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să zidească, de ce, oare, dau să strice pe cele zidite de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
De aceea, o ameninţare voalată la adresa “dezertorilor” nu strică; poate, poate se vor potoli şi-i vor lăsa în pace pe “purtătorii de Dumnezeu” Mihaela şi Nicuşor, şi numai aşa vor scăpa de cursele şi paguba care-i aşteaptă:
“Voi, cei care aţi plecat de sub binecuvântarea Mea şi daţi încă să stricaţi pe cele rămase, umiliţi-vă şi staţi cuminţi faţă de lucrarea Mea dacă n-aţi mai vrut să staţi sub ocrotirea ei cea de la Mine, trăgându-vă de sub ea şi ducându-vă spre necredinţă şi spre libertatea care vă robeşte şi nicidecum nu vă eliberează, ci vă duce spre cursă, tată.[...]Iată, îi bagi pe ei mereu sub vină pentru nemulţumirea ta, iar Eu Mă aşez lângă ei şi sufăr cu ei, căci ei sunt purtători de Dumnezeu. [...]O, vai de cei care ca să le crească cinstea lor îi hulesc pe cei credincioşi Mie, căci nu capătă nimic cei ce fac aşa, ci numai pagubă îşi lucrează! “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Cei care au “dezertat” de la Pucioasa, numai din cauza liderilor pucioşi au făcut-o, şi de aceea ei nu-i vor mai putea iubi vreodată pe aceia de care s-au despărţit, şi de aceea ei sunt ca şi blestemaţi de Dumnezeul Pucioasei şi vor fi ruşinaţi de faptele lor de nestatornicie:
“ O, am căutat în fel şi chip să le dau înapoi ce-au pierdut, să le dau dragostea de voi, ca nu cumva să fie lipsiţi de răsplată pentru aceasta, dar ei nu mai pot aşa, căci socoteala lor e bătută în cuie [...] O, fiilor, cei ce lovesc în cei smeriţi cu inima, cei ce vă învinuiesc pe voi cu duşmănie, despărţindu-se de voi, aceia n-au mai voit binecuvântarea, şi ea s-a îndepărtat de la ei, şi au iubit prin aceasta blestemul, şi s-au îmbrăcat cu el ca şi cu o haină şi a intrat ca apa în ei, şi ca untdelemnul în oasele lor, căci aşa este răsplata celor ce părăsesc pe Domnul. [...] iar cei ce pleacă de lângă Mine şi de lângă tine, întorcându-se la părinţii lor cei după trup, în pământul din care au ieşit când au venit la Mine pe vremea credinţei lor, aceia sunt ruşinaţi de nestatornicia lor şi de drumul lor cu Mine pe vremea credinţei lor, căci iată, neascultarea îl trage pe creştin de la Mine; ea, şi nu îndoiala sau sminteala îl scoate pe el din planul Meu cel de azi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Şi deodată, o incredibilă schimbare! Cel care se plângea puţin mai înainte că “e depăşit de situaţie şi nu-i poate ocroti cu nimic pe copiii lui cei necăjiţi” şi că “nu-i poate feri de lovituri”, acum se laudă că se va îngriji de ei şi de lucrarea lor şi-i va feri de orice rău. Atunci de ce se mai plâng ei, dacă sunt atât de ocrotiţi de Dumnezeul lor?:
“ Eu, Domnul, am grijă de tine, poporul Meu, şi de lucrarea Mea cu tine, tată,[...] , iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul, iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Văzând atâta cameleonism fariseic, stai şi te miri şi te-ntrebi: oare când a spus adevărul acest Dumnezeu Pucios, când neputincios, când schimbăcios? Când zicea că poporul Lui este “cel mic” sau când zicea că este “cei mulţi”? Când zicea despre el “Eu nu vă pot feri de lovituri” sau când zicea “Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul”?
……………………..
Estera
21 septembrie 2009
……………………..
“Pace ţie, poporul Meu! Sunt Domnul. Ca un grădinar care-şi îngrijeşte grădina, aşa vin Eu la tine şi aşa te îngrijesc. Cei ce nu cred, cei ce nu mai cred în coborârea Mea la tine cuvânt, aceia împrăştie necredinţă şi moarte peste cei slabi din lucrarea Mea şi peste cei dezrădăcinaţi din ea, din lucrarea Mea cu care stau de peste cincizeci de ani cuvânt în mijlocul unui popor, care se naşte şi moare, căci credinţa nu este a tuturor, şi moare omul cu credinţa după ce se naşte din acest cuvânt sfânt şi făcător de om nou, acum, la sfârşit de timp, când totul, totul moare sub mreaja lepădării de credinţă, pe care Eu am vestit-o de mult că vine, şi l-am vestit pe poporul Meu mereu să vegheze cu mare trezie ca să nu fie muşcat de acest şarpe, care se preface în fel şi chip ca să nu-Mi lase Mie omul, şi să-l facă să-şi piardă mintea şi inima cea de la Mine şi să rămână cu a lui, cu mintea lui cea rătăcitoare, care vine de la iubirea de sine în om. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Liderii pucioşi, ofiliţi de incalculabila pierdere a Zidarilor, sunt mângâiaţi şi “învioraţi” de cei care îi adulează şi-i înviorează, în frunte cu cei doi Viorei (Viorel I. şi Viorel P.), care-i alimentează acum cu bani grei, în locul Zidarilor care au dezertat de la “datorie”:
“ Pace ţie, poporul Meu! Încercările grele să nu te ofilească, tată. Eu vin prin mare strâmtorare şi-ţi pun apă la rădăcină şi te înviorez pentru ca să poţi, pentru ca să crezi în Mine că sunt cu grija de tine, tată, şi pentru ca să pot Eu cu duhul cuvântului Meu peste pământ. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Liderii pucioşi se îmbărbătează însă singuri şi se îndeamnă la răbdare, ca să treacă mai uşor peste strâmtorarea şi furtuna adusă de “duhul cel rău”, adică de dezertarea “ruşinoasă” a celor nemulţumiţi şi neliniştiţi:
“ Duhul cel rău, care nu poate îndura lucrarea Mea de peste tine, şi pe tine, o, iată, bate acum cu strâmtorare peste lucrarea Mea, din vreme în vreme bate, căci neascultarea celor ce s-au dat Mie în vremea cuvântului Meu de azi aduce furtună peste mersul Meu cel greu, aduce strâmtorare şi jale, durere şi îngrijorare, dar fericiţi sunteţi voi dacă răbdaţi cu credinţă, fiilor, căci omul nemulţumit şi neliniştit nu ştie ce face, şi trebuie să răbdăm, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Paradoxal, Atotputernicul de la Pucioasa e depăşit de situaţie şi se plânge că nu-i poate ocroti cu nimic pe copiii lui cei necăjiţi, “proorocii” Mihaela şi Nicuşiţă, care trebuie să sufere în tăcere, ascunzându-şi lacrimile şiroind pe obrăjori, ca nu cumva să-i vadă slugile şi femeile de serviciu cât sunt ei de slabi în umilinţă, şi ca să nu-i fie greu “poporului cel mic”; mic, dar mare, căci e alcătuit din “cei mulţi, care sunt în curţile pucioşeşti slujitori şi îngrijitori”:
“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori, şi pentru cei care se strâng să ia viaţă din viaţa cuvântului Meu când Eu vin cuvânt în sărbători. N-am cum să vă mai şterg lacrima, tată. Staţi mai deoparte cu ea,[...] Eu nu vă pot feri de lovituri, fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi.[...] O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul Eu nu-i pot sta în cale, cum n-am putut nici după plecarea trâmbiţei Mele Verginica să stau în calea celor răzvrătiţi,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Mai întâi pe ocolite, apoi mură-n gură, ni se sugerează şi cine sunt acei zidari îndoielnici şi nemulţumiţi şi invidioşi şi apoi dezertori, care în loc să zidească pe mai departe la “lucrarea” pucioşească, s-au apucat acum să o dărâme:
“ Grăiesc cu voi, căci cu voi are ce are duhul cel rău, care lucrează prin cei îndoielnici şi nemulţumiţi, dar Eu le spun acestora aşa: cine vrea să iasă el bine, iar voi să ieşiţi rău, acela uită mai întâi de păcatele lui, pentru care Eu, Domnul, am închis ochii şi am tăcut adânc, din iubire pentru ei, şi iată-i, ei acum n-au milă de mersul Meu, de lucrarea Mea, de vreme ce au dat şi dau să lucreze cu atâta lipsă de înţelepciune de sus, dându-se ei drept păsători pentru lucrarea Mea, dar nu aşa lucrează un om care are în el Duhul Meu. [...] O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să zidească, de ce, oare, dau să strice pe cele zidite de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
De aceea, o ameninţare voalată la adresa “dezertorilor” nu strică; poate, poate se vor potoli şi-i vor lăsa în pace pe “purtătorii de Dumnezeu” Mihaela şi Nicuşor, şi numai aşa vor scăpa de cursele şi paguba care-i aşteaptă:
“Voi, cei care aţi plecat de sub binecuvântarea Mea şi daţi încă să stricaţi pe cele rămase, umiliţi-vă şi staţi cuminţi faţă de lucrarea Mea dacă n-aţi mai vrut să staţi sub ocrotirea ei cea de la Mine, trăgându-vă de sub ea şi ducându-vă spre necredinţă şi spre libertatea care vă robeşte şi nicidecum nu vă eliberează, ci vă duce spre cursă, tată.[...]Iată, îi bagi pe ei mereu sub vină pentru nemulţumirea ta, iar Eu Mă aşez lângă ei şi sufăr cu ei, căci ei sunt purtători de Dumnezeu. [...]O, vai de cei care ca să le crească cinstea lor îi hulesc pe cei credincioşi Mie, căci nu capătă nimic cei ce fac aşa, ci numai pagubă îşi lucrează! “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Cei care au “dezertat” de la Pucioasa, numai din cauza liderilor pucioşi au făcut-o, şi de aceea ei nu-i vor mai putea iubi vreodată pe aceia de care s-au despărţit, şi de aceea ei sunt ca şi blestemaţi de Dumnezeul Pucioasei şi vor fi ruşinaţi de faptele lor de nestatornicie:
“ O, am căutat în fel şi chip să le dau înapoi ce-au pierdut, să le dau dragostea de voi, ca nu cumva să fie lipsiţi de răsplată pentru aceasta, dar ei nu mai pot aşa, căci socoteala lor e bătută în cuie [...] O, fiilor, cei ce lovesc în cei smeriţi cu inima, cei ce vă învinuiesc pe voi cu duşmănie, despărţindu-se de voi, aceia n-au mai voit binecuvântarea, şi ea s-a îndepărtat de la ei, şi au iubit prin aceasta blestemul, şi s-au îmbrăcat cu el ca şi cu o haină şi a intrat ca apa în ei, şi ca untdelemnul în oasele lor, căci aşa este răsplata celor ce părăsesc pe Domnul. [...] iar cei ce pleacă de lângă Mine şi de lângă tine, întorcându-se la părinţii lor cei după trup, în pământul din care au ieşit când au venit la Mine pe vremea credinţei lor, aceia sunt ruşinaţi de nestatornicia lor şi de drumul lor cu Mine pe vremea credinţei lor, căci iată, neascultarea îl trage pe creştin de la Mine; ea, şi nu îndoiala sau sminteala îl scoate pe el din planul Meu cel de azi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Şi deodată, o incredibilă schimbare! Cel care se plângea puţin mai înainte că “e depăşit de situaţie şi nu-i poate ocroti cu nimic pe copiii lui cei necăjiţi” şi că “nu-i poate feri de lovituri”, acum se laudă că se va îngriji de ei şi de lucrarea lor şi-i va feri de orice rău. Atunci de ce se mai plâng ei, dacă sunt atât de ocrotiţi de Dumnezeul lor?:
“ Eu, Domnul, am grijă de tine, poporul Meu, şi de lucrarea Mea cu tine, tată,[...] , iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul, iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)
Văzând atâta cameleonism fariseic, stai şi te miri şi te-ntrebi: oare când a spus adevărul acest Dumnezeu Pucios, când neputincios, când schimbăcios? Când zicea că poporul Lui este “cel mic” sau când zicea că este “cei mulţi”? Când zicea despre el “Eu nu vă pot feri de lovituri” sau când zicea “Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul”?
……………………..
Estera
21 septembrie 2009
……………………..
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.