143. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 03-05-2009
Contextul este dat de sărbătorirea Duminicii a treia după Paşti, a mironosiţelor , prilej cu care, prin tradiţie pucioşească, toţi adepţii se adună de prin toate colţurile ţării, ca să sărbătorească între ei, în circuit închis.
Aflăm pentru început precizarea foarte importantă că lucrarea de cuvânt este lucrarea cuvântului. De asemenea, aflăm că: cuvântul de la Pucioasa este al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi iese din gura Fiului şi Cuvântului, Care coboară pe nori de cuvânt spre ieslea cuvântului de la Pucioasa, ca să le aştearnă credincioşilor pucioşi masă de cuvânt pe masa cuvântului:
“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin. Cobor pe pământ cuvânt în zi de sărbătoare şi de înviere şi dau salutul învierii Mele dintre cei morţi celor ce au venit la izvorul Meu de cuvânt: Hristos a înviat! O, veniţi, veniţi la masa cuvântului Meu cel dătător de viaţă şi de înviere, căci vă pun masă de cuvânt! “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
La Pucioasa se aşterne masă de înviere ca nimeni dintre pucioşi să nu mai moară, iar afară este lumea ci fărădelegile şi deşertăciunile ei. La masa de înviere Se aşează şi Domnul Pucioasei cu masa Lui de cuvânt, deşi nimeni nu-L vede şi nu-L aude, dar toţi pucioşii îl aud pe Nicuşor ca pe un actor care îi recită poporului de la izvor cuvântul primit de Mihaela cu o noapte în urmă, căci Mihaela şi Nicuşor sunt porţile de aramă prin care intră şi se vesteşte Împăratul Slavei de la Pucioasa :
“ ...Eu, Domnul Cel înviat, vă hrănesc pe voi pe pământ şi stau cu voi la masă de înviere, şi lumea este afară, căci duhul lumii nu are nimic în Mine, şi nici Eu în el, şi se sfârşeşte prin el însuşi mereu, mereu, fiindcă întru el nu este viaţă, ci este fărădelege, iar fărădelegea este deşertăciune şi vânt. Amin. O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. Sunt în mijlocul tău cu masă de cuvânt...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Cuvântul vine cu norii şi apoi se pune pe masă:
“... ei sunt cei credincioşi cuvântului Meu, care vine cu norii, precum este scris că «El vine cu norii»...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Primitorii sunt diferenţiaţi aşadar după gradul de nobleţe pucioşească în două popoare:
- poporul de la izvor (adică, rezidenţii de la Pucioasa şi de la Târgovişte, slugile preaplecate ale liderilor pucioşi);
- poporul cel venit la izvor (adică, al aspiranţilor şi al simpatizanţilor, numiţi generic “cei credincioşi” – cei ce cred pur şi simplu că liderii pucioşi vorbesc cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, fără să aibă nici o dovadă palpabilă pentru asta, şi care sunt primiţi în adunările festive de la Pucioasa numai la sărbătorile mari):
“ O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. [...] Şi acum punem pe masă cuvântul Meu poporului credincios, celui ce crede prin vestirea ta cuvântul pe care gura Mea îl izvorăşte în mijlocul tău spre tămăduirea neamurilor,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei este capabil de iubire doar condiţionat. Ca să poată El iubi, trebuie mai întâi să fie iubit de cei pe care vrea El să-i iubească, căci altfel El nu-i poate iubi. De asemenea, El nu-i iubeşte pe toţi la fel, ci diferenţiat, cu mare înţelepciune, cu măsură cerească: pe unii mai mult, iar pe alţii mai puţin, şi pe alţii deloc, după cum ştie El că le este lor de folos măsura iubirii Lui:
“O, fiilor veniţi la izvor, luaţi din Duhul Meu, căci Duhul Meu este bun şi face bine celor buni şi celor răi. Fiţi ochi şi urechi la cuvântul Meu când vi-l dau ca să-l trăiţi, şi apoi bucuraţi-vă pentru Mine, nu pentru voi, căci duhul iubirii de sine are o şiretenie atât de subţire cât omul nu pricepe, şi el cere în om pentru om, dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
“Cuvântul” de la Pucioasa afirmă apoi că lumea rea I-ar fi dat lui Iisus nu numai moartea pe cruce, ci şi învierea, îndată după aceea:
“... prin lumea rea, care Te prigonea, căci nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Liderii pucioşi (alintaţi cu expresia “copiii din porţi”) pregătesc evenimentul alegerii pentru preoţie a doi dintre cei mai aleşi “ucenici” ai lor (Emanuel şi Mihai), care să-i ajute pe ei apoi în vestirea Noului Ierusalim pe pământ. Ei nu vor fi hirotoniţi de către un episcop canonic, ci vor fi doar numiţi “preoţi” după rânduiala lui Melchisedec, iar numirea lor se va face prin gura liderilor pucioşi, în numele Dumnezeului Pucioasei:
“... voi, copii din porţi, să deosebiţi între ucenici şi pentru lucrul cel pentru Mine, şi numai pentru el, căci voi sunteţi sub greul cel pentru vestirea Mea peste pământ, iar grijile pentru poporul sfinţit sunt multe, multe, tată, şi vă lasă pe voi fără ucenici, fără ajutor pentru lucrul cel care rămâne, cel care nu se va lua de la voi şi de la poporul Meu. O, e mare, mare nevoie de vestire a Mea peste pământ, tată. Vin sfinţii din cer cu Mine şi mărturisesc pe pământ la masa cuvântului Meu de la voi, iar cei de azi ucenici ai Mei, care se aleg să facă lucrul mărturisirii venirii Mele, trebuie să fie numiţi de Mine prin voi, şi nu fără de trimitere să facă ei lucrarea aceasta, ci după Mine să lucreze ei, şi după cum Eu cuvintez. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
“Cuvântul de la Pucioasa” prooroceşte că avioanele şi rachetele făcute de om se vor întoarce în curând împotriva lui ca nişte arme duşmane, căci Dumnezeul Pucioasei îl pedepseşte pe om ca un judecător blând, şi de aceea bucuria omului se va preface în plâns:
“...că te-ai suit apoi şi în văzduh cu toate făcăturile tale cele spre slujirea ta, şi care se vor năpusti ca nişte arme duşmane curând, curând împotriva ta, căci tu spui: „Am de toate, şi sufletul meu se desfată“.O, bucuria omului se preface în plâns la capătul ei, căci omul se bucură fără Dumnezeu pe pământ, şi e nălucă bucuria omului, nălucă fără de trup în trupul omului. O, voiesc să fiu judecător blând cu omul, cu cel ce Mi-a luat dreptul şi casa şi locul de sub ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Se lansează apoi cu nonşalanţă o nouă erezie pucioasă: Fiul purcede de la Tatăl:
“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Se pretinde apoi că pucioşii adunaţi la Sărbătoarea Mironosiţelor la Noul Ierusalim aud Duhul vorbindu-le în limbi, exact aşa cum le-au vorbit apostolii celor adunaţi la Cincizecime în Ierusalimul biblic, în limbile în care aceia s-au născut: parţi, mezi, elamiţi, mesopotamieni, capadocieni, ponţi, frigieni, pamfilieni, egipteni, libieni, cireneeni, romani, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi. Oare cât au înţeles simpatizaţii pucioşi din ce li s-a grăit lor în aceste limbi?:
“ ... iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei este însă un Dumnezeu necăjit, care trebuie ajutat la greu de sfinţii din cer şi de ucenicii pucioşi de pe pământ:
“ O, grăirea din cer ar fi să nu se mai sfârşească pe pământ, că e vremea ei acum, dar ai nevoie de ucenici, o, Doamne. O, necăjit eşti Tu pe pământ acum! Venim cu Tine, Îţi venim în ajutor noi, cei din cer ucenici ai Tăi, aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ, ba şi mai mult acum...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
De aceea, ucenicii pucioşi sunt îndemnaţi să meargă cete-cete la oamenii Bisericii şi să-i tragă la răspundere pentru neprimirea Scripturilor cele de apoi ( respectiv, Evanghelia de la Pucioasa, autointitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”), şi să-i dovedească pe ei că sunt duşmani ai lui Hristos, satane îmbrăcate în haine de sfânt şi vrăjmaşi îmbrăcaţi în haine de oaie:
“O, fii ai oamenilor, înţelegeţi voi că suntem cei vii atunci când voi ne cereţi vouă pe noi mijlocitori prin grăirea voastră cu noi? Vă îndemnăm pe voi să mergeţi în cete-cete la cei ce s-au aşezat peste voi în nume de învăţători ai mântuirii voastre cea de la Domnul şi să-i întrebaţi de Domnul şi de voi şi de Scripturile cele de apoi şi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel promis de Domnul că vine pe pământ, şi să vi le arate ei pe acestea, căci s-au pus vouă învăţători. Fiţi curajoşi în credinţă şi prin credinţă, căci dacă vă lăsaţi necunoscători şi neştiutori, vine peste voi fără de veste ceasul ispitei pentru cei ce nu veghează. O, ascultaţi de cuvântul ucenicilor Domnului, căci vă grăim vouă. Fiţi cuvânt, fiţi purtători de sfinţenie, şi nu vă veţi lepăda de Cel ce grăieşte vouă din ceruri, căci sfinţenia vă ajută să-L cunoaşteţi. O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor, căci vine lumina, şi Domnul scurtează zilele de întuneric, le scurtează pentru cei aleşi ai Săi, precum este scris prin însuşi cuvântul Său cel de acum două mii de ani rostit ca să fie împlinit peste cei ce vor fi salvaţi de El.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Evanghelia de la Pucioasa este arătată a fi “cuvântul cel nou al Domnului”şi “iubire nouă”:
“O, Doamne mare în cuvânt, aşa am lucrat şi noi în ziua noastră de serbare între ai Tăi de azi pe vatra neamului român. Ajută-i pe ei să fie mai mult decât noi! Dă-le lor fraţi ajutători sporului Evangheliei Tale celei noi, căci ea este cuvântul Tău cel de azi, cuvânt nou, iubire nouă, Doamne. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Nici protocronismul rromânesc nu lipseşte din această “bunăvestire” pentru o Evanghelie nouă şi o Biserică nouă. Promisiunea unei biruinţe a ţării române care va învinge toate popoarele de peste tot pământul încheie apoteotic pledoaria pentru pucioşismul universal:
“– Eu, Domnul, sfârşesc acum sărbătoarea aceasta şi cuvântul ei. Eu, Domnul, sunt cuvântul sfinţilor Mei. Ei sunt oştirea Mea cea de neînvins, pentru că ei au învins pe pământ, şi au ca patrie cerul, patrie de nebiruit. Aşa voiesc Eu să fac biruinţă cu patria Mea cea de azi pe pământ, patria română, ţara venirii Mele de azi, căci la ea am venit, fiindcă Tatăl o iubeşte şi îi arată că o iubeşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Aflăm pentru început precizarea foarte importantă că lucrarea de cuvânt este lucrarea cuvântului. De asemenea, aflăm că: cuvântul de la Pucioasa este al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi iese din gura Fiului şi Cuvântului, Care coboară pe nori de cuvânt spre ieslea cuvântului de la Pucioasa, ca să le aştearnă credincioşilor pucioşi masă de cuvânt pe masa cuvântului:
“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin. Cobor pe pământ cuvânt în zi de sărbătoare şi de înviere şi dau salutul învierii Mele dintre cei morţi celor ce au venit la izvorul Meu de cuvânt: Hristos a înviat! O, veniţi, veniţi la masa cuvântului Meu cel dătător de viaţă şi de înviere, căci vă pun masă de cuvânt! “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
La Pucioasa se aşterne masă de înviere ca nimeni dintre pucioşi să nu mai moară, iar afară este lumea ci fărădelegile şi deşertăciunile ei. La masa de înviere Se aşează şi Domnul Pucioasei cu masa Lui de cuvânt, deşi nimeni nu-L vede şi nu-L aude, dar toţi pucioşii îl aud pe Nicuşor ca pe un actor care îi recită poporului de la izvor cuvântul primit de Mihaela cu o noapte în urmă, căci Mihaela şi Nicuşor sunt porţile de aramă prin care intră şi se vesteşte Împăratul Slavei de la Pucioasa :
“ ...Eu, Domnul Cel înviat, vă hrănesc pe voi pe pământ şi stau cu voi la masă de înviere, şi lumea este afară, căci duhul lumii nu are nimic în Mine, şi nici Eu în el, şi se sfârşeşte prin el însuşi mereu, mereu, fiindcă întru el nu este viaţă, ci este fărădelege, iar fărădelegea este deşertăciune şi vânt. Amin. O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. Sunt în mijlocul tău cu masă de cuvânt...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Cuvântul vine cu norii şi apoi se pune pe masă:
“... ei sunt cei credincioşi cuvântului Meu, care vine cu norii, precum este scris că «El vine cu norii»...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Primitorii sunt diferenţiaţi aşadar după gradul de nobleţe pucioşească în două popoare:
- poporul de la izvor (adică, rezidenţii de la Pucioasa şi de la Târgovişte, slugile preaplecate ale liderilor pucioşi);
- poporul cel venit la izvor (adică, al aspiranţilor şi al simpatizanţilor, numiţi generic “cei credincioşi” – cei ce cred pur şi simplu că liderii pucioşi vorbesc cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, fără să aibă nici o dovadă palpabilă pentru asta, şi care sunt primiţi în adunările festive de la Pucioasa numai la sărbătorile mari):
“ O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. [...] Şi acum punem pe masă cuvântul Meu poporului credincios, celui ce crede prin vestirea ta cuvântul pe care gura Mea îl izvorăşte în mijlocul tău spre tămăduirea neamurilor,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei este capabil de iubire doar condiţionat. Ca să poată El iubi, trebuie mai întâi să fie iubit de cei pe care vrea El să-i iubească, căci altfel El nu-i poate iubi. De asemenea, El nu-i iubeşte pe toţi la fel, ci diferenţiat, cu mare înţelepciune, cu măsură cerească: pe unii mai mult, iar pe alţii mai puţin, şi pe alţii deloc, după cum ştie El că le este lor de folos măsura iubirii Lui:
“O, fiilor veniţi la izvor, luaţi din Duhul Meu, căci Duhul Meu este bun şi face bine celor buni şi celor răi. Fiţi ochi şi urechi la cuvântul Meu când vi-l dau ca să-l trăiţi, şi apoi bucuraţi-vă pentru Mine, nu pentru voi, căci duhul iubirii de sine are o şiretenie atât de subţire cât omul nu pricepe, şi el cere în om pentru om, dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
“Cuvântul” de la Pucioasa afirmă apoi că lumea rea I-ar fi dat lui Iisus nu numai moartea pe cruce, ci şi învierea, îndată după aceea:
“... prin lumea rea, care Te prigonea, căci nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Liderii pucioşi (alintaţi cu expresia “copiii din porţi”) pregătesc evenimentul alegerii pentru preoţie a doi dintre cei mai aleşi “ucenici” ai lor (Emanuel şi Mihai), care să-i ajute pe ei apoi în vestirea Noului Ierusalim pe pământ. Ei nu vor fi hirotoniţi de către un episcop canonic, ci vor fi doar numiţi “preoţi” după rânduiala lui Melchisedec, iar numirea lor se va face prin gura liderilor pucioşi, în numele Dumnezeului Pucioasei:
“... voi, copii din porţi, să deosebiţi între ucenici şi pentru lucrul cel pentru Mine, şi numai pentru el, căci voi sunteţi sub greul cel pentru vestirea Mea peste pământ, iar grijile pentru poporul sfinţit sunt multe, multe, tată, şi vă lasă pe voi fără ucenici, fără ajutor pentru lucrul cel care rămâne, cel care nu se va lua de la voi şi de la poporul Meu. O, e mare, mare nevoie de vestire a Mea peste pământ, tată. Vin sfinţii din cer cu Mine şi mărturisesc pe pământ la masa cuvântului Meu de la voi, iar cei de azi ucenici ai Mei, care se aleg să facă lucrul mărturisirii venirii Mele, trebuie să fie numiţi de Mine prin voi, şi nu fără de trimitere să facă ei lucrarea aceasta, ci după Mine să lucreze ei, şi după cum Eu cuvintez. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
“Cuvântul de la Pucioasa” prooroceşte că avioanele şi rachetele făcute de om se vor întoarce în curând împotriva lui ca nişte arme duşmane, căci Dumnezeul Pucioasei îl pedepseşte pe om ca un judecător blând, şi de aceea bucuria omului se va preface în plâns:
“...că te-ai suit apoi şi în văzduh cu toate făcăturile tale cele spre slujirea ta, şi care se vor năpusti ca nişte arme duşmane curând, curând împotriva ta, căci tu spui: „Am de toate, şi sufletul meu se desfată“.O, bucuria omului se preface în plâns la capătul ei, căci omul se bucură fără Dumnezeu pe pământ, şi e nălucă bucuria omului, nălucă fără de trup în trupul omului. O, voiesc să fiu judecător blând cu omul, cu cel ce Mi-a luat dreptul şi casa şi locul de sub ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Se lansează apoi cu nonşalanţă o nouă erezie pucioasă: Fiul purcede de la Tatăl:
“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Se pretinde apoi că pucioşii adunaţi la Sărbătoarea Mironosiţelor la Noul Ierusalim aud Duhul vorbindu-le în limbi, exact aşa cum le-au vorbit apostolii celor adunaţi la Cincizecime în Ierusalimul biblic, în limbile în care aceia s-au născut: parţi, mezi, elamiţi, mesopotamieni, capadocieni, ponţi, frigieni, pamfilieni, egipteni, libieni, cireneeni, romani, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi. Oare cât au înţeles simpatizaţii pucioşi din ce li s-a grăit lor în aceste limbi?:
“ ... iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei este însă un Dumnezeu necăjit, care trebuie ajutat la greu de sfinţii din cer şi de ucenicii pucioşi de pe pământ:
“ O, grăirea din cer ar fi să nu se mai sfârşească pe pământ, că e vremea ei acum, dar ai nevoie de ucenici, o, Doamne. O, necăjit eşti Tu pe pământ acum! Venim cu Tine, Îţi venim în ajutor noi, cei din cer ucenici ai Tăi, aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ, ba şi mai mult acum...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
De aceea, ucenicii pucioşi sunt îndemnaţi să meargă cete-cete la oamenii Bisericii şi să-i tragă la răspundere pentru neprimirea Scripturilor cele de apoi ( respectiv, Evanghelia de la Pucioasa, autointitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”), şi să-i dovedească pe ei că sunt duşmani ai lui Hristos, satane îmbrăcate în haine de sfânt şi vrăjmaşi îmbrăcaţi în haine de oaie:
“O, fii ai oamenilor, înţelegeţi voi că suntem cei vii atunci când voi ne cereţi vouă pe noi mijlocitori prin grăirea voastră cu noi? Vă îndemnăm pe voi să mergeţi în cete-cete la cei ce s-au aşezat peste voi în nume de învăţători ai mântuirii voastre cea de la Domnul şi să-i întrebaţi de Domnul şi de voi şi de Scripturile cele de apoi şi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel promis de Domnul că vine pe pământ, şi să vi le arate ei pe acestea, căci s-au pus vouă învăţători. Fiţi curajoşi în credinţă şi prin credinţă, căci dacă vă lăsaţi necunoscători şi neştiutori, vine peste voi fără de veste ceasul ispitei pentru cei ce nu veghează. O, ascultaţi de cuvântul ucenicilor Domnului, căci vă grăim vouă. Fiţi cuvânt, fiţi purtători de sfinţenie, şi nu vă veţi lepăda de Cel ce grăieşte vouă din ceruri, căci sfinţenia vă ajută să-L cunoaşteţi. O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor, căci vine lumina, şi Domnul scurtează zilele de întuneric, le scurtează pentru cei aleşi ai Săi, precum este scris prin însuşi cuvântul Său cel de acum două mii de ani rostit ca să fie împlinit peste cei ce vor fi salvaţi de El.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Evanghelia de la Pucioasa este arătată a fi “cuvântul cel nou al Domnului”şi “iubire nouă”:
“O, Doamne mare în cuvânt, aşa am lucrat şi noi în ziua noastră de serbare între ai Tăi de azi pe vatra neamului român. Ajută-i pe ei să fie mai mult decât noi! Dă-le lor fraţi ajutători sporului Evangheliei Tale celei noi, căci ea este cuvântul Tău cel de azi, cuvânt nou, iubire nouă, Doamne. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Nici protocronismul rromânesc nu lipseşte din această “bunăvestire” pentru o Evanghelie nouă şi o Biserică nouă. Promisiunea unei biruinţe a ţării române care va învinge toate popoarele de peste tot pământul încheie apoteotic pledoaria pentru pucioşismul universal:
“– Eu, Domnul, sfârşesc acum sărbătoarea aceasta şi cuvântul ei. Eu, Domnul, sunt cuvântul sfinţilor Mei. Ei sunt oştirea Mea cea de neînvins, pentru că ei au învins pe pământ, şi au ca patrie cerul, patrie de nebiruit. Aşa voiesc Eu să fac biruinţă cu patria Mea cea de azi pe pământ, patria română, ţara venirii Mele de azi, căci la ea am venit, fiindcă Tatăl o iubeşte şi îi arată că o iubeşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.