142. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 19-08-2009
“Cuvântul” din 19 august a.c. este prilejuit de sărbătoarea Schimbării la Faţă (pe stil vechi) la care se fac îndemnuri de pregătire specială pentru următoarea sărbătoare (Adormirea Maicii Domnului), la care este obiceiul să se strângă adepţi din toată ţara. Liderii pucioşi elogiază mai întâi locurile, oamenii şi faptele legate de Noul Ierusalim de la Pucioasa. Grădina întâlnirii pucioşilor de pretutindeni este denumită “izvorul cuvântului lui Dumnezeu” care curge din “pământul binecuvântării” şi care-i adapă pe oaspeţii însetaţi de învăţătură nouă:
“ O, veniţi, veniţi voi, cei ce doriţi de pământul binecuvântării Mele de azi şi de izvorul care curge din el, izvorul slavei Mele, din care se hrănesc îngerii şi sfinţii şi toţi cei care aud glasul Meu de la izvor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Dar în ce constă învăţătura de la Pucioasa? Ea se dezvoltă gradual, de la
– lepădarea de sine “preluată ca atare din Sfânta Scriptură” , dar înţeleasă aici ca o ruptură radicală de lume, la
– cuminţenia cu duhul care trebuie înţeleasă ca lipsa de reacţie la orice inovaţie doctrinară suspectă, şi care pregăteşte
– ascultarea necondiţionată de învăţătura pucioşilor, aşa cum vine ea “de la izvor”, adică prin liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:
“ Veniţi să vă învăţ cu lepădarea de sine, care este cărarea omului spre Dumnezeu, cărare care se înfundă înapoi şi se deschide numai înainte şi are de capăt veşnicia pentru fericire pentru cei ce o iubesc ca şi Mine, Cel veşnic prin obârşia Mea! O, binecuvântaţi să fiţi pentru venirea voastră la izvor şi fiţi cuminţi cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, şi învăţaţi să fiţi mereu, mereu cuminţi, căci cei mai cuminţi sunt cei ce Mă ascultă aşa cum Eu învăţ de la izvor cum să fie şi cum să stea omul înaintea Mea pe calea lui pe pământ, pe calea lui spre cer!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Este elogiat apoi „pământul cel nou” de la Pucioasa, care se pretinde a fi fost „dăruit” pucioşilor de către Dumnezeul lor, dar care a fost de fapt furat prin înşelăciune şi presiuni de la ţăranul Ilie Bunea şi preluat în administrare de către liderii pucioşi (ascunşi în spatele unei fantomatice „Fundaţii” cu numele „Sfânta Virginia”) şi pentru care roboteşte zi şi noapte „poporul cel nou”, căci „poporul cel vechi, cel de demult” al Verginicăi, i-a dezavuat pe aceşti noi vechili şi n-a voit să-i urmeze:
“O, aşa am dat Eu pământul acesta spre moştenire poporului Meu cel credincios şi în care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi el va rămâne sădit aici, şi acela va fi poporul Meu, şi pe această piatră, pe această făgăduinţă zidesc Eu pe poporul Meu cel credincios, care lucrează aşa cum Eu i-am făgăduit, ca să se numească pământul cel nou acest pământ de la izvor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Apoi se face elogiul iubirii care nu cere răsplată. Pentru început se teoretizează o astfel de iubire ca fiind pentru Dumnezeu, dar îndată se va vedea că de fapt ea este cerută adepţilor pucioşi ca să o dăruiască liderilor lor, fără a le cere nimic în schimb şi fără a le reproşa ceva vreodată, ca şi când aceştia ar fi mai presus de orice greşeală:
“ O, poporul Meu, iubirea nu cere răsplată, tată. Ea este cea care se dăruieşte, şi alta nu este ea. Ea nu se gândeşte la răsplată, ci la faptele ei, care o dovedesc pe ea că este, şi ea este cea care are statornicie şi care nu se întoarce înapoi, şi de aceea am spus Eu că după roadele lor îi veţi cunoaşte pe cei ce iubesc necăutând răsplată pentru iubire şi nepizmuind pentru ea, nemurmurând pentru ea[...] “ O, poporul Meu, iubirea este cea care nu cere răsplată, tată. învaţă calea iubirii cea fără de răsplată, fiule, căci ei îi ajunge ceea ce are şi ceea ce dă, iar dacă nu-i ajunge ceea ce primeşte, atunci ea nu este iubirea[...]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Marian Zidaru şi ceilalţi adepţi care au „dezertat” recent din „raiul de la Pucioasa” sunt numiţi „cei pizmaşi”, care au îndrăznit să aibă pretenţii şi nemulţumiri faţă de liderii pucioşi, ca să mai şi facă ceea ce spun, nu să se limiteze la vorbe frumoase, valabile doar pentru alţii:
“ O, poporul Meu, omul pizmaş se schimbă mereu în rău, şi nu se poate schimba în bine un aşa om. O, nimeni să nu aibă pretenţie la voi, fiilor care-Mi staţi servi pentru venirea Mea cuvânt pe pământ şi pentru ca să-Mi îngrijesc Eu un popor credincios. Eu şi numai Eu vă dau de lucru pentru Mine şi pentru om. Să nu aibă nimeni pretenţie la voi, nimeni, decât Eu. Eu am acest drept în dreptul vostru, şi nimeni altul nu-l are.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Apoi se proclamă postulatul care spune că liderii pucioşi au numai drepturi, dar nu şi îndatoriri faţă de cei pe care îi conduc cu mână de fier, căci numai cu ei şi prin ei mai lucrează astăzi Dumnezeu pe pământ cu cei care se supun fără de pretenţie legii celei noi de la Noul Ierusalim şi sunt în toate mulţumiţi:
“Voi n-aveţi nici o datorie pentru nimeni, căci de bunăvoie v-aţi dat Mie ca să lucrez Eu cu voi, ca să slujesc Eu cu voi şi prin voi aşa cum voiesc Eu pentru cei ce au ascultare de Mine şi iubire de Mine fără de pretenţie, ci mai degrabă cu datorie, cu credinţă şi cu ascultare înaintea Mea, şi dăruite acestea Mie pentru mântuirea lor, iar Eu Mă îndur de cine voiesc Eu, după cum găsesc Eu cu cale când îl văd pe om că poate cu supunere să facă lucru sfânt şi veşnic pentru Mine, şi prin aceasta şi pentru el, şi totul după socotinţa Mea măsurând, după cum găsesc Eu cu cale să lucrez, şi Eu Mă sfătuiesc cu Tatăl în tot ceea ce lucrez şi împlinesc, iar omul trebuie să fie cel mulţumit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Poate că n-a fost suficient de clar? De aceea s-a considerat că merită a fi înserată o repetiţie, ca să le intre bine în cap celor răzvrătiţi că au fost păcătoşi şi nedrepţi cu liderii lor şi cât de mult au greşit ei fără sfială şi fără umilinţă, dar cu judecată faţă de stăpânii pucioşi, atunci când au avut nemulţumiri şi pretenţii la ei, cerându-le să fie ceea ce spun ei mereu că sunt:
“ O, nimeni, nimeni să n-aibă pretenţie la voi pentru ei, căci voi sunteţi servii Mei şi lucrez cum voiesc Eu cu voi pentru om, nu cum voieşte omul care este deprins să voiască el prin firea lui de om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, căci omul pretenţios şi nemulţumit este om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, iar Eu am spus: «Mă îndur de cine voiesc Eu», şi la acest cuvânt al Meu omul trebuie să aibă sfială şi frică de Dumnezeu şi lucru mult de tot pentru mântuirea lui, şi nu pretenţie sau nemulţumire, căci omul este păcătos şi nu-şi poate plăti mântuirea, dar i-o pot da Eu dacă el are umilinţă şi nejudecată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Răzvrătiţii sunt cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi; de aceea, dacă nu le convine de liderii pucioşi, să facă bine şi să plece unde vor şi unde văd cu ochii, căci nemulţumirea lor este nebunie şi neruşinare în faţa Dumnezeului pucios:
“O, fiilor, cui nu-i convine de voi, să facă ce voiesc ei cu ei, dar nu cu voi, căci voi sunteţi slugile Mele şi Mă fac cu voi cuvânt peste pământ şi peste om după voia Mea, nu după voia voastră sau a omului care aşteaptă de la Dumnezeu prin voi. Spun aceasta că am dureri, şi Eu şi voi, de la cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi, căci cel ce nu are umilinţă acela nu ştie ce face în om umilinţa. Ea este cea care-l face plăcut tuturor pe om pentru numele Meu. Ea este cea care se pleacă fără de ruşine, iar omul nemulţumit este om nebun şi împrăştie nelinişte în jur şi neruşinare cu nemulţumirea lui, căci ruşinea lucrează altfel, şi are în aluatul ei căinţa şi umilinţa, care înseninează inima şi faţa omului şi toată purtarea lui înăuntru şi apoi în afara lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor sunt însă cei vrednici de milă, pentru “greul” pe care-l duc ei (deşi, spre deosebire de adepţii lor care muncesc pe rupte, ei nu fac nimic toată ziua, în afară de a bârfi pe alţii, a da ordine prin interfon în dreapta şi-n stânga şi a de vorbi cu orele la telefoanele mobile). “Iubirea de Dumnezeu” se traduce la Pucioasa în “iubirea de liderii pucioşi”, şi invers. În schimb, cei care nu-i iubesc pe cei doi “prooroci pucioşi” ci sunt nemulţumiţi de ei, nu-L iubesc nici pe Dumnezeu, căci înseamnă că se iubesc pe ei înşişi:
“ O, Mi-e milă de voi, fiilor ascultători după cum voiesc Eu să lucraţi ceea ce vă dau Eu! Mi-e milă, tată, căci voi staţi lângă Mine, şi Eu lângă voi şi văd iubirea voastră pentru Mine şi văd credinţa voastră şi credincioşia voastră şi greul vostru lângă Mine, căci lângă Mine e mult greu de dus pentru cel ce stă lângă Mine, şi e greul Meu, tată, şi nu vă văd cârtind sau murmurând sau obosind în răbdare sau răcindu-vă sub greul Meu cel greu de dus, şi Mi-e milă de voi. O, numai cei ce iubesc pe Dumnezeu au milă, numai aceia au milă de voi, tată. Mulţi cred că-L iubesc pe Dumnezeu, dar roadele lor îi dau de gol că nu-L iubesc pe Dumnezeu şi că se iubesc pe ei înşişi, şi aceia sunt mereu nemulţumiţi, şi nu iubesc cei ce sunt aşa, căci dragostea este un rod, nu este orice ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi, ca „soli ai lui Dumnezeu”, trebuie să aibă printre adepţii pucioşi câţiva acoliţi apropiaţi şi slujitori devotaţi, susţinători care să le facă treaba şi prin care ei să lucreze tot ce au de lucrat, căci altfel nici Dumnezeu nu poate face nimic fără susţinătorii solilor Lui:
“...aşa trebuie să aibă orice sol al Meu pe pământ susţinători, căci altfel Eu, Domnul, nu am cu cine să pot prin soli, şi apoi peste mulţi cu multă mărturie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Cei care au părăsit recent “raiul” pucios (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Ilie Bunea, Sandu Dan, Ionică Ţurloi, Costel Postăvaru) şi şi-au luat lumea în cap sunt cei care, prin gestul lor curajos, “au vorbit de rău” noua cale, acest New Age de la Pucioasa. Ei s-au schimbat din bine în rău, schimbându-şi faţa, părăsindu-l pe Dumnezeul Pucios pentru ei înşişi şi lăsându-L nejutorat şi neputincios. Ei se ascund unii după alţii batjocorindu-i pe liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:
“O, fiilor, mulţi au venit să fie cu Mine şi cu poporul Meu şi cu iubire pentru pământurile binecuvântate de Mine pentru slava Mea de azi, pentru odihna Mea, şi au venit şi au stat şi au plecat apoi, vorbind de rău calea Mea şi pe cei de pe ea răbdători şi credincioşi prin răbdare, şi iată, omul se schimbă din bine în rău şi îşi schimbă omul faţa. Le-am spus atunci apostolilor Mei că nu e nimeni dintre cei ce, mărturisindu-Mă oamenilor, să Mă vorbească degrab de rău apoi, dar iată, cine nu face mărturisirea Mea de la Mine trimitere, acela Mă vorbeşte de rău apoi, căci are pretenţie apoi, şi acela greşeşte, şi după ce greşeşte se ruşinează şi se ascunde şi învinuieşte prin ascundere, prin tragere în părţi, dar cei ce fac aceasta fac aşa ca să-şi acopere păcatele lor, tată, şi aşa se cunosc cei ce fac greşeli ascunse, şi prin învinuirea altora se dovedesc ei că nu sunt pe plăcerea Mea, căci cei ce sunt ai Mei nu învinuiesc, nu mustră până ce Eu nu-i trimit să facă aceasta. O, cel mai laş om nu este cel neputincios, ci este cel ce-L părăseşte pe Dumnezeu pentru el însuşi. Acest fel de fii Mi-au dat calea Mea şi pe Mine spre batjocură mereu, mereu, şi apoi ei se ascund unii după alţii, se ascund sub alţii pe care ei i-au hrănit cu batjocură asupra celor ce stau de sprijin pentru Mine, şi pe care Eu îi cunosc mai mult decât zic ei că îi cunosc, şi pe care Eu îi iubesc pentru credinţa lor cea mare, pentru dragostea lor de Mine şi de poporul Meu, că dacă nu-i aveam pe ei la cârma mersului lucrării Mele peste pământ, Eu nu mai aveam azi lucrare şi nici popor, căci cei ce s-au iubit pe ei înşişi lângă Mine s-au dovedit aşa şi au izbit spre batjocură pe cei ce Mă sprijinesc ca să fiu pe pământ, şi nu Mi-au ajutat aceia spre Mine poporul şi pe cei ce vin să-Mi fie popor, şi au dat să ajute spre ei şi spre vederea lor pe poporul Meu, şi au dat să iubească mai mult pe cei ce ziceau ca ei împotriva lucrărilor Mele, căci aceştia iubesc omul folosindu-se de el pentru scopul lor nefolositor lui Dumnezeu, şi apoi ei se dau deoparte, căci lucrul lor cade.“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Dar liderii pucioşi sunt cei care aduc o nouă Evanghelie poporului creştinesc, chiar dacă ei dispreţuiesc astfel cuvintele Scripturii care-i aruncă sub anatema („Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” Gal.1,8). Ei sunt autorizaţi să nu mai asculte de Biserică, adică de om, nici de nemulţumirile acestuia faţă de erezii şi neîmpliniri, ci numai de duhurile de la Pucioasa:
“ O, fiilor, o, fiilor care-Mi daţi putere să lucrez peste poporul Meu, o, să nu Mă doară de la poporul Meu, să nu auziţi murmure şi făţărnicie de la cei purtaţi şi îngrijiţi de voi prin Evanghelia Mea cu voi! O, tată, Eu sunt Cel ce trebuie să am pretenţie la voi. Se cuvine să ascultaţi de Mine şi nu de om şi nu de nemulţumirile omului, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi sunt lăudaţi pentru construcţiile de zid şi de piatră pe care le-au ridicat şi le ridică adepţii lor sleiţi de puteri, ziduri între care va sălăşlui Dumnezeul Pucioasei. În principal se face aluzie la ultimul siloz aflat în construcţie lângă „casa Corneluţei”din curtea din deal:
“O, fiilor lucrători de la Mine, şi voi, slujitorii celor sfinte ale Mele pe pământul binecuvântării Mele în zilele acestea, o, tată, vă mulţumesc că lucraţi cu pace, cu multă pace şi iubire lucrările cerute de Mine vouă pentru slava Mea şi a lucrărilor Mele pe pământ pentru om cu cei credincioşi Mie în vreme de mare necredinţă. Vă mulţumesc pentru truda şi neodihna voastră cea fără de cârtire şi fără de murmur pentru zidirea care se ridică şi se arată acum să fie în curţile Mele cu voi. Primiţi, tată, de la Mine puteri noi, căci vlaga voastră nu este de la trup, ci este de la Mine, fiilor, peste voi, peste toţi fiii de la izvorul Meu de cuvânt, şi care lucrează pentru slava Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi se laudă singuri pentru ultima lor ispravă, aceea de a numi fără hirotonie doi noi preoţi (Manoliţă şi Mihăiţă) în locul preoţilor „dezertori” Iliuţă şi Ionică, deşi pe vremuri se proorocea că Iliuţă, cel dintâi dintre „cei trei preoţi unşi”, este şi va fi stâlp de neînlocuit. Cei doi popi pucioşeşti sunt o speranţă îndelung aşteptată, căci despre ei se spune că „în sfârşit” au fost unşi peste Biserica schismatică „Noul Ierusalim”. Ei sunt chemaţi la adâncă supunere faţă de liderii pucioşi şi de toate orânduielile statornicite de ei, căci despre ei se spune „biserica Mea... sunteţi voi”, şi numai prin ei va putea Dumnezeul Pucios( deşi acelaşi lucru s-a spus şi despre liderii pucioşi, ceva mai înainte):
“O, vă mulţumesc cu mult mai mult, cu toată inima Mea dumnezeiască, fiilor slujitori ai celor sfinte ale Mele, că am putut prin ascultarea voastră şi prin slujirea voastră cu Mine şi de la Mine şi pentru Mine, vă mulţumesc că am putut, în sfârşit, să aşezăm cu mult mai mult biserică întărită pe slujitori aşezaţi pentru ea ca să sprijiniţi cu toţii, cu puterea harului sfânt biserica Mea de nou Ierusalim, fiilor. O, supuneţi-vă, tată, întregii Mele orânduieli pentru cele ce trebuie să lucrez şi să aşez Eu pe pământ prin voi, prin biserica Mea, care sunteţi voi, şi Eu voi putea atunci tot ce trebuie să pot, căci prin voi trebuie să pot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
În final se anunţă sărbătoarea care urmează, la care se vor proclama noi fericiri de pe un nou munte, numit colina noului Sion. Cei chemaţi, câţi sunt chemaţi, vor bea din râul vieţii, iar cetatea Noul Ierusalim va coborî din cer, împlinind Scripturile:
“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
De adunat, cei chemaţi s-au adunat la Pucioasa pe 28 august, la sărbătoarea Maicii Domnului pe stil vechi; de băut, li s-a dat să bea apă chioară cu cănuţele din fântână; dar Cetatea Noul Ierusalim n-a mai coborât din cer. Ori că acest eveniment apocaliptic s-a amânat pe altă dată, ori că pucioşii se vor mulţumi mai departe cu „cetatea” lor cu acelaşi nume, zidită în 1991 în grădina lui Ilie Bunea (mai modestă ce-i drept, dar mai concretă şi mai familiară, căci o ţin ferecată numai pentru ei).
“ O, veniţi, veniţi voi, cei ce doriţi de pământul binecuvântării Mele de azi şi de izvorul care curge din el, izvorul slavei Mele, din care se hrănesc îngerii şi sfinţii şi toţi cei care aud glasul Meu de la izvor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Dar în ce constă învăţătura de la Pucioasa? Ea se dezvoltă gradual, de la
– lepădarea de sine “preluată ca atare din Sfânta Scriptură” , dar înţeleasă aici ca o ruptură radicală de lume, la
– cuminţenia cu duhul care trebuie înţeleasă ca lipsa de reacţie la orice inovaţie doctrinară suspectă, şi care pregăteşte
– ascultarea necondiţionată de învăţătura pucioşilor, aşa cum vine ea “de la izvor”, adică prin liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:
“ Veniţi să vă învăţ cu lepădarea de sine, care este cărarea omului spre Dumnezeu, cărare care se înfundă înapoi şi se deschide numai înainte şi are de capăt veşnicia pentru fericire pentru cei ce o iubesc ca şi Mine, Cel veşnic prin obârşia Mea! O, binecuvântaţi să fiţi pentru venirea voastră la izvor şi fiţi cuminţi cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, şi învăţaţi să fiţi mereu, mereu cuminţi, căci cei mai cuminţi sunt cei ce Mă ascultă aşa cum Eu învăţ de la izvor cum să fie şi cum să stea omul înaintea Mea pe calea lui pe pământ, pe calea lui spre cer!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Este elogiat apoi „pământul cel nou” de la Pucioasa, care se pretinde a fi fost „dăruit” pucioşilor de către Dumnezeul lor, dar care a fost de fapt furat prin înşelăciune şi presiuni de la ţăranul Ilie Bunea şi preluat în administrare de către liderii pucioşi (ascunşi în spatele unei fantomatice „Fundaţii” cu numele „Sfânta Virginia”) şi pentru care roboteşte zi şi noapte „poporul cel nou”, căci „poporul cel vechi, cel de demult” al Verginicăi, i-a dezavuat pe aceşti noi vechili şi n-a voit să-i urmeze:
“O, aşa am dat Eu pământul acesta spre moştenire poporului Meu cel credincios şi în care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi el va rămâne sădit aici, şi acela va fi poporul Meu, şi pe această piatră, pe această făgăduinţă zidesc Eu pe poporul Meu cel credincios, care lucrează aşa cum Eu i-am făgăduit, ca să se numească pământul cel nou acest pământ de la izvor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Apoi se face elogiul iubirii care nu cere răsplată. Pentru început se teoretizează o astfel de iubire ca fiind pentru Dumnezeu, dar îndată se va vedea că de fapt ea este cerută adepţilor pucioşi ca să o dăruiască liderilor lor, fără a le cere nimic în schimb şi fără a le reproşa ceva vreodată, ca şi când aceştia ar fi mai presus de orice greşeală:
“ O, poporul Meu, iubirea nu cere răsplată, tată. Ea este cea care se dăruieşte, şi alta nu este ea. Ea nu se gândeşte la răsplată, ci la faptele ei, care o dovedesc pe ea că este, şi ea este cea care are statornicie şi care nu se întoarce înapoi, şi de aceea am spus Eu că după roadele lor îi veţi cunoaşte pe cei ce iubesc necăutând răsplată pentru iubire şi nepizmuind pentru ea, nemurmurând pentru ea[...] “ O, poporul Meu, iubirea este cea care nu cere răsplată, tată. învaţă calea iubirii cea fără de răsplată, fiule, căci ei îi ajunge ceea ce are şi ceea ce dă, iar dacă nu-i ajunge ceea ce primeşte, atunci ea nu este iubirea[...]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Marian Zidaru şi ceilalţi adepţi care au „dezertat” recent din „raiul de la Pucioasa” sunt numiţi „cei pizmaşi”, care au îndrăznit să aibă pretenţii şi nemulţumiri faţă de liderii pucioşi, ca să mai şi facă ceea ce spun, nu să se limiteze la vorbe frumoase, valabile doar pentru alţii:
“ O, poporul Meu, omul pizmaş se schimbă mereu în rău, şi nu se poate schimba în bine un aşa om. O, nimeni să nu aibă pretenţie la voi, fiilor care-Mi staţi servi pentru venirea Mea cuvânt pe pământ şi pentru ca să-Mi îngrijesc Eu un popor credincios. Eu şi numai Eu vă dau de lucru pentru Mine şi pentru om. Să nu aibă nimeni pretenţie la voi, nimeni, decât Eu. Eu am acest drept în dreptul vostru, şi nimeni altul nu-l are.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Apoi se proclamă postulatul care spune că liderii pucioşi au numai drepturi, dar nu şi îndatoriri faţă de cei pe care îi conduc cu mână de fier, căci numai cu ei şi prin ei mai lucrează astăzi Dumnezeu pe pământ cu cei care se supun fără de pretenţie legii celei noi de la Noul Ierusalim şi sunt în toate mulţumiţi:
“Voi n-aveţi nici o datorie pentru nimeni, căci de bunăvoie v-aţi dat Mie ca să lucrez Eu cu voi, ca să slujesc Eu cu voi şi prin voi aşa cum voiesc Eu pentru cei ce au ascultare de Mine şi iubire de Mine fără de pretenţie, ci mai degrabă cu datorie, cu credinţă şi cu ascultare înaintea Mea, şi dăruite acestea Mie pentru mântuirea lor, iar Eu Mă îndur de cine voiesc Eu, după cum găsesc Eu cu cale când îl văd pe om că poate cu supunere să facă lucru sfânt şi veşnic pentru Mine, şi prin aceasta şi pentru el, şi totul după socotinţa Mea măsurând, după cum găsesc Eu cu cale să lucrez, şi Eu Mă sfătuiesc cu Tatăl în tot ceea ce lucrez şi împlinesc, iar omul trebuie să fie cel mulţumit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Poate că n-a fost suficient de clar? De aceea s-a considerat că merită a fi înserată o repetiţie, ca să le intre bine în cap celor răzvrătiţi că au fost păcătoşi şi nedrepţi cu liderii lor şi cât de mult au greşit ei fără sfială şi fără umilinţă, dar cu judecată faţă de stăpânii pucioşi, atunci când au avut nemulţumiri şi pretenţii la ei, cerându-le să fie ceea ce spun ei mereu că sunt:
“ O, nimeni, nimeni să n-aibă pretenţie la voi pentru ei, căci voi sunteţi servii Mei şi lucrez cum voiesc Eu cu voi pentru om, nu cum voieşte omul care este deprins să voiască el prin firea lui de om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, căci omul pretenţios şi nemulţumit este om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, iar Eu am spus: «Mă îndur de cine voiesc Eu», şi la acest cuvânt al Meu omul trebuie să aibă sfială şi frică de Dumnezeu şi lucru mult de tot pentru mântuirea lui, şi nu pretenţie sau nemulţumire, căci omul este păcătos şi nu-şi poate plăti mântuirea, dar i-o pot da Eu dacă el are umilinţă şi nejudecată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Răzvrătiţii sunt cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi; de aceea, dacă nu le convine de liderii pucioşi, să facă bine şi să plece unde vor şi unde văd cu ochii, căci nemulţumirea lor este nebunie şi neruşinare în faţa Dumnezeului pucios:
“O, fiilor, cui nu-i convine de voi, să facă ce voiesc ei cu ei, dar nu cu voi, căci voi sunteţi slugile Mele şi Mă fac cu voi cuvânt peste pământ şi peste om după voia Mea, nu după voia voastră sau a omului care aşteaptă de la Dumnezeu prin voi. Spun aceasta că am dureri, şi Eu şi voi, de la cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi, căci cel ce nu are umilinţă acela nu ştie ce face în om umilinţa. Ea este cea care-l face plăcut tuturor pe om pentru numele Meu. Ea este cea care se pleacă fără de ruşine, iar omul nemulţumit este om nebun şi împrăştie nelinişte în jur şi neruşinare cu nemulţumirea lui, căci ruşinea lucrează altfel, şi are în aluatul ei căinţa şi umilinţa, care înseninează inima şi faţa omului şi toată purtarea lui înăuntru şi apoi în afara lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor sunt însă cei vrednici de milă, pentru “greul” pe care-l duc ei (deşi, spre deosebire de adepţii lor care muncesc pe rupte, ei nu fac nimic toată ziua, în afară de a bârfi pe alţii, a da ordine prin interfon în dreapta şi-n stânga şi a de vorbi cu orele la telefoanele mobile). “Iubirea de Dumnezeu” se traduce la Pucioasa în “iubirea de liderii pucioşi”, şi invers. În schimb, cei care nu-i iubesc pe cei doi “prooroci pucioşi” ci sunt nemulţumiţi de ei, nu-L iubesc nici pe Dumnezeu, căci înseamnă că se iubesc pe ei înşişi:
“ O, Mi-e milă de voi, fiilor ascultători după cum voiesc Eu să lucraţi ceea ce vă dau Eu! Mi-e milă, tată, căci voi staţi lângă Mine, şi Eu lângă voi şi văd iubirea voastră pentru Mine şi văd credinţa voastră şi credincioşia voastră şi greul vostru lângă Mine, căci lângă Mine e mult greu de dus pentru cel ce stă lângă Mine, şi e greul Meu, tată, şi nu vă văd cârtind sau murmurând sau obosind în răbdare sau răcindu-vă sub greul Meu cel greu de dus, şi Mi-e milă de voi. O, numai cei ce iubesc pe Dumnezeu au milă, numai aceia au milă de voi, tată. Mulţi cred că-L iubesc pe Dumnezeu, dar roadele lor îi dau de gol că nu-L iubesc pe Dumnezeu şi că se iubesc pe ei înşişi, şi aceia sunt mereu nemulţumiţi, şi nu iubesc cei ce sunt aşa, căci dragostea este un rod, nu este orice ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi, ca „soli ai lui Dumnezeu”, trebuie să aibă printre adepţii pucioşi câţiva acoliţi apropiaţi şi slujitori devotaţi, susţinători care să le facă treaba şi prin care ei să lucreze tot ce au de lucrat, căci altfel nici Dumnezeu nu poate face nimic fără susţinătorii solilor Lui:
“...aşa trebuie să aibă orice sol al Meu pe pământ susţinători, căci altfel Eu, Domnul, nu am cu cine să pot prin soli, şi apoi peste mulţi cu multă mărturie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Cei care au părăsit recent “raiul” pucios (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Ilie Bunea, Sandu Dan, Ionică Ţurloi, Costel Postăvaru) şi şi-au luat lumea în cap sunt cei care, prin gestul lor curajos, “au vorbit de rău” noua cale, acest New Age de la Pucioasa. Ei s-au schimbat din bine în rău, schimbându-şi faţa, părăsindu-l pe Dumnezeul Pucios pentru ei înşişi şi lăsându-L nejutorat şi neputincios. Ei se ascund unii după alţii batjocorindu-i pe liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:
“O, fiilor, mulţi au venit să fie cu Mine şi cu poporul Meu şi cu iubire pentru pământurile binecuvântate de Mine pentru slava Mea de azi, pentru odihna Mea, şi au venit şi au stat şi au plecat apoi, vorbind de rău calea Mea şi pe cei de pe ea răbdători şi credincioşi prin răbdare, şi iată, omul se schimbă din bine în rău şi îşi schimbă omul faţa. Le-am spus atunci apostolilor Mei că nu e nimeni dintre cei ce, mărturisindu-Mă oamenilor, să Mă vorbească degrab de rău apoi, dar iată, cine nu face mărturisirea Mea de la Mine trimitere, acela Mă vorbeşte de rău apoi, căci are pretenţie apoi, şi acela greşeşte, şi după ce greşeşte se ruşinează şi se ascunde şi învinuieşte prin ascundere, prin tragere în părţi, dar cei ce fac aceasta fac aşa ca să-şi acopere păcatele lor, tată, şi aşa se cunosc cei ce fac greşeli ascunse, şi prin învinuirea altora se dovedesc ei că nu sunt pe plăcerea Mea, căci cei ce sunt ai Mei nu învinuiesc, nu mustră până ce Eu nu-i trimit să facă aceasta. O, cel mai laş om nu este cel neputincios, ci este cel ce-L părăseşte pe Dumnezeu pentru el însuşi. Acest fel de fii Mi-au dat calea Mea şi pe Mine spre batjocură mereu, mereu, şi apoi ei se ascund unii după alţii, se ascund sub alţii pe care ei i-au hrănit cu batjocură asupra celor ce stau de sprijin pentru Mine, şi pe care Eu îi cunosc mai mult decât zic ei că îi cunosc, şi pe care Eu îi iubesc pentru credinţa lor cea mare, pentru dragostea lor de Mine şi de poporul Meu, că dacă nu-i aveam pe ei la cârma mersului lucrării Mele peste pământ, Eu nu mai aveam azi lucrare şi nici popor, căci cei ce s-au iubit pe ei înşişi lângă Mine s-au dovedit aşa şi au izbit spre batjocură pe cei ce Mă sprijinesc ca să fiu pe pământ, şi nu Mi-au ajutat aceia spre Mine poporul şi pe cei ce vin să-Mi fie popor, şi au dat să ajute spre ei şi spre vederea lor pe poporul Meu, şi au dat să iubească mai mult pe cei ce ziceau ca ei împotriva lucrărilor Mele, căci aceştia iubesc omul folosindu-se de el pentru scopul lor nefolositor lui Dumnezeu, şi apoi ei se dau deoparte, căci lucrul lor cade.“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Dar liderii pucioşi sunt cei care aduc o nouă Evanghelie poporului creştinesc, chiar dacă ei dispreţuiesc astfel cuvintele Scripturii care-i aruncă sub anatema („Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” Gal.1,8). Ei sunt autorizaţi să nu mai asculte de Biserică, adică de om, nici de nemulţumirile acestuia faţă de erezii şi neîmpliniri, ci numai de duhurile de la Pucioasa:
“ O, fiilor, o, fiilor care-Mi daţi putere să lucrez peste poporul Meu, o, să nu Mă doară de la poporul Meu, să nu auziţi murmure şi făţărnicie de la cei purtaţi şi îngrijiţi de voi prin Evanghelia Mea cu voi! O, tată, Eu sunt Cel ce trebuie să am pretenţie la voi. Se cuvine să ascultaţi de Mine şi nu de om şi nu de nemulţumirile omului, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi sunt lăudaţi pentru construcţiile de zid şi de piatră pe care le-au ridicat şi le ridică adepţii lor sleiţi de puteri, ziduri între care va sălăşlui Dumnezeul Pucioasei. În principal se face aluzie la ultimul siloz aflat în construcţie lângă „casa Corneluţei”din curtea din deal:
“O, fiilor lucrători de la Mine, şi voi, slujitorii celor sfinte ale Mele pe pământul binecuvântării Mele în zilele acestea, o, tată, vă mulţumesc că lucraţi cu pace, cu multă pace şi iubire lucrările cerute de Mine vouă pentru slava Mea şi a lucrărilor Mele pe pământ pentru om cu cei credincioşi Mie în vreme de mare necredinţă. Vă mulţumesc pentru truda şi neodihna voastră cea fără de cârtire şi fără de murmur pentru zidirea care se ridică şi se arată acum să fie în curţile Mele cu voi. Primiţi, tată, de la Mine puteri noi, căci vlaga voastră nu este de la trup, ci este de la Mine, fiilor, peste voi, peste toţi fiii de la izvorul Meu de cuvânt, şi care lucrează pentru slava Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
Liderii pucioşi se laudă singuri pentru ultima lor ispravă, aceea de a numi fără hirotonie doi noi preoţi (Manoliţă şi Mihăiţă) în locul preoţilor „dezertori” Iliuţă şi Ionică, deşi pe vremuri se proorocea că Iliuţă, cel dintâi dintre „cei trei preoţi unşi”, este şi va fi stâlp de neînlocuit. Cei doi popi pucioşeşti sunt o speranţă îndelung aşteptată, căci despre ei se spune că „în sfârşit” au fost unşi peste Biserica schismatică „Noul Ierusalim”. Ei sunt chemaţi la adâncă supunere faţă de liderii pucioşi şi de toate orânduielile statornicite de ei, căci despre ei se spune „biserica Mea... sunteţi voi”, şi numai prin ei va putea Dumnezeul Pucios( deşi acelaşi lucru s-a spus şi despre liderii pucioşi, ceva mai înainte):
“O, vă mulţumesc cu mult mai mult, cu toată inima Mea dumnezeiască, fiilor slujitori ai celor sfinte ale Mele, că am putut prin ascultarea voastră şi prin slujirea voastră cu Mine şi de la Mine şi pentru Mine, vă mulţumesc că am putut, în sfârşit, să aşezăm cu mult mai mult biserică întărită pe slujitori aşezaţi pentru ea ca să sprijiniţi cu toţii, cu puterea harului sfânt biserica Mea de nou Ierusalim, fiilor. O, supuneţi-vă, tată, întregii Mele orânduieli pentru cele ce trebuie să lucrez şi să aşez Eu pe pământ prin voi, prin biserica Mea, care sunteţi voi, şi Eu voi putea atunci tot ce trebuie să pot, căci prin voi trebuie să pot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
În final se anunţă sărbătoarea care urmează, la care se vor proclama noi fericiri de pe un nou munte, numit colina noului Sion. Cei chemaţi, câţi sunt chemaţi, vor bea din râul vieţii, iar cetatea Noul Ierusalim va coborî din cer, împlinind Scripturile:
“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)
De adunat, cei chemaţi s-au adunat la Pucioasa pe 28 august, la sărbătoarea Maicii Domnului pe stil vechi; de băut, li s-a dat să bea apă chioară cu cănuţele din fântână; dar Cetatea Noul Ierusalim n-a mai coborât din cer. Ori că acest eveniment apocaliptic s-a amânat pe altă dată, ori că pucioşii se vor mulţumi mai departe cu „cetatea” lor cu acelaşi nume, zidită în 1991 în grădina lui Ilie Bunea (mai modestă ce-i drept, dar mai concretă şi mai familiară, căci o ţin ferecată numai pentru ei).
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.