99. Evangheliile lui Antihrist
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! (Galateni 1, 8-9)
Am primit pentru postarea #98. un comentariu de la Ioana, care îşi exprima uimirea şi îngrijorarea pentru acele îndrăzneli ale pucioşilor de a vorbi în numele lui Dumnezeu. Ioana ar trebui să ştie că pe pământ, de regulă, ceea ce nu este interzis, este permis. Respectivii intermediari, fie că se numesc “porţi”, “prooroci”, profeţi”, “comunicatori”, “mediumi”, au – mai mult ca sigur – convingerea că, în virtutea acestui postulat, nimeni nu le poate interzice să spună ce vor. La urma urmei, ei sunt liniştiţi în sinea lor, fiind convinşi că-i învaţă pe oameni numai lucruri bune, ortodoxe, în consonanţă totală cu mesajul biblic. Oare, aşa să fie?
Dar iată ce spunea Ioana în comentariul ei:
Ce ma mira pe mine este nerusinarea infioratoare de a pretinde ca insusi Dumnezeu vorbeste prin gura lor (a Virginiei, Mariei, Mihaelei). N-as fi crezut ca un om are asemenea cutezanta, dar iata ca are !!! Din punct de vedere psihologic nu prea inteleg ce se intampla cu aceaste prorocite. Sunt atat de schizofrenice incat ele chiar cred ca in acele momente de “gratie” aud o voce sau sunt atat de mincinoase cum numai diavolul poate fi sau sunt chiar demonizate? Daca Virginia si Maria vorbeau de multe ori in stare de incostienta, inseamna ca un duh le poseda. Dar stilul de vorbire al “duhului” era propriul lor stil de vorbire si folosea numai cunoastintele lor limitate. Ceea ce inseamna ca, de fapt, jucau teatru, ca ele vorbeau in stare de constienta dar se prefaceau ca sunt posedate de “duhul sfant”. Mihaela insa nu pretinde asa ceva. Iar stilul ei de vorbire este cu totul diferit decat al predecesoarelor, desi ea sustine ca vorbeste acelasi duh… Pai mai sinceri sunt saracii demonizati care tipa ca animalele si se zbat in spasme si apoi plang cand vad in ce stare sunt… Mai sinceri sunt acei penticostali care, posedati de un duh, tremura si “vorbesc in limbi”… Mai sinceri, dar nu mai putin periculosi.Si mai modesti sunt aceia prin mana carora scrie un duh ce nu pretinde ca e Dumnezeu, ci doar “un duh superior” (de exemplu, in cartea “Ask and It Is Given - The Teachings of Abraham” - scrisa pt americani de doi soti care au inceput sa fie posedati de un duh). Se pare ca aceste duhuri iau diverse masti in functie de grupul tinta. Adica intre ortodocsi le vorbeste de ortodoxie, da-i rupe de biserica, implicit de spovedanie si de impartasirea cu sfintele daruri. Intre catolici le vorbeste de purgatori si de papa (vezi Vassula si altii) iar intre ametitii de americani le vorbeste de puterea mintii lor, de legea atractiei universale si de energiile pozitive si de individualism…Trist !!! Foarte trist !!!SA NE PAZEASCA DUMNEZEUL CEL ADEVARAT DE ASTFEL DE RATACIRI, DE INCHINARI LA dumnezei STRAINI !!!
Îngrijorarea Ioanei este justificată. Poate va fi surprinsă însă când va afla că fenomenul este atât de contagios, încât a ieşit de mult din graniţele strâmte ale "mănăstirii” de la Glodeni – Pucioasa. Îndrăzneala pucioşilor a fost rapid pastişată, încât acum avem şi alţi "prooroci" (nepucioşi şi neputincioşi) care pretind că le vorbeşte Dumnezeu, Maica Domnului sau îngerii din cer. Spre exemplificare, voi arăta pasaje dintr-o carte care stă să apară în librării sub numele bucolic "Mioara Domnului". Iată introducerea acestei cărţi, în care se vorbeşte despre o altă Ioană, ceva mai spiritualizată se pare, încât e în stare să asculte până şi şoaptele venite din lumea umbrelor:
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi!
Am cunoscut-o pe Ioana în 17 iunie 2006 într-un pelerinaj la Seuca, loc unde Maica Domnului anunţa oamenilor, care aveau urechi să audă, că toţi trebuie să ne schimbăm viaţa, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne întărim credinţa. De peste 10 ani, la Seuca se întâmplau lucruri nemaiauzite. La ora anunţată venirii Maicii Domnului pe cer se întâmplau lucruri “speciale” cu Soarele, de necrezut pentru analitici. Soarele se despărţea în trei sori sau altă dată mergea dintr-o parte în alta a cerului şi multe altele.
În 2007, tot în pelerinaj la Seuca, cineva din grupul nostru a îndreptat telefonul mobil spre Soare, la ora 17, când au început să bată clopotele. Atunci Soarele a început să pulseze evident şi o lumină s-a desprins din Soare, a venit spre Pământ, asta de câteva ori, apoi totul a revenit la normal. Ce comentarii poţi sa faci când vezi aşa ceva şi nu singur ci împreună cu alţi oameni!
Am sunat-o pe Ioana, după ce m-am întors de la Ierusalim, dintr-un pelerinaj de Sfintele Paşti. Voiam să-i dau lumănări aprinse de la Sfânta Lumină şi alte mărunţele, care se aduc din locurile sfinte. Întâlnirea noastră a avut loc la Romană, într-un loc cu lume pestriţă, cu foarte mult zgomot şi total nepotrivit pentru trăiri spirituale. Eram bineînţeles îmbrăcată cu pantaloni (nu aveam nici o fustă, pe vremea aceea) machiată, cu părul vopsit (o să ziceţi: “şi ce dacă!” că aşa aş fi zis şi eu înainte). Mergeam la biserică de sărbători, când mă şi spovedeam şi mă împărtăşeam. Mă străduiam să nu fac rele, să nu vorbesc urât. Mă rugam puţin, adică spuneam Tatăl nostru, când mă culcam, mai spuneam un “Doamne ajuta! ” din cînd în când şi mă gândeam la Dumnezeu ca la Cel care a creat totul, dar care este departe de tot şi pe care speri să-L auzi şi să-L vezi atunci când pleci din lumea aceasta. Nu eram mulţumită de mine, dar mi se părea că sunt bună, că sunt corectă şi că probabil Dumnezeu nu mă va considera ca facând parte dintre cei necredincioşi. I-am povestit Ioanei (care era cu capul acoperit şi îmbrăcată cu fustă lungă, o fata foarte modestă şi firavă, dar foarte deşteaptă, luase BAC-ul cu media peste 9,50 şi terminase facultatea cu brio) despre pelerinajul la Locurile Sfinte. Am vorbit vreo 20 minute şi când să ne despărţim m-a întrebat dacă nu simt miros de tămâie. Am tras aer in piept şi am simţit doar aerul străzii, cu fum de ţigară şi de maşini. Mi-a spus că trebuie să-mi facă un dar, că are un mesaj de la Maica Domnului. M-am mirat foarte tare în sinea mea. Maica Lui Dumnezeu vrea să-mi trimită un mesaj mie? Mie, păcătoasa şi nevrednica? Praful şi pulberea Pământului? Cine sunt eu ca să se gândească Maica Domnului la mine?
Emoţia a fost maximă. Mi-a spus, în cuvinte, care erau parcă în versuri, că trebuie să mă rog mai mult, că e nevoie de mai multă rugăciune, că oamenii nu se mai roagă şi că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile noastre. Am început să plâng, de emoţie, când Ioana mi-a spus că Domnul Iisus vrea să-mi transmită un mesaj. Pentru mine era prea mult. Mă gândeam cum se poate ca Dumnezeu Cel Atoatecreator, Cel Necuprins cu mintea, Însuşi Dumnezeu să se coboare la mine nimicul, păcătoasa şi nevrednica şi să-mi vorbească chiar şi prin Ioana. Până atunci credeam că Dumnezeu vorbeşte Sfinţilor, copiilor, celor curaţi, oricum celor mai apropiaţi Lui. Am reţinut doar că trebuie să mă rog mai mult, că lumea nu se mai roagă şi că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile noastre ca să ne ajute, că omenirea este într-un impas.
M-am despărţit de Ioana şi am plecat pe străzi, că nu mă puteam duce direct acasă. Am povestit cele întâmplate surorii mele, fiicei mele si unei prietene şi am hotărât că toate acestea sunt fără comentarii. Ce poţi spune după aşa ceva? Evident cuvinte fără rost.
După o săptămână am invitat-o pe Ioana acasă la mine. Impreună cu fiica şi sora mea ne-am aşezat la masă. Ioana ne-a îndemnat să spunem Tatăl nostru, ca să binecuvînteze Dumnezeu mîncarea. După masă Ioana ne-a spus să mulţumim pentru mâncare şi ne-a întrebat dacă nu vrem să spunem o rugăciune. Nu am comentat nimic, deşi până atunci credeam că rugăciunile se fac în biserică sau fiecare singur în faţa icoanei. Ne-a rugat să ne acoperim capul cu un batic. Fiica mea deja se retrăsese în camera ei. Am citit Acatistul Sfântului Acoperămînt al Maicii Donmului, fiecare câte un condac şi un icos. După aceea ne-a transmis mesaje de la Domnul Iisus şi de la Maica Domnului, în care eram îndemnate să ne rugăm mai mult şi nu numai pentru noi şi familiile noastre ci pentru toată lumea. Dacă vrem să le fie bine copiilor noştri să ne rugăm pentru toţi copiii, mai ales pentru cei singuri şi în nevoinţă şi atunci Dumnezeu îi va ajuta şi pe copiii noştri. Dacă vrem să ne facem bine să ne rugăm şi pentru toţi cei care suferă în lume şi Dumnezeu ne va ajuta şi pe noi.
Ioana trebuia să facă în Bucureşti, oraşul patimilor şi al întunericului, un grup de rugăciune, aşa cum am aflat că sunt în toata ţara, unde oamenii să renunţe la timpul lor pentru a se ruga pentru ceilalţi oameni, pentru că timpurile sunt la sfîrşit. Acest Sfânt Grup de Rugăciune ne-a transformat pe toţi cei care ne adunăm ca să aducem Slavă Lui Dumnezeu, să-I mulţumim pentru toate darurile din fiecare clipă, de care nici nu suntem conştienţi şi să ne rugăm şi pentru ceilalţi. La început am fost cinci persoane, apoi au mai venit unii, au mai plecat alţii. Împreună, am aflat de Sfântul Grup de Rugăciune de la Cluj şi de cărţile cu Comunicări Sfinte, ale Mariei Şandor. Am aflat de Maica Iuliana Caragioiu, de la mănăstirea Recea şi de cele 14 cărţi “Jurnalul viselor“ scrise după moartea măicuţei. Ea era luată în duh, în timpul slujbelor şi învăţată de Maica Domnului ce trebuie să facă oamenii ca să nu-şi piardă sufletele. Tot la grup am aflat de cărţile scrise la 1840 de Jakob Lorber după Comunicările Domnului Iisus Hristos.
Citiţi aceste Sfinte Comunicări, mai ales cu sufletul! Toate ne îndeamnă să ne rugăm mai mult, ca să ne salvăm sufletele după plecarea noastră din această viaţa, să ne purtăm cu toţi oamenii aşa cum am vrea să se poarte ceilalţi cu noi, să ne iertăm pe noi şi pe toţi ceilalţi, indiferent cât de mult au greşit faţă de noi, ca şi Dumnezeu să ne poată ierta pe noi. Să dăruim mai mult celor în nevoi şi nu neapărat lucrurile pe care oricum le-am fi aruncat. Să-L iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul, din toate puterile noastre şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine şi să ţinem cele 10 porunci. Să ne spovedim mai des şi să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului. Să ne ajute Dumezeu, pe toţi, după Mare Mila Sa!
Va să zică, asta era. Şfintele Grupuri de rugăciune de la Cluj, Tecuci, Ioneşti, Glodenii din Vale sau Cucuieţii din Deal sunt nucleele viitoarelor biserici schismatice, pretinse a fi ortodoxe 100%, care se vor înfiinţa în curând după modelul “Bisericii Noul Ierusalim” de la Pucioasa. Aici comunicările şfinte vor fi adunate şi culese cu multă grijă în noi “biblii” şi noi “evanghelii” ale lui Antihrist. Peste câţiva ani, vom auzi despre “Şfânta Maria Şandor”, “Şfânta Iuliana Caragioiu” şi “Şfânta Ionica”, aşa cum am auzit şi despre “Şfânta Verginica” şi “Şfânta Lelică Măria” de la Pucioasa. Credincioşii le vor face, bineînţeles, acatiste, copiate după acatistele Maicii Domnului, şi se vor închina icoanelor lor.
După introducerea cărţii, urmează titlul: Toate Comunicǎrile. Voi reproduce aici numai prima comunicare (restul sunt oarecum la fel):
Comunicare de la Domnul Iisus Hristos - 25 07 2007 Ioana
Pace vouǎ tuturor! Vă binecuvântez fiicelor şi binecuvântez aceastǎ casǎ, împreunǎ cu toţi cei care se vor sǎlǎşlui întrânsa, ca să se roage, sǎ posteascǎ şi pe Domnul sǎ-L slǎveascǎ. Este un mare adevǎr acesta, cǎci Eu v-am chemat astǎzi aici. Din porunca Mea aţi venit, pentru cǎ Eu aşa am binevoit, ca începând din această zi, voi sǎ vă rugaţi, însǎ nu doar pentru voi, ci şi pentru ceilalţi. Oamenii nu se prea roagǎ şi am nevoie de suflete care sǎ mi se ofere necondiţionat, ca Eu sǎ pot lucra, ca Eu sǎ pot sǎ fac întotdeauna Voia Mea şi Planul Meu sǎ se împlineascǎ, prin fiecare din aceste suflete.
Vǎ binecuvântez sǎ fiţi voi, dragele Mele, sufletele prin care Eu voi lucra, pentru a se împlini Preasfântǎ Voia Mea. Este întradevar ceea ce doresc, este ceea ce de la voi încǎ nu primesc. Este o perioadǎ de pregǎtire aceasta în care vă aflaţi acum. Treptat, dacǎ Ma veţi asculta, din ce în ce mai mult voi veţi afla, care este Preasfântǎ Voia Mea. Încet, veţi simţi transformarea înǎuntrul fiinţei voastre şi apoi în exterior, în forma de manifestare. La început mai subtilǎ, iar apoi din ce în ce mai evidentǎ, încât va putea fi observatǎ atât de voi, cât şi de cei din jurul vostru. Este un proces de maturizare spiritualǎ, acesta la care Eu vă chem acum, care va dura mulţi ani de acum înainte, dar cu ajutorul Meu, va fi o reuşitǎ. Vreau din partea voastră doar atat: “Sǎ vă străduiţi mai mult!” Se poate cu Ajutor Ceresc sǎ faceţi tot ce-Mi doresc. Este o chemare a sufletelor pentru suflete şi din toata Puterea Cuvântului. Eu, vă chem! Veniţi mai aproape! - cǎci ştiu că se poate. Ridicaţi-vǎ mai mult! - ca sǎ vă dau tot ce am mai bun. Vreau sǎ împart cu voi tot ce am. Asa, Eu voi fi bucuros, dacă voi veţi primi darurile Mele şi vă veţi învǎţa sǎ lucraţi cu ele, fiind pregǎtiţi în orice moment, sǎ rǎspundeţi la chemarea Mea şi sǎ lucraţi spre mai Mare Slava Mea. Amin!
Expresia rugătoare “am nevoie de suflete care sǎ mi se ofere necondiţionat… sufletele prin care Eu voi lucra… ca sǎ vă dau tot ce am mai bun. Vreau sǎ împart cu voi tot ce am…” parcă prea seamănă la înţeles cu un pasaj din Biblie, care spunea cam aşa:
“Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie” (Mat.4,9)
De altfel, continuarea din acest pasaj (…ca Eu sǎ pot lucra, ca Eu sǎ pot sǎ fac…) arată limpede că nu este vorba aici de cel Atotputernic, ci de altcineva care e neputincios şi care depinde de însoţirea omului. Şi numai aşa va putea: atâta vreme cât omul nu-i răspunde hotărât cu cuvintele Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti" aşa cum a fost învăţat de Însuşi Domnul.
Şi cum ar trebui să se ofere aceste suflete? Dacă am parcurs cu atenţie prefaţa cărţii, am putut vedea acolo o subtilă reclamă publicitară pentru “Comunicările cereşti”, care vor aduce toate lămuririle şi toate îndemnurile necesare:
Citiţi aceste Sfinte Comunicări, mai ales cu sufletul!
Altfel spus: “nu mai citiţi Biblia, care arată cum vorbea Dumnezeu oamenilor în trecut; citiţi Şfintele Comunicări, citiţi noile Evanghelii şi noile Biblii, adică alcătuirile cuvântului actual al lui Dumnezeu.”
De menţionat că nu numai "Domnul Iisus Hristos" i-a vorbit Ioanei cea “pneumatizată”. Ea a primit mesaje şi de la "Maica Domnului" , şi de la " Şfântul Prooroc Ilie", şi de la "Tatăl Ceresc" şi de la "Duhul Sfânt" şi de la "Şfântul Heruvim Antim" şi de la " Şfântul Arhanghel Evgudiil", de la "Şfântul Ioan Botezatorul", şi de la "cei trei Şfinţi Ieromonahi Vasile, Grigorie şi Ioan", şi de la “Şfântul Arhanghel Rafael”.
Majoritatea "comunicărilor cereşti" din această carte se termină cu "Amin!". Există însă şi o excepţie semnificativă. Comunicarea din 14-10-2007 se termină cu… "Vaviov!" Cei familiarizaţi cât de cât cu aberaţiile mistice ale sectanţilor vor recunoaşte aici celebra formulă abracadabdantă de salut, lansată de cunoscutul Guru de la Tecuci, "Profesorul Constantin Dogarul".
Aşchia nu sare departe de trunchi. Pare-se că dogarii au proliferat simplu, de la Tecuci la Cluj şi apoi pe alte meleaguri: împrumutându-şi unul altuia câte o doagă, după cunoscutul îndemn biblic: cel ce are două, să dea una celui ce nu are (v. Luca 3,11)
“Ca toţi să fie una”: căci în felul acesta, fiecăruia nu-i va lipsi decât o singură doagă.
Motto: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! (Galateni 1, 8-9)
Am primit pentru postarea #98. un comentariu de la Ioana, care îşi exprima uimirea şi îngrijorarea pentru acele îndrăzneli ale pucioşilor de a vorbi în numele lui Dumnezeu. Ioana ar trebui să ştie că pe pământ, de regulă, ceea ce nu este interzis, este permis. Respectivii intermediari, fie că se numesc “porţi”, “prooroci”, profeţi”, “comunicatori”, “mediumi”, au – mai mult ca sigur – convingerea că, în virtutea acestui postulat, nimeni nu le poate interzice să spună ce vor. La urma urmei, ei sunt liniştiţi în sinea lor, fiind convinşi că-i învaţă pe oameni numai lucruri bune, ortodoxe, în consonanţă totală cu mesajul biblic. Oare, aşa să fie?
Dar iată ce spunea Ioana în comentariul ei:
Ce ma mira pe mine este nerusinarea infioratoare de a pretinde ca insusi Dumnezeu vorbeste prin gura lor (a Virginiei, Mariei, Mihaelei). N-as fi crezut ca un om are asemenea cutezanta, dar iata ca are !!! Din punct de vedere psihologic nu prea inteleg ce se intampla cu aceaste prorocite. Sunt atat de schizofrenice incat ele chiar cred ca in acele momente de “gratie” aud o voce sau sunt atat de mincinoase cum numai diavolul poate fi sau sunt chiar demonizate? Daca Virginia si Maria vorbeau de multe ori in stare de incostienta, inseamna ca un duh le poseda. Dar stilul de vorbire al “duhului” era propriul lor stil de vorbire si folosea numai cunoastintele lor limitate. Ceea ce inseamna ca, de fapt, jucau teatru, ca ele vorbeau in stare de constienta dar se prefaceau ca sunt posedate de “duhul sfant”. Mihaela insa nu pretinde asa ceva. Iar stilul ei de vorbire este cu totul diferit decat al predecesoarelor, desi ea sustine ca vorbeste acelasi duh… Pai mai sinceri sunt saracii demonizati care tipa ca animalele si se zbat in spasme si apoi plang cand vad in ce stare sunt… Mai sinceri sunt acei penticostali care, posedati de un duh, tremura si “vorbesc in limbi”… Mai sinceri, dar nu mai putin periculosi.Si mai modesti sunt aceia prin mana carora scrie un duh ce nu pretinde ca e Dumnezeu, ci doar “un duh superior” (de exemplu, in cartea “Ask and It Is Given - The Teachings of Abraham” - scrisa pt americani de doi soti care au inceput sa fie posedati de un duh). Se pare ca aceste duhuri iau diverse masti in functie de grupul tinta. Adica intre ortodocsi le vorbeste de ortodoxie, da-i rupe de biserica, implicit de spovedanie si de impartasirea cu sfintele daruri. Intre catolici le vorbeste de purgatori si de papa (vezi Vassula si altii) iar intre ametitii de americani le vorbeste de puterea mintii lor, de legea atractiei universale si de energiile pozitive si de individualism…Trist !!! Foarte trist !!!SA NE PAZEASCA DUMNEZEUL CEL ADEVARAT DE ASTFEL DE RATACIRI, DE INCHINARI LA dumnezei STRAINI !!!
Îngrijorarea Ioanei este justificată. Poate va fi surprinsă însă când va afla că fenomenul este atât de contagios, încât a ieşit de mult din graniţele strâmte ale "mănăstirii” de la Glodeni – Pucioasa. Îndrăzneala pucioşilor a fost rapid pastişată, încât acum avem şi alţi "prooroci" (nepucioşi şi neputincioşi) care pretind că le vorbeşte Dumnezeu, Maica Domnului sau îngerii din cer. Spre exemplificare, voi arăta pasaje dintr-o carte care stă să apară în librării sub numele bucolic "Mioara Domnului". Iată introducerea acestei cărţi, în care se vorbeşte despre o altă Ioană, ceva mai spiritualizată se pare, încât e în stare să asculte până şi şoaptele venite din lumea umbrelor:
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi!
Am cunoscut-o pe Ioana în 17 iunie 2006 într-un pelerinaj la Seuca, loc unde Maica Domnului anunţa oamenilor, care aveau urechi să audă, că toţi trebuie să ne schimbăm viaţa, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne întărim credinţa. De peste 10 ani, la Seuca se întâmplau lucruri nemaiauzite. La ora anunţată venirii Maicii Domnului pe cer se întâmplau lucruri “speciale” cu Soarele, de necrezut pentru analitici. Soarele se despărţea în trei sori sau altă dată mergea dintr-o parte în alta a cerului şi multe altele.
În 2007, tot în pelerinaj la Seuca, cineva din grupul nostru a îndreptat telefonul mobil spre Soare, la ora 17, când au început să bată clopotele. Atunci Soarele a început să pulseze evident şi o lumină s-a desprins din Soare, a venit spre Pământ, asta de câteva ori, apoi totul a revenit la normal. Ce comentarii poţi sa faci când vezi aşa ceva şi nu singur ci împreună cu alţi oameni!
Am sunat-o pe Ioana, după ce m-am întors de la Ierusalim, dintr-un pelerinaj de Sfintele Paşti. Voiam să-i dau lumănări aprinse de la Sfânta Lumină şi alte mărunţele, care se aduc din locurile sfinte. Întâlnirea noastră a avut loc la Romană, într-un loc cu lume pestriţă, cu foarte mult zgomot şi total nepotrivit pentru trăiri spirituale. Eram bineînţeles îmbrăcată cu pantaloni (nu aveam nici o fustă, pe vremea aceea) machiată, cu părul vopsit (o să ziceţi: “şi ce dacă!” că aşa aş fi zis şi eu înainte). Mergeam la biserică de sărbători, când mă şi spovedeam şi mă împărtăşeam. Mă străduiam să nu fac rele, să nu vorbesc urât. Mă rugam puţin, adică spuneam Tatăl nostru, când mă culcam, mai spuneam un “Doamne ajuta! ” din cînd în când şi mă gândeam la Dumnezeu ca la Cel care a creat totul, dar care este departe de tot şi pe care speri să-L auzi şi să-L vezi atunci când pleci din lumea aceasta. Nu eram mulţumită de mine, dar mi se părea că sunt bună, că sunt corectă şi că probabil Dumnezeu nu mă va considera ca facând parte dintre cei necredincioşi. I-am povestit Ioanei (care era cu capul acoperit şi îmbrăcată cu fustă lungă, o fata foarte modestă şi firavă, dar foarte deşteaptă, luase BAC-ul cu media peste 9,50 şi terminase facultatea cu brio) despre pelerinajul la Locurile Sfinte. Am vorbit vreo 20 minute şi când să ne despărţim m-a întrebat dacă nu simt miros de tămâie. Am tras aer in piept şi am simţit doar aerul străzii, cu fum de ţigară şi de maşini. Mi-a spus că trebuie să-mi facă un dar, că are un mesaj de la Maica Domnului. M-am mirat foarte tare în sinea mea. Maica Lui Dumnezeu vrea să-mi trimită un mesaj mie? Mie, păcătoasa şi nevrednica? Praful şi pulberea Pământului? Cine sunt eu ca să se gândească Maica Domnului la mine?
Emoţia a fost maximă. Mi-a spus, în cuvinte, care erau parcă în versuri, că trebuie să mă rog mai mult, că e nevoie de mai multă rugăciune, că oamenii nu se mai roagă şi că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile noastre. Am început să plâng, de emoţie, când Ioana mi-a spus că Domnul Iisus vrea să-mi transmită un mesaj. Pentru mine era prea mult. Mă gândeam cum se poate ca Dumnezeu Cel Atoatecreator, Cel Necuprins cu mintea, Însuşi Dumnezeu să se coboare la mine nimicul, păcătoasa şi nevrednica şi să-mi vorbească chiar şi prin Ioana. Până atunci credeam că Dumnezeu vorbeşte Sfinţilor, copiilor, celor curaţi, oricum celor mai apropiaţi Lui. Am reţinut doar că trebuie să mă rog mai mult, că lumea nu se mai roagă şi că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile noastre ca să ne ajute, că omenirea este într-un impas.
M-am despărţit de Ioana şi am plecat pe străzi, că nu mă puteam duce direct acasă. Am povestit cele întâmplate surorii mele, fiicei mele si unei prietene şi am hotărât că toate acestea sunt fără comentarii. Ce poţi spune după aşa ceva? Evident cuvinte fără rost.
După o săptămână am invitat-o pe Ioana acasă la mine. Impreună cu fiica şi sora mea ne-am aşezat la masă. Ioana ne-a îndemnat să spunem Tatăl nostru, ca să binecuvînteze Dumnezeu mîncarea. După masă Ioana ne-a spus să mulţumim pentru mâncare şi ne-a întrebat dacă nu vrem să spunem o rugăciune. Nu am comentat nimic, deşi până atunci credeam că rugăciunile se fac în biserică sau fiecare singur în faţa icoanei. Ne-a rugat să ne acoperim capul cu un batic. Fiica mea deja se retrăsese în camera ei. Am citit Acatistul Sfântului Acoperămînt al Maicii Donmului, fiecare câte un condac şi un icos. După aceea ne-a transmis mesaje de la Domnul Iisus şi de la Maica Domnului, în care eram îndemnate să ne rugăm mai mult şi nu numai pentru noi şi familiile noastre ci pentru toată lumea. Dacă vrem să le fie bine copiilor noştri să ne rugăm pentru toţi copiii, mai ales pentru cei singuri şi în nevoinţă şi atunci Dumnezeu îi va ajuta şi pe copiii noştri. Dacă vrem să ne facem bine să ne rugăm şi pentru toţi cei care suferă în lume şi Dumnezeu ne va ajuta şi pe noi.
Ioana trebuia să facă în Bucureşti, oraşul patimilor şi al întunericului, un grup de rugăciune, aşa cum am aflat că sunt în toata ţara, unde oamenii să renunţe la timpul lor pentru a se ruga pentru ceilalţi oameni, pentru că timpurile sunt la sfîrşit. Acest Sfânt Grup de Rugăciune ne-a transformat pe toţi cei care ne adunăm ca să aducem Slavă Lui Dumnezeu, să-I mulţumim pentru toate darurile din fiecare clipă, de care nici nu suntem conştienţi şi să ne rugăm şi pentru ceilalţi. La început am fost cinci persoane, apoi au mai venit unii, au mai plecat alţii. Împreună, am aflat de Sfântul Grup de Rugăciune de la Cluj şi de cărţile cu Comunicări Sfinte, ale Mariei Şandor. Am aflat de Maica Iuliana Caragioiu, de la mănăstirea Recea şi de cele 14 cărţi “Jurnalul viselor“ scrise după moartea măicuţei. Ea era luată în duh, în timpul slujbelor şi învăţată de Maica Domnului ce trebuie să facă oamenii ca să nu-şi piardă sufletele. Tot la grup am aflat de cărţile scrise la 1840 de Jakob Lorber după Comunicările Domnului Iisus Hristos.
Citiţi aceste Sfinte Comunicări, mai ales cu sufletul! Toate ne îndeamnă să ne rugăm mai mult, ca să ne salvăm sufletele după plecarea noastră din această viaţa, să ne purtăm cu toţi oamenii aşa cum am vrea să se poarte ceilalţi cu noi, să ne iertăm pe noi şi pe toţi ceilalţi, indiferent cât de mult au greşit faţă de noi, ca şi Dumnezeu să ne poată ierta pe noi. Să dăruim mai mult celor în nevoi şi nu neapărat lucrurile pe care oricum le-am fi aruncat. Să-L iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul, din toate puterile noastre şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine şi să ţinem cele 10 porunci. Să ne spovedim mai des şi să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului. Să ne ajute Dumezeu, pe toţi, după Mare Mila Sa!
Va să zică, asta era. Şfintele Grupuri de rugăciune de la Cluj, Tecuci, Ioneşti, Glodenii din Vale sau Cucuieţii din Deal sunt nucleele viitoarelor biserici schismatice, pretinse a fi ortodoxe 100%, care se vor înfiinţa în curând după modelul “Bisericii Noul Ierusalim” de la Pucioasa. Aici comunicările şfinte vor fi adunate şi culese cu multă grijă în noi “biblii” şi noi “evanghelii” ale lui Antihrist. Peste câţiva ani, vom auzi despre “Şfânta Maria Şandor”, “Şfânta Iuliana Caragioiu” şi “Şfânta Ionica”, aşa cum am auzit şi despre “Şfânta Verginica” şi “Şfânta Lelică Măria” de la Pucioasa. Credincioşii le vor face, bineînţeles, acatiste, copiate după acatistele Maicii Domnului, şi se vor închina icoanelor lor.
După introducerea cărţii, urmează titlul: Toate Comunicǎrile. Voi reproduce aici numai prima comunicare (restul sunt oarecum la fel):
Comunicare de la Domnul Iisus Hristos - 25 07 2007 Ioana
Pace vouǎ tuturor! Vă binecuvântez fiicelor şi binecuvântez aceastǎ casǎ, împreunǎ cu toţi cei care se vor sǎlǎşlui întrânsa, ca să se roage, sǎ posteascǎ şi pe Domnul sǎ-L slǎveascǎ. Este un mare adevǎr acesta, cǎci Eu v-am chemat astǎzi aici. Din porunca Mea aţi venit, pentru cǎ Eu aşa am binevoit, ca începând din această zi, voi sǎ vă rugaţi, însǎ nu doar pentru voi, ci şi pentru ceilalţi. Oamenii nu se prea roagǎ şi am nevoie de suflete care sǎ mi se ofere necondiţionat, ca Eu sǎ pot lucra, ca Eu sǎ pot sǎ fac întotdeauna Voia Mea şi Planul Meu sǎ se împlineascǎ, prin fiecare din aceste suflete.
Vǎ binecuvântez sǎ fiţi voi, dragele Mele, sufletele prin care Eu voi lucra, pentru a se împlini Preasfântǎ Voia Mea. Este întradevar ceea ce doresc, este ceea ce de la voi încǎ nu primesc. Este o perioadǎ de pregǎtire aceasta în care vă aflaţi acum. Treptat, dacǎ Ma veţi asculta, din ce în ce mai mult voi veţi afla, care este Preasfântǎ Voia Mea. Încet, veţi simţi transformarea înǎuntrul fiinţei voastre şi apoi în exterior, în forma de manifestare. La început mai subtilǎ, iar apoi din ce în ce mai evidentǎ, încât va putea fi observatǎ atât de voi, cât şi de cei din jurul vostru. Este un proces de maturizare spiritualǎ, acesta la care Eu vă chem acum, care va dura mulţi ani de acum înainte, dar cu ajutorul Meu, va fi o reuşitǎ. Vreau din partea voastră doar atat: “Sǎ vă străduiţi mai mult!” Se poate cu Ajutor Ceresc sǎ faceţi tot ce-Mi doresc. Este o chemare a sufletelor pentru suflete şi din toata Puterea Cuvântului. Eu, vă chem! Veniţi mai aproape! - cǎci ştiu că se poate. Ridicaţi-vǎ mai mult! - ca sǎ vă dau tot ce am mai bun. Vreau sǎ împart cu voi tot ce am. Asa, Eu voi fi bucuros, dacă voi veţi primi darurile Mele şi vă veţi învǎţa sǎ lucraţi cu ele, fiind pregǎtiţi în orice moment, sǎ rǎspundeţi la chemarea Mea şi sǎ lucraţi spre mai Mare Slava Mea. Amin!
Expresia rugătoare “am nevoie de suflete care sǎ mi se ofere necondiţionat… sufletele prin care Eu voi lucra… ca sǎ vă dau tot ce am mai bun. Vreau sǎ împart cu voi tot ce am…” parcă prea seamănă la înţeles cu un pasaj din Biblie, care spunea cam aşa:
“Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie” (Mat.4,9)
De altfel, continuarea din acest pasaj (…ca Eu sǎ pot lucra, ca Eu sǎ pot sǎ fac…) arată limpede că nu este vorba aici de cel Atotputernic, ci de altcineva care e neputincios şi care depinde de însoţirea omului. Şi numai aşa va putea: atâta vreme cât omul nu-i răspunde hotărât cu cuvintele Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti" aşa cum a fost învăţat de Însuşi Domnul.
Şi cum ar trebui să se ofere aceste suflete? Dacă am parcurs cu atenţie prefaţa cărţii, am putut vedea acolo o subtilă reclamă publicitară pentru “Comunicările cereşti”, care vor aduce toate lămuririle şi toate îndemnurile necesare:
Citiţi aceste Sfinte Comunicări, mai ales cu sufletul!
Altfel spus: “nu mai citiţi Biblia, care arată cum vorbea Dumnezeu oamenilor în trecut; citiţi Şfintele Comunicări, citiţi noile Evanghelii şi noile Biblii, adică alcătuirile cuvântului actual al lui Dumnezeu.”
De menţionat că nu numai "Domnul Iisus Hristos" i-a vorbit Ioanei cea “pneumatizată”. Ea a primit mesaje şi de la "Maica Domnului" , şi de la " Şfântul Prooroc Ilie", şi de la "Tatăl Ceresc" şi de la "Duhul Sfânt" şi de la "Şfântul Heruvim Antim" şi de la " Şfântul Arhanghel Evgudiil", de la "Şfântul Ioan Botezatorul", şi de la "cei trei Şfinţi Ieromonahi Vasile, Grigorie şi Ioan", şi de la “Şfântul Arhanghel Rafael”.
Majoritatea "comunicărilor cereşti" din această carte se termină cu "Amin!". Există însă şi o excepţie semnificativă. Comunicarea din 14-10-2007 se termină cu… "Vaviov!" Cei familiarizaţi cât de cât cu aberaţiile mistice ale sectanţilor vor recunoaşte aici celebra formulă abracadabdantă de salut, lansată de cunoscutul Guru de la Tecuci, "Profesorul Constantin Dogarul".
Aşchia nu sare departe de trunchi. Pare-se că dogarii au proliferat simplu, de la Tecuci la Cluj şi apoi pe alte meleaguri: împrumutându-şi unul altuia câte o doagă, după cunoscutul îndemn biblic: cel ce are două, să dea una celui ce nu are (v. Luca 3,11)
“Ca toţi să fie una”: căci în felul acesta, fiecăruia nu-i va lipsi decât o singură doagă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.