98. România pucioasă – “ţara strălucirilor”
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Noi dovezi despre “proorocirea” iminentei reinstaurări a monarhiei în România, prin aducerea forţată pe tron a regelui Mihai I şi transformarea României în regatul supranumit “ţara strălucirilor”, găsim în “Cuvântul lui Dumnezeu în ziua punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai”. Vom cita numai pasajele cele mai semnificative. Notele din paranteze şi evidenţierile din text ne aparţin:
Pace şi binecuvântare şi duh de bucurie cu cerul, căci cerul este oaspete aici. Aceasta este zi de mărturie. (Notă: Este ziua în care la Glodeni Vale, lângă Pucioasa, se punea piatra de temelie a unui aşezământ care iniţial se credea că va fi ortodox, adică o biserică la fel ca oricare alta. Până la urmă, peste cinci luni a ieşit altceva, şi la propriu şi la figurat. Lăcaşul de cult în forma sa definitivă nu respectă erminia arhitectonică specifică ortodoxiei, îndată ce nu se mai regăseşte împărţirea clasică în pronaos, naos şi altar . Cauza este simplă: această biserică este formată dintr-o singură încăpere, adică un altar cu 12 uşi laterale dispuse jur-împrejur. Ea nu este deci destinată unei liturghii autentice – liturghie chiar asta însemnând: o împreună slujire – deoarece se ştie că în altar nu intră decât preoţii. Nici slujbele care se desfăşoară aici nu respectă rânduielile liturgice, care în mod firesc fac parte integrantă din Sfânta Tradiţie. Nici Sfânta Scriptură nu mai este respectată ca autentică şi deplină, îndată ce ea este completată, despecetluită, decriptată, de către o altă Sfântă Scriptură, denumită de către pucioşi “Sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia”) […] Pace vouă! Eu sunt aici. Eu sunt Cuvântul, căci Cuvântul este Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou al celor ce cred în Mine, căci vin cu slavă văzută peste România. Este scris că iarăşi voi veni, şi iată, lucrez prin cuvânt şi Îmi anunţ împărăţia. […] iată, sunt purtat de cei ce sunt ai Mei, (Notă: Adică, de liderii pucioşi care au preluat direct de la Verginica – sărind în mod fraudulos peste “puntea” numită “lelica Maria” – atributul de “purtători” ai Cuvântului ceresc) şi sunt cu cuvântul prin ei, căci aşa este Dumnezeu, este prin prooroci, (Notă: Nu neapărat. Aceasta nu este o condiţie sine qua non. Saul din Tars L-a primit pe Hristos cel înviat şi înălţat , dar nu L-a primit prin apostoli, şi nici prin prooroci) este prin purtătorii de Dumnezeu. (Notă: Proorocii doar L-au anunţat pe Hristos, dar nu L-au purtat nici cu lectica, nici cu targa. Hristos pe toate le-a făcut cu puterea Sa dumnezeiască, despre care a spus: “Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau.” – Ioan 10 17-18, iar apostolul spune: “Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire.” – Rom. 1,20). Cuvântul Meu lucrează în acest loc, şi toate se lucrează prin cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea, căci vin zilele gloriei cereşti, vin zilele despre care au scris proorocii cei din toate vremurile. România este ţara strălucirilor, care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare, căci aceasta este alegerea ei, şi ea va purta nume de nou Ierusalim şi de Eden binecuvântat între noroade. Eu, Domnul, am vestit această taină prin prooroci, (Notă: Prin “proorocii” de la Pucioasa, şi nu prin proorocul Daniel. Căci Daniel proorocul care a vorbit într-adevăr despre “ţara strălucirii”, nici n-a sugerat măcar că ar fi vorba de România! Iată şi cele două referinţe – singurele, de altfel – pe care proorocul Daniel la face cu privire la “ţara strălucirii”:
“ Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit şi către ţara strălucirii.” Daniel 8,9)
“ La sfârşitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi şi se va năpusti împotriva lui regele cel de la miazănoapte, cu care de război, cu călăreţi şi cu multe corăbii. El va veni în ţările pe care le va cotropi şi le va străbate. Şi va veni şi în ţara strălucirii şi zeci de mii se var prăbuşi; şi iată care vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul şi restul fiilor lui Amon.” Daniel 11, 40-41) Deşi pucioşii pretind – fără nici o bază – că Daniel se referă la România în această proorocie, este mai mult decât evident că Daniel se referă la Ţara Sfântă a Vechiului Testament, îndată ce dă şi trei repere clare care definesc ţinuturile de miazăzi ale acestei ţări: Edomul, situat la apus de Marea Roşie; Moabul, situat la răsărit de Marea Roşie şi Amonul, situat la răsărit de cursul inferior al Iordanului. Asocierea dintre “ţara strălucirii” – care devine “ţara strălucirilor “ în viziunea pucioşilor, deoarece ei sunt mai generoşi decât Daniel – şi România este o fabulaţie ridicolă, menită să creeze o atmosferă favorabilă unei proorocii mincinoase despre o presupusă alegere dinainte de veci a României, ca ţară de odihnă a lui Dumnezeu la sfârşitul veacurilor.) şi nimic nu împlinesc fără să vin să vestesc mai întâi.
Aici este locul mărturiei lucrului cuvântului Meu, (Notă: adică în grădina lui Ilie Bunea din Glodeni, de lângă Pucioasa) şi iată, martorul Meu cel credincios (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul) aşează acum, prin binecuvântare cerească, piatră de temelie a începutului cel nou, iar de la acest început se va lucra din loc în loc şi va răsări Ierusalim nou, biserică nouă (Notă: dar despre “biserica cea veche” nu se mai spune nimic, ce se va întâmpla cu ea. Oricum, în momentul când apare o “biserică nouă” dintr-una mai veche de care nu mai vrea să asculte, avem de-a face cu o schismă) şi curată, (Notă: prin antiteză deducem că cea veche – B.O.R. – nu mai este curată, deci e necurată) biserică cerească pe pământ. Aici începe Sfânta Treime cu prima piatră acum, şi se va lucra cu grabă această lucrătură (Notă: Parcă era vorba ca “lucrătura” punerii pietrei s-o facă Irineu, dar acum se pretinde că o va face cu grabă chiar Sfânta Treime. Până la urmă, tot Irineu a făcut-o. Deci, fie că în acel moment crucial Irineu s-a identificat în toată fiinţa lui cu Sfânta Treime, fie că s-a renunţat în ultima clipă la “lucrătura” Sfintei Treimi, în favoarea “lucrăturii” lui Irineu, făcută doar în numele Sfintei Treimi) a poruncii dumnezeieşti, şi Domnul va rosti din vârful acestei pietre numele celui uns, numele unsului Meu Mihail, rege al României. (Notă: Aşadar regele n-a fost implicat în ctitoria de la Pucioasa decât în mod arbitrar şi silnic, fără voia lui, abuzându-se de numele lui ca să se facă o mai mare publicitate evenimentului respectiv. Ulterior, odată cu trecerea timpului, când regele a intrat treptat într-un firesc con de umbră, liderii pucioşi au tăcut chitic, uitând cu desăvârşire să mai aducă vorba de regele Mihai, deşi ocazii ar mai fi avut cu duiumul.)
Bucuraţi-vă, iubiţii Mei, servii Mei, martorii Mei! Bucuraţi-vă, că vin cu împărăţia Mea, şi vin spre România Mea, căci ea este împărăţia Mea. (Notă: România, împărăţia cerurilor? ) Vin să leg rana ei şi să aşez pace peste ea şi să pun diademă de slavă cerească pe fruntea ei.
Iată, sunt prin cuvânt în România, şi am vestit că M-am ridicat să gătesc cărare unsului Meu Mihail, (Notă: Regele Mihai I ) căci prin biserica Mea cea vie îl voi aduce, (Notă: Se dezvăluie o proiectată legătură de complicitate între regalitate şi noua “Biserică”: ele se vor sprijini una pe alta ca să pună mâna efectiv pe putere în România) şi Eu voi fi şi voi cuvânta, şi cuvântul Meu se va întrupa, şi va fi slavă peste cea binecuvântată. Eu sunt, şi biruiesc cu cei curaţi, cu cei neîntinaţi, cu cei credincioşi. (Notă: cu liderii pucioşi, adică) Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Domnul puterilor, şi de aici încolo Eu sunt, (Notă: De ce numai “de aici încolo”? Şi până acum ar fi trebuit să fie, după făgăduinţă: “…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” – Matei 28,20 ) şi sunt cu toată oastea cerească în lucru, şi grăiesc în România.
Iată, Duhul Preasfintei Treimi coboară acum şi binecuvintează acest început.
Binecuvântată să fie, şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră care se aşează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu, căci el va sta pe scaunul bisericii Mele (Notă: Dar n-a fost să fie aşa. Aceasta s-a dovedit a fi o proorocie mincinoasă. Irineu a rămas tot ce-a fost: episcop-vicar la Cluj. N-a fost să fie nici patriarh pe scaunul B.O.R., nici pe cel al B.N.I. Poate pe viitor, să aibă mai mult noroc, dar nu i se întrevăd prea mari şanse.) şi va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta.
Binecuvântată să fie coroana română (Notă: O asemenea binecuvântare, pentru a nu concluziona că este doar vorbă goală, trebuie să se traducă neapărat într-o restaurare a monarhiei în România) şi casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, (Notă: vine vremea împlinirii acestei binecuvântări pentru coroana României) şi ea va purta veşmânt curat, veşmânt neprihănit, veşmânt alb şi lucrare de Duh Sfânt peste pământ. România este cea chemată şi aleasă şi cea credincioasă a acestei vremi, căci va fi credincioasă lui Dumnezeu. (Notă: Oare, va fi? Adică va împlini ea mesajul acesta de re-instaurare a monarhiei, aşa cum i se cere? Până în prezent, după 18 ani de la această “proorocie”, constatăm că nu s-a “mişcat” nimic în acest sens.)
Binecuvântare şi mir veşnic şi ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu cuvântul în România, şi se va desăvârşi cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântaţi să fiţi voi, martorii Mei cei credincioşi, care aţi stat în sfat cu cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie, şi iată, vom termina cu grabă această piatră, şi apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii, şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, (Notă: nici o minune spectaculoasă nu s-a înregistrat însă, de atunci şi până astăzi) aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi peste pământ, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi Mă voi desăvârşi peste noroade, precum în cer aşa şi peste pământ.
[…]
Pace vouă, şi bucuraţi-vă, că Tatăl Meu vine cu împărăţia! Şi iată, împărăţia Mea este înăuntrul vostru, şi vor şti toate popoarele care vor vedea slava acestei lucrături de piatră vie, şi pe voi lângă ea. (Notă: liderii pucioşi sunt neîmpărţiţi şi nedespărţiţi de laurii acestei “lucrături”)
Pace ţie, martorul Meu, (Notă: Irineu Bistriceanul, cel care a fost amăgit ca să garanteze ortodoxia acestei secte cu preţul integrităţii sale morale) martorul bisericii Mele cea neprihănită şi curată, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curaţi, cei neîntinaţi, cei credincioşi, şi va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului cuvântului Meu, căci Eu Mă odihnesc cu pace şi întru lărgime în această iesle curată.
Pace şi ţie, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! Pace ţie, Mihail, rege al celei binecuvântate! Pace ţie, şi peste casa ta, şi peste mlădiţa ta, care va sta de-a dreapta ta! (Notă: Principesa Margareta este văzută ca o posibilă succesoare la tron, care deci nu trebuie nicidecum neglijată: măcar pricipalul sfetnic de taină al regelui, tot va fi.)
Slavă întru cele cereşti, şi bucurie pentru această zi de mărturie cerească, iar peste voi, martorii Mei, pace!
Pace şi bună orânduială peste România Mea!
Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi spre pomenire veşnică în cer şi pe pământ, căci pe această piatră voi zidi biserica cea vie (Notă: dar schismatică) a începutului cel nou care va răsări peste popoare. (Notă: Acest “început cel nou de peste popoare” are un iz de New Age în versiune dâmboviţeană) Amin, amin, amin.
***
Slavă întru cei din cer lui Dumnezeu, şi pace peste România, ţara binecuvântării! Pace şi bunăvoire şi bună orânduială peste cei credincioşi şi peste casa unsului cel de la Dumnezeu, Mihail, regele României! Amin.
[…] România este întâia chemată, şi aşa s-a născut România cea creştină, aceea a fost naşterea ei, şi Domnul a numit-o regină peste pământ, şi iată, vine vremea să Se preaslăvească Dumnezeu peste ea şi să-i pună haină de neprihănire, căci este aleasă şi este regină peste noroade. (Notă: toate noroadele se vor supune rrromânismului, care va conduce lumea) Aceasta este alegerea acestui pământ, şi scris este în Cartea Adevărului că Domnul va alege din nou Ierusalimul, şi va fi Ierusalim nou. Acest pământ este sfânt, (Notă: sfinţenia pământului nu aduce automat cu ea şi sfinţenia locuitorilor lui şi în nici un caz supremaţia limbii române peste toate limbile pământului) şi dacă este sfânt, iată, vine vremea să Se aşeze Domnul peste el şi să-Şi plinească făgăduinţele cele scrise pentru vremea aceasta.
Duhul Preasfintei Treimi lucrează cu cuvântul în România, şi oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu (Notă: liderii pucioşi, proorocii mincinoşi) grăiesc cuvântul Domnului, purtaţi fiind de Duhul Sfânt, căci aşa zice Domnul în cartea cea din cer coborâtă: «În zilele acelea vărsa-voi din Duhul Meu, şi vor prooroci fii şi fiice, bătrâni şi tineri, robi şi roabe, şi vor vorbi de la Dumnezeu» şi cuvântul lui Dumnezeu se va întrupa, căci Domnul a zis şi s-a făcut, şi este Domnul prin prooroci, şi Domnul zice şi împlineşte apoi. România este proorocită de proorocii cei de la Dumnezeu, şi ea va fi Sionul cel nou şi neprihănit, ea va fi Canaanul plinirii vremurilor, ea va fi sfârşit de Babilon şi de fărădelege şi de stricăciune, căci cerul lui Dumnezeu va fi cu slavă văzută peste acest pământ şi va arde toată murdăria care a împroşcat veşmântul fiicei Sionului cel nou ales spre sfârşitul vremii fărădelegii, şi nu va mai fi întinăciune şi spurcăciune şi desfrânare, şi nu va mai fi închinare la idoli şi necredinţă, şi nu va mai intra în ea nimic necurat, nimic stricat, şi Domnul va scoate din ea pe cei făţarnici, pe cei străini de adevăr, pe cei rătăcitori. (Notă: Pucioşii vorbesc adesea despre o epurare etnică, bazată pe principiul “numai cel care va fi creştin adevărat se va numi român”. În acest sens, va fi operată – într-un viitor neprecizat – o expulzare în masă a celor care nu vor înţelege să trăiască, între fruntariile României, strict după preceptele pucioşeşti – printre care la loc de frunte se află abţinerea de la carne şi de la relaţiile trupeşti.) Şi va fi acest munte ridicat deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ, căci Domnul va coborî legile Sale pentru cea aleasă şi curată şi sfântă (Notă: adică, peste România vor coborî legi noi, teocratice), pentru cea neprihănită, căci voi coborî şi voi rosti cuvântul, şi cuvântul va lucra şi va curăţi toată murdăria de pe ea, şi nu vor mai intra pe porţile ei decât cei curaţi şi neîntinaţi şi sfinţi. Şi va fi acest pământ Eden nou, (Notă: După ce a fost Ierusalim nou, Sion nou, Canaan nou, este rândul să devină Eden nou, pământ nou şi cer nou) împărăţie sfântă, început de împărăţie cerească, început de cer nou şi de pământ nou, şi de la acest început nou se va răspândi lumina şi viaţa lui Dumnezeu, căci mulţimi numeroase vor curge (Notă: curgerea încă n-a început, dar se promite că nu mai e mult) să asculte înţelepciunea care va lucra peste fiii şi fiicele acestui neam ales. (Notă: din nou ni se flutură pe la ochi teza superiorităţii etnice a rrromânilor) Şi va curge izvor de dreptate, izvor de iubire, izvor de înviere din mijlocul acestui pământ sfânt, şi va fi acesta izvorul vieţii, izvorul care va curge din mijlocul cetăţii şi care-şi va face cursuri de apă vie prin Ierusalim, căci România va fi Noul Ierusalim, iar Domnul va fi cu cuvântul Său spre slava Ierusalimului nou. (Notă: A se observa cu atenţie ortografia. Pucioşii fac sistematic deosebirea între Noul Ierusalim şi Ierusalimul nou, printr-un subtil joc al majusculelor. Nici ei nu ştiu de ce, dar sunt consecvenţi.) Şi se vor împlini în vremea aceasta cele proorocite, căci voi aduce pe unsul Meu, şi el va cârmui (Notă: Este vorba de regele Mihai I căruia i se promite că va fi adus ca să cârmuiască. Ulterior, dacă au văzut că n-au nimerit-o, liderii pucioşi au întors-o ca la Ploieşti, pretinzând că ei se refereau la un alt fel de cârmuire, spirituală, care nu presupune sceptru, coroană şi tron. Deşi imnul regal, mult îndrăgit şi fredonat de pucioşi, susţine – e drept, doar cu o mână, ceea ce s-a dovedit a fi cam prea puţin – coroana română! Probabil că dacă o susţinea cu două mâini, nu se mai ajungea în anul 1947 la abdicare forţată.) întru Mine şi nu fără Mine, căci peste cea binecuvântată este Dumnezeu cu cuvântul Său, spre plinirea slavei cea aşteptată.
Pace peste casa unsului Meu, Mihail! Pace ţie, rege al României, şi fii întru Mine, căci Eu Mă voi arăta prin tine peste noroade, (Notă: O altă promisiune neonorată. Regele Mihai n-a făcut niciodată propagandă pucioşilor, deşi ei ar fi dorit.) fiindcă va fi să vadă noroadele slava Mea şi slava ta, şi va fi să-şi plece fruntea în faţa acestei lucrături. (Notă: Nimeni în afară de câteva zeci de amăgiţi, nu s-au entuziasmat de “lucrătura” de la Pucioasa, poate tocmai datorită faptului că s-au prins la timp că este doar o “lucrătură”.) Iată, Eu lucrez să-ţi gătesc venirea, şi lucrez (Notă: …şi poate că încă mai lucrează, de 18 ani încoace, dar rezultatele “lucrăturii” se lasă în continuare aşteptate, căci venirea regelui pe tron întârzie, şi regele tot mai mult îmbătrâneşte…) întru sfinţenie, întru lege de sfinţenie şi de neprihănire, căci Dumnezeu este sfânt. (Notă: Ce noutate veche! )Am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, (Notă: adică, “lucrătura de cuvânt” a liderilor pucioşi, lucrată pe ascuns) şi am lucrat ascuns de stăpânii lumii, de irozii lumii, care au umblat mereu să-Mi stârpească această iesle, dar am fost cu acoperământul puterilor cereşti şi am biruit pentru ocrotirea acestei lucrături, căci am de ajuns la capăt cu ea, ca să-Mi anunţ apoi împărăţia peste pământ şi să Mă arăt cu slavă văzută, spre plata răbdării celor răscumpăraţi din lume, căci duhul lumii Mi-a acoperit (Notă: Păi, mai înainte spunea altceva: “…şi am lucrat ascuns … am fost cu acoperământul puterilor cereşti…” , deci nu duhul lumii era cu ascunzişurile, adică acela care ascundea şi acoperea, ci “puterile cereşti”…) făptura Mea sub întunericul necunoştinţei, iar purtătorii Duhului Sfânt (Notă: adică liderii pucioşi, care mult au mai suferit şi au plâns pentru că au fost marginalizaţi!) au gemut şi au plâns sub piatra acestei vremi. Iată, vin să leg rana poporului Meu şi al tău, şi te va iubi poporul tău şi se va sfinţi şi va învia întru lumina cuvântului Meu, dar fii precaut, ca să ieşim deasupra (Notă: adică, dacă Doamne fereşte, nu vom reuşi să ieşim deasupra, regele e de vină, că n-a fost precaut şi a stricat “lucrătura” care trebuia lucrată în ascuns… adică făptura, despre care zicea mai înainte că duhul lumii o ţine acoperită… ) cu cele lucrate în ascuns şi să vorbim de pe acoperişuri taina cea aducătoare de biruinţă cerească.
Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României, căci părinţii acestui neam ales erau întru Mine cu inima şi cu credinţa şi cu viaţa lor şi Îmi ridicau pietre de aducere-aminte, spre jertfă de slavă cerească. Ia aminte, că se împlineşte în această vreme menirea României, şi tu eşti de Mine uns întru această menire sfântă. Această lucrare a cuvântului Meu iese deasupra, iese peste noroade. Un picuţ, şi despecetluiesc acest izvor de înviere şi de viaţă întru adevăr, şi vei veni apoi, şi vom cârmui întru adevăr peste noroade, (Notă: Acum i se promite bietului, naivului rege, că va cârmui nu numai peste România, ci şi peste toate neamurile pământului, dacă se va reuşi convertirea rapidă a acestora la pucioşism.) că România va împărţi legea (Notă: Un vis care pare mai ireal decât absurdul: România, ombilicul lumii!!! care face legea pe Terra) şi calea adevărului şi calea vieţii, şi vei avea de-a dreapta ta pe cel ce-l pregătesc să fie cel dintâi peste biserica Mea, (Notă: Adică, principalul sfetnic al “regelui Mihai I – II ” va fi “patriarhul Irineu I ”; amândoi vor trage sforile lumii ) căci este alesul Meu pentru vremea aceasta şi este aşezat întru sfinţenie şi întru taina care va acoperi cu slavă biserica şi neamul acestei vremi. Iată, îl trimit către tine ca să mărturisească despre lucrul ce îl pregătesc, ce îl am de împlinit, lucru pentru care am venit cu cuvântul peste acest neam, şi va mărturisi tot cuvântul care a fost sub taină până acum şi care a vestit cele ce, iată, se împlinesc.
[…] şi este Nicodim martorul Meu. Aşa şi acesta, (Notă: Irineu este asemuit cu Nicodim, cel care a venit noaptea la Iisus) este martorul Meu din vremea lucrării Duhului Sfânt, căci Dumnezeul Duhului Sfânt întregeşte acum întreita lucrare a Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt va acoperi pământul de cunoştinţă dumnezeiască, şi se va pleca tot trupul să facă voia lui Dumnezeu, şi se va lucra din loc în loc pământ nou şi cer nou, om nou şi inimă nouă, şi atunci va fi să se vadă Scriptura care zice: «Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor (Notă: e vorba de liderii pucioşi, “dumnezeii de la Pucioasa” ) şi face sfat».
Am coborât veste cerească prin cuvânt şi am spus celor ce dau trup cuvântului Meu (Notă: e vorba de liderii pucioşi; aici se mărturiseşte voalat că ei sunt alchimiştii “Cuvântului” de la Pucioasa.) că voi aşeza piatră de mărturie, care va mărturisi în curând pe România şi lucrul Domnului peste România. Am pus să se scrie pe această piatră numele unsului Meu Mihail. Am spus să se păstreze acest pământ, (Notă: e vorba de actele de presiune făcute de liderii pucioşi, prin care terenul de la Glodeni Vale a fost scos de sub controlul legal al familiei Bunea şi pus spre “folosinţă veşnică” comunităţii pucioşilor ) această iesle de coborâre cerească, această biserică, şi ea se va numi biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor. Am spus să fie acesta un loc sfânt şi o lege sfântă, peste care să nu se calce, iar cine va voi să calce în acest loc sfânt în care cuvântul Meu cuvintează cu putere şi se împlineşte cu putere, acela care va dori să intre, să se aşeze întru legile coborâte pentru acest loc sfânt. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc sunt fără întinare trupească şi sunt cu hrană curată hrăniţi, aşa cum am dat lege primilor oameni, pe care i-am aşezat în grădina Edenului ca să asculte de legile Mele şi să trăiască fără de moarte. Dar duhul rău s-a semeţit şi Mi-a stricat, prin slăbiciunea acelora, Mi-a stricat sămânţa cea binecuvântată, şi a fost apoi să pice aceia din binecuvântarea Edenului. Şi iată, lucrez cu grabă să ridic făptura Mea din rana păcatului şi să suflu şi să împart duh de înviere peste inimile celor ce vor asculta de legile Mele, căci România va trăi întru sfinţenie (Notă: O “proorocie” care pare tot mai irealizabilă. Corupţia generalizată, furturile “legalizate”, înşelătoria, minciuna, degradarea morală, crima, dezmăţul, decadenţa legilor şi a autorităţilor statului, par să fi devenit un morb fără leac.) şi va lucra putere de înviere şi de mântuire pentru făptura Mea, căci este întâi chemata Mea şi este regină peste popoare, iar coroana ei, care este coroana ta, este simbolul României regină. (Notă: Din nou se sugerează că singura cale politică admisibilă pentru români este cea care începe cu reformarea formei de stat, prin revenirea la monarhia constituţională, prezentată ca o autentică “lege a învierii făpturii”. )
Aceasta este legea învierii făpturii Mele, şi iată, ridic cu grabă turn tare şi stâlp de mărturie, şi apoi voi rosti din vârful acestei pietre numele tău, rege al României. Dar sunt plăpânzi copiii Mei care stau în jurul ieslei cuvântului Meu, (Notă: e vorba de liderii pucioşi, “dumnezeii plăpânzi de la Pucioasa” )iar Eu vin spre tine, unsul Meu, vin şi îţi vestesc că trebuie să lucrez cu grabă această piatră de mărturie, şi apoi să fie să ne aşezăm să lucrăm lucrul acesta nou al învierii făpturii Mele, căci martorul bisericii Mele (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul) va cuvânta peste România şi peste biserica ei cuvânt de viaţă, cuvânt de înviere, cuvânt din cuvântul care curge de la Mine (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul urmează să fie făcut porta-voce pentru ideologia cea nouă de la Pucioasa) aici, în locul în care sunt prin cuvânt. Voiesc să-l trimit spre tine, dar nu voiesc încă să ştie cărturarii şi fariseii şi învăţătorii legii, (Notă: Liderii pucioşi intenţionează să-l trimită pe arhiereul Irineu Bistriceanul cu o misiune secretă la rege, la Versoix, prin care să-l capaciteze, pentru o participare concretă la complot) care n-au milă de făptura Mea şi de turma Mea, care cunosc legea, dar calcă peste ea, şi iată, nu Eu, ci cuvântul legii va sta cu ei la judecată.
Aceasta este voia Mea: voiesc să scriu numele tău la temelia acestui nou locaş, (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul este desemnat fără drept de apel ca “întemeietor” al bisericii schismatice “Noul Ieruşalim de la Pucioasa”. Acesta este un fals, deoarece întemeietorul autentic este Virginia Tudorache; numele ei trebuia pus la temelia bisericii. Manevra încearcă să exploateze la maxim cota de popularitate şi greutatea instituţională a personajului căruia i se adresau cu sintagma “arhiereul Irineu”) căci va fi acesta începătură nouă, stare curată, preoţie sfântă şi popor agonisit prin trâmbiţă dumnezeiască în vremea de sub întunericul domniei fiarei roşii. Ştiu faptele tale, ştiu că Mă iubeşti, ştiu că sunt Cel dintâi în inima ta; ştiu şi văd că n-ai ancoră mai mare ca aceea de care te ţii prin cuvântul cărţii care este una; (Notă: adică nu sunt două Biblii: una, “Biblia de la Bucureşti” şi alta, “Biblia de la Pucioasa”; ci, amândouă – una sunt) ştiu că te hrăneşti din cuvântul ei şi că te mângâi (Notă: Regele Mihai îşi făureşte vise deşarte, citind “Cuvântul de la Pucioasa”, în care i se promite o rapidă revenire pe tron) cu Mine prin ancora aceasta fără de moarte. Dar ai la Mine scris binecuvântare rostită pe pământ, căci bunicul tău (Notă: Regele Ferdinand I ) te-a binecuvântat peste România ca s-o ridici spre slavă, şi Eu am scris proorocie cuvântul bunicului tău (Notă: deci şi Regele Ferdinand I a fost prooroc: Şfântul Proroc Ferdinandîntâiul) care te-a lăsat pe scaunul ţării Mele. Şi ai binecuvântare scrisă la Mine prin cuvântul rugii mamei tale, rostit prin credinţa ei; şi ai la Mine strânsă plata răbdării tale şi a vremii înstrăinării tale. Ştiu, şi Mi-e dor de tine aici, şi aşteaptă tot cerul ziua aceea când voi îndepărta nedreptatea din această ţară, căci tu vei veni, şi prin Mine vei veni. Mă doare durerea ta, şi lumea care te înconjoară (Notă: Casa regală şi anturajul ei, care slujesc legii pântecului) nu are viaţă cu Mine, nu are sfinţenie, şi chiar de cred în Mine aceştia, slujesc legii pântecelui şi a plăcerilor şi a idolilor acestei vremi. Mă doare durerea ta, şi voiesc să Mă laşi pe Mine, (Notă: Adică, Mihăiţă să nu-l mai deranjeze pe “Dumnezeul de la Pucioasa”, băgându-se în faţă şi încurcându-i treburile) că Eu cunosc înăuntrul fiecăruia. Voiesc să lucrez prin martorul Meu, care va fi peste biserica Mea. (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul) Voiesc să aşez viaţă curată şi înviată prin cuvânt. Voiesc să aşez legile Mele peste viaţa acestui neam, căci cei ce voiesc să facă bine pentru România Mea, nu pot face nimic fără Mine. Cine iubeşte pe România şi nu calcă curat şi drept pe cale cu Domnul, acela nu poate să ajute acest neam, căci Domnul lucrează prin cei aleşi ai Săi. (Notă: e vorba de liderii pucioşi, “dumnezeii de la Pucioasa” )
Mă doare când văd aşa de întinat veşmântul României Mele, şi voiesc să-l curăţ prin iubire, prin legile cele curate, care sunt de la Mine, dar dacă acest neam ales nu se va lăsa lucrat de Mine (Notă: acum entuziasmul scade brusc şi se transformă în nesiguranţă. Cei care se vor împotrivi planului, vor fi însă aspru pedepsiţi, ca să se înveţe minte. ) ca să-l aşez întru viaţă sfântă, voi slobozi certare şi voi despărţi binele de rău şi lumina de întuneric şi voi birui prin legea cea sfântă care va fi să se vadă prin acest neam, căci vei fi Mie serv, şi vom îndepărta întinăciunea şi ruşinea şi păcatul de pe fruntea fiilor cei aleşi ai acestui pământ, care au mirul binecuvântării lui Dumnezeu. (Notă: Consemnăm aici o gravă inconsecvenţă. Păi dacă păcatul, întinăciunea şi ruşinea stau pe frunţile fiilor acestui neam, de ce au mai fost tocmai ei aleşi ai acestui pământ ? De ce au mai primit mirul binecuvântării, dacă erau aşa de păcătoşi? ) România este a Mea şi este a ta, iar cuvântul Meu să fie peste ea şi peste cel uns de la Mine. Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României, căci va fi să lucrăm grăbit ridicarea începutului cel nou, care va binecuvânta pe România şi pe regele ei.
Aşează-te lângă Mine, (Notă: doi regi pe acelaşi tron??? ) şi să se scrie şi de tine ziua aceasta, căci în ziua aceasta am aşezat, prin martorul Meu, piatra acestui întreit sfânt locaş care va fi ridicat şi care va purta la temelia lui numele unsului Mihail, rege al celei binecuvântate. Cuvântul Meu este la cârma acestei mărturii, şi toate sunt lucrate prin cuvânt mai dinainte vestit.
Îmi întind pacea Mea şi Duhul Meu peste tine şi peste casa ta şi peste mlădiţa ta, rege al României. Binecuvântate să-ţi fie intrările şi ieşirile şi credinţa în Dumnezeu şi în lucrul Său din vremea aceasta. Binecuvântată să fie aleasa Mea, ţara Mea şi a ta, şi vom face din ea slavă veşnică peste popoare şi vor cunoaşte popoarele de pe pământ pe cea iubită, pe cea aleasă pentru plinirea vremurilor lui Dumnezeu. (Notă: Toate popoarele se vor supune, vrând-nevrând, României; toţi creştinii se vor numi români şi vor fi nevoiţi să înveţe limba română, în primul rând ca să poată citi “cuvântul” de la Pucioasa în original, dar şi pentru că limba română este “limba cerului”. )
Pace ţie, şi bucură-te! Ţine ce ai, căci vin curând, şi voi veni înaintea ta ca să te întâmpin. Vin prin cuvânt, şi cuvântul lui Dumnezeu se va împlini.
Pace, şi mirul mângâierii pe creştetul tău, iubitul Meu, aşteptatul Meu, unsul Meu cel proorocit! Amin, amin, amin.
*
Binecuvântată să fie casa unsului Meu Mihail şi unirea cea din această zi. Duhul Preasfintei Treimi merge cu voi şi va vorbi prin voi, şi va lucra cuvântul Duhului Sfânt.
[…]
Pace unsului Meu, Mihail! Amin, amin, amin. (22-07-1991)
Pucioşii au destule motive să mai renunţe la festivism şi să fie îngrijoraţi. Criza economică bate la uşă, şi e de presupus că nu-i va ocoli nici pe ei. “Ţara strălucirilor” se îndreaptă spre o spectaculoasă eclipsă totală de … strălucire.
Tocmai ea, “ţara strălucirilor, care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare …”
Tocmai ea, gazda “începutului cel nou care va răsări peste popoare …”
Tocmai ea, care “este întâi chemată şi este regină peste popoare…”
Tocmai ea, menită să devină “slavă veşnică peste popoare…”
Săraca, România pucioasă! Vin vremuri tare sulfuroase…
Noi dovezi despre “proorocirea” iminentei reinstaurări a monarhiei în România, prin aducerea forţată pe tron a regelui Mihai I şi transformarea României în regatul supranumit “ţara strălucirilor”, găsim în “Cuvântul lui Dumnezeu în ziua punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai”. Vom cita numai pasajele cele mai semnificative. Notele din paranteze şi evidenţierile din text ne aparţin:
Pace şi binecuvântare şi duh de bucurie cu cerul, căci cerul este oaspete aici. Aceasta este zi de mărturie. (Notă: Este ziua în care la Glodeni Vale, lângă Pucioasa, se punea piatra de temelie a unui aşezământ care iniţial se credea că va fi ortodox, adică o biserică la fel ca oricare alta. Până la urmă, peste cinci luni a ieşit altceva, şi la propriu şi la figurat. Lăcaşul de cult în forma sa definitivă nu respectă erminia arhitectonică specifică ortodoxiei, îndată ce nu se mai regăseşte împărţirea clasică în pronaos, naos şi altar . Cauza este simplă: această biserică este formată dintr-o singură încăpere, adică un altar cu 12 uşi laterale dispuse jur-împrejur. Ea nu este deci destinată unei liturghii autentice – liturghie chiar asta însemnând: o împreună slujire – deoarece se ştie că în altar nu intră decât preoţii. Nici slujbele care se desfăşoară aici nu respectă rânduielile liturgice, care în mod firesc fac parte integrantă din Sfânta Tradiţie. Nici Sfânta Scriptură nu mai este respectată ca autentică şi deplină, îndată ce ea este completată, despecetluită, decriptată, de către o altă Sfântă Scriptură, denumită de către pucioşi “Sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia”) […] Pace vouă! Eu sunt aici. Eu sunt Cuvântul, căci Cuvântul este Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou al celor ce cred în Mine, căci vin cu slavă văzută peste România. Este scris că iarăşi voi veni, şi iată, lucrez prin cuvânt şi Îmi anunţ împărăţia. […] iată, sunt purtat de cei ce sunt ai Mei, (Notă: Adică, de liderii pucioşi care au preluat direct de la Verginica – sărind în mod fraudulos peste “puntea” numită “lelica Maria” – atributul de “purtători” ai Cuvântului ceresc) şi sunt cu cuvântul prin ei, căci aşa este Dumnezeu, este prin prooroci, (Notă: Nu neapărat. Aceasta nu este o condiţie sine qua non. Saul din Tars L-a primit pe Hristos cel înviat şi înălţat , dar nu L-a primit prin apostoli, şi nici prin prooroci) este prin purtătorii de Dumnezeu. (Notă: Proorocii doar L-au anunţat pe Hristos, dar nu L-au purtat nici cu lectica, nici cu targa. Hristos pe toate le-a făcut cu puterea Sa dumnezeiască, despre care a spus: “Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau.” – Ioan 10 17-18, iar apostolul spune: “Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire.” – Rom. 1,20). Cuvântul Meu lucrează în acest loc, şi toate se lucrează prin cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea, căci vin zilele gloriei cereşti, vin zilele despre care au scris proorocii cei din toate vremurile. România este ţara strălucirilor, care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare, căci aceasta este alegerea ei, şi ea va purta nume de nou Ierusalim şi de Eden binecuvântat între noroade. Eu, Domnul, am vestit această taină prin prooroci, (Notă: Prin “proorocii” de la Pucioasa, şi nu prin proorocul Daniel. Căci Daniel proorocul care a vorbit într-adevăr despre “ţara strălucirii”, nici n-a sugerat măcar că ar fi vorba de România! Iată şi cele două referinţe – singurele, de altfel – pe care proorocul Daniel la face cu privire la “ţara strălucirii”:
“ Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit şi către ţara strălucirii.” Daniel 8,9)
“ La sfârşitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi şi se va năpusti împotriva lui regele cel de la miazănoapte, cu care de război, cu călăreţi şi cu multe corăbii. El va veni în ţările pe care le va cotropi şi le va străbate. Şi va veni şi în ţara strălucirii şi zeci de mii se var prăbuşi; şi iată care vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul şi restul fiilor lui Amon.” Daniel 11, 40-41) Deşi pucioşii pretind – fără nici o bază – că Daniel se referă la România în această proorocie, este mai mult decât evident că Daniel se referă la Ţara Sfântă a Vechiului Testament, îndată ce dă şi trei repere clare care definesc ţinuturile de miazăzi ale acestei ţări: Edomul, situat la apus de Marea Roşie; Moabul, situat la răsărit de Marea Roşie şi Amonul, situat la răsărit de cursul inferior al Iordanului. Asocierea dintre “ţara strălucirii” – care devine “ţara strălucirilor “ în viziunea pucioşilor, deoarece ei sunt mai generoşi decât Daniel – şi România este o fabulaţie ridicolă, menită să creeze o atmosferă favorabilă unei proorocii mincinoase despre o presupusă alegere dinainte de veci a României, ca ţară de odihnă a lui Dumnezeu la sfârşitul veacurilor.) şi nimic nu împlinesc fără să vin să vestesc mai întâi.
Aici este locul mărturiei lucrului cuvântului Meu, (Notă: adică în grădina lui Ilie Bunea din Glodeni, de lângă Pucioasa) şi iată, martorul Meu cel credincios (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul) aşează acum, prin binecuvântare cerească, piatră de temelie a începutului cel nou, iar de la acest început se va lucra din loc în loc şi va răsări Ierusalim nou, biserică nouă (Notă: dar despre “biserica cea veche” nu se mai spune nimic, ce se va întâmpla cu ea. Oricum, în momentul când apare o “biserică nouă” dintr-una mai veche de care nu mai vrea să asculte, avem de-a face cu o schismă) şi curată, (Notă: prin antiteză deducem că cea veche – B.O.R. – nu mai este curată, deci e necurată) biserică cerească pe pământ. Aici începe Sfânta Treime cu prima piatră acum, şi se va lucra cu grabă această lucrătură (Notă: Parcă era vorba ca “lucrătura” punerii pietrei s-o facă Irineu, dar acum se pretinde că o va face cu grabă chiar Sfânta Treime. Până la urmă, tot Irineu a făcut-o. Deci, fie că în acel moment crucial Irineu s-a identificat în toată fiinţa lui cu Sfânta Treime, fie că s-a renunţat în ultima clipă la “lucrătura” Sfintei Treimi, în favoarea “lucrăturii” lui Irineu, făcută doar în numele Sfintei Treimi) a poruncii dumnezeieşti, şi Domnul va rosti din vârful acestei pietre numele celui uns, numele unsului Meu Mihail, rege al României. (Notă: Aşadar regele n-a fost implicat în ctitoria de la Pucioasa decât în mod arbitrar şi silnic, fără voia lui, abuzându-se de numele lui ca să se facă o mai mare publicitate evenimentului respectiv. Ulterior, odată cu trecerea timpului, când regele a intrat treptat într-un firesc con de umbră, liderii pucioşi au tăcut chitic, uitând cu desăvârşire să mai aducă vorba de regele Mihai, deşi ocazii ar mai fi avut cu duiumul.)
Bucuraţi-vă, iubiţii Mei, servii Mei, martorii Mei! Bucuraţi-vă, că vin cu împărăţia Mea, şi vin spre România Mea, căci ea este împărăţia Mea. (Notă: România, împărăţia cerurilor? ) Vin să leg rana ei şi să aşez pace peste ea şi să pun diademă de slavă cerească pe fruntea ei.
Iată, sunt prin cuvânt în România, şi am vestit că M-am ridicat să gătesc cărare unsului Meu Mihail, (Notă: Regele Mihai I ) căci prin biserica Mea cea vie îl voi aduce, (Notă: Se dezvăluie o proiectată legătură de complicitate între regalitate şi noua “Biserică”: ele se vor sprijini una pe alta ca să pună mâna efectiv pe putere în România) şi Eu voi fi şi voi cuvânta, şi cuvântul Meu se va întrupa, şi va fi slavă peste cea binecuvântată. Eu sunt, şi biruiesc cu cei curaţi, cu cei neîntinaţi, cu cei credincioşi. (Notă: cu liderii pucioşi, adică) Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Domnul puterilor, şi de aici încolo Eu sunt, (Notă: De ce numai “de aici încolo”? Şi până acum ar fi trebuit să fie, după făgăduinţă: “…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” – Matei 28,20 ) şi sunt cu toată oastea cerească în lucru, şi grăiesc în România.
Iată, Duhul Preasfintei Treimi coboară acum şi binecuvintează acest început.
Binecuvântată să fie, şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră care se aşează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu, căci el va sta pe scaunul bisericii Mele (Notă: Dar n-a fost să fie aşa. Aceasta s-a dovedit a fi o proorocie mincinoasă. Irineu a rămas tot ce-a fost: episcop-vicar la Cluj. N-a fost să fie nici patriarh pe scaunul B.O.R., nici pe cel al B.N.I. Poate pe viitor, să aibă mai mult noroc, dar nu i se întrevăd prea mari şanse.) şi va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta.
Binecuvântată să fie coroana română (Notă: O asemenea binecuvântare, pentru a nu concluziona că este doar vorbă goală, trebuie să se traducă neapărat într-o restaurare a monarhiei în România) şi casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, (Notă: vine vremea împlinirii acestei binecuvântări pentru coroana României) şi ea va purta veşmânt curat, veşmânt neprihănit, veşmânt alb şi lucrare de Duh Sfânt peste pământ. România este cea chemată şi aleasă şi cea credincioasă a acestei vremi, căci va fi credincioasă lui Dumnezeu. (Notă: Oare, va fi? Adică va împlini ea mesajul acesta de re-instaurare a monarhiei, aşa cum i se cere? Până în prezent, după 18 ani de la această “proorocie”, constatăm că nu s-a “mişcat” nimic în acest sens.)
Binecuvântare şi mir veşnic şi ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu cuvântul în România, şi se va desăvârşi cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântaţi să fiţi voi, martorii Mei cei credincioşi, care aţi stat în sfat cu cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie, şi iată, vom termina cu grabă această piatră, şi apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii, şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, (Notă: nici o minune spectaculoasă nu s-a înregistrat însă, de atunci şi până astăzi) aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi peste pământ, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi Mă voi desăvârşi peste noroade, precum în cer aşa şi peste pământ.
[…]
Pace vouă, şi bucuraţi-vă, că Tatăl Meu vine cu împărăţia! Şi iată, împărăţia Mea este înăuntrul vostru, şi vor şti toate popoarele care vor vedea slava acestei lucrături de piatră vie, şi pe voi lângă ea. (Notă: liderii pucioşi sunt neîmpărţiţi şi nedespărţiţi de laurii acestei “lucrături”)
Pace ţie, martorul Meu, (Notă: Irineu Bistriceanul, cel care a fost amăgit ca să garanteze ortodoxia acestei secte cu preţul integrităţii sale morale) martorul bisericii Mele cea neprihănită şi curată, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curaţi, cei neîntinaţi, cei credincioşi, şi va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului cuvântului Meu, căci Eu Mă odihnesc cu pace şi întru lărgime în această iesle curată.
Pace şi ţie, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! Pace ţie, Mihail, rege al celei binecuvântate! Pace ţie, şi peste casa ta, şi peste mlădiţa ta, care va sta de-a dreapta ta! (Notă: Principesa Margareta este văzută ca o posibilă succesoare la tron, care deci nu trebuie nicidecum neglijată: măcar pricipalul sfetnic de taină al regelui, tot va fi.)
Slavă întru cele cereşti, şi bucurie pentru această zi de mărturie cerească, iar peste voi, martorii Mei, pace!
Pace şi bună orânduială peste România Mea!
Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi spre pomenire veşnică în cer şi pe pământ, căci pe această piatră voi zidi biserica cea vie (Notă: dar schismatică) a începutului cel nou care va răsări peste popoare. (Notă: Acest “început cel nou de peste popoare” are un iz de New Age în versiune dâmboviţeană) Amin, amin, amin.
***
Slavă întru cei din cer lui Dumnezeu, şi pace peste România, ţara binecuvântării! Pace şi bunăvoire şi bună orânduială peste cei credincioşi şi peste casa unsului cel de la Dumnezeu, Mihail, regele României! Amin.
[…] România este întâia chemată, şi aşa s-a născut România cea creştină, aceea a fost naşterea ei, şi Domnul a numit-o regină peste pământ, şi iată, vine vremea să Se preaslăvească Dumnezeu peste ea şi să-i pună haină de neprihănire, căci este aleasă şi este regină peste noroade. (Notă: toate noroadele se vor supune rrromânismului, care va conduce lumea) Aceasta este alegerea acestui pământ, şi scris este în Cartea Adevărului că Domnul va alege din nou Ierusalimul, şi va fi Ierusalim nou. Acest pământ este sfânt, (Notă: sfinţenia pământului nu aduce automat cu ea şi sfinţenia locuitorilor lui şi în nici un caz supremaţia limbii române peste toate limbile pământului) şi dacă este sfânt, iată, vine vremea să Se aşeze Domnul peste el şi să-Şi plinească făgăduinţele cele scrise pentru vremea aceasta.
Duhul Preasfintei Treimi lucrează cu cuvântul în România, şi oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu (Notă: liderii pucioşi, proorocii mincinoşi) grăiesc cuvântul Domnului, purtaţi fiind de Duhul Sfânt, căci aşa zice Domnul în cartea cea din cer coborâtă: «În zilele acelea vărsa-voi din Duhul Meu, şi vor prooroci fii şi fiice, bătrâni şi tineri, robi şi roabe, şi vor vorbi de la Dumnezeu» şi cuvântul lui Dumnezeu se va întrupa, căci Domnul a zis şi s-a făcut, şi este Domnul prin prooroci, şi Domnul zice şi împlineşte apoi. România este proorocită de proorocii cei de la Dumnezeu, şi ea va fi Sionul cel nou şi neprihănit, ea va fi Canaanul plinirii vremurilor, ea va fi sfârşit de Babilon şi de fărădelege şi de stricăciune, căci cerul lui Dumnezeu va fi cu slavă văzută peste acest pământ şi va arde toată murdăria care a împroşcat veşmântul fiicei Sionului cel nou ales spre sfârşitul vremii fărădelegii, şi nu va mai fi întinăciune şi spurcăciune şi desfrânare, şi nu va mai fi închinare la idoli şi necredinţă, şi nu va mai intra în ea nimic necurat, nimic stricat, şi Domnul va scoate din ea pe cei făţarnici, pe cei străini de adevăr, pe cei rătăcitori. (Notă: Pucioşii vorbesc adesea despre o epurare etnică, bazată pe principiul “numai cel care va fi creştin adevărat se va numi român”. În acest sens, va fi operată – într-un viitor neprecizat – o expulzare în masă a celor care nu vor înţelege să trăiască, între fruntariile României, strict după preceptele pucioşeşti – printre care la loc de frunte se află abţinerea de la carne şi de la relaţiile trupeşti.) Şi va fi acest munte ridicat deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ, căci Domnul va coborî legile Sale pentru cea aleasă şi curată şi sfântă (Notă: adică, peste România vor coborî legi noi, teocratice), pentru cea neprihănită, căci voi coborî şi voi rosti cuvântul, şi cuvântul va lucra şi va curăţi toată murdăria de pe ea, şi nu vor mai intra pe porţile ei decât cei curaţi şi neîntinaţi şi sfinţi. Şi va fi acest pământ Eden nou, (Notă: După ce a fost Ierusalim nou, Sion nou, Canaan nou, este rândul să devină Eden nou, pământ nou şi cer nou) împărăţie sfântă, început de împărăţie cerească, început de cer nou şi de pământ nou, şi de la acest început nou se va răspândi lumina şi viaţa lui Dumnezeu, căci mulţimi numeroase vor curge (Notă: curgerea încă n-a început, dar se promite că nu mai e mult) să asculte înţelepciunea care va lucra peste fiii şi fiicele acestui neam ales. (Notă: din nou ni se flutură pe la ochi teza superiorităţii etnice a rrromânilor) Şi va curge izvor de dreptate, izvor de iubire, izvor de înviere din mijlocul acestui pământ sfânt, şi va fi acesta izvorul vieţii, izvorul care va curge din mijlocul cetăţii şi care-şi va face cursuri de apă vie prin Ierusalim, căci România va fi Noul Ierusalim, iar Domnul va fi cu cuvântul Său spre slava Ierusalimului nou. (Notă: A se observa cu atenţie ortografia. Pucioşii fac sistematic deosebirea între Noul Ierusalim şi Ierusalimul nou, printr-un subtil joc al majusculelor. Nici ei nu ştiu de ce, dar sunt consecvenţi.) Şi se vor împlini în vremea aceasta cele proorocite, căci voi aduce pe unsul Meu, şi el va cârmui (Notă: Este vorba de regele Mihai I căruia i se promite că va fi adus ca să cârmuiască. Ulterior, dacă au văzut că n-au nimerit-o, liderii pucioşi au întors-o ca la Ploieşti, pretinzând că ei se refereau la un alt fel de cârmuire, spirituală, care nu presupune sceptru, coroană şi tron. Deşi imnul regal, mult îndrăgit şi fredonat de pucioşi, susţine – e drept, doar cu o mână, ceea ce s-a dovedit a fi cam prea puţin – coroana română! Probabil că dacă o susţinea cu două mâini, nu se mai ajungea în anul 1947 la abdicare forţată.) întru Mine şi nu fără Mine, căci peste cea binecuvântată este Dumnezeu cu cuvântul Său, spre plinirea slavei cea aşteptată.
Pace peste casa unsului Meu, Mihail! Pace ţie, rege al României, şi fii întru Mine, căci Eu Mă voi arăta prin tine peste noroade, (Notă: O altă promisiune neonorată. Regele Mihai n-a făcut niciodată propagandă pucioşilor, deşi ei ar fi dorit.) fiindcă va fi să vadă noroadele slava Mea şi slava ta, şi va fi să-şi plece fruntea în faţa acestei lucrături. (Notă: Nimeni în afară de câteva zeci de amăgiţi, nu s-au entuziasmat de “lucrătura” de la Pucioasa, poate tocmai datorită faptului că s-au prins la timp că este doar o “lucrătură”.) Iată, Eu lucrez să-ţi gătesc venirea, şi lucrez (Notă: …şi poate că încă mai lucrează, de 18 ani încoace, dar rezultatele “lucrăturii” se lasă în continuare aşteptate, căci venirea regelui pe tron întârzie, şi regele tot mai mult îmbătrâneşte…) întru sfinţenie, întru lege de sfinţenie şi de neprihănire, căci Dumnezeu este sfânt. (Notă: Ce noutate veche! )Am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, (Notă: adică, “lucrătura de cuvânt” a liderilor pucioşi, lucrată pe ascuns) şi am lucrat ascuns de stăpânii lumii, de irozii lumii, care au umblat mereu să-Mi stârpească această iesle, dar am fost cu acoperământul puterilor cereşti şi am biruit pentru ocrotirea acestei lucrături, căci am de ajuns la capăt cu ea, ca să-Mi anunţ apoi împărăţia peste pământ şi să Mă arăt cu slavă văzută, spre plata răbdării celor răscumpăraţi din lume, căci duhul lumii Mi-a acoperit (Notă: Păi, mai înainte spunea altceva: “…şi am lucrat ascuns … am fost cu acoperământul puterilor cereşti…” , deci nu duhul lumii era cu ascunzişurile, adică acela care ascundea şi acoperea, ci “puterile cereşti”…) făptura Mea sub întunericul necunoştinţei, iar purtătorii Duhului Sfânt (Notă: adică liderii pucioşi, care mult au mai suferit şi au plâns pentru că au fost marginalizaţi!) au gemut şi au plâns sub piatra acestei vremi. Iată, vin să leg rana poporului Meu şi al tău, şi te va iubi poporul tău şi se va sfinţi şi va învia întru lumina cuvântului Meu, dar fii precaut, ca să ieşim deasupra (Notă: adică, dacă Doamne fereşte, nu vom reuşi să ieşim deasupra, regele e de vină, că n-a fost precaut şi a stricat “lucrătura” care trebuia lucrată în ascuns… adică făptura, despre care zicea mai înainte că duhul lumii o ţine acoperită… ) cu cele lucrate în ascuns şi să vorbim de pe acoperişuri taina cea aducătoare de biruinţă cerească.
Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României, căci părinţii acestui neam ales erau întru Mine cu inima şi cu credinţa şi cu viaţa lor şi Îmi ridicau pietre de aducere-aminte, spre jertfă de slavă cerească. Ia aminte, că se împlineşte în această vreme menirea României, şi tu eşti de Mine uns întru această menire sfântă. Această lucrare a cuvântului Meu iese deasupra, iese peste noroade. Un picuţ, şi despecetluiesc acest izvor de înviere şi de viaţă întru adevăr, şi vei veni apoi, şi vom cârmui întru adevăr peste noroade, (Notă: Acum i se promite bietului, naivului rege, că va cârmui nu numai peste România, ci şi peste toate neamurile pământului, dacă se va reuşi convertirea rapidă a acestora la pucioşism.) că România va împărţi legea (Notă: Un vis care pare mai ireal decât absurdul: România, ombilicul lumii!!! care face legea pe Terra) şi calea adevărului şi calea vieţii, şi vei avea de-a dreapta ta pe cel ce-l pregătesc să fie cel dintâi peste biserica Mea, (Notă: Adică, principalul sfetnic al “regelui Mihai I – II ” va fi “patriarhul Irineu I ”; amândoi vor trage sforile lumii ) căci este alesul Meu pentru vremea aceasta şi este aşezat întru sfinţenie şi întru taina care va acoperi cu slavă biserica şi neamul acestei vremi. Iată, îl trimit către tine ca să mărturisească despre lucrul ce îl pregătesc, ce îl am de împlinit, lucru pentru care am venit cu cuvântul peste acest neam, şi va mărturisi tot cuvântul care a fost sub taină până acum şi care a vestit cele ce, iată, se împlinesc.
[…] şi este Nicodim martorul Meu. Aşa şi acesta, (Notă: Irineu este asemuit cu Nicodim, cel care a venit noaptea la Iisus) este martorul Meu din vremea lucrării Duhului Sfânt, căci Dumnezeul Duhului Sfânt întregeşte acum întreita lucrare a Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt va acoperi pământul de cunoştinţă dumnezeiască, şi se va pleca tot trupul să facă voia lui Dumnezeu, şi se va lucra din loc în loc pământ nou şi cer nou, om nou şi inimă nouă, şi atunci va fi să se vadă Scriptura care zice: «Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor (Notă: e vorba de liderii pucioşi, “dumnezeii de la Pucioasa” ) şi face sfat».
Am coborât veste cerească prin cuvânt şi am spus celor ce dau trup cuvântului Meu (Notă: e vorba de liderii pucioşi; aici se mărturiseşte voalat că ei sunt alchimiştii “Cuvântului” de la Pucioasa.) că voi aşeza piatră de mărturie, care va mărturisi în curând pe România şi lucrul Domnului peste România. Am pus să se scrie pe această piatră numele unsului Meu Mihail. Am spus să se păstreze acest pământ, (Notă: e vorba de actele de presiune făcute de liderii pucioşi, prin care terenul de la Glodeni Vale a fost scos de sub controlul legal al familiei Bunea şi pus spre “folosinţă veşnică” comunităţii pucioşilor ) această iesle de coborâre cerească, această biserică, şi ea se va numi biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor. Am spus să fie acesta un loc sfânt şi o lege sfântă, peste care să nu se calce, iar cine va voi să calce în acest loc sfânt în care cuvântul Meu cuvintează cu putere şi se împlineşte cu putere, acela care va dori să intre, să se aşeze întru legile coborâte pentru acest loc sfânt. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc sunt fără întinare trupească şi sunt cu hrană curată hrăniţi, aşa cum am dat lege primilor oameni, pe care i-am aşezat în grădina Edenului ca să asculte de legile Mele şi să trăiască fără de moarte. Dar duhul rău s-a semeţit şi Mi-a stricat, prin slăbiciunea acelora, Mi-a stricat sămânţa cea binecuvântată, şi a fost apoi să pice aceia din binecuvântarea Edenului. Şi iată, lucrez cu grabă să ridic făptura Mea din rana păcatului şi să suflu şi să împart duh de înviere peste inimile celor ce vor asculta de legile Mele, căci România va trăi întru sfinţenie (Notă: O “proorocie” care pare tot mai irealizabilă. Corupţia generalizată, furturile “legalizate”, înşelătoria, minciuna, degradarea morală, crima, dezmăţul, decadenţa legilor şi a autorităţilor statului, par să fi devenit un morb fără leac.) şi va lucra putere de înviere şi de mântuire pentru făptura Mea, căci este întâi chemata Mea şi este regină peste popoare, iar coroana ei, care este coroana ta, este simbolul României regină. (Notă: Din nou se sugerează că singura cale politică admisibilă pentru români este cea care începe cu reformarea formei de stat, prin revenirea la monarhia constituţională, prezentată ca o autentică “lege a învierii făpturii”. )
Aceasta este legea învierii făpturii Mele, şi iată, ridic cu grabă turn tare şi stâlp de mărturie, şi apoi voi rosti din vârful acestei pietre numele tău, rege al României. Dar sunt plăpânzi copiii Mei care stau în jurul ieslei cuvântului Meu, (Notă: e vorba de liderii pucioşi, “dumnezeii plăpânzi de la Pucioasa” )iar Eu vin spre tine, unsul Meu, vin şi îţi vestesc că trebuie să lucrez cu grabă această piatră de mărturie, şi apoi să fie să ne aşezăm să lucrăm lucrul acesta nou al învierii făpturii Mele, căci martorul bisericii Mele (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul) va cuvânta peste România şi peste biserica ei cuvânt de viaţă, cuvânt de înviere, cuvânt din cuvântul care curge de la Mine (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul urmează să fie făcut porta-voce pentru ideologia cea nouă de la Pucioasa) aici, în locul în care sunt prin cuvânt. Voiesc să-l trimit spre tine, dar nu voiesc încă să ştie cărturarii şi fariseii şi învăţătorii legii, (Notă: Liderii pucioşi intenţionează să-l trimită pe arhiereul Irineu Bistriceanul cu o misiune secretă la rege, la Versoix, prin care să-l capaciteze, pentru o participare concretă la complot) care n-au milă de făptura Mea şi de turma Mea, care cunosc legea, dar calcă peste ea, şi iată, nu Eu, ci cuvântul legii va sta cu ei la judecată.
Aceasta este voia Mea: voiesc să scriu numele tău la temelia acestui nou locaş, (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul este desemnat fără drept de apel ca “întemeietor” al bisericii schismatice “Noul Ieruşalim de la Pucioasa”. Acesta este un fals, deoarece întemeietorul autentic este Virginia Tudorache; numele ei trebuia pus la temelia bisericii. Manevra încearcă să exploateze la maxim cota de popularitate şi greutatea instituţională a personajului căruia i se adresau cu sintagma “arhiereul Irineu”) căci va fi acesta începătură nouă, stare curată, preoţie sfântă şi popor agonisit prin trâmbiţă dumnezeiască în vremea de sub întunericul domniei fiarei roşii. Ştiu faptele tale, ştiu că Mă iubeşti, ştiu că sunt Cel dintâi în inima ta; ştiu şi văd că n-ai ancoră mai mare ca aceea de care te ţii prin cuvântul cărţii care este una; (Notă: adică nu sunt două Biblii: una, “Biblia de la Bucureşti” şi alta, “Biblia de la Pucioasa”; ci, amândouă – una sunt) ştiu că te hrăneşti din cuvântul ei şi că te mângâi (Notă: Regele Mihai îşi făureşte vise deşarte, citind “Cuvântul de la Pucioasa”, în care i se promite o rapidă revenire pe tron) cu Mine prin ancora aceasta fără de moarte. Dar ai la Mine scris binecuvântare rostită pe pământ, căci bunicul tău (Notă: Regele Ferdinand I ) te-a binecuvântat peste România ca s-o ridici spre slavă, şi Eu am scris proorocie cuvântul bunicului tău (Notă: deci şi Regele Ferdinand I a fost prooroc: Şfântul Proroc Ferdinandîntâiul) care te-a lăsat pe scaunul ţării Mele. Şi ai binecuvântare scrisă la Mine prin cuvântul rugii mamei tale, rostit prin credinţa ei; şi ai la Mine strânsă plata răbdării tale şi a vremii înstrăinării tale. Ştiu, şi Mi-e dor de tine aici, şi aşteaptă tot cerul ziua aceea când voi îndepărta nedreptatea din această ţară, căci tu vei veni, şi prin Mine vei veni. Mă doare durerea ta, şi lumea care te înconjoară (Notă: Casa regală şi anturajul ei, care slujesc legii pântecului) nu are viaţă cu Mine, nu are sfinţenie, şi chiar de cred în Mine aceştia, slujesc legii pântecelui şi a plăcerilor şi a idolilor acestei vremi. Mă doare durerea ta, şi voiesc să Mă laşi pe Mine, (Notă: Adică, Mihăiţă să nu-l mai deranjeze pe “Dumnezeul de la Pucioasa”, băgându-se în faţă şi încurcându-i treburile) că Eu cunosc înăuntrul fiecăruia. Voiesc să lucrez prin martorul Meu, care va fi peste biserica Mea. (Notă: Arhiereul Irineu Bistriceanul) Voiesc să aşez viaţă curată şi înviată prin cuvânt. Voiesc să aşez legile Mele peste viaţa acestui neam, căci cei ce voiesc să facă bine pentru România Mea, nu pot face nimic fără Mine. Cine iubeşte pe România şi nu calcă curat şi drept pe cale cu Domnul, acela nu poate să ajute acest neam, căci Domnul lucrează prin cei aleşi ai Săi. (Notă: e vorba de liderii pucioşi, “dumnezeii de la Pucioasa” )
Mă doare când văd aşa de întinat veşmântul României Mele, şi voiesc să-l curăţ prin iubire, prin legile cele curate, care sunt de la Mine, dar dacă acest neam ales nu se va lăsa lucrat de Mine (Notă: acum entuziasmul scade brusc şi se transformă în nesiguranţă. Cei care se vor împotrivi planului, vor fi însă aspru pedepsiţi, ca să se înveţe minte. ) ca să-l aşez întru viaţă sfântă, voi slobozi certare şi voi despărţi binele de rău şi lumina de întuneric şi voi birui prin legea cea sfântă care va fi să se vadă prin acest neam, căci vei fi Mie serv, şi vom îndepărta întinăciunea şi ruşinea şi păcatul de pe fruntea fiilor cei aleşi ai acestui pământ, care au mirul binecuvântării lui Dumnezeu. (Notă: Consemnăm aici o gravă inconsecvenţă. Păi dacă păcatul, întinăciunea şi ruşinea stau pe frunţile fiilor acestui neam, de ce au mai fost tocmai ei aleşi ai acestui pământ ? De ce au mai primit mirul binecuvântării, dacă erau aşa de păcătoşi? ) România este a Mea şi este a ta, iar cuvântul Meu să fie peste ea şi peste cel uns de la Mine. Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României, căci va fi să lucrăm grăbit ridicarea începutului cel nou, care va binecuvânta pe România şi pe regele ei.
Aşează-te lângă Mine, (Notă: doi regi pe acelaşi tron??? ) şi să se scrie şi de tine ziua aceasta, căci în ziua aceasta am aşezat, prin martorul Meu, piatra acestui întreit sfânt locaş care va fi ridicat şi care va purta la temelia lui numele unsului Mihail, rege al celei binecuvântate. Cuvântul Meu este la cârma acestei mărturii, şi toate sunt lucrate prin cuvânt mai dinainte vestit.
Îmi întind pacea Mea şi Duhul Meu peste tine şi peste casa ta şi peste mlădiţa ta, rege al României. Binecuvântate să-ţi fie intrările şi ieşirile şi credinţa în Dumnezeu şi în lucrul Său din vremea aceasta. Binecuvântată să fie aleasa Mea, ţara Mea şi a ta, şi vom face din ea slavă veşnică peste popoare şi vor cunoaşte popoarele de pe pământ pe cea iubită, pe cea aleasă pentru plinirea vremurilor lui Dumnezeu. (Notă: Toate popoarele se vor supune, vrând-nevrând, României; toţi creştinii se vor numi români şi vor fi nevoiţi să înveţe limba română, în primul rând ca să poată citi “cuvântul” de la Pucioasa în original, dar şi pentru că limba română este “limba cerului”. )
Pace ţie, şi bucură-te! Ţine ce ai, căci vin curând, şi voi veni înaintea ta ca să te întâmpin. Vin prin cuvânt, şi cuvântul lui Dumnezeu se va împlini.
Pace, şi mirul mângâierii pe creştetul tău, iubitul Meu, aşteptatul Meu, unsul Meu cel proorocit! Amin, amin, amin.
*
Binecuvântată să fie casa unsului Meu Mihail şi unirea cea din această zi. Duhul Preasfintei Treimi merge cu voi şi va vorbi prin voi, şi va lucra cuvântul Duhului Sfânt.
[…]
Pace unsului Meu, Mihail! Amin, amin, amin. (22-07-1991)
Pucioşii au destule motive să mai renunţe la festivism şi să fie îngrijoraţi. Criza economică bate la uşă, şi e de presupus că nu-i va ocoli nici pe ei. “Ţara strălucirilor” se îndreaptă spre o spectaculoasă eclipsă totală de … strălucire.
Tocmai ea, “ţara strălucirilor, care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare …”
Tocmai ea, gazda “începutului cel nou care va răsări peste popoare …”
Tocmai ea, care “este întâi chemată şi este regină peste popoare…”
Tocmai ea, menită să devină “slavă veşnică peste popoare…”
Săraca, România pucioasă! Vin vremuri tare sulfuroase…
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.