95. Texte modificate : Anul 1992 – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1992
Anul 1992 a fost un an de intense zbateri ale liderilor pucioşi de a-şi consolida o minimă credibilitate în rândul adepţilor din “poporul cel vechi” sau “poporul Verginicăi” sau “poporul cel de demult”. Ei au lansat o teorie fantezistă prin care se acredita ideea că, după o pauză de 10-12 ani, Verginica revine cu forţe proaspete ca să pună pe picioare ce-a mai rămas din “poporul ei”. Mai exact, liderii pucioşi pretind că Verginica vorbeşte din nou, de data aceasta nu prin intermediar (prin Domnul, adică - sau, Domnul prin ea) ci direct, iar cei care o aud sunt – evident! – numai liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Apar o serie de incongruenţe supărătoare, dar destul de subtile ca să fie cu greu băgate în seamă de o mână de săteni debusolaţi şi fără prea multă carte. “Verginica” vorbeşte ba de o “vreme a ei” din perioada când era în viaţă, pe pământ, ba de o “vreme a ei” de când este luată cu duhul la ceruri. Poporul pucios este ba născut de Verginica, în chinuri, ba e născut de Domnul (tot în chinuri). Perioada 1955-1980, când pucioşii pretind în mod oficial că Verginica a fost “trâmbiţa a şasea din Apocalipsă”, devine acum “trâmbiţarea Domnului”, urmând ca “trâmbiţarea Verginicăi” să fie consemnată odată cu “vremea ei” cea nouă, în care colaborează strâns şi necondiţionat cu liderii pucioşi. În consecinţă, acum rezultă altă dandana! Deşi pucioşii pretind că “trâmbiţa a şaptea” este “Însuşi Domnul”, iată că Verginica emite pretenţii de exclusivitate, îndată ce acum ea trâmbiţează, că “e vremea ei”, iar “trâmbiţarea Domnului” a fost pe vremea trupului ei, adică “Domnul Pucioasei ” a fost tocmai “trâmbiţa a şasea”! Pământul este ba ocrotitor şi “acoperitor” al poporului, pe vremea prigoanei comuniste (sugerându-se că acesta practica o activitate subterană, de “catacombe”, ceea ce este cu totul exagerat), ba este simbolul deşertăciunii: “viaţa cea rece” a poporului pucios cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa este ba fântână cu capac, ba izvor, ba râu care adapă întreg pământul.
Notele din paranteze ne aparţin.
1272. Ediţia 1995: “ … Iubiţii mei, iată vremea mea (Notă: Mai târziu se va nega această aserţiune. Adică, aceasta nu era “vremea trâmbiţării ei”, ci vremea “trâmbiţării Domnului”) şi iată de ce spun vremea mea: Am fost cu trupul pe pământ şi trupul meu a fost purtător de Dumnezeu, (Notă: Atributul de “purtătoare de Dumnezeu” îl regăsim şi în Condacul 1 din “Acatistul Sfintei Virginia”, alcătuit de liderii pucioşi după moartea Virginiei. Este un prim semn că se atentează la subminarea preacinstirii Maicii Domnului, care este denumită în Acatistul ei “Născătoare de Dumnezeu”) a fost cort lui Dumnezeu şi Domnul a lucrat şi a vorbit din uşa acestui cort (Notă: A vorbi ca la uşa cortului nu este un argument serios pentru a aprecia că prin gura Verginicăi a vorbit Însuşi Dumnezeu) ca să se împlinească Scriptura aceea care spune: încă odată voi mai clătina cerul şi pământul. Iată taină înţeleasă, (Notă: Dar, înţeleasă greşit, căci nu despre o nouă Evanghelie este vorba aici. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, cap.12, face şi tâlmăcirea acestui verset:
26 Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul".
27 Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite.
28 De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială.
29 Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".
În mod evident Pavel se referă aici la legea cea nouă, cea care-i tulbură pe evrei, care credeau că statutul lor de “popor ales” şi legea după care acesta se guvernează sunt neclintite. Legea cea nouă, deşi vine cu o aparenţă de “schimbare”, aduce cu ea de fapt o “împlinire”, iar împărăţia trecătoare a lumii, clătinată din temelii de către Dumnezeu, este înlocuită cu o împărăţie neclintită şi neştirbită. Legea cea nouă este numită şi “Evanghelie”, dar despre Evanghelie nu se mai spune că va fi “schimbată” sau “împlinită”, deoarece ea este deplina împlinire a legii vechi. Dimpotrivă, se dau avertismente severe, chiar şi cu anatema, împotriva celor care vor veni cu inovaţii “evanghelice”.)
căci încă odată a vorbit Domnul, încă o Carte, încă o Evanghelie (Notă: Ei bine, tocmai asta avertiza Apostolul Pavel în chip repetat în epistola către Galateni, cap.1: că cei care aduc noi Evanghelii şi noi propovăduiri sunt lupi în piei de oaie, şi trebuie daţi anatemei:
8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
9 Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
care va mărturisi pe Domnul Iisus Hristos întru lucrarea care a vestit zilele gloriei Sale, zile care vin iubiţii Mei. Iar în vremea trupului meu, Domnul Cel care a lucrat întru lucrarea Duhului Sfânt, a născut un popor iubiţii Mei şi în dureri l-a născut (Notă:În alte împrejurări se afirmă că Verginica “ar fi născut” acest popor) şi nu ştia Domnul cum să ascundă pe cel născut (Notă: E greu de crezut că Dumnezeu poate ajunge în asemenea situaţii de derută totală), cum să-l mai ocrotească, cum să-l mai crească, fiindcă duhul rău a urmărit acest popor şi m-a urmărit pe mine ca să mă piardă, ca să piară de foame cel ce trebuia hrănit (Notă: De unde rezultă că era obligatoriu ca poporul pucios să fie “alăptat” de Verginica; altă soluţie nu se mai putea găsi). O, această lucrare n-a avut loc pe pământ şi numai în ascuns şi numai sub pământ. Dar pământul a primit ocrotire (Notă: Pământul a fost bun aici, fiind ocrotitor) şi a acoperit pe cel născut în vremea aceasta, căci duhul rău şi îngerii lui nu şi-au mai aflat pacea după naşterea acestui popor şi a căutat mereu să-i ţină urma şi să-l culce la pământ, să-l facă trup fără de duh, să-l dezbrace de veşmânt, să-l lăse gol şi fără de viaţă din cer.
… O, iubiţii mei, vă spun taină dureroasă, că de la o vreme, pe vremea trupului meu, pământul a acoperit pe poporul meu şi aşa s-a putut scrie şi termina cele ce erau să iasă de la Dumnezeu prin uşa cortului meu care-L adăpostea pe Domnul ce-şi ascundea faţa în Israel. Căci viaţa cea rece de Dumnezeu în care a rămas poporul meu după ce eu mi-am început vremea cea cerească, viaţa cea rece a acestui popor, aceea a însemnat pământ, (Notă: Aici pământul a fost rău, a însemnat “viaţa cea rece” a poporului) căci s-a culcat la pământ poporul meu, dacă eu mi-am început vremea cea cerească. Şi iată iubiţii mei, a trecut apoi şi vremea în care eu am stat ascunsă de faţa celor ce uitase de căldura dumnezeiască cu care eu am coborât în mijlocul acestui popor mic la inimă. (Notă: Dacă într-adevăr era mic la inimă, ar fi interesant de ştiut cam ce criterii au stat la baza selectării acestui popor, care trebuia să ajungă sfânt, dar n-a mai putut, fiind “mic la inimă”) Căci Dumnezeu şi-a adus aminte de făgăduinţa ce-o rostise pe vremea mea (Notă: prima “vreme”, cea din vremea trupului) şi iată vremea mea (Notă: a doua “vreme”, cea din vremea duhului) iubiţii mei. Şi iată cum este vremea mea. Iată, Domnul a deschis procesul neamurilor şi pe mine m-a ridicat cu duhul şi mi-a făcut trimitere în mijlocul poporului meu ca să-i fac strigare şi să-l ridic spre mărturie (Notă: deşi era “mic la inimă”!?) şi să vorbească faptele lucrării care a trăit de la Dumnezeu în mijlocul acestui popor. Şi dacă poporul meu n-a înţeles vremea sa, dacă el şi-a uitat menirea pentru care fusese născut prin această lucrare, dacă n-a fost găsit bun (Notă: Atunci, de ce a mai fost ales? Oare nu se găseau alţii, mai altruişti, mai capabili şi mai devotaţi?) de luptă, iată, a trebuit să mă ridic în locul lui şi să lucrez din mijlocul lui.
… Şi iată vremea mea iubiţii mei, căci cea din vremea trupului meu a fost vremea trâmbiţării Domnului, (Notă: prima “vreme”, cea din vremea trupului) iar vremea cea de acum este vremea mea, (Notă: a doua “vreme”, cea din vremea duhului) fiindcă eu după înălţarea mea la Tatăl, (Notă: O exprimare improprie şi, oricum, cam prea îndrăzneaţă. “Înălţarea la cer” este o sintagmă care, prin analogie cu “Înălţarea Domnului”, presupune ridicarea sufletului cu trupul la cer. Putem vorbi despre “înălţare la cer” când ne referim la Enoh sau la Ilie. Faptul că alte pasaje din “Cuvânt” sugerează că şi Verginica s-a suit cu trupul la cer, nu trebuie să impresioneze pe nimeni, îndată ce se ştie clar că la dezgroparea ei din anul 1987 a fost găsită în mormântul unde fusese pusă în anul 1980) am intrat în vremea lucrului meu care este lucrul cel din Tatăl. Eu n-am fost purtătoare de dar, (Notă: Aici avem de-a face cu un subtil afront adus Maicii Domnului. Într-adevăr, în Acatistul Maicii Domnului se recită în mod repetat: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!”. Liderii pucioşi îi atribuie Verginicăi o atitudine de frondă: ea nu este purtătoare de dar, ca Maica Domnului, ci este infinit mai mult decât atâta, ea este “purtătoare de Dumnezeu”. Se sugerează că Născătoarea de Dumnezeu are o lucrare măreaţă, dar singulară – naşterea Pruncului – pe când “purtarea lui Dumnezeu” este o lucrare măreaţă, dar perpetuă. Şi când te gândeşti că Ioan Botezătorul nu îndrăznea nici să-I lege cureaua încălţămintelor, pricepi mai bine ce onoare inegalabilă este să devii “hristoforă” sau “hristofoare”.) eu am fost purtătoare de Dumnezeu măi copii şi acum din cele cereşti lucrez căci lucrez din lăcaşurile cele cereşti. Domnul mi-a dat misiune cerească dacă m-am suit în cele cereşti şi mi-a dat misiune mare după cum a fost de mare această lucrare de mântuire (Notă: La Pucioasa ni se propune o a doua “mântuire”, care desăvârşeşte – se pare – prima mântuire, cea a lui Hristos) care a fost înaintemergătoarea slavei Domnului care vine în curând (Notă: au trecut deja 17 ani de atunci!) iubiţii mei. Iată vremea mea şi am putere din puterea Presfintei Treimi care a locuit în cortul meu pe vremea trupului meu.
… Am venit şi am luat capacul acestei fântâni şi am scos din ea şi am mers. Am găsit în viaţă câţiva copii de-ai mei (Notă: liderii pucioşi încep a-şi face propagandă) şi am aşezat pe creştetul lor ungerea Duhului Sfânt (Notă: Aici se despecetluieşte “taina” hirotoniei la Noul Ierusalim: ea se face fără punerea mâinilor episcopului, ci prin incantaţii magice venite de la spiritele celor morţi) şi am scos apoi din această fântână cerească (Notă: ideologia spiritistă, pseudo-ortodoxă, a “Noului Ierusalim” de la Pucioasa) şi le-am dat să meargă cu mine; ei (Notă: liderii pucioşi) cu trupul şi eu (Notă: spiritul Verginicăi) cu Duhul şi am mers ca să împart apă vie şi să bea creştinii poporului Meu şi să-şi vină în fire şi să ştie şi să creadă că a venit vremea mea şi vremea poporului meu…
[…]
… Domnul s-a ridicat să despecetluiască acestă fântână şi nimeni n-o mai poate ţine sub pecete oricât de mult ar lupta îngerii cei nimicitori să-mi culce la pământ gardul grădinii în care eu sălăşluiesc împreună cu cei ce poartă taina acestei grădini. Iată, îngerii cei care s-au unit cu duhul rău, umblă văitându-se, umblă ţipând şi lovind şi împroşcând cu pietre peste acest aşezământ sfânt cu care eu mă arăt cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou care se aşează de la Dumnezeu peste România…(Notă: Cerul cel nou şi pământul cel nou nu sunt o promisiune exclusivă, rezervată numai pentru România, ci o înnoire universală a lumii).
… Aceşti copii (Notă: liderii pucioşi) pe care Eu i-am aşezat de veghe peste această grădină din mijlocul căreia a răsărit ca din pământ ieslea Duhului Sfânt, aceşti copii sunt apăsaţi de mare răspundere (Notă: liderii pucioşi insistă în a-şi face propagandă favorabilă) pentru ţinerea legilor cele sfinte ale acestei grădini cereşti, iar voi cei care aţi fost adăugaţi la lucrul ridicării acestei pietre, voi nu staţi, fiindcă iată ce fac cei ce sunt înarmaţi de duhul rău, uităţi-vă ce putere au prins. Au prins, pentru că voi, cei ce aţi putea să fiţi scuturi în jurul acestui aşezământ sfânt, voi staţi fără de luptă. Păi nu aşa iubiţii Mei. Copiii Mei cei de aici au scos la suprafaţă lucrarea şi viaţa acestei lucrări, dar acum ea trebuie apărată (Notă: liderii pucioşi trebuie apăraţi de către adepţii lor, ca să nu li se întâmple nimic rău), trebuie mărturisită, trebuie să fie lucrătoare şi biruitoare. Iată vremea mea şi iată vremea voastră. Eu în voi şi voi în Mine (Notă: Expresie biblică cunoscută, prin care Verginica îl substituie pe Hristos Biruitorul) şi vom birui pe cei ce ne pârăsc pe noi ziua şi noaptea şi aceştia vor sta pe nisipul mării precum este scris…(Notă: Aluzie fină şi subtilă: “pârâcioşii” sunt balaurul din Apocalipsa 12,18.)
… Ferice de cel ce-şi vine în fire mai înainte de ultimul sunet al trâmbiţei, căci acela va lua plată la fel (Notă: Promisiune neonorată. Chiar în acest “Cuvânt” se anunţă că va urma o selecţie strictă pentru cei din “popor”care şi-au exprimat dorinţa de a se alipi la modul concret de comunitatea de la Pucioasa. Cei care “şi-au venit în fire”, dar au avut cele mai mici cârteli în trecut, nu vor fi iertaţi, deci nu vor fi primiţi să locuiască în “grădinile mânăstirii”. De fapt acesta este un pretext, deoarece liderii pucioşi nu vor să se amestece cu oricine, păstrându-şi aşadar pârghiile prin care să-i trieze pe doritori şi să-i aleagă numai pe aceia care “corespund” unor criterii subiective – sau , cum se spune în popor, “pe ochi frumoşi”) cu cei ce au lucrat încă de la începutul zorilor acestei mântuiri…” (14 ianuarie 1992)
1272. Ediţia 2006: “ – O, iubiţii mei, iată vremea mea, şi iată de ce spun vremea mea: că am fost cu trupul pe pământ, iar trupul meu a fost purtător de Dumnezeu, a fost cort lui Dumnezeu, şi Domnul a lucrat şi a vorbit din uşa acestui cort ca să se împlinească Scriptura aceea care spune: «Încă o dată voi mai clătina cerul şi pământul». Iată taină înţeleasă, căci încă o dată a vorbit Domnul, încă o carte, încă o Evanghelie care va mărturisi pe Domnul Iisus Hristos întru lucrarea care a vestit zilele gloriei Sale, zile care vin, iubiţii mei. Iar în vremea trupului meu, Domnul, Cel Care a lucrat întru lucrarea Duhului Sfânt, a născut un popor, iubiţii mei, şi în dureri l-a născut, şi nu ştia Domnul cum să ascundă pe cel născut, cum să-l mai ocrotească, cum să-l mai crească, fiindcă duhul rău a urmărit acest popor, şi m-a urmărit pe mine ca să mă piardă, ca să piară de foame cel ce trebuia hrănit. O, această lucrare n-a avut loc pe pământ, ci numai în ascuns şi numai sub pământ, dar pământul a primit ocrotire şi a acoperit pe cel născut în vremea aceasta, căci duhul rău şi îngerii lui nu şi-au mai aflat pacea după naşterea acestui popor, şi au căutat mereu să-i ţină urma şi să-l culce la pământ, să-l facă trup fără de duh, să-l dezbrace de veşmânt, să-l lăse gol şi fără de viaţă din cer.
… O, iubiţii mei, vă spun taină dureroasă, că de la o vreme, pe vremea trupului meu pământul a acoperit pe poporul meu, şi aşa s-au putut scrie şi termina cele ce erau să iasă de la Dumnezeu prin uşa cortului meu care-L adăpostea pe Domnul, Care Îşi ascundea faţa în Israel, căci viaţa cea rece de Dumnezeu, în care a rămas poporul meu după ce eu mi-am început vremea cea cerească, viaţa cea rece a acestui popor, aceea a însemnat pământ, căci s-a culcat la pământ poporul meu dacă eu mi-am început vremea cea cerească. Şi iată, iubiţii mei, a trecut apoi şi vremea în care eu am stat ascunsă de faţa celor ce uitaseră de căldura dumnezeiască şi cu care eu am coborât în mijlocul acestui popor mic la inimă, căci Dumnezeu Şi-a adus aminte de făgăduinţa ce o rostise pe vremea mea, şi iată vremea mea, iubiţii mei.
Iată cum este vremea mea: Domnul a deschis procesul neamurilor, iar pe mine m-a ridicat cu duhul şi mi-a făcut trimitere în mijlocul poporului meu ca să-i fac strigare şi să-l ridic spre mărturie şi să vorbească el faptele lucrării care a trăit de la Dumnezeu în mijlocul acestui popor. Şi dacă poporul meu n-a înţeles vremea sa, dacă el şi-a uitat menirea pentru care fusese născut prin această lucrare, dacă n-a fost găsit bun de luptă, iată, a trebuit să mă ridic în locul lui şi să lucrez din mijlocul lui. Şi iată vremea mea, iubiţii mei, căci cea din vremea trupului meu a fost vremea trâmbiţării Domnului, iar vremea cea de acum este vremea mea, fiindcă eu, după înălţarea mea la Tatăl, am intrat în vremea lucrului meu, care este lucrul cel din Tatăl. Eu n-am fost purtătoare de dar, ci am fost purtătoare de Dumnezeu, măi copii, şi acum din cele cereşti lucrez, căci lucrez din lăcaşurile cele cereşti. Domnul mi-a dat misiune cerească dacă m-am suit în cele cereşti, şi mi-a dat misiune mare, după cum a fost de mare această lucrare de mântuire, care a fost înaintemergătoarea slavei Domnului, care vine în curând, iubiţii mei. Iată vremea mea, şi am putere din puterea Preasfintei Treimi, Care a locuit în cortul meu pe vremea trupului meu.
… Am venit şi am luat capacul acestei fântâni şi am scos din ea şi am mers. Am găsit în viaţă câţiva copii de-ai mei şi am aşezat pe creştetul lor ungerea Duhului Sfânt şi am scos apoi din această fântână cerească şi le-am dat să meargă cu mine, ei cu trupul, şi eu cu duhul, şi am mers ca să împart apă vie şi să bea creştinii poporului Meu şi să-şi vină în fire şi să ştie şi să creadă că a venit vremea mea şi vremea poporului meu.
[…]
Iată, mămică, voi ştiţi că Domnul s-a ridicat să despecetluiască acestă fântână, şi nimeni n-o mai poate ţine sub pecete, oricât de mult ar lupta îngerii cei nimicitori să-mi culce la pământ gardul grădinii în care eu sălăşluiesc împreună cu cei ce poartă taina acestei grădini. Iată, îngerii cei care s-au unit cu duhul rău, umblă văitându-se, umblă ţipând şi lovind şi împroşcând cu pietre peste acest aşezământ sfânt cu care eu mă arăt cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou care se aşează de la Dumnezeu peste România.
[…]
Aceşti copii pe care eu i-am aşezat de veghe peste această grădină din mijlocul căreia a răsărit ca din pământ ieslea Duhului Sfânt, aceşti copii sunt apăsaţi de mare răspundere pentru ţinerea legilor cele sfinte ale acestei grădini cereşti, iar voi, cei care aţi fost adăugaţi la lucrul ridicării acestei pietre, nu staţi, fiindcă iată ce fac cei ce sunt înarmaţi de duhul rău! Uitaţi-vă ce putere au prins. Au prins, pentru că voi, cei ce aţi putea să fiţi scuturi în jurul acestui aşezământ sfânt, voi staţi fără de luptă. O, nu aşa, iubiţii Mei. Copiii Mei cei de aici au scos la suprafaţă lucrarea şi viaţa acestei lucrări, dar acum ea trebuie apărată, trebuie mărturisită, trebuie să fie lucrătoare şi biruitoare. Iată vremea mea şi iată vremea voastră. Eu în voi, şi voi în mine, şi vom birui pe cei ce ne pârăsc pe noi ziua şi noaptea, şi aceştia vor sta pe nisipul mării, precum este scris.
[…]
Ferice de cel ce-şi vine în fire mai înainte de ultimul sunet al trâmbiţei, căci acela va lua plată la fel cu cei ce au lucrat încă de la începutul zorilor acestei mântuiri.” (1/14 ianuarie 1992)
Cele mai multe corecţii sunt ortografice, dar nu lipsesc nici discrete “cosmetizări”. S-a avut grijă în special să se “corecteze” situaţiile” incomode (“Eu” – “eu”, “Mei” – “mei”, “Mine” – “mine”) în care nu se mai ştia exact cine vorbeşte: Verginica, sau “Domnul”, sau amândoi.
Cele 15 virgule puse înainte de “şi” , într-un text atât de scurt, dezvăluie faptul că şi aici “corecţiile” au fost făcute de aceeaşi persoană care a modificat şi celelalte capitole din carte, inclusiv “Mărturisirile creştinilor la 25 martie 1995”.
1272.+1. Ediţia 1995: “ […] serbăm împreună cu îngerii şi cu sfinţii pe Împăratul Cel ce mai înainte de patima Sa a intrat atunci glorios cu Trupul în cetatea Ierusalimului. A fost mare sărbătoare atunci, căci vrând nevrând, mulţimile care erau adunate pentru pregătirea Paştilor iudeilor, au cântat unii după alţii, au cântat pentru că aşa era scris să se cânte în ziua aceea, au cântat: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.” (19 aprilie 1992)
1272.+1. Ediţia 2006: “ Serbăm împreună cu îngerii şi cu sfinţii pe Împăratul Cel ce mai înainte de patima Sa a intrat atunci slăvit cu trupul în cetatea Ierusalimului. A fost mare sărbătoare atunci, căci vrând-nevrând, mulţimile care erau adunate pentru pregătirea Paştilor iudeilor au cântat unii după alţii, au cântat pentru că aşa era scris să se cânte pentru El în ziua aceea: «Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!».” (6/19 aprilie 1992)
1272.+2. Ediţia 1995: “ Vin curând şi fericiţi veţi fi voi cei care cu dor Mă aşteptaţi, cei care iată, Îmi pregătiţi întoarcerea Mea cea glorioasă. Este scris că voi veni cu glorie, şi dacă este scris, voi veni iubiţii Mei.” (19 aprilie 1992)
1272.+2. Ediţia 2006: “ Vin curând, şi fericiţi veţi fi voi, cei care cu dor Mă aşteptaţi, cei care iată, Îmi pregătiţi întoarcerea Mea cea plină de mărire. Este scris că voi veni cu mare slavă, şi dacă este scris, voi veni, iubiţii Mei.” (6/19 aprilie 1992)
1272.+3. Ediţia 1995: “ Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălţime. De aceea, ca să pot locui aici şi să rostesc legile Mele şi să vărs de aici cupele Mele şi să curăţ pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim.” (19 aprilie 1992)
1272.+3. Ediţia 2006: “ Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălţime, ca să pot locui aici şi să rostesc legile Mele şi să vărs de aici cupele Mele şi să curăţ pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim.” (6/19 aprilie 1992)
1272.+4. Ediţia 1995: “ Şi ce v-am spus? Aşa v-am spus, că aceia nu ştiu ce cer, că dacă ar şti, n-ar mai cere.[…] Vedeţi voi de ce v-am spus Eu că nu ştiu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Păi luaţi voi un peşte şi lăsaţi-l fără apă. Aşa şi cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă. Că intră şi ies şi se ating de moarte şi iată este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte şi mureau, dar am venit Eu şi am scos din moarte pe Israel cel necredincios…
Fericiţi acei care vor auzi de această lucrare şi […]” (19 aprilie 1992)
1272.+4. Ediţia 2006: “ Şi ce v-am spus? V-am spus că aceia nu ştiu ce cer, că dacă ar şti, n-ar mai cere.[…] Vedeţi voi de ce v-am spus Eu că nu ştiu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Luaţi voi un peşte şi lăsaţi-l fără apă. Aşa şi cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă, că intră şi ies şi se ating de moarte, şi iată, este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte şi mureau, dar am venit Eu şi am scos din moarte pe Israel cel necredincios. Iar acum Sfânta Treime este cu încheiatul lucrării Sale, căci Duhul Sfânt lucrează Cel din urmă şi nu mai este altă lucrare de scăpare pentru cel ce a căzut din lumină după ce a gustat din cele cereşti care au lucrat cu atâta taină în vremea aceasta în care s-a gătit biruinţa cea de la început şi până la sfârşit.
Fericiţi acei care vor auzi de această lucrare şi […]” (6/19 aprilie 1992)
1272.+5. Ediţia 1995: “ Poporul Meu nu înţelege cum vine această taină, nu înţelege ce este aceasta, ca să fie cu mâinile curate şi cu încălţăminte cerească. ” (19 aprilie 1992)
1272.+5. Ediţia 2006: “ Poporul Meu nu înţelege cum vine această taină, nu înţelege cum vine să fie cu mâinile curate şi cu încălţăminte cerească. ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+6. Ediţia 1995: “ Şi cum vine aceasta, să se descalţe? Căci acum este în Duh Domnul…
…Să spuneţi tată la popor ce înseamnă să-şi descalţe încălţămintea, ce înseamnă să aibă mâinile curate şi ochiul curat şi urechea curată şi inima curată…
…cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu…
…Vai şi vai de cel ce se leapădă în faţa oamenilor de această lucrare. ” (19 aprilie 1992)
1272.+6. Ediţia 2006: “ Şi cum vine aceasta, „să se descalţe“? O, acum este în Duh Domnul. Daniele, cum vine, măi tată, această taină? Ce înseamnă această vorbire? Iubiţii Mei păstori, Daniel şi Cristea, să cunoască poporul creştin taina acestei vorbiri. Să spuneţi, tată, la popor ce înseamnă să-şi descalţe încălţămintea, ce înseamnă să aibă mâinile curate şi ochiul curat şi urechea curată şi inima curată. O, nu poate poporul acesta să fie aşa, fiindcă n-a voit să fie aşa. Am strigat la el atâta vreme, dar n-a voit să fie aşa şi n-a fost aşa. Venea şi se apropia de vasul Meu (sfânta Virginia, n.r.) şi nu s-a curăţit acest popor, nici cu trupul, nici cu duhul. Venea, şi de ce mai venea, oare, dacă n-a voit cu Mine? Că iată, va fi scos în faţă şi va fi întrebat în faţa mulţimilor care n-au ştiut, dar care vor şti şi vor crede şi se vor sfinţi şi vor fi sfinţite. Nici măcar fără de minte nu se va putea numi acest popor, că am venit mereu ca să-i dau minte şi să-i ţin mintea trează. Şi, de unde?! Acela va sta mut în ziua aceea, şi va intra acest popor cu Mine, dar nu cu trupul, măi iubiţii Mei, nu, că trupul acestui popor a avut alt dumnezeu, şi nu se poate aşa, şi va intra cu duhul; va intra, că are pecetea acestei lucrări; are, pentru că s-a apropiat de această lucrare lucrată prin cuvânt; s-a apropiat, dar n-au ştiut de ce se apropie, n-au cunoscut văpaia din care au fost rupţi.
Vai şi vai de cel ce se leapădă în faţa oamenilor de această lucrare! ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+7. Ediţia 1995: “ […] căci scris este: cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu…
…Ei nu au nici un apărător pe pământ, n-au nici părinţi, nici fraţi, nici rude, nici prieteni…
… Am aceşti copii cu care M-am suit pe acest munte ca să pregătesc lumina cea nouă şi sădirea cea nouă şi aceştia ispăşesc necurăţia poporului Meu. Ei se roagă pentru tot numele care a luat şi a cunoscut această lucrare şi acest popor stă în necurăţie şi copiii Mei cei rugători aici suferă şi ispăşesc şi nimeni nu ştie cum vine aceasta. ” (19 aprilie 1992)
1272.+7. Ediţia 2006: “ […] căci scris este: «Cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor, şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu».
Iată, măi păstorii Mei, cum vine acest loc sfânt şi această lucrare sfântă, dar poporul Meu nu ştie cum vine şi nu crede cum va fi. Am aceşti copii cu care M-am suit pe acest munte ca să pregătesc lumina cea nouă, şi aceştia ispăşesc nestatura poporului Meu. Ei se roagă pentru tot numele care a luat şi a cunoscut această lucrare, şi acest popor stă în voile lui, şi copiii Mei cei rugători aici suferă şi ispăşesc, şi nimeni nu ştie cum vine aceasta. ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+8. Ediţia 1995: “ Ei nu sunt din lumea aceasta, sunt aici cu Mine şi iată duhul lumii ce s-a înrăit pe Dumnezeu. Aici este o mare taină, să ştiţi că este…
…O, când se va arăta desăvârşită această lucrare cerească, să vedeţi ce groază va fi şi ce lucruri se vor petrece şi ce vor face cei care au cutezat să se atingă de această stâncă fără să creadă că ea este corabia salvării spiţei lui Dumnezeu care s-a arătat în vremea aceasta. ” (19 aprilie 1992)
1272.+8. Ediţia 2006: “ Ei nu sunt din lumea aceasta. Ei sunt aici cu Mine, şi iată duhul lumii cât s-a înrăit pe Dumnezeu. Aici este o mare taină, să ştiţi că este, dar nu s-au păstrat desăvârşit legile cele dinăuntru de către toţi cei care s-au atins de acest munte, şi aceasta pune multă zdrobire pe aceştia care Mă poartă pe Mine, iar Eu voiesc să curăţ tot ceea ce mai loveşte dumnezeirea Mea, care se va desăvârşi tot mai văzut în acest aşezământ ceresc.
O, când se va arăta desăvârşită această lucrare cerească, să vedeţi ce groază va fi şi ce lucruri se vor petrece şi ce vor face cei care au cutezat să se atingă de această stâncă fără să creadă că ea este corabia salvării spiţei lui Dumnezeu, corabie care s-a arătat în vremea aceasta! ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+9. Ediţia 1995: “ […] şi să scot din ea pe cel fără de Mine, şi fără de sfinţenie. Şi voi veni şi voi intra în ea şi voi veţi cânta cu cerul şi se va auzi cerul cântând cu voi: Bine este cuvântat Cel ce iarăşi vine întru al Său nume binecuvântat …
… Iubiţi-vă unii pe alţii şi staţi încă un pic ascunşi în taina acestei lucrări. Voiesc să fac cu voi un lucru ceresc, un lucru curat şi plăcut şi aşteptat de cer…
… Am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului…
…Voiesc să fie curată hrana poporului Meu cel credincios, şi din zi în zi vor fi toate curate, căci prin puterea curăţeniei voastre, voi curăţi pe România şi va fi a Domnului România, iar cei ce nu vor fi cu Domnul, nu vor mai fi în acest pământ…
…Duhul cel rău lucrează acum […]” (19 aprilie 1992)
1272.+9. Ediţia 2006: “ […] şi să scot din ea pe cel fără de Mine şi fără de sfinţenie, şi voi veni şi voi intra în ea, şi voi veţi cânta venirii Mele şi se va auzi cerul cântând cu voi: «Bine este cuvântat Cel ce iarăşi vine întru al Său nume binecuvântat!». Amin.
Şi acum, binecuvântat să fie cuvântul lui Verginica între voi. Amin.
– Pace vouă, copiii mei, bucuria mea! Voi sunteţi bucuria mea. Iubiţi-vă unii pe alţii şi staţi încă un pic ascunşi în taina acestei lucrări. Voiesc să fac cu voi un lucru ceresc, un lucru curat şi plăcut şi aşteptat de cer. Voiesc să fie curată hrana poporului meu cel credincios, şi din zi în zi vor fi toate curate, căci prin puterea curăţeniei voastre voi curăţi pe România şi va fi a Domnului România, iar cei ce nu vor fi cu Domnul, nu vor mai fi în acest pământ.
Hai să împlinim, hai să fim împlinitori de cuvânt ceresc, căci cer trebuie să fiţi pe pământ. Duhul cel rău lucrează acum […]” (6/19 aprilie 1992)
1272.+10. Ediţia 1995: “[…] că iată, cum a aflat că Eu am venit să vă fac atenţi, el a şi început să se arate cu faţa lui, dar de unde că îşi dă pe faţă murdăria cea ascunsă şi copiii mei sunt învăţaţi de cer ce au de făcut. Duhul rău va înteţi lucrarea lui cea spurcată, dar voi nu vă amestecaţi cu aluatul lui, nu vă atingeţi de otrava lui, şi veţi vedea ce mulţi dintre ai lui vor muri în această cursă…
…Am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului. Păstraţi slujba ascunsă încă un picuţ de timp copiii mei. Lucraţi cu înţelepciune întru toate, căci vă dau înţelepciune…” (19 aprilie 1992)
1272.+10. Ediţia 2006: “ […] că iată, cum a aflat că eu am venit să vă fac atenţi, el a şi început să se arate cu faţa lui, dar de unde?! Că iată, îşi dă pe faţă murdăria cea ascunsă, şi copiii mei sunt învăţaţi de cer ce au de făcut. Duhul rău va înteţi lucrarea lui cea spurcată, dar voi nu vă amestecaţi cu aluatul lui, nu vă atingeţi de otrava lui, şi veţi vedea ce mulţi dintre ai lui vor muri în această cursă. Fiţi cuminţi, căci cerul vă va da vouă tot ce vă trebuie, şi veţi fi păstraţi întru sfinţenie.
Această zi e zi de praznic sfânt şi în cer şi pe pământ, dar pe pământ e amestecătură şi nu ajunge la Dumnezeu lucru străin. Aveţi grijă de cele din cer, căci şi cerul are grijă de voi. Eu sunt scutul vostru. Mă doare, dar stau şi veghez ca să nu vă doară pe voi, ca să puteţi pentru cer. Aş voi să nu mă mai doară nici pe mine, că am nevoie şi de sănătate în voi. Aş voi, dar nu e numai după mine. Dar va fi şi aşa, va fi numai după mine, căci cer am venit să aşez în acest aşezământ, şi voi aşeza, şi cerul va arde orice amestecătură, şi va rămâne cerul cel curat pe acest munte. Nu vă temeţi. Duhul rău va fi zdrobit de peste tot şi nu va mai căuta nici să gândească spre acest aşezământ, dar am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului.
Păstraţi slujba ascunsă încă un picuţ de timp, copiii mei. Lucraţi cu înţelepciune întru toate, căci vă dau înţelepciune.
Pace vouă, şi binecuvântată să vă fie hrana cea pentru fiinţă, şi vom sta la masă cu voi în ziua aceasta de praznic sfânt.
Pace vouă! Pacea cerului să-i liniştească pe cei porniţi încă spre voi cu rău, şi vor sta departe aceia, căci cerul are putere, măi copii. Aveţi încredere în toate cele ce vin la voi prin cuvânt, căci toate se lucrează prin cuvânt, şi cuvântul este cu putere, şi se împlineşte cuvântul. Amin, amin, amin. ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+11. Ediţia 1995: “ Mulţumire vouă măi tată, pentru lucrarea fântânii Domnului.” (28 iunie 1992)
1272.+11. Ediţia 2006: “Mulţumire vouă, tată, pentru lucrarea fântânii Domnului! ” (15/28 iunie 1992)
1272.+12. Ediţia 1995: “… Mai-marele arhanghelilor Mihail, rosteşte în sfatul Domnului şi să se audă cele rostite: Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte căci încă odată se vor clătina cerul şi pământul, încă odată precum este scris şi se vor arăta cer nou şi pământ nou şi vor dăinui cei scrişi în Cartea vieţii Mielului căci aceştia vor birui prin sângele Legământului cel Nou al Mielului lui Dumnezeu. ” (21 noiembrie 1992)
1272.+12. Ediţia 2006: “ Mai-marele arhanghelilor, Mihail, rosteşte în sfatul Domnului, şi să se audă cele rostite: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!», căci încă o dată se vor clătina cerul şi pământul, precum este scris, şi se vor arăta cer nou şi pământ nou şi vor dăinui cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului, căci aceştia vor birui prin Sângele legământului cel nou, al Mielului lui Dumnezeu. ” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+13. Ediţia 1995: “ Şi cum adică pus deoparte? Cum adică aceasta măi păstorilor şi măi oilor, cum adică, tată? O, dacă acest aşternut[…]” (21 noiembrie 1992)
1272.+13. Ediţia 2006: “ Şi cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, şi măi oilor? O, dacă acest aşternut[…]” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+14. Ediţia 1995: “Cine poate să-i răspundă Domnului ce este această taină? Pentru că acest aşternut dumnezeiesc este o taină măi tată. Este o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă. Este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ.” (21 noiembrie 1992)
1272.+14. Ediţia 2006: “ Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest aşternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ.” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+15. Ediţia 1995: “ De aceea, copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca cerul, de aceea poartă ei greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii.” (21 noiembrie 1992)
1272.+15. Ediţia 2006: “De aceea copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca în cer, poartă greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii. ” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+16. Ediţia 1995: “ Serbează cerul pe unsul României, serbează Sfinţii Arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se. ” (21 noiembrie 1992)
1272.+16. Ediţia 2006: “ Serbează cerul, serbează sfinţii arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se. ” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+17. Ediţia 1995: “ Şi iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este şi ce va fi şi ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii. Căci Lumina a venit, dar lumea nu iubeşte lumina, pentru că lumina vădeşte faptele rele ale lumii şi nu poate lumina să îşi oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând şi se vede luminând. Pentru că Domnul zice iarăşi: Să fie lumină şi iată, este şi va fi, precum zice Cuvântul…
…A început lucrul lui Dumnezeu peste om, şi de atunci, …a stat dimineaţa cea vie peste făptura cea creată de Dumnezeu…
– Te du, Verginico şi lasă Carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toţi şi întru toate câte sunt aşezate peste îeslea cerească…
…–Pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, aşa şi eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor.” (12 decembrie 1992)
1272.+17. Ediţia 2006: “ Şi iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este şi ce va fi, şi ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii, căci lumina a venit, dar lumea nu iubeşte lumina, pentru că lumina vădeşte faptele rele ale lumii şi nu poate lumina să-şi oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând şi se vede luminând; pentru că Domnul zice iarăşi să fie lumină, şi iată, este şi va fi, precum zice cuvântul, căci Domnul aşa a spus: «Să fie lumină!», şi a fost lumină. Dumnezeu iarăşi zice să fie lumină, şi este, şi va fi. Amin.
Te du, Verginico, şi lasă carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toţi şi întru toate câte sunt aşezate peste ieslea cerească. Amin.
– Mama Gigi vă spune vouă, celor purtători de Dumnezeu, pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, aşa şi eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor. ” ( 29 noiembrie/12 decembrie 1992)
1272.+18. Ediţia 1995: “Astăzi este serbare cerească şi lângă această zi care este aşezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm şi sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară şi a cortului cel dinăuntru care s-a săvârşit cu un an în urmă după ce voi aţi împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost şi suntem în Domnul, şi Domnul în noi a fost şi este întru lucrarea Sa. ” (12 decembrie 1992)
1272.+18. Ediţia 2006: “ Astăzi este serbare cerească. Mama Gigi serbează în cerul cel de sus şi în cel de jos ziua înălţării ei între cei vii şi veşnic vii. Şi lângă această zi care este aşezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm şi sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară şi a cortului cel dinăuntru care s-a săvârşit cu un an în urmă după ce voi aţi împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost şi suntem în Domnul, şi Domnul în noi a fost şi este întru lucrarea Sa. ” ( 29 noiembrie/12 decembrie 1992)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1992
Anul 1992 a fost un an de intense zbateri ale liderilor pucioşi de a-şi consolida o minimă credibilitate în rândul adepţilor din “poporul cel vechi” sau “poporul Verginicăi” sau “poporul cel de demult”. Ei au lansat o teorie fantezistă prin care se acredita ideea că, după o pauză de 10-12 ani, Verginica revine cu forţe proaspete ca să pună pe picioare ce-a mai rămas din “poporul ei”. Mai exact, liderii pucioşi pretind că Verginica vorbeşte din nou, de data aceasta nu prin intermediar (prin Domnul, adică - sau, Domnul prin ea) ci direct, iar cei care o aud sunt – evident! – numai liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Apar o serie de incongruenţe supărătoare, dar destul de subtile ca să fie cu greu băgate în seamă de o mână de săteni debusolaţi şi fără prea multă carte. “Verginica” vorbeşte ba de o “vreme a ei” din perioada când era în viaţă, pe pământ, ba de o “vreme a ei” de când este luată cu duhul la ceruri. Poporul pucios este ba născut de Verginica, în chinuri, ba e născut de Domnul (tot în chinuri). Perioada 1955-1980, când pucioşii pretind în mod oficial că Verginica a fost “trâmbiţa a şasea din Apocalipsă”, devine acum “trâmbiţarea Domnului”, urmând ca “trâmbiţarea Verginicăi” să fie consemnată odată cu “vremea ei” cea nouă, în care colaborează strâns şi necondiţionat cu liderii pucioşi. În consecinţă, acum rezultă altă dandana! Deşi pucioşii pretind că “trâmbiţa a şaptea” este “Însuşi Domnul”, iată că Verginica emite pretenţii de exclusivitate, îndată ce acum ea trâmbiţează, că “e vremea ei”, iar “trâmbiţarea Domnului” a fost pe vremea trupului ei, adică “Domnul Pucioasei ” a fost tocmai “trâmbiţa a şasea”! Pământul este ba ocrotitor şi “acoperitor” al poporului, pe vremea prigoanei comuniste (sugerându-se că acesta practica o activitate subterană, de “catacombe”, ceea ce este cu totul exagerat), ba este simbolul deşertăciunii: “viaţa cea rece” a poporului pucios cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa este ba fântână cu capac, ba izvor, ba râu care adapă întreg pământul.
Notele din paranteze ne aparţin.
1272. Ediţia 1995: “ … Iubiţii mei, iată vremea mea (Notă: Mai târziu se va nega această aserţiune. Adică, aceasta nu era “vremea trâmbiţării ei”, ci vremea “trâmbiţării Domnului”) şi iată de ce spun vremea mea: Am fost cu trupul pe pământ şi trupul meu a fost purtător de Dumnezeu, (Notă: Atributul de “purtătoare de Dumnezeu” îl regăsim şi în Condacul 1 din “Acatistul Sfintei Virginia”, alcătuit de liderii pucioşi după moartea Virginiei. Este un prim semn că se atentează la subminarea preacinstirii Maicii Domnului, care este denumită în Acatistul ei “Născătoare de Dumnezeu”) a fost cort lui Dumnezeu şi Domnul a lucrat şi a vorbit din uşa acestui cort (Notă: A vorbi ca la uşa cortului nu este un argument serios pentru a aprecia că prin gura Verginicăi a vorbit Însuşi Dumnezeu) ca să se împlinească Scriptura aceea care spune: încă odată voi mai clătina cerul şi pământul. Iată taină înţeleasă, (Notă: Dar, înţeleasă greşit, căci nu despre o nouă Evanghelie este vorba aici. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, cap.12, face şi tâlmăcirea acestui verset:
26 Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul".
27 Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite.
28 De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială.
29 Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".
În mod evident Pavel se referă aici la legea cea nouă, cea care-i tulbură pe evrei, care credeau că statutul lor de “popor ales” şi legea după care acesta se guvernează sunt neclintite. Legea cea nouă, deşi vine cu o aparenţă de “schimbare”, aduce cu ea de fapt o “împlinire”, iar împărăţia trecătoare a lumii, clătinată din temelii de către Dumnezeu, este înlocuită cu o împărăţie neclintită şi neştirbită. Legea cea nouă este numită şi “Evanghelie”, dar despre Evanghelie nu se mai spune că va fi “schimbată” sau “împlinită”, deoarece ea este deplina împlinire a legii vechi. Dimpotrivă, se dau avertismente severe, chiar şi cu anatema, împotriva celor care vor veni cu inovaţii “evanghelice”.)
căci încă odată a vorbit Domnul, încă o Carte, încă o Evanghelie (Notă: Ei bine, tocmai asta avertiza Apostolul Pavel în chip repetat în epistola către Galateni, cap.1: că cei care aduc noi Evanghelii şi noi propovăduiri sunt lupi în piei de oaie, şi trebuie daţi anatemei:
8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
9 Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
care va mărturisi pe Domnul Iisus Hristos întru lucrarea care a vestit zilele gloriei Sale, zile care vin iubiţii Mei. Iar în vremea trupului meu, Domnul Cel care a lucrat întru lucrarea Duhului Sfânt, a născut un popor iubiţii Mei şi în dureri l-a născut (Notă:În alte împrejurări se afirmă că Verginica “ar fi născut” acest popor) şi nu ştia Domnul cum să ascundă pe cel născut (Notă: E greu de crezut că Dumnezeu poate ajunge în asemenea situaţii de derută totală), cum să-l mai ocrotească, cum să-l mai crească, fiindcă duhul rău a urmărit acest popor şi m-a urmărit pe mine ca să mă piardă, ca să piară de foame cel ce trebuia hrănit (Notă: De unde rezultă că era obligatoriu ca poporul pucios să fie “alăptat” de Verginica; altă soluţie nu se mai putea găsi). O, această lucrare n-a avut loc pe pământ şi numai în ascuns şi numai sub pământ. Dar pământul a primit ocrotire (Notă: Pământul a fost bun aici, fiind ocrotitor) şi a acoperit pe cel născut în vremea aceasta, căci duhul rău şi îngerii lui nu şi-au mai aflat pacea după naşterea acestui popor şi a căutat mereu să-i ţină urma şi să-l culce la pământ, să-l facă trup fără de duh, să-l dezbrace de veşmânt, să-l lăse gol şi fără de viaţă din cer.
… O, iubiţii mei, vă spun taină dureroasă, că de la o vreme, pe vremea trupului meu, pământul a acoperit pe poporul meu şi aşa s-a putut scrie şi termina cele ce erau să iasă de la Dumnezeu prin uşa cortului meu care-L adăpostea pe Domnul ce-şi ascundea faţa în Israel. Căci viaţa cea rece de Dumnezeu în care a rămas poporul meu după ce eu mi-am început vremea cea cerească, viaţa cea rece a acestui popor, aceea a însemnat pământ, (Notă: Aici pământul a fost rău, a însemnat “viaţa cea rece” a poporului) căci s-a culcat la pământ poporul meu, dacă eu mi-am început vremea cea cerească. Şi iată iubiţii mei, a trecut apoi şi vremea în care eu am stat ascunsă de faţa celor ce uitase de căldura dumnezeiască cu care eu am coborât în mijlocul acestui popor mic la inimă. (Notă: Dacă într-adevăr era mic la inimă, ar fi interesant de ştiut cam ce criterii au stat la baza selectării acestui popor, care trebuia să ajungă sfânt, dar n-a mai putut, fiind “mic la inimă”) Căci Dumnezeu şi-a adus aminte de făgăduinţa ce-o rostise pe vremea mea (Notă: prima “vreme”, cea din vremea trupului) şi iată vremea mea (Notă: a doua “vreme”, cea din vremea duhului) iubiţii mei. Şi iată cum este vremea mea. Iată, Domnul a deschis procesul neamurilor şi pe mine m-a ridicat cu duhul şi mi-a făcut trimitere în mijlocul poporului meu ca să-i fac strigare şi să-l ridic spre mărturie (Notă: deşi era “mic la inimă”!?) şi să vorbească faptele lucrării care a trăit de la Dumnezeu în mijlocul acestui popor. Şi dacă poporul meu n-a înţeles vremea sa, dacă el şi-a uitat menirea pentru care fusese născut prin această lucrare, dacă n-a fost găsit bun (Notă: Atunci, de ce a mai fost ales? Oare nu se găseau alţii, mai altruişti, mai capabili şi mai devotaţi?) de luptă, iată, a trebuit să mă ridic în locul lui şi să lucrez din mijlocul lui.
… Şi iată vremea mea iubiţii mei, căci cea din vremea trupului meu a fost vremea trâmbiţării Domnului, (Notă: prima “vreme”, cea din vremea trupului) iar vremea cea de acum este vremea mea, (Notă: a doua “vreme”, cea din vremea duhului) fiindcă eu după înălţarea mea la Tatăl, (Notă: O exprimare improprie şi, oricum, cam prea îndrăzneaţă. “Înălţarea la cer” este o sintagmă care, prin analogie cu “Înălţarea Domnului”, presupune ridicarea sufletului cu trupul la cer. Putem vorbi despre “înălţare la cer” când ne referim la Enoh sau la Ilie. Faptul că alte pasaje din “Cuvânt” sugerează că şi Verginica s-a suit cu trupul la cer, nu trebuie să impresioneze pe nimeni, îndată ce se ştie clar că la dezgroparea ei din anul 1987 a fost găsită în mormântul unde fusese pusă în anul 1980) am intrat în vremea lucrului meu care este lucrul cel din Tatăl. Eu n-am fost purtătoare de dar, (Notă: Aici avem de-a face cu un subtil afront adus Maicii Domnului. Într-adevăr, în Acatistul Maicii Domnului se recită în mod repetat: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!”. Liderii pucioşi îi atribuie Verginicăi o atitudine de frondă: ea nu este purtătoare de dar, ca Maica Domnului, ci este infinit mai mult decât atâta, ea este “purtătoare de Dumnezeu”. Se sugerează că Născătoarea de Dumnezeu are o lucrare măreaţă, dar singulară – naşterea Pruncului – pe când “purtarea lui Dumnezeu” este o lucrare măreaţă, dar perpetuă. Şi când te gândeşti că Ioan Botezătorul nu îndrăznea nici să-I lege cureaua încălţămintelor, pricepi mai bine ce onoare inegalabilă este să devii “hristoforă” sau “hristofoare”.) eu am fost purtătoare de Dumnezeu măi copii şi acum din cele cereşti lucrez căci lucrez din lăcaşurile cele cereşti. Domnul mi-a dat misiune cerească dacă m-am suit în cele cereşti şi mi-a dat misiune mare după cum a fost de mare această lucrare de mântuire (Notă: La Pucioasa ni se propune o a doua “mântuire”, care desăvârşeşte – se pare – prima mântuire, cea a lui Hristos) care a fost înaintemergătoarea slavei Domnului care vine în curând (Notă: au trecut deja 17 ani de atunci!) iubiţii mei. Iată vremea mea şi am putere din puterea Presfintei Treimi care a locuit în cortul meu pe vremea trupului meu.
… Am venit şi am luat capacul acestei fântâni şi am scos din ea şi am mers. Am găsit în viaţă câţiva copii de-ai mei (Notă: liderii pucioşi încep a-şi face propagandă) şi am aşezat pe creştetul lor ungerea Duhului Sfânt (Notă: Aici se despecetluieşte “taina” hirotoniei la Noul Ierusalim: ea se face fără punerea mâinilor episcopului, ci prin incantaţii magice venite de la spiritele celor morţi) şi am scos apoi din această fântână cerească (Notă: ideologia spiritistă, pseudo-ortodoxă, a “Noului Ierusalim” de la Pucioasa) şi le-am dat să meargă cu mine; ei (Notă: liderii pucioşi) cu trupul şi eu (Notă: spiritul Verginicăi) cu Duhul şi am mers ca să împart apă vie şi să bea creştinii poporului Meu şi să-şi vină în fire şi să ştie şi să creadă că a venit vremea mea şi vremea poporului meu…
[…]
… Domnul s-a ridicat să despecetluiască acestă fântână şi nimeni n-o mai poate ţine sub pecete oricât de mult ar lupta îngerii cei nimicitori să-mi culce la pământ gardul grădinii în care eu sălăşluiesc împreună cu cei ce poartă taina acestei grădini. Iată, îngerii cei care s-au unit cu duhul rău, umblă văitându-se, umblă ţipând şi lovind şi împroşcând cu pietre peste acest aşezământ sfânt cu care eu mă arăt cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou care se aşează de la Dumnezeu peste România…(Notă: Cerul cel nou şi pământul cel nou nu sunt o promisiune exclusivă, rezervată numai pentru România, ci o înnoire universală a lumii).
… Aceşti copii (Notă: liderii pucioşi) pe care Eu i-am aşezat de veghe peste această grădină din mijlocul căreia a răsărit ca din pământ ieslea Duhului Sfânt, aceşti copii sunt apăsaţi de mare răspundere (Notă: liderii pucioşi insistă în a-şi face propagandă favorabilă) pentru ţinerea legilor cele sfinte ale acestei grădini cereşti, iar voi cei care aţi fost adăugaţi la lucrul ridicării acestei pietre, voi nu staţi, fiindcă iată ce fac cei ce sunt înarmaţi de duhul rău, uităţi-vă ce putere au prins. Au prins, pentru că voi, cei ce aţi putea să fiţi scuturi în jurul acestui aşezământ sfânt, voi staţi fără de luptă. Păi nu aşa iubiţii Mei. Copiii Mei cei de aici au scos la suprafaţă lucrarea şi viaţa acestei lucrări, dar acum ea trebuie apărată (Notă: liderii pucioşi trebuie apăraţi de către adepţii lor, ca să nu li se întâmple nimic rău), trebuie mărturisită, trebuie să fie lucrătoare şi biruitoare. Iată vremea mea şi iată vremea voastră. Eu în voi şi voi în Mine (Notă: Expresie biblică cunoscută, prin care Verginica îl substituie pe Hristos Biruitorul) şi vom birui pe cei ce ne pârăsc pe noi ziua şi noaptea şi aceştia vor sta pe nisipul mării precum este scris…(Notă: Aluzie fină şi subtilă: “pârâcioşii” sunt balaurul din Apocalipsa 12,18.)
… Ferice de cel ce-şi vine în fire mai înainte de ultimul sunet al trâmbiţei, căci acela va lua plată la fel (Notă: Promisiune neonorată. Chiar în acest “Cuvânt” se anunţă că va urma o selecţie strictă pentru cei din “popor”care şi-au exprimat dorinţa de a se alipi la modul concret de comunitatea de la Pucioasa. Cei care “şi-au venit în fire”, dar au avut cele mai mici cârteli în trecut, nu vor fi iertaţi, deci nu vor fi primiţi să locuiască în “grădinile mânăstirii”. De fapt acesta este un pretext, deoarece liderii pucioşi nu vor să se amestece cu oricine, păstrându-şi aşadar pârghiile prin care să-i trieze pe doritori şi să-i aleagă numai pe aceia care “corespund” unor criterii subiective – sau , cum se spune în popor, “pe ochi frumoşi”) cu cei ce au lucrat încă de la începutul zorilor acestei mântuiri…” (14 ianuarie 1992)
1272. Ediţia 2006: “ – O, iubiţii mei, iată vremea mea, şi iată de ce spun vremea mea: că am fost cu trupul pe pământ, iar trupul meu a fost purtător de Dumnezeu, a fost cort lui Dumnezeu, şi Domnul a lucrat şi a vorbit din uşa acestui cort ca să se împlinească Scriptura aceea care spune: «Încă o dată voi mai clătina cerul şi pământul». Iată taină înţeleasă, căci încă o dată a vorbit Domnul, încă o carte, încă o Evanghelie care va mărturisi pe Domnul Iisus Hristos întru lucrarea care a vestit zilele gloriei Sale, zile care vin, iubiţii mei. Iar în vremea trupului meu, Domnul, Cel Care a lucrat întru lucrarea Duhului Sfânt, a născut un popor, iubiţii mei, şi în dureri l-a născut, şi nu ştia Domnul cum să ascundă pe cel născut, cum să-l mai ocrotească, cum să-l mai crească, fiindcă duhul rău a urmărit acest popor, şi m-a urmărit pe mine ca să mă piardă, ca să piară de foame cel ce trebuia hrănit. O, această lucrare n-a avut loc pe pământ, ci numai în ascuns şi numai sub pământ, dar pământul a primit ocrotire şi a acoperit pe cel născut în vremea aceasta, căci duhul rău şi îngerii lui nu şi-au mai aflat pacea după naşterea acestui popor, şi au căutat mereu să-i ţină urma şi să-l culce la pământ, să-l facă trup fără de duh, să-l dezbrace de veşmânt, să-l lăse gol şi fără de viaţă din cer.
… O, iubiţii mei, vă spun taină dureroasă, că de la o vreme, pe vremea trupului meu pământul a acoperit pe poporul meu, şi aşa s-au putut scrie şi termina cele ce erau să iasă de la Dumnezeu prin uşa cortului meu care-L adăpostea pe Domnul, Care Îşi ascundea faţa în Israel, căci viaţa cea rece de Dumnezeu, în care a rămas poporul meu după ce eu mi-am început vremea cea cerească, viaţa cea rece a acestui popor, aceea a însemnat pământ, căci s-a culcat la pământ poporul meu dacă eu mi-am început vremea cea cerească. Şi iată, iubiţii mei, a trecut apoi şi vremea în care eu am stat ascunsă de faţa celor ce uitaseră de căldura dumnezeiască şi cu care eu am coborât în mijlocul acestui popor mic la inimă, căci Dumnezeu Şi-a adus aminte de făgăduinţa ce o rostise pe vremea mea, şi iată vremea mea, iubiţii mei.
Iată cum este vremea mea: Domnul a deschis procesul neamurilor, iar pe mine m-a ridicat cu duhul şi mi-a făcut trimitere în mijlocul poporului meu ca să-i fac strigare şi să-l ridic spre mărturie şi să vorbească el faptele lucrării care a trăit de la Dumnezeu în mijlocul acestui popor. Şi dacă poporul meu n-a înţeles vremea sa, dacă el şi-a uitat menirea pentru care fusese născut prin această lucrare, dacă n-a fost găsit bun de luptă, iată, a trebuit să mă ridic în locul lui şi să lucrez din mijlocul lui. Şi iată vremea mea, iubiţii mei, căci cea din vremea trupului meu a fost vremea trâmbiţării Domnului, iar vremea cea de acum este vremea mea, fiindcă eu, după înălţarea mea la Tatăl, am intrat în vremea lucrului meu, care este lucrul cel din Tatăl. Eu n-am fost purtătoare de dar, ci am fost purtătoare de Dumnezeu, măi copii, şi acum din cele cereşti lucrez, căci lucrez din lăcaşurile cele cereşti. Domnul mi-a dat misiune cerească dacă m-am suit în cele cereşti, şi mi-a dat misiune mare, după cum a fost de mare această lucrare de mântuire, care a fost înaintemergătoarea slavei Domnului, care vine în curând, iubiţii mei. Iată vremea mea, şi am putere din puterea Preasfintei Treimi, Care a locuit în cortul meu pe vremea trupului meu.
… Am venit şi am luat capacul acestei fântâni şi am scos din ea şi am mers. Am găsit în viaţă câţiva copii de-ai mei şi am aşezat pe creştetul lor ungerea Duhului Sfânt şi am scos apoi din această fântână cerească şi le-am dat să meargă cu mine, ei cu trupul, şi eu cu duhul, şi am mers ca să împart apă vie şi să bea creştinii poporului Meu şi să-şi vină în fire şi să ştie şi să creadă că a venit vremea mea şi vremea poporului meu.
[…]
Iată, mămică, voi ştiţi că Domnul s-a ridicat să despecetluiască acestă fântână, şi nimeni n-o mai poate ţine sub pecete, oricât de mult ar lupta îngerii cei nimicitori să-mi culce la pământ gardul grădinii în care eu sălăşluiesc împreună cu cei ce poartă taina acestei grădini. Iată, îngerii cei care s-au unit cu duhul rău, umblă văitându-se, umblă ţipând şi lovind şi împroşcând cu pietre peste acest aşezământ sfânt cu care eu mă arăt cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou care se aşează de la Dumnezeu peste România.
[…]
Aceşti copii pe care eu i-am aşezat de veghe peste această grădină din mijlocul căreia a răsărit ca din pământ ieslea Duhului Sfânt, aceşti copii sunt apăsaţi de mare răspundere pentru ţinerea legilor cele sfinte ale acestei grădini cereşti, iar voi, cei care aţi fost adăugaţi la lucrul ridicării acestei pietre, nu staţi, fiindcă iată ce fac cei ce sunt înarmaţi de duhul rău! Uitaţi-vă ce putere au prins. Au prins, pentru că voi, cei ce aţi putea să fiţi scuturi în jurul acestui aşezământ sfânt, voi staţi fără de luptă. O, nu aşa, iubiţii Mei. Copiii Mei cei de aici au scos la suprafaţă lucrarea şi viaţa acestei lucrări, dar acum ea trebuie apărată, trebuie mărturisită, trebuie să fie lucrătoare şi biruitoare. Iată vremea mea şi iată vremea voastră. Eu în voi, şi voi în mine, şi vom birui pe cei ce ne pârăsc pe noi ziua şi noaptea, şi aceştia vor sta pe nisipul mării, precum este scris.
[…]
Ferice de cel ce-şi vine în fire mai înainte de ultimul sunet al trâmbiţei, căci acela va lua plată la fel cu cei ce au lucrat încă de la începutul zorilor acestei mântuiri.” (1/14 ianuarie 1992)
Cele mai multe corecţii sunt ortografice, dar nu lipsesc nici discrete “cosmetizări”. S-a avut grijă în special să se “corecteze” situaţiile” incomode (“Eu” – “eu”, “Mei” – “mei”, “Mine” – “mine”) în care nu se mai ştia exact cine vorbeşte: Verginica, sau “Domnul”, sau amândoi.
Cele 15 virgule puse înainte de “şi” , într-un text atât de scurt, dezvăluie faptul că şi aici “corecţiile” au fost făcute de aceeaşi persoană care a modificat şi celelalte capitole din carte, inclusiv “Mărturisirile creştinilor la 25 martie 1995”.
1272.+1. Ediţia 1995: “ […] serbăm împreună cu îngerii şi cu sfinţii pe Împăratul Cel ce mai înainte de patima Sa a intrat atunci glorios cu Trupul în cetatea Ierusalimului. A fost mare sărbătoare atunci, căci vrând nevrând, mulţimile care erau adunate pentru pregătirea Paştilor iudeilor, au cântat unii după alţii, au cântat pentru că aşa era scris să se cânte în ziua aceea, au cântat: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.” (19 aprilie 1992)
1272.+1. Ediţia 2006: “ Serbăm împreună cu îngerii şi cu sfinţii pe Împăratul Cel ce mai înainte de patima Sa a intrat atunci slăvit cu trupul în cetatea Ierusalimului. A fost mare sărbătoare atunci, căci vrând-nevrând, mulţimile care erau adunate pentru pregătirea Paştilor iudeilor au cântat unii după alţii, au cântat pentru că aşa era scris să se cânte pentru El în ziua aceea: «Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!».” (6/19 aprilie 1992)
1272.+2. Ediţia 1995: “ Vin curând şi fericiţi veţi fi voi cei care cu dor Mă aşteptaţi, cei care iată, Îmi pregătiţi întoarcerea Mea cea glorioasă. Este scris că voi veni cu glorie, şi dacă este scris, voi veni iubiţii Mei.” (19 aprilie 1992)
1272.+2. Ediţia 2006: “ Vin curând, şi fericiţi veţi fi voi, cei care cu dor Mă aşteptaţi, cei care iată, Îmi pregătiţi întoarcerea Mea cea plină de mărire. Este scris că voi veni cu mare slavă, şi dacă este scris, voi veni, iubiţii Mei.” (6/19 aprilie 1992)
1272.+3. Ediţia 1995: “ Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălţime. De aceea, ca să pot locui aici şi să rostesc legile Mele şi să vărs de aici cupele Mele şi să curăţ pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim.” (19 aprilie 1992)
1272.+3. Ediţia 2006: “ Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălţime, ca să pot locui aici şi să rostesc legile Mele şi să vărs de aici cupele Mele şi să curăţ pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim.” (6/19 aprilie 1992)
1272.+4. Ediţia 1995: “ Şi ce v-am spus? Aşa v-am spus, că aceia nu ştiu ce cer, că dacă ar şti, n-ar mai cere.[…] Vedeţi voi de ce v-am spus Eu că nu ştiu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Păi luaţi voi un peşte şi lăsaţi-l fără apă. Aşa şi cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă. Că intră şi ies şi se ating de moarte şi iată este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte şi mureau, dar am venit Eu şi am scos din moarte pe Israel cel necredincios…
Fericiţi acei care vor auzi de această lucrare şi […]” (19 aprilie 1992)
1272.+4. Ediţia 2006: “ Şi ce v-am spus? V-am spus că aceia nu ştiu ce cer, că dacă ar şti, n-ar mai cere.[…] Vedeţi voi de ce v-am spus Eu că nu ştiu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Luaţi voi un peşte şi lăsaţi-l fără apă. Aşa şi cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă, că intră şi ies şi se ating de moarte, şi iată, este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte şi mureau, dar am venit Eu şi am scos din moarte pe Israel cel necredincios. Iar acum Sfânta Treime este cu încheiatul lucrării Sale, căci Duhul Sfânt lucrează Cel din urmă şi nu mai este altă lucrare de scăpare pentru cel ce a căzut din lumină după ce a gustat din cele cereşti care au lucrat cu atâta taină în vremea aceasta în care s-a gătit biruinţa cea de la început şi până la sfârşit.
Fericiţi acei care vor auzi de această lucrare şi […]” (6/19 aprilie 1992)
1272.+5. Ediţia 1995: “ Poporul Meu nu înţelege cum vine această taină, nu înţelege ce este aceasta, ca să fie cu mâinile curate şi cu încălţăminte cerească. ” (19 aprilie 1992)
1272.+5. Ediţia 2006: “ Poporul Meu nu înţelege cum vine această taină, nu înţelege cum vine să fie cu mâinile curate şi cu încălţăminte cerească. ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+6. Ediţia 1995: “ Şi cum vine aceasta, să se descalţe? Căci acum este în Duh Domnul…
…Să spuneţi tată la popor ce înseamnă să-şi descalţe încălţămintea, ce înseamnă să aibă mâinile curate şi ochiul curat şi urechea curată şi inima curată…
…cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu…
…Vai şi vai de cel ce se leapădă în faţa oamenilor de această lucrare. ” (19 aprilie 1992)
1272.+6. Ediţia 2006: “ Şi cum vine aceasta, „să se descalţe“? O, acum este în Duh Domnul. Daniele, cum vine, măi tată, această taină? Ce înseamnă această vorbire? Iubiţii Mei păstori, Daniel şi Cristea, să cunoască poporul creştin taina acestei vorbiri. Să spuneţi, tată, la popor ce înseamnă să-şi descalţe încălţămintea, ce înseamnă să aibă mâinile curate şi ochiul curat şi urechea curată şi inima curată. O, nu poate poporul acesta să fie aşa, fiindcă n-a voit să fie aşa. Am strigat la el atâta vreme, dar n-a voit să fie aşa şi n-a fost aşa. Venea şi se apropia de vasul Meu (sfânta Virginia, n.r.) şi nu s-a curăţit acest popor, nici cu trupul, nici cu duhul. Venea, şi de ce mai venea, oare, dacă n-a voit cu Mine? Că iată, va fi scos în faţă şi va fi întrebat în faţa mulţimilor care n-au ştiut, dar care vor şti şi vor crede şi se vor sfinţi şi vor fi sfinţite. Nici măcar fără de minte nu se va putea numi acest popor, că am venit mereu ca să-i dau minte şi să-i ţin mintea trează. Şi, de unde?! Acela va sta mut în ziua aceea, şi va intra acest popor cu Mine, dar nu cu trupul, măi iubiţii Mei, nu, că trupul acestui popor a avut alt dumnezeu, şi nu se poate aşa, şi va intra cu duhul; va intra, că are pecetea acestei lucrări; are, pentru că s-a apropiat de această lucrare lucrată prin cuvânt; s-a apropiat, dar n-au ştiut de ce se apropie, n-au cunoscut văpaia din care au fost rupţi.
Vai şi vai de cel ce se leapădă în faţa oamenilor de această lucrare! ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+7. Ediţia 1995: “ […] căci scris este: cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu…
…Ei nu au nici un apărător pe pământ, n-au nici părinţi, nici fraţi, nici rude, nici prieteni…
… Am aceşti copii cu care M-am suit pe acest munte ca să pregătesc lumina cea nouă şi sădirea cea nouă şi aceştia ispăşesc necurăţia poporului Meu. Ei se roagă pentru tot numele care a luat şi a cunoscut această lucrare şi acest popor stă în necurăţie şi copiii Mei cei rugători aici suferă şi ispăşesc şi nimeni nu ştie cum vine aceasta. ” (19 aprilie 1992)
1272.+7. Ediţia 2006: “ […] căci scris este: «Cel ce se va ruşina cu Mine în faţa oamenilor, şi Eu Mă voi ruşina cu el în faţa Tatălui Meu».
Iată, măi păstorii Mei, cum vine acest loc sfânt şi această lucrare sfântă, dar poporul Meu nu ştie cum vine şi nu crede cum va fi. Am aceşti copii cu care M-am suit pe acest munte ca să pregătesc lumina cea nouă, şi aceştia ispăşesc nestatura poporului Meu. Ei se roagă pentru tot numele care a luat şi a cunoscut această lucrare, şi acest popor stă în voile lui, şi copiii Mei cei rugători aici suferă şi ispăşesc, şi nimeni nu ştie cum vine aceasta. ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+8. Ediţia 1995: “ Ei nu sunt din lumea aceasta, sunt aici cu Mine şi iată duhul lumii ce s-a înrăit pe Dumnezeu. Aici este o mare taină, să ştiţi că este…
…O, când se va arăta desăvârşită această lucrare cerească, să vedeţi ce groază va fi şi ce lucruri se vor petrece şi ce vor face cei care au cutezat să se atingă de această stâncă fără să creadă că ea este corabia salvării spiţei lui Dumnezeu care s-a arătat în vremea aceasta. ” (19 aprilie 1992)
1272.+8. Ediţia 2006: “ Ei nu sunt din lumea aceasta. Ei sunt aici cu Mine, şi iată duhul lumii cât s-a înrăit pe Dumnezeu. Aici este o mare taină, să ştiţi că este, dar nu s-au păstrat desăvârşit legile cele dinăuntru de către toţi cei care s-au atins de acest munte, şi aceasta pune multă zdrobire pe aceştia care Mă poartă pe Mine, iar Eu voiesc să curăţ tot ceea ce mai loveşte dumnezeirea Mea, care se va desăvârşi tot mai văzut în acest aşezământ ceresc.
O, când se va arăta desăvârşită această lucrare cerească, să vedeţi ce groază va fi şi ce lucruri se vor petrece şi ce vor face cei care au cutezat să se atingă de această stâncă fără să creadă că ea este corabia salvării spiţei lui Dumnezeu, corabie care s-a arătat în vremea aceasta! ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+9. Ediţia 1995: “ […] şi să scot din ea pe cel fără de Mine, şi fără de sfinţenie. Şi voi veni şi voi intra în ea şi voi veţi cânta cu cerul şi se va auzi cerul cântând cu voi: Bine este cuvântat Cel ce iarăşi vine întru al Său nume binecuvântat …
… Iubiţi-vă unii pe alţii şi staţi încă un pic ascunşi în taina acestei lucrări. Voiesc să fac cu voi un lucru ceresc, un lucru curat şi plăcut şi aşteptat de cer…
… Am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului…
…Voiesc să fie curată hrana poporului Meu cel credincios, şi din zi în zi vor fi toate curate, căci prin puterea curăţeniei voastre, voi curăţi pe România şi va fi a Domnului România, iar cei ce nu vor fi cu Domnul, nu vor mai fi în acest pământ…
…Duhul cel rău lucrează acum […]” (19 aprilie 1992)
1272.+9. Ediţia 2006: “ […] şi să scot din ea pe cel fără de Mine şi fără de sfinţenie, şi voi veni şi voi intra în ea, şi voi veţi cânta venirii Mele şi se va auzi cerul cântând cu voi: «Bine este cuvântat Cel ce iarăşi vine întru al Său nume binecuvântat!». Amin.
Şi acum, binecuvântat să fie cuvântul lui Verginica între voi. Amin.
– Pace vouă, copiii mei, bucuria mea! Voi sunteţi bucuria mea. Iubiţi-vă unii pe alţii şi staţi încă un pic ascunşi în taina acestei lucrări. Voiesc să fac cu voi un lucru ceresc, un lucru curat şi plăcut şi aşteptat de cer. Voiesc să fie curată hrana poporului meu cel credincios, şi din zi în zi vor fi toate curate, căci prin puterea curăţeniei voastre voi curăţi pe România şi va fi a Domnului România, iar cei ce nu vor fi cu Domnul, nu vor mai fi în acest pământ.
Hai să împlinim, hai să fim împlinitori de cuvânt ceresc, căci cer trebuie să fiţi pe pământ. Duhul cel rău lucrează acum […]” (6/19 aprilie 1992)
1272.+10. Ediţia 1995: “[…] că iată, cum a aflat că Eu am venit să vă fac atenţi, el a şi început să se arate cu faţa lui, dar de unde că îşi dă pe faţă murdăria cea ascunsă şi copiii mei sunt învăţaţi de cer ce au de făcut. Duhul rău va înteţi lucrarea lui cea spurcată, dar voi nu vă amestecaţi cu aluatul lui, nu vă atingeţi de otrava lui, şi veţi vedea ce mulţi dintre ai lui vor muri în această cursă…
…Am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului. Păstraţi slujba ascunsă încă un picuţ de timp copiii mei. Lucraţi cu înţelepciune întru toate, căci vă dau înţelepciune…” (19 aprilie 1992)
1272.+10. Ediţia 2006: “ […] că iată, cum a aflat că eu am venit să vă fac atenţi, el a şi început să se arate cu faţa lui, dar de unde?! Că iată, îşi dă pe faţă murdăria cea ascunsă, şi copiii mei sunt învăţaţi de cer ce au de făcut. Duhul rău va înteţi lucrarea lui cea spurcată, dar voi nu vă amestecaţi cu aluatul lui, nu vă atingeţi de otrava lui, şi veţi vedea ce mulţi dintre ai lui vor muri în această cursă. Fiţi cuminţi, căci cerul vă va da vouă tot ce vă trebuie, şi veţi fi păstraţi întru sfinţenie.
Această zi e zi de praznic sfânt şi în cer şi pe pământ, dar pe pământ e amestecătură şi nu ajunge la Dumnezeu lucru străin. Aveţi grijă de cele din cer, căci şi cerul are grijă de voi. Eu sunt scutul vostru. Mă doare, dar stau şi veghez ca să nu vă doară pe voi, ca să puteţi pentru cer. Aş voi să nu mă mai doară nici pe mine, că am nevoie şi de sănătate în voi. Aş voi, dar nu e numai după mine. Dar va fi şi aşa, va fi numai după mine, căci cer am venit să aşez în acest aşezământ, şi voi aşeza, şi cerul va arde orice amestecătură, şi va rămâne cerul cel curat pe acest munte. Nu vă temeţi. Duhul rău va fi zdrobit de peste tot şi nu va mai căuta nici să gândească spre acest aşezământ, dar am nevoie de sfinţenie şi de descălţarea încălţămintelor pentru cei ce vin să se înfăţişeze Domnului.
Păstraţi slujba ascunsă încă un picuţ de timp, copiii mei. Lucraţi cu înţelepciune întru toate, căci vă dau înţelepciune.
Pace vouă, şi binecuvântată să vă fie hrana cea pentru fiinţă, şi vom sta la masă cu voi în ziua aceasta de praznic sfânt.
Pace vouă! Pacea cerului să-i liniştească pe cei porniţi încă spre voi cu rău, şi vor sta departe aceia, căci cerul are putere, măi copii. Aveţi încredere în toate cele ce vin la voi prin cuvânt, căci toate se lucrează prin cuvânt, şi cuvântul este cu putere, şi se împlineşte cuvântul. Amin, amin, amin. ” (6/19 aprilie 1992)
1272.+11. Ediţia 1995: “ Mulţumire vouă măi tată, pentru lucrarea fântânii Domnului.” (28 iunie 1992)
1272.+11. Ediţia 2006: “Mulţumire vouă, tată, pentru lucrarea fântânii Domnului! ” (15/28 iunie 1992)
1272.+12. Ediţia 1995: “… Mai-marele arhanghelilor Mihail, rosteşte în sfatul Domnului şi să se audă cele rostite: Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte căci încă odată se vor clătina cerul şi pământul, încă odată precum este scris şi se vor arăta cer nou şi pământ nou şi vor dăinui cei scrişi în Cartea vieţii Mielului căci aceştia vor birui prin sângele Legământului cel Nou al Mielului lui Dumnezeu. ” (21 noiembrie 1992)
1272.+12. Ediţia 2006: “ Mai-marele arhanghelilor, Mihail, rosteşte în sfatul Domnului, şi să se audă cele rostite: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!», căci încă o dată se vor clătina cerul şi pământul, precum este scris, şi se vor arăta cer nou şi pământ nou şi vor dăinui cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului, căci aceştia vor birui prin Sângele legământului cel nou, al Mielului lui Dumnezeu. ” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+13. Ediţia 1995: “ Şi cum adică pus deoparte? Cum adică aceasta măi păstorilor şi măi oilor, cum adică, tată? O, dacă acest aşternut[…]” (21 noiembrie 1992)
1272.+13. Ediţia 2006: “ Şi cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, şi măi oilor? O, dacă acest aşternut[…]” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+14. Ediţia 1995: “Cine poate să-i răspundă Domnului ce este această taină? Pentru că acest aşternut dumnezeiesc este o taină măi tată. Este o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă. Este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ.” (21 noiembrie 1992)
1272.+14. Ediţia 2006: “ Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest aşternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ.” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+15. Ediţia 1995: “ De aceea, copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca cerul, de aceea poartă ei greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii.” (21 noiembrie 1992)
1272.+15. Ediţia 2006: “De aceea copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca în cer, poartă greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii. ” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+16. Ediţia 1995: “ Serbează cerul pe unsul României, serbează Sfinţii Arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se. ” (21 noiembrie 1992)
1272.+16. Ediţia 2006: “ Serbează cerul, serbează sfinţii arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se. ” (8/21 noiembrie 1992)
1272.+17. Ediţia 1995: “ Şi iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este şi ce va fi şi ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii. Căci Lumina a venit, dar lumea nu iubeşte lumina, pentru că lumina vădeşte faptele rele ale lumii şi nu poate lumina să îşi oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând şi se vede luminând. Pentru că Domnul zice iarăşi: Să fie lumină şi iată, este şi va fi, precum zice Cuvântul…
…A început lucrul lui Dumnezeu peste om, şi de atunci, …a stat dimineaţa cea vie peste făptura cea creată de Dumnezeu…
– Te du, Verginico şi lasă Carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toţi şi întru toate câte sunt aşezate peste îeslea cerească…
…–Pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, aşa şi eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor.” (12 decembrie 1992)
1272.+17. Ediţia 2006: “ Şi iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este şi ce va fi, şi ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii, căci lumina a venit, dar lumea nu iubeşte lumina, pentru că lumina vădeşte faptele rele ale lumii şi nu poate lumina să-şi oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând şi se vede luminând; pentru că Domnul zice iarăşi să fie lumină, şi iată, este şi va fi, precum zice cuvântul, căci Domnul aşa a spus: «Să fie lumină!», şi a fost lumină. Dumnezeu iarăşi zice să fie lumină, şi este, şi va fi. Amin.
Te du, Verginico, şi lasă carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toţi şi întru toate câte sunt aşezate peste ieslea cerească. Amin.
– Mama Gigi vă spune vouă, celor purtători de Dumnezeu, pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, aşa şi eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor. ” ( 29 noiembrie/12 decembrie 1992)
1272.+18. Ediţia 1995: “Astăzi este serbare cerească şi lângă această zi care este aşezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm şi sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară şi a cortului cel dinăuntru care s-a săvârşit cu un an în urmă după ce voi aţi împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost şi suntem în Domnul, şi Domnul în noi a fost şi este întru lucrarea Sa. ” (12 decembrie 1992)
1272.+18. Ediţia 2006: “ Astăzi este serbare cerească. Mama Gigi serbează în cerul cel de sus şi în cel de jos ziua înălţării ei între cei vii şi veşnic vii. Şi lângă această zi care este aşezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm şi sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară şi a cortului cel dinăuntru care s-a săvârşit cu un an în urmă după ce voi aţi împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost şi suntem în Domnul, şi Domnul în noi a fost şi este întru lucrarea Sa. ” ( 29 noiembrie/12 decembrie 1992)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.