94. Filantropia creştină…la pucioşi
Pe blogul intitulat “Misterele Pucioasei” a apărut anul trecut un articol intitulat “Ajutaţi-L pe Dumnezeu!” . Între timp noi am descoperit şi alte două variante ale pliantului care apelează la mila publică pentru Dumnezeul de la Pucioasa. Primul arată astfel:
Cel de-al doilea arată astfel:
Aşadar, avem şansa de a înţelege ce înseamnă celebrele cuvinte biblice “Milă voiesc, nu jertfă!”. Noroc cu pucioşii, că ne-au deschis mintea: Mai întîi, trebuie să facă ei rost de acea tipografie deşteaptă, capabilă să înţeleagă valoarea semantică a acestei sintagme biblice. Şi apoi tipografia cea deşteaptă să ne spună şi nouă despre ce e vorba. Că noi ne gândeam că “Milă voiesc…” trebuie să însemne cu totul altceva. Bineînţeles că pucioşii nu sunt implicaţi în afacerea asta cu bani şi cu valori . Tot tipografia cea deşteaptă va trebui să “preia eforturile financiare de tipărire a ziarului, acceptând o sumă…” Abia după aceea intervine Fundaţia, care va compensa suma respectivă, dăruind sponsorilor celebrele cruci strâmbe şi alte lucrări de “artă pucioasă”. Cu această ocazie, vom reproduce aici şi facsimilul exemplarului asupra căruia Anca Ionescu a făcut primul comentariu pe această temă :
Cel de-al doilea arată astfel:
Aşadar, avem şansa de a înţelege ce înseamnă celebrele cuvinte biblice “Milă voiesc, nu jertfă!”. Noroc cu pucioşii, că ne-au deschis mintea: Mai întîi, trebuie să facă ei rost de acea tipografie deşteaptă, capabilă să înţeleagă valoarea semantică a acestei sintagme biblice. Şi apoi tipografia cea deşteaptă să ne spună şi nouă despre ce e vorba. Că noi ne gândeam că “Milă voiesc…” trebuie să însemne cu totul altceva. Bineînţeles că pucioşii nu sunt implicaţi în afacerea asta cu bani şi cu valori . Tot tipografia cea deşteaptă va trebui să “preia eforturile financiare de tipărire a ziarului, acceptând o sumă…” Abia după aceea intervine Fundaţia, care va compensa suma respectivă, dăruind sponsorilor celebrele cruci strâmbe şi alte lucrări de “artă pucioasă”. Cu această ocazie, vom reproduce aici şi facsimilul exemplarului asupra căruia Anca Ionescu a făcut primul comentariu pe această temă :
Deşi problema a fost limpezită definitiv prin comentariul Ancăi Ionescu din 12 august 2008, să consemnăm şi noi că pucioşii au inventat o asociere de termeni cel puţin ciudată : mecenatul este o “sponsorizare compensată” iar filantropia creştină se identifică inclusiv cu ajutorul dat lui Dumnezeu!
Este de presupus că Dumnezeu Se va fi simţit jignit auzind că un grup de exaltaţi se zbat ca apa de maluri ca să obţină fonduri băneşti cu care să-L ajute financiar pe El, cel Atotputernic. În ultima vreme, ei se bat ca să obţină de la stat (pentru ei) chiar şi drepturile exclusive de Autor ale lui Dumnezeu. Să fi ajuns până şi Atotţiitorul de la Pucioasa în faliment? Greu de crezut… Dacă ar fi apărut o reală nevoie de acest gen, oare nu l-ar fi trimis El pe Sfântul Petru ca să pescuiască vreo câţiva ţipari cu mărgăritare în gură? Trebuia să stea neapărat la mila pucioşilor?
Avem mărturii că nu toate sursele de finanţare atrase la Noul Ierusalim de la Pucioasa au fost în mod real “compensate” prin lucrări de artă ( cruci strâmbe, pristolnice şi solniţe din lemn de salcâm). Deşi în principiu cele două ediţii ale cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” s-au făcut cadou simpatizanţilor reali sau măcar potenţiali, au fost destule situaţii (în special la “expoziţii de artă” şi la “Festivale”) când aceste cărţi s-au vândut pur şi simplu. Cartea editată în 1995 costa pe atunci 100000 de lei, iar cea editată în 2006, după ce a fost “oferită gratuit” adepţilor adunaţi în Casa Întâlnirii, a fost urmată imediat de o chetă organizată de liderii pucioşi, menită să “compenseze o parte din cheltuielile de tipărire”. Adepţii au fost bucuroşi “să-L ajute pe Dumnezeu” şi au răspuns cu entuziasm solicitării.
Nu lipsită de interes este sigla Fundaţiei “Sfânta Virginia”. Pentru cei care nu înţeleg mesajul ei este necesară o minimă decriptare:
“Sfânta Virginia” este reprezentată ca un heruvim cu cinci aripi, având soarele deasupra capului şi luna dedesubt. Ea ţine crucea strâmbă (simbolul artei pucioase) în mâna dreaptă şi trompeta în mâna stângă. Pe piept, ea poartă muşuroiul cu cruce, simbol al bisericii cu 33 de cornişe de la Glodeni. În desen este inserat şi anul înfiinţării Fundaţiei: 1995. Printre mesajele religioase ale Fundaţiei, condensate în această siglă, nu lipseşte contul bancar şi codul fiscal, astfel încât cei interesaţi să nu întâmpine greutăţi în folosirea lor.
Nu lipseşte nici “persoana de contact” reprezentată de două numere de telefon, puse la îndemâna sponsorilor celor mai grăbiţi: 0745.424362 (Mihaela Tărcuţă) şi 0744605662 (Doina David). De menţionat că al doilea telefon nu mai e valabil, deoarece între timp Doina David a devenit indezirabilă pentru liderii pucioşi, care au expulzat-o cu mult “tam-tam” în garsoniera ei din Bucureştii Noi. Mai precis, telefonul este valabil, dar Doina David nu mai este valabilă (pentru liderii pucioşi).
Este de presupus că Dumnezeu Se va fi simţit jignit auzind că un grup de exaltaţi se zbat ca apa de maluri ca să obţină fonduri băneşti cu care să-L ajute financiar pe El, cel Atotputernic. În ultima vreme, ei se bat ca să obţină de la stat (pentru ei) chiar şi drepturile exclusive de Autor ale lui Dumnezeu. Să fi ajuns până şi Atotţiitorul de la Pucioasa în faliment? Greu de crezut… Dacă ar fi apărut o reală nevoie de acest gen, oare nu l-ar fi trimis El pe Sfântul Petru ca să pescuiască vreo câţiva ţipari cu mărgăritare în gură? Trebuia să stea neapărat la mila pucioşilor?
Avem mărturii că nu toate sursele de finanţare atrase la Noul Ierusalim de la Pucioasa au fost în mod real “compensate” prin lucrări de artă ( cruci strâmbe, pristolnice şi solniţe din lemn de salcâm). Deşi în principiu cele două ediţii ale cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” s-au făcut cadou simpatizanţilor reali sau măcar potenţiali, au fost destule situaţii (în special la “expoziţii de artă” şi la “Festivale”) când aceste cărţi s-au vândut pur şi simplu. Cartea editată în 1995 costa pe atunci 100000 de lei, iar cea editată în 2006, după ce a fost “oferită gratuit” adepţilor adunaţi în Casa Întâlnirii, a fost urmată imediat de o chetă organizată de liderii pucioşi, menită să “compenseze o parte din cheltuielile de tipărire”. Adepţii au fost bucuroşi “să-L ajute pe Dumnezeu” şi au răspuns cu entuziasm solicitării.
Nu lipsită de interes este sigla Fundaţiei “Sfânta Virginia”. Pentru cei care nu înţeleg mesajul ei este necesară o minimă decriptare:
“Sfânta Virginia” este reprezentată ca un heruvim cu cinci aripi, având soarele deasupra capului şi luna dedesubt. Ea ţine crucea strâmbă (simbolul artei pucioase) în mâna dreaptă şi trompeta în mâna stângă. Pe piept, ea poartă muşuroiul cu cruce, simbol al bisericii cu 33 de cornişe de la Glodeni. În desen este inserat şi anul înfiinţării Fundaţiei: 1995. Printre mesajele religioase ale Fundaţiei, condensate în această siglă, nu lipseşte contul bancar şi codul fiscal, astfel încât cei interesaţi să nu întâmpine greutăţi în folosirea lor.
Nu lipseşte nici “persoana de contact” reprezentată de două numere de telefon, puse la îndemâna sponsorilor celor mai grăbiţi: 0745.424362 (Mihaela Tărcuţă) şi 0744605662 (Doina David). De menţionat că al doilea telefon nu mai e valabil, deoarece între timp Doina David a devenit indezirabilă pentru liderii pucioşi, care au expulzat-o cu mult “tam-tam” în garsoniera ei din Bucureştii Noi. Mai precis, telefonul este valabil, dar Doina David nu mai este valabilă (pentru liderii pucioşi).
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.