91. Ultima viclenie a pucioşilor
După ce au reuşit să-i păcălească pe cei de la Wordpress şi pe cei de la Aeonity, invocând articolul 148 din Legea Nr.8/1996 (care face referire la dreptul autorilor de a înscrie menţiunea de rezervare a exploatării operelor lor), pucioşii şi-au pus în gând să suspende şi blogul noul-ierusalim.info, aşa cum au procedat şi cu blogul noulierusalimnip. Au avut însă grijă să omită în motivaţiile lor articolul 33, alin(1) care arată că (cităm):
Art. 33 - (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
Autorii acestui nou blog îşi propuseseră să reproducă din arhivele lor aceleaşi articole care dezvăluiau realităţile incomode de la Pucioasa.
Motivaţiile liderilor pucioşi au fost din nou tendenţioase şi contradictorii.
Prima neconcordanţă flagrantă era legată chiar de autor. Deşi pucioşii au pretins dintotdeauna că Autorul Cuvântului este Dumnezeu, totuşi acum ei scoteau la înaintare o obscură Fundaţie cu sediul în metropola Glodeni-Vale, ca să culeagă drepturile exclusive de autor, ceea ce contravenea flagrant cu articolul 3 din legea 8/1996, care spune clar că (cităm):
Art. 3 - (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.
Orice om cu scaun la cap se va întreba: “ Cum îndrăzneşte o Fundaţie să ceară drepturi de autor, în locul lui Dumnezeu, dacă pucioşii spun că Autorul este Însuşi Dumnezeu? Chiar textele în cauză sunt denumite “Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce-ar fi acum să vină cineva şi să ceară drepturi exclusive de autor pentru Biblie? Doar dacă nu cumva… nu Dumnezeu e Autorul acestor texte ciudate, colecţionate de 50 de ani încoace la Pucioasa, ci cineva ascuns în această Fundaţie, care vorbeşte în numele A-Tot-Autorului de la Pucioasa şi vrea să culeagă roadele materiale care decurg din multiplicarea acestor scrieri.
Dar ce s-ar mai fi putut observa? S-ar fi putut sesiza că nu oricine este îndreptăţit să “facă dreptate” în asemenea cazuri. Este evident că cei de la Wordpress şi Aeonity s-au grăbit, executând cu zel o comandă pretoriană pe care nu ei aveau dreptul s-o ia în calcul: căci în lege se spune clar că altele sunt instanţele care hotărăsc dacă şi când şi cum se iau măsuri punitive împotriva eventualilor contravenienţi. Cităm din Lege:
Art. 151 - Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.
Adică, cei de la Wordpress şi Aeonity cel mult ar fi trebuit să pună la dispoziţia instanţei datele problemei, dacă aceasta le-ar fi solicitat, dar în nici un caz nu aveau dreptul să facă pe “judecătorii”, care împart dreptatea şi o dăruiesc gratuit celui care ţipă mai tare.
Dar pucioşii sunt încăpăţânaţi, nu renunţă la o idee cu una şi două, mai ales că ei au idei puţine şi fixe. În consecinţă, ce şi-au zis ei? Ia să le arătăm noi celor curioşi cât de acoperiţi suntem în drepturile de autor pe care le reclamăm. Zis şi făcut: au ataşat în josul paginii de intrare a sitului o viclenie ieftină, ambalată în următorul text:
Copyright © 2003-2009, Fundaţia Sfânta Virginia- Cetatea Sfântă Noul Ierusalim.
ALL Documents, and Graphics are Copyright ©, and the Sole Property of The Noul Ierusalim Web ©.
Please contact us for permission if you would like to use something from our site.
Textul, deşi a apărut pentru prima oară pe site după 20 ianuarie 2009, dă de înţeles că pucioşii ceruseră drepturi de copyright pe acest site încă din anul 2003!!!, ceea ce e o minciună sfruntată. Iar proprietarul nu mai e autorul (adică, Dumnezeu, cum pretindeau ei până acum) – aşa cum prevede legea, ci inventatul The Noul Ierusalim Web !!! Paradoxul este că The Noul Ierusalim Web nu există!!! El nu e nici fundaţie, nici firmă, nu e ABSOLUT NIMIC LEGAL , ci e o abrambureală tradusă după ureche, într-o "engleză de baltă", căreia, chipurile, trebuie să-i ceri permisiunea to use something from our site (tradus: ca să foloseşti ceva din site-ul nostru), deşi Art.33 din lege spune clar că utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică, ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului, se poate face fără consimţământul autorului.
Dacă eşti tentat să aplici ad litteram restricţia ca să foloseşti ceva din site-ul nostru , rezultă că nici să citeşti site-ul nu mai ai voie, până ce nu-l contactezi şi-i ceri permisiunea acestui imaginar The Noul Ierusalim Web , pentru că orice citire implică o folosire.
Probabil că liderii pucioşi o să pretindă că acest apendice adăugat de ei pe prima pagină a sitului, cu câteva zile în urmă, datează încă din anul 2003, şi că, din acest motiv, iniţiativa lor, înregistrată la O.R.D.A. cu nr.247/15.01.2009 cu scopul de a obţine în mod oficial de la Guvernul României dreptul de copyright, are un puternic efect retroactiv!!!!
Art. 33 - (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
Autorii acestui nou blog îşi propuseseră să reproducă din arhivele lor aceleaşi articole care dezvăluiau realităţile incomode de la Pucioasa.
Motivaţiile liderilor pucioşi au fost din nou tendenţioase şi contradictorii.
Prima neconcordanţă flagrantă era legată chiar de autor. Deşi pucioşii au pretins dintotdeauna că Autorul Cuvântului este Dumnezeu, totuşi acum ei scoteau la înaintare o obscură Fundaţie cu sediul în metropola Glodeni-Vale, ca să culeagă drepturile exclusive de autor, ceea ce contravenea flagrant cu articolul 3 din legea 8/1996, care spune clar că (cităm):
Art. 3 - (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.
Orice om cu scaun la cap se va întreba: “ Cum îndrăzneşte o Fundaţie să ceară drepturi de autor, în locul lui Dumnezeu, dacă pucioşii spun că Autorul este Însuşi Dumnezeu? Chiar textele în cauză sunt denumite “Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce-ar fi acum să vină cineva şi să ceară drepturi exclusive de autor pentru Biblie? Doar dacă nu cumva… nu Dumnezeu e Autorul acestor texte ciudate, colecţionate de 50 de ani încoace la Pucioasa, ci cineva ascuns în această Fundaţie, care vorbeşte în numele A-Tot-Autorului de la Pucioasa şi vrea să culeagă roadele materiale care decurg din multiplicarea acestor scrieri.
Dar ce s-ar mai fi putut observa? S-ar fi putut sesiza că nu oricine este îndreptăţit să “facă dreptate” în asemenea cazuri. Este evident că cei de la Wordpress şi Aeonity s-au grăbit, executând cu zel o comandă pretoriană pe care nu ei aveau dreptul s-o ia în calcul: căci în lege se spune clar că altele sunt instanţele care hotărăsc dacă şi când şi cum se iau măsuri punitive împotriva eventualilor contravenienţi. Cităm din Lege:
Art. 151 - Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.
Adică, cei de la Wordpress şi Aeonity cel mult ar fi trebuit să pună la dispoziţia instanţei datele problemei, dacă aceasta le-ar fi solicitat, dar în nici un caz nu aveau dreptul să facă pe “judecătorii”, care împart dreptatea şi o dăruiesc gratuit celui care ţipă mai tare.
Dar pucioşii sunt încăpăţânaţi, nu renunţă la o idee cu una şi două, mai ales că ei au idei puţine şi fixe. În consecinţă, ce şi-au zis ei? Ia să le arătăm noi celor curioşi cât de acoperiţi suntem în drepturile de autor pe care le reclamăm. Zis şi făcut: au ataşat în josul paginii de intrare a sitului o viclenie ieftină, ambalată în următorul text:
Copyright © 2003-2009, Fundaţia Sfânta Virginia- Cetatea Sfântă Noul Ierusalim.
ALL Documents, and Graphics are Copyright ©, and the Sole Property of The Noul Ierusalim Web ©.
Please contact us for permission if you would like to use something from our site.
Textul, deşi a apărut pentru prima oară pe site după 20 ianuarie 2009, dă de înţeles că pucioşii ceruseră drepturi de copyright pe acest site încă din anul 2003!!!, ceea ce e o minciună sfruntată. Iar proprietarul nu mai e autorul (adică, Dumnezeu, cum pretindeau ei până acum) – aşa cum prevede legea, ci inventatul The Noul Ierusalim Web !!! Paradoxul este că The Noul Ierusalim Web nu există!!! El nu e nici fundaţie, nici firmă, nu e ABSOLUT NIMIC LEGAL , ci e o abrambureală tradusă după ureche, într-o "engleză de baltă", căreia, chipurile, trebuie să-i ceri permisiunea to use something from our site (tradus: ca să foloseşti ceva din site-ul nostru), deşi Art.33 din lege spune clar că utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică, ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului, se poate face fără consimţământul autorului.
Dacă eşti tentat să aplici ad litteram restricţia ca să foloseşti ceva din site-ul nostru , rezultă că nici să citeşti site-ul nu mai ai voie, până ce nu-l contactezi şi-i ceri permisiunea acestui imaginar The Noul Ierusalim Web , pentru că orice citire implică o folosire.
Probabil că liderii pucioşi o să pretindă că acest apendice adăugat de ei pe prima pagină a sitului, cu câteva zile în urmă, datează încă din anul 2003, şi că, din acest motiv, iniţiativa lor, înregistrată la O.R.D.A. cu nr.247/15.01.2009 cu scopul de a obţine în mod oficial de la Guvernul României dreptul de copyright, are un puternic efect retroactiv!!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.