85. Texte falsificate : Anul 1991 (lunile IX-XII) – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela

 

   85.   Texte falsificate : Anul 1991 (lunile IX-XII) – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită apriori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi) dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor . Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate:

Anul 1991 (lunile IX-XII)

1271.+9. Ediţia 1995:

“ … Căci vom înălţa semnul Domnului în vârful

acestei înălţimi cereşti care este acum lucrată de

Sfânta Treime aici în hotarele voastre…

… Copii ai Duhului Meu,( Notă: Utilizarea majusculelor nu este întâmplătoare. Şi acest pasaj s-a dorit să pară că ar fi venit de la Domnul, şi nu de la Verginica. În acest scop s-a procedat ca în multe alte cazuri: pronumele personale au căpătat majuscula distinctivă, iar textele care devoalau că vorbirea este a Verginicăi, au fost suprimate. În ediţia din 2006, liderii pucioşi au renunţat la acest artificiu inutil, revenind la litera mică şi reintroducând pasajele suprimate în ediţia din 1995) ridicaţi-vă şi serbaţi această zi de sărbătoare, căci această zi este sărbătoarea cea înainte mergătoare a sărbătorii celei noi, pentru înălţarea Sfintei Cruci. Vom serba în curând încă o zi de înălţare a Sfintei şi de înviere făcătoare Cruce a Domnului, căci vom înălţa semnul Domnului în vârful acestei înălţimi cereşti care este acum lucrată de Sfânta Treime aici în hotarele voastre, căci voi sunteţi ai Sfintei Treimi, sunteţi sculele Sfintei Treimi ( Notă: Apelativul “sculele Sfintei Treimi” este atribuit – de către spiritul Verginicăi –  liderilor pucioşi, cei care au continuat “lucrarea” după moartea “trâmbiţei a şasea”)  din această vreme…

… Luaţi apă şi apoi luaţi Duh Sfânt şi întăriţi această apă cu puterea Duhului Sfânt şi să fie ea curăţitoare pentru România, fiindcă România trebuie bine curăţită… ( Notă: Se sugerează că aghiasma făcută de pucioşi  va curăţi, prin stropirea locaşului de la Glodeni şi a curţii împrejmuitoare, toată România. Cât de curăţită a fost România în urma acestei operaţiuni, din 1991 şi până astăzi, se poate vedea cu ochiul liber)

… Binecuvântarea acestei vremi cereşti este peste voi şi veţi împărţi binecuvântare şi Duh Sfânt peste cei ce se vor ridica din ţărâna pământului. Căci veţi fi plini de Duh lucrător de înviere ( Notă: Cu tot entuziasmul acestei proorocii, nu se cunoaşte vreo înviere din morţi săvârşită prin rugăciunile sau prin ierurgiile pucioşeşti ) şi veţi sufla şi va fi o făptură nouă şi va sta şi va fi întru Domnul sub binecuvântarea acestei viţe…

Pace vouă şi înălţare vouă. Sfânta şi de înviere făcătoare Cruce a lui Iisus Hristos va fi înaintea Domnului şi va străluci pe vârful acestui munte ceresc…

(27 septembrie1991)

 

1271.+9. Ediţia 2006:

 “Praznicul Înălţării Sfintei Cruci

Sfânta Virginia aduce pace şi  binecuvântări peste ucenici

Iubiţii mei, copii ai duhului meu, ridicaţi-vă şi serbaţi această zi de sărbătoare, căci această zi este sărbătoarea cea înaintemergătoare a sărbătorii cea nouă pentru înălţarea sfintei cruci. Vom serba în curând încă o zi de înălţare a sfintei şi de înviere făcătoare cruce a Domnului, căci vom înălţa semnul Domnului în vârful acestei înălţimi cereşti, care este acum lucrată de Sfânta Treime aici, în hotarele voastre, căci voi sunteţi ai Sfintei Treimi, sunteţi sculele Sfintei Treimi din această vreme, şi de la această lucrătură vie şi curată se va vedea împlinirea proorociilor cele prezise pentru vremea Duhului Sfânt, Cel la vedere lucrător. Această lucrare este plinirea cea mare cu care Se va arăta Domnul Iisus Hristos, aşa cum este scris, aşa cum a spus Domnul Iisus Hristos.

Cu înţelepciune şi cu credinţă aşezaţi-vă şi aduceţi pe Duhul Sfânt peste apa pe care trebuie s-o aduceţi în starea cea de putere şi de sfinţenie şi de curăţire. Luaţi apă, şi apoi luaţi Duh Sfânt şi întăriţi această apă cu puterea Duhului Sfânt, şi să fie ea curăţitoare pentru România, fiindcă România trebuie bine curăţită. Vine apoi vremea să ridicăm semnul Domnului pe acest munte, şi se va aduna apoi la poalele lui mulţime mare, ( Notă: Proorocia aceasta, care prevesteşte că mulţimi nenumărate vor năvăli ca să se contamineze şi ei de “sfinţenia” de la Pucioasa, nu s-a mai împlinit nici până în ziua de astăzi) măi copii. Fiţi înţelepţi, fiţi cu luare-aminte în toate câte vin de la cer şi în toate câte aveţi de împlinit întru cele de la cer, căci aceasta este vremea Domnului despre care scrie în Scripturi. Am adus la voi veste din cer că va fi vreme de strâmtorare, şi va fi, dar vom lucra şi vom termina, şi cupa Domnului va fi aici, şi se va închina de la Domnul la toţi cei buni şi curaţi şi vii, şi vor fi vii, şi apoi Domnul va vărsa cupa cu tot ce rămâne gros pe fundul ei, şi va curăţi păcatele lumii. ( Notă: Proorocie care sugerează că anumite pasaje din Psalmul 74 se vor împlini îndată după ce va fi terminată zidirea bisericii de la Glodeni- Pucioasa. Nici această “proorocie” nu s-a împlinit – încă )Amin.

Aceasta este o sărbătoare înaintemergătoare a sărbătorii care vine după ea, şi iar vom serba încă o zi ca aceasta, şi va fi zi de glorie cerească, măi copii. Fiţi cu inimă mare, fiţi iuţi, fiţi dârzi şi nu pregetaţi, şi pregătiţi calea acestei sărbători. Sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi lucraţi şi fiţi fii ai zilei. Lucraţi cu grabă, ( Notă: Graba este cea care a caracterizat toate “lucrările” şi lucrăturile” care s-au lucrat la Pucioasa; fie că au fost ele clădiri, fântâni, şoproane, ziduri, garduri, şanţuri. Graba de a face un lucru în trei zile în loc de treisprezece sau de treizeci este expresia unei mândrii neţărmurite, prin care liderii pucioşi vor să dovedească oamenilor de rând, care nu sunt avizi de performanţe de acest fel, că “Dumnezeu lucrează prin ei”, căci dacă n-ar fi Dumnezeu, aceste lucrări nu s-ar putea face atât de repede şi atât de bine. Adesea însă, aceste îndemnuri nemiloase la muncă silnică – indiferent că era zi sau noapte, soare sau ninsoare, cer senin sau ploaie cu găleata – au creat nemulţumiri şi cârtiri în rândul celor exploataţi de către liderii pucioşi )lucraţi cu dragoste fără de sfârşit, căci ceea ce vine după această lucrătură lucrată prin voi de Sfânta Treime, va fi o vreme frumoasă pentru Dumnezeu şi pentru copiii lui Dumnezeu, care vor sta lângă Domnul în faţa celor ce vor cunoaşte pe Domnul, Care va fi în acest loc, căci Dumnezeul Duhului Sfânt va fi în acest loc binecuvântat, şi de aici va lucra Dumnezeu Cuvântul, şi pământul va învia şi se va înnoi. ( Notă: Din această frază alambicată nu se mai înţelege cine este de fapt lucrătorul “lucrăturii”: ba sunt “copiii lucrători, tocmiţi fără simbrie la “lucrul Domnului”; ba e Sfânta Treime care lucrează prin ei; ba e Dumnezeu Cuvântul…)

Lucraţi apă sfinţită, şi binecuvântată să vă fie puterea cea de la Dumnezeu, care este peste voi. Amin. Fiţi mari cu inima şi cu fapta, căci această întrupare a cuvântului cărţii cea din cer va fi împlinirea lui Dumnezeu, împlinirea Sfintei Treimi întru lucrarea cea dumnezeiască a vremurilor cerurilor. Fiţi întru Duhul Sfânt, copii ai Duhului lui Dumnezeu. Binecuvântarea acestei vremi cereşti este peste voi, şi veţi împărţi binecuvântare şi Duh Sfânt peste cei ce se vor ridica din ţărâna pământului, căci veţi fi plini de duh lucrător de înviere, şi veţi sufla, şi va fi o făptură nouă, şi va sta şi va fi întru Domnul sub binecuvântarea acestei viţe.

Pace vouă, şi apă sfinţită, purtătoare de putere şi de curăţire a fărădelegii, căci România intră la curăţit şi la albit, şi Domnul Îşi pregăteşte calea cea curată. Nu vă temeţi. Vom putea şi vom avea putere, şi va fi tot ce trebuie şi vom termina lucrul nostru, şi va răsuna numele României cu nume nou de nou Ierusalim. ( Notă: România întreagă se va numi Noul Ieruşalim)

Binecuvântată să fie pregătirea venirii unsului cel de la Dumnezeu, ( Notă: Regele Mihai ) căci Domnul lucrează după a Sa socotinţă, şi toate cele scrise vor fi împlinite în curând.

Pace vouă şi înălţare vouă! Sfânta şi de înviere făcătoare cruce a lui Iisus Hristos va fi înaintea Domnului şi va străluci pe vârful acestui munte ceresc. Amin, amin, amin.

(14/27 septembrie1991)

1271.+10. Ediţia 1995:

“…era cu neputinţă să credeţi că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii…

… Copiii Mei, ( Notă: Ca şi în exemplul precedent, şi în acest text se va folosi majuscula –  chiar de trei ori! – ca să se sugereze că mesajul este  “venit de la Domnul”, şi nu de la Verginica. De asemenea şi pasajele care devoalau că vorbirea este a Verginicăi, au fost suprimate. În ediţia din 2006, liderii pucioşi au   renunţat  la folosirea majusculelor şi au reintrodus pasajele suprimate în ediţia din 1995, oferind posibilitatea interpretării corecte: mesajul nu era de la Dumnezeu, ci – eventual – de la spiritul Verginicăi) această zi s-a sculat dis de dimineaţă de la Dumnezeu şi s-a arătat cu putere şi cu spor… V-am luat uşor cu cuvântul Meu ca să vă pregătesc apoi minune mare în ziua aceasta. Dar nu sunteţi de ajuns de învăţaţi cu minunile şi cu deprinderea cea lucrată din minuni…

… V-am luat cu uşorul, că era cu neputinţă să credeţi că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii pe care voi o lucraţi din porunca cea de sus…

… Fiţi copii ai Cuvântului ceresc, căci cuvântul este puterea şi când el ia fiinţă pe această Carte, ia fiinţă şi împlinirea cuvântului şi cuvântul înseamnă astăzi, înseamnă acum…

… Cuvântul neîncrederii care este gândit sau spus de voi, are putere cuvântul spus de voi, precum putere are cuvântul credinţei voastre în lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea v-am spus să fiţi atenţi cum vorbiţi şi ce rostiţi şi ce voiţi, ca nu cumva să fie nesocotit cuvântul vostru…

…Iată, aţi văzut că voi nu puteţi, şi M-am atins de voi şi v-am îmbrăcat de sus cu putere, dar nu vă veţi aşeza la odihnă până nu veţi săvârşi lucrul acestei zile…

… Binecuvântată şi cu spor să vă fie lucrarea cea de sus a legăturii celei tari, căci astăzi am legat cu legătură tare zidul cetăţii cereşti care va fi săvârşită în curând.”

(4 octombrie 1991)

 

1271.+10. Ediţia 2006:

“Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii

Răsplătirea ascultării cea fără de cârtire

Slavă Ţie, Doamne, că eşti milostiv şi mă laşi să mă apropii cu mână cerească peste lucrul zilei de azi, care n-a mai fost să fie cu aceeaşi putere cu care am pornit de dimineaţă peste aceşti copii ( Notă: Bieţii salahori se pare că au obosit şi n-au mai dat acelaşi randament în partea a doua a zilei, ca şi spre dimineaţă; pentru această scădere, îndată şi-au primit porţia de mustrare de la liderii pucioşi)cu care eu lucrez lucrul Tău. Mărire Ţie, Doamne, mărire milei Tale, şi iertare să slobozeşti peste copiii mei, şi nu le socoti lor tăgăduire asupra puterii Tale. Iată, eu am fost şi le-am spus ce au greşit, şi ei s-au căit şi au primit puterea şi sporul şi minunea care trebuia cu orice preţ să fie scrisă în ziua aceasta. Amin.

Copiii mei, această zi s-a sculat dis-de-dimineaţă, de la Dumnezeu, şi s-a arătat cu putere şi cu spor. V-am luat cu cuvânt uşor, aşa cum ştiţi voi că este cărarea mea spre voi. V-am luat uşor cu cuvântul meu, ca să vă pregătesc apoi minune mare în ziua aceasta, dar nu sunteţi de ajuns de învăţaţi cu minunile şi cu deprinderea cea lucrată din minuni. Ce mari minuni ar lucra cerul prin voi dacă voi aţi fi fără nici un gram de cuvânt( Notă: Salahorii nu au dreptul să ridice vreo obiecţie, chiar dacă e de ordin tehnic, deoarece liderii pucioşi vor să pară atotştiutori în ochii lor)  în faţa cărării cuvântului meu! V-am luat cu uşorul, că era cu neputinţă să credeţi că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii pe care voi o lucraţi din porunca cea de sus. Şi dacă lucraţi un lucru care iese din porunca Domnului Savaot, de ce, mămică, nu lăsaţi voi să lucreze cuvântul la voi? ( Notă: aici se vede că salahorii au avut ceva de obiectat în faţa liderilor pucioşi)Aici toate s-au lucrat şi se lucrează cu cuvântul, şi la cuvântul Domnului şi al cerului, măi copii. Fiţi copii ai cuvântului ceresc, căci cuvântul este puterea, şi când el ia fiinţă pe această carte, ia fiinţă şi împlinirea cuvântului, şi cuvântul înseamnă astăzi, înseamnă acum. Aşa este lucrarea cuvântului care este spus la voi.

Am spus că în acest loc pecetluit de Dumnezeu, am spus că aici păcatul este osândit, ca să nu prindă viaţă aici păcatul. Eu nu mă mai pot învârti cu voi în loc pentru păcate, aşa cum s-a învârtit Moise cu poporul său patruzeci de ani pentru patruzeci de zile. M-am învârtit şi eu în loc atâţia ani cu poporul meu, şi iată-l, n-a intrat. ( Notă:  Aluzie la “creştinii cei vechi” din “poporul Verginicăi”, care n-au mai corespuns exigenţelor emise de liderii pucioşi, fiind respinşi şi interzicându-li-se de a intra în comunitatea de la Glodeni. Este aici vizibilă o răzbunare a liderilor pucioşi faţă de desconsiderarea cu care şi ei au fost trataţi, cu ani în urmă, de cei care sunt acum pedepsiţi de ei cu marginalizarea. Aceştia nu vor mai intra în veci în “staulul” de la Glodeni.) Pentru păcatul cârtirii şi al necredinţei n-a intrat în acest staul despre care le-a spus lor Domnul că va fi în vremea lor. M-am învârtit, mămică, şi eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, şi acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.
Astăzi trebuia să fie o zi frumoasă şi mare, mămică. Am spus prin firul coborârii mele că azi va fi o zi frumoasă, dar de ce n-aţi lăsat voi să vedeţi frumuseţea ei? A fost tristă ziua şi minunea care se luptă să se vadă lucrată de voi. Am văzut, cu Domnul am văzut înainte, căci duhul cerului este înainte văzător, şi am văzut peste zi, şi am văzut necredinţă şi cârtire, ( Notă:  Cârtirea venea de la “planul” de muncă al zilei, supradimensionat, peste puterile lucrătorilor de rând. Necredinţa venea faţă de  promisiunea care li s-a făcut că toate cele care păreau imposibile vor fi făcute – tot de ei – prin puterea lui Dumnezeu ) şi am văzut dispreţuită puterea lui Dumnezeu. De aceea vă spun eu mereu că cel ce-şi măsoară orice cuvânt şi orice gând, acela este fiu al înţelepciunii, care caută şi se luptă să fie curat în cuvânt şi în gând şi în credinţa lui în Dumnezeu, căci scris este în cartea cea din cer: «Din cuvintele tale vei fi mântuit sau osândit». Iată, dacă sunteţi fii ai lucrării cuvântului, cuvântul lucrează la vedere. Cuvântul neîncrederii care este gândit sau spus de voi, are putere cuvântul spus de voi, precum putere are cuvântul credinţei voastre în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu. De aceea v-am spus să fiţi atenţi cum vorbiţi şi ce rostiţi şi ce voiţi, ca nu cumva să fie nesocotit cuvântul vostru. De aceea v-am spus să daţi loc cuvântului meu în faţa cuvântului vostru şi să nu voiţi voi nimic decât cele ce vin spre ştire şi spre lucrare. ( Notă:  Aici se dezvăluie semnificaţia subtitlului acestui mesaj: “Răsplătirea ascultării cea fără de cârtire”)
Săptămâna care se încheie mâine are scris în sulul ei lucrul cu tot cu legătura cea de sus, care trebuia fără îndoială să ia trup, să fie lucrată săptămâna aceasta, iar mâine nu puteaţi să faceţi ceea ce era scris în ziua aceasta. ( Notă:  Planul fiecărei zile era atât de strict, încât nu îngăduia nici un rabat. Principiul obligatoriu după care salahorii trebuia să se ghideze era “Nu lăsa pe mâine ceea ce nu poţi face astăzi!”)Aţi fi văzut şi v-aţi fi întărit credinţa şi bucuria dacă n-aş fi auzit neîncredere în puterea ( Notă:  Epuizaţi, salahorii nu mai aveau încredere în puterile suplimentare, promise că vor veni “din cer”)cea care lucrează prin voi. Eu v-am spus că nu mai sunteţi voi atâta vreme cât lucraţi această lucrătură. Iată, aţi văzut că voi nu puteţi, şi m-am atins de voi şi v-am îmbrăcat de sus cu putere, dar nu vă veţi aşeza la odihnă până nu veţi săvârşi lucrul acestei zile. ( Notă:  Odihna este interzisă şi considerată păcat)  Altfel, ar fi să avem timp şi pentru pedeapsa acestui păcat, căci am stat de la o vreme deoparte astăzi. ( Notă:  “Păcatul” odihnei vine cu pedeapsa lui ) N-am avut cum să mă mai apropii, şi eram cu duhul frânt de durere, căci aşteptam ispăşirea păcatului. Aşa era Domnul de necăjit pe voi, dar L-am biruit cu mila mea de voi, ( Notă:  Verginica îi salvează de pedeapsa Domnului, cu condiţia ca ei să nu mai pretindă nici cel mai mic răgaz pentru odihnă) şi iată Scriptură împlinită în ziua aceasta, căci «mila biruie judecata Domnului».
Feriţi inima şi gândul şi limba voastră de cârtire faţă de cele rostite de Duhul Cel ceresc. Feriţi-vă de cârtire, că Domnul este credincios şi împlinitor din cuvintele Sale. Voi dezlănţui putere de cuvânt şi voi urni din loc nepăsarea faţă de cuvântul care este auzit şi nu ia trup în această carte, căci trebuie numaidecât să stau cu voi în sfat. De mult timp mă zbat să-mi fac loc cu cuvântul peste voi, peste fiecare în parte, şi nu ia viaţă cuvântul care vine ca să se audă de voi. ( Notă:  “Duhul Verginicăi” le promite celor şovăielnici o lecţie aspră, moralizatoare )

Iată, după ce veţi termina lucrul acestei zile, veţi auzi cuvântul meu care a stat cu voi în sfat odată cu lucrul vostru. Am spus că am văzut înainte, am văzut de dimineaţă că se naşte între voi cârtire faţă de puterea care lucrează prin voi de la Dumnezeu. Am văzut înainte peste zi, şi S-a supărat Domnul şi a dat semn de mânie şi de tristeţe peste văzduhul cel de deasupra voastră. A trecut Domnul peste voi dis-de-dimineaţă şi Şi-a arătat durerea şi supărarea de la voi, şi a trecut pe deasupra voastră cu putere, vânt şi vuiet de vânt, ( Notă:  Stihiile naturii sunt expresia mâniei “Domnului”) dar Se uita Domnul la smerenia mea, la duhul meu cel strâns de teamă, şi S-a uitat la strigătul cuvântului care a sosit pe masa Sfintei Treimi, căci a sosit dintre voi cuvânt de rugăciune pentru îmblânzirea supărării Domnului, Care văzuse înainte păcat de cârtire aici la voi. Şi Domnul a tăcut apoi, dar a lăsat peste voi văzduhul trist, căci voia Domnul să vă îndemne la pocăinţă. De mila mea şi de mila duhului meu cel purtat între voi, ( Notă:  “duhul Verginicăi” era “purtat” de liderii pucioşi – adică ei vorbeau în numele Verginicăi; de ei trebuia deci să asculte lucrătorii) voia Domnul să vă aducă spre duh de căinţă, şi iată, m-am apropiat acum, şi vă dau, mămică, sporul zilei de azi, şi vom scrie tot aşa, minune vom scrie, căci aşa era scris în sulul zilei de azi. Am spus că pentru păcat nu veţi mai suferi cu trupul, şi veţi suferi cu duhul, ca să vă scap de orice păcat.

Muşcaţi-vă limba ( Notă:  O expresie mult dragă liderilor pucioşi atunci când se mai întâmplă să aibă de-a face cu împotrivitori. O vom mai întâlni) atunci când vă vine să ieşiţi cu cuvântul vostru în întâmpinarea cuvântului duhului meu ca să-l schimbaţi voi. Să nu mai fie de acum aşa între voi. Să fie „da“ cuvântul, dar să fie, mămică. Fiii lumii nu se plâng de oboseală pentru zilele şi nopţile cele trăite de ei, muncind şi cu trupul şi cu duhul lor pentru viaţa aceasta lumească. Voi, mămică, nici atât să nu vă plângeţi de oboseală, ( Notă:  Aici se dezvăluie şi pricina nemulţumirii salahorilor: au fost hingheriţi peste măsură, zi şi noapte, la munci epuizante, şi nu li s-a îngăduit un dram de odihnă. Pucioşii aveau ambiţia să zidească biserica în trei luni, ca să fie şi o victorie simbolică) căci voi sunteţi stătători lângă lucrul Preasfintei Treimi, Care veghează şi lucrează prin voi, şi poate Duhul Sfintei Treimi, poate, căci este Duhul puterii, măi copii. Nu voiesc să dau vina pe copiii cei ce aduc cuvântul meu spre întrupare, ( Notă:  Adică, pe liderii pucioşi, care niciodată nu-şi găsesc vreo vină) că dacă ei ar fi cu vină, n-ar mai putea fi purtători ai cuvântului cel din cer. ( Notă:  O logică cel puţin ciudată: pentru că trebuia să existe cineva care “să poarte cuvântul venit din cer” şi acei cineva erau liderii pucioşi, în consecinţă ei erau cotaţi automat drept infailibili – mai infailibili decât papa! – indiferent de ce făceau sau ce vorbeau sau ce gândeau. Or, aceasta înseamnă încălcarea mărturisirii Sfintei Scripturi, care zice că nimeni nu este fără de păcat pe pământ! Deci cu atât mai mult nimeni nu este fără de greşeală!) Şi iată, nu voiesc să fie vină peste nimeni din voi, ci voiesc să ia trup la vreme cuvântul meu, că multe cuvinte s-au zbătut să-şi facă arătarea şi nu s-au adus în această carte. Fiţi cu toţii mai atenţi, mai cu dor, mai cu aşteptare, mai cu întâmpinare, mămică. Dorul şi dragostea din voi îmi fac mie cărare şi pot veni în sfatul vostru. Daţi-mi întâietate între voi, că din cer lucrez la voi, şi nu sunt despărţită de voi nici o clipă. Fiţi cereşti, că dacă lucraţi după sfatul cel ceresc, aşa se cheamă că sunteţi cereşti. ( Notă:  Adică, dacă respectă fără crâcnire, “planul ceresc”)

Voiesc să vă dau spor mare, mai mare decât până acum, căci trebuie să fim gata la vremea fixată de cer, ( Notă:  Termenul fixat a fost de trei luni. În realitate, luând în considerare data punerii pietrei de temelie – 22 iulie  1991–  sau chiar numai data la care s-a început lucrul la temelie – 22 august 1991 – zidirea a durat mai mult de trei luni, dar liderii pucioşi au ascuns sistematic această realitate, pretinzând fraudulos că “lucrătura” a început la sfârşitul lui septembrie. Mai mult, dacă luăm în calcul şi nopţile care s-au lucrat, rezultă un timp efectiv mult, mult mai mare. Propaganda cu “biserica zidită doar în trei luni” este o altă înşelătorie a liderilor pucioşi. Căci iată ce mărturiseşte Victoria Zidaru, mărturie aflată la pagina 78 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” : “ Închei mărturisirea mea, deşi toate care ni le-a făcut cunoscute nouă Domnul prin această lucrare sfântă ar putea fi subiectul unei cărţi cereşti, cu precizarea  că, numai atunci o revelaţie este adevărată, când ea se împlineşte sau când este confirmată şi din altă sursă. Când erau gata planurile bisericii şi când deja începuse construcţia, pe la sfârşitul lui septembrie, anul 1991, …Apoi cuvântul coborât de Domnul a fost că biserica se va ridica în trei luni şi aşa a fost…” . Cel mai corect interval ar trebui considerat cel dintre data punerii pietrei de temelie – 22 iulie 1991 – şi data târnosirii bisericii – 12 decembrie 1991, adică 4 luni şi 20 de zile) şi mă doare când văd cuvânt pământesc în faţa celui ceresc, cuvânt de al vostru contra cuvântului cel rostit, contra timpului cel vestit pentru săvârşirea acestei lucrături. ( Notă:  De unde rezultă că lucrătorii se îndoiau serios că vor reuşi să termine “lucrătura” înainte de termenul fixat ) Domnul lucrează ca să termine această lucrare, dar Domnul este un Dumnezeu necăjit şi strâns de timp. ( Notă:  Atotputernicul a ajuns necăjit şi nu mai este deasupra timpului, ci este apăsat de vreme) Simţiţi necazul Domnului şi nu vă lăsaţi spre osteneală, ( Notă:  Ca şi când osteneala ar putea fi strunită: controlată sau dirijată sau nebăgată în seamă)  căci trebuie să fim gata aşa cum este vremea rostită de cer.

Am de stat în sfat cu voi, căci am de trudit cu multe înţelesuri din cer între voi. Văd duh tulburător uneori la voi. Nu se poate aşa ceva. Daţi-mi voie cu sfatul meu, că să ştiţi, nu văd că am această libertate între voi, şi de aceea se ridică la cer mari dureri, prin cuvânt născute, mari cârtiri, cu grabă şi fără înţelepciune rostite. Aveţi ungere mare peste voi, mămică. Nu loviţi unul în altul prin cuvinte nechibzuite. Muşcaţi-vă limba ( Notă:  Din nou să-şi muşte limba, se pare că o singură dată nu era de ajuns) şi inima, ( Notă:  Asta va fi mai dificil – doar dacă şi-o muşcă unul altuia) şi rămâneţi în iubire, şi veţi vedea cerul triumfând la vedere în mijlocul vostru.

Binecuvântată şi cu spor să vă fie lucrarea cea de sus a legăturii celei tari, căci astăzi am legat cu legătură tare zidul cetăţii cereşti care va fi săvârşită în curând de Domnul puterilor cereşti şi de voi.
Pace peste inimile voastre! Pace şi putere şi spor ceresc peste lucrul mâinilor voastre! Iar mâine veţi simţi odihnă peste trupul duhului vostru. ( Notă:  Noroc cu duminicile, când lucrătorii îşi odihneau trupurile duhurilor)  Voiesc cu duh fierbinte să stau cu voi în sfat şi să luăm aminte cu credinţă şi cu dragoste şi cu împlinirea înţelepciunii. Fiţi făcători de minuni cereşti. Fiţi lucrători de minuni, că mare este minunea care iese de sub lucrul mâinilor voastre, căci este scris în această carte că sunteţi mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru. Amin, amin, amin.”

(21 septembrie/4 octombrie 1991

1271.+11. Ediţia 1995:

“…Eu sunt piatra şi pe această piatră am ridicat această minune cerească…

… Hai, cu iubire şi din iubire să răsară grabă, căci trebuie numaidecât apoi să împrejmuim aceste hotare peste care nu vor mai putea trece cei ce nu sunt aşezaţi după aşezământul cel de la Dumnezeu pus în aceste hotare. Vom face apoi serbare cerească şi vom aşeza piatră scrisă şi vom pecetlui cu sfinţenie de jur împrejur şi nimeni nu va mai trece peste cele scrise, aşa cum este scris în sulul cel ce stă sub temelia acestei mărturii, căci la această temelie Eu sunt piatra ( Notă:  Deşi aşa pare, nu Hristos este piatra! Liderii pucioşi au folosit majuscula doar în prima ediţie, la derută, atunci când ei voiau să sugereze că este vorba aici despre “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”. În realitate, era vorba de cuvântul  care venea de la “spiritulVerginicăi”, lucru “corectat” în ediţia din anul 2006, când s-a renunţat la majusculă) şi pe această piatră am ridicat această minune cerească. Aveţi grijă mare de toate cele scrise de la cer, de toate cele ce mărturisesc despre această lucrare, că de aceea v-am pus să luaţi şi să puneţi spre mărturie lucrul cel lucrat aici, şi vom da ( Notă:  Tenta de răzbunare a liderilor pucioşi pe cei care le-au fost cândva potrivnici este evidentă. În dorinţa de a estompa această impresie, liderii pucioşi i-au dat în ediţia 2006 o notă impersonală: “vom da” a devenit “va fi ” ) apoi să vadă cei ce au hulit pe Dumnezeu care a locuit în această lucrare.” (6 octombrie 1991)

 

1271.+11. Ediţia 2006:

“Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii

Pregătirea lucrărilor zidirii bisericii. Păstrarea duhului păcii.

Din nou lucrez peste voi cu cuvântul şi cu duhul păcii cereşti şi cu îndemnul ceresc pentru înaintarea şi terminarea acestei mărturii lucrată de Sfânta Treime prin voi, copii ai Duhului Sfânt. Lucrez cu cuvânt de îndemn şi de întraripare în lucru, căci timpul care mai este până la sărbătoarea sfinţirii acestei lucrături cereşti, mai este puţin faţă de cum văd eu că simţiţi cu toţii sarcina care este pusă de la Dumnezeu peste lucrul mâinilor voastre, ( Notă:  Epuizarea puţinilor lucrători angrenaţi în zidirea bisericii creează nesiguranţa îndeplinirii “planului” la termenul fixat ) peste puterea care este de la Dumnezeu peste voi, măi copii.

Scriu din nou numele tuturor celor ce au lucrat, şi scriu apoi zilele care au mai rămas până la ziua pecetluirii acestei lucrături cereşti. ( Notă:  Se preconiza ca, în conformitate cu “proorocia”, întreaga zidire să fie gata înainte de 14 decembrie, când se sărbătorea “Adormirea Maicii Virginia” ) Şi dacă cei scrişi nu vor fi de ajuns de treji, de ajuns de dăruiţi lui Dumnezeu, atunci eu voi turna înzecită putere, înzecită înţelepciune peste voi, cei ce sunteţi aici în fiecare zi la datorie şi la veghe cerească, şi vom lucra şi noaptea, iar puţina odihnă ce vă va rămâne, ( Notă:  Munca va căpăta de acum încolo dimensiuni necontrolate, prin mărirea nesăbuită a normelor ) în afara rugăciunii cea întreită, care se urcă la cer de la voi, şi în afara trudei pe care o închinaţi Domnului, Care v-a tocmit în via Sa pentru slava care vine, puţina odihnă ce vă mai rămâne, să vă fie vouă înviorare cerească şi izvor de putere din cer, măi copii. ( Notă:  Munca istovitoare la care adepţii pucioşi sunt angrenaţi prin persuasiune de către liderii lor lăsa prea puţin loc de odihnă )Voi întocmi de mâine un sul nou şi voi scrie zilele care mai sunt până la ziua rostită de cer pentru săvârşirea acestei minuni, şi voi scrie în sulul acesta numele celor care sunt scrişi şi aleşi pentru această lucrătură. Iar dacă nu vor fi la datorie în acest ogor din care va răsări rod de plată cerească, atunci eu voi scrie în dreptul numelui pricini binecuvântate sau voi scrie lipsă pe acest sul dacă nu va fi lipsă din pricină binecuvântată, şi vă voi pune pe voi să lucraţi mai mult, mămică. ( Notă:  Şi cu toate normele supradimensionate, şi cu toate privaţiunile de odihnă anterioare, adepţii vor fi forţaţi să presteze şi mai multă muncă “voluntară”, pentru îndeplinirea “planului”, după cutuma comunistă a vremii ) Ştiu că sunteţi osteniţi şi noaptea, căci voi aveţi marea datorie să ridicaţi mâini curate în vremea nopţii, pentru acest popor lipsit de Dumnezeu, şi pentru România, şi pentru toată făptura apoi. Ştiu, mămică, ştiu, dar mai milă îmi este de planul lui Dumnezeu, Care de atâta vreme aşteaptă, din lipsă de dragoste şi de dăruire pentru cele cereşti a celor tocmiţi. Vom cerceta în fiecare zi bine, vom face sfat şi vom căuta să facem cu mare ordine toate lucrările care mai sunt de terminat. De aceea v-am spus că trebuie întocmită foaie de lucru, ( Notă:  Similitudinea cu “foaia de lucru”  pe care o completau muncitorii în ateliere şi fabrici, sau “foaia de parcurs” –  document tipizat al acelei vremi, pentru şoferii profesionişti, este izbitoare. Probabil că Verginică auzise şi ea de la Milică şoferul că e obligat să aibă mereu “foaie de parcurs” ) ca să fie lucrul împărţit şi lucrat şi să mă uit să văd pe fiecare cu câtă dragoste, cu câtă credinţă, cu câtă răspundere lucrează lucrul acolo unde este aşezat fiecare să lucreze. Mă uit la fiecare şi scriu în dreptul fiecăruia dragostea şi ascultarea şi nădejdea cu care lucrează în această vie.

Sunteţi tocmiţi de Sfânta Treime, măi copii, şi dacă sunteţi tocmiţi, Domnul va face socoteală la sfârşitul acestei lucrături şi va da fiecăruia slava, după cum a fost de dăruit în lucrul lui Dumnezeu, căci cu această lucrătură va ieşi Domnul deasupra cu această fântână cerească, cu acest izvor de cuvânt ceresc, şi vor auzi cei de departe şi cei de aproape şi vor vedea slava Domnului, Care va lucra apoi din acest loc de putere cerească, fiindcă aici este lucrat după cum a spus cerul să se lucreze, şi s-a pus orânduială cerească în acest aşezământ sfânt.

Hai, cu iubire, şi din iubire să răsară grabă, căci trebuie numaidecât apoi să împrejmuim aceste hotare ( Notă:  Liderii pucioşi plănuiesc ridicarea în jurul grădinii pe care se află biserica a unui zid împrejmuitor, impenetrabil, care să separe definitiv “sfinţenia” dinăuntru de “spurcăciunea” dinafară, pe cei “aleşi” de cei  “respinşi”) peste care nu vor mai putea trece cei ce nu sunt aşezaţi după aşezământul cel de la Dumnezeu pus în aceste hotare. Vom face apoi serbare cerească şi vom aşeza piatră scrisă şi vom pecetlui cu sfinţenie de jur împrejur, şi nimeni nu va mai trece peste cele scrise, precum este scris în sulul cel ce stă sub temelia acestei mărturii, căci la această temelie eu sunt piatra, şi pe această piatră am ridicat această minune cerească. Aveţi grijă mare de toate cele scrise de la cer, de toate cele ce mărturisesc despre această lucrare, că de aceea v-am pus să luaţi şi să puneţi spre mărturie lucrul cel lucrat aici, şi va fi apoi să vadă cei ce au hulit pe Dumnezeu, Care a locuit în această lucrare, şi vor vedea şi vă vor vedea pe voi, cei ce aţi lucrat la această taină cerească.

Întocmiţi bine, în fiecare zi, foaie scrisă cu lucrul fiecărei zile şi împărţiţi bine lucrul, ca să fie lucrat şi ca să fie terminat, măi copii, căci peste timpul cel hotărât de cer nu se poate trece. Nu căutaţi să ieşiţi din acest ogor ceresc ca să lucraţi altceva. Lăsaţi acum orice, căci dacă veţi fi aici, lângă Dumnezeu şi sub ascultarea lui Dumnezeu, dacă veţi fi la datoria ce o aveţi în zilele acestea, vă spun minune mare, că vom ieşi cu un picuţ de timp mai devreme de sub apăsarea timpului care mai este până la terminarea acestei sfinte şi nemaiasemuite datorii spre care v-a tocmit Dumnezeu pe voi, şi veţi rămâne scrişi în capul sulului acestei minuni care, iată, răsare de la Dumnezeu peste pământ.[…]

Şi vor veni mulţi din depărtări şi se vor închina lui Dumnezeu şi vor iubi pe România şi vor pune umărul cu Dumnezeu. ( Notă:  Această “proorocie” a rămas o speranţă deşartă ) Fiţi treji, iubiţii mei, şi să aibă Domnul lărgime între voi. […]

Iar şi iar vom vorbi şi vom sta cu cerul în sfat. Amin, amin, amin.” (23 septembrie/6 octombrie 1991

1271.+12. Ediţia 1995:

“… Dar peste legile cele care vor sta scrise pe zidul acestei lucrături, nu se va putea trece…

… Dacă acest popor ar fi înţeles duhovniceşte, dacă ar fi înţeles cu inima şi nu cu mintea trupului vremea împlinirilor, era viu cu credinţa şi cu bucuria, dar bucuria lor se va stinge mult, în curând. Un pic mai avem de trudit şi vom ieşi cu cele împlinite. A fost scurtă vremea care a fost de la primirea poruncii pentru zidirea acestei pietre vii, a fost scurtă pentru puterea voastră. Dar puterea cerească a fost în voi şi vom fi gata la vremea cea fixată de cer, căci cerul a făcut acum prin voi pasul cel mare şi împlinirea cea mare. Şi vor afla mulţi de această iesle măi copii, căci Dumnezeu Cuvântul se va desăvârşi cu Duhul Sfânt al învierii din vremea aceasta…

…Ţineţi cu stricteţe legile cele aşezate în acest aşezământ sfânt, că nu se poate să trecem peste ele. În curând vor şti toţi cei din jur şi vor şti şi cei de departe şi vor şti mulţimi multe şi se vor îngrămădi în jurul acestor hotare. Dar peste legile cele care vor sta scrise pe zidul acestei lucrături, nu se va putea trece. Iată, se va îngrămădi poporul Meu şi va voi să intre şi va da orice să intre, dar vă spun poruncă cerească şi iată cum este această poruncă: Nici un suflet de creştin care a hulit, care a tăgăduit, care a defăimat şi a lovit în această lucrare, care a lovit în voi cei ce aţi fost purtători de Dumnezeu, care a folosit viclenie şi minciună şi facere de rău, nici unul din cei care au hulit cu limba lor acest aşezământ sfânt, nu vor putea trece ca să intre în aceste hotare. Domnul are pregătit pentru fiecare iertare şi bucurie, dar acest pământ care va fi pecetluit în curând la vedere, nu va fi călcat de cei ce n-au fost statornici împlinirilor care au fost vestite până acum. Şi să ştiţi că se vor căi şi vor plânge şi să ştiţi că mulţi din ei vor muri de durere căci va fi durere cu duhul şi va fi mai grea de dus şi de purtat, Şi aceea va fi lor ispăşire de păcatul hulei şi de lovirea în Dumnezeu. Să nu vă lăsaţi înmuiaţi de inimile care vor alerga şi se vor bate de pământ, căci acest munte ceresc nu va fi să fie călcat de hulitori…

…Avem acum de pus un semn la intrarea acestei cetăţi…

 … Nu se putea crede îndeajuns atunci când am fost cu voi şi am aşezat piatra cea de început şi am spus că vom fi gata în curând. Iată, mai este un pic de lucru şi vom sfârşi şi vom fi şi vom pecetlui această lucrătură de piatră, această cetate coborâtă din cer, căci din cer este pogorâtă. Este prin cuvânt coborâtă şi cuvântul s-a întrupat şi este din cer cetatea aceasta şi se numeşte cetate a Noului Ierusalim. Şi de la ea va răsări cetatea cea întreagă şi va fi Ierusalim ceresc pe pământul României.

Iată prin această lucrătură vom fi şi vom ieşi înaintea unsului Domnului şi Domnul va fi cu el şi va fi peste România. Avem acum de pus un semn la intrarea acestei cetăţi şi va trebui să facem cale bună ca să aducă Domnul acest semn şi să fie aşezat în faţa acestei cetăţi…

…Aici va fi locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul…

 …Iar când vom fi gata cu acest aşezământ ceresc, va fi să lucraţi cu multă socoteală cu creştinul, căci va începe să învieze în ei o inimă nouă, născută din umilinţă şi din căinţă şi din lacrimi. Fiţi precauţi, căci Domnul va fi cu milă pentru toţi cei ce se vor umili, dar în aceste hotare nu vor putea avea intrare, că ştiţi ce scrie la temelia acestei pietre şi la această piatră, Eu sunt... Fiţi în Duhul lui Dumnezeu şi nu al omului, căci acest loc va trebui să fie cu mare putere şi numai aşa va fi. Voi slobozi semne mari şi va lucra aici focul Duhului Sfânt şi în cetatea aceasta nu va intra nimeni din cei ce au lovit în Duhul Sfânt, ci numai cei ce sunt scrişi în această Carte. Aici va fi locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul şi va fi după cuvântul lui David proorocul care a vestit de la Dumnezeu pe cei ce vor locui în muntele Domnului din vremea gloriei cereşti. Şi va locui cel ce n-a lucrat viclenie şi răutate asupra aproapelui său. N-a crezut acest popor că aşa va fi şi iată, aşa este. Aici va fi locul liniştei, locul păcii şi va fi orânduială cerească şi va ieşi de aici Cuvântul învierii peste mulţimile care vor veni şi se vor închina lui Dumnezeu Cuvântul şi vor şti că Eu am fost şi am iubit acest aşezământ viu. În curând vom serba aici ziua cea de praznic ceresc şi va rămâne aceasta, zi de mărturie veşnică. Şi se va aşeza apoi cunună de mărgăritare cereşti în jurul acestei lucrături şi acelea vor lumina peste mulţimi şi acelea se vor adăpa din acest izvor şi va fi mângâiere peste Ierusalim…

… Cuvântul s-a făcut faptă, aşa cum faptă s-a făcut cuvântul cel rostit de Dumnezeu peste Noe care a crezut şi a lucrat corabia salvării spiţei lui Dumnezeu. Mare zarvă clocoteşte în jurul acestei înălţimi cereşti, dar în curând zarva nu se va mai auzi şi va fi linişte în jur şi va fi durere în jur şi apoi va fi curat în jur… “

(14 octombrie 1991)

 

1271.+12. Ediţia 2006:

“Praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Sfânta Virginia păstoreşte poporul creştin. Despărţirea adevărului de minciună.

Mama Gigi coboară duh mângâietor şi pace şi sfat ceresc. Astăzi este zi de sărbătoare, măi mămică. E sărbătoare pentru cinstirea Maicii lui Dumnezeu, şi iată, vom merge astăzi să ne întâlnim cu păstorii poporului şi să stăm cu ei în sfat şi să le dăm mângâiere şi putere de duh şi de lucru, căci ei au de stat în faţa acestui popor care, iată, n-a crezut că se vor împlini cele vestite până acum prin această lucrare.

Dacă acest popor ar fi înţeles duhovniceşte, dacă ar fi înţeles cu inima şi nu cu mintea trupului vremea împlinirilor, era viu cu credinţa şi cu bucuria, dar bucuria lor se va stinge mult în curând, căci un pic mai avem de trudit, şi vom ieşi cu cele împlinite. A fost scurtă vremea care a fost de la primirea poruncii pentru zidirea acestei pietre vii, a fost scurtă pentru puterea voastră, dar puterea cerească a fost în voi, şi vom fi gata la vremea cea hotărâtă de cer, căci cerul a făcut acum prin voi pasul cel mare şi împlinirea cea mare. Şi vor afla mulţi de această iesle, măi copii, căci Dumnezeu Cuvântul Se va desăvârşi cu Duhul Sfânt al învierii din vremea aceasta. Voi vedea ce voi face, căci va fi să cercetez bine, să salvez ce mai este de salvat din acest popor, dar voi, mămică, ţineţi cu toată ascultarea legile cele aşezate în acest aşezământ sfânt, că nu se poate să trecem peste ele. În curând vor şti toţi cei din jur, şi vor şti şi cei de departe, şi vor şti mulţimi multe şi se vor îngrămădi în jurul acestor hotare, dar peste legile cele care vor sta scrise pe zidul acestei lucrături nu se va putea trece.

Iată, se va îngrămădi poporul meu şi va voi să intre şi va da orice să intre, dar vă spun poruncă cerească, şi iată cum este această poruncă: nici un suflet de creştin care a hulit, care a tăgăduit, care a defăimat şi a lovit în această lucrare, care a lovit în voi, cei ce aţi fost purtători de Dumnezeu, care a folosit viclenie şi minciună şi facere de rău, nici unul din cei care au hulit cu limba lor acest aşezământ sfânt nu vor putea trece ca să intre în aceste hotare. Domnul are pregătit pentru fiecare iertare şi bucurie, dar acest pământ care va fi pecetluit în curând la vedere, nu va fi călcat de cei ce n-au fost statornici împlinirilor care au fost vestite până acum. Şi să ştiţi că se vor căi şi vor plânge, şi să ştiţi că mulţi din ei vor muri de durere, căci va fi durere cu duhul, şi va fi mai grea de dus şi de purtat, şi aceea va fi lor ispăşire de păcatul hulei şi de lovire în Dumnezeu.

Păstorii mei, iată, şi vouă vă spun, să nu vă lăsaţi înmuiaţi de inimile care vor alerga şi se vor bate de pământ, căci acest munte ceresc nu va fi să fie călcat de hulitori. O, nu vă strângeţi cu inima! Mă uit în inima voastră şi văd strângere de inimă, că şi voi aţi dat durere peste aceşti copii, dar altfel este aceasta, că nu de la voi a fost pornit acest cui dureros. Era bine dacă aţi fi folosit înţelepciunea cea din cer mereu, şi legea cea din cartea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu are multe judecăţi şi vede inima şi vede duhul şi vede credinţa şi durerea, şi sunt eu, mămică, alături de Domnul, şi Domnul vede de lângă mine că sunteţi legaţi de acest izvor şi că sunteţi cu acest izvor până în sfârşit. Să nu vă lăsaţi spre durere că n-aţi lucrat la această lucrătură, căci aceasta a însemnat dreptatea lui Dumnezeu, Care a voit să vă înnoiască inimile întru smerenie şi umilinţă pentru tot ce vă apasă pe voi. Eu văd că vă apasă, şi de aceea aşa am zis să nu mai rămână nimic din trecutul care a durut pe Dumnezeu, şi să vă fie vouă ispăşire veşnică, şi apoi inimă uşoară şi albă şi plină de bucuria care vine în curând. Copiii mei de aici lucrează zi şi noapte şi se zbat să nu întârzie pe Dumnezeu. Şi dacă-i văd aşa, stau mereu între ei cu tot cerul, şi lucrăm cu putere cerească, şi nu se putea crede îndeajuns atunci când am fost cu voi toţi (Notă:  Întrucât acest pasaj este adresat în mod aparte “păstorilor”, ar urma ca prin aceste cuvinte cei doi păstori să fie legitimaţi ca fiind aceia care au girat “aşezarea pietrei de început”, ceea ce i-ar fi pus în umbră pe liderii pucioşi; din acest motiv, în ediţia a doua a cărţii, liderii pucioşi au introdus cuvântul toţi, ca nu cunva să se înţelegă greşit de cineva, cum că tocmai ei ar fi lipsit de la această importantă ceremonie) şi am aşezat piatra cea de început şi am spus că vom fi gata în curând. Iată, mai este un pic de lucru şi vom sfârşi, şi vom pecetlui această lucrătură de piatră, această cetate coborâtă din cer, căci din cer este pogorâtă. Este prin cuvânt coborâtăc şi Cuvântul s-a întrupat, şi este din cer cetatea aceasta şi se numeşte cetate a Noului Ierusalim, şi de la ea va răsări cetatea cea întreagă şi va fi Ierusalim ceresc pe pământul României.

Iată, prin această lucrătură vom fi şi vom ieşi înaintea unsului Domnului, şi Domnul va fi cu el, şi va fi peste România. Avem acum de pus un semn la intrarea acestei cetăţi, şi va trebui să facem cale bună ca să aducă Domnul acest semn şi să fie aşezat în faţa acestei cetăţi.

Vorbesc cu tine, păstorule Daniel, şi te voi povăţui ce trebuie să faci tu. Mai întâi îţi dau putere de Duh Sfânt pentru ceea ce vei avea de împlinit, căci Duhul Sfânt va fi şi va lucra, şi vom împlini voia lui Dumnezeu. Voi veni şi eu şi vom pecetlui cu cuvântul cel din cer lucrul tău, şi cuvântul se va face faptă şi vom fi împlinitori. Copiii mei de aici nu mai au timp, mămică. Au de lucru zi şi noapte şi n-au mai venit spre voi.

Iată, am venit şi am stat în sfat cu voi, şi vă dau duh de înţelepciune şi de blândeţe şi de dreaptă socoteală în ceea ce lucraţi voi peste poporul creştin, iar când vom fi gata cu acest aşezământ ceresc, va fi să lucraţi cu multă socoteală cu creştinul, căci va începe să învieze în ei o inimă nouă, născută din umilinţă şi din căinţă şi din lacrimi. Fiţi precauţi, căci Domnul va fi cu milă pentru toţi cei ce se vor umili, dar în aceste hotare nu vor putea avea intrare, că ştiţi ce scrie la temelia acestei pietre; şi la această piatră, eu sunt temelie. Copiii mei vor sta cum trebuie la porţi. La fel şi voi să fiţi; să fiţi în Duhul lui Dumnezeu şi nu al omului, căci acest loc va trebui să fie cu mare putere, şi numai aşa va fi. Voi slobozi semne mari, şi va lucra aici focul Duhului Sfânt, şi în cetatea aceasta nu va intra nimeni din cei ce au lovit în Duhul Sfânt, ci numai cei ce sunt scrişi în această carte. Aici va fi locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul, şi va fi după cuvântul lui David proorocul, care a vestit de la Dumnezeu pe cei ce vor locui în muntele Domnului din vremea gloriei cereşti, şi va locui cel ce n-a lucrat viclenie şi răutate asupra aproapelui său. N-a crezut acest popor că aşa va fi, şi iată, aşa este.

Aici va fi locul liniştii, locul păcii, şi va fi orânduială cerească, şi va ieşi de aici Cuvântul învierii peste mulţimile care vor veni şi se vor închina lui Dumnezeu Cuvântul, şi vor şti că eu am fost şi am iubit acest aşezământ viu.

În curând vom serba aici ziua cea de praznic ceresc, şi va rămâne aceasta zi de mărturie veşnică. Şi se va aşeza apoi cunună de mărgăritare cereşti în jurul acestei lucrături, şi acelea vor lumina peste mulţimi, şi acelea se vor adăpa din acest izvor, şi va fi mângâiere peste Ierusalim.

Am venit cu pacea mea spre voi. Am venit cu mângâierea şi cu putere din cer. Lucraţi cu aceste unelte peste inimile plecate spre Dumnezeul acestei lucrări, căci prin această lucrare Dumnezeul Cel adevărat a fost întru lărgime în zilele acestea, şi a poruncit, şi cuvântul Său s-a făcut faptă, aşa cum faptă s-a făcut cuvântul cel rostit de Dumnezeu peste Noe, care a crezut şi a lucrat corabia salvării spiţei lui Dumnezeu.

Mare zarvă clocoteşte în jurul acestei înălţimi cereşti, dar în curând zarva nu se va mai auzi, şi va fi linişte în jur, şi va fi durere în jur, şi apoi va fi curat în jur.

Pace vouă, iubiţii mei păstori! Pace, şi duh de iubire şi de pace şi de dreptate să curgă prin voi către cei ce vor sta plecaţi lui Dumnezeu! Pace şi sfială sfântă să căutaţi să puneţi peste inima acestui popor!

Fiţi cu mâinile curate. Fiţi mereu cu mâinile curate şi fiţi cu inimile, măi mămică. Aceasta este taina cea ascunsă, care se va vedea în vremea care vine peste un picuţ de vreme, şi va fi umilinţă întru curăţenia duhului, cu Duhul Cel Sfânt, Care Se va coborî spre curăţirea şi iertarea făpturii lui Dumnezeu. Fiţi credincioşi până la sfârşit, căci Dumnezeu este credincios făgăduinţelor Sale, şi va fi mare învierea cea care vine de la Dumnezeu. Amin, amin, amin.  

(1/14 octombrie 1991)

1271.+13. Ediţia 1995:

“… Aceasta este judecata despre care scrie în Scripturi…

… Aici la voi va fi împărăţia celor din cer care au crezut şi au plecat la cer întru nădejdea celor făgăduite prin acest izvor de Cuvânt ceresc. Iată, aceasta este misiunea la care voi lucraţi şi de aceea se numeşte aici Biserică a neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Cei care sunt acum din cer aici la voi, aceia sunt neadormiţi aici, căci veghează şi lucrează din cer şi iată plata neprihănirii lor. Şi dacă ei au mai avut de şters câte ceva din viaţa lor, de aceea v-am aşezat Eu (Notă:  Acest “Eu” vrea să inducă în cititori impresia că Dumnezeu este cel care le vorbeşte. La următoarea ediţie, liderii pucioşi au fost mai precauţi, acceptând că nu pot fi prea incisivi cu înşelăciunile. De aceea au revenit la ortografia autentică, cea care desemnează ca autor al “Cuvântului” pe “duhul Verginicăi”, şi nu pe “Dumnezeul pucioşilor”)  să luaţi şi să cercetaţi pe fiecare şi să spălaţi bine veşmântul fiecăruia. Căci am spus să faceţi jertfă de rugăciune şi de tămâie şi cuvânt de dezlegare să rostiţi pentru tot sufletul care s-a născut, ca să fie dezlegată în cer făptura lui Dumnezeu. Aceasta este judecata despre care scrie în Scripturi şi de aceea, a trebuit să ia trup această Biserică din cer coborâtă prin cuvânt, ca să facă Domnul judecata păcatelor şi să fie dezlegată prin cuvânt făptura lui Dumnezeu. Am aşezat prin voi Biserică curată,Biserică vie, Biserică prin cuvânt aşezată şi dacă este de la cer aşezată, cerul cunoaşte cele ce vin de aici şi face cerul după cuvântul cel rostit aici. Iată, aceasta este aşezare cerească, dar greu de crezut este această minune dumnezeiască, greu de crezut pentru cei ce nu ştiu cum să creadă în Dumnezeu, pentru cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu prin faptele lor şi prin trăirea lor…

… Aş voi să fiţi mari cu înţelesul cel din cer, că misiune ca a voastră nu a mai fost până acum în Israel. Cei care au ajuns mai dinainte întru cele cereşti, aceştia văd acum cum vine această taină… “(27 octombrie 1991)

 

1271.+13. Ediţia 2006:

“Sărbătoarea cuvioasei Parascheva

[…] Aici la voi va fi împărăţia celor din cer care au crezut şi au plecat la cer întru nădejdea celor făgăduite prin acest izvor de cuvânt ceresc. Aceasta este misiunea la care voi lucraţi, şi de aceea se numeşte aici biserică a neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Cei care sunt acum din cer aici la voi, aceia sunt neadormiţi aici, căci veghează şi lucrează din cer, şi iată plata neprihănirii lor! Şi dacă ei au mai avut de şters câte ceva din viaţa lor, de aceea v-am aşezat eu să luaţi şi să cercetaţi pe fiecare şi să spălaţi bine veşmântul fiecăruia, căci am spus să faceţi jertfă de rugăciune şi de tămâie, şi cuvânt de dezlegare să rostiţi pentru tot sufletul care s-a născut, ca să fie dezlegată în cer făptura lui Dumnezeu. Aceasta este judecata despre care scrie în Scripturi, şi de aceea a trebuit să ia trup această biserică din cer coborâtă prin cuvânt, ca să facă Domnul judecata păcatelor şi să fie dezlegată prin cuvânt făptura lui Dumnezeu.

Am aşezat prin voi biserică  curată, biserică vie, biserică (Notă:  Modificarea sistematică a majusculei B pentru cuvântul “biserică” trebuie să aibă şi ea o explicaţie. Dacă în anul 1995 liderii pucioşi încă mai promovau ideea că biserica lor este o Biserică ortodoxă autocefală, deci implicit şi o instituţie – lucru aberant, îndată ce această “Biserică” nu era recunoscută de nici o altă Biserică ortodoxă de pe pământ – prin anii 2006 ei deja cochetau cu ideea că biserica lor este doar o “biserică locală” asemenea oricărei alte biserici ortodoxe din subordinea B.O.R, deci nu se mai punea problema instituţionalizării. Desigur că ei nu-şi puneau nici problema subordonării faţă de B.O.R., dar asta e altă poveste. Schimbarea de mentalitate venea după ce au făcut singuri constatarea inevitabilă că “Biserica” lor nu numai că nu e recunoscută de nimeni, dar nu are nici episcop, nici Sinod, nici rânduială, iar ideologia lor  era o învălmăşală de “porunci” noi, care adesea se contraziceau unele pe altele. Liderii pucioşi au găsit cu cale că e mai înţelept să se replieze, să renunţe la fanfaronadă şi să mimeze o aliniere la matca strămoşească. Asta şi explică de ce “Biserica” lor instituţională din anul 1995 devine “biserică” locală în anul 2006.)prin cuvânt aşezată, şi dacă este de la cer aşezată, cerul cunoaşte cele ce vin de aici, şi face cerul după cuvântul cel rostit aici. Iată, aceasta este aşezare cerească, dar greu de crezut este această minune dumnezeiască, greu de crezut pentru cei ce nu ştiu cum să creadă în Dumnezeu, pentru cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu prin faptele lor şi prin trăirea lor.

Aş voi să pricepeţi şi voi, cu toţii, această stare cerească, coborâtă la voi spre lucru cu cerul. Am mai spus, mămică, şi iarăşi vă spun: (Notă:  Acest pasaj a fost scos intenţionat în ediţia întâi a cărţii, din acelaşi motiv: exprimarea populară “mămică” dezvăluie că autorul textului nu era Dumnezeu, ci “duhul Verginicăi – mămica Gigi” )  aş voi să fiţi mari cu înţelesul cel din cer, că misiune ca a voastră nu a mai fost până acum în Israel. Cei care au ajuns mai dinainte întru cele cereşti, aceştia văd acum cum vine această taină, dar e vremea să înţelegeţi şi voi, dar cu toţii, nu numai unii din voi. […]

 (14/27 octombrie 1991)

1271.+14. Ediţia 1995:

“… Să fie praznic ceresc ziua înălţării pe acest munte sfânt a crucii celei de înviere…

… Binecuvântat să fie şi înconjurat şi slăvit de toată oastea cerească să fie semnul Fiului Omului care s-a arătat pe cer în mijlocul acestui aşezământ ceresc, iar după acest semn, se va arăta slava Domnului şi multe noroade vor curge şi vor veni să vadă această slavă cerească. Să fie zi de mărturie veşnică această zi, să fie praznic ceresc ziua înălţării pe acest munte sfânt a crucii celei de înviere şi de lumină aducătoare de la Domnul Iisus Hristos, care se va arăta aşa cum este scris în Scripturi… Iată se împlinesc toate cele ce au fost scrise în sulul acestei lucrări cereşti, dar acest sul este pecetluit de Dumnezeu şi va desface Mielul lui Dumnezeu peceţile acestui sul ceresc care este pe masa Sfintei Treimi, căci vine vremea cercetării… Iată veste cerească. Scrie-ţi zi sfântă şi praznic ceresc în dreptul zilei înălţării semnului crucii Domnului Iisus Hristos pe această înălţime lucrată de voi, căci voi sunteţi mâna Sfintei Treimi care este în lucru. Şi să se prăznuiască sărbătoarea de sobor a mai marilor cetelor cereşti lângă această zi de sărbătoare. Să se aducă jertfă de slujire şi de tămâie cerească în ziua de sobor a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi odată cu ea să se facă sărbătoarea slăvitei şi de lumină făcătoare cruce, care stă ca semn ceresc pe această înălţime, semn înaintemergător a slavei care vine de la Dumnezeu. Fiţi bine aşezaţi cu Dumnezeu, copiii Mei, căci vine curăţire peste pământ şi se va vedea minune de la Domnul în mijlocul acestor hotare…

… Se coboară de la Dumnezeu mare orânduială peste acest aşezământ ceresc…

… Să fie zi de sfinţire şi de pecetluire şi de săvârşire a poruncii lui Dumnezeu şi să fie această zi în ziua serbării de către voi a adormirii trupului meu, ziua când am luat misiune cerească lângă Dumnezeu. Să se serbeze în ziua aceasta de praznic ceresc, ziua celui întâi între apostoli, ziua apostolului Andrei cel întâi chemat care a botezat pe România cu botezul de la Domnul Iisus Hristos aşezat, căci apostolul Andrei a venit de la Domnul şi a botezat pe România când ea era abia născută între neamurile de pe pământ… O, voi nu vă daţi seama ce orânduială va fi să se aşeze peste acest pământ ceresc, căci Domnul va fi şi va intra şi va ieşi cu lucrul Său de aici şi va răsări înviere din acest izvor de piatră vie şi făcătoare de înviere. Este scrisă această slavă, este scrisă în Scripturi şi iată, se împlinesc aceste Scripturi. Se coboară de la Dumnezeu mare orânduială peste acest aşezământ ceresc…

… Va fi numai cer aici şi va fi locul Domnului…

… Acest pământ va fi în curând pecetluit de Domnul şi va sta şi va intra în el cel cu mâinile curate, cel cu faptele curate, cel cu ochiul curat, cel cu limba curată şi păcatul nu va fi să se cuibărească înăuntru. Limba mincinoasă va fi vădită pe faţă. Fapta cea ascunsă va fi descoperită şi scoasă la mijloc, iar călcarea aşezărilor va da deoparte pe cel călcător al celor aşezate din cer în acest aşezământ ceresc şi iată, aşa va fi şi va fi numai cer aici şi va locui Domnul aici. Aici nu va fi nimic după altă voie, ci numai cum aşează Domnul, iar cei neascultători vor fi deosebiţi de acest aşezământ şi va fi duhul ascultării în acest munte ceresc. Este pilda rămasă dintru început pentru pedeapsa neascultării şi a călcării orânduielilor cereşti. Domnul nu avea pe nimeni decât pe Adam şi pe Eva în grădina raiului, dar pentru neascultare, Domnul nu a pus milă…

…  Staţi bine la porţile acestei taine cereşti, staţi şi nu descurajaţi, că vă vor veni în ajutor minunile de la Dumnezeu şi acelea vor despărţi întunericul din mijlocul luminii şi neorânduiala din mijlocul orânduielii. Şi iarăşi vă spun, nu căutaţi la faţa omului, că Domnul intră înăuntrul omului şi se uită la cele ce nu se văd…  (17 noiembrie 1991)

1271.+14. Ediţia 2006:

“Ziua înălţării sfintei Cruci pe biserica Noul Ierusalim

Sfânta Virginia anunţă praznicul ceresc al înălţării crucii de înviere peste biserică

Pace şi bună orânduială peste acest aşezământ ceresc, căci cuvântul s-a coborât din cer şi s-a făcut faptă, şi iată, de aceea este ceresc acest aşezământ.

Pace şi bună orânduială, copiii mei, căci aşa va trebui să fie în acest aşezământ sfânt, căci duhul ascultării va fi să-şi aibă cel dintâi loc în acest aşezământ, şi Domnul va birui cu duhul ascultării în mijlocul acestor hotare, şi de la duhul ascultării va fi şi orânduială şi atenţie şi supunere, şi va fi ca în cer aici. Toate locurile cele sfinte care vor fi aşezate în România vor fi cu orânduială cerească şi cu ascultare şi cu aşezare, dar ca orânduiala care va birui aici, nu va fi nicăieri, căci va fi orânduială în inimi mai întâi, şi de acolo se va începe cu toată orânduiala cerească, şi va fi aici munte de Sion ceresc, în care va locui cuvântul lui Dumnezeu şi va domni peste pământ, şi se va face pământ nou din loc în loc de la acest început nou, căci se va pune orânduială ca în cer aici. În curând voi veni cu aşezările care vor trebui ţinute în aceste hotare, căci este scris în Scripturi cum va fi în locaşul cel sfânt al Domnului.

Binecuvântat şi înconjurat şi slăvit de toată oastea cerească să fie semnul Fiului Omului, care s-a arătat pe cer în mijlocul acestui aşezământ ceresc, iar după acest semn se va arăta slava Domnului, şi multe noroade vor curge şi vor veni să vadă această slavă cerească.

Să fie zi de mărturie veşnică această zi. Să fie praznic ceresc ziua înălţării pe acest munte sfânt a crucii cea de înviere şi de lumină aducătoare de la Domnul Iisus Hristos, Care Se va arăta, aşa cum este scris în Scripturi. Iată, măi copii, Scriptură împlinită, mămică. Se împlinesc toate cele ce au fost scrise în sulul acestei lucrări cereşti, dar acest sul este pecetluit de Dumnezeu, şi va desface Mielul lui Dumnezeu peceţile acestui sul ceresc, care este pe masa Sfintei Treimi, căci vine vremea cercetării, iubiţii mei. România este ţara Noului Ierusalim, şi iată vremea cercetării ei, şi Domnul va veni şi va desface izvoarele ei, căci este taină cerească acest pământ sfânt.

Iată veste cerească: scrieţi zi sfântă şi praznic ceresc în dreptul zilei înălţării semnului crucii Domnului Iisus Hristos pe această înălţime lucrată de voi, căci voi sunteţi mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru, şi să se prăznuiască sărbătoarea de sobor a mai-marilor cetelor cereşti lângă această zi de sărbătoare. Să se aducă jertfă de slujire şi de tămâie cerească în ziua de sobor a sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, şi odată cu ea să se facă sărbătoarea slăvitei şi de lumină făcătoarei cruci care stă ca semn ceresc pe această înălţime, semn înaintemergător al slavei care vine de la Dumnezeu. Fiţi bine aşezaţi cu Dumnezeu, copiii mei, căci vine curăţire peste pământ, şi se va vedea minune de la Domnul în mijlocul acestor hotare.

Mama Gigi rosteşte cuvânt ceresc, şi iată acest cuvânt: să fie zi de sfinţire şi de pecetluire şi de săvârşire a poruncii lui Dumnezeu, şi să fie această zi în ziua serbării de către voi a adormirii trupului meu, ziua când am luat misiune cerească lângă Dumnezeu. Să se serbeze în ziua aceasta de praznic ceresc ziua celui întâi între apostoli, ziua apostolului Andrei, cel întâi chemat, care a botezat pe România cu botezul de la Domnul Iisus Hristos aşezat, căci apostolul Andrei a venit de la Domnul şi a botezat pe România când ea era abia născută între neamurile de pe pământ. Sfântul apostol Andrei a fost ucenic credincios botezătorului Ioan, şi s-a dus apoi şi a urmat pe Domnul, şi a fost cel dintâi ucenic al Domnului Iisus Hristos. Şi iată, România este botezată de Andrei, cel întâi chemat, şi este întâia chemată între popoare, şi România a fost oropsită şi călcată de ura cea păgânească şi de întunericul cel care a acoperit popoarele, dar ea a răbdat pînă în sfârşit, şi iată, nimeni nu poate lua cununa ei, şi cea care a fost cea din urmă, iată, este cea dintâi. Apostolul Andrei, cel întâi chemat de Domnul, este acum cu mine şi este cu misiunea mea şi lucrează peste acest aşezământ ceresc, peste acest semn care este pus de Dumnezeu peste România.

O, voi nu vă daţi seama ce orânduială va fi să se aşeze peste acest pământ ceresc, căci Domnul va fi şi va intra şi va ieşi cu lucrul Său de aici, şi va răsări înviere din acest izvor de piatră vie şi făcătoare de înviere. Este scrisă această slavă, este scrisă în Scripturi, şi iată, se împlinesc aceste Scripturi. Deschideţi ochii bine, măi copii, că se coboară de la Dumnezeu mare orânduială peste acest aşezământ ceresc. Dar acest pământ va fi în curând pecetluit de Domnul, şi va sta şi va intra în el cel cu mâinile curate, cel cu faptele curate, cel cu ochiul curat, cel cu limba curată, şi păcatul nu va fi să se cuibărească înăuntru. Limba mincinoasă va fi vădită pe faţă. Fapta cea ascunsă va fi descoperită şi scoasă la mijloc, iar călcarea aşezărilor va da deoparte pe cel călcător al celor aşezate din cer în acest aşezământ ceresc, şi iată, aşa va fi, şi va fi numai cer aici, şi va locui Domnul aici. Aici nu va fi nimic după altă voie, ci numai cum aşează Domnul, iar cei neascultători vor fi deosebiţi de acest aşezământ, şi va fi duhul ascultării în acest munte ceresc. Este pilda rămasă dintru început pentru pedeapsa neascultării şi a călcării orânduielilor cereşti. Domnul nu avea pe nimeni decât pe Adam şi pe Eva în grădina raiului, dar pentru neascultare Domnul nu a pus milă. Iar când Cain a săvârşit păcat ascuns crezând că Domnul nu va şti, a fost vădit acela şi a fost blestemat de Domnul. (Notă: Inexact: Nu de Domnul a fost blestemat Cain, ci de pământul care a fost întinat de uciderea săvârşită de Cain. Dimpotrivă, Dumnezeu a pus semn pe Cain, ca să nu fie pedepsit peste măsură:

        Facerea, Cap.4: 10     Şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.

        11    Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.

        12    Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ".

        13    Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decât aş putea-o purta.

        14    De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide".

        15    Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi". Şi a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.)

Copiii mei, veghetorii mei, lucrătorii mei, copii ai duhului meu, staţi bine la porţile acestei taine cereşti, staţi şi nu descurajaţi, că vă vor veni în ajutor minunile de la Dumnezeu, şi acelea vor despărţi întunericul, din mijlocul luminii, şi neorânduiala, din mijlocul orânduielii. Şi iarăşi vă spun: nu căutaţi la faţa omului, că Domnul intră înăuntrul omului şi Se uită la cele ce nu se văd. Nu faceţi decât ceea ce vine de la Dumnezeu să faceţi, dar nici cei ce vor voi să intre şi să iasă din acest aşezământ să nu facă de la ei, căci vor fi ruşinaţi de Domnul dacă vor face aşa. […]  (4/17 noiembrie 1991)

1271.+15. Ediţia 1995:

“… Binecuvântată să fie ridicarea porţii Domnului …

… Nu au de unde să ştie mai marii care stau pe scaunul legii Domnului, nu au cum să ştie ce este această piatră, nu au cum să înţeleagă taina ei, căci această piatră este Iisus Hristos care vine aşa cum este scris în prooroci şi iată, piatra aceasta va fi pusă de Sfânta Treime, va fi pusă în vârful unghiului şi va vorbi mulţimilor această piatră fiindcă aşa este scris despre cei ce stau în locurile dintâi: este scris că dacă aceia vor tăcea, vor vorbi pietrele şi îşi va face Domnul fii din pietrele cele neluate în seamă de ziditori… 

…Binecuvântată să fie ridicarea porţii Domnului, ca să fie ridicată de la locul de unde este şi să fie adusă şi să fie aşezată înaintea Domnului şi va fi poarta care va sta în faţa Sfintei Sfintelor şi nici un vrăjmaş nu va mai putea lucra în jurul acestor hotare.       (1 decembrie 1991)

1271.+15. Ediţia 2006:

“Cuvântul sfintei Virginia peste soborul de la ieslea

cuvântului

 Înscrierea pietrei de mărturie a Noului Ierusalim

 Nu au de unde să ştie mai-marii care stau pe scaunul legii Domnului, nu au cum să ştie ei ce este această piatră, nu au cum să înţeleagă taina ei, căci această piatră este Iisus Hristos, Care vine, aşa cum este scris în prooroci, şi iată, piatra aceasta va fi pusă de Sfânta Treime  în vârful unghiului, şi va vorbi mulţimilor această piatră, fiindcă este scris despre cei ce stau în locurile dintâi:  «Dacă aceia vor tăcea, vor vorbi pietrele, şi Îşi va face Domnul fii din pietrele cele neluate în seamă de ziditori». 

Binecuvântată să fie ridicarea porţii Domnului  de la locul de unde este, şi să fie adusă şi să fie aşezată înaintea Domnului, şi va fi poarta care va sta în faţa Sfintei Sfintelor, şi nici un vrăjmaş nu va mai putea lucra în jurul acestor hotare. Amin, amin, amin. “       (18 noiembrie/1 decembrie 1991)

1271.+16. Ediţia 1995:

“Cuvântul lui Dumnezeu la Târnosirea Bisericii

…Pace vouă, pace şi Paşti Nou să fie această zi…

[…] Iată, se împlineşte sub ochii voştri Scriptura care zice: “Luaţi şi mâncaţi, acesta este Trupul şi Sângele Meu, al Legământului cel Nou, căci de acum nu-l voi mai bea cu voi până ce nu-L vom bea nou întru împărăţia Tatălui Meu. Aşa am spus în cea din urmă cină când am stat la masa Paştelui mai înainte de cele ce aveau să Mă ridice spre gloria învierii, spre începătura învierii făpturii lui Dumnezeu. […] Astăzi se veselesc cele cereşti şi se bucură întru cele aşezate pe pământ, căci iată, Domnul a făcut biruinţă cu mâna Sa cea tare şi cortul lui Dumnezeu Cuvântul este între oameni şi neamurile vor umbla şi vor fi călăuzite de această lumină cerească.   […] Astăzi cerul se bucură şi cântă aici, cântă îngerii cu voi, iubiţii Mei, cântă cântarea cerului: Slavă Sfintei Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoare Treimi celei nedespărţite din veci şi până peste toţi vecii.  […]  aceasta este Lucrarea Duhului Sfânt care va acoperi cerul şi pământul şi va fi Ierusalim Nou şi va fi cer şi pământ nou lucrat de la acest început, căci cele scrise nu se pot desfiinţa, şi se vor împlini. […]

…Şi să fie întreit binecuvântat îngerul Bisericii

Mele care pecetluieşte astăzi acest aşternut dum-

nezeiesc…

[…] Pace şi Paşti Nou de acum şi peste toţi vecii, căci voi aţi biruit prin Sângele Mielului lui Dumnezeu. Pace şi Ierusalim Nou să înceapă de la voi peste pământ. Bucuraţi-vă că iată Domnul binevoieşte întru acest aşezământ rostit şi lucrat la porunca dumnezeiască şi se va cunoaşte până la toate marginile această mântuire.[…]

…Binecuvântată să fie lucrarea prin care

Dumnezeu a trâmbiţat pe pământ spre arătarea

Slavei Sale…

[…] Duhul Treimii Dumnezeieşti să rămână peste acest aşezământ sfânt, şi va fi odihna lui Dumnezeu acest Cort dumnezeiesc, amin.” (12 decembrie 1991)

1271.+16. Ediţia 2006:

“Cuvântul lui Dumnezeu în ziua târnosirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

[…] Iată, se împlineşte sub ochii voştri Scriptura care zice: «Luaţi şi mâncaţi, acesta este Trupul şi Sângele Meu, al legământului cel nou, căci de acum nu-l voi mai bea cu voi până ce nu-l vom bea nou întru împărăţia Tatălui Meu». Aşa am spus în seara cinei când am stat la masa Paştelui, mai înainte de cele ce aveau să Mă ridice spre gloria învierii, spre începătura învierii făpturii lui Dumnezeu. […] Astăzi se veselesc cele cereşti şi se bucură întru cele aşezate pe pământ, căci Domnul a făcut biruinţă cu mâna Sa cea tare, şi cortul lui Dumnezeu Cuvântul este între oameni, şi neamurile vor umbla şi vor fi călăuzite de această lumină cerească. […] Astăzi cerul se bucură şi cântă aici. Cântă ântă îngerii cu voi, iubiţii Mei, cântă cântarea cerului: „Slavă Sfintei, Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, acum şi până peste toţi vecii!“.  […] Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, care va acoperi cerul şi pământul, şi va fi Ierusalim nou şi va fi cer nou şi pământ nou, lucrat de la acest început, căci cele scrise nu se pot desfiinţa, şi se vor împlini.

[…] Pace şi Paşti nou, de acum şi până peste toţi vecii, căci voi aţi biruit prin Sângele Mielului lui Dumnezeu! Pace şi Ierusalim nou să înceapă de la voi peste pământ! Bucuraţi-vă, că iată, Domnul binevoieşte întru acest aşezământ rostit şi lucrat la porunca dumnezeiască, şi se va cunoaşte până la toate marginile această mântuire.[…] Duhul Treimii Dumnezeieşti să rămână peste acest aşezământ sfânt, şi va fi odihna lui Dumnezeu acest cort dumnezeiesc. Amin, amin, amin. “(29 noiembrie/ 12 decembrie 1991)

1271.+17. Ediţia 1995:

“Legile interioare ale aşezământului

[…]– Să se respecte porunca pentru a nu trece banul în Sfânta Sfintelor,  căci Domnul nu are nimic legat cu cezarul. Cezarul este cezarul, iar Domnul este Domnul. Cezarul să fie cu ale sale întru ale sale, iar Domnul să fie cu ale Sale în locaşul Său.” (15 decembrie 1991)

1271.+17. Ediţia 2006:

“Cuvântul Sfintei Virginia pentru aşezarea legilor noului

aşezământ

Vremea trâmbiţei Domnului şi slava poporului ei

[…]– Să se respecte porunca pentru a nu trece banul în Sfânta Sfintelor,  căci Domnul nu are nimic legat cu cezarul. Cezarul este cezarul, iar Domnul este Domnul, şi nu este nimic între Domnul şi cezarul. Cezarul să fie cu ale sale, iar Domnul să fie cu ale Sale, cu cele cereşti în locaşul Său cel coborât în vremea aceasta.” (2 / 15 decembrie 1991)

Consemnăm aici modificări masive, în sensul eliminării sau introducerii de porţiuni de text, faţă de acelaşi pasaj din ediţia întâi a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”. Desigur că nici celelalte modificări semnalate până acum nu sunt deloc de neglijat, deoarece ne aflăm şi în acele cazuri tot în faţa fraudării prin cosmetizare forţată a ceea ce se consideră a fi “scrierile sacre pucioase”. Dar aici ne confruntăm cu o  situaţie specială: textele de faţă reprezintă nişte “porunci noi”, respectiv  nişte “legi noi”. În acest caz, consemnarea lor ar fi trebuit să fie făcută cu maxim de responsabilitate, întrucât de împlinirea acestor porunci poate atârna conduita şi implicit existenţa (corectă sau greşită) a unor oameni.  A adăuga din belşug la textul original noi aserţiuni presupune că ediţia întâi a cărţii a fost făcută cu o superficialitate condamnabilă şi de aceea a trebuit, cu orice risc, să fie pusă la punct. A scoate din ediţia întâi porţiuni de text este însă un demers şi mai grav, deoarece presupune o intervenţie corectivă a omului asupra  “vorbirii Domnului”, ceea ce e inacceptabil. Ceea ce este de remarcat e faptul că fenomenul nu e singular. Vom vedea îndată şi alte “porunci” cosmetizate din greu, ceea ce ne duce automat la concluzia că intervenţiile pe text în acest paragraf  important al cărţii au fost făcute premeditat, ca să “îmbunătăţească” versiunea întâi a “vorbirii Domnului”.

1271.+18. Ediţia 1995:

“–  Creştinii care vor veni să fie la slujbele cereşti care se vor serba în acest cort sfânt, să vină în dimineaţa sărbătorii şi să se întoarcă întru ale sale, spre sfârşitul zilei de serbare, căci în acest aşezământ trebuie mare ordine cerească şi pace desăvârşită şi nimic din cele de afară să nu umbrească pacea din aceste hotare. Nimeni, cu nici o tulburare să nu umbrească, să nu apese duhul şi pacea acestui aşezământ.[…]” (15 decembrie 1991)

1271.+18. Ediţia 2006:

“–  Creştinii care vor veni să fie la slujbele cereşti care se vor serba în acest cort sfânt, să vină în dimineaţa sărbătorii şi să se întoarcă întru ale lor, spre sfârşitul zilei de serbare, căci în acest aşezământ trebuie mare ordine cerească şi pace desăvârşită, şi nimic din cele de afară să nu umbrească pacea din aceste hotare, să nu apese duhul şi pacea acestui aşezământ.” (2 / 15 decembrie 1991)

Deşi este evident că la vremea aceea se preconizau slujbe în biserică la care să participe creştini şi din afara “mănăstirii”, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Liderii pucioşi au instituit imediat o blocadă totală, o “cortină de fier “ nevăzută dar deosebit de etanşă, ermetizând complet locaşul de cult faţă de “cei din afară”. De altfel, această poruncă este mai degrabă un aranjament menit să-i absolve pe ei de orice obligaţii privind cazarea oaspeţilor, deoarece liderii pucioşi nu vedeau cu ochi buni amestecul “şfinţilor” cu cei din afara zidurilor mănăstirii. “Pacea aşezământului” era aşadar mai degrabă “pacea lor” iar “ordinea cerească” era “cuvântul de ordine” extrem de restrictiv, conceput de lideri ca să nu aibă prea mare bătaie de cap cu “outsiderii”.

1271.+19. Ediţia 1995:

“ – Să fie sfială sfântă şi ascultare pentru cele aşezate peste acest cort sfânt, iar uşile vor fi închise şi deschise după rânduiala celor ce sunt aşezaţi de veghe peste această iesle. “(15 decembrie 1991)

1271.+19. Ediţia 2006:

“ – Să fie sfială sfântă şi ascultare pentru cele aşezate peste acest cort sfânt, căci cei stătători aici, au de dat răspuns în faţa acestui tron pentru ţinerea legilor cele sfinte, cele cereşti, care sunt aşezate peste acest aşezământ. Iar uşile vor fi închise şi deschise după rânduiala celor ce au de stat de veghe peste această iesle. “ (2/15 decembrie 1991)

Liderii pucioşi au avut impresia că nu se scoate destul în evidenţă şi nu se pune suficient în valoare rolul lor de stăpâni absoluţi peste destinele “mănăstirii” de la Pucioasa. În spatele noilor “legi şfinte, cereşti” ei şi-au construit o responsabilitate imaginară, care le dădea dreptul să ceară ascultare necondiţionată din partea supuşilor şi le permitea deplinul control asupra a tot ce mişcă pe “domeniile şfinte ale Pucioasei”.

1271.+20. Ediţia 1995:

“  […] Jertfă de rugăciune pentru cei adormiţi să se aducă, dar jertfă pentru cei în trup care stau în nelegiuiri, să nu intre la acest jertfelnic, căci locul pe care staţi este din cer. “ (15 decembrie 1991)

1271.+20. Ediţia 2006:

 “ […] Jertfă de rugăciune pentru cei adormiţi să se aducă, dar jertfă pentru cei în trup care stau în nelegiuiri, să nu intre la acest jertfelnic, căci locul pe care staţi este din cer, şi cerul este curat, iubiţii mei. “  (2/15 decembrie 1991)

1271.+21. Ediţia 1995:

“  […] căci ce legătură poate fi între lumină şi întuneric?

–Acest aşezământ să fie cu totul lipsit de duhul lumii, […] “ (15 decembrie 1991)

1271.+21. Ediţia 2006:

 “  […] căci ce legătură poate fi între lumină şi întuneric?

– Cei ce  vor veni la sărbătorile Domnului care vor fi şi se vor vesti de aici, aceia să fie întru duhul sfielii şi al rugăciunii, să fie întru duhul ascultării aici.

–Acest aşezământ să fie cu totul lipsit de duhul lumii, […] “ (2/15 decembrie 1991)

Consemnăm aici o poruncă nouă, care nu exista  în 1995, dar apare ca prin farmec cu 11 ani mai târziu!!! Scopul ei este limpede: îngrădirea drastică a curiozităţii lipsite de sfiiciune, a oricărei observaţii critice sau a oricărui reproş, care eventual ar putea veni din partea pelerinilor chemaţi la sărbătorile de la Pucioasa, şi supunerea lor unei ascultări depline faţă de liderii pucioşi.

1271.+22. Ediţia 1995:

“ […] Să se umple de laude, de psalmi şi de vorbiri duhovniceşti acest aşezământ de la cei ce vin să se înfăţişeze Domnului care este prin acest jertfelnic ceresc.” (15 decembrie 1991)

1271.+22. Ediţia 2006:

 “ […] Să se umple de laude, de psalmi şi de vorbiri duhovniceşti acest aşezământ de la cei ce vin să se înfăţişeze Domnului, Care este prin acest jertfelnic ceresc, iar altfel de vorbire să fie uitată câteva clipe pentru cei ce intră şi se arată Domnului. “   (2/15 decembrie 1991)

1271.+23. Ediţia 1995:

 – Să fie păstrată curăţenia lucrurilor şi a locului de aici şi ordinea cea desăvârşită întru toată aşezarea de aici.

 – Să fie mare veghe pentru lumina care va fi să ardă în toată vremea în această biserică numită cetatea Noului Ierusalim venită de la Dumnezeu, iar smirna şi tămâia şi apa cea sfinţită cu putere de cuvânt, să înmiresmeze şi să stropească în toate zilele acest aşezământ coborât din cer pe pământ.

– Să se păzească cu sfinţenie şi să nu se calce peste cele aşezate  pentru acest aşezământ ceresc, iar cine va călca fără de rânduiala cea de aici, acela va fi însemnat de Dumnezeu. Amin.

 Copiii care stau la gura acestui izvor ceresc, să ia aminte bine şi să scrie spre mărturie toate semnele cu care Dumnezeu a însemnat pe cei ce au luat în glumă cele aşezate peste această grădină, căci aceste însemnări vor vorbi şi altele se vor adăuga şi acest loc se va vesti de la Dumnezeu puterilor cereşti şi se va vesti începutul cel nou şi starea nouă care-şi va lărgi staulul ei peste cei ce vor crede şi se vor boteza întru credinţă sfântă, întru acest început nou. (Notă: Liderii pucioşi au fost tentaţi la început să-şi atribuie şi calitatea de spioni ai tuturor simpatizanţilor sectei, urmând ca să le consemneze amănunţit, în scris, toate greşelile şi abaterile de la “legile şfinte”. În felul acesta i-ar fi avut la mână pe fiecare, putând să-i controleze mai bine prin fiecare “mărturie” incriminantă. Probabil însă că, fie din neglijenţă nu şi-au mai  îndeplinit această aspiraţie, fie din comoditate au renunţat repede la ea, cert este că au renunţat şi la acest “text de lege”, care n-a mai apărut în ediţia următoare a cărţii, fiind înlocuită  –  prin  modificări masive –  cu  binecuvântări şi formule clasice de încheiere. ) “ (15 decembrie 1991)

1271.+23. Ediţia 2006:

– Să fie păstrată curăţenia lucrurilor şi a locului de aici şi ordinea cea desăvârşită, întru toată aşezarea de aici, iar ceea ce mai este de lucrat, să se lucreze cu multă ordine şi curăţenie a lucrurilor.

Şi iată cu ce se încheie astăzi legea rânduielilor care vor fi aici:

– Lumina care va fi să ardă în toată vremea în această biserică, numită cetatea Noului Ierusalim, venită de la Dumnezeu, şi smirna şi tămâia şi apa cea sfinţită cu putere de cuvânt, să înmiresmeze şi să stropească în toate zilele acest aşezământ coborât din cer prin cuvânt. Şi va fi biruinţă mare de la acest început, şi va fi lumină de la acest jertfelnic ceresc.

– Să fie duh de ascultare şi de mare orânduială. Să fie duh de pace cerească şi să fie izvor de viaţă şi de înviere peste pământ. Să se lucreze prin cuvânt pentru curăţirea fărădelegii de pe pământ, şi să se împlinească cuvântul. Amin. (Notă: această poruncă introdusă în ediţia din anul 2006 repetă aceeaşi obsesie a liderilor pucioşi de a impune o ascultare absolută a tuturor celor care vor simpatiza sau doar vor vizita Noul Ierusalim de la Pucioasa)

Iară şi iară, cu frică şi sfială sfântă să ia aminte cei ce se vor îndrepta spre acest munte, căci în toată vremea va trebui să păzească şi să păstreze peste ei cele ce stau aşezate sub această piatră, iar cei ce nu vor sta aşa cum este rânduiala de aici, aceia să nu se apropie, că mai bine le va fi lor. Şi iată poruncă puternică:

– Să se păzească cu sfinţenie şi să nu se calce peste cele aşezate  pentru acest aşezământ ceresc, iar cine va călca fără de rânduiala cea de aici, acela va fi însemnat de Dumnezeu. Amin.

Acesta este locul în care Domnul Îşi pleacă fruntea cu sfinţenie şi cu smerenie, şi aşa să fie şi cei ce vin să se închine lui Dumnezeu, Care este prin acest jertfelnic curat şi sfânt. Dumnezeu Cuvântul va ieşi din acest iatac şi va semăna fructul învierii şi al vieţii peste cei ce vor alege viaţa cea cerească.

Binecuvântată să fie această împărăţie cerească, şi să fie biruinţă prin sângele Mielului peste cei care umblă cu Mielul lui Dumnezeu, căci împărăţia este a celor ce biruiesc prin sângele Mielului lui Dumnezeu, Care, iată, ia şi deschide peceţile cereşti

Binecuvântată să fie jertfa ce este adusă pentru pomenire în cer în această zi de serbare cerească. Luaţi şi mâncaţi din jertfele cereşti şi sfinţiţi-vă, iubiţii mei, copii ai duhului meu, copii ai Duhului Sfânt, căci Tatăl cerurilor v-a ridicat pe voi spre semne şi minuni nemaiauzite în Israel.

Pace şi Ierusalim nou de aici şi până peste toţi vecii, precum în cer aşa şi peste acest început! Şi va fi Ierusalim nou, coborât de la Dumnezeu. Voi fi mereu cu voi şi voi aduce la voi toate (Notă: O promisiune a “spirtului” Verginicăi,  rămasă neonorată. Dacă la început, într-adevăr, “Spiritul profetic” al Verginicăi aducea din cer mesajele “Domnului”, prelungind oarecum “lucrarea” celei de-a 6-a “trâmbiţe apocaliptice”, destul de repede el a făcut loc unei relaţii nemijlocite dintre “proorociţa” Michaela Tărcutză şi “Dumnezeul Pucioasei” relaţie trâmbiţată acum către lumea largă de către Nicushor Nedelcu. Treptat, mesajele “Verginicăi”s-au rărit, ajungând la insignifianta cadenţă de 2-3 pe an. Deci, nu numai că nu le-a mai adus pe “toate” câte erau de adus, dar s-a retras într-un inexplicabil con de umbră, lăsând cale liberă concubinilor pucioşi Michaela şi Nicushor, spre gloria pământească. ) câte sunt de adus de la Domnul Savaot pentru împărăţia Sa cea sfântă şi curată, pe care v-a dat-o ca să vegheaţi peste ea şi să trăiţi în ea.

Pace vouă, copii ai Duhului Sfânt! Amin, amin, amin. “   (2/15 decembrie 1991)

1271.+24. Ediţia 1995:

... Dacă aş da tainele pe care le cobor aici, dacă aş da acest izvor pe mâna cărturarilor şi a fariseilor din zilele acestea, ar rosti mai grea pedeapsă ca atunci, ca pe vremea Trupului Meu, când aceştia Mă învinuise numindu-Mă stricător de lege şi hulitor de Dumnezeu. (16 ianuarie 1991)

1271.+24. Ediţia 2006: O, dacă aş da tainele pe care le cobor aici, dacă aş da acest izvor pe mâna cărturarilor şi a fariseilor din zilele acestea, ar rosti o mai grea pedeapsă ca atunci, ca pe vremea Trupului Meu, când aceştia Mă învinuiseră numindu-Mă stricător de lege şi hulitor de Dumnezeu. (3/16 ianuarie 1991)

1271.+25. Ediţia 1995:

Sunt pline bisericile de azi de trupuri; Domnul nu are lărgime, nu are împărăţie şi nu se potriveşte atăzi scriptura aceea  care spune: împărăţia lui Dumnezeu este înăuntru vostru  (16 ianuarie 1991)

1271.+25. Ediţia 2006:

Sunt pline  de trupuri bisericile de azi, dar Domnul nu are lărgime, nu are împărăţie, şi nu se potriveşte atăzi Scriptura aceea  care spune: «Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru»  (3/16 ianuarie 1991)

1271.+26. Ediţia 1995:

 ...Am venit să pun la loc vremea, aşa cum a fost ea în toate vremurile strămoşeşti şi părinteşti. Aşezarea sărbătorilor cereşti, căci din cer au fost aşezate şi nu de cineva de pe pământ, aceste sărbători ale bisericii. Această aşezare la loc, trebuie să fie lucrată în curând peste toată biserica Domnului şi iată că vom face Biserică nouă, Biserică sfântă şi  Biserică vie (3 martie 1991)

1271.+26. Ediţia 2006:

 Iată, îţi spun acum că nimeni din poporul Meu nu te-a iubit atât cât te iubesc aceştia, şi nimeni n-a lucrat credinţă în cele de sus aşa cum au lucrat ei, cu credinţă în aşezarea pe care am venit s-o pun la loc aşa cum a fost ea în toate vremurile strămoşeşti şi părinteşti, aşezarea sărbătorilor cereşti, căci din cer au fost aşezate şi nu de cineva de pe pământ, aceste sărbători ale bisericii. Această aşezare la loc, trebuie să fie în curând lucrată peste toată biserica Domnului. Şi iată, va fi biserică nouă, biserică sfântă,  biserică vie (18 februarie/3 martie 1991)

Aici modificările sunt mai ample pentru că şi miza este mai mare. Este vorba de o teorie nouă, adusă de prin Moldova de către “preotul Gherasim” şi îmbrăţişată cu entuziasm de liderii pucioşi: “calendarul cel nou trebuie rapid schimbat şi trebuie revenit la cel vechi”. Fragmentul de mai sus este extras dintr-un text intitulat “Trâmbiţarea sfintei Virginia peste preotul Gherasim”şi subtitrat “Îndemn la ascultare de cei aleşi ai Domnului pentru lucrarea mântuirii făpturii”. Deoarece era previzibilă o oarecare rezistenţă a adepţilor pucioşi la această inovaţie gherasimită, textul îi cheamă pe adepţii pucioşi la ascultare necondiţionată, sugerând în fals că şi Gherasim îi ascultă pe liderii pucioşi, care, la rândul lor, îl iubesc pe el cum nimeni altul nu l-a iubit. De de fapt era tocmai invers: liderii pucioşi ascultau involuntar de inovaţiile lui Gherasim, părându-li se că sunt bune şi că aduc şi o individualizare  binevenită pentru  “biserica” lor. Se intenţiona ca această inovaţie să fie impusă apoi întregii Biserici oficiale (BOR), ca fiind voinţa venită din cer din partea lui Dumnezeu. Exprimarea iniţială, belicoasă, optimistă şi imperioasă, “...vom face Biserică nouă... “ a fost înlocuită între timp cu una mai impersonală şi mai imprecisă în timp: “...va fi biserică nouă...”

1271.+27. Ediţia 1995:

 [...] şi iată, nu sunt ai legii, ci sunt călcători ai legii. [...] Pentru că Domnul nu se lasă întru aceştia, atunci când se duce şi se împărtăşeşte. Că nu se lasă Domnul lucrat....[...] Atât a mai rămas în picioare, sărbătoarea învierii şi toate cele ale învierii...[...] A început de la voi Dumnezeu şi peste un pic de vreme  va fi peste tot aşezate la loc cele peste care s-a umblat ca să le strămute  de la loc. ( 28 aprilie 1991)

1271.+27. Ediţia 2006:

[...] şi iată, aceştia nu sunt ai legii, ci sunt călcători ai legii. [...] Pentru că Domnul nu Se lasă întru aceştia atunci când se duc şi se împărtăşesc, căci nu Se lasă Domnul lucrat.... [...] Atât a mai rămas în picioare, sărbătoarea învierii şi toate cele ale acestei sărbători.[...] A început de la voi Dumnezeu, şi peste un pic de vreme  vor fi peste tot aşezate la loc cele peste care s-a umblat ca să le strămute  de la locul lor. ( 15/28 aprilie 1991)

1271.+28. Ediţia 1995:

...Slujitorii cei care zic că slujesc în biserici, n-au şansa de a ajunge slujitori în cer [...] ( 1 iunie 1991)

1271.+28. Ediţia 2006:

Slujitorii cei care zic că slujesc în biserici n-au parte de a ajunge slujitori în cer [...] ( 19 mai/1 iunie 1991)

…………………………………………………………………

 Anca Estera

 10 decembrie 2008

 …………………………………………………………………