82. Texte modificate : Anul 1990 – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto: “Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1990
1214. Ediţia 1995: “ Că aşa zice poporul meu, c-am murit. N-am murit fiule şi dacă aţi şti cât sunt de vie, aţi plânge vremea neştiinţei şi vremea necredinţei voastre. Şi[…]” (15 octombrie 1990)
1214. Ediţia 2006: “ Că aşa zice poporul meu, că am murit. N-am murit, şi dacă aţi şti cât sunt de vie aţi plânge vremea neştiinţei şi vremea necredinţei voastre, şi[…]” (2/15 octombrie 1990)
1215.Ediţia 1995: “ …Se luptă din ultimele puteri duhul rău să oprească cuvântul meu spre voi, că vede ce putere de viaţă şi câtă înviere lucrează cuvântul meu acum. Acum este vremea mea, fiilor, sunt zilele biruinţei mele.[…] V-am spus că mă rog mereu la Scaunul Sfintei Treimi şi aduc rugăciunea aceea care este pentru poporul meu şi să vedeţi voi cum vorbesc şi eu şi cum vorbeşte Sfânta Treime cu mine şi-mi spune:” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1215.Ediţia 2006: “ …Se luptă în ultimele puteri duhul rău să oprească spre voi cuvântul meu, că vede ce putere de viaţă şi câtă înviere lucrează cuvântul meu acum. Acum este vremea mea, fiilor; sunt zilele biruinţei mele.[…] V-am spus că mă rog mereu la scaunul Sfintei Treimi şi aduc rugăciunea aceea care este pentru poporul meu, şi să vedeţi voi cum vorbesc şi eu, şi cum vorbeşte şi Sfânta Treime cu mine şi îmi spune:” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
Din “purtătoare de Dumnezeu”, Verginica devine (după moarte) “locţiitoare de Dumnezeu”: “poporul lui Dumnezeu” devine “poporul Verginicăi”, iar “fiii lui Dumnezeu” devin “ fiii Verginicăi”. “Cuvântul lui Dumnezeu” este înlocuit cu “cuvântul Verginicăi”, iar “biruinţa lui Iisus” este înlocuită cu “biruinţa Verginicăi”. Care biruinţă însă nu prea s-a văzut, ea fiind mai degrabă o lăudăroşenie şi o fanfaronadă drapată cu un festivism găunos, îndată ce aproape tot “poporul cel vechi” s-a risipit, unii dintre “fiii Verginicăi” devenind cei mai aprigi împotrivitori ai noilor lideri de la Pucioasa.
Încă de pe atunci “biruinţa” Verginicăi era în mare pericol, aşa că Verginica se impune şi Îl cheamă la ordine pe Domnul Savaot, ca să Se înroleze în război alături de ea:
1216. Ediţia 1995: “ – O, Doamne Savaot, scoală-Te şi vino lângă mine să venim împreună în ajutorul copiilor mei, că-i duhul rău ridicat la război cu ei, ca să-mi fure biruinţa. ” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1216.Ediţia 2006: “ – O, Doamne Savaot, scoală-Te şi vino lângă mine, să venim împreună în ajutorul copiilor mei, că e duhul rău ridicat la război cu ei ca să-mi fure biruinţa. ” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
Obedient, “Dumnezeul de la Pucioasa” ia poziţia de drepţi şi sare în ajutorul Verginicăi:
1217. Ediţia 1995: “ – O, Verginico, vin lângă tine Tată şi iată ce facem. Le dăm întreită putere copiilor noştri, că nimeni n-a avut să se lupte cu ce se luptă cei din vremea aceasta. Copiii tăi sunt puţini şi trebuie să le dăm toată puterea ca să poată birui. Şi lasă tată, că mare este puterea cea întreită a Duhului Sfânt şi biruim Verginico, că e vremea să biruim. Fiul Meu este mereu cu ei Verginico şi El este biruitorul morţii şi al iadului. Nu te teme, că toată puterea cerească este cu ei şi tu eşti mereu cu ei şi eşti biruitoare, dar dă-le mereu poveţe[…]. ” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1217. Ediţia 2006: “ – O, Verginico, vin lângă tine, tată şi iată ce facem. Le dăm întreită putere copiilor Noştri, că nimeni n-a avut să se lupte cu ce se luptă cei din vremea aceasta. Copiii tăi sunt puţini, şi trebuie să le dăm toată puterea ca să poată birui, şi lasă, tată, că mare este puterea cea întreită a Duhului Sfânt, şi biruim, Verginico, că e vremea să biruim. Fiul Meu este mereu cu ei, Verginico, şi El este biruitorul morţii şi al iadului. Nu te teme, că toată puterea cerească este cu ei, şi tu eşti mereu cu ei, şi eşti biruitoare. Dar dă-le mereu poveţe[…]”(21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
Confuzia este totală: “Tatăl” devine “tată”, “copiii noştri” devin “copiii Noştri”, apoi devin “copiii tăi”, încât nu se mai ştie cine este Tatăl, cine este Mama şi cine sunt Fiii. Pe deasupra, “biruinţa Verginicăi”, cea care fusese ameninţată că va fi furată, se metamorfozează pe nesimţite: mai întâi în “biruinţa copiilor”; apoi în “biruinţa Tatălui”, căci e vremea biruinţei Lui; apoi în “biruinţa Fiului” care a biruit moartea şi iadul; pentru ca în final cea “biruitoare” să fie…tot Verginica! Dar ea nu poate birui fără “copiii ei”, aşa că Îl va îmboldi şi-l va chema la ordine încă odată pe Fiul Tatălui ceresc:
1218. Ediţia 1995: “ – O, Fiule al Tatălui ceresc, să nu laşi pe copiii mei să slăbească şi fii cu putere peste ei şi fă-le calea cu biruinţă că nu pot birui fără ei” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1218. Ediţia 2006: “ – O, Fiule al Tatălui ceresc, să nu-i laşi pe copiii mei să slăbească. Fii cu putere peste ei şi fă-le calea cu biruinţă, că nu pot birui fără ei” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
1219. Ediţia 1995: “ […] şi spune-le că totul este cu putinţă celui cu credinţă şi celui ce este ascultător cum am fost Eu… Fiii veacului acesta nu se mai vaită că nu pot face ceea ce au de făcut împotriva vieţii, iar voi, care luptaţi împotriva morţii, care muriţi mereu faţă de păcat, hai să călcăm cu moartea pe moarte, căci Biruitorul morţii este în noi. ” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1219. Ediţia 2006: “ […] şi spune-le că totul este cu putinţă celui cu credinţă şi celui ce este ascultător cum am fost Eu. Amin.
– O, fiilor, fiii veacului acesta nu se mai vaită că nu pot face ceea ce au de făcut împotriva vieţii, iar voi, care luptaţi împotriva morţii, care muriţi mereu faţă de păcat, hai, mămică, să călcăm cu moartea pe moarte, căci Biruitorul morţii este în noi. ” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
1220. Ediţia 1995: “ O, la masa aceasta a coborât Dumnezeu cele mai alese bucate, cea mai mare învăţătură de care se va minuna în curând popoarele lumii, popoare care n-au ştiut până acum cât este Dumnezeu de dulce şi de adevărat. ” (9 noiembrie 1990)
1220. Ediţia 2006: “ …Că la masa aceasta a coborât Dumnezeu cele mai alese bucate, cea mai mare învăţătură, de care se vor minuna în curând popoarele lumii, popoare care n-au ştiut până acum cât este Dumnezeu de dulce şi de adevărat. ” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
1221. Ediţia 1995: “…Această taină şi această lucrare, dacă ar fi lucrat-o Domnul pe faţă, ca să fie văzută şi pipăită, n-ar fi putut să fie purtată de nici un înţelept, de nici un cărturar, că aceasta se descoperă numai celui ce voieşte Dumnezeu să i-o descopere…” (9 noiembrie 1990)
1221. Ediţia 2006: “…Această taină, această lucrare, dacă ar fi lucrat-o Domnul pe faţă ca să fie văzută şi pipăită, n-ar fi putut să fie purtată de nici un înţelept, de nici un cărturar, că aceasta se descoperă numai celui ce voieşte Dumnezeu să i-o descopere…” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
1222. Ediţia 1995: “ Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi se uită să vadă cum se lucrează astăzi taina cea de mântuire a omenirii” (9 noiembrie 1990)
1222. Ediţia 2006: “ Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi Se uită să vadă cum se lucrează astăzi taina cea de mântuire a omenirii” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
“Corecţia” de majusculă (se –> Se) operată în ediţia din anul 2006 este o exagerare, îndată ce Tatăl ceresc nu se uită aici la Sine, spre Sine, în Sine sau întru Sine. Iar imaginea prin care Acesta este prezentat ridicându-se, maşinal, în picioare ca să vadă mai bine cum “se lucrează astăzi taina cea de mântuire a omenirii” ( şi oare cine o lucrează? Nu mai este Însuşi Dumnezeu, Cel care o lucrează?), asemenea unui microbist electrizat de o fază fierbinte de fotbal, este cel puţin deplasată.
1223. Ediţia 1995: “…În curând, toate fântânile cele care şi-au tulburat apa, acelea vor seca în curând şi toate izvoarele se vor aduna în matca aceasta, căci acest izvor este râul vieţii din care vor bea cei care vor învia, că au început zilele învierii.” (9 noiembrie 1990)
1223. Ediţia 2006: “ Iată, măi mămică, cum te lupţi tu cu Dumnezeu, şi, luptându-te aşa, uiţi că Dumnezeu este mai puternic şi mai biruitor decât tine, dar să ştii că în curând, toate fântânile cele care şi-au tulburat apa, acelea vor seca în curând şi toate izvoarele se vor aduna în matca aceasta, căci acest izvor este râul vieţii din care vor bea cei care vor învia, că au început zilele învierii, măi poporule al Meu.” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
1224. Ediţia 1995: “…Dacă vrei să-ţi câştigi viaţa ta, o pierzi pe cea care vrea Domnul s-o pună peste tine ca să te facă veşnic cu viaţa. Dar dacă vrei să pierzi şi să renunţi la viaţa cea fără de Domnul şi fără poruncile şi voile Lui, atunci copilul meu vei câştiga.Vei câştiga viaţa cea fără de moarte.” (12 noiembrie 1990)
1224. Ediţia 2006: “ Măi copilule care ai avut şi veghe, nu cumva acum să-ţi alegi viaţa ta, şi alege acum viaţa lui Dumnezeu, că dacă vrei să-ţi câştigi viaţa ta, o pierzi pe cea pe care vrea Domnul s-o pună peste tine ca să te facă veşnic cu viaţa, dar dacă vrei să pierzi şi să renunţi la viaţa cea fără de Domnul şi fără de poruncile şi de voile Lui, atunci, copilul meu vei câştiga; vei câştiga viaţa cea fără de moarte.” (30 octombrie/12 noiembrie 1990)
1225. Ediţia 1995: “…Du-te, Verginico, du-te tată şi strigă la toate porţile, la toate intrările, prin toate cetăţile şi scoate-ţi copiii din prăpastia morţii, scoate-i la mal tată şi condu-i spre Mine, că vreau să vin să le dau Împărăţia Mea lor. Vreau[…]. […]E munca ta, e născut din tine scumpa Mea, că nimeni din cer n-a făcut atâta cât ai făcut tu.” (12 noiembrie 1990)
1225. Ediţia 2006: “…Du-te, Verginico, du-te tată şi strigă pe la toate porţile, pe la toate intrările, prin toate cetăţile şi scoate-ţi copiii din prăpastia morţii, scoate-i la mal, tată, şi condu-i spre Mine, că vreau să vin să le dau Împărăţia Mea lor, vreau[…]. […]e munca ta, e născut din tine, scumpa Mea, că nimeni dintre cei din cer n-a făcut atâta cât ai făcut tu.” (30 octombrie/12 noiembrie 1990)
1226. Ediţia 1995: “…Domnul a ales pe România şi face din ea Împărăţie cerească şi început de stare cerească pe pământ. Nimic întinat nu va mai intra în ea şi tu poporul meu, vei vedea atunci că n-a minţit Domnul şi te vei bucura, dar ridică-te… ” (12 noiembrie 1990)
1226. Ediţia 2006: “…Domnul a ales-o pe România şi face din ea împărăţie cerească şi început de stare cerească pe pământ. Nimic întinat nu va mai intra în ea, iar tu, poporul meu, vei vedea atunci că n-a minţit Domnul, şi te vei bucura, dar ridică-te! ” (30 octombrie/12 noiembrie 1990)
1227. Ediţia 1995: “ Dacă ai fi fost tu credincios şi dacă ai fi fost curat şi dacă ai fi fost mare aşa cum trbuia să fii, o, era minune mare atunci. Dar tu ai fost mic şi fricos[…]. N-ai vrut să fii şi tu aşa cum au fost ucenicii Domnului Iisus Hristos, care au mărturisit despre Domnul lor, care au iubit pe învăţătorul lor. Şi când s-au suit cu Domnul pe munte, acea taină n-a fost ascunsă de ochii lor, că Domnul s-a arătat lor întru slavă şi întru lumină, iară deoparte şi de alta s-a arătat lor Moise şi Ilie, căci Moise şi Ilie erau vii, poporule al meu. Şi tu[…]” (14 noiembrie 1990)
1227. Ediţia 2006: “ Dacă ai fi fost tu credincios şi dacă ai fi fost curat şi dacă ai fi fost mare aşa cum trbuia să fii, o, era minune mare, dar tu ai fost mic şi fricos[…]. N-ai vrut să fii şi tu aşa cum au fost ucenicii Domnului Iisus Hristos, care au mărturisit despre Domnul lor, care L-au iubit pe învăţătorul lor, şi, apoi, când s-au suit cu Domnul pe munte, acea taină n-a fost ascunsă de ochii lor, că Domnul s-a arătat lor întru slavă şi întru lumină, iară de o parte şi de alta s-au arătat lor Moise şi Ilie, căci Moise şi Ilie erau vii, poporule al meu, şi tu[…]” (1/14 noiembrie 1990)
1228. Ediţia 1995: “ …Nu mai căuta să te laşi în speranţa că vei putea sări pe deasupra,[…] ” (14 noiembrie 1990)
1228. Ediţia 2006: “ …Nu mai căuta să te laşi în nădejdea că vei putea sări pe deasupra,[…] ” (1/14 noiembrie 1990)
1229. Ediţia 1995: “ Intră de mână cu mine, fiule, vino cu mine, că fără mine n-ai să poţi intra, că se va vedea pe tine ştampila cea pusă de mine şi nu vei fi băgat în seamă dacă nu vei merge cu mine. ” (14 noiembrie 1990)
1229. Ediţia 2006: “ Intră de mână cu mine, fiule. Vino cu mine, că fără mine n-ai să poţi intra, că se va vedea pe tine pecetea cea pusă de mine, şi nu vei fi băgat în seamă dacă nu vei merge cu mine. ” (1/14 noiembrie 1990)
În mod evident, Verginica se erijează într-un nou Mesia, fără de care nu există mântuire, dar care îşi mântuieşte într-o manieră exclusivistă doar “poporul său”, popor care tocmai de aceea primeşte pe frunte ştampila Verginicăi, “semnul” de recunoaştere despre care vorbeşte Apocalipsa.
1230. Ediţia 1995: “ Duhurile Preasfintei Treimi se odihnesc aici ca să vadă cum lucrăm. Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi binecuvintează această cetate, amin. Se scoală şi grăieşte cu mine: binecuvântată să-ţi fie munca, Verginico şi binecuvântat să-ţi fie rodul pântecelui tău, că al tău este acest popor, scumpa Mea.” (23 noiembrie 1990)
1230. Ediţia 2006: “ Duhurile Preasfintei Treimi Se odihnesc aici ca să vadă cum lucrăm. Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi binecuvintează această cetate. Amin. Se scoală Tatăl şi grăieşte cu mine:
– Binecuvântată să-ţi fie munca, Verginico, şi binecuvântat să-ţi fie rodul pântecelui tău, că al tău este acest popor, scumpa Mea.” (10/23 noiembrie 1990)
Imaginea cu Dumnezeul de la Pucioasa, deghizat în chip de Tată ceresc care ia poziţie de drepţi în faţa Verginicăi, a mai fost ilustrată în aceste “Cuvinte” şi pe data de 9 noiembrie 1990, dar ea este atât de bizară încât, cu toate insistenţele, mai mult cva sigur că va fi greu să se obişnuiască cineva cu ea. Nu mai puţin stranie este imaginea cu Duhurile Preasfintei Treimi, care au nevoie să se odihnească pentru ca să poată să vadă.
Până şi Maica Domnului este prezentată ca profund obligată Verginicăi, pentru că şi-ar fi pus trupul la dispoziţia Duhului Fiului ei, “ca un cort”:
1231. Ediţia 1995: “ Măicuţa Fiului Meu nu ştie cum să-ţi mai mulţumească, pentru că tu ai fost aceea care ai fost cortul Duhului Fiului Ei. Tu ai fost aceea care L-ai întâmpinat atunci când a venit iar ca să se desăvârşească şi iată, se desăvârşeşte.” (23 noiembrie 1990)
1231. Ediţia 2006: “ Măicuţa Fiului Meu nu ştie cum să-ţi mai mulţumească, pentru că tu ai fost aceea care ai fost cortul Duhului Fiului ei. Tu ai fost aceea care L-ai întâmpinat atunci când a venit ca să Se desăvârşească iar, şi iată, Se desăvârşeşte.” (10/23 noiembrie 1990)
1232. Ediţia 1995: “ Vreau să-ţi aduc aminte de Domnul, poporule al meu. Vreau să-ţi aduc aminte de mine, măi creştine, care m-ai cunoscut odată. Că eu m-am dus la Dumnezeu şi m-am dus ca să pot veni înapoi acum la tine.” (23 noiembrie 1990)
1232. Ediţia 2006: “ Vreau să-ţi aduc aminte de Domnul, poporule al meu, şi de mine care m-ai cunoscut odată, că eu m-am dus la Dumnezeu, şi m-am dus ca să pot veni înapoi acum la tine.” (10/23 noiembrie 1990)
Această justificare (“m-am dus ca să pot veni înapoi”) este puerilă. Mai logic ar fi fost ca Verginica să fi rămas în continuare în viaţă, învingând legea firii şi timpul, aşa cum s-a întâmplat cu dreptul Simeon, căruia “i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.”(Luca 2,26). De altfel, chiar aşa se promisese la Pucioasa, că “nimeni nu va mai muri”. Promisiunea aceasta se poate regăsi chiar în mesajul analizat pe acest blog imediat în continuare, la poziţia 20., în care se afirmă că menirea creştinilor de la Pucioasa (deci în primul rând a Verginicăi), este “de a nu mai trece prin moarte”). “Poporul” Verginicăi ar fi fost mai câştigat aşa, căci ar fi avut-o pe Verginica mereu povăţuitoare în mijlocul lui. Dimpotrivă, după moartea Verginicăi, comunicările ei “de pe lumea cealaltă” au avut un declin dramatic: dacă în anii ’90 ea “vorbea” aproape în fiecare zi (vezi perioada august-septembrie 1990), în prezent ea nu mai “vorbeşte” decât din An în Paşte. Drept este că între timp liderii pucioşi au avut grijă să o detroneze subtil şi cu binişorul de pe piedestalul pe care tot ei i-l clădiseră, ca să poată să se aşeze Mihaela în locul Verginicăi.
1233. Ediţia 1995: “ Împacă-te cu mine, poporule al meu şi crede tu că eu sunt vie şi că te pot face viu şi pe ca şi pe mine, că tu ai o menire aparte, măi creştine. Menirea ta este să nu mai treci prin moarte, copilul meu” (23 noiembrie 1990, sublin.ns.)
1233. Ediţia 2006: “ Împacă-te cu mine, poporule al meu şi crede tu că eu sunt vie şi că te pot face viu şi pe ca şi pe mine, că tu ai o soartă aparte, măi creştine. Soarta ta este să nu mai treci prin moarte, copilul meu” (10/23 noiembrie 1990, sublin.ns.)
Schimbarea făcută aici de liderii pucioşi, deşi se vrea a fi deşteaptă, este total neinspirată. Cuvântul soartă este indisolubil legat de predestinare, o categorie filosofică respinsă cu argumente solide de către biserică. Deşi în dicţionare cuvintele menire şi soartă apar şi ca sinonime, cuvântul menire este mai potrivit aici, deoarece el mai are în plus şi semnificaţia de misiune, rost, sarcină, care nu are cum fi îndeplinită obligatoriu, căci nici o îndeplinire nu poate fi prestabilită. Acest cuvânt exprimă aici, în context, o convingere nuanţată, o dorinţă mai degrabă decât un fapt prestabilit, un gând pozitiv, dar asociat condiţionalului-optativ. Dacă a nu mai trece prin moarte ar fi fost o soartă (şi nu o misiune), atunci aceasta s-ar fi împlinit în mod implacabil şi n-ar mai fi murit nimeni dintre pucioşi în ultimii 50 de ani, dar în primul rând Verginica. Moartea Verginicăi însă a fost percepută atât de şocant, încât i-a risipit pe majoritatea adepţilor racolaţi înainte de anul 1980.
1234.Ediţia 1995: “ Am o mulţime de scule pe pământ şi fiecare are o porţie de lucrat, dar aceasta este mare la Mine şi are în primire sigiliul vremii de apoi pentru că ea a purtat în trupul ei Duhurile Preasfintei Treimi care au vorbit cu tine, poporule creştin, şi care, iată tată, vorbesc iarăşi, aşa cum este scris, încă odată la popoare şi la limbi şi la neamuri. Împăcaţi-vă cu ea, copiii Mei, că voi cu ea veţi veni la Mine.” (24 noiembrie 1990.)
1234. Ediţia 2006: “ Am o mulţime de scule pe pământ şi fiecare au câte o porţie de lucrat, dar aceasta este mare la Mine, şi are în primire sigiliul vremii de apoi, pentru că ea a purtat în trupul ei Duhurile Preasfintei Treimi, care au vorbit cu tine, poporule creştin, şi Care vorbesc iarăşi, aşa cum este scris, “încă o dată, la popoare şi la limbi şi la împăraţi şi la neamuri”. Împăcaţi-vă cu ea, copiii Mei, că voi cu ea veţi veni la Mine. Amin, amin, amin.” (11/24 noiembrie 1990.)
“Scula cea mare” care “are în primire sigiliul vremii de apoi” nu este alta decât Verginica. Despre ea se spune uneori că a purtat în trupul ei pe Iisus Hristos – Cuvântul, alteori că a purtat “Duhurile Preasfintei Treimi” care “au vorbit”, deşi este o singură vorbire la mai multe “Duhuri”. Prima “corecţie” din text este greşită, deoarece varianta iniţială era corectă gramatical: “fiecare are”.
1235. Ediţia 1995: “ Dacă tu ai o familie mare şi ai copii mulţi şi-i iubeşti şi te duci departe de ei ca să câştigi şi să munceşti pentru existenţa lor, tu munceşti acolo tânjind după ei şi aşteptând să te întorci.” (24 noiembrie 1990.)
1235. Ediţia 2006: “ Dacă tu ai o familie mare şi ai copii mulţi şi îi iubeşti, şi te duci departe de ei ca să câştigi şi să munceşti pentru pâinea lor, tu munceşti acolo tânjind după ei şi aşteptând să te întorci.” (11/24 noiembrie 1990.)
1236. Ediţia 1995: “ Dar Eu am făcut şi mai mult, poporul meu, pentru că acum Domnul săvârşeşte minuni mai mari decât oricând. Iată minune cu anevoie de crezut. Iată Duhul cel plecat de pe pământ s-a întors înapoi şi lucrează. L-a trimis Domnul înapoi de unde a plecat. L-a trimis şi l-a pus să lucreze înainte, de acolo de unde a rămas. Am venit înapoi la tine, poporule al meu, pentru că Domnul nu-şi calcă făgăduinţele Sale şi nu trece peste cele scrise. Căci în Cartea acestei lucrări scris este că va lucra Domnul cu mine în aceste zile şi va ridica noroade multe spre înviere şi spre lumină…” (24 noiembrie 1990.)
1236. Ediţia 2006: “ Eu însă am făcut şi mai mult, poporul meu, pentru că acum Domnul în vremea aceasta săvârşeşte minuni mai mari decât oricând. Iată minune cu anevoie de crezut. Iată duhul cel plecat de pe pământ s-a întors înapoi şi lucrează. L-a trimis Domnul înapoi de unde a plecat. L-a trimis şi l-a pus să lucreze înainte de acolo de unde a rămas. Am venit înapoi la tine, poporule al meu, pentru că Domnul nu-Şi calcă făgăduinţele Sale şi nu trece peste cele scrise, căci în cartea acestei lucrări este scris că va lucra Domnul cu mine în aceste zile şi va ridica noroade multe spre înviere şi spre lumină.” (11/24 noiembrie 1990.)
Într-adevăr, cu anevoie este de crezut această răsturnare de situaţie şi răstălmăcire de înţelesuri. Căci până acum s-a spus că Verginica era doar un “vas” , o “trâmbiţă apocaliptică” prin care vorbea Domnul şi Îşi făcea lucrarea Sa, iar când se trezea Verginica din somnul ei cataleptic, “nu ştia nimic” despre cele ce se vorbiseră prin ea. Acum se pretinde că lucrarea era a Verginicăi, şi că ea s-a întors (“în duh”?)ca să-şi continue lucrarea “de unde a rămas”. Până adineauri se spunea că prin Verginica “au vorbit Duhurile Preasfintei Treimi”, iar acum se spune că Duhul Verginicăi ( corijat în ediţia 2006 în “duhul Verginicăi”, ca să nu fie nici un dubiu că despre duhul ei este vorba, nicidecum despre unul sau mai multe Duhuri Sfinte ale Preasfintei Treimi) este cel care “s-a întors înapoi şi lucrează”. Dacă s-ar fi întors într-adevăr duhul Verginicăi de unde a pecat, atunci Verginica ar fi înviat; dar dacă ea n-a înviat, unde s-a întors duhul ei? Şi care sunt acele “noroade multe ridicate spre înviere şi spre lumină”? Au trecut 18 ani de atunci, de când se făceau aceste “profeţii” ditirambice, iar “intervenţiile” Verginicăi prin “Cuvânt” sunt acum tot mai rare şi mai anemice, iar rezultatele nu se văd de fel. Ba dimpotrivă, “poporul” este mereu mustrat de către liderii lui ca fiind la fel de neîmplinitor ca şi cel din anii ’90.
1237. Ediţia 1995: “ Dar tot stârpitură este şi acea creatură care a auzit de existenţa lui Dumnezeu şi nu face parte din acea existenţă întru Dumnezeu.[…] Aşa am fost şi eu, am crezut în existenţa lui Dumnezeu[…]” (27 noiembrie 1990.)
1237. Ediţia 2006: “ Dar tot stârpitură este şi acea creatură care a auzit de viaţa lui Dumnezeu şi nu face parte din acea viaţă întru Dumnezeu.[…] Aşa am fost şi eu. Am crezut în fiinţa lui Dumnezeu[…]” (14/27 noiembrie 1990.)
Imixtiunea pe fond a liderilor pucioşi în “Cuvântul lui Dumnezeu” este tot mai evidentă şi mai incisivă. Deja pentru “existenţă” s-au găsit trei surogate în tot atâtea propoziţii: “pâine” (la poziţia 22.) şi respectiv “viaţă” şi “fiinţă” (la poziţia 24.)
1238. Ediţia 1995: “ …Eu, cât am fost pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea[…]” (27 noiembrie 1990.)
1238. Ediţia 2006: “ …Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi Şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea[…]” (14/27 noiembrie 1990.)
Dacă într-adevăr Dumnezeu a vorbit ani de-a rândul prin gura Verginicăi, în timp ce Verginica dormea, atunci Verginica n-are nici un merit, meritul fiind integral al lui Dumnezeu. Pretenţia că “duhul Verginicăi s-a întors ca să lucreze înainte, de acolo de unde a rămas” (analizată la poziţia 23.) nu are nici un temei credibil.
1239. Ediţia 1995: “ Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu, am fost cu milă şi cu iubire şi sunt şi azi în ajutorul lor, măi fiule, căci mamă mi-au zis toţi creştinii mei, toţi copiii care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. ” (27 noiembrie 1990.)
1239. Ediţia 2006: “ Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. Am fost cu milă şi cu iubire şi sunt şi azi în ajutorul lor, căci mamă mi-au zis toţi creştinii mei, toţi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. ” (14/27 noiembrie 1990.)
1240. Ediţia 1995: “ – Pace vouă, Pace vouă fiilor. Slavă întru cei de sus, iar peste voi, pace şi înviere. Amin. Iubiţii mei, pace vouă, fiilor. Sunt deasupra, sunt aici, sunt venită cu putere. Am în mână Sfânta Cruce şi am pecetea Dumnezeului Celui viu. Am în mână trâmbiţa cea de apoi ca să trâmbiţez şi în această casă, căci astăzi m-am coborât aici, iar mâine voi merge mai departe însoţită de servii mei, de trimişii mei, căci i-am tocmit pentru culesul viei mele şi pentru ca să meargă cu mine pe de-a rândul să-mi ducă solia. Şi ei n-au pregetat, n-au zis că nu merg, pentru că şi ei te iubesc pe tine, poporule al meu, chiar dacă apostolii minciunii din poporul meu hulesc în urma lor, chiar dacă aruncă cu pietre în ei, dar ei nu dau înapoi şi vor merge cu mine până la capăt, că le voi da putere să poată cu mine.” (27 noiembrie 1990.)
1240. Ediţia 2006: “ – Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Slavă întru cei de sus, iar peste voi pace şi înviere! Amin.
Iubiţii mei, sunt deasupra, sunt aici, sunt venită cu putere. Am în mână sfânta cruce şi am pecetea Dumnezeului Cel viu. Am în mână trâmbiţa cea de apoi ca să trâmbiţez şi în această casă, căci astăzi m-am coborât aici, iar mâine voi merge mai departe însoţită de servii mei, de trimişii mei, căci i-am tocmit pentru culesul viei mele şi pentru ca să meargă cu mine pe de-a rândul să-mi ducă solia, şi ei n-au pregetat, n-au zis că nu merg, pentru că şi ei te iubesc pe tine, poporule al meu, chiar dacă apostolii minciunii din poporul meu hulesc în urma lor, chiar dacă aruncă cu pietre în ei, dar ei nu dau înapoi şi vor merge cu mine până la capăt, că le voi da putere să poată cu mine.” (14/27 noiembrie 1990, sublin.ns.)
De ce “Sfânta Cruce” devine “sfânta cruce” după doar şapte ani?
Dacă Verginica este trâmbiţa a şasea, aşa cum pretind liderii pucioşi (“servii ei”), cum de “are ea în mână trâmbiţa”? Doar dacă nu cumva a şasea o ţine în mână pe a şaptea.
“Via Verginicăi” este alta decât via lui Hristos? Căci ea spune “via mea”.
“Poporul Verginicăi” este altul decât “poporul lui Hristos”? Căci ea spune “poporul meu”.
Dacă Verginica trâmbiţează şi pecetluieşte, ce solie mai duc “servii ei”? Doar dacă nu cumva ei trâmbiţează şi tot ei pecetluiesc.
Dar ce motive să fi avut “apostolii minciunii” din poporul Verginicăi ca să “arunce cu pietre” în liderii pucioşi?
Iată câteva întrebări la care ar trebui reflectat serios.
1241. Ediţia 1995: “ …Fiii lui Noe, când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curaţi ca să rămână vii; căci fiii lui Noe nu numai că au stat curaţi, dar au şi avut soţii aceştia şi erau ca fraţii şi erau ca îngerii. De aceea au rămas vii şi au intrat în barca salvării…” (27 noiembrie 1990)
1241. Ediţia 2006: “ De ce, mămică, n-aţi fost voi cuminţi ca să fi ascultat pe Dumnezeu aşa cum au ascultat fiii lui Noe când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curaţi ca să rămână vii? Fiii lui Noe nu numai că au stat curaţi, dar au şi avut soţii aceştia, şi erau ca fraţii şi erau ca îngerii şi de aceea au rămas vii şi au intrat în barca salvării.” (14/27 noiembrie 1990)
1242. Ediţia 1995: “ …Pentru cei care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani.[…] Până şi fraţii lui Moise au cârtit şi s-au răzvrătit. Şi iată ce s-a întâmplat cu aceia, că au rătăcit prin pustiu patruzeci de ani pentru patruzeci de zile. O, iubiţii mei copii pe care vă mai am credincioşi mie, iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani…” (14 decembrie 1990)
1242. Ediţia 2006: “ Pentru cei pentru care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani.[…] Până şi fraţii lui Moise au cârtit şi s-au răzvrătit, şi iată ce s-a întâmplat cu aceia, că au rătăcit prin pustiu patruzeci de ani pentru patruzeci de zile, şi apoi au murit.
O, iubiţii mei copii care vă mai am credincioşi mie, iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani, pentru că poporul meu n-a crezut cuvintelor lui Dumnezeu, şi a zis poporul meu că am murit şi nu mai sunt, şi n-a crezut Scriptura aceea care zice: “Cel ce este cu Dumnezeu, viu va fi în veci.” N-a crezut creştinul Scriptura, dară să mai creadă cuvintelor acestei lucrări […]” (1/14 decembrie 1990)
În Sfânta Scriptură nu scrie aşa ceva. Singura aserţiune cu care referinţa citată se apropie oarecum ca aspect, deşi are o altă semnificaţie, este la Ioan, cap.6, vers.51:
“Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci.”
1243. Ediţia 1995: “…Copiii mei, se întocmeşte acum Cartea cetăţilor poporului meu, care va mărturisi pentru sau împotriva fiecărei cetăţi. Fiecare cetate va avea o Carte care va sta pe masă şi va vorbi Cartea aceasta…” (24 decembrie 1990)
1243. Ediţia 2006: “ Se întocmeşte acum cartea cetăţilor poporului meu, care va mărturisi pentru sau împotriva fiecărei cetăţi. Fiecare cetate va avea o carte care va sta pe masă şi va vorbi cartea aceasta.” (11/24 decembrie 1990)
Întrebare: Cartea cetăţilor va fi o carte (care va mărturisi), sau mai multe cărţi (care vor vorbi: câte una pentru fiecare “cetate”) ? Pentru că în text se promit ambele variante.
1244. Ediţia 1995: “ Acest popor a fost chemat de Dumnezeu, măi copii. Fiecare creştin la vremea hotărâtă se adauga la acest popor şi Dumnezeu îl înscria la număr şi de aceea este poporul lui Dumnezeu acest popor, căci ceea ce face Dumnezeu, făcut rămâne şi Dumnezeu nu se tăgăduieşte pe El Însuşi…” (24 decembrie 1990)
1244. Ediţia 2006: “ Acest popor a fost chemat de Dumnezeu, măi copii. Fiecare creştin la vremea hotărâtă se adăuga la acest popor şi Dumnezeu îl înscria la număr, şi de aceea este poporul lui Dumnezeu acest popor, căci ceea ce face Dumnezeu, făcut rămâne, şi Dumnezeu nu Se tăgăduieşte pe Sine.” (11/24 decembrie 1990, sublin.ns.)
Dacă este “poporul lui Dumnezeu”, atunci de ce Verginica spune că este “poporul ei”? Şi spune aceasta sistematic, ca de exemplu: “Se întocmeşte acum cartea cetăţilor poporului meu…”(sublin.ns.)
1245. Ediţia 1995: “ Ai crezut, pentru că credeai în cuvintele lui Dumnezeu atunci. Că Dumnezeu ţi-a spus ţie şi mi-a spus mie, copilul meu, că în zilele acestea mă voi ridica şi voi hrăni cu cuvintele vieţii şi cu Duh de înviere, mulţime de noroade, aşa cum ştii tu despre pătura aceea de grâu verde, despre care spunea Dumnezeu, că aceia sunt creştinii mulţimilor cele care se vor ridica şi vor fi hrănite şi mântuite prin cuvintele acestei lucrări.” (24 decembrie 1990)
1245. Ediţia 2006: “Ai crezut, pentru că tu credeai în cuvintele lui Dumnezeu atunci, că Dumnezeu ţi-a spus ţie şi mi-a spus mie, copilul meu, că în zilele acestea mă va ridica şi voi hrăni cu cuvintele vieţii şi cu Duh de înviere mulţime de noroade, aşa cum ştii tu despre pătura aceea de grâu verde despre care spunea Dumnezeu că acea pătură verde sunt creştinii mulţimilor care se vor ridica şi vor fi hrănite şi mântuite prin cuvintele acestei lucrări.” (11/24 decembrie 1990,sublin.ns.)
Schimbarea “mă va ridica” în loc de “mă voi ridica” vrea să sugereze că Verginica nu face nimic de capul ei, ci este doar o umilă marionetă în mâna celui Atotputernic. În final însă, cei care “se vor ridica” singuri sunt creştinii, asimilaţi cu o “pătură verde”(de grâu).
1246. Ediţia 1995: “ Şi iată tată, a sosit şi vremea ta, a venit vremea aceea despre care ţi-am spus Eu ţie că va veni şi de aceea te-am ridicat, ca să te trimit la poporul tău.” (24 decembrie 1990)
1246. Ediţia 2006: “ […] şi iată, tată, a sosit şi vremea ta, a venit vremea aceea despre care ţi-am spus Eu ţie că va veni, şi te-am ridicat ca să te trimit la poporul tău.” (11/24 decembrie 1990)
1247. Ediţia 1995: “ …Poporule al meu, scoală-te din morţi, ieşiţi din mormintele voastre, copiii mei, ca să vedeţi slava lui Dumnezeu cum au văzut-o Marta şi Maria, cum au văzut-o mulţimea care era acolo şi cum a văzut-o Lazăr, măi copii. O, poporul meu, scoală-te la glasul meu, la strigătul meu, ascultă-mă poporule al meu, ascultă-mă aşa cum l-a ascultat Lazăr pe Iisus Hristos, ca să pot să spun apoi: Doamne, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. […]. O, fiilor, o fi mare întunericul acestor vremi, dar mare este şi necredinţa ta şi mare este şi lipsa de dragoste din tine! ” (24 decembrie 1990)
1247. Ediţia 2006: “ – O, poporule al meu, copiii mei de peste tot, copii ai acestei cetăţi, poporule al meu, scoală-te din morţi! Ieşiţi din mormintele voastre, copiii mei, ca să vedeţi slava lui Dumnezeu cum au văzut-o Marta şi Maria, cum a văzut-o mulţimea care era acolo şi cum a văzut-o Lazăr, măi copii.
O, poporul meu cel fără credinţă, scoală-te la glasul meu, la strigătul meu! Ascultă-mă, poporule al meu, ascultă-mă, aşa cum L-a ascultat Lazăr pe Iisus Hristos, ca să pot să spun apoi: “Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai ascultat”, […]. O, poporul meu, o fi mare întunericul acestor vremi, dar mare este şi necredinţa ta şi mare este şi lipsa de dragoste din tine, […] ” (11/24 decembrie 1990)
Fiind vorba despre “poporul cel de demult”, care n-a binevoit să se aplece spre ascultarea liderilor pucioşi care au preluat frâiele sectei după moartea Verginicăi şi a sorei sale Maria, modificările din acest text (operate tocmai în anul 2006) vizează tocmai punerea la index a acestui popor de nesupuşi. Liderii pucioşi îl poleiesc cu eticheta înjositoare “poporul meu cel fără credinţă” şi-i şterge pe răzvrătiţi din categoria “fiilor Verginicăi”, retrogradându-i la genericul “poporul Verginicăi”. Prin antiteză, cititorul este obligat să deducă în mod inevitabil că numai “poporul cel nou”, cel care-i ascultă orbeşte pe liderii pucioşi, este un popor de “fii ai Verginicăi”, care sunt pătrunşi de “adevărata credinţă”.
1248. Ediţia 1995: “… Creştinii mei care cred că este Dumnezeu, îşi zic în inima lor că Domnul este bun şi că Domnul iartă şi trece cu vederea, de parcă Domnul n-ar fi fost Acela care a pus lege peste toate, zice că Domnul trece cu vederea, de parcă Domnul ar fi om călcător de lege. O, această rătăcire, această încredere oarbă este păcat împotriva Duhului Sfânt care vădeşte totul. Păi da, aşa este fiule, […]” (24 decembrie 1990)
1248. Ediţia 2006: “… Creştinii mei care cred că este Dumnezeu îşi zic în inima lor că Domnul este bun, că Domnul iartă şi trece cu vederea de parcă Domnul n-ar fi fost Acela Care a pus lege peste toate. Ei zic că Domnul trece cu vederea, de parcă Domnul ar fi om călcător de lege. O, această rătăcire, această încredere oarbă este păcat împotriva Duhului Sfânt, Care vădeşte totul. Da, aşa este fiule, […]” (11/24 decembrie 1990)
1249. Ediţia 1995: “ Vreau creştine să fac din tine cer, vreau să fac din tine scaun de odihnă pentru Dumnezeu, vreau să fac Biserică curată şi neîntinată prin care să se mântuiască toată seminţia ta care nu vrea cu Domnul.” (24 decembrie 1990, sublin.ns.)
1249. Ediţia 2006: “ Vreau, creştine, să fac din tine cer. Vreau să fac din tine scaun de odihnă pentru Dumnezeu. Vreau să te fac biserică neîntinată şi curată, prin care să se mântuiască toată seminţia ta care nu vrea cu Domnul.” (11/24 decembrie 1990, sublin.ns.)
Este cel puţin ciudată această “mântuire cu forţa”, propovăduită prin doctrina pucioşilor. Adică, toată seminţia pucioşilor, deşi “nu vrea cu Domnul” şi nu se sinchiseşte în nici un fel ca să-şi lucreze propria mântuire, urmează să primească “de-a moaca” mântuirea, numai pe criterii de nepotism, adică pentru simplul motiv că au avut norocul să fie din aceeaşi stirpe cu pucioşii cei “pravoslavnici”.
1250. Ediţia 1995: “ Şi când a văzut Tatăl tău, când a văzut făptura Sa înghiţită de moarte, s-a aşezat în faţa morţii şi-a murit El pentru tine, ca să nu pieri tu, măi Israele.” (24 decembrie 1990)
1250. Ediţia 2006: “ Şi când a văzut Tatăl tău făptura Sa înghiţită de moarte, S-a aşezat în faţa morţii şi a murit El pentru tine ca să nu pieri tu, măi Israele, […]” (11/24 decembrie 1990)
1251. Ediţia 1995: “ Iată de ce suspină duhul meu, pentru că eu ştiu cum trebuie să fii tu poporule al meu, că trebuie să vină nelegiuiţii la munţii tăi şi să strige:[…], vor veni nelegiuţii să te roage să poarte numele tău să scape de urgie… ” (24 decembrie 1990)
1251. Ediţia 2006: “ Iată de ce suspină duhul meu! Eu ştiu cum trebuie să fii tu, poporule al meu, că trebuie să vină nelegiuiţii la munţii tăi şi să strige:[…] . Vor veni nelegiuiţii să te roage să poarte numele tău ca să scape de urgie; ” (11/24 decembrie 1990)
1252. Ediţia 1995: “ Vei fi martor, măi copilul meu, că numai un picuţ mai este şi vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns, la suprafaţă, vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munţilor, deasupra puterilor, deasupra înălţimilor şi va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperişuri, măi creştine care, vrei nu vrei, va trebui să mărturiseşti că eşti fiu înfiat al acestei lucrări. Eşti copil al acestei Lucrări, poporule creştin, căci când ai crezut atunci şi când ai venit şi te-ai alăturat şi când ai venit şi ai spus “da Doamne”, să ştii creştine că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei Lucrări dumnezeieşti pe tine… ” (26 decembrie 1990)
1252. Ediţia 2006: “ Vei fi martor, măi copilul Meu, că numai un picuţ mai este, şi vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns, la vedere. Vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munţilor, deasupra puterilor, deasupra înălţimilor şi va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperişuri, măi creştine care vrei, nu vrei, va trebui să mărturiseşti că eşti fiu înfiat al acestei lucrări. Eşti copil al acestei lucrări, poporule creştin, căci când ai crezut atunci când ai venit şi te-ai alăturat, când ai venit şi ai spus “Da, Doamne”, să ştii, creştine, că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei lucrări dumnezeieşti. ” (13/26 decembrie 1990)
1253. Ediţia 1995: “ Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine mai Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el un vas în care a locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de 25 de ani. Şi am spus atunci de mai multe ori poporului care se năştea, am spus aşa: ferice de acela care îşi va spăla viaţa în acest vas şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră… ” (26 decembrie 1990)
1253. Ediţia 2006: “ Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el un vas în care au locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi am spus atunci de mai multe ori poporului care se năştea: “Ferice de acela care-şi va spăla viaţa în acest vas, şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră”. ” (13/26 decembrie 1990)
1254. Ediţia 1995: “ …Au trecut 10 ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă odată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta. Şi scris era că-l voi ridica pentru un timp, ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău şi să-mi încerc poporul şi să încerc credinţa acestui popor.” (26 decembrie 1990)
1254. Ediţia 2006: “ …Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă o dată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta, şi scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău şi să-Mi încerc poporul, să încerc credinţa acestui popor.” (13/26 decembrie 1990)
1255. Ediţia 1995: “ Căci acest râu al vieţii va curge cu bogăţie de apă vie şi precum magii au fost călăuziţi de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire a neamurilor, aşa vor curge în zilele ce vin noroade şi neamuri spre izvorul vieţii care curge din Ierusalim…” (26 decembrie 1990)
1255. Ediţia 2006: “ […], căci acest râu al vieţii va curge cu bogăţie de apă vie, şi precum magii au fost călăuziţi de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire al neamurilor, aşa vor curge în zilele ce vin noroade şi neamuri spre izvorul vieţii, care curge din Ierusalim, şi se vor ridica pe picioare şi vor învia şi se vor adăuga celor mântuiţi.” (13/26 decembrie 1990)
Exprimarea iniţială “mântuire a neamurilor” era corectă, aşa încât şi aici, alături de nenumărate virgule puse înainte de şi prin toată cartea, intervenţia “corectoare” a liderilor pucioşi s-a dovedit a fi un exces de zel inutil.
1256. Ediţia 1995: “ … – Scoală-te Verginico, ca să vezi poporul tău că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, c-ai tăi sunt tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor care l-am născut din tine, că tu ai suferit, ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine, pe fiecare cu turma sa. Fiecare Sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă şi, iată măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că-i fiul cel mai mic pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris, că cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie.” (26 decembrie 1990)
1256. Ediţia 2006: “ … – Scoală-te, de acum, scoală-te, Verginico! Trezeşte-ţi duhul şi dă ocol, măi tată, ca să vezi poporul tău, că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, că ai tăi sunt, tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor pe care l-am născut din tine, că tu ai suferit. Ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine, pe fiecare cu turma sa. Fiecare sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă. Şi iată, măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că e fiul cel mai mic, pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris: “ Cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie”.” (13/26 decembrie 1990)
Pretenţia că Verginica ar fi suferit mai mult decât toţi sfinţii Bisericii este cel puţin exagerată. Şi cu atât mai mult nu se justifică, îndată ce se spune că rodul ei a fost cel mai mic, în comparaţie cu al celorlalţi sfinţi. Se face aici o confuzie intenţionată între cel mai mic ca rang – despre care se spune că va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor, şi cel mai mic în împliniri, despre care nu se poate spune acelaşi lucru. Or, mai sus în text se specifică limpede că poporul Verginicăi era mic în împliniri: “…s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi…” deci o răsplată bogată pentru aceste neîmpliniri ar fi cu totul neavenită.
1257. Ediţia 1995: “ Poporul lui Moise, s-a învârtit în loc 40 de ani pentru 40 de zile pentru că a cârtit şi s-a lepădat de Moise şi s-a răzvrătit poporul acela şi a picat în pustie cârtind împotriva manei cereşti care cobora la ei în fiecare zi. ” (26 decembrie 1990)
1257. Ediţia 2006: “ Poporul lui Moise, s-a învârtit în loc patruzeci de ani pentru patruzeci de zile pentru că a cârtit şi s-a lepădat de Moise, şi s-a răzvrătit poporul acela şi a picat în pustie cârtind împotriva manei cereşti, care cobora la ei în fiecare zi. ” (13/26 decembrie 1990)
1258. Ediţia 1995: “ […] şi să te împac cu Domnul într-o clipă. Numai să vrei, creştine, că iată, uită-te tu că vine Domnul şi se împacă cu tine, vine şi-ţi iartă totul şi nu te nimiceşte. […] căci aşa stă scris cuvânt din timpul Trupului Domnului, stă scris aşa: Împărăţia Sa nu se vede vădit, ea este în voi. Aşa a spus Domnul ucenicilor Lui. Dar a venit vremea Scripturii care zice: că vine Domnul să strângă la un loc popoare şi limbi ca să vadă slava Sa şi, când acest pământ […]” (26 decembrie 1990)
1258. Ediţia 2006: “[…] şi să te împac cu Domnul într-o clipă, numai să vrei, creştine, că uită-te tu că vine Domnul şi Se împacă cu tine; vine şi îţi iartă totul şi nu te nimiceşte. […] căci aşa stă scris cuvânt din timpul Trupului Domnului: “Împărăţia Sa nu vine vădit; ea este în voi”, dar a venit vremea Scripturii care zice: “ Vine Domnul să strângă la un loc popoare şi limbi ca să vadă slava Sa”, şi când acest pământ […]” (13/26 decembrie 1990)
1259. Ediţia 1995: “ Luaţi pildă ca să credeţi, că eu ştiu că poporul acesta este tare la cerbice şi este fără de credinţă. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată şi apoi le-ai negat. Luaţi pildă de la Sfinţii pe care-i măresc creştinii, căci Sfântul Mucenic Mina, a plecat la Domnul şi s-a întors înapoi cu trupul […] ” (26 decembrie 1990)
1259. Ediţia 2006: “ Luaţi pildă ca să credeţi, că eu ştiu că poporul acesta este tare la cerbice şi este fără de credinţă. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată şi apoi le-ai negat. Ia pildă de la sfinţii pe care-i măresc creştinii, căci sfântul mucenic Mina a plecat la Domnul şi s-a întors înapoi cu trupul […] ” (13/26 decembrie 1990)
1260. Ediţia 1995: “ Copii ai acestei cetăţi, iată şi vouă vă spun. Sculaţi-vă şi fiţi întru Iisus Hristos că nu-i de ajuns să crezi ce-ţi spun. Căci trebuie să-L aşezi pe Domnul în viaţa ta, în trăirea ta de fiecare zi. ” (26 decembrie 1990)
1260. Ediţia 2006: “ Copii ai acestei cetăţi, iată, şi vouă vă spun, sculaţi-vă, şi fiţi întru Iisus Hristos! O, nu-i de ajuns să crezi ce-ţi spun, căci trebuie apoi să-L aşezi pe Domnul în viaţa ta, în trăirea ta de fiecare zi. ” (13/26 decembrie 1990)
1261. Ediţia 1995: “ Dar fii atent că se aşează de la cer Ierusalimul cel Nou şi fii atent că va fi ceresc şi nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinţei, nu va putea intra pe el nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios. Căci iată […] ” (26 decembrie 1990)
1261. Ediţia 2006: “ Dar fii atent, că se aşează de la cer Ierusalimul cel nou, şi fii atent că va fi ceresc, şi nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinţei nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios, căci iată, […] ” (13/26 decembrie 1990)
1262. Ediţia 1995: “ Vreau să se împlinească cu poporul meu meu biruinţa asupra morţii şi de aceea strig ca o disperată şi umblă duhul meu strigând prin toate cetăţile, prin toate colţişoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în braţele şi în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale şi să fac poporul meu în stare să-l înfăţişez curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine poporul meu. Vine […] ” (26 decembrie 1990)
1262. Ediţia 2006: “ Vreau să se împlinească cu poporul meu meu biruinţa asupra morţii, şi de aceea strig ca o disperată şi umblă duhul meu strigând prin toate cetăţile, prin toate colţişoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în braţele şi în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale şi să fac poporul să fie curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine, poporul meu, vine […] ” (13/26 decembrie 1990)
Aici nu mai poate fi vorba de vreo greşeală de transcriere, care se cerea în mod firesc îndreptată, ci de o imixtiune intenţionată în text, cu scopul cosmetizării ideilor pe care le promovează.
1263. Ediţia 1995: “ De aceea vreau să te fac nestricăcios şi ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului Nou se va uni cu cel ceresc şi se va auzi cântarea cea nouă: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace.” (26 decembrie 1990)
1263. Ediţia 2006: “ De aceea vreau, creştine, să te fac nestricăcios şi ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului nou se va uni cu cel ceresc şi se va auzi cântarea cea nouă: “ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace!” (13/26 decembrie 1990)
Cântarea respectivă nu e deloc nouă, ci se cânta la fel şi acum două mii de ani: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,14)
1264. Ediţia 1995: “Ridică-te şi grăieşte bisericii, grăieşte către învăţătorii legii şi către păstorii turmei Mele. Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor. Oile Mele stau risipite prin toţi munţii şi dealurile. Păstorii oilor Mele s-au păstorit pe ei înşişi şi nu mai umblă după legea Mea. Iată, Vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâşiat. […] Ia aminte şi te ridică să faci voia Mea că vei sta în mijlocul învăţătorilor legii şi a păstorilor turmei Mele şi Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite.[…]” (28 octombrie 1990)
1264. Ediţia 2006: “Ridică-te şi grăieşte bisericii, grăieşte către învăţătorii legii şi către păstorii turmei Mele: Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor, oile Mele stau risipite prin toţi munţii şi dealurile. Păstorii lor s-au păstorit pe ei înşişi şi nu mai umblă după legea Mea. Iată, vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâşiat.[…] Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea, că vei sta în mijlocul învăţătorilor legii, în mijlocul păstorilor turmei Mele, şi Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite,[…]” (15/28 octombrie 1990)
Liderii pucioşi au simţit nevoia să-l “corecteze” pe Dumnezeul de la Pucioasa: “păstorii oilor Lui” (adică preoţii pucioşi) nu sunt aceeaşi cu “păstorii lor” (adică preoţii din B.O.R.; doar aceştia s-au păstorit singuri). Zis şi făcut: “Păstorii oilor Mele” au devenit “păstorii lor” ; operaţia era foarte simplă. Ce n-au observat isteţii corectori? În frază mai era o expresie “demascatoare”: “păstorii turmei Mele”. Pe asta n-au mai văzut-o, aşa că ea a rămas “necorectată”.
1265. Ediţia 1995: “…Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii: căci un om din biserica Mea se luptă şi voieşte să stea pe scaunul bisericii. O! Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu. [...] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot uriciunea pustiirii din biserica Mea. Şi vin să ridic pe cel de-al 7-lea uns al Meu.[…] iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfăţişarea cea dintâi şi să aduc la loc vremurile şi sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel şi să asculte glasul lui Dumnezeu, […] ” (28 octombrie 1990, sublin.ns.)
1265. Ediţia 2006: “Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii, căci un om din biserică se luptă şi voieşte să stea pe scaunul bisericii. Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu![...] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi vin să-l ridic pe cel de al şaptelea uns al Meu.[…] iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfăţişarea cea dintâi şi să aduc la loc vremurile şi sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel cel credincios şi să asculte glasul lui Dumnezeu, […] ” (15/28 octombrie 1990, sublin.ns.)
La fel cum expresia “păstorii Mei” a devenit, în urma intervenţiei liderilor pucioşi, “păstorii lor”, tot aşa şi expresia “biserica Mea” a devenit prin aceeaşi intervenţie doar “biserică”. De ce? Pentru că liderii pucioşi sugerează deja apariţia a două biserici rivale: B.O.R., care “şi-a pierdut “înfăţişarea cea dintâi”, şi Biserica Noul Ierusalim, care reprezintă “trupul lui Israel cel credincios”. Cuvintele “cel credincios”, adăugate fraudulos, tocmai aceasta sugerează: că biserica cea veche nu mai este credincioasă şi în consecinţă, tocmai de aceea nu mai poate fi considerată “biserica Mea”, deci nu mai este Biserica lui Hristos, ci doar o “biserică” oarecare. Desigur că locul lăsat gol este umplut în mod automat de noua biserică (Biserica Noul Ierusalim), care devine “biserica Mea”, adică cea aleasă. Schisma este limpede şi dură, iar cuvintele meşteşugite din aceste texte dau greutate faptelor.
1266. Ediţia 1995: “ Vine Domnul să aşeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post şi zilele de odihnă, vine să întărească pe cele slabe ca să ruşineze pe cele tari. [...] Vin curând şi plata Mea este cu Mine. Amin.” (28 octombrie 1990)
1266. Ediţia 2006: “ Vine Domnul să aşeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post şi zilele de odihnă. Vine Domnul să întărească pe cele slabe, ca să ruşineze pe cele tari. [...] Vin curând, şi plata Mea este cu Mine. Amin, amin, amin.” (15/28 octombrie 1990)
Motto: “Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1990
1214. Ediţia 1995: “ Că aşa zice poporul meu, c-am murit. N-am murit fiule şi dacă aţi şti cât sunt de vie, aţi plânge vremea neştiinţei şi vremea necredinţei voastre. Şi[…]” (15 octombrie 1990)
1214. Ediţia 2006: “ Că aşa zice poporul meu, că am murit. N-am murit, şi dacă aţi şti cât sunt de vie aţi plânge vremea neştiinţei şi vremea necredinţei voastre, şi[…]” (2/15 octombrie 1990)
1215.Ediţia 1995: “ …Se luptă din ultimele puteri duhul rău să oprească cuvântul meu spre voi, că vede ce putere de viaţă şi câtă înviere lucrează cuvântul meu acum. Acum este vremea mea, fiilor, sunt zilele biruinţei mele.[…] V-am spus că mă rog mereu la Scaunul Sfintei Treimi şi aduc rugăciunea aceea care este pentru poporul meu şi să vedeţi voi cum vorbesc şi eu şi cum vorbeşte Sfânta Treime cu mine şi-mi spune:” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1215.Ediţia 2006: “ …Se luptă în ultimele puteri duhul rău să oprească spre voi cuvântul meu, că vede ce putere de viaţă şi câtă înviere lucrează cuvântul meu acum. Acum este vremea mea, fiilor; sunt zilele biruinţei mele.[…] V-am spus că mă rog mereu la scaunul Sfintei Treimi şi aduc rugăciunea aceea care este pentru poporul meu, şi să vedeţi voi cum vorbesc şi eu, şi cum vorbeşte şi Sfânta Treime cu mine şi îmi spune:” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
Din “purtătoare de Dumnezeu”, Verginica devine (după moarte) “locţiitoare de Dumnezeu”: “poporul lui Dumnezeu” devine “poporul Verginicăi”, iar “fiii lui Dumnezeu” devin “ fiii Verginicăi”. “Cuvântul lui Dumnezeu” este înlocuit cu “cuvântul Verginicăi”, iar “biruinţa lui Iisus” este înlocuită cu “biruinţa Verginicăi”. Care biruinţă însă nu prea s-a văzut, ea fiind mai degrabă o lăudăroşenie şi o fanfaronadă drapată cu un festivism găunos, îndată ce aproape tot “poporul cel vechi” s-a risipit, unii dintre “fiii Verginicăi” devenind cei mai aprigi împotrivitori ai noilor lideri de la Pucioasa.
Încă de pe atunci “biruinţa” Verginicăi era în mare pericol, aşa că Verginica se impune şi Îl cheamă la ordine pe Domnul Savaot, ca să Se înroleze în război alături de ea:
1216. Ediţia 1995: “ – O, Doamne Savaot, scoală-Te şi vino lângă mine să venim împreună în ajutorul copiilor mei, că-i duhul rău ridicat la război cu ei, ca să-mi fure biruinţa. ” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1216.Ediţia 2006: “ – O, Doamne Savaot, scoală-Te şi vino lângă mine, să venim împreună în ajutorul copiilor mei, că e duhul rău ridicat la război cu ei ca să-mi fure biruinţa. ” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
Obedient, “Dumnezeul de la Pucioasa” ia poziţia de drepţi şi sare în ajutorul Verginicăi:
1217. Ediţia 1995: “ – O, Verginico, vin lângă tine Tată şi iată ce facem. Le dăm întreită putere copiilor noştri, că nimeni n-a avut să se lupte cu ce se luptă cei din vremea aceasta. Copiii tăi sunt puţini şi trebuie să le dăm toată puterea ca să poată birui. Şi lasă tată, că mare este puterea cea întreită a Duhului Sfânt şi biruim Verginico, că e vremea să biruim. Fiul Meu este mereu cu ei Verginico şi El este biruitorul morţii şi al iadului. Nu te teme, că toată puterea cerească este cu ei şi tu eşti mereu cu ei şi eşti biruitoare, dar dă-le mereu poveţe[…]. ” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1217. Ediţia 2006: “ – O, Verginico, vin lângă tine, tată şi iată ce facem. Le dăm întreită putere copiilor Noştri, că nimeni n-a avut să se lupte cu ce se luptă cei din vremea aceasta. Copiii tăi sunt puţini, şi trebuie să le dăm toată puterea ca să poată birui, şi lasă, tată, că mare este puterea cea întreită a Duhului Sfânt, şi biruim, Verginico, că e vremea să biruim. Fiul Meu este mereu cu ei, Verginico, şi El este biruitorul morţii şi al iadului. Nu te teme, că toată puterea cerească este cu ei, şi tu eşti mereu cu ei, şi eşti biruitoare. Dar dă-le mereu poveţe[…]”(21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
Confuzia este totală: “Tatăl” devine “tată”, “copiii noştri” devin “copiii Noştri”, apoi devin “copiii tăi”, încât nu se mai ştie cine este Tatăl, cine este Mama şi cine sunt Fiii. Pe deasupra, “biruinţa Verginicăi”, cea care fusese ameninţată că va fi furată, se metamorfozează pe nesimţite: mai întâi în “biruinţa copiilor”; apoi în “biruinţa Tatălui”, căci e vremea biruinţei Lui; apoi în “biruinţa Fiului” care a biruit moartea şi iadul; pentru ca în final cea “biruitoare” să fie…tot Verginica! Dar ea nu poate birui fără “copiii ei”, aşa că Îl va îmboldi şi-l va chema la ordine încă odată pe Fiul Tatălui ceresc:
1218. Ediţia 1995: “ – O, Fiule al Tatălui ceresc, să nu laşi pe copiii mei să slăbească şi fii cu putere peste ei şi fă-le calea cu biruinţă că nu pot birui fără ei” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1218. Ediţia 2006: “ – O, Fiule al Tatălui ceresc, să nu-i laşi pe copiii mei să slăbească. Fii cu putere peste ei şi fă-le calea cu biruinţă, că nu pot birui fără ei” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
1219. Ediţia 1995: “ […] şi spune-le că totul este cu putinţă celui cu credinţă şi celui ce este ascultător cum am fost Eu… Fiii veacului acesta nu se mai vaită că nu pot face ceea ce au de făcut împotriva vieţii, iar voi, care luptaţi împotriva morţii, care muriţi mereu faţă de păcat, hai să călcăm cu moartea pe moarte, căci Biruitorul morţii este în noi. ” (3 noiembrie 1990, sublin. ns.)
1219. Ediţia 2006: “ […] şi spune-le că totul este cu putinţă celui cu credinţă şi celui ce este ascultător cum am fost Eu. Amin.
– O, fiilor, fiii veacului acesta nu se mai vaită că nu pot face ceea ce au de făcut împotriva vieţii, iar voi, care luptaţi împotriva morţii, care muriţi mereu faţă de păcat, hai, mămică, să călcăm cu moartea pe moarte, căci Biruitorul morţii este în noi. ” (21 octombrie/3 noiembrie 1990 sublin. ns.)
1220. Ediţia 1995: “ O, la masa aceasta a coborât Dumnezeu cele mai alese bucate, cea mai mare învăţătură de care se va minuna în curând popoarele lumii, popoare care n-au ştiut până acum cât este Dumnezeu de dulce şi de adevărat. ” (9 noiembrie 1990)
1220. Ediţia 2006: “ …Că la masa aceasta a coborât Dumnezeu cele mai alese bucate, cea mai mare învăţătură, de care se vor minuna în curând popoarele lumii, popoare care n-au ştiut până acum cât este Dumnezeu de dulce şi de adevărat. ” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
1221. Ediţia 1995: “…Această taină şi această lucrare, dacă ar fi lucrat-o Domnul pe faţă, ca să fie văzută şi pipăită, n-ar fi putut să fie purtată de nici un înţelept, de nici un cărturar, că aceasta se descoperă numai celui ce voieşte Dumnezeu să i-o descopere…” (9 noiembrie 1990)
1221. Ediţia 2006: “…Această taină, această lucrare, dacă ar fi lucrat-o Domnul pe faţă ca să fie văzută şi pipăită, n-ar fi putut să fie purtată de nici un înţelept, de nici un cărturar, că aceasta se descoperă numai celui ce voieşte Dumnezeu să i-o descopere…” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
1222. Ediţia 1995: “ Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi se uită să vadă cum se lucrează astăzi taina cea de mântuire a omenirii” (9 noiembrie 1990)
1222. Ediţia 2006: “ Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi Se uită să vadă cum se lucrează astăzi taina cea de mântuire a omenirii” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
“Corecţia” de majusculă (se –> Se) operată în ediţia din anul 2006 este o exagerare, îndată ce Tatăl ceresc nu se uită aici la Sine, spre Sine, în Sine sau întru Sine. Iar imaginea prin care Acesta este prezentat ridicându-se, maşinal, în picioare ca să vadă mai bine cum “se lucrează astăzi taina cea de mântuire a omenirii” ( şi oare cine o lucrează? Nu mai este Însuşi Dumnezeu, Cel care o lucrează?), asemenea unui microbist electrizat de o fază fierbinte de fotbal, este cel puţin deplasată.
1223. Ediţia 1995: “…În curând, toate fântânile cele care şi-au tulburat apa, acelea vor seca în curând şi toate izvoarele se vor aduna în matca aceasta, căci acest izvor este râul vieţii din care vor bea cei care vor învia, că au început zilele învierii.” (9 noiembrie 1990)
1223. Ediţia 2006: “ Iată, măi mămică, cum te lupţi tu cu Dumnezeu, şi, luptându-te aşa, uiţi că Dumnezeu este mai puternic şi mai biruitor decât tine, dar să ştii că în curând, toate fântânile cele care şi-au tulburat apa, acelea vor seca în curând şi toate izvoarele se vor aduna în matca aceasta, căci acest izvor este râul vieţii din care vor bea cei care vor învia, că au început zilele învierii, măi poporule al Meu.” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
1224. Ediţia 1995: “…Dacă vrei să-ţi câştigi viaţa ta, o pierzi pe cea care vrea Domnul s-o pună peste tine ca să te facă veşnic cu viaţa. Dar dacă vrei să pierzi şi să renunţi la viaţa cea fără de Domnul şi fără poruncile şi voile Lui, atunci copilul meu vei câştiga.Vei câştiga viaţa cea fără de moarte.” (12 noiembrie 1990)
1224. Ediţia 2006: “ Măi copilule care ai avut şi veghe, nu cumva acum să-ţi alegi viaţa ta, şi alege acum viaţa lui Dumnezeu, că dacă vrei să-ţi câştigi viaţa ta, o pierzi pe cea pe care vrea Domnul s-o pună peste tine ca să te facă veşnic cu viaţa, dar dacă vrei să pierzi şi să renunţi la viaţa cea fără de Domnul şi fără de poruncile şi de voile Lui, atunci, copilul meu vei câştiga; vei câştiga viaţa cea fără de moarte.” (30 octombrie/12 noiembrie 1990)
1225. Ediţia 1995: “…Du-te, Verginico, du-te tată şi strigă la toate porţile, la toate intrările, prin toate cetăţile şi scoate-ţi copiii din prăpastia morţii, scoate-i la mal tată şi condu-i spre Mine, că vreau să vin să le dau Împărăţia Mea lor. Vreau[…]. […]E munca ta, e născut din tine scumpa Mea, că nimeni din cer n-a făcut atâta cât ai făcut tu.” (12 noiembrie 1990)
1225. Ediţia 2006: “…Du-te, Verginico, du-te tată şi strigă pe la toate porţile, pe la toate intrările, prin toate cetăţile şi scoate-ţi copiii din prăpastia morţii, scoate-i la mal, tată, şi condu-i spre Mine, că vreau să vin să le dau Împărăţia Mea lor, vreau[…]. […]e munca ta, e născut din tine, scumpa Mea, că nimeni dintre cei din cer n-a făcut atâta cât ai făcut tu.” (30 octombrie/12 noiembrie 1990)
1226. Ediţia 1995: “…Domnul a ales pe România şi face din ea Împărăţie cerească şi început de stare cerească pe pământ. Nimic întinat nu va mai intra în ea şi tu poporul meu, vei vedea atunci că n-a minţit Domnul şi te vei bucura, dar ridică-te… ” (12 noiembrie 1990)
1226. Ediţia 2006: “…Domnul a ales-o pe România şi face din ea împărăţie cerească şi început de stare cerească pe pământ. Nimic întinat nu va mai intra în ea, iar tu, poporul meu, vei vedea atunci că n-a minţit Domnul, şi te vei bucura, dar ridică-te! ” (30 octombrie/12 noiembrie 1990)
1227. Ediţia 1995: “ Dacă ai fi fost tu credincios şi dacă ai fi fost curat şi dacă ai fi fost mare aşa cum trbuia să fii, o, era minune mare atunci. Dar tu ai fost mic şi fricos[…]. N-ai vrut să fii şi tu aşa cum au fost ucenicii Domnului Iisus Hristos, care au mărturisit despre Domnul lor, care au iubit pe învăţătorul lor. Şi când s-au suit cu Domnul pe munte, acea taină n-a fost ascunsă de ochii lor, că Domnul s-a arătat lor întru slavă şi întru lumină, iară deoparte şi de alta s-a arătat lor Moise şi Ilie, căci Moise şi Ilie erau vii, poporule al meu. Şi tu[…]” (14 noiembrie 1990)
1227. Ediţia 2006: “ Dacă ai fi fost tu credincios şi dacă ai fi fost curat şi dacă ai fi fost mare aşa cum trbuia să fii, o, era minune mare, dar tu ai fost mic şi fricos[…]. N-ai vrut să fii şi tu aşa cum au fost ucenicii Domnului Iisus Hristos, care au mărturisit despre Domnul lor, care L-au iubit pe învăţătorul lor, şi, apoi, când s-au suit cu Domnul pe munte, acea taină n-a fost ascunsă de ochii lor, că Domnul s-a arătat lor întru slavă şi întru lumină, iară de o parte şi de alta s-au arătat lor Moise şi Ilie, căci Moise şi Ilie erau vii, poporule al meu, şi tu[…]” (1/14 noiembrie 1990)
1228. Ediţia 1995: “ …Nu mai căuta să te laşi în speranţa că vei putea sări pe deasupra,[…] ” (14 noiembrie 1990)
1228. Ediţia 2006: “ …Nu mai căuta să te laşi în nădejdea că vei putea sări pe deasupra,[…] ” (1/14 noiembrie 1990)
1229. Ediţia 1995: “ Intră de mână cu mine, fiule, vino cu mine, că fără mine n-ai să poţi intra, că se va vedea pe tine ştampila cea pusă de mine şi nu vei fi băgat în seamă dacă nu vei merge cu mine. ” (14 noiembrie 1990)
1229. Ediţia 2006: “ Intră de mână cu mine, fiule. Vino cu mine, că fără mine n-ai să poţi intra, că se va vedea pe tine pecetea cea pusă de mine, şi nu vei fi băgat în seamă dacă nu vei merge cu mine. ” (1/14 noiembrie 1990)
În mod evident, Verginica se erijează într-un nou Mesia, fără de care nu există mântuire, dar care îşi mântuieşte într-o manieră exclusivistă doar “poporul său”, popor care tocmai de aceea primeşte pe frunte ştampila Verginicăi, “semnul” de recunoaştere despre care vorbeşte Apocalipsa.
1230. Ediţia 1995: “ Duhurile Preasfintei Treimi se odihnesc aici ca să vadă cum lucrăm. Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi binecuvintează această cetate, amin. Se scoală şi grăieşte cu mine: binecuvântată să-ţi fie munca, Verginico şi binecuvântat să-ţi fie rodul pântecelui tău, că al tău este acest popor, scumpa Mea.” (23 noiembrie 1990)
1230. Ediţia 2006: “ Duhurile Preasfintei Treimi Se odihnesc aici ca să vadă cum lucrăm. Se scoală în picioare Tatăl ceresc şi binecuvintează această cetate. Amin. Se scoală Tatăl şi grăieşte cu mine:
– Binecuvântată să-ţi fie munca, Verginico, şi binecuvântat să-ţi fie rodul pântecelui tău, că al tău este acest popor, scumpa Mea.” (10/23 noiembrie 1990)
Imaginea cu Dumnezeul de la Pucioasa, deghizat în chip de Tată ceresc care ia poziţie de drepţi în faţa Verginicăi, a mai fost ilustrată în aceste “Cuvinte” şi pe data de 9 noiembrie 1990, dar ea este atât de bizară încât, cu toate insistenţele, mai mult cva sigur că va fi greu să se obişnuiască cineva cu ea. Nu mai puţin stranie este imaginea cu Duhurile Preasfintei Treimi, care au nevoie să se odihnească pentru ca să poată să vadă.
Până şi Maica Domnului este prezentată ca profund obligată Verginicăi, pentru că şi-ar fi pus trupul la dispoziţia Duhului Fiului ei, “ca un cort”:
1231. Ediţia 1995: “ Măicuţa Fiului Meu nu ştie cum să-ţi mai mulţumească, pentru că tu ai fost aceea care ai fost cortul Duhului Fiului Ei. Tu ai fost aceea care L-ai întâmpinat atunci când a venit iar ca să se desăvârşească şi iată, se desăvârşeşte.” (23 noiembrie 1990)
1231. Ediţia 2006: “ Măicuţa Fiului Meu nu ştie cum să-ţi mai mulţumească, pentru că tu ai fost aceea care ai fost cortul Duhului Fiului ei. Tu ai fost aceea care L-ai întâmpinat atunci când a venit ca să Se desăvârşească iar, şi iată, Se desăvârşeşte.” (10/23 noiembrie 1990)
1232. Ediţia 1995: “ Vreau să-ţi aduc aminte de Domnul, poporule al meu. Vreau să-ţi aduc aminte de mine, măi creştine, care m-ai cunoscut odată. Că eu m-am dus la Dumnezeu şi m-am dus ca să pot veni înapoi acum la tine.” (23 noiembrie 1990)
1232. Ediţia 2006: “ Vreau să-ţi aduc aminte de Domnul, poporule al meu, şi de mine care m-ai cunoscut odată, că eu m-am dus la Dumnezeu, şi m-am dus ca să pot veni înapoi acum la tine.” (10/23 noiembrie 1990)
Această justificare (“m-am dus ca să pot veni înapoi”) este puerilă. Mai logic ar fi fost ca Verginica să fi rămas în continuare în viaţă, învingând legea firii şi timpul, aşa cum s-a întâmplat cu dreptul Simeon, căruia “i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.”(Luca 2,26). De altfel, chiar aşa se promisese la Pucioasa, că “nimeni nu va mai muri”. Promisiunea aceasta se poate regăsi chiar în mesajul analizat pe acest blog imediat în continuare, la poziţia 20., în care se afirmă că menirea creştinilor de la Pucioasa (deci în primul rând a Verginicăi), este “de a nu mai trece prin moarte”). “Poporul” Verginicăi ar fi fost mai câştigat aşa, căci ar fi avut-o pe Verginica mereu povăţuitoare în mijlocul lui. Dimpotrivă, după moartea Verginicăi, comunicările ei “de pe lumea cealaltă” au avut un declin dramatic: dacă în anii ’90 ea “vorbea” aproape în fiecare zi (vezi perioada august-septembrie 1990), în prezent ea nu mai “vorbeşte” decât din An în Paşte. Drept este că între timp liderii pucioşi au avut grijă să o detroneze subtil şi cu binişorul de pe piedestalul pe care tot ei i-l clădiseră, ca să poată să se aşeze Mihaela în locul Verginicăi.
1233. Ediţia 1995: “ Împacă-te cu mine, poporule al meu şi crede tu că eu sunt vie şi că te pot face viu şi pe ca şi pe mine, că tu ai o menire aparte, măi creştine. Menirea ta este să nu mai treci prin moarte, copilul meu” (23 noiembrie 1990, sublin.ns.)
1233. Ediţia 2006: “ Împacă-te cu mine, poporule al meu şi crede tu că eu sunt vie şi că te pot face viu şi pe ca şi pe mine, că tu ai o soartă aparte, măi creştine. Soarta ta este să nu mai treci prin moarte, copilul meu” (10/23 noiembrie 1990, sublin.ns.)
Schimbarea făcută aici de liderii pucioşi, deşi se vrea a fi deşteaptă, este total neinspirată. Cuvântul soartă este indisolubil legat de predestinare, o categorie filosofică respinsă cu argumente solide de către biserică. Deşi în dicţionare cuvintele menire şi soartă apar şi ca sinonime, cuvântul menire este mai potrivit aici, deoarece el mai are în plus şi semnificaţia de misiune, rost, sarcină, care nu are cum fi îndeplinită obligatoriu, căci nici o îndeplinire nu poate fi prestabilită. Acest cuvânt exprimă aici, în context, o convingere nuanţată, o dorinţă mai degrabă decât un fapt prestabilit, un gând pozitiv, dar asociat condiţionalului-optativ. Dacă a nu mai trece prin moarte ar fi fost o soartă (şi nu o misiune), atunci aceasta s-ar fi împlinit în mod implacabil şi n-ar mai fi murit nimeni dintre pucioşi în ultimii 50 de ani, dar în primul rând Verginica. Moartea Verginicăi însă a fost percepută atât de şocant, încât i-a risipit pe majoritatea adepţilor racolaţi înainte de anul 1980.
1234.Ediţia 1995: “ Am o mulţime de scule pe pământ şi fiecare are o porţie de lucrat, dar aceasta este mare la Mine şi are în primire sigiliul vremii de apoi pentru că ea a purtat în trupul ei Duhurile Preasfintei Treimi care au vorbit cu tine, poporule creştin, şi care, iată tată, vorbesc iarăşi, aşa cum este scris, încă odată la popoare şi la limbi şi la neamuri. Împăcaţi-vă cu ea, copiii Mei, că voi cu ea veţi veni la Mine.” (24 noiembrie 1990.)
1234. Ediţia 2006: “ Am o mulţime de scule pe pământ şi fiecare au câte o porţie de lucrat, dar aceasta este mare la Mine, şi are în primire sigiliul vremii de apoi, pentru că ea a purtat în trupul ei Duhurile Preasfintei Treimi, care au vorbit cu tine, poporule creştin, şi Care vorbesc iarăşi, aşa cum este scris, “încă o dată, la popoare şi la limbi şi la împăraţi şi la neamuri”. Împăcaţi-vă cu ea, copiii Mei, că voi cu ea veţi veni la Mine. Amin, amin, amin.” (11/24 noiembrie 1990.)
“Scula cea mare” care “are în primire sigiliul vremii de apoi” nu este alta decât Verginica. Despre ea se spune uneori că a purtat în trupul ei pe Iisus Hristos – Cuvântul, alteori că a purtat “Duhurile Preasfintei Treimi” care “au vorbit”, deşi este o singură vorbire la mai multe “Duhuri”. Prima “corecţie” din text este greşită, deoarece varianta iniţială era corectă gramatical: “fiecare are”.
1235. Ediţia 1995: “ Dacă tu ai o familie mare şi ai copii mulţi şi-i iubeşti şi te duci departe de ei ca să câştigi şi să munceşti pentru existenţa lor, tu munceşti acolo tânjind după ei şi aşteptând să te întorci.” (24 noiembrie 1990.)
1235. Ediţia 2006: “ Dacă tu ai o familie mare şi ai copii mulţi şi îi iubeşti, şi te duci departe de ei ca să câştigi şi să munceşti pentru pâinea lor, tu munceşti acolo tânjind după ei şi aşteptând să te întorci.” (11/24 noiembrie 1990.)
1236. Ediţia 1995: “ Dar Eu am făcut şi mai mult, poporul meu, pentru că acum Domnul săvârşeşte minuni mai mari decât oricând. Iată minune cu anevoie de crezut. Iată Duhul cel plecat de pe pământ s-a întors înapoi şi lucrează. L-a trimis Domnul înapoi de unde a plecat. L-a trimis şi l-a pus să lucreze înainte, de acolo de unde a rămas. Am venit înapoi la tine, poporule al meu, pentru că Domnul nu-şi calcă făgăduinţele Sale şi nu trece peste cele scrise. Căci în Cartea acestei lucrări scris este că va lucra Domnul cu mine în aceste zile şi va ridica noroade multe spre înviere şi spre lumină…” (24 noiembrie 1990.)
1236. Ediţia 2006: “ Eu însă am făcut şi mai mult, poporul meu, pentru că acum Domnul în vremea aceasta săvârşeşte minuni mai mari decât oricând. Iată minune cu anevoie de crezut. Iată duhul cel plecat de pe pământ s-a întors înapoi şi lucrează. L-a trimis Domnul înapoi de unde a plecat. L-a trimis şi l-a pus să lucreze înainte de acolo de unde a rămas. Am venit înapoi la tine, poporule al meu, pentru că Domnul nu-Şi calcă făgăduinţele Sale şi nu trece peste cele scrise, căci în cartea acestei lucrări este scris că va lucra Domnul cu mine în aceste zile şi va ridica noroade multe spre înviere şi spre lumină.” (11/24 noiembrie 1990.)
Într-adevăr, cu anevoie este de crezut această răsturnare de situaţie şi răstălmăcire de înţelesuri. Căci până acum s-a spus că Verginica era doar un “vas” , o “trâmbiţă apocaliptică” prin care vorbea Domnul şi Îşi făcea lucrarea Sa, iar când se trezea Verginica din somnul ei cataleptic, “nu ştia nimic” despre cele ce se vorbiseră prin ea. Acum se pretinde că lucrarea era a Verginicăi, şi că ea s-a întors (“în duh”?)ca să-şi continue lucrarea “de unde a rămas”. Până adineauri se spunea că prin Verginica “au vorbit Duhurile Preasfintei Treimi”, iar acum se spune că Duhul Verginicăi ( corijat în ediţia 2006 în “duhul Verginicăi”, ca să nu fie nici un dubiu că despre duhul ei este vorba, nicidecum despre unul sau mai multe Duhuri Sfinte ale Preasfintei Treimi) este cel care “s-a întors înapoi şi lucrează”. Dacă s-ar fi întors într-adevăr duhul Verginicăi de unde a pecat, atunci Verginica ar fi înviat; dar dacă ea n-a înviat, unde s-a întors duhul ei? Şi care sunt acele “noroade multe ridicate spre înviere şi spre lumină”? Au trecut 18 ani de atunci, de când se făceau aceste “profeţii” ditirambice, iar “intervenţiile” Verginicăi prin “Cuvânt” sunt acum tot mai rare şi mai anemice, iar rezultatele nu se văd de fel. Ba dimpotrivă, “poporul” este mereu mustrat de către liderii lui ca fiind la fel de neîmplinitor ca şi cel din anii ’90.
1237. Ediţia 1995: “ Dar tot stârpitură este şi acea creatură care a auzit de existenţa lui Dumnezeu şi nu face parte din acea existenţă întru Dumnezeu.[…] Aşa am fost şi eu, am crezut în existenţa lui Dumnezeu[…]” (27 noiembrie 1990.)
1237. Ediţia 2006: “ Dar tot stârpitură este şi acea creatură care a auzit de viaţa lui Dumnezeu şi nu face parte din acea viaţă întru Dumnezeu.[…] Aşa am fost şi eu. Am crezut în fiinţa lui Dumnezeu[…]” (14/27 noiembrie 1990.)
Imixtiunea pe fond a liderilor pucioşi în “Cuvântul lui Dumnezeu” este tot mai evidentă şi mai incisivă. Deja pentru “existenţă” s-au găsit trei surogate în tot atâtea propoziţii: “pâine” (la poziţia 22.) şi respectiv “viaţă” şi “fiinţă” (la poziţia 24.)
1238. Ediţia 1995: “ …Eu, cât am fost pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea[…]” (27 noiembrie 1990.)
1238. Ediţia 2006: “ …Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi Şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea[…]” (14/27 noiembrie 1990.)
Dacă într-adevăr Dumnezeu a vorbit ani de-a rândul prin gura Verginicăi, în timp ce Verginica dormea, atunci Verginica n-are nici un merit, meritul fiind integral al lui Dumnezeu. Pretenţia că “duhul Verginicăi s-a întors ca să lucreze înainte, de acolo de unde a rămas” (analizată la poziţia 23.) nu are nici un temei credibil.
1239. Ediţia 1995: “ Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu, am fost cu milă şi cu iubire şi sunt şi azi în ajutorul lor, măi fiule, căci mamă mi-au zis toţi creştinii mei, toţi copiii care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. ” (27 noiembrie 1990.)
1239. Ediţia 2006: “ Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. Am fost cu milă şi cu iubire şi sunt şi azi în ajutorul lor, căci mamă mi-au zis toţi creştinii mei, toţi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. ” (14/27 noiembrie 1990.)
1240. Ediţia 1995: “ – Pace vouă, Pace vouă fiilor. Slavă întru cei de sus, iar peste voi, pace şi înviere. Amin. Iubiţii mei, pace vouă, fiilor. Sunt deasupra, sunt aici, sunt venită cu putere. Am în mână Sfânta Cruce şi am pecetea Dumnezeului Celui viu. Am în mână trâmbiţa cea de apoi ca să trâmbiţez şi în această casă, căci astăzi m-am coborât aici, iar mâine voi merge mai departe însoţită de servii mei, de trimişii mei, căci i-am tocmit pentru culesul viei mele şi pentru ca să meargă cu mine pe de-a rândul să-mi ducă solia. Şi ei n-au pregetat, n-au zis că nu merg, pentru că şi ei te iubesc pe tine, poporule al meu, chiar dacă apostolii minciunii din poporul meu hulesc în urma lor, chiar dacă aruncă cu pietre în ei, dar ei nu dau înapoi şi vor merge cu mine până la capăt, că le voi da putere să poată cu mine.” (27 noiembrie 1990.)
1240. Ediţia 2006: “ – Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Slavă întru cei de sus, iar peste voi pace şi înviere! Amin.
Iubiţii mei, sunt deasupra, sunt aici, sunt venită cu putere. Am în mână sfânta cruce şi am pecetea Dumnezeului Cel viu. Am în mână trâmbiţa cea de apoi ca să trâmbiţez şi în această casă, căci astăzi m-am coborât aici, iar mâine voi merge mai departe însoţită de servii mei, de trimişii mei, căci i-am tocmit pentru culesul viei mele şi pentru ca să meargă cu mine pe de-a rândul să-mi ducă solia, şi ei n-au pregetat, n-au zis că nu merg, pentru că şi ei te iubesc pe tine, poporule al meu, chiar dacă apostolii minciunii din poporul meu hulesc în urma lor, chiar dacă aruncă cu pietre în ei, dar ei nu dau înapoi şi vor merge cu mine până la capăt, că le voi da putere să poată cu mine.” (14/27 noiembrie 1990, sublin.ns.)
De ce “Sfânta Cruce” devine “sfânta cruce” după doar şapte ani?
Dacă Verginica este trâmbiţa a şasea, aşa cum pretind liderii pucioşi (“servii ei”), cum de “are ea în mână trâmbiţa”? Doar dacă nu cumva a şasea o ţine în mână pe a şaptea.
“Via Verginicăi” este alta decât via lui Hristos? Căci ea spune “via mea”.
“Poporul Verginicăi” este altul decât “poporul lui Hristos”? Căci ea spune “poporul meu”.
Dacă Verginica trâmbiţează şi pecetluieşte, ce solie mai duc “servii ei”? Doar dacă nu cumva ei trâmbiţează şi tot ei pecetluiesc.
Dar ce motive să fi avut “apostolii minciunii” din poporul Verginicăi ca să “arunce cu pietre” în liderii pucioşi?
Iată câteva întrebări la care ar trebui reflectat serios.
1241. Ediţia 1995: “ …Fiii lui Noe, când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curaţi ca să rămână vii; căci fiii lui Noe nu numai că au stat curaţi, dar au şi avut soţii aceştia şi erau ca fraţii şi erau ca îngerii. De aceea au rămas vii şi au intrat în barca salvării…” (27 noiembrie 1990)
1241. Ediţia 2006: “ De ce, mămică, n-aţi fost voi cuminţi ca să fi ascultat pe Dumnezeu aşa cum au ascultat fiii lui Noe când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curaţi ca să rămână vii? Fiii lui Noe nu numai că au stat curaţi, dar au şi avut soţii aceştia, şi erau ca fraţii şi erau ca îngerii şi de aceea au rămas vii şi au intrat în barca salvării.” (14/27 noiembrie 1990)
1242. Ediţia 1995: “ …Pentru cei care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani.[…] Până şi fraţii lui Moise au cârtit şi s-au răzvrătit. Şi iată ce s-a întâmplat cu aceia, că au rătăcit prin pustiu patruzeci de ani pentru patruzeci de zile. O, iubiţii mei copii pe care vă mai am credincioşi mie, iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani…” (14 decembrie 1990)
1242. Ediţia 2006: “ Pentru cei pentru care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani.[…] Până şi fraţii lui Moise au cârtit şi s-au răzvrătit, şi iată ce s-a întâmplat cu aceia, că au rătăcit prin pustiu patruzeci de ani pentru patruzeci de zile, şi apoi au murit.
O, iubiţii mei copii care vă mai am credincioşi mie, iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani, pentru că poporul meu n-a crezut cuvintelor lui Dumnezeu, şi a zis poporul meu că am murit şi nu mai sunt, şi n-a crezut Scriptura aceea care zice: “Cel ce este cu Dumnezeu, viu va fi în veci.” N-a crezut creştinul Scriptura, dară să mai creadă cuvintelor acestei lucrări […]” (1/14 decembrie 1990)
În Sfânta Scriptură nu scrie aşa ceva. Singura aserţiune cu care referinţa citată se apropie oarecum ca aspect, deşi are o altă semnificaţie, este la Ioan, cap.6, vers.51:
“Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci.”
1243. Ediţia 1995: “…Copiii mei, se întocmeşte acum Cartea cetăţilor poporului meu, care va mărturisi pentru sau împotriva fiecărei cetăţi. Fiecare cetate va avea o Carte care va sta pe masă şi va vorbi Cartea aceasta…” (24 decembrie 1990)
1243. Ediţia 2006: “ Se întocmeşte acum cartea cetăţilor poporului meu, care va mărturisi pentru sau împotriva fiecărei cetăţi. Fiecare cetate va avea o carte care va sta pe masă şi va vorbi cartea aceasta.” (11/24 decembrie 1990)
Întrebare: Cartea cetăţilor va fi o carte (care va mărturisi), sau mai multe cărţi (care vor vorbi: câte una pentru fiecare “cetate”) ? Pentru că în text se promit ambele variante.
1244. Ediţia 1995: “ Acest popor a fost chemat de Dumnezeu, măi copii. Fiecare creştin la vremea hotărâtă se adauga la acest popor şi Dumnezeu îl înscria la număr şi de aceea este poporul lui Dumnezeu acest popor, căci ceea ce face Dumnezeu, făcut rămâne şi Dumnezeu nu se tăgăduieşte pe El Însuşi…” (24 decembrie 1990)
1244. Ediţia 2006: “ Acest popor a fost chemat de Dumnezeu, măi copii. Fiecare creştin la vremea hotărâtă se adăuga la acest popor şi Dumnezeu îl înscria la număr, şi de aceea este poporul lui Dumnezeu acest popor, căci ceea ce face Dumnezeu, făcut rămâne, şi Dumnezeu nu Se tăgăduieşte pe Sine.” (11/24 decembrie 1990, sublin.ns.)
Dacă este “poporul lui Dumnezeu”, atunci de ce Verginica spune că este “poporul ei”? Şi spune aceasta sistematic, ca de exemplu: “Se întocmeşte acum cartea cetăţilor poporului meu…”(sublin.ns.)
1245. Ediţia 1995: “ Ai crezut, pentru că credeai în cuvintele lui Dumnezeu atunci. Că Dumnezeu ţi-a spus ţie şi mi-a spus mie, copilul meu, că în zilele acestea mă voi ridica şi voi hrăni cu cuvintele vieţii şi cu Duh de înviere, mulţime de noroade, aşa cum ştii tu despre pătura aceea de grâu verde, despre care spunea Dumnezeu, că aceia sunt creştinii mulţimilor cele care se vor ridica şi vor fi hrănite şi mântuite prin cuvintele acestei lucrări.” (24 decembrie 1990)
1245. Ediţia 2006: “Ai crezut, pentru că tu credeai în cuvintele lui Dumnezeu atunci, că Dumnezeu ţi-a spus ţie şi mi-a spus mie, copilul meu, că în zilele acestea mă va ridica şi voi hrăni cu cuvintele vieţii şi cu Duh de înviere mulţime de noroade, aşa cum ştii tu despre pătura aceea de grâu verde despre care spunea Dumnezeu că acea pătură verde sunt creştinii mulţimilor care se vor ridica şi vor fi hrănite şi mântuite prin cuvintele acestei lucrări.” (11/24 decembrie 1990,sublin.ns.)
Schimbarea “mă va ridica” în loc de “mă voi ridica” vrea să sugereze că Verginica nu face nimic de capul ei, ci este doar o umilă marionetă în mâna celui Atotputernic. În final însă, cei care “se vor ridica” singuri sunt creştinii, asimilaţi cu o “pătură verde”(de grâu).
1246. Ediţia 1995: “ Şi iată tată, a sosit şi vremea ta, a venit vremea aceea despre care ţi-am spus Eu ţie că va veni şi de aceea te-am ridicat, ca să te trimit la poporul tău.” (24 decembrie 1990)
1246. Ediţia 2006: “ […] şi iată, tată, a sosit şi vremea ta, a venit vremea aceea despre care ţi-am spus Eu ţie că va veni, şi te-am ridicat ca să te trimit la poporul tău.” (11/24 decembrie 1990)
1247. Ediţia 1995: “ …Poporule al meu, scoală-te din morţi, ieşiţi din mormintele voastre, copiii mei, ca să vedeţi slava lui Dumnezeu cum au văzut-o Marta şi Maria, cum au văzut-o mulţimea care era acolo şi cum a văzut-o Lazăr, măi copii. O, poporul meu, scoală-te la glasul meu, la strigătul meu, ascultă-mă poporule al meu, ascultă-mă aşa cum l-a ascultat Lazăr pe Iisus Hristos, ca să pot să spun apoi: Doamne, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. […]. O, fiilor, o fi mare întunericul acestor vremi, dar mare este şi necredinţa ta şi mare este şi lipsa de dragoste din tine! ” (24 decembrie 1990)
1247. Ediţia 2006: “ – O, poporule al meu, copiii mei de peste tot, copii ai acestei cetăţi, poporule al meu, scoală-te din morţi! Ieşiţi din mormintele voastre, copiii mei, ca să vedeţi slava lui Dumnezeu cum au văzut-o Marta şi Maria, cum a văzut-o mulţimea care era acolo şi cum a văzut-o Lazăr, măi copii.
O, poporul meu cel fără credinţă, scoală-te la glasul meu, la strigătul meu! Ascultă-mă, poporule al meu, ascultă-mă, aşa cum L-a ascultat Lazăr pe Iisus Hristos, ca să pot să spun apoi: “Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai ascultat”, […]. O, poporul meu, o fi mare întunericul acestor vremi, dar mare este şi necredinţa ta şi mare este şi lipsa de dragoste din tine, […] ” (11/24 decembrie 1990)
Fiind vorba despre “poporul cel de demult”, care n-a binevoit să se aplece spre ascultarea liderilor pucioşi care au preluat frâiele sectei după moartea Verginicăi şi a sorei sale Maria, modificările din acest text (operate tocmai în anul 2006) vizează tocmai punerea la index a acestui popor de nesupuşi. Liderii pucioşi îl poleiesc cu eticheta înjositoare “poporul meu cel fără credinţă” şi-i şterge pe răzvrătiţi din categoria “fiilor Verginicăi”, retrogradându-i la genericul “poporul Verginicăi”. Prin antiteză, cititorul este obligat să deducă în mod inevitabil că numai “poporul cel nou”, cel care-i ascultă orbeşte pe liderii pucioşi, este un popor de “fii ai Verginicăi”, care sunt pătrunşi de “adevărata credinţă”.
1248. Ediţia 1995: “… Creştinii mei care cred că este Dumnezeu, îşi zic în inima lor că Domnul este bun şi că Domnul iartă şi trece cu vederea, de parcă Domnul n-ar fi fost Acela care a pus lege peste toate, zice că Domnul trece cu vederea, de parcă Domnul ar fi om călcător de lege. O, această rătăcire, această încredere oarbă este păcat împotriva Duhului Sfânt care vădeşte totul. Păi da, aşa este fiule, […]” (24 decembrie 1990)
1248. Ediţia 2006: “… Creştinii mei care cred că este Dumnezeu îşi zic în inima lor că Domnul este bun, că Domnul iartă şi trece cu vederea de parcă Domnul n-ar fi fost Acela Care a pus lege peste toate. Ei zic că Domnul trece cu vederea, de parcă Domnul ar fi om călcător de lege. O, această rătăcire, această încredere oarbă este păcat împotriva Duhului Sfânt, Care vădeşte totul. Da, aşa este fiule, […]” (11/24 decembrie 1990)
1249. Ediţia 1995: “ Vreau creştine să fac din tine cer, vreau să fac din tine scaun de odihnă pentru Dumnezeu, vreau să fac Biserică curată şi neîntinată prin care să se mântuiască toată seminţia ta care nu vrea cu Domnul.” (24 decembrie 1990, sublin.ns.)
1249. Ediţia 2006: “ Vreau, creştine, să fac din tine cer. Vreau să fac din tine scaun de odihnă pentru Dumnezeu. Vreau să te fac biserică neîntinată şi curată, prin care să se mântuiască toată seminţia ta care nu vrea cu Domnul.” (11/24 decembrie 1990, sublin.ns.)
Este cel puţin ciudată această “mântuire cu forţa”, propovăduită prin doctrina pucioşilor. Adică, toată seminţia pucioşilor, deşi “nu vrea cu Domnul” şi nu se sinchiseşte în nici un fel ca să-şi lucreze propria mântuire, urmează să primească “de-a moaca” mântuirea, numai pe criterii de nepotism, adică pentru simplul motiv că au avut norocul să fie din aceeaşi stirpe cu pucioşii cei “pravoslavnici”.
1250. Ediţia 1995: “ Şi când a văzut Tatăl tău, când a văzut făptura Sa înghiţită de moarte, s-a aşezat în faţa morţii şi-a murit El pentru tine, ca să nu pieri tu, măi Israele.” (24 decembrie 1990)
1250. Ediţia 2006: “ Şi când a văzut Tatăl tău făptura Sa înghiţită de moarte, S-a aşezat în faţa morţii şi a murit El pentru tine ca să nu pieri tu, măi Israele, […]” (11/24 decembrie 1990)
1251. Ediţia 1995: “ Iată de ce suspină duhul meu, pentru că eu ştiu cum trebuie să fii tu poporule al meu, că trebuie să vină nelegiuiţii la munţii tăi şi să strige:[…], vor veni nelegiuţii să te roage să poarte numele tău să scape de urgie… ” (24 decembrie 1990)
1251. Ediţia 2006: “ Iată de ce suspină duhul meu! Eu ştiu cum trebuie să fii tu, poporule al meu, că trebuie să vină nelegiuiţii la munţii tăi şi să strige:[…] . Vor veni nelegiuiţii să te roage să poarte numele tău ca să scape de urgie; ” (11/24 decembrie 1990)
1252. Ediţia 1995: “ Vei fi martor, măi copilul meu, că numai un picuţ mai este şi vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns, la suprafaţă, vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munţilor, deasupra puterilor, deasupra înălţimilor şi va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperişuri, măi creştine care, vrei nu vrei, va trebui să mărturiseşti că eşti fiu înfiat al acestei lucrări. Eşti copil al acestei Lucrări, poporule creştin, căci când ai crezut atunci şi când ai venit şi te-ai alăturat şi când ai venit şi ai spus “da Doamne”, să ştii creştine că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei Lucrări dumnezeieşti pe tine… ” (26 decembrie 1990)
1252. Ediţia 2006: “ Vei fi martor, măi copilul Meu, că numai un picuţ mai este, şi vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns, la vedere. Vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munţilor, deasupra puterilor, deasupra înălţimilor şi va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperişuri, măi creştine care vrei, nu vrei, va trebui să mărturiseşti că eşti fiu înfiat al acestei lucrări. Eşti copil al acestei lucrări, poporule creştin, căci când ai crezut atunci când ai venit şi te-ai alăturat, când ai venit şi ai spus “Da, Doamne”, să ştii, creştine, că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei lucrări dumnezeieşti. ” (13/26 decembrie 1990)
1253. Ediţia 1995: “ Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine mai Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el un vas în care a locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de 25 de ani. Şi am spus atunci de mai multe ori poporului care se năştea, am spus aşa: ferice de acela care îşi va spăla viaţa în acest vas şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră… ” (26 decembrie 1990)
1253. Ediţia 2006: “ Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el un vas în care au locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi am spus atunci de mai multe ori poporului care se năştea: “Ferice de acela care-şi va spăla viaţa în acest vas, şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră”. ” (13/26 decembrie 1990)
1254. Ediţia 1995: “ …Au trecut 10 ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă odată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta. Şi scris era că-l voi ridica pentru un timp, ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău şi să-mi încerc poporul şi să încerc credinţa acestui popor.” (26 decembrie 1990)
1254. Ediţia 2006: “ …Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă o dată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta, şi scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău şi să-Mi încerc poporul, să încerc credinţa acestui popor.” (13/26 decembrie 1990)
1255. Ediţia 1995: “ Căci acest râu al vieţii va curge cu bogăţie de apă vie şi precum magii au fost călăuziţi de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire a neamurilor, aşa vor curge în zilele ce vin noroade şi neamuri spre izvorul vieţii care curge din Ierusalim…” (26 decembrie 1990)
1255. Ediţia 2006: “ […], căci acest râu al vieţii va curge cu bogăţie de apă vie, şi precum magii au fost călăuziţi de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire al neamurilor, aşa vor curge în zilele ce vin noroade şi neamuri spre izvorul vieţii, care curge din Ierusalim, şi se vor ridica pe picioare şi vor învia şi se vor adăuga celor mântuiţi.” (13/26 decembrie 1990)
Exprimarea iniţială “mântuire a neamurilor” era corectă, aşa încât şi aici, alături de nenumărate virgule puse înainte de şi prin toată cartea, intervenţia “corectoare” a liderilor pucioşi s-a dovedit a fi un exces de zel inutil.
1256. Ediţia 1995: “ … – Scoală-te Verginico, ca să vezi poporul tău că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, c-ai tăi sunt tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor care l-am născut din tine, că tu ai suferit, ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine, pe fiecare cu turma sa. Fiecare Sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă şi, iată măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că-i fiul cel mai mic pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris, că cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie.” (26 decembrie 1990)
1256. Ediţia 2006: “ … – Scoală-te, de acum, scoală-te, Verginico! Trezeşte-ţi duhul şi dă ocol, măi tată, ca să vezi poporul tău, că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, că ai tăi sunt, tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor pe care l-am născut din tine, că tu ai suferit. Ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine, pe fiecare cu turma sa. Fiecare sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă. Şi iată, măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că e fiul cel mai mic, pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris: “ Cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie”.” (13/26 decembrie 1990)
Pretenţia că Verginica ar fi suferit mai mult decât toţi sfinţii Bisericii este cel puţin exagerată. Şi cu atât mai mult nu se justifică, îndată ce se spune că rodul ei a fost cel mai mic, în comparaţie cu al celorlalţi sfinţi. Se face aici o confuzie intenţionată între cel mai mic ca rang – despre care se spune că va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor, şi cel mai mic în împliniri, despre care nu se poate spune acelaşi lucru. Or, mai sus în text se specifică limpede că poporul Verginicăi era mic în împliniri: “…s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi…” deci o răsplată bogată pentru aceste neîmpliniri ar fi cu totul neavenită.
1257. Ediţia 1995: “ Poporul lui Moise, s-a învârtit în loc 40 de ani pentru 40 de zile pentru că a cârtit şi s-a lepădat de Moise şi s-a răzvrătit poporul acela şi a picat în pustie cârtind împotriva manei cereşti care cobora la ei în fiecare zi. ” (26 decembrie 1990)
1257. Ediţia 2006: “ Poporul lui Moise, s-a învârtit în loc patruzeci de ani pentru patruzeci de zile pentru că a cârtit şi s-a lepădat de Moise, şi s-a răzvrătit poporul acela şi a picat în pustie cârtind împotriva manei cereşti, care cobora la ei în fiecare zi. ” (13/26 decembrie 1990)
1258. Ediţia 1995: “ […] şi să te împac cu Domnul într-o clipă. Numai să vrei, creştine, că iată, uită-te tu că vine Domnul şi se împacă cu tine, vine şi-ţi iartă totul şi nu te nimiceşte. […] căci aşa stă scris cuvânt din timpul Trupului Domnului, stă scris aşa: Împărăţia Sa nu se vede vădit, ea este în voi. Aşa a spus Domnul ucenicilor Lui. Dar a venit vremea Scripturii care zice: că vine Domnul să strângă la un loc popoare şi limbi ca să vadă slava Sa şi, când acest pământ […]” (26 decembrie 1990)
1258. Ediţia 2006: “[…] şi să te împac cu Domnul într-o clipă, numai să vrei, creştine, că uită-te tu că vine Domnul şi Se împacă cu tine; vine şi îţi iartă totul şi nu te nimiceşte. […] căci aşa stă scris cuvânt din timpul Trupului Domnului: “Împărăţia Sa nu vine vădit; ea este în voi”, dar a venit vremea Scripturii care zice: “ Vine Domnul să strângă la un loc popoare şi limbi ca să vadă slava Sa”, şi când acest pământ […]” (13/26 decembrie 1990)
1259. Ediţia 1995: “ Luaţi pildă ca să credeţi, că eu ştiu că poporul acesta este tare la cerbice şi este fără de credinţă. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată şi apoi le-ai negat. Luaţi pildă de la Sfinţii pe care-i măresc creştinii, căci Sfântul Mucenic Mina, a plecat la Domnul şi s-a întors înapoi cu trupul […] ” (26 decembrie 1990)
1259. Ediţia 2006: “ Luaţi pildă ca să credeţi, că eu ştiu că poporul acesta este tare la cerbice şi este fără de credinţă. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată şi apoi le-ai negat. Ia pildă de la sfinţii pe care-i măresc creştinii, căci sfântul mucenic Mina a plecat la Domnul şi s-a întors înapoi cu trupul […] ” (13/26 decembrie 1990)
1260. Ediţia 1995: “ Copii ai acestei cetăţi, iată şi vouă vă spun. Sculaţi-vă şi fiţi întru Iisus Hristos că nu-i de ajuns să crezi ce-ţi spun. Căci trebuie să-L aşezi pe Domnul în viaţa ta, în trăirea ta de fiecare zi. ” (26 decembrie 1990)
1260. Ediţia 2006: “ Copii ai acestei cetăţi, iată, şi vouă vă spun, sculaţi-vă, şi fiţi întru Iisus Hristos! O, nu-i de ajuns să crezi ce-ţi spun, căci trebuie apoi să-L aşezi pe Domnul în viaţa ta, în trăirea ta de fiecare zi. ” (13/26 decembrie 1990)
1261. Ediţia 1995: “ Dar fii atent că se aşează de la cer Ierusalimul cel Nou şi fii atent că va fi ceresc şi nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinţei, nu va putea intra pe el nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios. Căci iată […] ” (26 decembrie 1990)
1261. Ediţia 2006: “ Dar fii atent, că se aşează de la cer Ierusalimul cel nou, şi fii atent că va fi ceresc, şi nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinţei nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios, căci iată, […] ” (13/26 decembrie 1990)
1262. Ediţia 1995: “ Vreau să se împlinească cu poporul meu meu biruinţa asupra morţii şi de aceea strig ca o disperată şi umblă duhul meu strigând prin toate cetăţile, prin toate colţişoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în braţele şi în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale şi să fac poporul meu în stare să-l înfăţişez curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine poporul meu. Vine […] ” (26 decembrie 1990)
1262. Ediţia 2006: “ Vreau să se împlinească cu poporul meu meu biruinţa asupra morţii, şi de aceea strig ca o disperată şi umblă duhul meu strigând prin toate cetăţile, prin toate colţişoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în braţele şi în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale şi să fac poporul să fie curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine, poporul meu, vine […] ” (13/26 decembrie 1990)
Aici nu mai poate fi vorba de vreo greşeală de transcriere, care se cerea în mod firesc îndreptată, ci de o imixtiune intenţionată în text, cu scopul cosmetizării ideilor pe care le promovează.
1263. Ediţia 1995: “ De aceea vreau să te fac nestricăcios şi ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului Nou se va uni cu cel ceresc şi se va auzi cântarea cea nouă: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace.” (26 decembrie 1990)
1263. Ediţia 2006: “ De aceea vreau, creştine, să te fac nestricăcios şi ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului nou se va uni cu cel ceresc şi se va auzi cântarea cea nouă: “ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace!” (13/26 decembrie 1990)
Cântarea respectivă nu e deloc nouă, ci se cânta la fel şi acum două mii de ani: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,14)
1264. Ediţia 1995: “Ridică-te şi grăieşte bisericii, grăieşte către învăţătorii legii şi către păstorii turmei Mele. Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor. Oile Mele stau risipite prin toţi munţii şi dealurile. Păstorii oilor Mele s-au păstorit pe ei înşişi şi nu mai umblă după legea Mea. Iată, Vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâşiat. […] Ia aminte şi te ridică să faci voia Mea că vei sta în mijlocul învăţătorilor legii şi a păstorilor turmei Mele şi Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite.[…]” (28 octombrie 1990)
1264. Ediţia 2006: “Ridică-te şi grăieşte bisericii, grăieşte către învăţătorii legii şi către păstorii turmei Mele: Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor, oile Mele stau risipite prin toţi munţii şi dealurile. Păstorii lor s-au păstorit pe ei înşişi şi nu mai umblă după legea Mea. Iată, vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâşiat.[…] Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea, că vei sta în mijlocul învăţătorilor legii, în mijlocul păstorilor turmei Mele, şi Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite,[…]” (15/28 octombrie 1990)
Liderii pucioşi au simţit nevoia să-l “corecteze” pe Dumnezeul de la Pucioasa: “păstorii oilor Lui” (adică preoţii pucioşi) nu sunt aceeaşi cu “păstorii lor” (adică preoţii din B.O.R.; doar aceştia s-au păstorit singuri). Zis şi făcut: “Păstorii oilor Mele” au devenit “păstorii lor” ; operaţia era foarte simplă. Ce n-au observat isteţii corectori? În frază mai era o expresie “demascatoare”: “păstorii turmei Mele”. Pe asta n-au mai văzut-o, aşa că ea a rămas “necorectată”.
1265. Ediţia 1995: “…Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii: căci un om din biserica Mea se luptă şi voieşte să stea pe scaunul bisericii. O! Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu. [...] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot uriciunea pustiirii din biserica Mea. Şi vin să ridic pe cel de-al 7-lea uns al Meu.[…] iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfăţişarea cea dintâi şi să aduc la loc vremurile şi sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel şi să asculte glasul lui Dumnezeu, […] ” (28 octombrie 1990, sublin.ns.)
1265. Ediţia 2006: “Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii, căci un om din biserică se luptă şi voieşte să stea pe scaunul bisericii. Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu![...] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi vin să-l ridic pe cel de al şaptelea uns al Meu.[…] iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfăţişarea cea dintâi şi să aduc la loc vremurile şi sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel cel credincios şi să asculte glasul lui Dumnezeu, […] ” (15/28 octombrie 1990, sublin.ns.)
La fel cum expresia “păstorii Mei” a devenit, în urma intervenţiei liderilor pucioşi, “păstorii lor”, tot aşa şi expresia “biserica Mea” a devenit prin aceeaşi intervenţie doar “biserică”. De ce? Pentru că liderii pucioşi sugerează deja apariţia a două biserici rivale: B.O.R., care “şi-a pierdut “înfăţişarea cea dintâi”, şi Biserica Noul Ierusalim, care reprezintă “trupul lui Israel cel credincios”. Cuvintele “cel credincios”, adăugate fraudulos, tocmai aceasta sugerează: că biserica cea veche nu mai este credincioasă şi în consecinţă, tocmai de aceea nu mai poate fi considerată “biserica Mea”, deci nu mai este Biserica lui Hristos, ci doar o “biserică” oarecare. Desigur că locul lăsat gol este umplut în mod automat de noua biserică (Biserica Noul Ierusalim), care devine “biserica Mea”, adică cea aleasă. Schisma este limpede şi dură, iar cuvintele meşteşugite din aceste texte dau greutate faptelor.
1266. Ediţia 1995: “ Vine Domnul să aşeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post şi zilele de odihnă, vine să întărească pe cele slabe ca să ruşineze pe cele tari. [...] Vin curând şi plata Mea este cu Mine. Amin.” (28 octombrie 1990)
1266. Ediţia 2006: “ Vine Domnul să aşeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post şi zilele de odihnă. Vine Domnul să întărească pe cele slabe, ca să ruşineze pe cele tari. [...] Vin curând, şi plata Mea este cu Mine. Amin, amin, amin.” (15/28 octombrie 1990)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.