80. Liderii pucioşi născocesc noi porunci contradictorii

(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“ Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi.
Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat,
Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.”(II Timotei,3,13-17)

Degringolada liderilor pucioşi, prinşi “pe picior greşit” în repetate rânduri în ultimele “Cuvinte” fabricate de ei în numele lui Dumnezeu, pare să atingă cote maxime. Porunci consacrate şi sacre, care sunt desprinse din filele Bibliei, sunt răstălmăcite de acum de către liderii pucioşi într-un mod grosier, pentru a le servi interesul major de a strânge rândurile adepţilor în jurul lor, în faţa pericolului “femeii fatale” care le-a dat pe faţă toate matrapazlâcurile. Cu cât însă se vor încăpăţâna liderii pucioşi să meargă mai departe, inventând fabulaţii transcendentale, denumite pompos “Cuvântul lui Dumnezeu”, cu atât se vor împotmoli în încâlceala lor de idei. Ultimele inovaţii ale liderilor pucioşi sunt de-a dreptul stupefiante:
A. Omului nu-i mai trebuie înţelepciune
“ Omului nu-i trebuie înţelepciune, ci îi trebuie ascultare. Dacă omul vine după Mine şi nu-şi ia crucea, adică ascultarea, cu care să Mă urmeze în tot cuvântul Meu de peste el, atunci el se face Mie vrăjmaş,[…]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
[…]căci cine pierde ascultarea îşi pierde înţelepciunea şi apoi îşi pierde paza vieţii, căci lipsa ascultării omului atrage pe diavolul spre el,[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
“ Nu-i trebuie omului înţelepciune, ci îi trebuie ascultare, tată, căci de la ascultare vine şi credinţa, vine şi statornicia, vine toată împlinirea, tată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
Deşi în aparenţă este vorba de “ascultare de Dumnezeu”, vom vedea mai încolo că în realitate este vorba de “ascultare necondiţionată de liderii pucioşi”, deoarece ei sunt singurii reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ ( cel puţin, aşa se consideră ei înşişi, şi aşa îi obligă şi pe şi ciracii lor să creadă)ţ

B. Omului nu-i mai trebuie nici iubire
“ Nu-i trebuie omului iubire, ci ascultare îi trebuie. Eu aşa Îl iubesc pe Tatăl. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din 27-09-2008 )
“ După ce omul nu Mă mai ascultă el nu Mă mai iubeşte, căci iubirea înseamnă ascultare, şi nimic altceva nu înseamnă iubirea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din 27-09-2008 )
Din nou, în aparenţă este vorba de “ascultare de Dumnezeu”, dar vom vedea că este vorba de aceeaşi “ascultare de liderii pucioşi”.
C. Omului nu-i mai trebuie decât ascultare de “Cuvântul de la Pucioasa”
După fazele pregătitoare, creştinului i se sugerează în chip meşteşugit că ascultarea de Dumnezeu, care tocmai a substituit înţelepciunea şi iubirea, ar trebui să fie de fapt ascultare de “ Cuvântul “ de la Pucioasa, lansat în numele lui Dumnezeu:
“ Iubirea nu este altceva decât ascultare de Dumnezeu şi de tot cuvântul Lui cel pentru viaţa omului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din 27-09-2008, sublin. ns.)
Distincţia netă care se face aici între expresiile “Dumnezeu” şi “cuvântul Lui” , precum şi legătura copulativă dintre ele, stabilită de conjuncţia “şi”, nu sunt deloc întâmplătoare, cu atât mai mult cu cât Biblia stabileşte o cu totul altă relaţie între aceste expresii:
“ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.”(Ioan 1,1,sublin.ns.)
De asemenea, vocabula “tot” care determină sintagma “cuvântul Lui” sugerează că nu numai Biblia , ci şi “Cuvântul de la Pucioasa” are aceeaşi valoare de adevăr.
La rândul ei, ascultarea este arătată a fi consecutivă sfinţeniei, deşi în mod normal ar trebui să fie invers, adică să fie o condiţie determinantă a acesteia:
“ Sfinţeşte-te, fiule, sfinţeşte-te, poporul Meu, căci prin sfinţenie vei fi tu fiu al ascultării, fiu al iubirii, căci iubirea înseamnă ascultare, poporul Meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din 27-09-2008 )
Fără îndoială că ascultarea de Dumnezeu reprezintă o virtute aleasă a creştinilor, cu condiţia de a fi o ascultare conştientă şi orientată numai spre Dumnezeu, şi nu spre oameni care vorbesc de la ei în numele lui Dumnezeu. Despre ascultare însă ni se vorbeşte aici într-un mod ambiguu. Ea este definită succesiv şi biunivoc fie prin înţelepciune, fie prin iubire, fie prin cruce. La rândul ei, crucea este definită şi ea într-un mod contradictoriu: când numai prin ascultare, când prin ascultare şi sfinţenie luate la un loc:
“Ai grijă, fiule, căci crucea înseamnă ascultare şi nu altceva înseamnă ea, ci înseamnă ascultare şi sfinţenie, iar voia Mea este sfinţirea ta.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din 27-09-2008; sublin.ns.)
Probabil că dacă omul va renunţa de bunăvoie la înţelepciune, nici nu va mai fi capabil de iubire. Iată deci cum ascultarea oarbă (chipurile, de Dumnezeu; dar de fapt, de “Cuvântul de la Pucioasa”, adică de liderii pucioşi, care îl fabrică) detronează două dintre cele mai scumpe virtuţi ale creştinilor! Liderii pucioşi pretind că ascultarea oarbă de poruncile fabricate de ei în numele lui Dumnezeu atrag automat pentru supuşii lor iubirea, înţelepciunea, credinţa, statornicia, şi pe scurt, toată împlinirea. Acest postulat nu este adevărat!! Ascultarea se poate face şi din teroare, şi din frică, sau din simplă consideraţie, sau din calcul, sau din interes, sau cu dezinteres, sau din rutină, sau din duplicitate, sau din farsă, situaţii care nu sunt deloc compatibile cu iubirea, cu credinţa şi cu statornicia, iar înţelepciunea ( ca şi sinceritatea) în cazul unor asemenea conduite este fie inexistentă, fie cu totul şi cu totul discutabilă.
De altfel, lipsa de iubire este de mult un status quo pentru “creştinii” de la Noul Ierusalim de la Pucioasa. Iubirea a fost înlocuită cu ura, zisă, fariseic, “ură faţă de păcat”. Şi cum nimeni nu este fără de păcat pe pământ, căci aşa mărturiseşte Scriptura, pucioşii au ajuns să se urască şi între ei. Sunt de acum notorii certurile şi scandalurile la vârf între liderii pucioşi şi creştinii mai proeminenţi care nu înţeleg, nu mai vor să înţeleagă că de la o zi la alta, albul poate fi făcut negru şi invers de către liderii pucioşi, cică “în numele Domnului”. Până şi hainele pucioşilor au fost revopsite şi s-au făcut peste noapte, din albe, negre.
Sunt consecvente aceste inovaţii cu învăţăturile biblice? Oricine ştie cât de preţuite sunt înţelepciunea şi iubirea în toată Sfânta Scriptură. Vom vedea însă că ultimele inovaţii de la Noul Ierusalim nu seamănă nici măcar cu învăţăturile pe aceleaşi teme din “Cuvintele” anterioare!
Într-adevăr, dacă ne raportăm la alte fraze din acelaşi “Cuvânt”, sau numai din “Cuvintele” lansate în ultimele 4-5 luni, vom vedea că poziţia de până acum era cu totul şi cu totul contrară!! Creştinilor li se cerea din plin să aibă atât înţelepciune, cât şi iubire, cu condiţia ca înţelepciunea să vină din cer şi nu de la oameni, iar iubirea să fie canalizată către Dumnezeu, dar neapărat prin canalele consacrate: cei doi lideri pucioşi ( adică, dacă îi iubeşti pe ei, se cheamă că-L iubeşti pe Dumnezeu, şi nu altminteri). Vom ilustra în continuare doar câteva dintre nenumăratele dovezi, alese la întâmplare:
A. Omul are mare nevoie de înţelepciune cerească
1. “ Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” deplânge lipsa de înţelepciune pe pământ şi peste om:
“ O, dacă ar înţelege omul taina împărăţiei lui Dumnezeu în el ar înţelege şi taina fericirii lui, dar iată, este lipsă de înţelepciune, lipsă de învăţătură este pe pământ şi peste om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
2. Dar, înţelepciunea este de două feluri, iar cea din părinţii duhovniceşti (numită şi Sfânta Tradiţie) îl desparte pe om de Dumnezeu:
“[…]căci pe pământ e omul cu înţelepciunea lui cea din părinţi, prin care el se desparte de Dumnezeu încă de la începutul lui […] “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
3. Omul trebuie învăţat de Dumnezeu, pentru a-şi redobândi înţelepciunea pierdută:
“[…]şi iată, omul trebuie învăţat iară şi iară, căci el a pierdut înţelepciunea, a pierdut învăţătura, şi Tu vii iarăşi pe pământ să-l înveţi pe el.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
4. “ Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este neîncrezător în puterile sale de a-l face pe om să primească înţelepciunea lui Dumnezeu:
“ O, putea-va omul să-şi trezească în el înţelepciunea lui Dumnezeu ca să priceapă cu ea ce să facă el pe pământ?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
5. Pierderea înţelepciunii a însemnat pactul omului cu diavolul, cu “duhul cel străin”:
“ Înţelepciunea aceasta însă l-a părăsit pe om încă de la început, şi aceasta s-a întâmplat pentru că omul i-a deschis duhului cel străin, cel necunoscut de el, iar cel necunoscut nu-i poate face decât rău omului, aşa cum s-a şi întâmplat încă de la începutul omului, […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
6. Pierderea înţelepciunii a adus peste om neascultarea, şi nu invers. Ea l-a făcut pe om să fie duşman al lui Dumnezeu, ducându-l în neascultare şi în ascundere:
“ Iată, înţelepciunea cea părăsită de om în rai a făcut ca omul să se facă duşman lui Dumnezeu, duşman prin ascundere, duşman care n-a căpătat decât suferinţă peste trup şi blestem peste pământ, care avea să-i fie omului mamă hrănitoare şi dăruitoare de hrană dacă omul ar fi rămas în ascultare şi în neascundere de Dumnezeu.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
Consemnăm aici aşadar un flagrant exemplu de contrazicere a aserţiunii din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 27-09-2008 care afirmă că din ascultare derivă toate virtuţile creştineşti.
7. “ Mama Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl îmbărbătează pe acesta şi îi arată ce e de făcut:
“– Să-l învăţăm, Doamne Învăţător, să-l învăţăm pe om, că pe pământ e lipsă de înţelepciune, e lipsă de învăţătură, Fiule scump al Tatălui şi al meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
8. Maica Domnului a cunoscut înţelepciunea tainelor:
“[…]pentru că ea era locaşul curăţiei şi al luminii a toate ale ei, căci ea nu a cunoscut în trupul şi în duhul ei duhul ascunderii cea prin lucrare, ci a cunoscut numai înţelepciunea tainelor, care trebuiau tăinuite spre ocrotirea lor înaintea oamenilor,[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
9. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” binecuvintează cu pace înţelepciunea poporului său:
“ Binecuvântată să-ţi fie înţelepciunea şi fapta ei pentru care tu te pregăteşti înaintea celor ce vin la izvor, o, poporul Meu!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 19-08-2008 )
“ Pace ţie, popor adunat la izvor! […] Pace ţie pentru înţelepciune de sus în duhul tău! “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
10. Toată înţelepciunea de pe pământ este de la Dumnezeu:
“Nu este înţelepciune pe pământ decât de la Dumnezeu, căci cea de la om îl îngâmfă pe om, iar îngâmfarea este păcatul prin care omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din duh de viaţă a pierdut raiul şi a căzut pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
11. Înţelepciunea nu vine din ascultare, ci din frica de Dumnezeu:
“ Înţelepciunea Mea începe în om odată cu frica lui de Dumnezeu, care îi păzeşte şi îi luminează omului calea ca să nu cadă el în întunericul cel fără de Dumnezeu pe cale.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
Din nou, un flagrant exemplu de contrazicere a aserţiunii din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 27-09-2008 care afirmă că din ascultare derivă toate virtuţile creştineşti.
12. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cheamă la înţelepciune pe tot poporul său şi vine la el cu daruri de înţelepciune:
“ O, poporul Meu cel din români luat de Mine pentru slava Mea de peste tine! Să nu te laşi spre neînţelepciune, tată, căci Eu în mijlocul tău sunt înţelepciunea lui Dumnezeu, fiule. Ai grijă, tată, de tămăduirea ta, că vin la tine sfinţii. Vin sfinţii cu Mine la tine ca să-ţi dea înţelepciunea darurilor lor şi ca să lucrezi tu cu harurile sfinţilor, tată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
13. “Mucenicul Pantelimon” se roagă “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” să-i dea poporului său înţelepciunea:
“ În ziua mea de serbare între sfinţi, eu, mucenicul Tău Pantelimon, Te rog dă-i poporului Tău cel din români, dă-i lui înţelepciunea gândirii şi apoi a vorbirii şi apoi roadele lor înaintea Ta. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
14. Înţelepciunea omenească e şi ea bună pentru învăţătura de minte. Ea este propusă ca model “poporului ales” de la Noul Ierusalim:
“ O, popor hrănit cu atâta bogăţie de cuvânt! Uită-te la înţelepciunea cea omenească şi învaţă, fiule.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
Paradoxal, deşi până acum s-a afirmat contrariul, iată că până şi înţelepciunea omenească e bună de ceva!! O nouă mostră a contrazicerilor pucioase.
15. Înţelepciunea aduce lumină, iar lumina este de la Dumnezeu:
“[…] căci întunericul îţi ia înţelepciunea şi te face nepăsător pentru lumină apoi. O, nu te purta cu lumina ca şi cu întunericul atunci când o ai slujindu-ţi ţie de deasupra creştetului tău, ci bucură-te de lumină, căci lumina este de la Dumnezeu, fiule. (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
16. “Cuvântul lui Dumnezeu”de la Pucioasa îi învaţă pe creştinii pucioşi înţelepciunea:
“ Cuvântul gurii Mele se face glas de Duh Sfânt peste cei adunaţi la izvor la praznic de Rusalii şi îi învaţă pe ei înţelepciunea celor ce nu se văd.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
17. “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa are ca rod înţelepciunea:
“Fiţi rodul acestui cuvânt, fiţi mari la înţelepciune, căci toţi duşmanii acestui cuvânt vor sta pe nisip curând, curând şi vor fi luaţi de val.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
18. Înţelepciunea este cel mai bun sfetnic:
“Strângeţi-vă cu înţelepciunea şi faceţi sfat cu ea şi ieşiţi din toate durerile care se ivesc peste voi, căci înţelepciunea lui Dumnezeu face sfat cu voi, iar voi s-o primiţi, fiilor, şi învăţaţi-vă să puteţi de la Dumnezeu şi să umblaţi în lumină, fiilor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
19. Creştinii pucioşi care au înţelepciune sunt apreciaţi:
“Eşti înzestrat cu înţelepciunea cea pentru mintea omului pe pământ, dar pentru credinţă Mi-ai dat inima, nu mintea, şi iată, eşti pildă de viaţă a Mea în om, căci Eu nu Mă împiedic în păcatul omului, […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2-08-2008 )
20. Până şi “Cuvântul lui Dumnezeu” trebuie “mâncat” (însuşit, studiat) cu înţelepciune, şi nu oricum:
“Acest cuvânt, care curge din cer pentru hrana minţii şi a inimii omului care aude de la Dumnezeu, dacă acest cuvânt nu este mâncat cu multă plăcere, cu mult dor, cu multă înţelepciune şi înţelegere a lui, rămâne Domnul neînţeles pentru cei ce vin şi nu-L înţeleg ca să ştie cum să stea ei cu Dumnezeu şi lângă Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
21. Răzvrătiţii sunt deplânşi pentru lipsa lor de înţelepciune:
“ O, fiule atât de răzvrătit acum![…] O, n-ai avut înţelepciunea să fii cuminte, să fii de partea Mea, şi nu de partea duhului potrivnic, duhul uşurătăţii minţii omului, care trage spre el pe cei ce vin să fie cu Mine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
22. “ Dumnezeul de la Pucioasa” se face el însuşi înţelepciune care coboară din cer pentru oameni:
“ Pe nori de heruvimi Mă port între cer şi pământ şi Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, şi Mă fac înţelepciune, şi Mă fac mângâiere şi putere pentru cei ce aud glasul Meu. Sunt Domnul! Heruvimii cei fără de trup Îmi acopăr slava trupului Meu cel înviat dintre morţi, şi apoi cel iarăşi aşezat întru Tatăl, iar slava Mea se vede cu ochii duhului, precum şi îngerii cei fără de trup se văd, precum şi văzduhul.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
“[…]şi sunt duhul înţelepciunii pentru cei binecredincioşi cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi, căci fără înţelepciunea Mea în el, omul este gol şi este ţărână şi nu este duh ca şi Mine şi nu ştie să-şi închine Mie în duh şi adevăr vremea lui cea de pe pământ ca să aibă apoi omul casă în cer, nefăcută de mână, ci făcută de Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
23. “ Dumnezeul de la Pucioasa” sădeşte de sus din cer înţelepciunea în om:
“[…] iar înţelepciunea aceasta în om nu este de jos, nu este din om, ci este de sus, este din Tatăl şi din Fiul şi din Duhul Sfânt, şi Eu vă grăiesc despre ea în limba Duhului Sfânt, căci aşa este limba pentru cele ce nu se văd ale împărăţiei Mele cu omul. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
24. “ Dumnezeul de la Pucioasa” plânge şi suspină când vede lipsa de înţelepciune în om:
“ Eu plâng, Eu suspin cu sfinţii pentru lipsa de înţelepciune a omului, căci omul cu înţelepciune din sine şi din om nu-L încape în el pe Dumnezeu şi smerenia Sa. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
25. Cei care au înţelepciunea duhului de sus (se face aluzie la liderii pucioşi), aceia ştiu de sus ca să deosebească viclenia care lucrează în oameni:
“[…] şi oamenii, orbiţi cum sunt, stau robi vicleanului cel de demult, care s-a sculat să amăgească neamurile de pe pământ, precum este scris că va lucra, şi nu ştiu oamenii să desluşească lucrarea aceasta a lui, dar cine are înţelepciunea duhului de sus, acela ştie de sus, ştie viclenia care s-a sculat să robească sub ea oamenii de pe tot pământul, precum este scris.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
26. Înţelepciunea aduce cu sine umilinţă şi lucrarea ei:
“ Iată, cel ce nu învaţă înţelepciunea este cel ce nu învaţă umilinţa şi lucrarea ei, […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 5-06-2008 )
27. Liderii pucioşi, denumiţi aici “copii din porţi”, sunt declaraţi “purtători ai înţelepciunii lui Dumnezeu” şi “copii împărţitori de Dumnezeu”: numai prin ei, adică prin ascuţimea lor de discernământ, prin ochii şi prin urechile lor şi prin mintea lor, abia ajunge şi “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” să-i cunoască pe cei buni şi pe cei răi de pe pământ.
“ Pace vouă, pace vouă, pace vouă, copii din porţi, care Mă ţineţi ca să grăiesc poporului Meu şi celor care Mă iau de la voi! Fericiţi sunt cei cu credinţă, şi aceia se cunosc, tată, şi pe aceia îi cunoaşteţi voi, şi de aceea îi cunosc Eu pe ei, aşa cum şi pe cei ce Mă doboară îi cunosc şi îi văd pe ei. Pace vouă şi răbdare vouă, căci înţelepciunea din voi este a Mea, spre răbdarea Mea cu cei neînţelepţiţi, şi soarbe cerul de sfinţi grăirea voastră când voi daţi viaţă celor ce ştiu să vă citească pe voi ai Mei şi de la Mine lucrători, căci precum Eu nu am grăit şi nu grăiesc de la Mine Însumi, aşa şi voi lucraţi, copii împărţitori de Dumnezeu. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 5-06-2008 )
28. Înţelepciunea trebuie descoperită din Scripturi (prin Scripturi pucioşii înţeleg inclusiv – şi în primul rând – “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”):
“ Sus crucea! Cu ea veţi învinge toate capetele veninoase, care caută spre inimile voastre şi nu spre trupurile voastre. Deschideţi Scripturile care spun despre vremea aceasta şi veţi găsi în ele înţelepciunea credinţei, fii români.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 5-06-2008 )
29. “Înhristosirea” omului este o mostră de înţelepciune a Dumnezeului de la Pucioasa:
“ Eu sunt Hristosul Tatălui şi vin cuvânt la poporul cuvântului Meu cel din români răsărit, cel din credinţa în Mine născut, şi îl învăţ pe el înhristosirea şi dau această înţelepciune a Mea la tot omul care Mă găseşte în mijlocul poporului Meu şi Mă ia de călăuză a sa, de împlinire a sa întru Dumnezeu. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
“ Voiesc să te înhristosesc, tată, ca să fii neamul cel fericit cu fericirea cea de la Mine, nu cea de la om, căci omul este trecător, şi omul nu este Dumnezeu, iar pentru această înţelepciune ţie îţi trebuie pe Dumnezeu, ca să te păstorească, tată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
30. Întreg neamul românesc nu mai primeşte înţelepciune de sus decât numai prin “porţi” (“porţile” sunt liderii pucioşi ai Noului Ierusalim, Mihaela şi Nicuşor, singurii care mai au înţelepciune pe pământ). Toţi preoţii şi arhiereii din B.O.R. se vor prăbuşi în curând, făcându-le loc liderilor pucioşi:
“ Intru pe porţi la tine, neam român. […]Cobor acum la tine cu oştiri îngereşti şi te dăruiesc cu înţelepciunea luminii cea de sus, iar îngerii Mei să te călăuzească în taină, tată, în ziua aceasta, căci tu n-ai de unde să iei înţelepciunea care îţi trebuie acum pentru soarta ta şi pentru soarta Mea cu tine, căci şi păstorii care s-au aşezat peste tine pentru sufletul tău nu sunt păstori, ci sunt furi şi vânzători de oi, tată, şi aceştia se vor prăbuşi curând, curând cu tot cu ceata lor, bolnavă ca şi ei, căci fiecare ceată îşi atrage eişi ceea ce merită, şi altfel nu este lucrarea dreptăţii, ci numai aşa.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
31. Cei care refuză să creadă că la Pucioasa le vorbeşte Dumnezeu românilor şi, în schimb, cred că acolo vorbeşte omul (înşelăciune conştientă a liderilor pucioşi), sau că vorbeşte diavolul (deviaţionism psihic al liderilor pucioşi), sunt robi ai neînţelepciunii lor:
“ A venit Domnul cuvânt pe pământ în mijlocul neamului român. El nu e omul, El nu e diavolul, ci e Domnul-Cuvântul şi lucrează peste voi şi pentru voi şi nu vă puteţi ascunde sub neînţelepciunea voastră, cu care daţi să spuneţi că nu e Domnul Cel Care grăieşte în mijlocul neamului român sfârşitul păcatului şi începutul cel nou, iarăşi un început, căci cele dintâi trec cu trosnet, şi veţi vedea curând, curând împlinită această Scriptură.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
B. Omul nu poate trăi fără iubire cerească
1. Sfinţii sunt prezentaţi ca un model desăvârşit de iubire:
“ Eu, Domnul Iisus Hristos, […] aşa cum au venit sfinţii pe urma Mea atât cât au petrecut ei pe pământ, după ce iubirea lor se făcea în ei iubire de Dumnezeu, iubire şi sfinţenie în duhul, în sufletul şi în trupul lor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
“[…]că mare este venirea Mea cu sfinţii la tine, tată, şi mare este iubirea lor pentru puterea Mea în tine ca să te hrăneşti cu ea şi ca să biruiască ea apoi peste pământ, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris în Scripturi, poporul Meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 9-08-2008 )
2. Şi Maica Domnului este prezentată ca un model desăvârşit de iubire:
“Iubirea ta de Dumnezeu M-a dorit şi te-a făcut scară slăvită pentru venirea îngerului Meu la tine cu vestea venirii Mele prin naşterea Mea din trupul tău fecioresc, şi apoi M-ai primit, şi apoi M-ai aşezat înaintea oamenilor spre credinţă sau spre tăgăduire, mamă.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
3. Maica Domnului a fost purtată mereu de un duh iubitor de oameni:
“ Dulce ţi-a fost iubirea şi răbdarea, mama Mea! Taina vieţii tale, taina inimii tale a fost iubirea şi mila, că mare ţi-a fost simţământul duhului iubitor de oameni, mama Mea! Taina vieţii tale cea mai presus de orice iubire de pe pământ a omului curat cu inima şi cu viaţa, taina iubirii tale a purtat în ea voia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, iubirea cea care se numeşte Dumnezeu şi cu care i-ai iubit pe oameni, pe toţi oamenii, mamă, […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
4. Iubirea şi mila sunt două virtuţi inseparabile, la care nu se poate renunţa cu nici un chip:
“[…] căci nu ştie omul ce este mila, nu ştie ce este iubirea şi mila, mila şi iubirea îmbrăţişate în aceeaşi lucrare, căci una fără alta nu poate nimic pentru Dumnezeu, între Dumnezeu şi om, între om şi Dumnezeu.“ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
5. Iubirea crucii este dătătoare de viaţă:
“[…] şi aşa poate omul să-l ajute pe om pe calea cea cu viaţă, pe calea crucii cea dătătoare de viaţă peste viaţa omului care ştie şi înţelege ce înseamnă pentru om iubirea crucii. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
6. Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul desăvârşit, recomandat şi creştinilor care se consideră “fraţi” şi totodată “fii ai Cuvântului “ de la Pucioasa:
“ Iubirea dintre Mine şi Tatăl să fie şi între fraţi, şi nu altfel să fie ea între fraţii cei mai mici ai Mei. Amin. Aşa iubire ţi-a hărăzit ţie Tatăl, şi prin ea ţi-a hărăzit să te numeşti tu fiu al Său, poporul Meu, fiule al cuvântului Meu […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 27-09-2008 )
7. Oamenii, în schimb, iubesc fericirea pe pământ, în loc să-L iubească numai pe Dumnezeu:
“ Eu însă rămâneam Fiu al durerii, Fiu al Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare, Cel neiubit de om, căci omul iubeşte fericirea pe pământ şi după ea plânge de la începutul şi până la sfârşitul lui între oameni.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
8. Şi viaţa trebuie iubită, nu numai Dumnezeu. Uneori însă, viaţa este nedespărţită de fericire pe pământ; şi astfel se ajunge la o nouă contradicţie, deoarece mai înainte s-a spus că nu trebuie iubită fericirea):
“ Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Calea, Adevărul şi Viaţa pentru fiecare om care iubeşte viaţa şi nu moartea,[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
9. Şi dreptatea trebuie iubită, nu numai Dumnezeu:
“ Învaţă de la Mine să iubeşti dreptatea şi să cauţi cu cel cu dreptate pentru tine, că ai căzut în robie mai grea decât cea de mai înainte, tată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
10. “Mama Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” arată că fiul ei îi dă omului învăţătură de iubire:
“ Tu eşti Mieluţul Cel jertfit şi Cel jertfitor, căci eşti Cuvântul lui Dumnezeu, şi mereu Te apleci spre om, mereu, mereu Îţi storci iubirea ca să-i dai omului învăţătură de iubire.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
11. Creştinii pucioşi sunt chemaţi să strângă rândurile, ca să înveţe iubirea de Dumnezeu de la liderii pucioşi, singurii care ştiu să-L iubească şi cum trebuie iubit Dumnezeu:
“ Veniţi la cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, veniţi să învăţaţi iubirea de Dumnezeu, fericirea cea neştiută de om!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008 )
12. Deşi pe 27-09-2008 s-a spus că între iubire şi credinţă exista o dependenţă ierarhică netă (“iubirea înseamnă ascultare”, iar “de la ascultare vine şi credinţa”) totuşi, doar cu câteva zile mai înainte de această dată, între credinţă şi iubire se stabileau raporturi copulative de echivalenţă:
“ O, poporul Meu, învaţă lucrarea fiilor lui Dumnezeu, învaţă, tată, de la cei ce au biruit prin credinţă şi prin iubire şi prin lumină! “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008, sublin.ns.)
13. Adevăraţii credincioşi sunt prezentaţi ca fiind “plini de iubire”:
“ Mă fac cuvânt peste pământ şi Mă dau celor ce Mă caută cu dorul inimii lor, căci cei ce cred în Mine sunt plini de iubire, sunt plini de dor, iar cei ce nu cred în Mine sunt cei ce Mă prigonesc, sunt cei ce Mă tăgăduiesc.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
14. Iubirea dintre Apostolul Ioan şi Învăţătorul lui este tradusă prin expresia: “Iubirea slujeşte iubirii”:
“ Eram pe cruce şi ţi-am spus despre el: «Iată fiul tău», iar lui i-am spus: «Iată mama ta», şi tu te-ai supus şi ai împlinit aşa şi ai rămas la el, şi el te-a iubit cu iubirea Mea din el, căci iubirea lui M-a cunoscut şi Mi-a slujit apoi cu mare iubire, şi iată, iubirea slujeşte iubirii, şi altfel de slujire nu este pentru iubire, fiindcă iubirea Mea în om îşi are însoţitorii ei. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
În prezent însă, liderii pucioşi ne propun o paradigmă complet nouă: Nu “Iubirea slujeşte iubirii”, ci “ascultarea slujeşte iubirii”!!!?
15. Creştinii sunt îndemnaţi la iubire de Dumnezeu şi la renunţarea la iubirea de sine:
“O, lăsaţi iubirea de voi înşivă şi daţi-I Domnului iubirea, căci la El ea se înmulţeşte şi nu scade, şi vă va ieşi înainte această avere dacă la Domnul v-o strângeţi ca s-o aveţi,[…] Iubirea de Dumnezeu să înlocuiască în voi iubirea care-l scoate pe om din Dumnezeu. Învăţaţi iubirea de Dumnezeu şi tainele ei cele de sus! Iubiţi în cer, nu iubiţi pe pământ,” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
16. Iubirea trebuie învăţată!!:
“Învăţaţi iubirea şi apostolia ei!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
17. Ascultarea este consecutivă iubirii, şi nu invers:
“ Învăţaţi iubirea de la Ioan, ucenicul cel iubit al Fiului meu şi căruia El m-a dat când S-a dus la Tatăl după ce a înviat, iar el m-a luat acasă la el şi m-a iubit şi m-a însoţit şi m-a hrănit cu Fiul meu şi am stat în ascultare de Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
Acesta este un nou exemplu de contrazicere flagrantă a aserţiunii din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 27-09-2008 care afirmă că din ascultare derivă toate virtuţile creştineşti.
18. Iubirea de Dumnezeu alungă frica, deci va fi întotdeauna superioară ascultării care vine din frică:
“ Iubirea de Dumnezeu alungă frica, alungă păcatul, căci păcatul aduce frică peste inima omului. Acolo unde nu este harul lui Dumnezeu, acolo este frica, acolo este păcatul. O, iubiţi pe Dumnezeu şi veniţi aici la izvor ca să învăţaţi să-L iubiţi pe Dumnezeu!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
19. Iubirea de Dumnezeu aduce după sine iubire, şi duh iubitor de oameni:
“O, iată câtă iubire, cât duh iubitor de oameni îi umbreşte pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu şi pe om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
20. Iubirea cea pentru Dumnezeu şi cea pentru om trebuie să aibă martori:
“Iubirea cea pentru Dumnezeu trebuie să aibă martori pe pământ aşa cum am avut eu încă de la începutul vieţii mele între oameni şi până la sfârşitul ei pe pământ. Tot aşa ar trebui să aibă martori şi iubirea cea pentru om, aşa cum eu am iubit şi am avut martori iubirii mele cea pentru om, căci i-am iubit mereu pe toţi şi le făceam bine pe calea lor spre cer şi-mi tăinuiam inima mea lor, căci aveam nevoie de iubirea omului ca s-o dau lui Dumnezeu cu tot cu om.“(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
21. Iubirea cea pentru Dumnezeu, care se împarte în jur, nu vine din ascultare, ci din naşterea cea de sus:
“ O, căutaţi naşterea voastră cea de sus, cea din Dumnezeu, ca să aveţi iubire de Dumnezeu şi pe ea s-o împărţiţi în jur, voi, fii şi fiice de pe pământ!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
Din nou o contrazicere flagrantă cu aserţiunile lansate pe 27-09-2008!
22. Taina iubirii este mare, şi ea are tainele ei:
“ O, mare este taina iubirii! Ea se învaţă din cer, nu de la oameni. […] Pace vouă, celor ce iubiţi pacea Mea, iubirea Mea şi tainele ei! “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 28-08-2008 )
23. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi cere poporului său să-i slujească cu iubire:
“ Fiţi îndelung răbdători, tată, şi slujiţi-Mi cu iubire, că am nevoie de slujirea voastră, tată, şi prin răbdarea şi slujirea voastră cea pentru Mine Eu, Domnul, voi câştiga Tatălui pe mulţi, şi apoi voi lucra mult ca să împlinesc Scripturile cele din urmă: naşterea din nou a lumii, cer nou şi pământ nou şi slavă de nou Ierusalim pe pământ, precum este scris.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 19-08-2008 )
24. Lucrarea iubirii trebuie învăţată:
“[…] învăţaţi, tată, lucrarea iubirii, căci puterea iubirii va stăpâni curând, curând pământul tot şi îl va spăla şi îl va înnoi, dar trebuie să lucraţi până atunci multă milă, multă iubire de Dumnezeu, multă, tată, multă, dar plăcută Mie şi nu vouă, tată. Cel ce greşeşte din iubire, acela nu se depărtează de Mine, căci este mare la inimă, mare la har, iar bunătatea lui e fără de margini, căci are iubirea, […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2-08-2008 )
25. Creştinii pucioşi trebuie să iubească cu putere, cu duh iubitor de oameni:
“ Dar mai mult decât orice căutaţi iubirea de Dumnezeu şi faceţi-vă fameni pentru împărăţia Mea în voi şi iubiţi cu putere, iubiţi pentru Mine şi nu pentru voi, iubiţi cu duh iubitor de oameni, dar nu pe voi, tată, ci pe oameni, şi întăriţi-i pe oameni să creadă în Dumnezeu şi în faptele lui Dumnezeu pe pământ şi în ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2-08-2008 )
26. Creştinii pucioşi sunt întăriţi cu putere în iubirea lor:
“ Îţi dau acum putere în iubire, căci iubirea cea cu putere te păzeşte pe tine de nedespărţirea ta de Mine. Pace ţie! Fii cuminte! Pace ţie! Nădejdea şi credinţa şi dragostea cea peste toate mare să-ţi fie ţie stâlpi de sprijin din toate părţile, prin taina Duhului Sfânt, Care poate prin cei credincioşi. Amin.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2-08-2008 )
27. Iubirea este folosită drept criteriu de selecţie pentru cei “aleşi”:
“ Nu pot să nu Mă apropii cu un picuţ de duh întăritor peste cei ce-Mi stau porţi ca să vin. Necredinţa din părţi Îmi slăbeşte intrarea Mea la popor cu cuvântul Meu cel lucrător şi Mă face să Mă ruşinez, să Mă strâng şi să Mă tăinuiesc între ucenici, între cei de o iubire şi milă cu Mine.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2-08-2008 )
28. Iubirea cea de sus este cea care îi poate scăpa pe necredincioşi de mânia care va să vie:
“[…]iar lucrarea Ta este strâmtorată şi merge din greu înainte ca să hrănească ea pe fiii oamenilor şi să-i cheme ea cumva spre pocăinţă şi apoi spre iubirea cea de sus ca să-i scape ea pe mulţi din mânia ce va să vină peste cei necredincioşi, care-şi atrag cu mâinile lor moartea, după ce se fac vrednici de ea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2-08-2008 )
29. Sfinţii sunt iubitori faţă de Dumnezeu prin jertfire, nu prin ascultarea cu care oricum erau datori:
“ Fac sfat pe aşternutul Meu de pe pământ, o, sfinţi jertfitori cu iubirea înaintea Mea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
30. Răzvrătitorii au ajuns răzvrătitori din răutatea inimii, pentru că n-au putut să-i iubească pe liderii pucioşi ca pe Dumnezeu:
“[…] căci a luat în el din răutatea inimii celor ce nu au putut să vă iubească pe voi mai mult decât pe ei înşişi după ce au venit să fie şi ei fiii acestui popor. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
31. “Cuvântul lui Dumnezeu” se face călăuzitor numai pentru cei ce iubesc împărăţia propovăduită la Noul Ierusalim:
“[…] ca să călăuzesc paşii omului spre împărăţia Duhului Sfânt în omul care se lasă sălaş al lucrărilor de sus, prunc nou, născut din cuvântul Meu de azi, care naşte, şi care apoi se face hrană şi lumină şi putere şi cale a omului spre Mine, a celui ce iubeşte pe pământ să se facă împărăţie a Mea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
32. Numai celor care-l iubesc pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” li se fac urări de iubire:
“ Iubire vouă! Cine nu are în el iubirea Mea, acela nu iubeşte ca Dumnezeu, ci iubeşte ca omul, şi tot aşa şi lucrează.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
33. Cei care-l iubesc pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” fac numai voia lui, pe care o află venind “la izvor”, adică la Cuvântul de la Pucioasa:
“ Voi, cei care sunteţi veniţi la izvor, grăiesc vouă de cele de sus, nu de cele de jos. Nimeni să nu vină spre Mine cu cele de jos şi pentru cele de jos ale lui, căci Eu nu sunt din lumea aceasta şi n-am nimic în ea decât pe poporul cuvântului Meu, cel care se face voie a Mea pentru că Mă iubeşte. O, nu căutaţi să faceţi voia Mea pentru voi, căci aceasta nu înseamnă iubire pentru Mine, ci înseamnă pentru voi, ci căutaţi să faceţi voia Mea pentru Mine, şi atunci aveţi în voi iubirea cea pentru Dumnezeu, credinţa pentru cele ce nu se văd cu ochii trupului, cu ochii celui ce Mă iubeşte pentru sine şi nu pentru Mine, căci vai celui care vede pe Dumnezeu cu ochii trupului lui, căci aceia nu văd pe Dumnezeu, ci văd pe cele ce trec, şi care nu-l ţin pe om în Dumnezeu şi în credinţă şi în credincioşie apoi! O, dacă vă iubiţi pe voi, dacă vă măriţi pe voi când daţi să iubiţi pe Dumnezeu, voi nu aveţi credincioşie pentru Mine dacă lucraţi aşa.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
34. Iubirea îl poate face pe om să-L vadă pe Dumnezeu:
“ Mi-e milă de toţi oamenii, căci toţi sunt orbi, iar cel orb este cel ce nu poate să-L vadă pe Dumnezeu, tată, nici măcar cu iubirea, darămite cu ochii duhului!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
35. Iubirea este din cer:
“ Pace vouă, celor ce trudiţi pentru zilele Mele de slavă pe pământ! Fiţi cu inima curată când trudiţi. Iubire cu camătă nu va mai fi pe pământ între om şi Mine, ci va fi iubire pentru iubire între Mine şi om, şi altfel nu va mai fi, căci iubirea este din cer, şi la cer trage ea, şi vai celui care are de pe pământ pentru această taină, căci taina aceasta este taină cerească!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
36. Omul trebuie să fie iubitor de oful “Dumnezeului de la Noul Ierusalim- Pucioasa”, şi nu de oful lui:
“ Iată, omul are minte pentru cele ale lui, nu pentru cele ale Mele, iar oful Meu e numai un of, şi nu Mă pot sprijini cu el pe om, căci omul se iubeşte pe sine şi iubeşte oful lui, nu pe al Meu, iar oful lui e durerea Mea, ca şi mintea lui, căci aşa păţeşte omul care nu-L ajută pe Dumnezeu să stea în el şi să fie el purtător de Dumnezeu. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 5-06-2008 )
37. Iubirea lucrează împreună cu pacea şi cu umilinţa, mai ales sub oblăduirea liderilor de la Pucioasa, numiţi aici “purtători de Dumnezeu”:
“ Tu, poporul Meu, care pregăteşti ziua de slavă pentru Duhul Sfânt pe locurile Mele cu tine, socoteşte-te, tată, cu pacea şi cu iubirea şi cu umilinţa; şi sub duhul purtătorilor Mei, care te călăuzesc, lucrează, tată, pentru această serbare şi pregăteşte-o pentru duh şi pentru trup peste cei ce vin la izvor, […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 5-06-2008 )
38. Creştinii trebuie să se îmbrace cu “iubirea între fraţi”, care înseamnă jertfă şi nu se lucrează cu mâna:
“ Îmbracă-te frumos, îmbracă-te cu veşmântul harului, îmbracă-te cu iubirea dintre fraţi, şi unii altora ajutaţi spre pregătirea sărbătorii. V-am spus vouă cândva: «Nu vă culcaţi şi nu vă sculaţi fără griji», şi când v-am spus aşa, v-am îndemnat să fiţi păsători, fiilor, nu unul în locul celuilalt, ci fiecare pentru toate câte sunt de împlinit şi de lucrat. Până să spună altul ce să faci, poartă grija pentru cele ce sunt de făcut, tată, şi aşa sarcinile vor părea uşoare prin iubirea dintre fraţi, căci iubirea înseamnă jertfă, fiilor, nu înseamnă să primiţi iubire, iar ea nu se lucrează cu mâna, ci cu darurile Duhului Sfânt, tată, pe care vă rog, vă rog în ziua aceasta de înălţare să le puneţi pe masă şi să vă întăriţi în ele iarăşi, că mereu trebuie voi să le lucraţi, şi prin ele să lucraţi. Amin. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 5-06-2008 )
39. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi hrăneşte el însuşi poporului său cu iubire, pe care i-o doreşte să fie întreagă şi frumoasă, dar hrănirea cu iubire şi cu învăţătură pucioasă se face numai prin “porţi” (termen conspirativ care îi desemnează pe cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor):
“ Intru prin porţi şi te hrănesc cu învăţătura Mea, Ierusalime de azi, şi ia-o, tată, în pântecele sufletului tău şi îndrăgosteşte-te de ea ca să Mă ajuţi să ard de dor după tine şi tot mai din plin să vin, că Eu nu numai în sărbători aş coborî în carte, dar tu eşti îngreuiat de griji, şi ele îţi încorsetează statul Meu cu tine, şi M-aş grăbi să te uşurez, dar trebuie să voieşti tu aceasta, şi cu iubire să voieşti, tată. Eu, Domnul, dau mereu să-ţi hrănesc iubirea şi să te eliberez de tine, ca să poţi aceasta ce-ţi spun. O, să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu, şi să căutăm să ne fie întreagă iubirea, mereu iubirea şi frumoasă ea prin puterea şi prin lucrarea ei, tată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008 )
40. Liderii pucioşi sunt denumiţi “cei care-L iubesc pe Dumnezeu” şi pentru aceasta ei nu trebuie să fie invidiaţi, ci trebuie iubiţi de către supuşii lor cu o iubire exemplificată antitetic chiar de către Biblie:
“ O, nu fiţi ca Adam, care s-a supărat pe Mine când am voit să-l repar după ce a greşit. Nu fiţi, tată, nici ca urmaşul lui, care şi-a urât fratele şi l-a ucis prin invidie, în loc să-l iubească pe cel care-L iubea pe Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008 )
41. Ascultarea de liderii pucioşi (denumiţi aici “cei trimişi”) este echivalentă cu iubirea de Dumnezeu:
“ O, fiilor, să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu, tată, căci cei ce nu ascultă de Dumnezeu, aceia nu ascultă de cei trimişi la ei, şi aceia greşesc şi vor greşi şi apoi vor fi prăbuşiţi prin neascultarea lor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008 )
42. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi învaţă el însuşi poporului său cu lucrarea iubirii, folosindu-se de pilde preluate din Biblie. Totuşi, el presară şi învăţături străine şi eretice: omul nu poate fi salvat de nimeni şi de nimic, în afară de el însuşi, dacă e pe voia “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”. De asemenea, voinţa omului este absolută, toate stau sub voinţa lui. Implicit, jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos devine superfluă:
“ Nimeni şi nimic nu te poate salva decât tu, cel ce ai fost sau nu pe voia Mea, dar Eu te învăţ lucrarea iubirii, tată, şi te învăţ după cum a fost omul de iubitor sau de neiubitor după ce l-am făcut Eu pe el, căci din pilde se înţelepţeşte cel ce voieşte să se înţelepţească, iar Eu numai în pilde am grăit pe pământ, şi tot aşa grăiesc şi din cer.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008, sublin.ns. )
“ O, poporul Meu, te învăţ, tată, iubirea de Dumnezeu, şi trebuie să le ştii pe cele împotriva iubirii, tată. O, cele adevărate sunt cele pe care Eu, Domnul, le arăt omului, şi nu ochiul cel rău al lui prin pânda lui după cel pe care nu-l iubeşte, căci Eu arăt prin vedenie, tată, şi aşa descopăr Eu pe cele de la Mine ca să fie descoperite şi ştiute şi apoi învederate.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008, sublin.ns. )
“ Acum vă îndemn să învăţaţi întreagă iubirea şi purtarea ei, care stă în puterea voastră de a voi pentru ea, şi apoi Eu, Domnul, voi privi peste voi şi voi vedea şi Mă voi bucura sau Mă voi întrista, căci omul pe cât poate de mult pe atât se şi lasă neputincios, şi toate stau în voinţa lui.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
43. “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa cere multă iubire de la om, iar liderii pucioşi trebuie să ia putere din Dumnezeul lor, ca să-i dea şi lui putere din ei, şi aşa să poată el apoi grăi la popor, căci fără ajutorul lor el e neputincios şi nu poate:
“ Luaţi din Mine putere, căci iar voi sta Învăţător peste poporul Meu şi îl voi învăţa pe el iarăşi multe, căci frumosul cel de la Mine, care dau să-l aşez pe pământ acum, cere multă credinţă şi multă iubire şi multă lucrare de împlinire pentru el, şi trebuie să Mă asculte poporul, tată, iar voi trebuie să Mă ajutaţi să pot grăi şi să-i cer poporului Meu, iar el să-Mi dea, precum şi Eu îi dau lui, îngrijind de el.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008, sublin.ns. )
44. Omului îi trebuie iubire mare de Dumnezeu ca să i se ierte păcatele, după pilda Scripturii. În mod insidios însă, aici se face o translaţie de la iubirea de Dumnezeu la iubirea de lucrarea de cuvânt de la Pucioasa. Astfel se ajunge ca simpla “iubire a lucrării de la Noul Ierusalim” să aducă automat iertarea păcatelor:
“ Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 18-05-2008, sublin.ns. )
45. La Noul Ierusalim-Pucioasa omul nu trebuie iubit, deoarece “iubirea pentru om “ ( iubirea sinelui, dar şi iubirea semenilor ca pe sine) este “ucidere a lui Dumnezeu în om”:
“ O, fiilor, e greu să-L iubească omul pe Dumnezeu în chip adevărat! Omul nu este adevărat în iubirea de Dumnezeu. Când omul se ascunde în el, iubirea de sine a lui se face ucidere a lui Dumnezeu în el, căci omul nu ştie ce face iubirea pentru om, şi omul nu cunoaşte taina iubirii, ci altceva ştie el în dreptul acestei taine, aşa cum altceva ştia şi samarineanca până să ies Eu în calea ei la fântână. Este scris în Scripturi: «Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema», şi aceasta înseamnă cel ce rătăceşte în păcat, căci cel ce nu-L iubeşte pe Dumnezeu cade în lume şi face faptele lumii apoi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 25-05-2008, sublin.ns. )
46. La Noul Ierusalim-Pucioasa, adepţii care părăsesc “lucrarea” înseamnă că “nu-L iubesc pe Dumnezeu”. Ei sunt cotaţi automat ca fiind “întorşi în lume” şi sunt anatemizaţi:
“ Iată cuvânt din gura Mea ieşit acum: omul care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi apoi se desparte de El, acela cade în păcatele lumii, iar păcatul este cel ce pedepseşte pe unul ca acela, şi aşa înseamnă să fie anatema cel ce nu-L iubeşte pe Dumnezeu, căci păcatul este blestem peste om. Cel ce se desparte de Dumnezeu, este apoi blestemat de păcat, şi aşa cade anatemei omul care părăseşte pe Dumnezeu după ce-L iubeşte pe El.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 25-05-2008, sublin.ns. )
47. Liderii pucioşi sunt iubiţi de Dumnezeul lor, care se sprijină pe ei, căci cuvintele lor nu sunt ca pe pământ, ci ca în cer. Cei care cârtesc împotriva liderilor pucioşi şi încearcă să-i răstoarne de la putere sunt ameninţaţi că îşi vor rupe gâtul şi picioarele:
“ O, poporul Meu, uită-te, tată, la grăirea celor pe care Eu Mă sprijin când Mă fac cuvânt înaintea ta. Lor nu le-a plăcut să vorbească zadarnic cu limba lor, ci numai adevărul cel pentru om şi numai pentru salvarea omului, iar Eu de aceea i-am iubit, şi pentru tine i-am iubit, tată, că am voit să nu te las şi am voit să te hrănesc pe mai departe din cer, tată. Cuvintele lor nu sunt ca pe pământ, căci Eu aşa i-am zidit. Le-am privit viaţa şi dragostea lor cea dintotdeauna şi i-am iubit, fiindu-Mi dragă viaţa lor şi cuvântul lor, iar inima lor este frumoasă, şi ei voiesc voia Mea în poporul Meu şi pe pământ, o, şi inima lor se îngreuiază lângă cei ce nu au încredere în ei, dar ei sunt plini de răbdare şi de iubire şi caută cu duhul învierii în omul care nu vede bine chiar dacă el ar crede că binele îl caută, căci ca să răstorni o orânduială care nu-ţi pică ţie bine, e nevoie de vicleşug şi de minciună, şi aşa au făcut cei din poporul Meu, care nu au avut încredere în Mine şi în orânduiala Mea cea pentru el. «O, îi veţi cunoaşte după roadele lor, căci Dumnezeu dă har celor smeriţi, iar celor mândri le stă împotrivă», aşa este scris în Scripturile Mele cele de acum două mii de ani, şi după ele să vă călăuziţi când voiţi să vedeţi din lumină, fiilor. O, vai de cei ce ştiu ei, după cum zic ei că ştiu, şi care vorbesc de rău orânduiala Mea, că iată cum şi-au rupt şi cum îşi rup gâtul ca să nu le mai stea capul la locul lui, ca să nu mai fie Domnul Stăpânul lor, ci să fie ei fără Dumnezeu pe pământ! Cei ce nu-L iubesc pe Dumnezeu pe pământ, aceia nu fug de păcat şi de cursa lui, ci, din contra, fug spre păcat, fără să ştie ce fac, şi apoi se ascund cu el în ei înaintea lui Dumnezeu, dar Eu vin povăţuitor şi voiesc să-l luminez pe cel din întunericul lui şi să-l aşez pe cale dulce, pe cale cu fraţi, tată, căci cel fără proptea pe cale îşi rupe picioarele şi îşi primejduieşte mersul.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 25-05-2008, sublin.ns. )
48. Liderii pucioşi trebuie să fie iubiţi şi de adepţii lor, trebuie iubiţi “cu toată inima din om”:
“ O, poporul Meu, a venit clipa să-ţi spun ţie, tată, un cuvânt cu putere, şi iată ce-ţi spun: voi, cei care aţi crezut şi credeţi şi veţi crede în lucrarea Mea de cuvânt, purtându-vă după Mine prin ea, prin glasul ei învăţător pentru viaţa din om, iubiţi-Mi mult aceşti copii prin care trec ca să vă hrănesc pe voi cu multul Meu cuvânt de iubire şi de înviere, şi vi se vor ierta vouă păcatele numai pentru atât, tată, căci sarcina Mea de peste ei este grea, şi ei trebuie iubiţi cu toată inima din om, şi nicidecum să-i învinuiţi pe ei vreodată pentru rătăcirea inimii din creştin, ci trebuie primiţi de creştin pentru ca să se vindece el de rătăcirea lui şi să nu cadă prin ea, că iarăşi spun: nimeni şi nimic nu-i poate face rău omului decât păcatul din el, pentru care nimeni şi nimic nu are vină în afară de el întru totul.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 18-05-2008, sublin.ns. )
Or, se ştie că porunca de a iubi “cu toată inima din om” este dată odată pentru totdeauna în Biblie, dar să fie iubire pentru Dumnezeu, nu pentru om:
“ " Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.
Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.”( Marcu, 12, 30-31, sublin.ns.)
49. Iubirea îl face pe om ca să creadă:
“ Umilinţa îl ajută pe om să vină la Mine, iar iubirea îl face să creadă şi să se vindece, şi aşa îl ajut Eu pe el de la moarte la viaţă, dar dacă omul nu are putere de trezire nu se scoală să vină, ci rămâne pătimaş bietul de el.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 18-05-2008, sublin.ns. )
50. Credinţa îl face pe om ca să iubească:
“ O, cum să fac cu tine să te umileşti frumos şi să crezi cu putere şi cu iubire plină de putere, ca apoi să-ţi iert Eu păcatele, tată, şi să-ţi şterg faţa, scumpă patria Mea?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 18-05-2008, sublin.ns. )
51. Omul pătimaş şi mincinos nu-L iubeşte pe Dumnezeu:
“ […] iar Eu sunt Cel ce am în mâna Mea salvarea ta, care nu poate veni de la om, căci omul este pătimaş, şi este mincinos tot omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 18-05-2008, sublin.ns. )
52. Iubirea omului trebuie să se focalizeze pe venirea “Cuvântului” de la Pucioasa:
“ Iubiţi-Mi venirea, şi vă voi ajuta să fiţi pe voia Mea ca unii care vreţi să vă depărtaţi de deşertăciunea vieţii trecătoare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
53. Iubirea este un dar de la Dumnezeu, numai pentru cei blânzi şi smeriţi cu inima:
“ Fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, ca să vă poată da Dumnezeu har şi apoi iubire pentru cele din cer peste voi, căci Eu, Domnul, am înviat pentru fiecare om, numai să vrea omul aceasta. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
54. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa este rugat să-i dea cerească iubire poporului său, ca să aibă acesta ce să-i dea înapoi:
“ Te rugăm pentru putere sfântă peste poporul Tău, care Te mărturiseşte azi Dumnezeu adevărat. Dă-i lui cerească iubire, iar el să Ţi-o dea Ţie şi să Te slăvească înaintea oamenilor de pe pământ! “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
55. Preoţii căsătoriţi sunt cotaţi automat că “iubesc păcatul” şi de aceea ei sunt necuraţi şi deci nevrednici de preoţie. Bisericile care recunosc căsătoria drept taină nu sunt biserici adevărate:
“ O, nu mai sunt azi trupuri curate între cei ce se numesc pe ei înşişi ucenici ai Tăi şi învăţători de biserică, şi între cei ce-şi zic biserică a Ta pe pământ, şi oamenii iubesc păcatul şi zic că de la Tine a fost lăsat aşa! O, nu e biserică a Ta aceea care trăieşte în ea odată cu păcatul din trupul omului! Biserica Ta este trupul cel curat de păcat al omului şi mulţi laolaltă iubitori de sfinţenia Ta în ei prin trăire şi prin înfăţişare sfântă, după plăcerea Ta şi nu a lumii, Doamne. Noi aşa am vestit Evanghelia Ta, aşa, şi nu pentru păcat.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
56. Sfinţenia este definită la Noul Ierusalim prin trei coordonate: abstinenţa sexuală, iubirea de Dumnezeu şi iubirea vrăjmaşilor proprii:
“ […]iar om sfânt este omul care nu păcătuieşte păcat în însuşi trupul său, iubindu-L pe Dumnezeu şi iubindu-şi vrăjmaşii.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
57. Sfinţenia iubeşte pentru Dumnezeu în om, şi nu omul:
“ Păstrează-te în sfinţenie, poporul Meu, iar sfinţenia are sfială, are frumuseţe mare în om, purtare aleasă în om, tată. Ea veghează mereu, mereu pentru ea în om, căci ea iubeşte pentru Dumnezeu în om, ea, şi nu omul, căci omul este neputincios. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 6-05-2008, sublin.ns. )
58. Preoţii din biserici nu-l iubesc pe “Dumnezeul” de la Pucioasa, deşi vorbirea lui se aseamănă perfect cu cea din Scripturi:
“ Tot aşa grăiesc şi azi, şi grăirea Mea adevereşte Scripturile şi de aceea nu M-au iubit şi nu Mă iubesc slujitorii de altare şi învăţătorii de lege.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 11-05-2008, sublin.ns. )
59. Cel ce se iubeşte pe sine nu se leapădă de sine:
“ Cel credincios prin lepădare de sine nu-şi mai face socotelile cele pentru el, căci el iubeşte şi trăieşte pentru iubire şi nu pentru sine, şi iată de ce nu se leapădă de sine cel care se iubeşte pe sine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 6-05-2008, sublin.ns. )
60. Iubirea este a celor sfinţi:
“ Cei ce se leapădă de sine sunt cei ce iubesc mult şi cei ce li se iartă mult, iar iubirea este cea mărturisitoare înaintea celor necredincioşi de pe pământ, şi este a celor sfinţi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 6-05-2008, sublin.ns. )

C. Omul trebuie să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni
1. Ascultarea se referă necondiţionat la “lucrarea lui Dumnezeu” de la Pucioasa, adică la “Cuvântul” de la Noul Ierusalim şi la liderii pucioşi. Cei care nu-i recunosc pe aceştia ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ sunt automat cotaţi drept “răzvrătiţi” :
“ Eu, Domnul, în ziua aceasta de pomenire a acestei duminici am deschis pântecele cel care a născut din el acest vas purtător de Dumnezeu, şi din care Eu am făcut apoi pe pământ trâmbiţa lui Dumnezeu, şi am fost Eu cuvânt peste pământ în vremea ei, şi gura ei a fost cuvântul lui Dumnezeu, iar cei ce n-au ascultat de ea, de cuvântul gurii Mele, aceia sunt scrişi răzvrătiţi înaintea Mea, şi au luat şi iau plată de răzvrătiţi, precum şi cei care au ascultat de ea sunt scrişi fii ai ascultării înaintea Mea, şi au luat şi iau ei plată de fii ai ascultării. Amin.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
“ O, poporul Meu, cel ce nu ascultă pe pământ de lucrul cel de la Dumnezeu pentru om, acela nu încape la Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 25-05-2008 )
2. Se prefigurează o slăbire a diavolului şi a răzvrăţilor pucioşi, în favoarea liderilor pucioşi, cotaţi drept “fii ai ascultării”:
“ Curând, curând puterea diavolului va slăbi şi va privi fără de putere, şi ce vor face cei care s-au sculat să facă lucrare potrivnică celei a fiilor ascultării, care au luat lepădarea de sine şi au iubit pe Dumnezeu?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
3. Şi cei care nu ascultă sunt chemaţi la “sfat” de taină, în speranţa “recuperării“ lor :
“ O, Bunule Doamne, hai să facem sfat cu poporul cel ascultător şi cu cei ce nu ascultă, Doamne! […] iar tu aşează bine în tine sfatul cel de azi al Meu şi al sfinţilor Mei pentru soarta lucrării cuvântului Meu şi a poporului Meu cel ascultător şi cel neascultător, căci nu voiesc să mai fie fii ai neascultării pe aşternutul cel pentru Mine şi pentru sfinţi şi pentru cei ce cu credincioşie Îmi lucrează lucrarea Mea de azi în mijlocul neamurilor de pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
4. Cei care trebuie ascultaţi sunt … liderii pucioşi, denumiţi conspirativ “porţi”!! Ei sunt “călăuzele” în faţa cărora creştinii pucioşi trebuie să se spovedească, pentru că nimic nu trebuie să rămână ascuns faţă de liderii pucioşi:
“Ascultă tu pe cei din partea Mea lucrători peste duhul tău şi fii ceresc pe pământ, tată, şi nu fi pământesc, tată, căci pământul pe care Eu te-am aşezat e muntele Meu cel sfânt acum, la sfârşit de timp, şi am înaintea ta pe cei ce-Mi stau porţi, şi care pentru numele Meu stau aşa, şi sunt loviţi, tată, de duhul răzvrătirii care trăieşte în cei ce n-au înţeles ca Dumnezeu lucrarea cuvântului Său. Ascultă tu de la Domnul Dumnezeul tău cuvântul Său în ziua aceasta, poporul Meu, şi vezi, tată, să pricepi ca Dumnezeu, căci de n-ar păzi Domnul cetatea aceasta, zadarnică ar fi păzirea ei. O, lasă-te călăuzit, poporul Meu, că mereu, mereu ţi-am spus să stai sub călăuză cu inima ta şi cu fapta ta, că iată ce-Mi fac cei ce ies cu inima lor de sub duhul călăuzirii şi al veghii cea cu ştire pentru fiecare fiu al acestui popor, căci omul neascultător se ascunde sub învelişul lui cu lucrarea cea rea a inimii lui şi îşi zice: «Nu vede, nu ştie Dumnezeu».”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
5. Cine nu se lasă ascultător de liderii pucioşi “de la mijloc”( adică, Mihaela şi Nicuşor) este bob sec, care trece prin sită:
“[…] Eu, Domnul, nu te las singur, ci sunt în mijlocul tău şi nu te las, poporul Meu, nu te las, tată, dar nici tu să nu te laşi, că Eu ţi-am spus de mult că am sita în mână şi că bobul sec trece prin sită dacă nu se lasă îngrijit şi ascultător de povaţa Mea cea din mijlocul tău rostită de gura Mea pentru paza vieţii tale cu Mine.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
6. Neascultarea celor nemulţumiţi se sparge în “porţi” ( adică, în cei doi lideri pucioşi):
“ Ţi-am spus, fiule, că toată neascultarea, toate nemulţumirile şi toate neînţelegerile cele de la nemulţumirile celor nemulţumiţi de Mine şi de tine, toate se sparg în porţile Mele, porţile prin care Eu azi vin cuvânt de cârmuire şi de ocrotire în mijlocul tău.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
7. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa e neputincios în faţa celor neascultători:
“ O, Mă uit neputincios şi Eu la cei ce au dezbinat atunci poporul şi mersul Meu pe mai departe, căci Mi-am adus, după planul Meu cel din vecii, copii de departe ca să-Mi fac fii lucrători din ei, şi am lucrat cu ei ca şi cu Samuel când l-am adus pe el la preotul Eli şi la fiii lui cei neascultători, ca să am prin Samuel mers înainte cu duhul proorociei, şi aşa am lucrat şi azi, tată, căci fiii acestei lucrări nu trăgeau cu lucrul venirii Mele, cu planul Meu cel ceresc, care aşteaptă după om credincios pe pământ, ci trăgeau numai să-i ajut întru ale lor şi atât. “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
8. Liderii pucioşi sunt însărcinaţi cu recuperarea paşnică a răzvrătiţilor cei neascultători din “popor”:
“ Pace vouă, fiilor! Strângeţi-vă ca puii sub aripile Mele şi fiţi liniştiţi, şi îndemnaţi-i, tată, pe cei răzvrătiţi să părăsească neascultarea şi nemulţumirea lor şi despărţirea de voi, şi să se umilească şi să se pocăiască şi să se curăţească de duhul care dezbină între fiii împărăţiei Mele.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 22-06-2008 )
9. Deşi pe 27-09-2008 s-a spus că “de la ascultare vine şi credinţa”, totuşi, doar cu câteva zile mai înainte de această dată, între credinţă şi ascultare se stabileau raporturi copulative de echivalenţă:
“Fiţi mari cu credinţa şi cu ascultarea, căci diavolul e neliniştit ca să vă cadă din credinţă, dar lupta voastră să fie în Hristos, Care vă face pe voi lumină din lumină pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 21-09-2008, sublin.ns.)
10. Noii veniţi sunt îndemnaţi la ascultare deplină şi la renunţarea la propria iniţiativă, care “strică”:
“ O, până când aşa, fiule? Fii înţelept, tată, că Eu te-am învăţat să stai la făcut, şi de aceea ţi-am deschis să vii, iar dacă ai venit, nu strica, ci ascultă, fiule, că nu este mai mare între cei ce învaţă ca şi cel ascultător, care face lucrul împărţit lui, împlinind, şi nu numai auzind.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
11. Vorbirea “în doi” este cea mai mare neascultare, deoarece este sâmburele împotrivirii şi a uneltirii ascunse împotriva liderilor pucioşi:
“ O, mereu Mi-am plâns durerea la poporul Meu, durerea Mea cea de la el, şi mereu i-am spus de păcatul vorbirii doi câte doi, de vorbirea cu furişatul, de vorbirea în răspăr, de vorbirea urâtă şi obositoare între frate şi frate, şi toate acestea prin duhul neascultării, şi iată, plâng şi acum că nu ştie să se şi cureţe poporul de cele rele din el şi de cele culese de el rele.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 15-06-2008 )
12. Neascultarea de liderii pucioşi (denumiţi aici “cei trimişi”) duce la pedepsirea prin prăbuşire a celor neascultători:
“ O, fiilor, să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu, tată, căci cei ce nu ascultă de Dumnezeu, aceia nu ascultă de cei trimişi la ei, şi aceia greşesc şi vor greşi şi apoi vor fi prăbuşiţi prin neascultarea lor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008 )
13. Există şi o ascultare care este repudiată: cei care ascultă pe la uşi şi la ferestre, urmărind ca să-i prindă în defect pe liderii pucioşi, sunt blamaţi ca fiind prieteni şi unelte ale diavolului:
“ Voi trimite îngeri din cer şi îi va sorta pe cei ce au stat la masa aceasta, şi atunci se va vedea fiecare cum a stat, dacă a slujit lui Dumnezeu sau diavolului, căci poporul cel miluit de Mine şi-a pierdut vremea cu ascultarea pe la uşi şi ferestre şi cu urmăritul ca să spună apoi: „Iată ce-am auzit şi ce-am văzut eu!“, iar cine face acest păcat, aceluia îi împrumută diavolul vederea lui, urechea lui şi ochiul lui la cel ce ascultă dinadins şi pândeşte dinadins, căci are putere obraznică diavolul prin cei ce lucrează ca el pentru zâzanie şi pentru lucrarea ei, lucrare de la diavol în om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008 )
14. Scripturile sunt pline de pilde de ascultare:
“ Luaţi pildă din Scripturi, căci sunt pline de pilde de viaţă Scripturile, şi luaţi lumină din ele şi fiţi poporul Meu cel împlinitor de viaţă sfântă şi cuminte, de ascultare şi de împlinire, şi toate acestea prin dragostea Mea, care mereu, mereu lucrează la înhristosirea voastră, fiilor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 1-06-2008 )
15. Până şi conducătorii României sunt chemaţi la ascultare deplină de liderii pucioşi. Ei trebuie să vină la Pucioasa ca la un oracol, unde liderii pucioşi pot să le spună lor care va fi soarta ţării şi pot să le dea sfaturi, a căror împlinire vor aduce salvarea ţării în această vreme de cumpănă:
“ Tu eşti patria cerească pe pământ. O, vino şi întreabă-Mă de soarta ta, vino, tată, şi ascultă de povaţa Mea, că eşti în vreme de cumpănă şi nu ştii cum să lucrezi pentru tine şi pentru Mine cu tine, iar Eu sunt Cel ce am în mâna Mea salvarea ta, care nu poate veni de la om,[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 18-05-2008, sublin.ns. )