78. Două ţinte ratate: Regele Mihai şi Arhiereul Irineu
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
În fervoarea anilor ’90, în care se iţeau pasiuni şi se pritoceau speranţe, nici “creştinii” de la Pucioasa nu au reuşit să stea deoparte şi departe de tumultul schimbărilor. Ei şi-au focalizat atenţia către două personalităţi care (credeau ei), odată ajunse la putere, le vor facilita mai uşor unele aspiraţii ascunse: Regele Mihai (pe segmentul politic) şi Arhiereul Irineu (pe segmentul religios). A început o fulminantă zbatere pentru a-i curta pe cei doi, încurajându-i pe toate căile, dar mai ales prin mesaje căzute din cer, ca să fie mai ambiţioşi şi să lupte cu mai multă convingere şi tenacitate pentru a “accede la tron”. România era vizată de liderii pucioşi ca să ajungă o ţară fundamentalist ortodoxă, un fel de “regat creştin ortodox al României”, condus însă din umbră de liderii sectei Noul Ierusalim de la Pucioasa, regat care să rivalizeze în faimă şi în putere (desigur, într-un plan paralel), cu regatele, republicile şi jamahiriile islamice. N-a fost să fie aşa. Nici una din personalităţile alese şi susţinute de pucioşi n-a reuşit să se impună şi să preia puterea. Tronul monarhic nu s-a mai revitalizat, iar tronul arhieresc a fost să fie pentru un altul mai destoinic. Deşi jocurile sunt de mult făcute, pucioşii mai speră şi astăzi într-o minune, care să le împlinească visurile nutrite în jurul celor doi “eroi de legendă”. Şi cum minunea întârzia, liderii pucioşi s-au gândit să facă ei o minune: să împlinească ei, “în Cuvânt” această neîmplinită proorocie de restaurare a monarhiei în România.
Zis şi făcut. Mai întâi, liderii pucioşi au ales textul care li s-a părut lor a fi cel mai compromiţător din cartea lor de căpătâi, “Cuvântul lui Dumnezeu”:
“Dacă regele vine la cârma ţării, în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” (sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)
E limpede că venirea regelui la cârma ţării nu înseamnă nicidecum un act decorativ, ci reinstaurarea monarhiei ca formă de guvernământ. La acest text compromiţător, pucioşii s-au gândit să-i facă întorsătura, siliţi de faptul că Dumnezeul lor a uitat să facă întorsătura sistemului de guvernământ, de la preşedinţie la monarhie, aşezându-l a doua (sau a treia) oară pe tron pe omul acela, regele Mihai I (sau, dacă numărăm întronizările, al II-lea, sau chiar al III-lea).
Cu prilejul scoaterii unei noi ediţii a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, liderii pucioşi şi-au permis să-l “corecteze” pe vlădica Irineu, care se străduise să exprime cât mai bine prin cuvinteaspiraţiile pucioşilor, aşa cum ei I le prezentaseră. Aşa că i-au şters expresia compromiţătoare la cârma ţării, şi i-au înlocuit-o cu cuvântul inofensiv “acasă…”. Şi iată ce a ieşit:
“Dacă regele vine acasă... în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura, şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă Îi trebuie om, Îi trebuie omul acela…” (sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pagina 44)
Şi aşa au împlinit liderii pucioşi dintr-o trăsătură de condei această “proorocie despre restaurarea monarhiei”, proorocie ce fusese preluată tot de la ei de către arhiereul Irineu şi inserată cu naivitate în discursul lui din 12 decembrie 1991. Toată lumea ştie că, între timp, regele a venit acasă… deci proorocia “cosmetizată” a anului 2006 s-a împlinit, pentru că, după cum afirmă astăzi pucioşii, de fapt Dumnezeu asta voia de la rege, să se întoarcă acasă, nicidecum să se aşeze din nou pe tron!
Dar mai înainte, în anii ’90, speranţele lor erau de-a dreptul incisive, fiind susţinute cu “mesaje sosite din cer”. Vom vedea mai departe cât de optimist sunau pe vremea aceea mesajele pe această temă, considerate până astăzi de creştinii pucioşi ca fiind “proorocii” provenite dinspre “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”:
1. Regele Mihai va reveni în ţară şi va avea loc o iminentă reinstaurare a monarhiei în România
“ Uitaţi-vă cum trec zilele. Trebuie să vină acela care Mă vrea pe Mine. O săptămână, o lună şi cât de mult de va mai fi, să ştiu că a fost el pus pe scaunul României. Dar va veni veacul poporului Meu, şi va fi. Cereţi că şi Eu cer…” (8 septembrie 1990)
Acest lucru nu s-a mai întâmplat nici până în zilele noastre, iar perspectivele pentru viitor sunt practic nule. “Proorocia” a fost mincinoasă.
2. Arhimandritul Irineu Pop este vizat pentru tronul patriarhal, de unde va urma să restaureze biserica ortodoxă după canoanele stabilite de liderii pucioşi
“ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea şi o primeşte cu toată inima. Şi iată îi dau cuvânt şi ajutor puternic, că vreau să-l sui la înălţime, ca să-Mi poată împlini dorinţa Mea prin cuvântul Meu, şi să-Mi poată ridica biserica pe piatră. O, de aceea am tăiat Eu firul vieţii celui fără Dumnezeu. Acolo voia el să bage pe poporul lui Dumnezeu şi acolo a intrat el…” (8 septembrie 1990)
Se sugerează aici şi faptul că asasinarea lui Nicolae Ceauşescu a fost dirijată din cer, pentru a-i scăpa pe “creştinii” pucioşi de nişte pretinse represalii pregătite de Ceauşescu împotriva lor.
3. Între reaşezarea pe tron a regelui Mihai I şi întronizarea lui Irineu Pop ca patriarh al României pare a fi o strânsă legătură
Există unele mesaje care abordează simultan ambele probleme, ca şi când între ele ar exista unele conexiuni foarte strânse, care ar urma să servească intereselor liderilor pucioşi, cei care prepară “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Noul Ierusalim şi apoi îl fac cunoscut lumii întregi:
“…Toată voinţa Mea este să lucrăm în aşa fel ca să ies deasupra cu lucrarea Mea şi să plutească deasupra ca untdelemnul, şi să fie văzută şi ştiută şi s-o ajut pe România. România Mea cea sfântă, a fost condusă de conducători sfinţi şi viteji care au iubit pe Dumnezeu. Acum a avut parte de conducători care Mi-au murdărit-o. E ca o haină de petrolist, mânjită de păcură. Am s-o trec prin foc ca să se curăţească. Voiesc şi trebuie să împlinesc, să aduc conducătorul care-l vrea Dumnezeu, şi conducător peste bisericuţă pe placul Meu. Lumea nu ştie ce grăiesc Eu, dar să ştiţi că va auzi, şi va ieşi cuvântul Meu să fie cunoscut”(10 octombrie 1990)
4. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” i se adresează direct, dar în cuvinte meşteşugite, chiar unuia dintre outsideri (se va vedea că este vorba despre Irineu)
“Iată stau cu tine de vorbă fiule slujitor şi vreau să te pun la înălţime cerească. Voinţa Mea este să fii la înălţime şi pe pământ, să-Mi conduci biserica pe voia Mea.” (10 octombrie 1990)
Iar ca să nu fie nici un dubiu asupra destinatarului mesajului, sunt plasate imediat în contiuare câteva elemente-cheie, care să ajute la descifrare: destinatarul mesajului tocmai s-a întors de la locurile sfinte, unde a avut o misiune importantă:
“Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.” (10 octombrie 1990)
Or, se ştie din biografia oficială a arhiereului Irineu că în perioada 26 octombrie 1989 – 4 octombrie 1990, arhimandritul Irineu Pop a funcţionat ca superior al Aşezămintelor ortodoxe româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului.
5. Irineu este fin avertizat ca nu cumva să nu-l trădeze pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”
Este vorba de complotul pus la cale de către “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” împotriva patriarhului Teoctist. Răsplata fidelităţii lui Irineu va fi pe măsură, căci i se prooroceşte că-l va înlocui pe Teoctist în jeţul patriarhal:
“Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului şi ce voiesc Eu, se va împlini…” (10 octombrie 1990)
Dar de împlinit, “proorocia” nu s-a mai împlinit. Patriarhul Teoctist a mai trăit vreo 17 ani buni, apoi a murit şi a fost înlocuit de Daniel, nu de Irineu. Şi această “proorocie” a fost tot o proorocie mincinoasă.
6. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” ameninţă cu măceluri şi cu nimiciri
Uneori, dorinţa de a reinstaura monarhia capătă accente disperate. Pentru a-l aduce pe regele Mihai pe tron, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” este în stare să recurgă la ameninţări cu măceluri şi cu nimiciri, împletite ingenios cu arma şantajului:
“…Mai vin măceluri pentru că sunt mulţi care stau împotriva împlinirii planului Meu şi a voinţei Mele. Dacă s-ar duce cu mulţimea şi l-ar lua în braţe pe regele lor şi l-ar pune în scaunul lui, aş face minune şi aş opri râul ce dă să curgă, dar sunt mulţi care stau contra şi vă spun că pe toţi îi nimicesc… (8 octombrie 1990)
7. Tinerii anti-monarhişti sunt ameninţaţi cu moartea
Este cunoscut faptul că noua generaţie de tineri nu vede cu ochi buni visurile nostalgice ale bunicilor lor de a reinstaura monarhia constituţională în România (pe motivul invocat de aceştia că ea ar fi “singura soluţie” capabilă să ofere o garanţie a normalizării vieţii politice, sociale, religioase, etc. ) Această opţiune nu putea să rămână neobservată şi ne-sancţionată draconic de ideologia fascistă de la Noul Ierusalim; tinerii modernişti şi avangardişti sunt de-a dreptul ameninţaţi cu moartea pentru opiniile lor anti-monarhice:
“ …Tot tineretul care e împotrivă şi nu-l vrea pe conducătorul României pe care-l vrea Dumnezeu, acel tineret va plăti cu sângele vărsat vina aceasta. Tot ce grăieşte Dumnezeu se va împlini. ” (15/28 octombrie 1990)
8. “Poporul de la Noul Ierusalim” este văzut ca fiind singurul care va pune capăt împotrivirilor făţişe şi răutăcioase ale noii puteri cripto-comuniste (cocoţată la putere după 1989 în România) la reinstaurarea monarhiei
“…A venit şi regele României să vadă şi el România şi a pus mîna pe el să-l aresteze, dar cine a pus mâna pe el, îl voi băga în arestare. Stai, că vine poporul lui Dumnezeu şi le va pune capăt.” (25 decembrie 1990)
9. Convingerea că regele va fi reinstalat pe tronul României printr-o tactică ascunsă şi imbatabilă este de-a dreptul nestrămutată
Obiectivul nedisimulat al pucioşilor este acela de a dirija, într-un viitor cât mai apropiat, din umbră (prin “cuvinte” coborâte din cer) puterea laică şi religioasă pe care tot ei se pregătesc să o instaleze prin intrigi de culise, sforării şi persoane influente din viaţa publică, atrase de partea lor. Cel mai important pion al lor este…regele! Puterea laică postcomunistă, condusă de Ion Iliescu, ştie şi ea acest lucru şi tocmai de aceea l-a şi tratat cu brutalitate până acum pe rege: l-a prins ca pe un infractor (deşi avea acte în regulă) pe când se ducea la mormântul părinţilor lui de la Curtea de Argeş, l-a făcut “pachet” împreună cu regina Ana şi i-au suit în primul avion cu destinaţia Elveţia:
“ Acest cuvânt dumnezeiesc îl va asculta şi regele şi patriarhia. Lucrez cu tactică şi va veni la putere acela pe care l-au întors înapoi şi nu l-au lăsat să intre să aprindă o candelă la mormântul neamului său.” (30 decembrie 1990)
Cuvintele “va veni la putere” contrazic flagrant poziţia mincinoasă a liderilor pucioşi de astăzi, când ei nu mai vor să recunoască “proorociile” din anii ’90-’91 care-l vedeau pe rege suit pe tron. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, iar acum toată lumea vede bine că nici nu sunt şanse ca să se mai întâmple vreodată, pucioşii au întors foaia: ei mint pe faţă, pretinzând că “proorociile” prooroceau doar atât: că regele va veni în ţară. Şi că regele nu are nevoie de tron pământesc, ci de tron ceresc. Şi că nu e nevoie să mai domnească, deoarece simpla recunoaştere a calităţii de rege ( pe care acum nu i-o mai contestă nimeni) este echivalentă cu “împlinirea proorociilor”: regele se mulţumeşte deci cu atât, că este recunoscut şi preţuit ca un rege.
10. Toţi oportuniştii care aspiră la fotolii de parlamentari sau în guvernarea ţării sunt ameninţaţi că nu vor reuşi nimic bun, dacă nu vor fi şi regalişti în acelaşi timp
“ Se frământă toţi, care mai de care, să fie la conducere, dar nu vor putea nimic bun până nu va veni acela care să conducă la lumină”[…] “ Până n-o ieşi conducătorul care să conducă pe placul lui Dumnezeu, nu se linişteşte ţara”. (12 februarie 1990)
Ameninţarea aceasta se pare însă că nu i-a prea speriat pe respectivii aventurieri politici, ci dimpotrivă, i-a stimulat: dacă n-au reuşit nimic bun, în schimb au reuşit din plin ceva rău, care s-a făcut simţit până şi la ultimul cetăţean.
11. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” nu mai are pic de astâmpăr în dorinţa lui de a-l repune odată pe tron pe ex-regele Mihai I
“ Nu Mă voi astâmpăra până nu voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi mântuire.” (26 februarie 1990)
“ Şi până nu va veni acela care va lucra pe voia lui Dumnezeu şi va aduce pe România la lumină, nu mă voi astâmpăra…”(25 februarie 1992)
12. De aceea, el îi îndeamnă pe supuşii lui să se roage pentru coroana română, pentru conducătorul monarh
“ Rugaţi-vă pentru coroana română şi spuneţi:
“ O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână coroana română!” (17/30 mai 1990)
“ …Strigaţi cu inimi fierbinţi să se limpezească bine burniţa, să vină soarele dreptăţii şi al libertăţii, să vină mângâierea şi să vă puteţi pregăti fără frică, să vină conducătorul pe care-l vrea Dumnezeu…”(4 martie 1991)
13. Orice opoziţie la restaurarea monarhiei va fi înecată în sânge
“ O iau roată, roată şi pe România o las la mijloc, dar de nu va primi conducătorul ei care trebuie să vină pe voia lui Dumnezeu, o voi trece şi pe România prin dureri, prin sânge şi măcel.”(6 februarie 1991)
14. Orice împotrivire a Sfântului Sinod la înscăunarea lui Irineu va fi sancţionată prin scoaterea lui de la cârma Bisericii
“…O, sinedriule de acum, te-am mai ţinut la cârma bisericii, dar te-am ţinut ca să fii a lui Dumnezeu pe veci şi să nu te aşezi împotrivă. Vrei să fii ca sinedriul care M-a pus pe cruce în Ierusalimul cel vechi?” (25 februarie 1992)
În fervoarea anilor ’90, în care se iţeau pasiuni şi se pritoceau speranţe, nici “creştinii” de la Pucioasa nu au reuşit să stea deoparte şi departe de tumultul schimbărilor. Ei şi-au focalizat atenţia către două personalităţi care (credeau ei), odată ajunse la putere, le vor facilita mai uşor unele aspiraţii ascunse: Regele Mihai (pe segmentul politic) şi Arhiereul Irineu (pe segmentul religios). A început o fulminantă zbatere pentru a-i curta pe cei doi, încurajându-i pe toate căile, dar mai ales prin mesaje căzute din cer, ca să fie mai ambiţioşi şi să lupte cu mai multă convingere şi tenacitate pentru a “accede la tron”. România era vizată de liderii pucioşi ca să ajungă o ţară fundamentalist ortodoxă, un fel de “regat creştin ortodox al României”, condus însă din umbră de liderii sectei Noul Ierusalim de la Pucioasa, regat care să rivalizeze în faimă şi în putere (desigur, într-un plan paralel), cu regatele, republicile şi jamahiriile islamice. N-a fost să fie aşa. Nici una din personalităţile alese şi susţinute de pucioşi n-a reuşit să se impună şi să preia puterea. Tronul monarhic nu s-a mai revitalizat, iar tronul arhieresc a fost să fie pentru un altul mai destoinic. Deşi jocurile sunt de mult făcute, pucioşii mai speră şi astăzi într-o minune, care să le împlinească visurile nutrite în jurul celor doi “eroi de legendă”. Şi cum minunea întârzia, liderii pucioşi s-au gândit să facă ei o minune: să împlinească ei, “în Cuvânt” această neîmplinită proorocie de restaurare a monarhiei în România.
Zis şi făcut. Mai întâi, liderii pucioşi au ales textul care li s-a părut lor a fi cel mai compromiţător din cartea lor de căpătâi, “Cuvântul lui Dumnezeu”:
“Dacă regele vine la cârma ţării, în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” (sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)
E limpede că venirea regelui la cârma ţării nu înseamnă nicidecum un act decorativ, ci reinstaurarea monarhiei ca formă de guvernământ. La acest text compromiţător, pucioşii s-au gândit să-i facă întorsătura, siliţi de faptul că Dumnezeul lor a uitat să facă întorsătura sistemului de guvernământ, de la preşedinţie la monarhie, aşezându-l a doua (sau a treia) oară pe tron pe omul acela, regele Mihai I (sau, dacă numărăm întronizările, al II-lea, sau chiar al III-lea).
Cu prilejul scoaterii unei noi ediţii a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, liderii pucioşi şi-au permis să-l “corecteze” pe vlădica Irineu, care se străduise să exprime cât mai bine prin cuvinteaspiraţiile pucioşilor, aşa cum ei I le prezentaseră. Aşa că i-au şters expresia compromiţătoare la cârma ţării, şi i-au înlocuit-o cu cuvântul inofensiv “acasă…”. Şi iată ce a ieşit:
“Dacă regele vine acasă... în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura, şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă Îi trebuie om, Îi trebuie omul acela…” (sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pagina 44)
Şi aşa au împlinit liderii pucioşi dintr-o trăsătură de condei această “proorocie despre restaurarea monarhiei”, proorocie ce fusese preluată tot de la ei de către arhiereul Irineu şi inserată cu naivitate în discursul lui din 12 decembrie 1991. Toată lumea ştie că, între timp, regele a venit acasă… deci proorocia “cosmetizată” a anului 2006 s-a împlinit, pentru că, după cum afirmă astăzi pucioşii, de fapt Dumnezeu asta voia de la rege, să se întoarcă acasă, nicidecum să se aşeze din nou pe tron!
Dar mai înainte, în anii ’90, speranţele lor erau de-a dreptul incisive, fiind susţinute cu “mesaje sosite din cer”. Vom vedea mai departe cât de optimist sunau pe vremea aceea mesajele pe această temă, considerate până astăzi de creştinii pucioşi ca fiind “proorocii” provenite dinspre “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”:
1. Regele Mihai va reveni în ţară şi va avea loc o iminentă reinstaurare a monarhiei în România
“ Uitaţi-vă cum trec zilele. Trebuie să vină acela care Mă vrea pe Mine. O săptămână, o lună şi cât de mult de va mai fi, să ştiu că a fost el pus pe scaunul României. Dar va veni veacul poporului Meu, şi va fi. Cereţi că şi Eu cer…” (8 septembrie 1990)
Acest lucru nu s-a mai întâmplat nici până în zilele noastre, iar perspectivele pentru viitor sunt practic nule. “Proorocia” a fost mincinoasă.
2. Arhimandritul Irineu Pop este vizat pentru tronul patriarhal, de unde va urma să restaureze biserica ortodoxă după canoanele stabilite de liderii pucioşi
“ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea şi o primeşte cu toată inima. Şi iată îi dau cuvânt şi ajutor puternic, că vreau să-l sui la înălţime, ca să-Mi poată împlini dorinţa Mea prin cuvântul Meu, şi să-Mi poată ridica biserica pe piatră. O, de aceea am tăiat Eu firul vieţii celui fără Dumnezeu. Acolo voia el să bage pe poporul lui Dumnezeu şi acolo a intrat el…” (8 septembrie 1990)
Se sugerează aici şi faptul că asasinarea lui Nicolae Ceauşescu a fost dirijată din cer, pentru a-i scăpa pe “creştinii” pucioşi de nişte pretinse represalii pregătite de Ceauşescu împotriva lor.
3. Între reaşezarea pe tron a regelui Mihai I şi întronizarea lui Irineu Pop ca patriarh al României pare a fi o strânsă legătură
Există unele mesaje care abordează simultan ambele probleme, ca şi când între ele ar exista unele conexiuni foarte strânse, care ar urma să servească intereselor liderilor pucioşi, cei care prepară “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Noul Ierusalim şi apoi îl fac cunoscut lumii întregi:
“…Toată voinţa Mea este să lucrăm în aşa fel ca să ies deasupra cu lucrarea Mea şi să plutească deasupra ca untdelemnul, şi să fie văzută şi ştiută şi s-o ajut pe România. România Mea cea sfântă, a fost condusă de conducători sfinţi şi viteji care au iubit pe Dumnezeu. Acum a avut parte de conducători care Mi-au murdărit-o. E ca o haină de petrolist, mânjită de păcură. Am s-o trec prin foc ca să se curăţească. Voiesc şi trebuie să împlinesc, să aduc conducătorul care-l vrea Dumnezeu, şi conducător peste bisericuţă pe placul Meu. Lumea nu ştie ce grăiesc Eu, dar să ştiţi că va auzi, şi va ieşi cuvântul Meu să fie cunoscut”(10 octombrie 1990)
4. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” i se adresează direct, dar în cuvinte meşteşugite, chiar unuia dintre outsideri (se va vedea că este vorba despre Irineu)
“Iată stau cu tine de vorbă fiule slujitor şi vreau să te pun la înălţime cerească. Voinţa Mea este să fii la înălţime şi pe pământ, să-Mi conduci biserica pe voia Mea.” (10 octombrie 1990)
Iar ca să nu fie nici un dubiu asupra destinatarului mesajului, sunt plasate imediat în contiuare câteva elemente-cheie, care să ajute la descifrare: destinatarul mesajului tocmai s-a întors de la locurile sfinte, unde a avut o misiune importantă:
“Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.” (10 octombrie 1990)
Or, se ştie din biografia oficială a arhiereului Irineu că în perioada 26 octombrie 1989 – 4 octombrie 1990, arhimandritul Irineu Pop a funcţionat ca superior al Aşezămintelor ortodoxe româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului.
5. Irineu este fin avertizat ca nu cumva să nu-l trădeze pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”
Este vorba de complotul pus la cale de către “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” împotriva patriarhului Teoctist. Răsplata fidelităţii lui Irineu va fi pe măsură, căci i se prooroceşte că-l va înlocui pe Teoctist în jeţul patriarhal:
“Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului şi ce voiesc Eu, se va împlini…” (10 octombrie 1990)
Dar de împlinit, “proorocia” nu s-a mai împlinit. Patriarhul Teoctist a mai trăit vreo 17 ani buni, apoi a murit şi a fost înlocuit de Daniel, nu de Irineu. Şi această “proorocie” a fost tot o proorocie mincinoasă.
6. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” ameninţă cu măceluri şi cu nimiciri
Uneori, dorinţa de a reinstaura monarhia capătă accente disperate. Pentru a-l aduce pe regele Mihai pe tron, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” este în stare să recurgă la ameninţări cu măceluri şi cu nimiciri, împletite ingenios cu arma şantajului:
“…Mai vin măceluri pentru că sunt mulţi care stau împotriva împlinirii planului Meu şi a voinţei Mele. Dacă s-ar duce cu mulţimea şi l-ar lua în braţe pe regele lor şi l-ar pune în scaunul lui, aş face minune şi aş opri râul ce dă să curgă, dar sunt mulţi care stau contra şi vă spun că pe toţi îi nimicesc… (8 octombrie 1990)
7. Tinerii anti-monarhişti sunt ameninţaţi cu moartea
Este cunoscut faptul că noua generaţie de tineri nu vede cu ochi buni visurile nostalgice ale bunicilor lor de a reinstaura monarhia constituţională în România (pe motivul invocat de aceştia că ea ar fi “singura soluţie” capabilă să ofere o garanţie a normalizării vieţii politice, sociale, religioase, etc. ) Această opţiune nu putea să rămână neobservată şi ne-sancţionată draconic de ideologia fascistă de la Noul Ierusalim; tinerii modernişti şi avangardişti sunt de-a dreptul ameninţaţi cu moartea pentru opiniile lor anti-monarhice:
“ …Tot tineretul care e împotrivă şi nu-l vrea pe conducătorul României pe care-l vrea Dumnezeu, acel tineret va plăti cu sângele vărsat vina aceasta. Tot ce grăieşte Dumnezeu se va împlini. ” (15/28 octombrie 1990)
8. “Poporul de la Noul Ierusalim” este văzut ca fiind singurul care va pune capăt împotrivirilor făţişe şi răutăcioase ale noii puteri cripto-comuniste (cocoţată la putere după 1989 în România) la reinstaurarea monarhiei
“…A venit şi regele României să vadă şi el România şi a pus mîna pe el să-l aresteze, dar cine a pus mâna pe el, îl voi băga în arestare. Stai, că vine poporul lui Dumnezeu şi le va pune capăt.” (25 decembrie 1990)
9. Convingerea că regele va fi reinstalat pe tronul României printr-o tactică ascunsă şi imbatabilă este de-a dreptul nestrămutată
Obiectivul nedisimulat al pucioşilor este acela de a dirija, într-un viitor cât mai apropiat, din umbră (prin “cuvinte” coborâte din cer) puterea laică şi religioasă pe care tot ei se pregătesc să o instaleze prin intrigi de culise, sforării şi persoane influente din viaţa publică, atrase de partea lor. Cel mai important pion al lor este…regele! Puterea laică postcomunistă, condusă de Ion Iliescu, ştie şi ea acest lucru şi tocmai de aceea l-a şi tratat cu brutalitate până acum pe rege: l-a prins ca pe un infractor (deşi avea acte în regulă) pe când se ducea la mormântul părinţilor lui de la Curtea de Argeş, l-a făcut “pachet” împreună cu regina Ana şi i-au suit în primul avion cu destinaţia Elveţia:
“ Acest cuvânt dumnezeiesc îl va asculta şi regele şi patriarhia. Lucrez cu tactică şi va veni la putere acela pe care l-au întors înapoi şi nu l-au lăsat să intre să aprindă o candelă la mormântul neamului său.” (30 decembrie 1990)
Cuvintele “va veni la putere” contrazic flagrant poziţia mincinoasă a liderilor pucioşi de astăzi, când ei nu mai vor să recunoască “proorociile” din anii ’90-’91 care-l vedeau pe rege suit pe tron. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, iar acum toată lumea vede bine că nici nu sunt şanse ca să se mai întâmple vreodată, pucioşii au întors foaia: ei mint pe faţă, pretinzând că “proorociile” prooroceau doar atât: că regele va veni în ţară. Şi că regele nu are nevoie de tron pământesc, ci de tron ceresc. Şi că nu e nevoie să mai domnească, deoarece simpla recunoaştere a calităţii de rege ( pe care acum nu i-o mai contestă nimeni) este echivalentă cu “împlinirea proorociilor”: regele se mulţumeşte deci cu atât, că este recunoscut şi preţuit ca un rege.
10. Toţi oportuniştii care aspiră la fotolii de parlamentari sau în guvernarea ţării sunt ameninţaţi că nu vor reuşi nimic bun, dacă nu vor fi şi regalişti în acelaşi timp
“ Se frământă toţi, care mai de care, să fie la conducere, dar nu vor putea nimic bun până nu va veni acela care să conducă la lumină”[…] “ Până n-o ieşi conducătorul care să conducă pe placul lui Dumnezeu, nu se linişteşte ţara”. (12 februarie 1990)
Ameninţarea aceasta se pare însă că nu i-a prea speriat pe respectivii aventurieri politici, ci dimpotrivă, i-a stimulat: dacă n-au reuşit nimic bun, în schimb au reuşit din plin ceva rău, care s-a făcut simţit până şi la ultimul cetăţean.
11. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim” nu mai are pic de astâmpăr în dorinţa lui de a-l repune odată pe tron pe ex-regele Mihai I
“ Nu Mă voi astâmpăra până nu voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi mântuire.” (26 februarie 1990)
“ Şi până nu va veni acela care va lucra pe voia lui Dumnezeu şi va aduce pe România la lumină, nu mă voi astâmpăra…”(25 februarie 1992)
12. De aceea, el îi îndeamnă pe supuşii lui să se roage pentru coroana română, pentru conducătorul monarh
“ Rugaţi-vă pentru coroana română şi spuneţi:
“ O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână coroana română!” (17/30 mai 1990)
“ …Strigaţi cu inimi fierbinţi să se limpezească bine burniţa, să vină soarele dreptăţii şi al libertăţii, să vină mângâierea şi să vă puteţi pregăti fără frică, să vină conducătorul pe care-l vrea Dumnezeu…”(4 martie 1991)
13. Orice opoziţie la restaurarea monarhiei va fi înecată în sânge
“ O iau roată, roată şi pe România o las la mijloc, dar de nu va primi conducătorul ei care trebuie să vină pe voia lui Dumnezeu, o voi trece şi pe România prin dureri, prin sânge şi măcel.”(6 februarie 1991)
14. Orice împotrivire a Sfântului Sinod la înscăunarea lui Irineu va fi sancţionată prin scoaterea lui de la cârma Bisericii
“…O, sinedriule de acum, te-am mai ţinut la cârma bisericii, dar te-am ţinut ca să fii a lui Dumnezeu pe veci şi să nu te aşezi împotrivă. Vrei să fii ca sinedriul care M-a pus pe cruce în Ierusalimul cel vechi?” (25 februarie 1992)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.