77. Texte modificate : Anul 1990 – mesaje “primite” prin lelica Maria
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1990
1. Ediţia 1995: “…Se va încorda rău. Ştiţi ce vine pe pământ? O neînţelegere nemaipomenită. Nu vor reuşi să stabilească libertatea şi dreptatea şi pacea, până nu se va face încordare.[…] S-au umplut şi preoţii de râie, trebuie frecaţi. Câţi preoţi nu duşmăneau pe cei ce voiau să placă lui Dumnezeu în poporul Meu…” (27 ianuarie 1990)
1. Ediţia 2006: “…Se va încorda rău. Vine pe pământ o neînţelegere nemaiîntâlnită. Nu vor reuşi să statornicească libertatea şi dreptatea şi pacea până nu se va face încordare.[…] S-au umplut preoţii de râie. Trebuie curăţaţi. Câţi preoţi nu-i duşmăneau pe cei ce voiau să-I placă lui Dumnezeu în poporul Meu!” (14/27 ianuarie 1990)
2. Ediţia 1995: “ …S-a dat voie măicuţelor care nu vor să nască copii, să se ducă liber să-i dea afară. Cine a dat această poruncă? E voia lui Dumnezeu?” (30 ianuarie 1990)
2. Ediţia 2006: “ …S-a dat voie mamelor care nu vor să dea naştere la copii, să se ducă să-i dea afară din pântece. Cine a dat această poruncă? E voia lui Dumnezeu?” (17/30 ianuarie 1990)
3. Ediţia 1995: “…Trebuie să iasă la lumină cântarea “Cu noi este Dumnezeu”. La orice rugăciune să cântaţi această cântare. Iese la suprafaţă acest cuvânt: cu voi este Dumnezeu, ca să vadă toţi că Dumnezeu e cu poporul Său…” (30 ianuarie 1990)
3. Ediţia 2006: “…Trebuie să iasă la lumină cântarea “Cu noi este Dumnezeu”. La orice rugăciune să cântaţi această cântare. Iese la suprafaţă acest cuvânt: “Cu noi este Dumnezeu”, ca să vadă toţi că Dumnezeu e cu poporul Său.” (17/30 ianuarie 1990)
4. Ediţia 1995: “ Aţi văzut în ziar, scrie puţin, puţin despre Dumnezeu, restul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el…” (5 martie 1990)
4. Ediţia 2006: “ Aţi văzut, în ziar scrie puţin, puţin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.” (20 februarie/5 martie 1990)
5. Ediţia 1995: “ Strigătele puţinului Meu popor, au întors roata invers, dar trebuie să lucrăm, s-aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut Cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. ” (5 martie 1990)
5. Ediţia 2006: “ Strigătele puţinului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut Cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. ” (20 februarie/5 martie 1990)
La Pucioasa se vehiculează intens teoria că rugăciunile şi “strigătele puţinului popor” de la Noul Ierusalim au declanşat “revoluţia din decembrie 1989”. Mai precis, se spune că arestarea liderilor pucioşi era iminentă, şi atunci “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a luat decizia înţeleaptă de a declanşa revoluţia la Timişoara, pentru a-i scăpa pe pucioşii de la Pucioasa de represalii şi de “băgatul la beci”.
6. Ediţia 1995: “ Tot ce e, România, e ca o apă tulbure şi neagră cu valuri înspăimântătoare.. ” (5 martie 1990)
6. Ediţia 2006: “ Tot ce e în România e ca o apă tulbure şi neagră, cu valuri înspăimântătoare. ” (20 februarie/5 martie 1990)
7. Ediţia 1995: “ Tată, să nu ştie nimeni ce fac Eu cu voi aici. E un punct puternic pe care-l ţin ca pe o făclie. Pomeniţi tot poporul Meu, dar să nu ştie ce faceţi voi pentru el. Ce fac Eu aici cu voi nu e nicăieri, Eu am ales aici corpuri curate, inimi curate şi locaş curat.. ” (30 mai 1990)
7. Ediţia 2006: “ Tată, să nu ştie nimeni ce fac Eu cu voi aici. E un loc puternic pe care-l ţin ca pe o făclie. Pomeniţi tot poporul Meu, dar să nu ştie ce faceţi voi pentru el. Ce fac Eu aici cu voi, nu e nicăieri. Eu am ales aici trupuri curate, inimi curate şi locaş curat. ” (17/30 mai 1990)
8. Ediţia 1995: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească, aşa cum vă iubeşte Dumnezeu. Eu iubesc pe cei din cer. Nici nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească. Ea creşte şi înfloreşte.” (30 mai 1990)
8. Ediţia 2006: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească aşa cum vă iubeşte Dumnezeu, că nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească, şi ea creşte şi înfloreşte.” (17/30 mai 1990)
9. Ediţia 1995: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească, aşa cum vă iubeşte Dumnezeu. Eu iubesc pe cei din cer. Nici nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească. Ea creşte şi înfloreşte.” (30 mai 1990)
9. Ediţia 2006: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească aşa cum vă iubeşte Dumnezeu, că nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească, şi ea creşte şi înfloreşte.” (17/30 mai 1990)
10. Ediţia 1995: “ L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă[…].Sunt aici cu Cuvântul şi cu Duhul. Sunt cu voi şi voi cu Mine…” (18 iunie 1990)
10. Ediţia 2006: “ L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă[…].Sunt aici cu cuvântul şi cu Duhul. Sunt cu voi şi voi cu Mine…” (5/18 iunie 1990)
În mod evident, modificarea nu este o simplă corecţie ortografică. Ea este intenţionată şi deci are un scop: acela de a sugera că cel care vorbeşte este chiar Cuvântul (Fiul Tatălui) care vorbeşte. Această atribuire este corelată cu teoria originală lansată la Noul Ierusalim care spune că nu tatăl este Creatorul universului şi al omului pe pământ, ci Fiul, care aici zice: “L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă”.
11. Ediţia 1995: “ Grăbiţi-vă în toate. Dacă sunteţi pregătiţi cum vă vreau Eu, de voi nu se lipeşte nimic, pentru voi nu vine nici o frecătură. Aici e flacăra care va lumina. Fiţi cuminţi, căci preoţii care vă urăsc pe voi vor da piept cu Mine…” (18 iunie 1990)
11. Ediţia 2006: “ Grăbiţi-vă în toate. Dacă sunteţi pregătiţi cum vă vreau Eu, de voi nu se lipeşte nimic, pentru voi nu vine nici o răvăşire. Aici e flacăra care va lumina. Fiţi cuminţi, căci preoţii care vă urăsc pe voi vor da piept cu Mine.” (5/18 iunie 1990)
12. Ediţia 1995: “...Fiule Nicolae te-am adus aici. Aici am locul Meu cel preţuit de tot cerul, o scânteie care trebuie să se aprindă mereu aici. Binele ce-l lucrezi de acum, să fie cu binecuvântarea Mea. Ajută-Mă că te cer, nu pentru că nu am putere dar vreau să lucrez prin dragostea şi iubirea mânuşiţei Mele de popor ca să pot avea ceea ce am aici, ca pe o făclie aprinsă. Ţi-am dat şi pâinea pentru trup, dar de acum încolo să fii cu grija pentru Mine şi să-Mi fii de ajutor aici pentru flacăra care trebuie să ardă aici.” (12 iulie 1990)
12. Ediţia 2006: “...Fiule Nicolae, te-am adus aici. Aici am locul Meu cel preţuit de tot cerul, o scânteie care trebuie să se aprindă mereu aici. Binele ce-l lucrezi de acum are binecuvântarea Mea peste el. Ajută-Mă, că te cer. Nu pentru că n-am putere, dar vreau să lucrez prin dragostea şi iubirea mânuţei Mele de popor, ca să pot avea ceea ce am aici ca pe o făclie aprinsă. De acum încolo să fii cu grija pentru Mine şi să-Mi fii de ajutor aici, pentru flacăra care trebuie să ardă aici.” (29 iunie/12 iulie 1990)
Textul este adresat lui Nicolae Nedelcu, la data consacrării lui ca al doilea preot de la Noul Ierusalim (primul fusese consacrat Ilie Bunea, la 25 martie 1989) . Odată cu reeditarea cărţii, Mihaela a găsit cu cale să evidenţieze într-un mod special “chemarea” la “preoţie “ a lui Nicolae, zis Nicuşor, zis Nicuşiţă. Astfel, ea a falsificat textul original, modificând unele cuvinte şi adăugând altele noi. O primă modificare majoră încearcă să inducă în eroare pe cititor, cum că Nicuşor ar fi primit o binecuvântare verbală, odată cu acest cuvânt de întâmpinare adresat lui Nicolae Nedelcu (şi, în continuare, lui Spiridon Şerban, care a fost consacrat al treilea “preot”, odată cu Nicolae). Textul original se constituia într-o recomandare fermă: “Binele ce-l lucrezi de acum, să fie cu binecuvântarea Mea”. Cu alte cuvinte, Nicolae era povăţuit ca, de acum încolo, nimic să nu mai fie făcut fără binecuvântare de sus. Textul falsificat are o cu totul altă semnificaţie: tot ceea ce face Nicuşor de acum încolo are, în mod necondiţionat, binecuvântare de sus: “Binele ce-l lucrezi de acum are binecuvântarea Mea peste el.”
O a doua modificare majoră încearcă să ascundă statutul incert al lui Nicolae, dinainte de chemarea lui la “preoţie”. Cuvintele “Ţi-am dat şi pâinea pentru trup…”, care au fost şterse de Mihaela, tocmai de aceea au fost şterse: ca să nu se poată face o paralelă între statutul preoţilor de mir, care trăiesc din milostenia primită de la credincioşi (şi nu practicând o meserie în paralel), şi cel al lui Nicolae, care primea la Pucioasa, odată cu investirea într-un serviciu stabil (“munca duhovnicească”), şi răsplata muncii: o bucată de pâine albă.
Odată cu Nicolae Nedelcu, mai primeşte serviciu la “templu” şi Spiridon Şerban:
“...Fiule Spiridon, îţi face Tatăl chemarea să vii şi tu ca să fii în acest buchet, să-ţi dau servici aici şi să fii strâns unit în acest mănunchi. Aici Mă vei ajuta, dar şi Eu te voi ajuta. Vino să fii aici în cuibul Meu. Ajută-Mă în izbânda cu care trebuie să ajung la capăt.” (12 iulie 1990)
Odată cu aceste chemări speciale, şi Ilie Bunea este anunţat de “ajutoarele” care-i sosesc (şi care îi vor submina mai târziu, definitiv, liniştea):
13. Ediţia 1995: “...Fiule cel întâi aici, Iliuţă, îţi dau ajutor ca să aprindem această făclie vie. Iată am ales ceva de preţ dintre cei din poporul Meu la care le cunosc inimile şi viaţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îţi adaug să fiţi trei. Aprinde-ţi tată făclia. Sfinţii trei ierarhi îşi lasă mâinile peste voi, alături de mâna Mea. Ei sunt veniţi de la începutul Meu cu Verginica. Lucraţi întreit, ei sunt cu Verginica nedespărţiţi, de atunci şi până acum. Lucraţi apa cea vie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin… ” (12 iulie 1990)
13. Ediţia 2006: “...Fiule cel întâi aici, Iliuţă, îţi dau ajutor ca să aprindem această făclie vie. Iată, am ales ceva de preţ dintre cei din poporul Meu, la care le cunosc inimile şi viaţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, am adăugat să fiţi trei. Aprindeţi, tată, făclia. Sfinţii trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, îşi lasă mâinile peste voi, alături de mâna Mea. Ei sunt veniţi de la începutul Meu cu Verginica. Lucraţi întreit. Ei sunt cu Verginica, nedespărţiţi de atunci şi până acum. Lucraţi apa cea vie, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. ” (29 iunie/12 iulie 1990)
O primă remarcă: cei aleşi pentru a completa “sfânta troiţă” nu au fost aleşi la întâmplare, ci dintre cei cărora “li se cunoşteau inimile şi viaţa”. Deducem că nu la toţi li se cunoşteau inimile şi viaţa, deci capacitatea de cunoaştere “angajatorului” era limitată.
A doua remarcă: “hirotonia” celor trei este transcendentală. În loc de episcopi pământeni, şi-au pus mâinile pe capetele celor “aleşi”, trei episcopi din cer, în chip tainic, nevăzut, necunoscut. Ca să se clarifice oarecum misterul, Mihaela are însă grijă să adauge în ediţia 2006 a cărţii şi numele presupuşilor episcopi din cer: Vasile, Grigorie şi Ioan. Aceştia fiind şi arhierei, şi arhicunoscuţi, orice dubiu privind “hirotonia” mai presus de fire a celor trei “preoţi” este astfel temeinic spulberată. Ei sunt consideraţi “unşi din cer”:
“..Cei trei fii unşi, mergeţi înainte cu rugăciunea şi fiţi precauţi” (19 iulie 1990)
A treia remarcă: Ce ar putea să însemne îndemnul: “Lucraţi întreit…”? decât numai ca cei trei “preoţi să slujească întotdeauna nedespărţiţi! Or, acest lucru nu se întâmplă niciodată la liturghie, unde ei slujesc întotdeauna separat, ci numai la unele sfeştanii protocolare, la care este adunat tot poporul de Noul Ierusalim, ca să vadă poporul cât de uniţi sunt ei, preoţii Noului Ierusalim. În realitate, creştinii pucioşi au aflat de mult că “preoţii” lor se au între ei precum câinele şi pisica, dar toţi se prefac cu o seninătate debordantă că n-au auzit nimic, nu ştiu nimic şi nici nu observă nimic. Este o stare de disimulare generalizată, de minciună autoimună, care demonstrează că fenomenul de alienare al pucioşilor este contagios, malign şi pernicios.
14. Ediţia 1995: “…Preotul de aici Mi-a hrănit primul corpuşor şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat.” (20 iulie 1990)
14. Ediţia 2006: “…Preotul de aici Mi-a hrănit primul trupuşor al lucrării Mele de azi, şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat.” (7/20 iulie 1990)
15. Ediţia 1995: “… Tot cerul aşteaptă bunul sfârşit al acestui punct. De aceea v-am dat să-i scrieţi pe toţi din toate colţurile şi să fie pomeniţi de voi aici, şi să aibă toţi părticică. ” (23 iulie 1990)
15. Ediţia 2006: “… Tot cerul aşteaptă bunul sfârşit al acestui început. De aceea v-am dat să-i scrieţi pe toţi, din toate colţurile, şi să fie pomeniţi de voi aici, şi să aibă toţi părticică. ” (10/23 iulie 1990)
16. Ediţia 1995: “… Tinerelule ţi-am dat două nume, numele proorocului Ilie pe care-l porţi şi numele sfântului Ioan ca să ai putere în ceea ce faci, să ai de la ei putere şi ajutor… ” (23 iulie 1990)
16. Ediţia 2006: “… Tinerelule, ţi-am dat două nume: numele proorocului Ilie, pe care-l porţi, şi numele sfântului ierarh Ioan, ca să ai putere în ceea ce faci, să ai de la ei putere şi ajutor. ” (10/23 iulie 1990)
17. Ediţia 1995: “… Adevăr grăiesc că adun deoparte pe cei ce iubesc pe Dumnezeu şi dau foc pământului cu cei ce nu ascultă… ” (29 iulie 1990)
17. Ediţia 2006: “… Adevăr grăiesc că îi adun deoparte pe cei ce iubesc pe Dumnezeu şi dau foc pământului şi la cei ce nu ascultă… ” (16/29 iulie 1990)
18. Ediţia 1995: “…Când am văzut că nu se mai poate face nimic, căci voia conducătorul României să facă nimicire peste poporul Meu şi peste locaşul Meu, gata, i-am rupt piedica vieţii şi l-am scos afară. Aşa voi face cu toţi duşmanii acestei lucrări…” (25 august 1990)
18. Ediţia 2006: “…Când am văzut că nu se mai poate face nimic, căci voia conducătorul României să facă nimicire peste poporul Meu şi peste locaşul Meu şi al cuvântului Meu, gata, i-am rupt piedica vieţii şi l-am scos afară. Aşa voi face cu toţi duşmanii acestei lucrări.” (12/25 august 1990)
19. Ediţia 1995: “ Şi nici un iubitor de foc să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul…” (2 septembrie 1990)
19. Ediţia 2006: “ Nici un iubitor de foc ( fumătorii, n.r.) să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul.” (20 august/2 septembrie 1990)
20. Ediţia 1995: “…Dar acum, pe timp ce trece, voi lucra cu tactică, să scot fântâna Mea de miere la iveală şi la lumină şi să ospătez din ea pe cei care mai vor şi mai preţuiesc… ” (7 septembrie 1990)
20. Ediţia 2006: “…Pe timp ce trece voi lucra cu dibăcie să scot fântâna Mea de miere la iveală şi la lumină şi să ospătez din ea pe cei care mai vor şi mai preţuiesc. ” (25 august/7 septembrie 1990)
21. Ediţia 1995: “…Cine se ospătează din această fântână, aceia vor fi ai Mei şi în curând vor vedea toţi ce face Dumnezeu cu ei. ” (8 septembrie 1990)
21. Ediţia 2006: “…Cine bea din această fântână, aceia vor fi ai Mei, şi în curând vor vedea toţi ce face Dumnezeu cu ei. ” (26 august/8 septembrie 1990)
22. Ediţia 1995: “…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic, degeaba caută că nu e nimic… ” (8 septembrie 1990)
22. Ediţia 2006: “…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic, că degeaba caută, că nu e nimic. ” (26 august/8 septembrie 1990)
23. Ediţia 1995: “…Şi vine momentul, ca ceea ce am aici, să fie cunoscut , să iasă la lumină, dar pe timp ce trece. O să vină momentul să lucraţi şi să strigaţi fără frică.” (8 septembrie 1990)
23. Ediţia 2006: “…Şi vine vremea pentru ceea ce am aici să fie cunoscut , să iasă la lumină, dar pe timp ce trece. O să vină vremea să lucraţi şi să strigaţi fără frică.” (26 august/8 septembrie 1990)
24. Ediţia 1995: “ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea şi o primeşte cu toată inima.” (8 septembrie 1990)
24. Ediţia 2006: “ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea, lucrarea Mea cu toată inima.” (26 august/8 septembrie 1990)
Textul se referă la arhiereul Irineu. Liderii pucioşi s-au aflat aici în faţa unei misiuni incomode pentru ei: aceea de a corecta o mare minciună. Este adevărat că Irineu a studiat cu mult interes “lucrarea” de la Noul Ierusalim şi chiar a susţinut-o în faţa Sfântului Sinod, dar nu ca s-o promoveze cu forţa, ci doar ca s-o semnaleze, urmând ca întreg Sinodul să analizeze şi să decidă, ceea ce s-a şi întâmplat. Pus în faţa deciziei ferme şi cvasi-unanime de reprobare a “mişcării” de la Pucioasa şi de constituire a unei comisii care să argumenteze cu temeiuri exhaustive această opţiune, arhiereul Irineu s-a supus necondiţionat hotărârii Sinodului. La scurt timp el a constatat că a procedat bine, deoarece după acest moment de cotitură, liderii pucioşi s-au radicalizat şi au devenit mai puţin riguroşi în ascunderea ereziilor lor, pe care au început să le promoveze pe faţă.
De aceea, liderii pucioşi au fost siliţi de realitate ca să opereze în ediţia 2006 corecţia necesară: arhiereul Irineu doar a preţuit “lucrarea” de la Noul Ierusalim o vreme, vremea cercetărilor şi a analizei “fenomenului”, pe când liderii pucioşi îi ascundeau cu abilitate toate aspectele incomode sau de-a dreptul eretice; dar n-a primit “lucrarea” cu toată inima, îndată ce, atunci când s-a lămurit cu cine are de-a face, s-a desolidarizat temeinic şi definitiv de ea, de liderii ei şi de ciracii ei.
25. Ediţia 1995: “ …Cum este icoana picturii unei biserici cu ctitorii care au zidit-o şi care au venit din cer, aşa veţi fi cu ceea ce lucraţi aici, cu mărul cel scump pe care vi l-am dat să-l lucraţi şi să gustaţi din el şi să-l păstraţi ascuns. ” (10 octombrie 1990)
25. Ediţia 2006: “ …Cum este icoana picturii unei biserici cu ctitorii care au zidit-o şi care au venit la cer, aşa veţi fi cu ceea ce lucraţi aici, cu mărul cel scump pe care vi l-am dat să-l lucraţi şi să gustaţi din el şi să-l păstraţi ascuns. ” (27 septembrie/10 octombrie 1990)
26. Ediţia 1995: “ Tot tineretul care e împotrivă şi nu vrea pe conducătorul României pe care-l vrea Dumnezeu, şi acel tineret va plăti vina aceasta cu sângele vărsat. Tot ce grăieşte Dumnezeu se va împlini… ” (28 octombrie 1990)
26. Ediţia 2006: “ …Tot tineretul care e împotrivă şi nu-l vrea pe conducătorul României pe care-l vrea Dumnezeu, acel tineret va plăti cu sângele vărsat vina aceasta. Tot ce grăieşte Dumnezeu se va împlini. ” (15/28 octombrie 1990)
27. Ediţia 1995: “ Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan şi am să-l fac curat şi demn. ” (30 decembrie 1990)
27. Ediţia 2006: “ Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan şi am să-l fac curat şi vrednic. ” (17/30 decembrie 1990)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1990
1. Ediţia 1995: “…Se va încorda rău. Ştiţi ce vine pe pământ? O neînţelegere nemaipomenită. Nu vor reuşi să stabilească libertatea şi dreptatea şi pacea, până nu se va face încordare.[…] S-au umplut şi preoţii de râie, trebuie frecaţi. Câţi preoţi nu duşmăneau pe cei ce voiau să placă lui Dumnezeu în poporul Meu…” (27 ianuarie 1990)
1. Ediţia 2006: “…Se va încorda rău. Vine pe pământ o neînţelegere nemaiîntâlnită. Nu vor reuşi să statornicească libertatea şi dreptatea şi pacea până nu se va face încordare.[…] S-au umplut preoţii de râie. Trebuie curăţaţi. Câţi preoţi nu-i duşmăneau pe cei ce voiau să-I placă lui Dumnezeu în poporul Meu!” (14/27 ianuarie 1990)
2. Ediţia 1995: “ …S-a dat voie măicuţelor care nu vor să nască copii, să se ducă liber să-i dea afară. Cine a dat această poruncă? E voia lui Dumnezeu?” (30 ianuarie 1990)
2. Ediţia 2006: “ …S-a dat voie mamelor care nu vor să dea naştere la copii, să se ducă să-i dea afară din pântece. Cine a dat această poruncă? E voia lui Dumnezeu?” (17/30 ianuarie 1990)
3. Ediţia 1995: “…Trebuie să iasă la lumină cântarea “Cu noi este Dumnezeu”. La orice rugăciune să cântaţi această cântare. Iese la suprafaţă acest cuvânt: cu voi este Dumnezeu, ca să vadă toţi că Dumnezeu e cu poporul Său…” (30 ianuarie 1990)
3. Ediţia 2006: “…Trebuie să iasă la lumină cântarea “Cu noi este Dumnezeu”. La orice rugăciune să cântaţi această cântare. Iese la suprafaţă acest cuvânt: “Cu noi este Dumnezeu”, ca să vadă toţi că Dumnezeu e cu poporul Său.” (17/30 ianuarie 1990)
4. Ediţia 1995: “ Aţi văzut în ziar, scrie puţin, puţin despre Dumnezeu, restul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el…” (5 martie 1990)
4. Ediţia 2006: “ Aţi văzut, în ziar scrie puţin, puţin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.” (20 februarie/5 martie 1990)
5. Ediţia 1995: “ Strigătele puţinului Meu popor, au întors roata invers, dar trebuie să lucrăm, s-aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut Cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. ” (5 martie 1990)
5. Ediţia 2006: “ Strigătele puţinului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut Cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. ” (20 februarie/5 martie 1990)
La Pucioasa se vehiculează intens teoria că rugăciunile şi “strigătele puţinului popor” de la Noul Ierusalim au declanşat “revoluţia din decembrie 1989”. Mai precis, se spune că arestarea liderilor pucioşi era iminentă, şi atunci “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a luat decizia înţeleaptă de a declanşa revoluţia la Timişoara, pentru a-i scăpa pe pucioşii de la Pucioasa de represalii şi de “băgatul la beci”.
6. Ediţia 1995: “ Tot ce e, România, e ca o apă tulbure şi neagră cu valuri înspăimântătoare.. ” (5 martie 1990)
6. Ediţia 2006: “ Tot ce e în România e ca o apă tulbure şi neagră, cu valuri înspăimântătoare. ” (20 februarie/5 martie 1990)
7. Ediţia 1995: “ Tată, să nu ştie nimeni ce fac Eu cu voi aici. E un punct puternic pe care-l ţin ca pe o făclie. Pomeniţi tot poporul Meu, dar să nu ştie ce faceţi voi pentru el. Ce fac Eu aici cu voi nu e nicăieri, Eu am ales aici corpuri curate, inimi curate şi locaş curat.. ” (30 mai 1990)
7. Ediţia 2006: “ Tată, să nu ştie nimeni ce fac Eu cu voi aici. E un loc puternic pe care-l ţin ca pe o făclie. Pomeniţi tot poporul Meu, dar să nu ştie ce faceţi voi pentru el. Ce fac Eu aici cu voi, nu e nicăieri. Eu am ales aici trupuri curate, inimi curate şi locaş curat. ” (17/30 mai 1990)
8. Ediţia 1995: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească, aşa cum vă iubeşte Dumnezeu. Eu iubesc pe cei din cer. Nici nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească. Ea creşte şi înfloreşte.” (30 mai 1990)
8. Ediţia 2006: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească aşa cum vă iubeşte Dumnezeu, că nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească, şi ea creşte şi înfloreşte.” (17/30 mai 1990)
9. Ediţia 1995: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească, aşa cum vă iubeşte Dumnezeu. Eu iubesc pe cei din cer. Nici nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească. Ea creşte şi înfloreşte.” (30 mai 1990)
9. Ediţia 2006: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească aşa cum vă iubeşte Dumnezeu, că nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească, şi ea creşte şi înfloreşte.” (17/30 mai 1990)
10. Ediţia 1995: “ L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă[…].Sunt aici cu Cuvântul şi cu Duhul. Sunt cu voi şi voi cu Mine…” (18 iunie 1990)
10. Ediţia 2006: “ L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă[…].Sunt aici cu cuvântul şi cu Duhul. Sunt cu voi şi voi cu Mine…” (5/18 iunie 1990)
În mod evident, modificarea nu este o simplă corecţie ortografică. Ea este intenţionată şi deci are un scop: acela de a sugera că cel care vorbeşte este chiar Cuvântul (Fiul Tatălui) care vorbeşte. Această atribuire este corelată cu teoria originală lansată la Noul Ierusalim care spune că nu tatăl este Creatorul universului şi al omului pe pământ, ci Fiul, care aici zice: “L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă”.
11. Ediţia 1995: “ Grăbiţi-vă în toate. Dacă sunteţi pregătiţi cum vă vreau Eu, de voi nu se lipeşte nimic, pentru voi nu vine nici o frecătură. Aici e flacăra care va lumina. Fiţi cuminţi, căci preoţii care vă urăsc pe voi vor da piept cu Mine…” (18 iunie 1990)
11. Ediţia 2006: “ Grăbiţi-vă în toate. Dacă sunteţi pregătiţi cum vă vreau Eu, de voi nu se lipeşte nimic, pentru voi nu vine nici o răvăşire. Aici e flacăra care va lumina. Fiţi cuminţi, căci preoţii care vă urăsc pe voi vor da piept cu Mine.” (5/18 iunie 1990)
12. Ediţia 1995: “...Fiule Nicolae te-am adus aici. Aici am locul Meu cel preţuit de tot cerul, o scânteie care trebuie să se aprindă mereu aici. Binele ce-l lucrezi de acum, să fie cu binecuvântarea Mea. Ajută-Mă că te cer, nu pentru că nu am putere dar vreau să lucrez prin dragostea şi iubirea mânuşiţei Mele de popor ca să pot avea ceea ce am aici, ca pe o făclie aprinsă. Ţi-am dat şi pâinea pentru trup, dar de acum încolo să fii cu grija pentru Mine şi să-Mi fii de ajutor aici pentru flacăra care trebuie să ardă aici.” (12 iulie 1990)
12. Ediţia 2006: “...Fiule Nicolae, te-am adus aici. Aici am locul Meu cel preţuit de tot cerul, o scânteie care trebuie să se aprindă mereu aici. Binele ce-l lucrezi de acum are binecuvântarea Mea peste el. Ajută-Mă, că te cer. Nu pentru că n-am putere, dar vreau să lucrez prin dragostea şi iubirea mânuţei Mele de popor, ca să pot avea ceea ce am aici ca pe o făclie aprinsă. De acum încolo să fii cu grija pentru Mine şi să-Mi fii de ajutor aici, pentru flacăra care trebuie să ardă aici.” (29 iunie/12 iulie 1990)
Textul este adresat lui Nicolae Nedelcu, la data consacrării lui ca al doilea preot de la Noul Ierusalim (primul fusese consacrat Ilie Bunea, la 25 martie 1989) . Odată cu reeditarea cărţii, Mihaela a găsit cu cale să evidenţieze într-un mod special “chemarea” la “preoţie “ a lui Nicolae, zis Nicuşor, zis Nicuşiţă. Astfel, ea a falsificat textul original, modificând unele cuvinte şi adăugând altele noi. O primă modificare majoră încearcă să inducă în eroare pe cititor, cum că Nicuşor ar fi primit o binecuvântare verbală, odată cu acest cuvânt de întâmpinare adresat lui Nicolae Nedelcu (şi, în continuare, lui Spiridon Şerban, care a fost consacrat al treilea “preot”, odată cu Nicolae). Textul original se constituia într-o recomandare fermă: “Binele ce-l lucrezi de acum, să fie cu binecuvântarea Mea”. Cu alte cuvinte, Nicolae era povăţuit ca, de acum încolo, nimic să nu mai fie făcut fără binecuvântare de sus. Textul falsificat are o cu totul altă semnificaţie: tot ceea ce face Nicuşor de acum încolo are, în mod necondiţionat, binecuvântare de sus: “Binele ce-l lucrezi de acum are binecuvântarea Mea peste el.”
O a doua modificare majoră încearcă să ascundă statutul incert al lui Nicolae, dinainte de chemarea lui la “preoţie”. Cuvintele “Ţi-am dat şi pâinea pentru trup…”, care au fost şterse de Mihaela, tocmai de aceea au fost şterse: ca să nu se poată face o paralelă între statutul preoţilor de mir, care trăiesc din milostenia primită de la credincioşi (şi nu practicând o meserie în paralel), şi cel al lui Nicolae, care primea la Pucioasa, odată cu investirea într-un serviciu stabil (“munca duhovnicească”), şi răsplata muncii: o bucată de pâine albă.
Odată cu Nicolae Nedelcu, mai primeşte serviciu la “templu” şi Spiridon Şerban:
“...Fiule Spiridon, îţi face Tatăl chemarea să vii şi tu ca să fii în acest buchet, să-ţi dau servici aici şi să fii strâns unit în acest mănunchi. Aici Mă vei ajuta, dar şi Eu te voi ajuta. Vino să fii aici în cuibul Meu. Ajută-Mă în izbânda cu care trebuie să ajung la capăt.” (12 iulie 1990)
Odată cu aceste chemări speciale, şi Ilie Bunea este anunţat de “ajutoarele” care-i sosesc (şi care îi vor submina mai târziu, definitiv, liniştea):
13. Ediţia 1995: “...Fiule cel întâi aici, Iliuţă, îţi dau ajutor ca să aprindem această făclie vie. Iată am ales ceva de preţ dintre cei din poporul Meu la care le cunosc inimile şi viaţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îţi adaug să fiţi trei. Aprinde-ţi tată făclia. Sfinţii trei ierarhi îşi lasă mâinile peste voi, alături de mâna Mea. Ei sunt veniţi de la începutul Meu cu Verginica. Lucraţi întreit, ei sunt cu Verginica nedespărţiţi, de atunci şi până acum. Lucraţi apa cea vie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin… ” (12 iulie 1990)
13. Ediţia 2006: “...Fiule cel întâi aici, Iliuţă, îţi dau ajutor ca să aprindem această făclie vie. Iată, am ales ceva de preţ dintre cei din poporul Meu, la care le cunosc inimile şi viaţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, am adăugat să fiţi trei. Aprindeţi, tată, făclia. Sfinţii trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, îşi lasă mâinile peste voi, alături de mâna Mea. Ei sunt veniţi de la începutul Meu cu Verginica. Lucraţi întreit. Ei sunt cu Verginica, nedespărţiţi de atunci şi până acum. Lucraţi apa cea vie, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. ” (29 iunie/12 iulie 1990)
O primă remarcă: cei aleşi pentru a completa “sfânta troiţă” nu au fost aleşi la întâmplare, ci dintre cei cărora “li se cunoşteau inimile şi viaţa”. Deducem că nu la toţi li se cunoşteau inimile şi viaţa, deci capacitatea de cunoaştere “angajatorului” era limitată.
A doua remarcă: “hirotonia” celor trei este transcendentală. În loc de episcopi pământeni, şi-au pus mâinile pe capetele celor “aleşi”, trei episcopi din cer, în chip tainic, nevăzut, necunoscut. Ca să se clarifice oarecum misterul, Mihaela are însă grijă să adauge în ediţia 2006 a cărţii şi numele presupuşilor episcopi din cer: Vasile, Grigorie şi Ioan. Aceştia fiind şi arhierei, şi arhicunoscuţi, orice dubiu privind “hirotonia” mai presus de fire a celor trei “preoţi” este astfel temeinic spulberată. Ei sunt consideraţi “unşi din cer”:
“..Cei trei fii unşi, mergeţi înainte cu rugăciunea şi fiţi precauţi” (19 iulie 1990)
A treia remarcă: Ce ar putea să însemne îndemnul: “Lucraţi întreit…”? decât numai ca cei trei “preoţi să slujească întotdeauna nedespărţiţi! Or, acest lucru nu se întâmplă niciodată la liturghie, unde ei slujesc întotdeauna separat, ci numai la unele sfeştanii protocolare, la care este adunat tot poporul de Noul Ierusalim, ca să vadă poporul cât de uniţi sunt ei, preoţii Noului Ierusalim. În realitate, creştinii pucioşi au aflat de mult că “preoţii” lor se au între ei precum câinele şi pisica, dar toţi se prefac cu o seninătate debordantă că n-au auzit nimic, nu ştiu nimic şi nici nu observă nimic. Este o stare de disimulare generalizată, de minciună autoimună, care demonstrează că fenomenul de alienare al pucioşilor este contagios, malign şi pernicios.
14. Ediţia 1995: “…Preotul de aici Mi-a hrănit primul corpuşor şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat.” (20 iulie 1990)
14. Ediţia 2006: “…Preotul de aici Mi-a hrănit primul trupuşor al lucrării Mele de azi, şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat.” (7/20 iulie 1990)
15. Ediţia 1995: “… Tot cerul aşteaptă bunul sfârşit al acestui punct. De aceea v-am dat să-i scrieţi pe toţi din toate colţurile şi să fie pomeniţi de voi aici, şi să aibă toţi părticică. ” (23 iulie 1990)
15. Ediţia 2006: “… Tot cerul aşteaptă bunul sfârşit al acestui început. De aceea v-am dat să-i scrieţi pe toţi, din toate colţurile, şi să fie pomeniţi de voi aici, şi să aibă toţi părticică. ” (10/23 iulie 1990)
16. Ediţia 1995: “… Tinerelule ţi-am dat două nume, numele proorocului Ilie pe care-l porţi şi numele sfântului Ioan ca să ai putere în ceea ce faci, să ai de la ei putere şi ajutor… ” (23 iulie 1990)
16. Ediţia 2006: “… Tinerelule, ţi-am dat două nume: numele proorocului Ilie, pe care-l porţi, şi numele sfântului ierarh Ioan, ca să ai putere în ceea ce faci, să ai de la ei putere şi ajutor. ” (10/23 iulie 1990)
17. Ediţia 1995: “… Adevăr grăiesc că adun deoparte pe cei ce iubesc pe Dumnezeu şi dau foc pământului cu cei ce nu ascultă… ” (29 iulie 1990)
17. Ediţia 2006: “… Adevăr grăiesc că îi adun deoparte pe cei ce iubesc pe Dumnezeu şi dau foc pământului şi la cei ce nu ascultă… ” (16/29 iulie 1990)
18. Ediţia 1995: “…Când am văzut că nu se mai poate face nimic, căci voia conducătorul României să facă nimicire peste poporul Meu şi peste locaşul Meu, gata, i-am rupt piedica vieţii şi l-am scos afară. Aşa voi face cu toţi duşmanii acestei lucrări…” (25 august 1990)
18. Ediţia 2006: “…Când am văzut că nu se mai poate face nimic, căci voia conducătorul României să facă nimicire peste poporul Meu şi peste locaşul Meu şi al cuvântului Meu, gata, i-am rupt piedica vieţii şi l-am scos afară. Aşa voi face cu toţi duşmanii acestei lucrări.” (12/25 august 1990)
19. Ediţia 1995: “ Şi nici un iubitor de foc să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul…” (2 septembrie 1990)
19. Ediţia 2006: “ Nici un iubitor de foc ( fumătorii, n.r.) să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul.” (20 august/2 septembrie 1990)
20. Ediţia 1995: “…Dar acum, pe timp ce trece, voi lucra cu tactică, să scot fântâna Mea de miere la iveală şi la lumină şi să ospătez din ea pe cei care mai vor şi mai preţuiesc… ” (7 septembrie 1990)
20. Ediţia 2006: “…Pe timp ce trece voi lucra cu dibăcie să scot fântâna Mea de miere la iveală şi la lumină şi să ospătez din ea pe cei care mai vor şi mai preţuiesc. ” (25 august/7 septembrie 1990)
21. Ediţia 1995: “…Cine se ospătează din această fântână, aceia vor fi ai Mei şi în curând vor vedea toţi ce face Dumnezeu cu ei. ” (8 septembrie 1990)
21. Ediţia 2006: “…Cine bea din această fântână, aceia vor fi ai Mei, şi în curând vor vedea toţi ce face Dumnezeu cu ei. ” (26 august/8 septembrie 1990)
22. Ediţia 1995: “…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic, degeaba caută că nu e nimic… ” (8 septembrie 1990)
22. Ediţia 2006: “…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic, că degeaba caută, că nu e nimic. ” (26 august/8 septembrie 1990)
23. Ediţia 1995: “…Şi vine momentul, ca ceea ce am aici, să fie cunoscut , să iasă la lumină, dar pe timp ce trece. O să vină momentul să lucraţi şi să strigaţi fără frică.” (8 septembrie 1990)
23. Ediţia 2006: “…Şi vine vremea pentru ceea ce am aici să fie cunoscut , să iasă la lumină, dar pe timp ce trece. O să vină vremea să lucraţi şi să strigaţi fără frică.” (26 august/8 septembrie 1990)
24. Ediţia 1995: “ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea şi o primeşte cu toată inima.” (8 septembrie 1990)
24. Ediţia 2006: “ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea, lucrarea Mea cu toată inima.” (26 august/8 septembrie 1990)
Textul se referă la arhiereul Irineu. Liderii pucioşi s-au aflat aici în faţa unei misiuni incomode pentru ei: aceea de a corecta o mare minciună. Este adevărat că Irineu a studiat cu mult interes “lucrarea” de la Noul Ierusalim şi chiar a susţinut-o în faţa Sfântului Sinod, dar nu ca s-o promoveze cu forţa, ci doar ca s-o semnaleze, urmând ca întreg Sinodul să analizeze şi să decidă, ceea ce s-a şi întâmplat. Pus în faţa deciziei ferme şi cvasi-unanime de reprobare a “mişcării” de la Pucioasa şi de constituire a unei comisii care să argumenteze cu temeiuri exhaustive această opţiune, arhiereul Irineu s-a supus necondiţionat hotărârii Sinodului. La scurt timp el a constatat că a procedat bine, deoarece după acest moment de cotitură, liderii pucioşi s-au radicalizat şi au devenit mai puţin riguroşi în ascunderea ereziilor lor, pe care au început să le promoveze pe faţă.
De aceea, liderii pucioşi au fost siliţi de realitate ca să opereze în ediţia 2006 corecţia necesară: arhiereul Irineu doar a preţuit “lucrarea” de la Noul Ierusalim o vreme, vremea cercetărilor şi a analizei “fenomenului”, pe când liderii pucioşi îi ascundeau cu abilitate toate aspectele incomode sau de-a dreptul eretice; dar n-a primit “lucrarea” cu toată inima, îndată ce, atunci când s-a lămurit cu cine are de-a face, s-a desolidarizat temeinic şi definitiv de ea, de liderii ei şi de ciracii ei.
25. Ediţia 1995: “ …Cum este icoana picturii unei biserici cu ctitorii care au zidit-o şi care au venit din cer, aşa veţi fi cu ceea ce lucraţi aici, cu mărul cel scump pe care vi l-am dat să-l lucraţi şi să gustaţi din el şi să-l păstraţi ascuns. ” (10 octombrie 1990)
25. Ediţia 2006: “ …Cum este icoana picturii unei biserici cu ctitorii care au zidit-o şi care au venit la cer, aşa veţi fi cu ceea ce lucraţi aici, cu mărul cel scump pe care vi l-am dat să-l lucraţi şi să gustaţi din el şi să-l păstraţi ascuns. ” (27 septembrie/10 octombrie 1990)
26. Ediţia 1995: “ Tot tineretul care e împotrivă şi nu vrea pe conducătorul României pe care-l vrea Dumnezeu, şi acel tineret va plăti vina aceasta cu sângele vărsat. Tot ce grăieşte Dumnezeu se va împlini… ” (28 octombrie 1990)
26. Ediţia 2006: “ …Tot tineretul care e împotrivă şi nu-l vrea pe conducătorul României pe care-l vrea Dumnezeu, acel tineret va plăti cu sângele vărsat vina aceasta. Tot ce grăieşte Dumnezeu se va împlini. ” (15/28 octombrie 1990)
27. Ediţia 1995: “ Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan şi am să-l fac curat şi demn. ” (30 decembrie 1990)
27. Ediţia 2006: “ Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan şi am să-l fac curat şi vrednic. ” (17/30 decembrie 1990)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.