72. Texte modificate : Anul 1988
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto: “Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1988
1. Ediţia 1995: “ Când staţi în dirijarea Mea, Eu conduc şi ocrotesc cu grija Mea…” (6 februarie 1988 )
1. Ediţia 2006: “ Când staţi în grija Mea, Eu conduc şi ocrotesc cu grija Mea.” (24 ianuarie /6 februarie 1988 )
2. Ediţia 1995: “ …Toţi slujitorii bisericilor, de când au început să facă şcoală, iată că slujesc bisericuţa pentru pântecele lor.” (3 aprilie 1988 )
2. Ediţia 2006: “ …Toţi slujitorii bisericilor, de când au început să facă şcoală, slujesc bisericuţa pentru pântecele lor.” (21 martie/3 aprilie 1988 )
3. Ediţia 1995: “ …Întotdeauna să ţii cont de fărâmiţa din corpul Celui ce şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine, înainte de sfânta anafură care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic corpului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că ai pe Dumnezeu...” (14 mai 1988 )
3. Ediţia 2006: “ …Întotdeauna să ţii seama de fărâmiţa din trupul Celui ce Şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine înainte de sfânta anafură, care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic trupului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că Îl ai pe Dumnezeu.” (1/14 mai 1988 )
4. Ediţia 1995: “…Dacă preoţimea ar afla ce lucrez Eu la voi, o, ce-ar împrăştia ei pe poporul Meu! O, ce-ar face ei praf şi pulbere…” (2 iulie 1988 )
4. Ediţia 2006: “…Dacă preoţimea ar afla ce lucrez Eu la voi, o, ce-ar împrăştia ei pe poporul Meu! O, ce l-ar face ei praf şi pulbere…” (21 mai/ 3 iunie 1988 )
De neînţeles şi nu puţine sunt situaţiile când anumite texte apar în ediţia 2006 la altă dată faţă de ediţia precedentă. Este şi cazul textului de mai sus, care apare din nou, aproape identic, însă datat cu o lună în urmă! Nici o explicaţie nu însoţeşte aceste schimbări. Singura observaţie care se poate face este că textele astfel rearanjate se leagă mai bine, în ceea ce priveşte subiectele abordate. Seriozitatea consemnărilor este însă serios pusă la îndoială prin astfel de procedee care vizează exclusiv un spor de imagine.
5. Ediţia 1995: “…Măicuţa Mea este patroana acestei încordări, şade cu mâinile întinse şi cu toată tăria ei strigă pentru România. Trebuie să muşte ceva, trebuie să muşte un şarpe pe conducătorul României. Se cere ocrotirea României şi el habar n-are de ea. O, ce va răspunde pentru ce a dărâmat? Ce au zidit conducătorii României din trecut, au zidit pentru fericirea sufletelor lor, dar conducătorul de astăzi, a zidit pentru corpuri, să aibă unde sta.[…] Iată, şi-a făcut rost de judecată …” (28 august 1988 )
5. Ediţia 2006: “…Măicuţa Mea este stăpâna şi cumpănitoarea acestei încordări; şade cu mâinile întinse şi cu toată tăria ei strigă pentru România. Trebuie să-l muşte ceva, trebuie să-l muşte un şarpe pe conducătorul României. Se cere ocrotirea României şi el habar n-are de ea. O, ce va răspunde pentru ce a dărâmat? Ce au zidit conducătorii României din trecut, au zidit pentru fericirea sufletelor lor, dar conducătorul de astăzi, a zidit pentru trupuri, să aibă unde sta.[…] Iată, şi-a făcut rost de judecată acest conducător” (15/28 august 1988 )
6. Ediţia 1995: “…Iată am adus trâmbiţa Mea la ochişorii acestui corp. Niciodată de când strig prin gura ei, n-am adus trâmbiţa Mea cum am adus-o acum. Şi acest corp să folosească ungerea, că vrăjmaşul ar vrea s-o nimicească, cum a făcut cu primul corp…” (3 septembrie 1988 )
6. Ediţia 2006: “…Iată am adus trâmbiţa Mea la ochişorii acestui trup. Niciodată de când strig prin gura ei n-am adus trâmbiţa Mea cum am adus-o acum. Acest trup să folosească ungerea, că vrăjmaşul ar vrea s-o nimicească aşa cum a făcut cu primul trup prin care am cuvântat.” (21 august/3 septembrie 1988 )
7. Ediţia 1995: “ Căutaţi preoţii cei mai buni, că nu toţi preoţii sunt cu durere de durerea Mea. Unul la zece mii dacă intră în cer…” (3 septembrie 1988… )
7. Ediţia 2006: “ Căutaţi preoţii cei mai buni, că nu mai găsim preoţi cu durere de durerea Mea. Unul la zece mii dacă intră în cer.” (21 august/3 septembrie 1988 )
Liderii pucioşi au schimbat şi aici înţelesul original. În prima variantă, exprimarea “nu toţi preoţii” lasă să se înţeleagă că ar mai fi vreo câţiva preoţi care mai corespund cerinţelor riguroase ale Pucioasei. Acest lucru îl confirmă şi ultima frază, care arată procentul de preoţi “corespunzători”: “unul la zece mii”. Mistificatorii pucioşi sunt însă mai radicali. Substituind în mod fraudulos expresia originală cu alta ticluită de ei ( nu mai găsim preoţi) ei reduc la zero probabilitatea de a mai afla vreun preot pe placul “Dumnezeului de la Pucioasa”. Manevra este explicabilă: Liderii pucioşi caută să demonstreze că încă de pe atunci, de prin anul 1988, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi întorsese spatele la preoţime, ceea ce este un fals ordinar. Această poziţie o vor promova însă chiar liderii pucioşi, dar abia atunci când conflictul lor cu B.O.R. va deveni ireconciliabil (ianuarie 1993). Până atunci ei tot mai cochetează cu biserica oficială, încercând să obţină un ascendent palpabil asupra ei, şi de aceea se străduiesc să împlinească la vedere toate canoanele( cea mai sugestivă este sfinţirea canonică a bisericii din Glodeni-Vale cu un arhiereu al B.O.R.; atunci s-a putut “găsi un preot din cei mai buni” , pentru că au avut ei nevoie de el).
8. Ediţia 1995: “ …După cum v-am mai spus, se încordează acea pregătire pentru tineretul care aleargă după poftele lui. Să intre şi el un pic la durere. Că l-a adus duhul rău pe placul lui, să zică tineretul că nu mai este Dumnezeu…” (8 septembrie 1988 )
8. Ediţia 2006: “ …După cum v-am mai spus, se încordează acea pregătire pentru tineretul care aleargă după poftele lui. Să intre şi el un pic la durere, că l-a adus duhul rău pe placul lui, l-a adus să spună că nu mai este Dumnezeu…” (26 august/8 septembrie 1988 )
9. Ediţia 1995: “ …Lumea nu ştie nimic. Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne de porc, cu untură şi cu băutura satanei. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea mai mult în posturi.” (29 septembrie 1988 )
9. Ediţia 2006: “ …Lumea nu ştie nimic. Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne şi cu băutura satanei. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea mai mult în posturi.” (29 septembrie 1988 )
Descoperim aici o nouă mistificare grosolană a liderilor pucioşi. Iniţial, interdicţia era pusă în mod explicit pe carnea de porc, pe grăsimea de porc (untură) şi pe ţuică (poreclită “băutura satanei”). Bazaţi probabil pe cuvintele cheie “…Lumea nu ştie nimic…”, liderii pucioşi şterg cuvintele magice “porc” şi “untură”, lăsând să se înţeleagă că interdicţia este pentru orice fel de carne. De altfel, ei au şi introdus ulterior această interdicţie (dar şi altele asemănătoare: la peşte, lactate, măsline, sare) în mod oficial, în viaţa de zi cu zi a creştinilor pucioşi.
Vom găsi mai târziu şi o justificare savantă a faptului că însăşi Verginica a mâncat carne pe vremea ei, lucru care nu este permis a fi luat ca model pentru creştinii de azi. Faptele Verginicăi se iau ca model în mod selectiv, aşa cum dispun în mod arbitrar liderii pucioşi.
10. Ediţia 1995: “ …Ce-ţi mai trebuie dacă coboară cuvântul Tatălui ceresc şi vine lângă tine şi te-ncurajează? Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest corp, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele…” (6 noiembrie 1988 )
10. Ediţia 2006: “ …Ce-ţi mai trebuie dacă ai cuvântul Tatălui ceresc, care coboară şi vine lângă tine şi te încurajează? Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest trup, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele.” (24 octombrie/6 noiembrie 1988 )
11. Ediţia 1995: “ … Cei de astăzi au legătura între ei prin carnetul de membru de partid, iar comunismul nu dă voie să mergi la biserică.[…] Nu ajung ei până acolo, că există un strigăt al Măicuţei Mele…” (6 noiembrie 1988 )
11. Ediţia 2006: “ … Cei de astăzi au legătura între ei prin carnetul de partid, iar comunismul nu dă voie să mergi la biserică.[…] Nu ajung ei până acolo, că este un strigăt al Măicuţei Mele.” (24 octombrie/6 noiembrie 1988 )
12. Ediţia 1995: “ …De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria şi pe urmă, vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.” (8 noiembrie 1988 )
12. Ediţia 2006: “ …De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria, şi apoi vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.” (26 octombrie/8 noiembrie 1988 )
13. Ediţia 1995: “ E corpul fără cap, cum l-a îngropat când i-a tăiat capul. ” (6 decembrie 1988 )
13. Ediţia 2006: “ E trupul fără cap, cum l-au îngropat când i-au tăiat capul. ” (23 noiembrie/6 decembrie 1988 )
14. Ediţia 1995: “ …Vine momentul să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină momentul să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă. Şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea…” (6 decembrie 1988 )
14. Ediţia 2006: “ …Vine clipa să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină clipa să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă, şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea.” (23 noiembrie/6 decembrie 1988 )
15. Ediţia 1995: “…Primul corpuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea şi Mă servesc de acest corp.” (7 decembrie 1988 )
15. Ediţia 2006: “…Primul trupuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el, şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea, şi Mă servesc de acest trup.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )
16. Ediţia 1995: “… Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.[…] Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? Da. Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe creştini. Cine urăşte pe creştini urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor…” (7 decembrie 1988 )
16. Ediţia 2006: “… Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu, şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.[…]
Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? “Da, Doamne”. Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe creştini. Cine îi urăşte pe creştini, Îl urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )
Liderii pucioşi construiesc în mod fraudulos un crâmpei de dialog între “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” şi arhiereul Irineu, atribuindu-i acestuia o rostire care n-a existat în ediţia din anul 1995! În acest fel se sporeşte impresia unei legături directe care ar fi avut loc între arhiereul Irineu şi spiritul Verginicăi, care acţiona ca medium pentru “glasul venit din cer” (când de fapt, în prima ediţie, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” întreabă şi tot el îşi răspunde afirmativ şi constatativ.). Irineu este acuzat indirect de participare activă şi voluntară la spiritism, ceea ce este cu totul improbabil. Mai plauzibilă este o curiozitate firească, prin care arhiereul Irineu a vrut să se încredinţeze că ceea ce aude şi vede este sau nu în limitele ortodoxiei clasice.
17. Ediţia 1995: “ Să nu înţelegi greşit că cine iubeşte lumea moare. Cine iubeşte faptele lumii, acela moare. Nu iubiţi ce iubeşte lumea că lumea nu iubeşte cu iubire sfântă. Iubirea să fie între voi iubire duhovnicească, nu diavolească. Să nu iubiţi faptele lumii, faptele ruşinoase, faptele rele…” (27 decembrie 1988 )
17. Ediţia 2006: “ Să nu înţelegi greşit. Cine iubeşte lumea, acela moare. Cine iubeşte faptele lumii, acela moare. Nu iubiţi ce iubeşte lumea, că lumea nu iubeşte cu iubire sfântă. Iubirea să fie între voi iubire duhovnicească, nu diavolească. Să nu iubiţi faptele lumii, faptele ruşinoase, faptele rele.” (14/27 decembrie 1988 )
Dacă cineva ar mai fi avut îndoieli asupra faptului că ediţia din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” este grav răstălmăcită de liderii pucioşi, care dau astfel dovadă de un dispreţ total faţă de “Cuvântul” pe care-l pretind a fi sfânt, venit direct din gura lui Dumnezeu, pot acum să se lămurească. Semnificaţia iniţială a acestui pasaj este limpede, şi este subliniată chiar de două ori în text: “Să nu iubiţi faptele lumii!”. Şi se mai atrage atenţia şi asupra unei posibile confuzii: nu este vorba de a nu iubi lumea, ci de a nu iubi faptele lumii. Ei bine, mistificatorii pucioşi chiar asta fac: răstoarnă înţelesurile, şi vor să spună că “Domnul” a zis de fapt că nu trebuie să iubim lumea. Ei îl fac astfel mincinos pe “Dumnezeul lor de la Pucioasa” şi apoi îl “corectează” pe furiş. Indiferent cine este autorul acestor fraze, procedeul folosit de scamatorii pucioşi este de-a dreptul reprobabil.
Motto: “Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1988
1. Ediţia 1995: “ Când staţi în dirijarea Mea, Eu conduc şi ocrotesc cu grija Mea…” (6 februarie 1988 )
1. Ediţia 2006: “ Când staţi în grija Mea, Eu conduc şi ocrotesc cu grija Mea.” (24 ianuarie /6 februarie 1988 )
2. Ediţia 1995: “ …Toţi slujitorii bisericilor, de când au început să facă şcoală, iată că slujesc bisericuţa pentru pântecele lor.” (3 aprilie 1988 )
2. Ediţia 2006: “ …Toţi slujitorii bisericilor, de când au început să facă şcoală, slujesc bisericuţa pentru pântecele lor.” (21 martie/3 aprilie 1988 )
3. Ediţia 1995: “ …Întotdeauna să ţii cont de fărâmiţa din corpul Celui ce şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine, înainte de sfânta anafură care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic corpului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că ai pe Dumnezeu...” (14 mai 1988 )
3. Ediţia 2006: “ …Întotdeauna să ţii seama de fărâmiţa din trupul Celui ce Şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine înainte de sfânta anafură, care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic trupului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că Îl ai pe Dumnezeu.” (1/14 mai 1988 )
4. Ediţia 1995: “…Dacă preoţimea ar afla ce lucrez Eu la voi, o, ce-ar împrăştia ei pe poporul Meu! O, ce-ar face ei praf şi pulbere…” (2 iulie 1988 )
4. Ediţia 2006: “…Dacă preoţimea ar afla ce lucrez Eu la voi, o, ce-ar împrăştia ei pe poporul Meu! O, ce l-ar face ei praf şi pulbere…” (21 mai/ 3 iunie 1988 )
De neînţeles şi nu puţine sunt situaţiile când anumite texte apar în ediţia 2006 la altă dată faţă de ediţia precedentă. Este şi cazul textului de mai sus, care apare din nou, aproape identic, însă datat cu o lună în urmă! Nici o explicaţie nu însoţeşte aceste schimbări. Singura observaţie care se poate face este că textele astfel rearanjate se leagă mai bine, în ceea ce priveşte subiectele abordate. Seriozitatea consemnărilor este însă serios pusă la îndoială prin astfel de procedee care vizează exclusiv un spor de imagine.
5. Ediţia 1995: “…Măicuţa Mea este patroana acestei încordări, şade cu mâinile întinse şi cu toată tăria ei strigă pentru România. Trebuie să muşte ceva, trebuie să muşte un şarpe pe conducătorul României. Se cere ocrotirea României şi el habar n-are de ea. O, ce va răspunde pentru ce a dărâmat? Ce au zidit conducătorii României din trecut, au zidit pentru fericirea sufletelor lor, dar conducătorul de astăzi, a zidit pentru corpuri, să aibă unde sta.[…] Iată, şi-a făcut rost de judecată …” (28 august 1988 )
5. Ediţia 2006: “…Măicuţa Mea este stăpâna şi cumpănitoarea acestei încordări; şade cu mâinile întinse şi cu toată tăria ei strigă pentru România. Trebuie să-l muşte ceva, trebuie să-l muşte un şarpe pe conducătorul României. Se cere ocrotirea României şi el habar n-are de ea. O, ce va răspunde pentru ce a dărâmat? Ce au zidit conducătorii României din trecut, au zidit pentru fericirea sufletelor lor, dar conducătorul de astăzi, a zidit pentru trupuri, să aibă unde sta.[…] Iată, şi-a făcut rost de judecată acest conducător” (15/28 august 1988 )
6. Ediţia 1995: “…Iată am adus trâmbiţa Mea la ochişorii acestui corp. Niciodată de când strig prin gura ei, n-am adus trâmbiţa Mea cum am adus-o acum. Şi acest corp să folosească ungerea, că vrăjmaşul ar vrea s-o nimicească, cum a făcut cu primul corp…” (3 septembrie 1988 )
6. Ediţia 2006: “…Iată am adus trâmbiţa Mea la ochişorii acestui trup. Niciodată de când strig prin gura ei n-am adus trâmbiţa Mea cum am adus-o acum. Acest trup să folosească ungerea, că vrăjmaşul ar vrea s-o nimicească aşa cum a făcut cu primul trup prin care am cuvântat.” (21 august/3 septembrie 1988 )
7. Ediţia 1995: “ Căutaţi preoţii cei mai buni, că nu toţi preoţii sunt cu durere de durerea Mea. Unul la zece mii dacă intră în cer…” (3 septembrie 1988… )
7. Ediţia 2006: “ Căutaţi preoţii cei mai buni, că nu mai găsim preoţi cu durere de durerea Mea. Unul la zece mii dacă intră în cer.” (21 august/3 septembrie 1988 )
Liderii pucioşi au schimbat şi aici înţelesul original. În prima variantă, exprimarea “nu toţi preoţii” lasă să se înţeleagă că ar mai fi vreo câţiva preoţi care mai corespund cerinţelor riguroase ale Pucioasei. Acest lucru îl confirmă şi ultima frază, care arată procentul de preoţi “corespunzători”: “unul la zece mii”. Mistificatorii pucioşi sunt însă mai radicali. Substituind în mod fraudulos expresia originală cu alta ticluită de ei ( nu mai găsim preoţi) ei reduc la zero probabilitatea de a mai afla vreun preot pe placul “Dumnezeului de la Pucioasa”. Manevra este explicabilă: Liderii pucioşi caută să demonstreze că încă de pe atunci, de prin anul 1988, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi întorsese spatele la preoţime, ceea ce este un fals ordinar. Această poziţie o vor promova însă chiar liderii pucioşi, dar abia atunci când conflictul lor cu B.O.R. va deveni ireconciliabil (ianuarie 1993). Până atunci ei tot mai cochetează cu biserica oficială, încercând să obţină un ascendent palpabil asupra ei, şi de aceea se străduiesc să împlinească la vedere toate canoanele( cea mai sugestivă este sfinţirea canonică a bisericii din Glodeni-Vale cu un arhiereu al B.O.R.; atunci s-a putut “găsi un preot din cei mai buni” , pentru că au avut ei nevoie de el).
8. Ediţia 1995: “ …După cum v-am mai spus, se încordează acea pregătire pentru tineretul care aleargă după poftele lui. Să intre şi el un pic la durere. Că l-a adus duhul rău pe placul lui, să zică tineretul că nu mai este Dumnezeu…” (8 septembrie 1988 )
8. Ediţia 2006: “ …După cum v-am mai spus, se încordează acea pregătire pentru tineretul care aleargă după poftele lui. Să intre şi el un pic la durere, că l-a adus duhul rău pe placul lui, l-a adus să spună că nu mai este Dumnezeu…” (26 august/8 septembrie 1988 )
9. Ediţia 1995: “ …Lumea nu ştie nimic. Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne de porc, cu untură şi cu băutura satanei. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea mai mult în posturi.” (29 septembrie 1988 )
9. Ediţia 2006: “ …Lumea nu ştie nimic. Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne şi cu băutura satanei. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea mai mult în posturi.” (29 septembrie 1988 )
Descoperim aici o nouă mistificare grosolană a liderilor pucioşi. Iniţial, interdicţia era pusă în mod explicit pe carnea de porc, pe grăsimea de porc (untură) şi pe ţuică (poreclită “băutura satanei”). Bazaţi probabil pe cuvintele cheie “…Lumea nu ştie nimic…”, liderii pucioşi şterg cuvintele magice “porc” şi “untură”, lăsând să se înţeleagă că interdicţia este pentru orice fel de carne. De altfel, ei au şi introdus ulterior această interdicţie (dar şi altele asemănătoare: la peşte, lactate, măsline, sare) în mod oficial, în viaţa de zi cu zi a creştinilor pucioşi.
Vom găsi mai târziu şi o justificare savantă a faptului că însăşi Verginica a mâncat carne pe vremea ei, lucru care nu este permis a fi luat ca model pentru creştinii de azi. Faptele Verginicăi se iau ca model în mod selectiv, aşa cum dispun în mod arbitrar liderii pucioşi.
10. Ediţia 1995: “ …Ce-ţi mai trebuie dacă coboară cuvântul Tatălui ceresc şi vine lângă tine şi te-ncurajează? Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest corp, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele…” (6 noiembrie 1988 )
10. Ediţia 2006: “ …Ce-ţi mai trebuie dacă ai cuvântul Tatălui ceresc, care coboară şi vine lângă tine şi te încurajează? Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest trup, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele.” (24 octombrie/6 noiembrie 1988 )
11. Ediţia 1995: “ … Cei de astăzi au legătura între ei prin carnetul de membru de partid, iar comunismul nu dă voie să mergi la biserică.[…] Nu ajung ei până acolo, că există un strigăt al Măicuţei Mele…” (6 noiembrie 1988 )
11. Ediţia 2006: “ … Cei de astăzi au legătura între ei prin carnetul de partid, iar comunismul nu dă voie să mergi la biserică.[…] Nu ajung ei până acolo, că este un strigăt al Măicuţei Mele.” (24 octombrie/6 noiembrie 1988 )
12. Ediţia 1995: “ …De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria şi pe urmă, vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.” (8 noiembrie 1988 )
12. Ediţia 2006: “ …De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria, şi apoi vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.” (26 octombrie/8 noiembrie 1988 )
13. Ediţia 1995: “ E corpul fără cap, cum l-a îngropat când i-a tăiat capul. ” (6 decembrie 1988 )
13. Ediţia 2006: “ E trupul fără cap, cum l-au îngropat când i-au tăiat capul. ” (23 noiembrie/6 decembrie 1988 )
14. Ediţia 1995: “ …Vine momentul să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină momentul să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă. Şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea…” (6 decembrie 1988 )
14. Ediţia 2006: “ …Vine clipa să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină clipa să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă, şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea.” (23 noiembrie/6 decembrie 1988 )
15. Ediţia 1995: “…Primul corpuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea şi Mă servesc de acest corp.” (7 decembrie 1988 )
15. Ediţia 2006: “…Primul trupuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el, şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea, şi Mă servesc de acest trup.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )
16. Ediţia 1995: “… Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.[…] Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? Da. Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe creştini. Cine urăşte pe creştini urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor…” (7 decembrie 1988 )
16. Ediţia 2006: “… Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu, şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.[…]
Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? “Da, Doamne”. Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe creştini. Cine îi urăşte pe creştini, Îl urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )
Liderii pucioşi construiesc în mod fraudulos un crâmpei de dialog între “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” şi arhiereul Irineu, atribuindu-i acestuia o rostire care n-a existat în ediţia din anul 1995! În acest fel se sporeşte impresia unei legături directe care ar fi avut loc între arhiereul Irineu şi spiritul Verginicăi, care acţiona ca medium pentru “glasul venit din cer” (când de fapt, în prima ediţie, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” întreabă şi tot el îşi răspunde afirmativ şi constatativ.). Irineu este acuzat indirect de participare activă şi voluntară la spiritism, ceea ce este cu totul improbabil. Mai plauzibilă este o curiozitate firească, prin care arhiereul Irineu a vrut să se încredinţeze că ceea ce aude şi vede este sau nu în limitele ortodoxiei clasice.
17. Ediţia 1995: “ Să nu înţelegi greşit că cine iubeşte lumea moare. Cine iubeşte faptele lumii, acela moare. Nu iubiţi ce iubeşte lumea că lumea nu iubeşte cu iubire sfântă. Iubirea să fie între voi iubire duhovnicească, nu diavolească. Să nu iubiţi faptele lumii, faptele ruşinoase, faptele rele…” (27 decembrie 1988 )
17. Ediţia 2006: “ Să nu înţelegi greşit. Cine iubeşte lumea, acela moare. Cine iubeşte faptele lumii, acela moare. Nu iubiţi ce iubeşte lumea, că lumea nu iubeşte cu iubire sfântă. Iubirea să fie între voi iubire duhovnicească, nu diavolească. Să nu iubiţi faptele lumii, faptele ruşinoase, faptele rele.” (14/27 decembrie 1988 )
Dacă cineva ar mai fi avut îndoieli asupra faptului că ediţia din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” este grav răstălmăcită de liderii pucioşi, care dau astfel dovadă de un dispreţ total faţă de “Cuvântul” pe care-l pretind a fi sfânt, venit direct din gura lui Dumnezeu, pot acum să se lămurească. Semnificaţia iniţială a acestui pasaj este limpede, şi este subliniată chiar de două ori în text: “Să nu iubiţi faptele lumii!”. Şi se mai atrage atenţia şi asupra unei posibile confuzii: nu este vorba de a nu iubi lumea, ci de a nu iubi faptele lumii. Ei bine, mistificatorii pucioşi chiar asta fac: răstoarnă înţelesurile, şi vor să spună că “Domnul” a zis de fapt că nu trebuie să iubim lumea. Ei îl fac astfel mincinos pe “Dumnezeul lor de la Pucioasa” şi apoi îl “corectează” pe furiş. Indiferent cine este autorul acestor fraze, procedeul folosit de scamatorii pucioşi este de-a dreptul reprobabil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.