71. Texte modificate : Anul 1987
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1987
1. Ediţia 1995: “ … Iată copilaşii Mei vă va dau un semn. Când veţi simţi zguduirea, să ieşiţi afară din casă şi să vă rugaţi în genunchi sub cerul senin… ” (28 mai 1987)
1. Ediţia 2006: “ … Copilaşii Mei, când veţi simţi zguduirea, să ieşiţi afară din casă şi să vă rugaţi în genunchi sub cerul senin. ” (28 mai 1987)
2. Ediţia 1995: “ Că ţii copilul de la şapte ani şi până când se face mare prin şcoli să iasă mare şi să lucreze fără Mine. ” (31 mai 1987)
2. Ediţia 2006: “ Ţii copilul de la şapte ani şi până când se face mare prin şcoli, să iasă mare şi să lucreze fără Mine. ” (18/31 mai 1987)
3. Ediţia 1995: “ Ce povaţă să mai ia un om de la preot, când el se îmbată mai rău decât lumea, când mănâncă şi el mai rău decât lumea?” (31 mai 1987)
3. Ediţia 2006: “ Ce povaţă să mai ia omul de la preot când el se îmbată mai rău decât lumea, când mănâncă şi el mai rău decât lumea?” (18/31 mai 1987)
4. Ediţia 1995: “ …E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc de nu faci aşa…” (11 iunie 1987)
4. Ediţia 2006: “ …E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc dacă nu faci aşa.” (29 mai/11 iunie 1987)
5. Ediţia 1995: “ Pământul e îndopat până la refuz de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos…” (22 august 1987)
5. Ediţia 2006: “ Pământul e îndopat până la ras de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos.” (9/22 august 1987)
6. Ediţia 1995: “ Comunismul conduce pe comuniştii săi, iar Dumnezeu pe unşii Săi. Cine va câştiga?” (6 septembrie 1987)
6. Ediţia 2006: “ Comunismul îi conduce pe comuniştii săi, iar Dumnezeu pe unşii Săi. Cine va câştiga?” (24 august/6 septembrie 1987)
7. Ediţia 1995: “ …Corpuşorul acesta este pământesc, dar coboară Dumnezeu în el ca într-o locuinţă şi se foloseşte de guriţa ei şi strigă la creştini…” (17 septembrie 1987)
7. Ediţia 2006: “ …A început Dumnezeu minunea printr-un trupuşor, şi acum o sfârşeşte printr-un alt trupuşor. Primul este acum duh călit prin moarte şi aleargă prin tot văzduhul şi strigă ca şi Dumnezeu, iar acesta pământesc, coboară Dumnezeu în el, intră ca într-o locuinţă şi Se foloseşte de guriţa ei şi strigă la creştini.” (4/17 septembrie 1987)
În acest paragraf, intitulat “Lucrarea lui Dumnezeu prin trup de pe pământ”, liderii pucioşi încearcă prin cosmetizări masive şi disperate să acopere această încâlcită erezie a întrupărilor succesive ale lui Iisus Hristos în trupuri de femei simple de la ţară, cu o minimă credibilitate. Rezultatul este însă catastrofal. Aceste afirmaţii, care pretind că “Dumnezeu” apelează la lelica Maria şi “Se foloseşte de guriţa ei şi strigă la creştini” se contrazic flagrant cu altele anterioare, care spun clar că lelica nu vorbeşte, ci doar mâna ei scrie ceea ce aude de la “duhul Verginicăi”. Căci aşa sună “profeţia” din data de 20 aprilie/3 mai 1983: “vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă”.
Această frază abundă în inepţii şi formulări de-a dreptul eretice. Atribuindu-i-se duhului Verginicăi faptul că ea “aleargă prin tot văzduhul şi strigă ca şi Dumnezeu” înseamnă că, indirect I se atribuie şi lui Dumnezeu aceeaşi lucrare, ceea ce este un nonsens. Dumnezeu nu a fost niciodată cunoscut prin aşa ceva, ca un personaj care aleargă, strigând, prin văzduh. Este greu de înţeles până şi felul cum s-ar putea alerga prin văzduh. Expresia “Primul [trup] este acum duh…” este şi ea de neînţeles, deoarece trupurile nu devin duhuri odată ce trec prin moarte; de asemenea, iar expresia“…duh călit prin moarte” nu este prea inspirată, deoarece nu duhurile, ci trupurile suferă moartea.
Intenţia de a ne convinge că nu Dumnezeu vorbea prin lelica, ci Verginica îi spunea lelicăi ce-i da ei Domnul să spună, este aici torpilată de cuvintele fără echivoc: “coboară Dumnezeu în el”(adică, în trupul lelicăi coboară). Dacă “Domnul” coboară în trupul lelicăi, ce l-ar împiedica să vorbească prin vocea ei? Nuuu, spun pucioşii mincinoşi, nu vorbea prin gura ei, ci prin gura duhului Verginicăi vorbea la urechea lelicăi , iar lelica scria cu mânuţa ei tot ce aude. Poveşti de adormit copiii.
8. Ediţia 1995: “ …În momentul de faţă, numai acei care au bani să plătească ies preoţi şi ies preoţi pentru bani şi nicidecum pentru Mine. Viaţa lui Dumnezeu numai preotul călugăr o iubeşte. Acela mai e preot al Meu, dar şi la acela a băgat satana mâncări şi pofte. Credeţi că există şi mănăstiri care nu au luminiţă aprinsă acolo? Au adus curent electric şi şi-au aprins beculeţe iar untdelemnul îl mănâncă.”(4 octombrie 1987)
8. Ediţia 2006: “…Acum numai cei care au bani să plătească ies preoţi, şi ies preoţi pentru bani şi nicidecum pentru Mine. Viaţa lui Dumnezeu, numai preotul călugăr o iubeşte. Acela mai e preot al Meu, dar şi la acela a băgat satana mâncăruri şi pofte. Credeţi că sunt şi mănăstiri care nu au luminiţă aprinsă acolo? Au adus curent electric şi şi-au aprins beculeţe, iar untdelemnul îl mănâncă.”(21 septembrie/4 octombrie 1987)
9. Ediţia 1995: “ …Măicuţa Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă că a fost ţară sfântă şi pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana şi pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuţei: O, Domane sfinte ceresc Părinte, susţine cu-a Ta mână coroana română. E mare acest cântec şi e plăcut la Dumnezeu dar se aduce numai ce a ales Măicuţa, câteva cuvinte. Restul îl cântă Măicuţa Mea în cerul sfânt, căci acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana îşi face loc fără să vrei şi-l duce şi-n gurile rele. Toate guriţele să repete la rugăciune acest cântec pentru ţara Mea… ”(15 noiembrie 1987)
9. Ediţia 2006: “ …Măicuţa Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost ţară sfântă şi pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana şi pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuţei:
“O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână coroana română!”.
E mare acest cântec şi e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuţa, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuţa Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana îşi face loc fără să vrei şi îl duce şi în gurile rele. Toate guriţele să repete la rugăciune acest cântec pentru ţara Mea. ”(2/15 noiembrie 1987)
Acest pasaj este o mostră de infantilism şi de viclenie totodată. Lelica Maria a auzit şi ea prima strofă din Imnul Regal şi i-a rămas în memorie, dar nu ştie restul poeziei. O transformă în rugăciune, pentru a sugera că regalitatea este singura soluţie pentru ca România să scape de sub jugul satanei. Dar pentru că nu ştie restul poeziei, lelica inventează o poveste ieftină: Măicuţa Domnului este cea care aduce prima strofă pe pământ ca pe o rugăciune, iar celelalte cuvinte le aduce în ceruri, ca să nu audă vrăjmaşii comunişti şi să se sesizeze şi să ia măsuri. Ca şi când prima strofă nu era de ajuns; ba dimpotrivă, ea este destul de concludentă, îndată ce vorbeşte de “coroana română”, şi totodată este şi cea mai cunoscută.
10. Ediţia 1995: “ Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile…” (24 noiembrie 1987)
10. Ediţia 2006: “ Când vor mai fi doisprezece ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile.” (11/24 noiembrie 1987)
11. Ediţia 1995: “ Corpuşorul e aşa cum e el, dar când o intra Duhul în el, va străluci şi trupul ca şi sufletul…” (12 decembrie 1987)
11. Ediţia 2006: “ Trupuşorul e aşa cum e el, dar când o intra duhul în el, va străluci şi trupul ca şi sufletul.” (29 noiembrie/12 decembrie 1987)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1987
1. Ediţia 1995: “ … Iată copilaşii Mei vă va dau un semn. Când veţi simţi zguduirea, să ieşiţi afară din casă şi să vă rugaţi în genunchi sub cerul senin… ” (28 mai 1987)
1. Ediţia 2006: “ … Copilaşii Mei, când veţi simţi zguduirea, să ieşiţi afară din casă şi să vă rugaţi în genunchi sub cerul senin. ” (28 mai 1987)
2. Ediţia 1995: “ Că ţii copilul de la şapte ani şi până când se face mare prin şcoli să iasă mare şi să lucreze fără Mine. ” (31 mai 1987)
2. Ediţia 2006: “ Ţii copilul de la şapte ani şi până când se face mare prin şcoli, să iasă mare şi să lucreze fără Mine. ” (18/31 mai 1987)
3. Ediţia 1995: “ Ce povaţă să mai ia un om de la preot, când el se îmbată mai rău decât lumea, când mănâncă şi el mai rău decât lumea?” (31 mai 1987)
3. Ediţia 2006: “ Ce povaţă să mai ia omul de la preot când el se îmbată mai rău decât lumea, când mănâncă şi el mai rău decât lumea?” (18/31 mai 1987)
4. Ediţia 1995: “ …E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc de nu faci aşa…” (11 iunie 1987)
4. Ediţia 2006: “ …E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc dacă nu faci aşa.” (29 mai/11 iunie 1987)
5. Ediţia 1995: “ Pământul e îndopat până la refuz de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos…” (22 august 1987)
5. Ediţia 2006: “ Pământul e îndopat până la ras de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos.” (9/22 august 1987)
6. Ediţia 1995: “ Comunismul conduce pe comuniştii săi, iar Dumnezeu pe unşii Săi. Cine va câştiga?” (6 septembrie 1987)
6. Ediţia 2006: “ Comunismul îi conduce pe comuniştii săi, iar Dumnezeu pe unşii Săi. Cine va câştiga?” (24 august/6 septembrie 1987)
7. Ediţia 1995: “ …Corpuşorul acesta este pământesc, dar coboară Dumnezeu în el ca într-o locuinţă şi se foloseşte de guriţa ei şi strigă la creştini…” (17 septembrie 1987)
7. Ediţia 2006: “ …A început Dumnezeu minunea printr-un trupuşor, şi acum o sfârşeşte printr-un alt trupuşor. Primul este acum duh călit prin moarte şi aleargă prin tot văzduhul şi strigă ca şi Dumnezeu, iar acesta pământesc, coboară Dumnezeu în el, intră ca într-o locuinţă şi Se foloseşte de guriţa ei şi strigă la creştini.” (4/17 septembrie 1987)
În acest paragraf, intitulat “Lucrarea lui Dumnezeu prin trup de pe pământ”, liderii pucioşi încearcă prin cosmetizări masive şi disperate să acopere această încâlcită erezie a întrupărilor succesive ale lui Iisus Hristos în trupuri de femei simple de la ţară, cu o minimă credibilitate. Rezultatul este însă catastrofal. Aceste afirmaţii, care pretind că “Dumnezeu” apelează la lelica Maria şi “Se foloseşte de guriţa ei şi strigă la creştini” se contrazic flagrant cu altele anterioare, care spun clar că lelica nu vorbeşte, ci doar mâna ei scrie ceea ce aude de la “duhul Verginicăi”. Căci aşa sună “profeţia” din data de 20 aprilie/3 mai 1983: “vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă”.
Această frază abundă în inepţii şi formulări de-a dreptul eretice. Atribuindu-i-se duhului Verginicăi faptul că ea “aleargă prin tot văzduhul şi strigă ca şi Dumnezeu” înseamnă că, indirect I se atribuie şi lui Dumnezeu aceeaşi lucrare, ceea ce este un nonsens. Dumnezeu nu a fost niciodată cunoscut prin aşa ceva, ca un personaj care aleargă, strigând, prin văzduh. Este greu de înţeles până şi felul cum s-ar putea alerga prin văzduh. Expresia “Primul [trup] este acum duh…” este şi ea de neînţeles, deoarece trupurile nu devin duhuri odată ce trec prin moarte; de asemenea, iar expresia“…duh călit prin moarte” nu este prea inspirată, deoarece nu duhurile, ci trupurile suferă moartea.
Intenţia de a ne convinge că nu Dumnezeu vorbea prin lelica, ci Verginica îi spunea lelicăi ce-i da ei Domnul să spună, este aici torpilată de cuvintele fără echivoc: “coboară Dumnezeu în el”(adică, în trupul lelicăi coboară). Dacă “Domnul” coboară în trupul lelicăi, ce l-ar împiedica să vorbească prin vocea ei? Nuuu, spun pucioşii mincinoşi, nu vorbea prin gura ei, ci prin gura duhului Verginicăi vorbea la urechea lelicăi , iar lelica scria cu mânuţa ei tot ce aude. Poveşti de adormit copiii.
8. Ediţia 1995: “ …În momentul de faţă, numai acei care au bani să plătească ies preoţi şi ies preoţi pentru bani şi nicidecum pentru Mine. Viaţa lui Dumnezeu numai preotul călugăr o iubeşte. Acela mai e preot al Meu, dar şi la acela a băgat satana mâncări şi pofte. Credeţi că există şi mănăstiri care nu au luminiţă aprinsă acolo? Au adus curent electric şi şi-au aprins beculeţe iar untdelemnul îl mănâncă.”(4 octombrie 1987)
8. Ediţia 2006: “…Acum numai cei care au bani să plătească ies preoţi, şi ies preoţi pentru bani şi nicidecum pentru Mine. Viaţa lui Dumnezeu, numai preotul călugăr o iubeşte. Acela mai e preot al Meu, dar şi la acela a băgat satana mâncăruri şi pofte. Credeţi că sunt şi mănăstiri care nu au luminiţă aprinsă acolo? Au adus curent electric şi şi-au aprins beculeţe, iar untdelemnul îl mănâncă.”(21 septembrie/4 octombrie 1987)
9. Ediţia 1995: “ …Măicuţa Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă că a fost ţară sfântă şi pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana şi pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuţei: O, Domane sfinte ceresc Părinte, susţine cu-a Ta mână coroana română. E mare acest cântec şi e plăcut la Dumnezeu dar se aduce numai ce a ales Măicuţa, câteva cuvinte. Restul îl cântă Măicuţa Mea în cerul sfânt, căci acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana îşi face loc fără să vrei şi-l duce şi-n gurile rele. Toate guriţele să repete la rugăciune acest cântec pentru ţara Mea… ”(15 noiembrie 1987)
9. Ediţia 2006: “ …Măicuţa Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost ţară sfântă şi pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana şi pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuţei:
“O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână coroana română!”.
E mare acest cântec şi e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuţa, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuţa Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana îşi face loc fără să vrei şi îl duce şi în gurile rele. Toate guriţele să repete la rugăciune acest cântec pentru ţara Mea. ”(2/15 noiembrie 1987)
Acest pasaj este o mostră de infantilism şi de viclenie totodată. Lelica Maria a auzit şi ea prima strofă din Imnul Regal şi i-a rămas în memorie, dar nu ştie restul poeziei. O transformă în rugăciune, pentru a sugera că regalitatea este singura soluţie pentru ca România să scape de sub jugul satanei. Dar pentru că nu ştie restul poeziei, lelica inventează o poveste ieftină: Măicuţa Domnului este cea care aduce prima strofă pe pământ ca pe o rugăciune, iar celelalte cuvinte le aduce în ceruri, ca să nu audă vrăjmaşii comunişti şi să se sesizeze şi să ia măsuri. Ca şi când prima strofă nu era de ajuns; ba dimpotrivă, ea este destul de concludentă, îndată ce vorbeşte de “coroana română”, şi totodată este şi cea mai cunoscută.
10. Ediţia 1995: “ Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile…” (24 noiembrie 1987)
10. Ediţia 2006: “ Când vor mai fi doisprezece ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile.” (11/24 noiembrie 1987)
11. Ediţia 1995: “ Corpuşorul e aşa cum e el, dar când o intra Duhul în el, va străluci şi trupul ca şi sufletul…” (12 decembrie 1987)
11. Ediţia 2006: “ Trupuşorul e aşa cum e el, dar când o intra duhul în el, va străluci şi trupul ca şi sufletul.” (29 noiembrie/12 decembrie 1987)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.