64. Texte modificate în “Testamentul Sfintei Virginia”
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Nici Testamentul “Sfintei” Virginia n-a scăpat zelului purificator al liderilor pucioşi. În maniera lor de acum binecunoscută, ei au operat zeci de schimbări menite să sulemenească versiunea iniţială, care se pretinde a fi “cântecul de lebădă” al “sfintei” Virginia. Testamentul s-a voit să rivalizeze, la scară redusă, bineînţeles, cu Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos şi să o ridice pe Virginia Tudorache la statutul de “mai presus de toţi sfinţii”. Mult mai probabil însă, el este doar o biată “făcătură” de-a Mihaelei, care avea pe vremea aceea mare nevoie de o legitimitate de lider, şi pe care “poporul cel vechi” se încăpăţâna să nu i-o recunoască. “Istoria” acestei scrieri (text care pentru creştinii pucioşi a devenit un reper cvasi-canonic), sugerează din plin acest lucru. Ea este povestită destul de des chiar de către Mihaela, ceea ce dă apă la moară acestor bănuieli. Se spune aşadar (Mihaela spune) că “mama Gigi”(Virginia Tudorache-Stoica) ar fi îndrumat-o pe Mihaela să o părăsească pentru scurtă vreme (pe atunci Mihaela o supraveghea îndeaproape şi îndelung, căci Verginica îşi trăia ultimele ei luni de viaţă) şi să se ducă la casa ei de peste drum. Ajunsă acasă, deodată Mihaela “aude” glasul “sfintei” Virginia prin aer, “ca la telefon”, şi primeşte îndemnul de a pune mâna pe creion ca să scrie tot ce aude. Ascultătoare şi supusă, Mihaela începe îndată să transcrie ceea ce auzea. Rezultatul? Rezultatul a fost “Testamentul Sfintei Virginia”. Stilul acestei scrieri îl demască însă pe adevăratul autor. Scrierile atribuite Virginiei în perioada 1955-1980 sunt lăbărţate, grosiere, rustice, încărcate cu expresii greoaie şi ilizibile şi care adesea se contrazic, presărate ici-colo cu erezii câmpeneşti, poetizate forţat prin rime ieftine şi ilare; stilul “Testamentului” este concis, elegant, elevat şi canonic, sentimental şi aproape patetic, asemănător până la familiaritate cu scrierile actuale ale Mihaelei Tărcuţă. Concluzia este inevitabilă: Testamentul este un fals, o scriere ulterioară aparţinând Mihaelei Tărcuţă, ticluită doar din dorinţa disperată de a se legitima în faţa încăpăţânatului “popor de demult”, care nu voia s-o recunoască drept succesoare deplină a Verginicăi. O dovadă este însuşi faptul că Testamentul n-a fost adus la cunoştinţa “credincioşilor” imediat, aşa cum ar fi fost firesc. Se pretinde că el a fost “tăinuit” mult şi bine “din motive binecuvântate”, până când Mihaela a găsit cu cale că “e momentul” ca el să fie făcut public.
La reeditarea cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, Mihaela a considerat că e momentul să retuşeze acest text, care-i era de altfel foarte familiar. Acest gest ar fi inadmisibil dacă ar fi vorba de textul altcuiva, aşa încât, deoarece Mihaela s-a considerat îndreptăţită să-l îmbunătăţească, aceasta este o dovadă în plus că era vorba de propria ei scriere, faţă de care ea ar fi avut oricând acest drept. A făcut-o subtil, dar dezinvolt, în maniera care îi este caracteristică, cosmetizând cu economie doar acele cuvinte care o “deranjau”.
Nu vom trece în revistă zecile de îmbunătăţiri de factură ortografică, ci numai pe acele schimbări care devăluie o mentalitate şi un anumit scop.
1. Ediţia 1995: “ În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt şi învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea voastră ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere – duminica tuturor Sfinţilor. ” (pag. 238 )
1. Ediţia 2006: “ În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt, învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere, duminica tuturor sfinţilor. ” (pag. 265 )
2. Ediţia 1995: “ Cinstiţi Duhul Domnului, care locuieşte în voi şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit ca să nu vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. ” (pag. 238 )
2. Ediţia 2006: “ Cinstiţi Duhul Domnului, Care locuieşte în voi şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit ca nu cumva să vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. ” (pag. 265 )
Mesajul subînţeles este acela că, pentru a “cinsti Duhul Domnului”, credincioşii trebuie să cinstească pe purtătorii acestui Duh, în care Duhul “locuieşte” : pe urmaşii de drept ai Verginicăi, liderii pucioşi. Următoarea frază întăreşte acest îndemn: îndată ce Domnul i-a ales, ei nu trebuie dispreţuiţi.
3. Ediţia 1995: “ O faptă bună este şi atunci când dai fratelui tău o vorbă bună […] ” (pag. 238 )
3. Ediţia 2006: “ O faptă bună este şi atunci când îi dai fratelui tău o vorbă bună […] ” (pag. 265 )
4. Ediţia 1995: “ Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi, vegheaţi cu frică, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu şi uite aşa, ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine şi aşa ajungi rece şi nu mai doreşti pe Domnul. Căci unde se împuţinează Duhul Domnului[…] ” (pag. 238 )
4. Ediţia 2006: “ Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi. Vegheaţi cu frică de Dumnezeu, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu şi uite aşa ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul, şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine, şi aşa ajungi rece şi nu-L mai doreşti pe Domnul, căci unde Se împuţinează Duhul Domnului […] ” (pag. 265 )
Aici, principala modificare urmăreşte să cosmetizeze o cacofonie.
5. Ediţia 1995: “ Poate că unii din voi ziceţi că Îl iubiţi şi poate că voi urâţi pe fratele vostru ” (pag. 238 )
5. Ediţia 2006: “ Poate că unii din voi ziceţi că-L iubiţi, şi poate că voi îl urâţi pe fratele vostru ” (pag. 265 )
6. Ediţia 1995: “ Trec săptămâni în şir şi voi nu mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti, v-aţi răcit cu duhul şi este şi mai mare durere, este, că nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete. Şi […] ” (pag. 239 )
6. Ediţia 2006: “ Trec săptămâni în şir, şi voi nu-I mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului, pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti. V-aţi răcit cu duhul, şi este şi mai mare durerecă nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete, şi […] ” (pag. 265-266 )
Aici “poporul” pucios este încă odată demascat că este fariseu şi demagog.
7. Ediţia 1995: “ Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, căci Domnul este un Dumnezeu gelos. ” (pag. 239 )
7. Ediţia 2006: “ Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, fiindcă Domnul este un Dumnezeu gelos. ” (pag. 266 )
A doua cacofonie cosmetizată.
8. Ediţia 1995: “ Aşa să fiţi în ceasul rugăciunii. Dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă. ” (pag. 239 )
8. Ediţia 2006: “ Aşa vă cer să fiţi în ceasul rugăciunii, dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă. ” (pag. 266 )
9. Ediţia 1995: “ Aşa trebuie să ne rugăm. Vă îndemn în numele Domnului. Şi iar vă îndemn,[…]” (pag. 239 )
9. Ediţia 2006: “ Aşa trebuie să ne rugăm, iubiţii mei.
Vă îndemn, în numele Domnului, şi iar vă îndemn,[…]” (pag. 266 )
10. Ediţia 1995: “ Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva, că El n-are decât o cămaşă? Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit? Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai de la Domnul două haine, ai dat una la săraci. Căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi.” (pag. 239 )
10. Ediţia 2006: “ Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva? El n-are decât o cămaşă. Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit! Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai două haine, ai dat una la săraci? căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi.” (pag. 266 )
11. Ediţia 1995: “Dar dacă tu ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe fratele tău cu invidie şi ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost cu pretenţie şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi nu ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul Meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. ” (pag. 240 )
11. Ediţia 2006: “Dar dacă tu l-ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe fratele tău cu invidie şi l-ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost nemulţumit şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi n-ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. ” (pag. 266 )
Expresiile “copiii Domnului” şi “apropiaţii Domnului” sunt folosite în prezent pentru a desemna exclusiv pe liderii pucioşi. Se deduce că reproşurile enumerate mai sus sunt adresate celor care pe vremea aceea nu-i priveau cu ochi buni pe aceştia.
12. Ediţia 1995: “ Ceea ce dai dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul Sfintei Scripturi:cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege, că Domnul iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. ” (pag. 240 )
12. Ediţia 2006: “ Ceea ce dai în dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul sfintei Scripturi:”Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera; şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege”, că Domnul îl iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. ” (pag. 267 )
13. Ediţia 1995: “ Durerea aceasta este foarte dureroasă. E de plâns. ” (pag. 240 )
13. Ediţia 2006: “ Durerea aceasta este prea grea, e de plâns. ” (pag. 267 )
14. Ediţia 1995: “ Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: Doamne, Doamne, oare grâul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul, meu, iubirea mea, oare mersul vieţii mele este după voia Ta? ” (pag. 240 )
14. Ediţia 2006: “ Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: “Doamne, Doamne, oare, graiul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul meu, iubirea mea, oare, mersul vieţii mele este după voia Ta?” ” (pag. 267 )
15. Ediţia 1995: “ Faceţi rugăciuni unul pentru altul, rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu metanii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi a învierii din morţi. ” (pag. 240 )
15. Ediţia 2006: “ Faceţi rugăciuni unul pentru altul. Rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu mătănii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi ai învierii din morţi. ” (pag. 267 )
16. Ediţia 1995: “ […] ; când judeci pe aproapele Domnului, […] ” (pag. 241 )
16. Ediţia 2006: “ […] . Când îl judeci pe aproapele Domnului, […] ” (pag. 267 )
17. Ediţia 1995: “ […] , zicând că e ocupată, că aşteaptă pe Domnul. Şi culcându-se târziu,[…] ” (pag. 241 )
17. Ediţia 2006: “ […] , zicând că e ocupată, că Îl aşteaptă pe Domnul, şi, culcându-se târziu,[…] ” (pag. 267 )
18. Ediţia 1995: “ […] şi El a plecat la alte case unde L-a primit cu dragoste. ” (pag. 241 )
18. Ediţia 2006: “ […] şi El a plecat la alte case unde L-au primit cu dragoste. ” (pag. 268 )
19. Ediţia 1995: “ O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El, că El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui, El are ochi ca para focului şi este înconjurat de lumină şi de Sfinţi şi de Heruvimi şi de Serafimi. ” (pag. 241 )
19. Ediţia 2006: “ O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El! El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui. El are ochi ca para focului, şi este înconjurat de lumină şi de sfinţi şi de heruvimi şi de serafimi. ” (pag. 268 )
20. Ediţia 1995: “ […]de ce nu ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? ” (pag. 241 )
20. Ediţia 2006: “ […]de ce nu-l ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? ” (pag. 268 )
21. Ediţia 1995: “ Ţine copilul lângă tine, să-i trezeşti luarea aminte, dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu Îl primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gândul viclean magilor să îi dea de veste şi lui ca să Îi slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi, zic, dar nu slujesc Domnului cu adevărat ca să Îl asculte şi să Îl urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce Îi veţi răspunde? Ce fel de spice veţi aduce Domnului? ” (pag. 241 )
21. Ediţia 2006: “ Ţine copilul lângă tine, trezeşte-i luarea-aminte. Dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu-L primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gând viclean magilor să îi dea de veste şi lui ca să-I slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi; zic, dar nu-I slujesc Domnului cu adevărat ca să-L asculte şi să-L urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce-I veţi răspunde? Ce fel de spice Îi veţi aduce Domnului? ” (pag. 268 )
22. Ediţia 1995: “ […] cum a fost muceniţa Filofteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, că nu e de ajuns să stea în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, dar să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune şi ei să stea pe afară. ” (pag. 241-242 )
22. Ediţia 2006: “ […] cum a crescut muceniţa Filoteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să-L iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, fiindcă nu e de-ajuns să stea copilul în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, şi să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune, şi el să stea pe afară. ” (pag. 268 )
A treia cacofonie cosmetizată.
24. Ediţia 1995: “ Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte, nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe, şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă pe Domnul să-l îndrepte şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău, că ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, iar El nu va întârzia cu ajutorul Său.” (pag. 242 )
24. Ediţia 2006: “ Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte. Nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe. Şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă-L pe Domnul să-l îndrepte, şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău. Iar ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, şi El nu va întârzia cu ajutorul Său.” (pag. 268 )
A patra cacofonie cosmetizată.
25. Ediţia 1995: “ […] căci tu când cerţi pe fratele tău […]” (pag. 242 )
25. Ediţia 2006: “ […] căci tu când îl cerţi pe fratele tău […]” (pag. 268 )
26. Ediţia 1995: “ Cel care nu iubeşte, nu are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi pe noi şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii. Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Dragostea este mai presus de toate virtuţile, mai presus de toate înălţimile, ea este muntele cel sfânt.” (pag. 242 )
26. Ediţia 2006: “ Cel care nu iubeşte, nu-L are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi, şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii.
Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.
Dragostea este mai presus decât toate virtuţile, mai presus decât toate înălţimile. Ea este muntele cel sfânt.” (pag. 268 )
Testamentul Verginicăi nu are nimic original, ci este o însăilare de îndemnuri binecunoscute de creştini. Frazele de mai sus (de la poziţia 26.) constituie doar unul dintre exemplele de plagiat după Biblie.
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Nici Testamentul “Sfintei” Virginia n-a scăpat zelului purificator al liderilor pucioşi. În maniera lor de acum binecunoscută, ei au operat zeci de schimbări menite să sulemenească versiunea iniţială, care se pretinde a fi “cântecul de lebădă” al “sfintei” Virginia. Testamentul s-a voit să rivalizeze, la scară redusă, bineînţeles, cu Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos şi să o ridice pe Virginia Tudorache la statutul de “mai presus de toţi sfinţii”. Mult mai probabil însă, el este doar o biată “făcătură” de-a Mihaelei, care avea pe vremea aceea mare nevoie de o legitimitate de lider, şi pe care “poporul cel vechi” se încăpăţâna să nu i-o recunoască. “Istoria” acestei scrieri (text care pentru creştinii pucioşi a devenit un reper cvasi-canonic), sugerează din plin acest lucru. Ea este povestită destul de des chiar de către Mihaela, ceea ce dă apă la moară acestor bănuieli. Se spune aşadar (Mihaela spune) că “mama Gigi”(Virginia Tudorache-Stoica) ar fi îndrumat-o pe Mihaela să o părăsească pentru scurtă vreme (pe atunci Mihaela o supraveghea îndeaproape şi îndelung, căci Verginica îşi trăia ultimele ei luni de viaţă) şi să se ducă la casa ei de peste drum. Ajunsă acasă, deodată Mihaela “aude” glasul “sfintei” Virginia prin aer, “ca la telefon”, şi primeşte îndemnul de a pune mâna pe creion ca să scrie tot ce aude. Ascultătoare şi supusă, Mihaela începe îndată să transcrie ceea ce auzea. Rezultatul? Rezultatul a fost “Testamentul Sfintei Virginia”. Stilul acestei scrieri îl demască însă pe adevăratul autor. Scrierile atribuite Virginiei în perioada 1955-1980 sunt lăbărţate, grosiere, rustice, încărcate cu expresii greoaie şi ilizibile şi care adesea se contrazic, presărate ici-colo cu erezii câmpeneşti, poetizate forţat prin rime ieftine şi ilare; stilul “Testamentului” este concis, elegant, elevat şi canonic, sentimental şi aproape patetic, asemănător până la familiaritate cu scrierile actuale ale Mihaelei Tărcuţă. Concluzia este inevitabilă: Testamentul este un fals, o scriere ulterioară aparţinând Mihaelei Tărcuţă, ticluită doar din dorinţa disperată de a se legitima în faţa încăpăţânatului “popor de demult”, care nu voia s-o recunoască drept succesoare deplină a Verginicăi. O dovadă este însuşi faptul că Testamentul n-a fost adus la cunoştinţa “credincioşilor” imediat, aşa cum ar fi fost firesc. Se pretinde că el a fost “tăinuit” mult şi bine “din motive binecuvântate”, până când Mihaela a găsit cu cale că “e momentul” ca el să fie făcut public.
La reeditarea cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, Mihaela a considerat că e momentul să retuşeze acest text, care-i era de altfel foarte familiar. Acest gest ar fi inadmisibil dacă ar fi vorba de textul altcuiva, aşa încât, deoarece Mihaela s-a considerat îndreptăţită să-l îmbunătăţească, aceasta este o dovadă în plus că era vorba de propria ei scriere, faţă de care ea ar fi avut oricând acest drept. A făcut-o subtil, dar dezinvolt, în maniera care îi este caracteristică, cosmetizând cu economie doar acele cuvinte care o “deranjau”.
Nu vom trece în revistă zecile de îmbunătăţiri de factură ortografică, ci numai pe acele schimbări care devăluie o mentalitate şi un anumit scop.
1. Ediţia 1995: “ În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt şi învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea voastră ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere – duminica tuturor Sfinţilor. ” (pag. 238 )
1. Ediţia 2006: “ În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt, învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere, duminica tuturor sfinţilor. ” (pag. 265 )
2. Ediţia 1995: “ Cinstiţi Duhul Domnului, care locuieşte în voi şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit ca să nu vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. ” (pag. 238 )
2. Ediţia 2006: “ Cinstiţi Duhul Domnului, Care locuieşte în voi şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit ca nu cumva să vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. ” (pag. 265 )
Mesajul subînţeles este acela că, pentru a “cinsti Duhul Domnului”, credincioşii trebuie să cinstească pe purtătorii acestui Duh, în care Duhul “locuieşte” : pe urmaşii de drept ai Verginicăi, liderii pucioşi. Următoarea frază întăreşte acest îndemn: îndată ce Domnul i-a ales, ei nu trebuie dispreţuiţi.
3. Ediţia 1995: “ O faptă bună este şi atunci când dai fratelui tău o vorbă bună […] ” (pag. 238 )
3. Ediţia 2006: “ O faptă bună este şi atunci când îi dai fratelui tău o vorbă bună […] ” (pag. 265 )
4. Ediţia 1995: “ Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi, vegheaţi cu frică, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu şi uite aşa, ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine şi aşa ajungi rece şi nu mai doreşti pe Domnul. Căci unde se împuţinează Duhul Domnului[…] ” (pag. 238 )
4. Ediţia 2006: “ Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi. Vegheaţi cu frică de Dumnezeu, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu şi uite aşa ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul, şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine, şi aşa ajungi rece şi nu-L mai doreşti pe Domnul, căci unde Se împuţinează Duhul Domnului […] ” (pag. 265 )
Aici, principala modificare urmăreşte să cosmetizeze o cacofonie.
5. Ediţia 1995: “ Poate că unii din voi ziceţi că Îl iubiţi şi poate că voi urâţi pe fratele vostru ” (pag. 238 )
5. Ediţia 2006: “ Poate că unii din voi ziceţi că-L iubiţi, şi poate că voi îl urâţi pe fratele vostru ” (pag. 265 )
6. Ediţia 1995: “ Trec săptămâni în şir şi voi nu mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti, v-aţi răcit cu duhul şi este şi mai mare durere, este, că nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete. Şi […] ” (pag. 239 )
6. Ediţia 2006: “ Trec săptămâni în şir, şi voi nu-I mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului, pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti. V-aţi răcit cu duhul, şi este şi mai mare durerecă nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete, şi […] ” (pag. 265-266 )
Aici “poporul” pucios este încă odată demascat că este fariseu şi demagog.
7. Ediţia 1995: “ Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, căci Domnul este un Dumnezeu gelos. ” (pag. 239 )
7. Ediţia 2006: “ Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, fiindcă Domnul este un Dumnezeu gelos. ” (pag. 266 )
A doua cacofonie cosmetizată.
8. Ediţia 1995: “ Aşa să fiţi în ceasul rugăciunii. Dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă. ” (pag. 239 )
8. Ediţia 2006: “ Aşa vă cer să fiţi în ceasul rugăciunii, dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă. ” (pag. 266 )
9. Ediţia 1995: “ Aşa trebuie să ne rugăm. Vă îndemn în numele Domnului. Şi iar vă îndemn,[…]” (pag. 239 )
9. Ediţia 2006: “ Aşa trebuie să ne rugăm, iubiţii mei.
Vă îndemn, în numele Domnului, şi iar vă îndemn,[…]” (pag. 266 )
10. Ediţia 1995: “ Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva, că El n-are decât o cămaşă? Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit? Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai de la Domnul două haine, ai dat una la săraci. Căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi.” (pag. 239 )
10. Ediţia 2006: “ Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva? El n-are decât o cămaşă. Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit! Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai două haine, ai dat una la săraci? căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi.” (pag. 266 )
11. Ediţia 1995: “Dar dacă tu ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe fratele tău cu invidie şi ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost cu pretenţie şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi nu ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul Meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. ” (pag. 240 )
11. Ediţia 2006: “Dar dacă tu l-ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe fratele tău cu invidie şi l-ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost nemulţumit şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi n-ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. ” (pag. 266 )
Expresiile “copiii Domnului” şi “apropiaţii Domnului” sunt folosite în prezent pentru a desemna exclusiv pe liderii pucioşi. Se deduce că reproşurile enumerate mai sus sunt adresate celor care pe vremea aceea nu-i priveau cu ochi buni pe aceştia.
12. Ediţia 1995: “ Ceea ce dai dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul Sfintei Scripturi:cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege, că Domnul iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. ” (pag. 240 )
12. Ediţia 2006: “ Ceea ce dai în dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul sfintei Scripturi:”Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera; şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege”, că Domnul îl iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. ” (pag. 267 )
13. Ediţia 1995: “ Durerea aceasta este foarte dureroasă. E de plâns. ” (pag. 240 )
13. Ediţia 2006: “ Durerea aceasta este prea grea, e de plâns. ” (pag. 267 )
14. Ediţia 1995: “ Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: Doamne, Doamne, oare grâul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul, meu, iubirea mea, oare mersul vieţii mele este după voia Ta? ” (pag. 240 )
14. Ediţia 2006: “ Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: “Doamne, Doamne, oare, graiul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul meu, iubirea mea, oare, mersul vieţii mele este după voia Ta?” ” (pag. 267 )
15. Ediţia 1995: “ Faceţi rugăciuni unul pentru altul, rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu metanii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi a învierii din morţi. ” (pag. 240 )
15. Ediţia 2006: “ Faceţi rugăciuni unul pentru altul. Rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu mătănii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi ai învierii din morţi. ” (pag. 267 )
16. Ediţia 1995: “ […] ; când judeci pe aproapele Domnului, […] ” (pag. 241 )
16. Ediţia 2006: “ […] . Când îl judeci pe aproapele Domnului, […] ” (pag. 267 )
17. Ediţia 1995: “ […] , zicând că e ocupată, că aşteaptă pe Domnul. Şi culcându-se târziu,[…] ” (pag. 241 )
17. Ediţia 2006: “ […] , zicând că e ocupată, că Îl aşteaptă pe Domnul, şi, culcându-se târziu,[…] ” (pag. 267 )
18. Ediţia 1995: “ […] şi El a plecat la alte case unde L-a primit cu dragoste. ” (pag. 241 )
18. Ediţia 2006: “ […] şi El a plecat la alte case unde L-au primit cu dragoste. ” (pag. 268 )
19. Ediţia 1995: “ O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El, că El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui, El are ochi ca para focului şi este înconjurat de lumină şi de Sfinţi şi de Heruvimi şi de Serafimi. ” (pag. 241 )
19. Ediţia 2006: “ O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El! El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui. El are ochi ca para focului, şi este înconjurat de lumină şi de sfinţi şi de heruvimi şi de serafimi. ” (pag. 268 )
20. Ediţia 1995: “ […]de ce nu ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? ” (pag. 241 )
20. Ediţia 2006: “ […]de ce nu-l ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? ” (pag. 268 )
21. Ediţia 1995: “ Ţine copilul lângă tine, să-i trezeşti luarea aminte, dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu Îl primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gândul viclean magilor să îi dea de veste şi lui ca să Îi slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi, zic, dar nu slujesc Domnului cu adevărat ca să Îl asculte şi să Îl urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce Îi veţi răspunde? Ce fel de spice veţi aduce Domnului? ” (pag. 241 )
21. Ediţia 2006: “ Ţine copilul lângă tine, trezeşte-i luarea-aminte. Dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu-L primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gând viclean magilor să îi dea de veste şi lui ca să-I slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi; zic, dar nu-I slujesc Domnului cu adevărat ca să-L asculte şi să-L urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce-I veţi răspunde? Ce fel de spice Îi veţi aduce Domnului? ” (pag. 268 )
22. Ediţia 1995: “ […] cum a fost muceniţa Filofteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, că nu e de ajuns să stea în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, dar să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune şi ei să stea pe afară. ” (pag. 241-242 )
22. Ediţia 2006: “ […] cum a crescut muceniţa Filoteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să-L iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, fiindcă nu e de-ajuns să stea copilul în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, şi să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune, şi el să stea pe afară. ” (pag. 268 )
A treia cacofonie cosmetizată.
24. Ediţia 1995: “ Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte, nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe, şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă pe Domnul să-l îndrepte şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău, că ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, iar El nu va întârzia cu ajutorul Său.” (pag. 242 )
24. Ediţia 2006: “ Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte. Nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe. Şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă-L pe Domnul să-l îndrepte, şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău. Iar ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, şi El nu va întârzia cu ajutorul Său.” (pag. 268 )
A patra cacofonie cosmetizată.
25. Ediţia 1995: “ […] căci tu când cerţi pe fratele tău […]” (pag. 242 )
25. Ediţia 2006: “ […] căci tu când îl cerţi pe fratele tău […]” (pag. 268 )
26. Ediţia 1995: “ Cel care nu iubeşte, nu are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi pe noi şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii. Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Dragostea este mai presus de toate virtuţile, mai presus de toate înălţimile, ea este muntele cel sfânt.” (pag. 242 )
26. Ediţia 2006: “ Cel care nu iubeşte, nu-L are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi, şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii.
Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.
Dragostea este mai presus decât toate virtuţile, mai presus decât toate înălţimile. Ea este muntele cel sfânt.” (pag. 268 )
Testamentul Verginicăi nu are nimic original, ci este o însăilare de îndemnuri binecunoscute de creştini. Frazele de mai sus (de la poziţia 26.) constituie doar unul dintre exemplele de plagiat după Biblie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.