57. Texte modificate : Anul 1978
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1978
369. Ediţia 1995: “ Aceasta e agonisita Domnului pe pământ: focul care în curând va arde totul…” (7 ianuarie 1978.)
369. Ediţia 2006: “ Aceasta e agonisita omului pe pământ: focul, are în curând va arde totul…” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)
370. Ediţia 1995: “ …O, ce de bani la CEC! Ce e acela CEC? Un loc drăcesc. Fii secret. Ce de bani la CEC!!! Da,şi Eu la CEC te voi trimite după moartea ta; ia-ţi banii ca să ţi se deschidă poarta cea mare. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)
370. Ediţia 2006: “ …O, ce de bani la C.E.C.! Ce e acela C.E.C.? Un loc drăcesc. Dar şi Eu la C.E.C. te voi trimite după moartea ta: “ Ia-ţi banii, ca să ţi se deschidă poarta cea mare”. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la C.E.C., e la duhul rău?...” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)
371. Ediţia 1995: “ …Nu vă înfricoşaţi. Că va veni vremea să nu mai puteţi vorbi decât prin scris. Ai citit şi imediat ai rupt, căci te vede cel cu ştiinţificul…” (7 ianuarie 1978.)
371. Ediţia 2006: “ …Nu vă înşelaţi, că va veni vremea să nu mai puteţi vorbi decât prin scris. Ai citit, şi apoi ai rupt, căci te vede cel cu ştiinţa…” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)
372. Ediţia 1995: “ …Tragi la loto să câştigi bani, dar trage la loto să câştigi şi oiţe pentru cer. Dacă ai face aşa, toate le-ai câştiga… ” (3 februarie 1978.)
372. Ediţia 2006: “ …Tragi la “loto”, să câştigi bani, dar trage să câştigi şi oiţe pentru cer. Dacă ai face aşa, toate le-ai câştiga, dar tu doreşti numai bani şi numai bani şi nu ne potrivim; şi n-ar fi să fie aşa, ci ar fi să ne asemănăm la cunună, să ne asemănăm la chip, să ne asemănăm la hăinuţe, la blândeţe, la smerenie. ” (21 ianuarie/3 februarie 1978.)
Îndemnul de “a trage la loto pentru a câştiga oiţe pentru cer” este cel puţin bizar. De aceea liderii pucioşi, stânjeniţi de ridicolul situaţiei, mai întâi au tăiat “în carne vie”, apoi au oblojit şi ei cum s-au priceput mai bine, această prostie.
373. Ediţia 1995: “ …Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi…” (23 februarie 1978.)
373. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie, pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus, şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică legătura cu voi.” (10/23 februarie 1978.)
“Corecţia” este de fapt o precizare inutilă. Ea vine dintr-o temere excesivă a liderilor pucioşi că vreun cititor ar putea înţelege greşit, cum că “Domnul de la Pucioasa” pune semnul egal între “pământ” şi “copilaşii săi”.
374. Ediţia 1995: “ …În alte ţări, a început să condamne pe creştini. A început. Dar nu îi acoper pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază ca să le arate semne la voile lor. Nu este primit. Acestea se pedepsesc. Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis “Doamne” tot cerul s-a coborât! Dar mulţi zic Doamne o dată şi de două ori şi apoi doarme. Iată semnul. E păcat strigător la cer să chemi pe “Doamne” şi apoi să dormi… ” (23 februarie 1978.)
374. Ediţia 2006: “ …În alte ţări a început să-i condamne pe creştini. A început, dar Eu nu-i acopăr, pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază, ca să le arate semne, la nevoile celor care cer. Nu este primit. Acestea se pedepsesc.
Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis “Doamne!”, tot cerul s-a coborât? Dar mulţi zic “Doamne!” o dată şi de două ori, şi apoi dorm. Iată semnul. E păcat strigător la cer să-L chemi pe Doamne şi apoi să dormi. ” (10/23 februarie 1978.)
375. Ediţia 1995: “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
375. Ediţia 2006: “ …Creştine, repară jaful de la tine, că mai sunt două minute, şi ce vei vedea, te vei îngrozi. Nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (22 martie/4 aprilie 1978.)
“Reparaţia” făcută de corectorii pucioşi este stupidă şi caraghioasă. Mai sugestivă era varianta iniţială (separă): semnificaţia ei era că are loc o despărţire, o separare între creştin şi răul care îl “jefuieşte” de tot ce are mai bun. Obiceiul (larg răspândit numai în ediţia a doua a cărţii) de a pune virgulă înainte de “şi” este semnalat încă odată şi cu acest prilej.
376. Ediţia 1995: “...Şi prin multe a vorbit Dumnezeu. Şi prin piatră şi prin lemne şi prin păsări a vorbit Dumnezeu. Copilaşii Mei şi mai vorbeşte şi prin trăznete şi prin ape şi prin potoape şi prin cutremure.” (11 mai 1978.)
376. Ediţia 2006: “...Prin multe a vorbit Dumnezeu: şi prin piatră, şi prin lemne, şi prin păsări a vorbit Dumnezeu, copilaşii Mei, şi mai vorbeşte şi prin trăsnete, şi prin ape, şi prin potopuri, şi prin cutremure.” (28 aprilie/11 mai 1978.)
377. Ediţia 1995: “…Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia. Nu se bagă altă mâncare în gura sa.”(11 mai 1978.)
377. Ediţia 2006: “…Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altă mâncare în gura sa.” (28 aprilie/11 mai 1978.)
378. Ediţia 1995: “…Chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care a făcut pe cel ce l-a scuipat, să-i fie gura la ceafă.”(25-26 mai 1978.)
378. Ediţia 2006: “…Copilaşii mei, pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care l-a făcut pe cel ce l-a scuipat să-i fie gura la ceafă.” (12/25 mai 1978.)
O confirmare concretă că la Pucioasa nu s-au făcut minuni, aşa cum pretindeau unii creştini mai exaltaţi în “mărturisirile” lor. Merită reflectat însă la apetitul maladiv al Verginicăi spre “minunile” pedepsitoare, care ies din tiparele obişnuite ale milei creştine propovăduite de Hristos: “Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa” (Luca 6,29)
379. Ediţia 1995: “…Când vei pleca din casa ta, va rămâne semnul şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lackedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota. Şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia.”(25-26 mai 1978.)
379. Ediţia 2006: “…Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lachedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia.” (12/25 mai 1978.)
Modificarea vei - voi nu salvează câtuşi de puţin incoerenţa ideilor. Care este “semnul”? Cine este “omul acela”? Care este “lucrul Meu”? Ce are a face cu “pustia”? Mister…
380. Ediţia 1995: “ A pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba Sa…”(25-26 mai 1978.)
380. Ediţia 2006: “Au pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba.” (12/25 mai 1978.)
381. Ediţia 1995: “ …Iată, i-am dat boală crâncenă lui Justin, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi.” (25-26 mai 1978.)
381. Ediţia 2006: “…Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi. ” (12/25 mai 1978.)
382. Ediţia 1995: “ Ai să vezi şi ai să te convingi de cuvântul pe care îl grăiesc… ” (25-26 mai 1978.)
382. Ediţia 2006: “Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc… ” (12/25 mai 1978.)
383. Ediţia 1995: “ O, tată, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.” (25-26 mai 1978.)
383. Ediţia 2006: “ O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.” (12/25 mai 1978.)
384. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa şi răspunde şi soţia de soţ…” (25-26 mai 1978.)
384. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa şi răspunde şi soţia de soţul său. ” (12/25 mai 1978.)
385. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa, sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborît în cel mai adânc loc după tine.” (25-26 mai 1978.)
385. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborît după tine în cel mai adânc loc. ” (12/25 mai 1978.)
386. Ediţia 1995: “ Tată, copilul Meu, te-ai amăgit! După cine alergi? Ridică-te sus creştine, că din câte ţi s-a dăruit, puteai să zbori ca o păsărică prin câte te-ai sfinţit. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Că puteaţi să aveţi aripi şi auroră. ” (25-26 mai 1978.)
386. Ediţia 2006: “ Copilul Meu, te-ai amăgit! După cine alergi? Ridică-te sus, creştine, că din câte ţi s-au dăruit, prin câte te-ai sfinţit, puteai să zbori ca o păsărică. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Puteaţi să aveţi aripi şi auroră. ” (12/25 mai 1978.)
387. Ediţia 1995: “ … Generaţia de astăzi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască.” (25-26 mai 1978.)
387. Ediţia 2006: “… Tineretul de astăzi îi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască.” (12/25 mai 1978.)
388. Ediţia 1995: “ O, tată, când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi şi să fiţi veşnic vii, şi să lucraţi. Că în locul Meu va veni Mângâietorul, care nu va mai pleca. N-a pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi a spus: lucraţi până la venirea Mea. Şi iată tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi…” (25-26 mai 1978.)
388. Ediţia 2006: “ Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi, şi să fiţi veşnic vii şi să lucraţi, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: “Lucraţi până la venirea Mea”. Şi iată tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi…” (12/25 mai 1978.)
O nouă situaţie de clivaj de personalitate în vorbire, tipică schizofreniei, prin care Verginica trece pe nesimţite de la “vorbirea Domnului” la propria sa vorbire. Şi o nouă încercare disperată a pezevenchilor pucioşi de a ascunde prin “corecţii” meşteşugite acest lucru. Într-adevăr, în versiunea iniţială , în timp ce “vorbea Domnul” (…am plecat la Tatăl Meu…am spus… în locul Meu va veni Mângâietorul…) se pomeneşte şi Verginica vorbind de la sine despre “Domnul” (N-a pus punct… şi a spus: lucraţi până la venirea Mea… a venit Domnul… şi vă vorbeşte…) Liderii pucioşi ce fac? Adaugă litera m în două locuri, schimbând direcţia vorbirii şi lăsând să se înţeleagă că mereu a vorbit Domnul prin Verginica, şi niciodată invers, adică Verginica în numele “Domnului”. O lecţie de virtuozitate lingvistică, dar un eşec răsunător de la moralitatea creştină.
389. Ediţia 1995: “…Să ştiţi căci cu voi, voi face lucruri minunate în ultimile clipe şi Dumnezeu îşi va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. […] Daţi milostenie şi sărindare ca să scăpaţi pe cei răposaţi…” (25-26 mai 1978.)
389. Ediţia 2006: “…Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe şi Dumnezeu Îşi va arăta minunile Sale, prin copiii Săi din urmă. […] Faceţi milostenie şi sărindare, ca să-i scăpaţi pe cei răposaţi…” (12/25 mai 1978.)
390. Ediţia 1995: “…Pace ţie poporul Meu cel de pe urmă. Pace ţie poporul Meu cel ce îţi grăieşte Dumnezeu cuvântul Său. Pace ţie poporul Meu. Ia pacea care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă.” (25-26 mai 1978.)
390. Ediţia 2006: “…Pace ţie, poporul Meu cel de pe urmă! Ia pacea pe care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă.” (12/25 mai 1978.)
391. Ediţia 1995: “…Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Ştiţi de ce este vorba, de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele…” (25-26 mai 1978.)
391. Ediţia 2006: “…Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Este vorba de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele…” (12/25 mai 1978.)
Verginica stătea întinsă pe un pat, în timpul vorbirilor “programate” ale “Domnului” (căci în cele “neprogramate” o apuca vorbitul prin somn în cele mai neaşteptate locuri şi situaţii: în tren, în maşină, la popasuri, etc.). În acest text se sugera adepţilor că până şi patul ei era sfânt atunci când Verginica zăcea pe el, încât nu oricine se putea atinge de pat. În acest fel cei veniţi erau ţinuţi la respect, iar eventualele curiozităţi sau îndrăzneli venite din partea celor “spurcaţi”, care ar fi dorit să vadă mai de aproape “fenomenul” şi astfel ar fi deranjat-o pe Verginica în timpul creaţiei sale nocturne, erau excluse.
Două luni mai târziu, restricţia devine şi mai aspră: nu numai femeia cu bărbat, ci şi bărbatul cu femeie este scos din rândul celor admişi:
“…Fiilor, în patul vasului meu nu are voie să doarmă femeia care are bărbat sau bărbatul care are femeie decât numai văduvele şi copiii care nu sunt întinaţi, fiicele fecioare…” (21 iulie 1978.)
Două întrebări rămân nelămurite:
1. De ce ar trebui femeile sau bărbaţii să doarmă în patul Verginicăi? Nu puteau să doarmă în patul lor, acasă? Iar dacă erau în vizită, veniţi mai de departe, era normal să doarmă toţi claie peste grămadă?
2. Cât de mare era patul Verginicăi, ca să încapă în el şi să doarmă (cităm): “văduvele şi copiii care nu sunt întinaţi, fiicele fecioare…” ?
392. Ediţia 1995: “[…]că uite, se pregăteşte defiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit desfiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. ”(13 iunie 1978.)
392. Ediţia 2006: “[…]că uite, se pregăteşte defiinţarea şi înjosirea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit desfiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. ”(31 mai/13 iunie 1978.)
393. Ediţia 1995: “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi? Plângem Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă. Nu mai plângeţi, copilaşi, că cineva Mi-a spus că va veni cineva şi vă va lua în patria sa. Unde vă sunt casele? S-au pustiit şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară în frig, fără adăpost şi fără hrană.Amin grăiesc vouă…” (13 iunie 1978.)
393. Ediţia 2006: “ Plâng duhurile. De ce plângeţi, măi copilaşi?
– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă şi viscolul ne aşteaptă.
– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?
– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)
394. Ediţia 1995: “ Nu va zace ca un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.[…] Dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa sus de pământ ca să nu mirosiţi putoarea lor.” (13 iunie 1978.)
394. Ediţia 2006: “ Nu va zăcea un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.[…] Dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa mai sus de pământ, ca să nu mirosiţi putoarea lor.” (31 mai/13 iunie 1978.)
395. Ediţia 1995: “ Pe acela să-l considere mort…” (19 iunie 1978.)
395. Ediţia 2006: “ Pe acela să-l numească mort.” (19 iunie 1978.)
396. Ediţia 1995: “ Credinţa e o cămaşă fină şi care o îmbracă nu se rupe şi ţine, apără trupul şi duhul de rugină şi de orice durere.” (3 iulie 1978.)
396. Ediţia 2006: “ … Credinţa e o cămaşă fină, şi cine o îmbracă, nu se rupe, şi ţine, apără de rugină şi de orice durere trupul şi duhul.” (1/14 iulie 1978.)
397. Ediţia 1995: “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. ” (3 iulie 1978.)
397. Ediţia 2006: “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost împărţit; dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit; dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. ” (20 iunie/ 3 iulie 1978.)
398. Ediţia 1995: “Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat.” (3 iulie 1978.)
398. Ediţia 2006: “; că tot ce a murit, s-a întrupat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat.” (20 iunie/ 3 iulie 1978.)
399. Ediţia 1995: “… Vai de omul care va fi lipsit de acest semn. Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce un topor, ai să porţi în loc de cruce o secure; ai să porţi în loc de cruce un semn pe frunte şi să ştii că cine îşi va părăsi crucea, va muri. Va muri odată pentru totdeauna…” (14 iulie 1978.)
399. Ediţia 2006: “…Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce, un topor; ai să porţi în loc de cruce, o secure; ai să porţi în loc de cruce un semn pe frunte. Şi să ştii că cine îşi va părăsi crucea, va muri; va muri odată pentru totdeauna. Vai de omul care va fi lipsit de acest semn!” (1/14 iulie 1978.)
400. Ediţia 1995: “ Şi te rog iubeşte mana care îţi dă putere, cel puţin de trei ori pe săptămână. Ia şi bagă în tine, că e tămăduitoare…” (21 iulie 1978.)
400. Ediţia 2006: “ Şi te rog, iubeşte mana care îţi dă putere, cel puţin de trei ori pe săptămână, că e tămăduitoare…” (8/21 iulie 1978.)
Liderii pucioşi se pare că au fost vădit incomodaţi de limbajul “elevat” cu care li se recomandă mana noilor creştini, creştinii pucioşi. Aşa că au şters pe furiş expresia neelegantă, fără să pună nimic în schimb. Acum sună chiar foarte bine, deşi puţin cam neclar: Ce se face “cel puţin de trei ori pe săptămână”? Se iubeşte mana? Sau, se primeşte putere de la ea? Sau, tămăduieşte doar de trei ori pe săptămână (cel puţin)?
401. Ediţia 1995: “ Şi zic: faceţi-vă pâine şi aluat[…] să aveţi voi făcut în cuptor. Şi ţineţi secretul acesta…” (21 iulie 1978.)
401. Ediţia 2006: “ Şi zic: faceţi-vă pâine şi aluat[…] să aveţi voi făcut în cuptor. Şi ţineţi tainic aceasta …” (8/21 iulie 1978.)
402. Ediţia 1995: “ …Tată, pe cine să pun Eu să arate lucrul lui Dumnezeu oamenilor? Să arate slujba Domnului? Pe mulţi aş putea încadra la locul acesta, dar nu are şcoală, nu are examinare. Că dacă îi spun Eu să facă, nu face şi dacă îi spune acela să tacă, tace…” (21 iulie 1978.)
402. Ediţia 2006: “ …Tată, pe cine să pun Eu să arate oamenilor lucrul lui Dumnezeu, să arate slujba Domnului? Pe mulţi aş putea încadra la lucrul acesta, dar nu are şcoală, nu are examinare; că dacă îi spun Eu să facă, nu face, şi dacă îi spune acela să tacă, tace.” (8/21 iulie 1978.)
403. Ediţia 1995: “ Rugăciunea ta creştine va face toate lucrurile în calea ta să fie numai în plin şi fără obstacole…” (7 august 1978.)
403. Ediţia 2006: “ Rugăciunea ta, creştine, va face toate lucrurile în calea ta să fie numai în plin şi fără piedici.” (25 iulie/7 august 1978.)
404. Ediţia 1995: “ …Justin a decis să ia moaştele şi să le ducă la un loc sigur pe toate şi să pună la uşă plancardă scrisă: pericol de moarte, pericol de foc, nu intraţi aici. Dar să ştiţi că până aici, şi va fi sfârşit prin foc. ” (7 august 1978.)
404. Ediţia 2006: “ …Patriarhul Iustin a hotărât să ia moaştele şi să le ducă la un loc sigur pe toate şi să pună la uşă pancartă scrisă: “Pericol de moarte! Pericol de foc! Nu intraţi aici”! Dar să ştiţi că până aici, şi va fi sfârşit prin foc. ” (25 iulie7 august 1978.)
405. Ediţia 1995: “ Şi respectaţi-o cu ascultare sfântă, că nu ei nu-i faceţi ascultare, ci Mie nu-Mi faceţi ascultare.” (7 august 1978.)
405. Ediţia 2006: “ Ascultaţi-o cu ascultare sfântă, că nu ei nu-i faceţi ascultare, ci Mie nu-Mi faceţi ascultare.” (25 iulie/7 august 1978.)
406. Ediţia 1995: “ …Nu e nimic, nimic din vârful degetului şi până în vârful picioarelor, nu e nimic sănătos în acest corp. Şi rărunchii şi creierii din cap şi stomacul şi totul e putrezit, stând în apă.” (26 august 1978.)
406. Ediţia 2006: “ …Nu e nimic, nimic, din vârful degetului şi până în vârful picioarelor nu e nimic sănătos în acest trup de care Eu Mă servesc. Şi rărunchii, şi creierii din cap, şi stomacul, şi totul e putrezit, stând în apă.” (13/26 august 1978.)
Singura problemă care se poate pune este că dacă nimic nu mai e sănătos în Verginica, şi creierii din cap îi sunt putreziţi, anevoie se poate lua de bun ceea ce debitează mintea din aceşti creieri.
407. Ediţia 1995: “ Să nu vă uitaţi cu trupul ca să vedeţi duhul, că nu are putere să privească trupul, duhul. Numai când se va împlini ce se spune în Apocalipsă…” (26 august 1978.)
407. Ediţia 2006: “ Să nu vă uitaţi cu trupul ca să vedeţi duhul, că nu are putere trupul să privească duhul, ci numai când se va împlini ce se spune în Apocalipsă.” (13/26 august 1978.)
408. Ediţia 1995: “ Tot pământul va fi purificat, tot pământul va fi controlat, dar să ştiţi să vorbiţi, că cine ştie să vorbească nu se va amăgi, nici nu va pieri. Că Domnul va sta de-a dreapta sa. Mai bine vă rugaţi să se termine mai repede cu aceşti vânători spurcaţi…” (26 august 1978.)
408. Ediţia 2006: “ Tot pământul va fi controlat, dar să ştiţi să vorbiţi, că cine ştie să vorbească nu se va amăgi, nici nu va pieri, că Domnul va sta de-a dreapta sa. Mai bine rugaţi-vă să se termine mai repede cu aceşti vânători spurcaţi.” (13/26 august 1978.)
Faptul că liderii pucioşi au renunţat la purificarea pământului, despre care se vorbeşte şi în Apocalipsă cu alţi termeni, este greu de explicat. Şi mai greu de explicat este îndemnul de a se ruga creştinii pentru răul vrăjmaşilor lor, ştiut fiind că îndemnul biblic este exact invers: “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,” (Mat. 5,44) “Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.”(Luca 6,28)
409. Ediţia 1995: “ …Fiţi atenţi, căci cât vorbesc, multe cuvinte scapă neprinse în inimile voastre, zidirea lui Dumnezeu. ” (26 august 1978.)
409. Ediţia 2006: “ …Fiţi atenţi, căci atât cât vorbesc, multe cuvinte scapă neprinse în inimile voastre, zidirea lui Dumnezeu. ” (13/26 august 1978.)
410. Ediţia 1995: “ …Băgaţi bine de seamă că s-a vestit în lume că voi nu mai cumpăraţi pâine. Cine a dus în lume această veste? Domnul îl va pedepsi. Dacă te simţi obosită că frămânţi pâine, nu spune la lume această poruncă dumnezeiască…” (26 august 1978.)
410. Ediţia 2006: “ …Băgaţi bine de seamă, că s-a vestit în lume că voi nu mai cumpăraţi pâine. Cine a dus în lume această veste, Domnul îl va pedepsi. Dacă te simţi obosită că frămânţi pâine, nu spune la lume această poruncă dumnezeiască.” (13/26 august 1978.)
Poate unii cititori se vor întreba dacă ştergerea unui semn de întrebare ar trebui neapărat luată în seamă, alături de celelalte schimbări, multe dintre ele mult mai ample sau mai spectaculoase. Ei bine, da. Anularea acestui semn de întrebare nu este un capriciu ortografic, o punere la punct de ordin tehnic, ci semnifică o schimbare de fond importantă. Ea ascunde o incertitudine inaceptabilă pentru un “Dumnezeu” care pretinde că le ştie pe toate. Aşadar acum, în versiunea cosmetizată a Cărţii, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu se mai întreabă candid “Cine a a dus în lume această veste?” ci sugerează că “îi ştie foarte bine“ pe autori, cărora le promite o pedeapsă exemplară.
411. Ediţia 1995: “ …Această oră (de la patru la cinci) poţi câştiga prin ea cum câştigă mireasa mobila. Dar mai scumpă e rugăciunea şi ce cumperi prin ea.” (26 august 1978.)
411. Ediţia 2006: “ …Această oră, de la patru până la cinci, poţi câştiga prin ea cum câştigă mireasa mobila, dar mai scumpă e rugăciunea şi ce cumperi prin ea.” (13/26 august 1978.)
412. Ediţia 1995: “ …Vă repet, tată, mulţi din creştini sunt în uzină şi în uzină sunt şi câini şi miei îmbrăcaţi în piei de lup… ” (26 august 1978.)
412. Ediţia 2006: “ …Vă repet, tată: mulţi din creştini sunt în uzină, şi în uzină sunt şi câini, şi miei îmbrăcaţi în piei de lup. ” (13/26 august 1978.)
La fel ca şi la poziţia 410. de mai sus, schimbarea unui semn ortografic poate schimba complet înţelesul frazei. De data aceasta, este vorba de o virgulă, plasată strategic după cuvântul câini. În ediţia 1995, atât câinii, cât şi mieii, erau “îmbrăcaţi în piei de lup”. În ediţia 2006, numai “mieii sunt îmbrăcaţi în piei de lup”, nu şi câinii. De fapt eroarea se pare că stă în cu totul altă parte. Mai plauzibil este că Verginica a vrut să spună de la bun început că este vorba de câini şi de lupi, îmbrăcaţi în piei de miei. Liderii pucioşi ori n-au observat, ori n-au avut curajul să facă o corecţie atît de radicală, care totuşi se impunea. Ei au preferat o cosmetizare minimală: să-i îmbrace doar pe miei în piei de lup (pentru că nu-i putea lăsa şi pe câini în piei de lup, aşa cum era la început; ar fi fost prea de oaie.)
O susţinere pentru această supoziţie o oferă un text ulterior:
“[…] dar luaţi bine seama, că sunt între voi lupi îmbrăcaţi în piei de oi”(18 aprilie/1 mai 1982)
413. Ediţia 1995: “ E o forfotă mare, tată, pe tot globul pământesc. Nici furnicile în furnicare nu forfotă cum forfotă această lume şi nu e în costume şi e în pielea goală…” (26 august 1978.)
413. Ediţia 2006: “ E o forfotă mare, tată, pe tot pământul. Nici furnicile în furnicare nu forfotă cum forfotă această lume, şi nu e în costume, şi e în pielea goală…” (13/26 august 1978.)
414. Ediţia 1995: “…Copilaşii Mei, florile Mele, flori de tei, flori de garoafe, flori preţioase care aveţi în braţe lucruri frumoase şi nu le-aţi băgat la inimă. Şi când vine furtuna peste tine, le laşi jos, ce te vei face la judecată? Că mare îţi va fi judecata!... ” (11 septembrie 1978.)
414. Ediţia 2006: “…Copilaşii Mei, florile Mele, flori de tei, flori de garoafe, flori preţioase, care aveţi în braţe lucruri frumoase şi nu le-aţi băgat la inimă, şi când vine furtuna peste voi, le lăsaţi jos! Ce veţi face la judecată? O, mare vă va fi judecata!... ” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
415. Ediţia 1995: “ …Luaţi aminte la aceste trei lucruri importante. Domnul Iisus Hristos nu a dispreţuit lemnul crucii şi a rămas sfinţit prin Sângele Domnului Iisus Hristos. Şi duhul lui Zaheu a rămas sfinţit prin cuvântul Său, când Zaheu a cerut să-L vadă pe Iisus… Multă omenire a făcut bine, a strâns aur şi s-a dus şi a văzut locurile sfinte, pe unde Domnul Iisus a trecut… O, tată, poporul Meu iubit, ce aveţi voi şi mulţi nu preţuiţi. Aveţi un lucru mai mult decât atunci, de mii de ori mai mult. Şi nu mai cheltuiţi comoara voastră, pentru că Eu am venit la voi Fericit este acela care n-a văzut şi a crezut…” (11 septembrie 1978.)
415. Ediţia 2006: “ …Domnul Iisus Hristos nu a dispreţuit lemnul crucii, şi a rămas sfinţit prin Sângele Domnului Iisus Hristos. Şi duhul lui Zaheu a rămas sfinţit prin cuvântul Său când Zaheu a cerut să-L vadă pe Iisus… Multă omenire a strâns aur şi s-a dus şi a văzut locurile sfinte, pe unde Domnul Iisus a trecut… O, tată, poporul Meu iubit, ce aveţi voi, şi mulţi nu preţuiţi! Aveţi un lucru mai mult decât atunci, de mii de ori mai mult. Voi nu mai cheltuiţi comoara voastră, pentru că Eu am venit la voi. Fericit este acela care n-a văzut şi a crezut.” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
De ce a dispărut propoziţia introductivă? Pentru că cele trei lucruri importante erau de fapt două, sau chiar unul: Domnul este cel care sfinţeşte, fie prin sângele Său, fie prin Cuvântul Său.
De ce a dispărut precizarea că multă omenire a făcut bine? Pentru a sugera că n-au făcut tocmai bine, strângând aurul pentru o excursie la locurile sfinte. Mai potrivit era ca acest aur să ajungă în punga obştească de la Pucioasa, şi cu el să se facă bine săracilor.
În fine, expresia “de mii de ori mai mult” sună mai degrabă a lăudăroşenie, decât să sugereze o cuantificare serioasă, mai ales că se referă la un “lucru” a cărui identificare este inabordabilă.
Cât despre Zaheu, a cerut el cuiva să-L vadă pe Iisus? Dimpotrivă, cunoscându-şi limitele, el s-a suit într-un dud ca să-L vadă, socotind el dinainte cam pe unde avea Iisus să treacă. Faptul că era timid şi nu a cerut nimic, socotindu-se nevrednic pe sine, îl confirmă tocmai atitudinea lui Iisus. El îi vine în întâmpinare lui Zaheu şi-l invită să se coboare şi-l anunţă că tocmai casa lui a fost aleasă pentru găzduire.
416. Ediţia 1995: “ …E păcat ca soarele să vadă trupul tău…” (11 septembrie 1978.)
416. Ediţia 2006: “ … “Soarele să nu vadă trupul tău, că e păcat” …” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
417. Ediţia 1995: “ …Căci am presărat peste lume boli grele, că mulţime de lume care are vrăjmăşie pe tine şi pe Mine, va pieri în chinuri grele şi va muri. Şi va muri trei părţi şi tot aşa va pieri. Şi dacă nu se va pocăi, şi ce va rămânea va pieri. Domnul te apără, dar cum vei ieşi din stâna Mea, te-ai molipsit, gata, te-ai îmbolnăvit şi ai murit. Domnul vorbeşte. Cine are urechi de auzit, să audă… ” (11 septembrie 1978.)
417. Ediţia 2006: “ …Am presărat peste lume boli grele, că mulţime de lume care are vrăjmăşie pe tine şi pe Mine, va pieri în chinuri grele şi va muri trei părţi şi tot aşa va pieri. Şi dacă nu se va pocăi, şi ce va rămâne va pieri. Domnul te apără, dar cum vei ieşi din stâna Mea, te-ai molipsit, gata; te-ai îmbolnăvit şi ai murit. Domnul vorbeşte. Cine are urechi de auzit, să audă. ” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se arată aici a fi ranchiunos şi răzbunător pe cei care-i stau împotrivă, şi pe care-i estimează a fi “trei părţi” (adică trei sferturi din omenire). Este aici o exagerare vădită şi grosolană, atâta vreme cât nici măcar un sfert, poate nici o zecime, poate nici o sutime din populaţia globului n-a auzit de secta de la Pucioasa şi de trăsnăile ei. Despre ei se spune însă că “va muri trei părţi şi tot aşa va pieri”. Destul de greu de înţeles cum pot fi pedepsiţi de două ori şi în acelaşi fel aceşti oameni, pentru aceeaşi vină: mai întâi să moară, şi apoi să piară ( şi neapărat, să piară “tot aşa” cum au murit !). Apoi se adaugă: cei rămaşi vor păţi la fel, dacă nu se vor pocăi. Ce fel de proorocie este aceasta, care după ce avansează o apreciere certă (“trei părţi”) revine în completare cu altă apreciere, care o relativizează complet pe prima!? Adică, vor pieri toţi, pentru că au vrăjmăşie pe cei de la Pucioasa şi nu s-au pocăit de asta! Deşi, trebuie să repetăm, prea puţină lume a auzit de sectanţii de la Pucioasa până acum, chiar şi după publicitatea pe care şi-au făcut-o cu asiduitate pe internet.
Pentru cei care simt că Verginica “iar a sărit peste cal” se presară precizarea “Domnul vorbeşte”. Apoi se pecetluieşte cu un citat furat din Biblie: “Cine are urechi de auzit, să audă”, care sugerează mai bine la cine trebuie să ne gândim că ar fi “autorul” acestor enormităţi. Este evidentă aici o criză de legitimitate, care obligă insidios la asemenea “ieşiri la scenă deschisă” şi “puneri la punct” a celor îndoielnici.
418. Ediţia 1995: “ …Eu sunt care vorbesc: Mama Fiului ceresc şi cu Mine, e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu-Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. Am venit nu cum se plimbă oamenii cu avioanele. Am venit în zbor cu Duhul. O, copii, o, seminţia părintelui Avraam, dacă oamenii nu vor să cunoască această lucrare dumnezeiască, ca să trăiască viaţă fără de moarte, Dumnezeu va face să se împlinească numărul din piatră, din copaci şi nu va rămâne de ruşine… ” (22 septembrie 1978.)
418. Ediţia 2006: “ …Grăieşte Maica Mea ţie, popor creştin:
Eu sunt care vorbesc: mama Fiului ceresc. Şi cu Mine e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. Am venit nu cum se plimbă oamenii cu avioanele; am venit în zbor, cu Duhul. O, copii, o, seminţia părintelui Avraam! Dacă oamenii nu vor să cunoască această lucrare dumnezeiască pentru a trăi viaţă fără de moarte, Dumnezeu va face ca numărul să se împlinească din piatră, din copaci şi nu va rămâne de ruşine… ” (9/ 22 septembrie 1978.)
419. Ediţia 1995: “ Nu mai cereţi, că nu mai primiţi, dacă credinţa voastră nu e egală cu a Mea… ” (22 septembrie 1978.)
419. Ediţia 2006: “ Nu mai cereţi, că nu mai primiţi dacă credinţa voastră nu e deopotrivă cu a Mea… ” (9/ 22 septembrie 1978.)
420. Ediţia 1995: “ În armata de azi nu există tineri care să ştie numele de Dumnezeu cum ştiau tinerii de demult care purtau raniţa în spate şi apărau patria, biserica, destinul. De aceea, Mama voastră care s-a coborât pe albie de nori, a venit în faţa voastră plângând. În vremea de demult, era o apă pe care îngerul Domnului o tulbura şi cel care intra întâi după tulburare, se făcea sănătos de orice boală ar fi suferit. Aşa şi astăzi, Domnul Iisus a făcut lucruri care nu se strică. Chiar dacă ar veni străbunii care nu cunosc pe Dumnezeu, să ştii că nu vor îndrăzni să strice această lucrare dumnezeiască şi dacă vor îndrăzni, Dumnezeu îi va pedepsi şi nu vor ajunge să strice această lucrare…” (22 septembrie 1978.)
420. Ediţia 2006: “ În armata de azi nu sunt tineri care să ştie numele de Dumnezeu cum ştiau tinerii de demult, care purtau raniţa în spate şi apărau patria, biserica şi destinul. De aceea, mama voastră, care s-a coborât pe albie de nori, a venit în faţa voastră plângând.
Nu uitaţi de sfântul botez, că sunteţi botezaţi, şi nu călcaţi acest lucru curat, că Dumnezeu vă are scrişi şi numiţi prin această apă sfinţită, prin această apă tulburată. Adică, aşa se spune, că în vremea de demult, era o apă pe care îngerul Domnului o tulbura şi cel care intra întâi după tulburare, se făcea sănătos de orice boală ar fi suferit. Aşa şi astăzi, Domnul Iisus a făcut lucruri care nu se strică. Chiar dacă ar veni străinii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, să ştii că nu vor îndrăzni să strice această lucrare dumnezeiască, şi dacă vor îndrăzni, Dumnezeu îi va pedepsi şi nu vor ajunge să strice această lucrare. ” (9/ 22 septembrie 1978.)
A apăra destinul este o construcţie cel puţin ciudată, îndată ce destinul este un dat, o fatalitate care nu se poate controla sau evita. Pe de altă parte, creştinii se desolidarizează ferm de toate concepţiile mistice care propun destinul ca o forţă obscură şi inevitabilă care ar urma să le guverneze viaţa, lăsându-se conduşi numai de către Dumnezeu.
421. Ediţia 1995: “ Maica mea, nu plânge pentru lumea aceasta, că ea nu plânge pentru Mine, nici pentru tine. Lumea plânge când îi este foame, plânge când îi este frig, plânge când îi moare cineva, nu plânge pentru Noi, nu plânge pentru păcat. Deosebiţi-vă de lume întru toate.” (22 septembrie 1978.)
421. Ediţia 2006: “ Maica mea nu plânge pentru lumea aceasta, că ea nu plânge pentru Mine, nici pentru tine. Lumea plânge când îi este foame, plânge când îi este frig, plânge când îi moare cineva, nu plânge pentru Noi, nu plânge pentru păcat; a uitat acest plâns. Îşi plânge mortul până la groapă, o cale scurtă. După ce l-a îngropat, a uitat, şi pune pe masă şi mănâncă. Deosebiţi-vă de lume întru toate.” (9/ 22 septembrie 1978.)
422. Ediţia 1995: “ …Omul care te-a dus de la Mine la el, ţi-a spus să munceşti ca să trăieşti, că numai prin muncă trăieşte omul, că e minciună că-l ţine Dumnezeu…” (24 septembrie 1978.)
422. Ediţia 2006: “ Te vei uita la omul care te-a dus de la Mine la el şi ţi-a spus să munceşti ca să trăieşti şi ţi-a spus că numai prin muncă trăieşte omul şi ţi-a spus că e minciună că-l ţine Dumnezeu pe om.” (11/ 24 septembrie 1978.)
Avem de-a face aici cu un îndemn disimulat la eschivarea de la muncă, şi implicit la lene şi la indolenţă. Se sugerează că Dumnezeu are grijă de aleşii Lui, care trebuie să stea fără griji şi să nu se mai omoare cu munca.
Această atitudine este profund necreştină. Referitor la necesitatea muncii pentru om, Biblia o susţine necondiţionat, chiar dacă foloseşte alte cuvinte:
“Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte. ”( Pildele lui Solomon 12,11)
“Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.”( Pildele lui Solomon 16,26)
Sfântul Apostol Pavel se dă chiar pe sine de exemplu, ca să arate că munca este necesară şi mai ales morală, pentru existenţă:
“Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.”(2 Tes. 3,8)
Eschivarea de la muncă este sever sancţionată de Sfinţii Apostoli:
“Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. ”(2 Tes. 3,10)
423. Ediţia 1995: “…Citeşte în carte, nu citi poveşti. Citeşte tată, că dacă vei ştii din cap până în cap, poate să stea în faţa ta toată făptura să-ţi spună minciună, nu te va înşela, că tu ştii că acela e mincinos. Uite ce de sfinţi s-au suit pe scara credinţei la cer şi se uită la tine şi îţi face cu mâna: vino după mine! Şi nu sunt secreţi. Dacă ar fi secreţi, nu ar fi lăsat Dumnezeu profeţi şi prooroci şi ar închide gura la toţi ca să nu vă mai spună nici un cuvânt…
…Că iată, astăzi omul doar când doarme nu mănâncă, încolo, tot timpul mănâncă şi bea.” (24 septembrie 1978.)
423. Ediţia 2006: “…Citeşte în carte, nu citi poveşti. Citeşte tată, că dacă vei ştii cartea de la cap la cap, poate să stea în faţa ta toată făptura să-ţi spună minciună, şi nu te va înşela, că tu ştii că acela e mincinos. Uite ce de sfinţi s-au suit pe scara credinţei la cer şi se uită la tine şi îţi fac cu mâna şi îţi zic: “Vino după mine!” Şi nu sunt tainici, că dacă ar fi tainici, nu ar fi lăsat Dumnezeu profeţi şi prooroci, şi ar închide gura la toţi, ca să nu vă mai spună nici un cuvânt.
…Iată, astăzi, omul doar când doarme nu mănâncă. Încolo, tot timpul mănâncă şi bea.” (11/ 24 septembrie 1978.)
Afirmaţia că toţi oamenii mănâncă şi beau tot timpul atunci când nu dorm este o exagerare cumplită. Nici cei avuţi nu fac aşa ceva, afară doar de câteva cazuri patologice. În rest, mulţi săraci nici nu au ce să mănânce, şi se scoală mereu flămânzi şi tot aşa se şi culcă.
424. Ediţia 1995: “ Toate sunt cu măsură, dar tu ai stricat măsura dreaptă şi ai făcut măsura strâmbă. Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, ci erai într-un mare rai.” (24 septembrie 1978.)
424. Ediţia 2006: “ Toate sunt cu măsură, dar tu ai stricat măsura dreaptă şi ai făcut măsura strâmbă. Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai.” (11/ 24 septembrie 1978.)
425. Ediţia 1995: “ …Eu să fiu ca tine, fecior sau fecioară, nu aş mai dori căsătorie şi aş sta aşa. Ca să nu se mai nască pentru Gog, să-i pună la numărătoare. Voi ştiţi că omul acesta, ridică de pe urma pruncilor voştri milioane de lei. Ştiţi? Nu ştiţi, că în Sfânta Scriptură scrie ascuns…” (24 septembrie 1978.)
425. Ediţia 2006: “ …Eu să fiu ca tine, fecior sau fecioară, n-aş mai dori căsătorie şi aş sta aşa, ca să nu se mai nască pentru Gog, să-i pună la numărătoarea lui. Voi ştiţi că omul acesta ridică de pe urma pruncilor voştri miliarde de lei? Ştiţi? Nu ştiţi, că în sfânta Scriptură scrie ascuns.” (11/ 24 septembrie 1978.)
Verginica, acest “Nostradamus de Pucioasa”, pretinde aici că Biblia ar avea nişte pasaje ascunse despre nişte lucruri cât se poate de banale. Ea se raportează la un zvon, care pretindea că Ceauşescu ar avea oarece avantaje de ordin financiar de la impunerea forţată a creşterii demografiei ţării prin interzicerea avorturilor, pusă în practică prin faimosul Decret nr. 770 din 1967. Acest demaGog al erei comuniste urmărea însă cu totul altceva, deoarece nu de bani ducea el lipsă. Decretul 77o/1967 era expresia primei sale manifestări dictatoriale. Ea venea de la un individ care simţea că trebuie să se manifeste ca un stăpân absolut, inclusiv pe intimitatea omului de rând, în vederea realizării unui experiment criminal comunist, care părea că va da viaţă unei idei paranoice: “crearea omului nou”. În realitate, pe Ceauşescu nu-l interesa calitatea cetăţenilor României, ci doar numărul lor. Pentru aceasta, orice mijloace erau binevenite. Chiar şi cei care rămâneau celibatari (soluţie avansată şi de Verginica) nu scăpau de rigorile legii: pentru ei s-a inventat un impozit special, un fel de “taxă de celibat”.
Liderii pucioşi, convinşi că Verginica a făcut o descoperire epocală, nu sunt mulţumiţi cu proporţiile minciunii, ci o hiperbolizează cu de la ei putere: nu milioane, ci miliarde de lei a câştigat Ceauşescu de pe urma “decreţeilor”!!! În realitate, prin acest decret Ceauşescu nu numai că n-a câştigat nici un leu, dar şi-a semnat şi condamnarea la moarte: peste 22 de ani, în decembrie 1989, “decreţeii” au fost masa de manevră în spatele căreia “eşalonul doi” al PCR i-a înscenat lui Ceauşescu o parodie de proces la Târgovişte, în care toate capetele de acuzare erau false, şi pe baza căruia l-au putut asasina “perfect legal”. Şi nu numai pe el, ci şi pe Elena, pe motivul “penal” că îi era soţie. Doar copiii lor au scăpat de “plotonul de execuţie” ca prin urechile acului, deşi fuseseră şi ei arestaţi, tot pe motivul “penal” de “rudenie cu dictatorul”.
426. Ediţia 1995: “ …Da, aşteaptă unii să-l vadă pe anticrist şi anticrist a îmbătrânit în lume, e bătrân de zile, merge în toiag şi îl urmează mulţi. Mulţi anticrişti s-au născut dintr-însul. Dar când se va descoperi, ce jale mare va fi, că atunci nu i se va descoperi numele, i se va spune tatăl minciunii şi tatăl tuturor lucrurilor ce sunt puse prin vitrini… ” (24 septembrie 1978.)
426. Ediţia 2006: “ …Da, aşteaptă unii să-l vadă pe antichrist şi antichrist a îmbătrânit în lume, e bătrân de zile, merge în toiag şi îl urmează mulţi, că mulţi antichrişti s-au născut dintr-însul. Dar când se va descoperi, ce jale mare va fi! că atunci se va descoperi numele: i se va spune tatăl minciunii şi tatăl tuturor lucrurilor ce sunt puse prin vitrini. ” (11/ 24 septembrie 1978.)
427. Ediţia 1995: “ Da, mai e niţel timp şi vei vedea că preotul vine la poarta ta şi spune: că dacă mai faci rugăciune, te leg să nu mai poţi ieşi afară din casă. Vai de preotul care leagă pe cel credincios, ca să nu mai creadă în Domnul Iisus Hristos...” (24 septembrie 1978.)
427. Ediţia 2006: “ Dar mai e puţin timp şi vei vedea că preotul vine la poarta ta şi spune: “Dacă mai faci rugăciune, te leg să nu mai poţi ieşi afară din casă”. Vai de preotul care-l leagă pe cel credincios să nu mai creadă în Domnul Iisus Hristos! Aşa scrie pentru el în carte, şi scris este să se caterisească.” (11/ 24 septembrie 1978.)
428. Ediţia 1995: “ Anticrist e pe pământ şi e bătrân şi s-a făcut intim prieten şi cu împăratul şi cu argatul şi cu preotul. Numai cu credincioşii Mei nu se poate împrieteni şi între ei e un mare război de foc… ” (24 septembrie 1978.)
428. Ediţia 2006: “ Antichrist e pe pământ şi e bătrân şi s-a făcut apropiat prieten şi cu împăratul şi cu argatul şi cu preotul. Numai cu credincioşii Mei nu se poate împrieteni, şi între ei e un mare război cu foc… ” (11/ 24 septembrie 1978.)
429. Ediţia 1995: “ Veţi sta în faţa lui anticrist şi prin credinţă sfântă, anticrist se va topi ca ceara. ” (24 septembrie 1978.)
429. Ediţia 2006: “ Veţi sta în faţă cu antichrist, şi prin credinţă sfântă, antichrist se va topi ca ceara. ” (11/ 24 septembrie 1978.)
430. Ediţia 1995: “ …Omul acela care a umplut pământul de minciună şi de muncă în toate zilele şi nopţile şi nu vă lasă să vă mai rugaţi, să mai postiţi, acela a pustiit pământul şi inima ta. Acela – este scris în Carte – într-o clipeală de ochi se va schimba şi va veni altul şi mai rău ca acela. Şi apoi altul va stăpâni, că ordine mare va face. Va face drum lui Dumnezeu spre judecată…” (24 septembrie 1978.)
430. Ediţia 2006: “ Nu te amăgi, că omul acela care a umplut pământul de minciună şi de muncă în toate zilele şi nopţile şi nu vă lasă să vă mai rugaţi, să mai postiţi, acela a pustiit pământul şi inima ta. Acela, este scris în carte, într-o clipeală de ochi se va schimba, şi va veni altul şi mai rău ca acela. Şi apoi, altul va stăpâni, şi ordine mare va face. Va face drum lui Dumnezeu spre judecată.” (11/ 24 septembrie 1978.)
“Oracolul de la Pucioasa” face din nou aluzie la Ceauşescu. Verginica pretinde că destinul lui Ceauşescu ar fi scris pe undeva prin Biblie, ceea ce pare mai mult decât exagerat, dacă nu se spune şi unde anume e scris. Deocamdată consemnăm că “proorociile” referitoare la urmaşii lui Ceauşescu sunt departe, departe de adevăr. După Ceauşescu a urmat la “tron” Iliescu, despre care Verginica “profeţeşte” că va fi mai rău decât Ceauşescu. Bun n-a fost, în nici un caz, dar nici pe Ceauşescu nu l-a întrecut. După Iliescu a urmat Constantinescu, despre care Verginica “profeţeşte” ce trebuia să facă (dar n-a făcut). La sfârşit de mandat, Constantinescu s-a recunoscut învins de structurile subterane, recunoscând că n-a făcut mare lucru pentru ţară. Pentru mulţi români, el a fost o dezamăgire. Despre Băsescu, Verginica nu mai “profeţeşte” nimic. Pasă-mi-te, bătaia era mult prea lungă…
431. Ediţia 1995: “ …Sunt supărat pe tot globul pământesc de azi, nu numai pe păgâni, ci şi pe creştini, că aleargă după frumos şi după lux şi acestea aduc multă pagubă vieţii monahiceşti şi duhovniceşti... ” (24 septembrie 1978.)
431. Ediţia 2006: “ …Sunt supărat pe toată suflarea de azi, nu numai pe păgâni, ci şi pe creştini, că aleargă după frumos şi după lux, şi acestea aduc multă pagubă vieţii monahiceşti şi duhovniceşti. ” (11/ 24 septembrie 1978.)
432. Ediţia 1995: “ …Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi. Nu-ţi pierde preţul pe care ţi l-a dat Dumnezeu…
…Copilaşii voştri sunt învăţaţi rău de profesorii şcolii de azi, sunt învăţaţi să urască pe Dumnezeu.” (1 noiembrie 1978.)
432. Ediţia 2006: “ …Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi. Vei vedea cum se va vinde oiţa pe nimica toată, dar pe tine nu are cu ce să te plătească cine vrea să te cumpere astăzi. Nu te da pe o sticlă de băutură. Nu te da pe o friptură sau pe o mâncare bună. Nu te da nebun pe o femeie. Nu-ţi pierde preţul pe care ţi l-a dat Dumnezeu.
…Copilaşii voştri sunt rău învăţaţi de profesorii şcolii de azi, sunt învăţaţi să-L urască pe Dumnezeu.” (19 octombrie/1 noiembrie 1978.)
433. Ediţia 1995: “ …Fiule, repară vocea vasului Meu, că nu vrea să creadă poporul, zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat! Cum Mi-e trâmbiţa, aşa Mi-e şi vocea. Vocea Mea se va arăta la vremea sa. Şi cine va auzi, va încremeni, că şi pietrele se vor sfărâma şi munţii se vor dărâma la vocea Mea…Fii mulţumit aşa cu îţi arată Dumnezeu, vocea prin trâmbiţa Mea…Pregăteşte-te cum ţi-am spus, pregăteşte-te că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup nepreţuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre… ” (17 noiembrie 1978.)
433. Ediţia 2006: “ …Fiule, repară vocea vasului Meu, repară credinţa, că nu vrea să creadă poporul. Zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat: “Cum Mi-e trâmbiţa, aşa Mi-e şi vocea”. Vocea Mea se va arăta la vremea sa, şi cine va auzi, va încremeni, că şi pietrele se vor sfărâma, şi munţii se vor dărâma la vocea Mea…Fii mulţumit aşa cu Îşi arată Dumnezeu acum vocea prin trâmbiţa Mea, căci vine vremea să-ţi arate Dumnezeu vocea Sa, şi e rău, că nu te-ai pregătit. Dacă vei fi cu Mine, vei sta în picioare cu răbdare şi Mă vei asculta; nu te vei clătina, nu te vei dărâma, dacă vei fi pregătit. Pregăteşte-te cum ţi-am spus. Pregăteşte-te, că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup nepreţuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre. ” (4/17 noiembrie 1978.)
434. Ediţia 1995: “ Unde sunt părinţii acelor fiice care le lasă să umble goale ca pe nişte vite, ca pe nişte dobitoace?” (17 noiembrie 1978.)
434. Ediţia 2006: “ Unde sunt părinţii acelor fiice pe care le lasă să umble goale, le lasă ca pe nişte vite, ca pe nişte dobitoace?” (4/17 noiembrie 1978.)
435. Ediţia 1995: “ Plângeţi împreună cu Mine şi cu Fecioara Maria care nu mai poate suporta… ” (17 noiembrie 1978.)
435. Ediţia 2006: “ Plângeţi împreună cu Mine şi cu Fecioara Maria, Maica Mea, care nu mai poate suporta… ” (4/17 noiembrie 1978.)
436. Ediţia 1995: “ …Plâng îngerii deasupra catapetesmei, când văd atâtea capre în bisericuţe. Ascultă creştine, capre, nu făptură omenească. Capre. ” (3 decembrie 1978.)
436. Ediţia 2006: “ O, ce mai plâng îngerii deasupra catapetesmei când văd atâtea capre în bisericuţe! Ascultă creştine: capre, nu făptură omenească, ci capre. ” (20 noiembrie/ 3 decembrie 1978.)
437. Ediţia 1995: “ Zice Domnul Iisus: în dar aţi primit, în dar să daţi şi să nu vindeţi pe bani acest dar. Dacă vrei să dăruieşti cuiva bani, să zici aşa: această milostenie o dau lui Dumnezeu ca să-mi facă şi mie parte la locul Său. Nu cumpăra pe bani cuvântul acesta, că e păcat de moarte. Dacă ai dat la cineva un ban, nu pomeni să fie plătit acest cuvânt cu bani…” (3 decembrie 1978.)
437. Ediţia 2006: “ …În dar aţi primit, în dar să daţi şi să nu vindeţi pe bani acest dar, căci dacă-l vinzi pe bani, mai bine te duci în cel mai adânc loc şi îţi legi o piatră de gât, şi mai bine îţi va fi. Dacă vrei să dăruieşti cuiva bani, să zici aşa: “Această milostenie o dau lui Dumnezeu ca să-mi facă şi mie parte la locul Său”, dar nu cumpăra pe bani cuvântul acesta, că e păcat de moarte. Dacă ai dat la cineva un ban, nu pomeni să fie plătit cu bani acest cuvânt .” (20 noiembrie/ 3 decembrie 1978.)
438. Ediţia 1995: “ …Te culci în pat şi faci păcat şi apoi vii să te atingi de vasul Meu. O, spălaţi-vă bine de rugină… ” (19 decembrie 1978.)
438. Ediţia 2006: “ …Te culci în pat şi faci păcat, şi apoi vii să te atingi de trupul acesta prin care îţi grăiesc. O, spălaţi-vă bine de rugină! ” (6/ 19 decembrie 1978.)
439. Ediţia 1995: “…Va pieri conducătorul. Îl urmăresc trei persoane să-l prindă la un colţ şi-l vor lovi şi-l vor îmbolnăvi şi apoi va muri.” (19 decembrie 1978.)
439. Ediţia 2006: “…Va pieri conducătorul. Îl urmăresc trei persoane să-l prindă la un colţ şi-l vor lovi şi-l vor îmbolnăvi şi apoi va muri.” (6/ 19 decembrie 1978.)
Conducătorul e Ceauşescu. Verginica şi-a imaginat că el va sfârşi oarecum similar cu predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu Dej. Despre acesta, fantezia populară a lansat zvonul că aceia care nu-l agreau l-ar fi iradiat, şi de aceea a murit aşa de repede, îndată ce i s-a descoperit “boala”. Este şi motivul pentru care Verginica riscă o “proorocie” ceva mai exactă ca de obicei, prezicând că duşmanii lui Ceauşescu mai întâi “îl vor îmbolnăvi”şi abia “apoi va muri”. Istoria însă i-a fost potrivnică: duşmanii lui Ceauşescu nu s-au complicat cu “fiţe”, ci i-au înscenat o parodie de “proces”, urmat de un “ploton” de execuţie, care primise ordin să tragă înainte de a se trezi din somn. Aşa că nici Ceauşescu, nici soţia sa Elena, n-au mai apucat să “se îmbolnăvească”, prin molipsire de la “tovarăşii” lor din “eşalonul doi”. Liderii pucioşi, văzându-se descoperiţi, au şters frumuşel cu buretele urmele crimei. Nu a crimei prin care s-au făcut muţi şi surzi cei doi Ceauşeşti, ci a crimei prin care s-a făcut încă o proorocie mincinoasă. Au şters cuvintele “şi-l vor îmbolnăvi”, că tot nu mai aveau nici o şansă ca să se împlinească: “Mortul de la groapă, nu se mai întoarce”.
440. Ediţia 1995: “…Pe pământ, sunt multe categorii de creştini, dar singura categorie este aceea pe care a lăsat-o Domnul Iisus pe pământ, aceea prin cruce. Nu alunga crucea, căci cu ea s-a pogorât în iad şi a scos pe ai Săi. Şi tot prin ea, vei ajunge sfânt, tată. Crucea e vrăjmaşul cel mai periculos al duhurilor rele. Crucea va îndepărta pe satana din faţa ta.” (19 decembrie 1978.)
440. Ediţia 2006: “ Pe pământ, sunt multe feluri de creştini, dar singura turmă este aceea pe care a lăsat-o Domnul Iisus pe pământ, aceea prin cruce. Nu alunga crucea, căci cu ea S-a pogorât în iad şi i-a scos pe ai Săi, şi tot prin ea vei ajunge sfânt, tată. Crucea e vrăjmaşul cel mai înverşunat al duhurilor rele. Crucea îl va îndepărta pe satana din faţa ta.” (6/ 19 decembrie 1978.)
Cu atâtea cosmetizări pe decimetru liniar, e clar că liderii pucioşi i-au dat aici clase “Dumnezeului de la Pucioasa”, cum ar fi trebuit să-şi prezinte discursul!
441. Ediţia 1995: “…Domnul Iisus, în această noapte, s-a născut şi se naşte în fiecare an, dar nu în iesle, ci în inimile voastre. ” (24 decembrie 1978.)
441. Ediţia 2006: “…Domnul Iisus S-a născut şi Se naşte în fiecare an, dar nu în iesle, ci în inimile voastre. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
442. Ediţia 1995: “… E greu pentru elevii Mei că stau cu Cartea în faţă şi nu citesc în Ea. Aşa face soldatul: îşi curăţă arma, îşi poartă raniţa, chiar dacă e grea. Şi tu dacă o vei purta, vei ajunge să conduci pe cineva în armata Mea… ” (24 decembrie 1978.)
442. Ediţia 2006: “… E greu pentru elevii Mei, că stau cu cartea în faţă şi nu citesc în ea. Soldatul îşi curăţă arma, îşi poartă raniţa, chiar dacă e grea. Şi tu dacă o vei purta vei ajunge să conduci pe cineva în armata Mea… ” (11/ 24 decembrie 1978.)
443. Ediţia 1995: “ E scris că unul va sta în picioare şi nu va muri şi altul va intra în mormânt. Pentru că aşa e scis, să se împlinească. Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea… ” (24 decembrie 1978.)
443. Ediţia 2006: “ E scris că unul va sta în picioare şi nu va muri, şi altul va intra în mormânt. Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
444. Ediţia 1995: “ …Va scrie Dumnezeu tuturor servitorilor Săi o scrisoare foarte grea şi când o vor citi, mulţi vor alerga la munţi şi mulţi vor face ce a făcut Iuda, că l-au înşelat banii… ” (24 decembrie 1978.)
444. Ediţia 2006: “ …Va scrie Dumnezeu tuturor servitorilor Săi o scrisoare grea, şi când o vor citi, mulţi vor alerga la munţi, şi mulţi vor face ce a făcut Iuda, că l-au înşelat banii. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
445. Ediţia 1995: “ …Vreau să vă spun, care aveţi fii şi fiice care au plecat în lume cu trupuri nelegiuite. Acela nu va fi iertat de s-ar ruga toată suflarea. ” (24 decembrie 1978.)
445. Ediţia 2006: “ …Am venit să vă spun, care aveţi fii şi fiice care au plecat în lume cu trupuri nelegiuite: acela nu va fi iertat de s-ar ruga toată suflarea. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1978
369. Ediţia 1995: “ Aceasta e agonisita Domnului pe pământ: focul care în curând va arde totul…” (7 ianuarie 1978.)
369. Ediţia 2006: “ Aceasta e agonisita omului pe pământ: focul, are în curând va arde totul…” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)
370. Ediţia 1995: “ …O, ce de bani la CEC! Ce e acela CEC? Un loc drăcesc. Fii secret. Ce de bani la CEC!!! Da,şi Eu la CEC te voi trimite după moartea ta; ia-ţi banii ca să ţi se deschidă poarta cea mare. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)
370. Ediţia 2006: “ …O, ce de bani la C.E.C.! Ce e acela C.E.C.? Un loc drăcesc. Dar şi Eu la C.E.C. te voi trimite după moartea ta: “ Ia-ţi banii, ca să ţi se deschidă poarta cea mare”. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la C.E.C., e la duhul rău?...” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)
371. Ediţia 1995: “ …Nu vă înfricoşaţi. Că va veni vremea să nu mai puteţi vorbi decât prin scris. Ai citit şi imediat ai rupt, căci te vede cel cu ştiinţificul…” (7 ianuarie 1978.)
371. Ediţia 2006: “ …Nu vă înşelaţi, că va veni vremea să nu mai puteţi vorbi decât prin scris. Ai citit, şi apoi ai rupt, căci te vede cel cu ştiinţa…” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)
372. Ediţia 1995: “ …Tragi la loto să câştigi bani, dar trage la loto să câştigi şi oiţe pentru cer. Dacă ai face aşa, toate le-ai câştiga… ” (3 februarie 1978.)
372. Ediţia 2006: “ …Tragi la “loto”, să câştigi bani, dar trage să câştigi şi oiţe pentru cer. Dacă ai face aşa, toate le-ai câştiga, dar tu doreşti numai bani şi numai bani şi nu ne potrivim; şi n-ar fi să fie aşa, ci ar fi să ne asemănăm la cunună, să ne asemănăm la chip, să ne asemănăm la hăinuţe, la blândeţe, la smerenie. ” (21 ianuarie/3 februarie 1978.)
Îndemnul de “a trage la loto pentru a câştiga oiţe pentru cer” este cel puţin bizar. De aceea liderii pucioşi, stânjeniţi de ridicolul situaţiei, mai întâi au tăiat “în carne vie”, apoi au oblojit şi ei cum s-au priceput mai bine, această prostie.
373. Ediţia 1995: “ …Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi…” (23 februarie 1978.)
373. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie, pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus, şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică legătura cu voi.” (10/23 februarie 1978.)
“Corecţia” este de fapt o precizare inutilă. Ea vine dintr-o temere excesivă a liderilor pucioşi că vreun cititor ar putea înţelege greşit, cum că “Domnul de la Pucioasa” pune semnul egal între “pământ” şi “copilaşii săi”.
374. Ediţia 1995: “ …În alte ţări, a început să condamne pe creştini. A început. Dar nu îi acoper pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază ca să le arate semne la voile lor. Nu este primit. Acestea se pedepsesc. Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis “Doamne” tot cerul s-a coborât! Dar mulţi zic Doamne o dată şi de două ori şi apoi doarme. Iată semnul. E păcat strigător la cer să chemi pe “Doamne” şi apoi să dormi… ” (23 februarie 1978.)
374. Ediţia 2006: “ …În alte ţări a început să-i condamne pe creştini. A început, dar Eu nu-i acopăr, pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază, ca să le arate semne, la nevoile celor care cer. Nu este primit. Acestea se pedepsesc.
Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis “Doamne!”, tot cerul s-a coborât? Dar mulţi zic “Doamne!” o dată şi de două ori, şi apoi dorm. Iată semnul. E păcat strigător la cer să-L chemi pe Doamne şi apoi să dormi. ” (10/23 februarie 1978.)
375. Ediţia 1995: “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
375. Ediţia 2006: “ …Creştine, repară jaful de la tine, că mai sunt două minute, şi ce vei vedea, te vei îngrozi. Nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (22 martie/4 aprilie 1978.)
“Reparaţia” făcută de corectorii pucioşi este stupidă şi caraghioasă. Mai sugestivă era varianta iniţială (separă): semnificaţia ei era că are loc o despărţire, o separare între creştin şi răul care îl “jefuieşte” de tot ce are mai bun. Obiceiul (larg răspândit numai în ediţia a doua a cărţii) de a pune virgulă înainte de “şi” este semnalat încă odată şi cu acest prilej.
376. Ediţia 1995: “...Şi prin multe a vorbit Dumnezeu. Şi prin piatră şi prin lemne şi prin păsări a vorbit Dumnezeu. Copilaşii Mei şi mai vorbeşte şi prin trăznete şi prin ape şi prin potoape şi prin cutremure.” (11 mai 1978.)
376. Ediţia 2006: “...Prin multe a vorbit Dumnezeu: şi prin piatră, şi prin lemne, şi prin păsări a vorbit Dumnezeu, copilaşii Mei, şi mai vorbeşte şi prin trăsnete, şi prin ape, şi prin potopuri, şi prin cutremure.” (28 aprilie/11 mai 1978.)
377. Ediţia 1995: “…Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia. Nu se bagă altă mâncare în gura sa.”(11 mai 1978.)
377. Ediţia 2006: “…Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altă mâncare în gura sa.” (28 aprilie/11 mai 1978.)
378. Ediţia 1995: “…Chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care a făcut pe cel ce l-a scuipat, să-i fie gura la ceafă.”(25-26 mai 1978.)
378. Ediţia 2006: “…Copilaşii mei, pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care l-a făcut pe cel ce l-a scuipat să-i fie gura la ceafă.” (12/25 mai 1978.)
O confirmare concretă că la Pucioasa nu s-au făcut minuni, aşa cum pretindeau unii creştini mai exaltaţi în “mărturisirile” lor. Merită reflectat însă la apetitul maladiv al Verginicăi spre “minunile” pedepsitoare, care ies din tiparele obişnuite ale milei creştine propovăduite de Hristos: “Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa” (Luca 6,29)
379. Ediţia 1995: “…Când vei pleca din casa ta, va rămâne semnul şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lackedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota. Şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia.”(25-26 mai 1978.)
379. Ediţia 2006: “…Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lachedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia.” (12/25 mai 1978.)
Modificarea vei - voi nu salvează câtuşi de puţin incoerenţa ideilor. Care este “semnul”? Cine este “omul acela”? Care este “lucrul Meu”? Ce are a face cu “pustia”? Mister…
380. Ediţia 1995: “ A pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba Sa…”(25-26 mai 1978.)
380. Ediţia 2006: “Au pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba.” (12/25 mai 1978.)
381. Ediţia 1995: “ …Iată, i-am dat boală crâncenă lui Justin, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi.” (25-26 mai 1978.)
381. Ediţia 2006: “…Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi. ” (12/25 mai 1978.)
382. Ediţia 1995: “ Ai să vezi şi ai să te convingi de cuvântul pe care îl grăiesc… ” (25-26 mai 1978.)
382. Ediţia 2006: “Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc… ” (12/25 mai 1978.)
383. Ediţia 1995: “ O, tată, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.” (25-26 mai 1978.)
383. Ediţia 2006: “ O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.” (12/25 mai 1978.)
384. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa şi răspunde şi soţia de soţ…” (25-26 mai 1978.)
384. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa şi răspunde şi soţia de soţul său. ” (12/25 mai 1978.)
385. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa, sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborît în cel mai adânc loc după tine.” (25-26 mai 1978.)
385. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborît după tine în cel mai adânc loc. ” (12/25 mai 1978.)
386. Ediţia 1995: “ Tată, copilul Meu, te-ai amăgit! După cine alergi? Ridică-te sus creştine, că din câte ţi s-a dăruit, puteai să zbori ca o păsărică prin câte te-ai sfinţit. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Că puteaţi să aveţi aripi şi auroră. ” (25-26 mai 1978.)
386. Ediţia 2006: “ Copilul Meu, te-ai amăgit! După cine alergi? Ridică-te sus, creştine, că din câte ţi s-au dăruit, prin câte te-ai sfinţit, puteai să zbori ca o păsărică. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Puteaţi să aveţi aripi şi auroră. ” (12/25 mai 1978.)
387. Ediţia 1995: “ … Generaţia de astăzi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască.” (25-26 mai 1978.)
387. Ediţia 2006: “… Tineretul de astăzi îi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască.” (12/25 mai 1978.)
388. Ediţia 1995: “ O, tată, când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi şi să fiţi veşnic vii, şi să lucraţi. Că în locul Meu va veni Mângâietorul, care nu va mai pleca. N-a pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi a spus: lucraţi până la venirea Mea. Şi iată tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi…” (25-26 mai 1978.)
388. Ediţia 2006: “ Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi, şi să fiţi veşnic vii şi să lucraţi, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: “Lucraţi până la venirea Mea”. Şi iată tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi…” (12/25 mai 1978.)
O nouă situaţie de clivaj de personalitate în vorbire, tipică schizofreniei, prin care Verginica trece pe nesimţite de la “vorbirea Domnului” la propria sa vorbire. Şi o nouă încercare disperată a pezevenchilor pucioşi de a ascunde prin “corecţii” meşteşugite acest lucru. Într-adevăr, în versiunea iniţială , în timp ce “vorbea Domnul” (…am plecat la Tatăl Meu…am spus… în locul Meu va veni Mângâietorul…) se pomeneşte şi Verginica vorbind de la sine despre “Domnul” (N-a pus punct… şi a spus: lucraţi până la venirea Mea… a venit Domnul… şi vă vorbeşte…) Liderii pucioşi ce fac? Adaugă litera m în două locuri, schimbând direcţia vorbirii şi lăsând să se înţeleagă că mereu a vorbit Domnul prin Verginica, şi niciodată invers, adică Verginica în numele “Domnului”. O lecţie de virtuozitate lingvistică, dar un eşec răsunător de la moralitatea creştină.
389. Ediţia 1995: “…Să ştiţi căci cu voi, voi face lucruri minunate în ultimile clipe şi Dumnezeu îşi va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. […] Daţi milostenie şi sărindare ca să scăpaţi pe cei răposaţi…” (25-26 mai 1978.)
389. Ediţia 2006: “…Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe şi Dumnezeu Îşi va arăta minunile Sale, prin copiii Săi din urmă. […] Faceţi milostenie şi sărindare, ca să-i scăpaţi pe cei răposaţi…” (12/25 mai 1978.)
390. Ediţia 1995: “…Pace ţie poporul Meu cel de pe urmă. Pace ţie poporul Meu cel ce îţi grăieşte Dumnezeu cuvântul Său. Pace ţie poporul Meu. Ia pacea care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă.” (25-26 mai 1978.)
390. Ediţia 2006: “…Pace ţie, poporul Meu cel de pe urmă! Ia pacea pe care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă.” (12/25 mai 1978.)
391. Ediţia 1995: “…Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Ştiţi de ce este vorba, de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele…” (25-26 mai 1978.)
391. Ediţia 2006: “…Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Este vorba de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele…” (12/25 mai 1978.)
Verginica stătea întinsă pe un pat, în timpul vorbirilor “programate” ale “Domnului” (căci în cele “neprogramate” o apuca vorbitul prin somn în cele mai neaşteptate locuri şi situaţii: în tren, în maşină, la popasuri, etc.). În acest text se sugera adepţilor că până şi patul ei era sfânt atunci când Verginica zăcea pe el, încât nu oricine se putea atinge de pat. În acest fel cei veniţi erau ţinuţi la respect, iar eventualele curiozităţi sau îndrăzneli venite din partea celor “spurcaţi”, care ar fi dorit să vadă mai de aproape “fenomenul” şi astfel ar fi deranjat-o pe Verginica în timpul creaţiei sale nocturne, erau excluse.
Două luni mai târziu, restricţia devine şi mai aspră: nu numai femeia cu bărbat, ci şi bărbatul cu femeie este scos din rândul celor admişi:
“…Fiilor, în patul vasului meu nu are voie să doarmă femeia care are bărbat sau bărbatul care are femeie decât numai văduvele şi copiii care nu sunt întinaţi, fiicele fecioare…” (21 iulie 1978.)
Două întrebări rămân nelămurite:
1. De ce ar trebui femeile sau bărbaţii să doarmă în patul Verginicăi? Nu puteau să doarmă în patul lor, acasă? Iar dacă erau în vizită, veniţi mai de departe, era normal să doarmă toţi claie peste grămadă?
2. Cât de mare era patul Verginicăi, ca să încapă în el şi să doarmă (cităm): “văduvele şi copiii care nu sunt întinaţi, fiicele fecioare…” ?
392. Ediţia 1995: “[…]că uite, se pregăteşte defiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit desfiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. ”(13 iunie 1978.)
392. Ediţia 2006: “[…]că uite, se pregăteşte defiinţarea şi înjosirea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit desfiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. ”(31 mai/13 iunie 1978.)
393. Ediţia 1995: “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi? Plângem Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă. Nu mai plângeţi, copilaşi, că cineva Mi-a spus că va veni cineva şi vă va lua în patria sa. Unde vă sunt casele? S-au pustiit şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară în frig, fără adăpost şi fără hrană.Amin grăiesc vouă…” (13 iunie 1978.)
393. Ediţia 2006: “ Plâng duhurile. De ce plângeţi, măi copilaşi?
– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă şi viscolul ne aşteaptă.
– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?
– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)
394. Ediţia 1995: “ Nu va zace ca un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.[…] Dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa sus de pământ ca să nu mirosiţi putoarea lor.” (13 iunie 1978.)
394. Ediţia 2006: “ Nu va zăcea un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.[…] Dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa mai sus de pământ, ca să nu mirosiţi putoarea lor.” (31 mai/13 iunie 1978.)
395. Ediţia 1995: “ Pe acela să-l considere mort…” (19 iunie 1978.)
395. Ediţia 2006: “ Pe acela să-l numească mort.” (19 iunie 1978.)
396. Ediţia 1995: “ Credinţa e o cămaşă fină şi care o îmbracă nu se rupe şi ţine, apără trupul şi duhul de rugină şi de orice durere.” (3 iulie 1978.)
396. Ediţia 2006: “ … Credinţa e o cămaşă fină, şi cine o îmbracă, nu se rupe, şi ţine, apără de rugină şi de orice durere trupul şi duhul.” (1/14 iulie 1978.)
397. Ediţia 1995: “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. ” (3 iulie 1978.)
397. Ediţia 2006: “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost împărţit; dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit; dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. ” (20 iunie/ 3 iulie 1978.)
398. Ediţia 1995: “Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat.” (3 iulie 1978.)
398. Ediţia 2006: “; că tot ce a murit, s-a întrupat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat.” (20 iunie/ 3 iulie 1978.)
399. Ediţia 1995: “… Vai de omul care va fi lipsit de acest semn. Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce un topor, ai să porţi în loc de cruce o secure; ai să porţi în loc de cruce un semn pe frunte şi să ştii că cine îşi va părăsi crucea, va muri. Va muri odată pentru totdeauna…” (14 iulie 1978.)
399. Ediţia 2006: “…Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce, un topor; ai să porţi în loc de cruce, o secure; ai să porţi în loc de cruce un semn pe frunte. Şi să ştii că cine îşi va părăsi crucea, va muri; va muri odată pentru totdeauna. Vai de omul care va fi lipsit de acest semn!” (1/14 iulie 1978.)
400. Ediţia 1995: “ Şi te rog iubeşte mana care îţi dă putere, cel puţin de trei ori pe săptămână. Ia şi bagă în tine, că e tămăduitoare…” (21 iulie 1978.)
400. Ediţia 2006: “ Şi te rog, iubeşte mana care îţi dă putere, cel puţin de trei ori pe săptămână, că e tămăduitoare…” (8/21 iulie 1978.)
Liderii pucioşi se pare că au fost vădit incomodaţi de limbajul “elevat” cu care li se recomandă mana noilor creştini, creştinii pucioşi. Aşa că au şters pe furiş expresia neelegantă, fără să pună nimic în schimb. Acum sună chiar foarte bine, deşi puţin cam neclar: Ce se face “cel puţin de trei ori pe săptămână”? Se iubeşte mana? Sau, se primeşte putere de la ea? Sau, tămăduieşte doar de trei ori pe săptămână (cel puţin)?
401. Ediţia 1995: “ Şi zic: faceţi-vă pâine şi aluat[…] să aveţi voi făcut în cuptor. Şi ţineţi secretul acesta…” (21 iulie 1978.)
401. Ediţia 2006: “ Şi zic: faceţi-vă pâine şi aluat[…] să aveţi voi făcut în cuptor. Şi ţineţi tainic aceasta …” (8/21 iulie 1978.)
402. Ediţia 1995: “ …Tată, pe cine să pun Eu să arate lucrul lui Dumnezeu oamenilor? Să arate slujba Domnului? Pe mulţi aş putea încadra la locul acesta, dar nu are şcoală, nu are examinare. Că dacă îi spun Eu să facă, nu face şi dacă îi spune acela să tacă, tace…” (21 iulie 1978.)
402. Ediţia 2006: “ …Tată, pe cine să pun Eu să arate oamenilor lucrul lui Dumnezeu, să arate slujba Domnului? Pe mulţi aş putea încadra la lucrul acesta, dar nu are şcoală, nu are examinare; că dacă îi spun Eu să facă, nu face, şi dacă îi spune acela să tacă, tace.” (8/21 iulie 1978.)
403. Ediţia 1995: “ Rugăciunea ta creştine va face toate lucrurile în calea ta să fie numai în plin şi fără obstacole…” (7 august 1978.)
403. Ediţia 2006: “ Rugăciunea ta, creştine, va face toate lucrurile în calea ta să fie numai în plin şi fără piedici.” (25 iulie/7 august 1978.)
404. Ediţia 1995: “ …Justin a decis să ia moaştele şi să le ducă la un loc sigur pe toate şi să pună la uşă plancardă scrisă: pericol de moarte, pericol de foc, nu intraţi aici. Dar să ştiţi că până aici, şi va fi sfârşit prin foc. ” (7 august 1978.)
404. Ediţia 2006: “ …Patriarhul Iustin a hotărât să ia moaştele şi să le ducă la un loc sigur pe toate şi să pună la uşă pancartă scrisă: “Pericol de moarte! Pericol de foc! Nu intraţi aici”! Dar să ştiţi că până aici, şi va fi sfârşit prin foc. ” (25 iulie7 august 1978.)
405. Ediţia 1995: “ Şi respectaţi-o cu ascultare sfântă, că nu ei nu-i faceţi ascultare, ci Mie nu-Mi faceţi ascultare.” (7 august 1978.)
405. Ediţia 2006: “ Ascultaţi-o cu ascultare sfântă, că nu ei nu-i faceţi ascultare, ci Mie nu-Mi faceţi ascultare.” (25 iulie/7 august 1978.)
406. Ediţia 1995: “ …Nu e nimic, nimic din vârful degetului şi până în vârful picioarelor, nu e nimic sănătos în acest corp. Şi rărunchii şi creierii din cap şi stomacul şi totul e putrezit, stând în apă.” (26 august 1978.)
406. Ediţia 2006: “ …Nu e nimic, nimic, din vârful degetului şi până în vârful picioarelor nu e nimic sănătos în acest trup de care Eu Mă servesc. Şi rărunchii, şi creierii din cap, şi stomacul, şi totul e putrezit, stând în apă.” (13/26 august 1978.)
Singura problemă care se poate pune este că dacă nimic nu mai e sănătos în Verginica, şi creierii din cap îi sunt putreziţi, anevoie se poate lua de bun ceea ce debitează mintea din aceşti creieri.
407. Ediţia 1995: “ Să nu vă uitaţi cu trupul ca să vedeţi duhul, că nu are putere să privească trupul, duhul. Numai când se va împlini ce se spune în Apocalipsă…” (26 august 1978.)
407. Ediţia 2006: “ Să nu vă uitaţi cu trupul ca să vedeţi duhul, că nu are putere trupul să privească duhul, ci numai când se va împlini ce se spune în Apocalipsă.” (13/26 august 1978.)
408. Ediţia 1995: “ Tot pământul va fi purificat, tot pământul va fi controlat, dar să ştiţi să vorbiţi, că cine ştie să vorbească nu se va amăgi, nici nu va pieri. Că Domnul va sta de-a dreapta sa. Mai bine vă rugaţi să se termine mai repede cu aceşti vânători spurcaţi…” (26 august 1978.)
408. Ediţia 2006: “ Tot pământul va fi controlat, dar să ştiţi să vorbiţi, că cine ştie să vorbească nu se va amăgi, nici nu va pieri, că Domnul va sta de-a dreapta sa. Mai bine rugaţi-vă să se termine mai repede cu aceşti vânători spurcaţi.” (13/26 august 1978.)
Faptul că liderii pucioşi au renunţat la purificarea pământului, despre care se vorbeşte şi în Apocalipsă cu alţi termeni, este greu de explicat. Şi mai greu de explicat este îndemnul de a se ruga creştinii pentru răul vrăjmaşilor lor, ştiut fiind că îndemnul biblic este exact invers: “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,” (Mat. 5,44) “Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.”(Luca 6,28)
409. Ediţia 1995: “ …Fiţi atenţi, căci cât vorbesc, multe cuvinte scapă neprinse în inimile voastre, zidirea lui Dumnezeu. ” (26 august 1978.)
409. Ediţia 2006: “ …Fiţi atenţi, căci atât cât vorbesc, multe cuvinte scapă neprinse în inimile voastre, zidirea lui Dumnezeu. ” (13/26 august 1978.)
410. Ediţia 1995: “ …Băgaţi bine de seamă că s-a vestit în lume că voi nu mai cumpăraţi pâine. Cine a dus în lume această veste? Domnul îl va pedepsi. Dacă te simţi obosită că frămânţi pâine, nu spune la lume această poruncă dumnezeiască…” (26 august 1978.)
410. Ediţia 2006: “ …Băgaţi bine de seamă, că s-a vestit în lume că voi nu mai cumpăraţi pâine. Cine a dus în lume această veste, Domnul îl va pedepsi. Dacă te simţi obosită că frămânţi pâine, nu spune la lume această poruncă dumnezeiască.” (13/26 august 1978.)
Poate unii cititori se vor întreba dacă ştergerea unui semn de întrebare ar trebui neapărat luată în seamă, alături de celelalte schimbări, multe dintre ele mult mai ample sau mai spectaculoase. Ei bine, da. Anularea acestui semn de întrebare nu este un capriciu ortografic, o punere la punct de ordin tehnic, ci semnifică o schimbare de fond importantă. Ea ascunde o incertitudine inaceptabilă pentru un “Dumnezeu” care pretinde că le ştie pe toate. Aşadar acum, în versiunea cosmetizată a Cărţii, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu se mai întreabă candid “Cine a a dus în lume această veste?” ci sugerează că “îi ştie foarte bine“ pe autori, cărora le promite o pedeapsă exemplară.
411. Ediţia 1995: “ …Această oră (de la patru la cinci) poţi câştiga prin ea cum câştigă mireasa mobila. Dar mai scumpă e rugăciunea şi ce cumperi prin ea.” (26 august 1978.)
411. Ediţia 2006: “ …Această oră, de la patru până la cinci, poţi câştiga prin ea cum câştigă mireasa mobila, dar mai scumpă e rugăciunea şi ce cumperi prin ea.” (13/26 august 1978.)
412. Ediţia 1995: “ …Vă repet, tată, mulţi din creştini sunt în uzină şi în uzină sunt şi câini şi miei îmbrăcaţi în piei de lup… ” (26 august 1978.)
412. Ediţia 2006: “ …Vă repet, tată: mulţi din creştini sunt în uzină, şi în uzină sunt şi câini, şi miei îmbrăcaţi în piei de lup. ” (13/26 august 1978.)
La fel ca şi la poziţia 410. de mai sus, schimbarea unui semn ortografic poate schimba complet înţelesul frazei. De data aceasta, este vorba de o virgulă, plasată strategic după cuvântul câini. În ediţia 1995, atât câinii, cât şi mieii, erau “îmbrăcaţi în piei de lup”. În ediţia 2006, numai “mieii sunt îmbrăcaţi în piei de lup”, nu şi câinii. De fapt eroarea se pare că stă în cu totul altă parte. Mai plauzibil este că Verginica a vrut să spună de la bun început că este vorba de câini şi de lupi, îmbrăcaţi în piei de miei. Liderii pucioşi ori n-au observat, ori n-au avut curajul să facă o corecţie atît de radicală, care totuşi se impunea. Ei au preferat o cosmetizare minimală: să-i îmbrace doar pe miei în piei de lup (pentru că nu-i putea lăsa şi pe câini în piei de lup, aşa cum era la început; ar fi fost prea de oaie.)
O susţinere pentru această supoziţie o oferă un text ulterior:
“[…] dar luaţi bine seama, că sunt între voi lupi îmbrăcaţi în piei de oi”(18 aprilie/1 mai 1982)
413. Ediţia 1995: “ E o forfotă mare, tată, pe tot globul pământesc. Nici furnicile în furnicare nu forfotă cum forfotă această lume şi nu e în costume şi e în pielea goală…” (26 august 1978.)
413. Ediţia 2006: “ E o forfotă mare, tată, pe tot pământul. Nici furnicile în furnicare nu forfotă cum forfotă această lume, şi nu e în costume, şi e în pielea goală…” (13/26 august 1978.)
414. Ediţia 1995: “…Copilaşii Mei, florile Mele, flori de tei, flori de garoafe, flori preţioase care aveţi în braţe lucruri frumoase şi nu le-aţi băgat la inimă. Şi când vine furtuna peste tine, le laşi jos, ce te vei face la judecată? Că mare îţi va fi judecata!... ” (11 septembrie 1978.)
414. Ediţia 2006: “…Copilaşii Mei, florile Mele, flori de tei, flori de garoafe, flori preţioase, care aveţi în braţe lucruri frumoase şi nu le-aţi băgat la inimă, şi când vine furtuna peste voi, le lăsaţi jos! Ce veţi face la judecată? O, mare vă va fi judecata!... ” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
415. Ediţia 1995: “ …Luaţi aminte la aceste trei lucruri importante. Domnul Iisus Hristos nu a dispreţuit lemnul crucii şi a rămas sfinţit prin Sângele Domnului Iisus Hristos. Şi duhul lui Zaheu a rămas sfinţit prin cuvântul Său, când Zaheu a cerut să-L vadă pe Iisus… Multă omenire a făcut bine, a strâns aur şi s-a dus şi a văzut locurile sfinte, pe unde Domnul Iisus a trecut… O, tată, poporul Meu iubit, ce aveţi voi şi mulţi nu preţuiţi. Aveţi un lucru mai mult decât atunci, de mii de ori mai mult. Şi nu mai cheltuiţi comoara voastră, pentru că Eu am venit la voi Fericit este acela care n-a văzut şi a crezut…” (11 septembrie 1978.)
415. Ediţia 2006: “ …Domnul Iisus Hristos nu a dispreţuit lemnul crucii, şi a rămas sfinţit prin Sângele Domnului Iisus Hristos. Şi duhul lui Zaheu a rămas sfinţit prin cuvântul Său când Zaheu a cerut să-L vadă pe Iisus… Multă omenire a strâns aur şi s-a dus şi a văzut locurile sfinte, pe unde Domnul Iisus a trecut… O, tată, poporul Meu iubit, ce aveţi voi, şi mulţi nu preţuiţi! Aveţi un lucru mai mult decât atunci, de mii de ori mai mult. Voi nu mai cheltuiţi comoara voastră, pentru că Eu am venit la voi. Fericit este acela care n-a văzut şi a crezut.” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
De ce a dispărut propoziţia introductivă? Pentru că cele trei lucruri importante erau de fapt două, sau chiar unul: Domnul este cel care sfinţeşte, fie prin sângele Său, fie prin Cuvântul Său.
De ce a dispărut precizarea că multă omenire a făcut bine? Pentru a sugera că n-au făcut tocmai bine, strângând aurul pentru o excursie la locurile sfinte. Mai potrivit era ca acest aur să ajungă în punga obştească de la Pucioasa, şi cu el să se facă bine săracilor.
În fine, expresia “de mii de ori mai mult” sună mai degrabă a lăudăroşenie, decât să sugereze o cuantificare serioasă, mai ales că se referă la un “lucru” a cărui identificare este inabordabilă.
Cât despre Zaheu, a cerut el cuiva să-L vadă pe Iisus? Dimpotrivă, cunoscându-şi limitele, el s-a suit într-un dud ca să-L vadă, socotind el dinainte cam pe unde avea Iisus să treacă. Faptul că era timid şi nu a cerut nimic, socotindu-se nevrednic pe sine, îl confirmă tocmai atitudinea lui Iisus. El îi vine în întâmpinare lui Zaheu şi-l invită să se coboare şi-l anunţă că tocmai casa lui a fost aleasă pentru găzduire.
416. Ediţia 1995: “ …E păcat ca soarele să vadă trupul tău…” (11 septembrie 1978.)
416. Ediţia 2006: “ … “Soarele să nu vadă trupul tău, că e păcat” …” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
417. Ediţia 1995: “ …Căci am presărat peste lume boli grele, că mulţime de lume care are vrăjmăşie pe tine şi pe Mine, va pieri în chinuri grele şi va muri. Şi va muri trei părţi şi tot aşa va pieri. Şi dacă nu se va pocăi, şi ce va rămânea va pieri. Domnul te apără, dar cum vei ieşi din stâna Mea, te-ai molipsit, gata, te-ai îmbolnăvit şi ai murit. Domnul vorbeşte. Cine are urechi de auzit, să audă… ” (11 septembrie 1978.)
417. Ediţia 2006: “ …Am presărat peste lume boli grele, că mulţime de lume care are vrăjmăşie pe tine şi pe Mine, va pieri în chinuri grele şi va muri trei părţi şi tot aşa va pieri. Şi dacă nu se va pocăi, şi ce va rămâne va pieri. Domnul te apără, dar cum vei ieşi din stâna Mea, te-ai molipsit, gata; te-ai îmbolnăvit şi ai murit. Domnul vorbeşte. Cine are urechi de auzit, să audă. ” ( 26 august/ 11 septembrie 1978.)
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se arată aici a fi ranchiunos şi răzbunător pe cei care-i stau împotrivă, şi pe care-i estimează a fi “trei părţi” (adică trei sferturi din omenire). Este aici o exagerare vădită şi grosolană, atâta vreme cât nici măcar un sfert, poate nici o zecime, poate nici o sutime din populaţia globului n-a auzit de secta de la Pucioasa şi de trăsnăile ei. Despre ei se spune însă că “va muri trei părţi şi tot aşa va pieri”. Destul de greu de înţeles cum pot fi pedepsiţi de două ori şi în acelaşi fel aceşti oameni, pentru aceeaşi vină: mai întâi să moară, şi apoi să piară ( şi neapărat, să piară “tot aşa” cum au murit !). Apoi se adaugă: cei rămaşi vor păţi la fel, dacă nu se vor pocăi. Ce fel de proorocie este aceasta, care după ce avansează o apreciere certă (“trei părţi”) revine în completare cu altă apreciere, care o relativizează complet pe prima!? Adică, vor pieri toţi, pentru că au vrăjmăşie pe cei de la Pucioasa şi nu s-au pocăit de asta! Deşi, trebuie să repetăm, prea puţină lume a auzit de sectanţii de la Pucioasa până acum, chiar şi după publicitatea pe care şi-au făcut-o cu asiduitate pe internet.
Pentru cei care simt că Verginica “iar a sărit peste cal” se presară precizarea “Domnul vorbeşte”. Apoi se pecetluieşte cu un citat furat din Biblie: “Cine are urechi de auzit, să audă”, care sugerează mai bine la cine trebuie să ne gândim că ar fi “autorul” acestor enormităţi. Este evidentă aici o criză de legitimitate, care obligă insidios la asemenea “ieşiri la scenă deschisă” şi “puneri la punct” a celor îndoielnici.
418. Ediţia 1995: “ …Eu sunt care vorbesc: Mama Fiului ceresc şi cu Mine, e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu-Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. Am venit nu cum se plimbă oamenii cu avioanele. Am venit în zbor cu Duhul. O, copii, o, seminţia părintelui Avraam, dacă oamenii nu vor să cunoască această lucrare dumnezeiască, ca să trăiască viaţă fără de moarte, Dumnezeu va face să se împlinească numărul din piatră, din copaci şi nu va rămâne de ruşine… ” (22 septembrie 1978.)
418. Ediţia 2006: “ …Grăieşte Maica Mea ţie, popor creştin:
Eu sunt care vorbesc: mama Fiului ceresc. Şi cu Mine e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. Am venit nu cum se plimbă oamenii cu avioanele; am venit în zbor, cu Duhul. O, copii, o, seminţia părintelui Avraam! Dacă oamenii nu vor să cunoască această lucrare dumnezeiască pentru a trăi viaţă fără de moarte, Dumnezeu va face ca numărul să se împlinească din piatră, din copaci şi nu va rămâne de ruşine… ” (9/ 22 septembrie 1978.)
419. Ediţia 1995: “ Nu mai cereţi, că nu mai primiţi, dacă credinţa voastră nu e egală cu a Mea… ” (22 septembrie 1978.)
419. Ediţia 2006: “ Nu mai cereţi, că nu mai primiţi dacă credinţa voastră nu e deopotrivă cu a Mea… ” (9/ 22 septembrie 1978.)
420. Ediţia 1995: “ În armata de azi nu există tineri care să ştie numele de Dumnezeu cum ştiau tinerii de demult care purtau raniţa în spate şi apărau patria, biserica, destinul. De aceea, Mama voastră care s-a coborât pe albie de nori, a venit în faţa voastră plângând. În vremea de demult, era o apă pe care îngerul Domnului o tulbura şi cel care intra întâi după tulburare, se făcea sănătos de orice boală ar fi suferit. Aşa şi astăzi, Domnul Iisus a făcut lucruri care nu se strică. Chiar dacă ar veni străbunii care nu cunosc pe Dumnezeu, să ştii că nu vor îndrăzni să strice această lucrare dumnezeiască şi dacă vor îndrăzni, Dumnezeu îi va pedepsi şi nu vor ajunge să strice această lucrare…” (22 septembrie 1978.)
420. Ediţia 2006: “ În armata de azi nu sunt tineri care să ştie numele de Dumnezeu cum ştiau tinerii de demult, care purtau raniţa în spate şi apărau patria, biserica şi destinul. De aceea, mama voastră, care s-a coborât pe albie de nori, a venit în faţa voastră plângând.
Nu uitaţi de sfântul botez, că sunteţi botezaţi, şi nu călcaţi acest lucru curat, că Dumnezeu vă are scrişi şi numiţi prin această apă sfinţită, prin această apă tulburată. Adică, aşa se spune, că în vremea de demult, era o apă pe care îngerul Domnului o tulbura şi cel care intra întâi după tulburare, se făcea sănătos de orice boală ar fi suferit. Aşa şi astăzi, Domnul Iisus a făcut lucruri care nu se strică. Chiar dacă ar veni străinii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, să ştii că nu vor îndrăzni să strice această lucrare dumnezeiască, şi dacă vor îndrăzni, Dumnezeu îi va pedepsi şi nu vor ajunge să strice această lucrare. ” (9/ 22 septembrie 1978.)
A apăra destinul este o construcţie cel puţin ciudată, îndată ce destinul este un dat, o fatalitate care nu se poate controla sau evita. Pe de altă parte, creştinii se desolidarizează ferm de toate concepţiile mistice care propun destinul ca o forţă obscură şi inevitabilă care ar urma să le guverneze viaţa, lăsându-se conduşi numai de către Dumnezeu.
421. Ediţia 1995: “ Maica mea, nu plânge pentru lumea aceasta, că ea nu plânge pentru Mine, nici pentru tine. Lumea plânge când îi este foame, plânge când îi este frig, plânge când îi moare cineva, nu plânge pentru Noi, nu plânge pentru păcat. Deosebiţi-vă de lume întru toate.” (22 septembrie 1978.)
421. Ediţia 2006: “ Maica mea nu plânge pentru lumea aceasta, că ea nu plânge pentru Mine, nici pentru tine. Lumea plânge când îi este foame, plânge când îi este frig, plânge când îi moare cineva, nu plânge pentru Noi, nu plânge pentru păcat; a uitat acest plâns. Îşi plânge mortul până la groapă, o cale scurtă. După ce l-a îngropat, a uitat, şi pune pe masă şi mănâncă. Deosebiţi-vă de lume întru toate.” (9/ 22 septembrie 1978.)
422. Ediţia 1995: “ …Omul care te-a dus de la Mine la el, ţi-a spus să munceşti ca să trăieşti, că numai prin muncă trăieşte omul, că e minciună că-l ţine Dumnezeu…” (24 septembrie 1978.)
422. Ediţia 2006: “ Te vei uita la omul care te-a dus de la Mine la el şi ţi-a spus să munceşti ca să trăieşti şi ţi-a spus că numai prin muncă trăieşte omul şi ţi-a spus că e minciună că-l ţine Dumnezeu pe om.” (11/ 24 septembrie 1978.)
Avem de-a face aici cu un îndemn disimulat la eschivarea de la muncă, şi implicit la lene şi la indolenţă. Se sugerează că Dumnezeu are grijă de aleşii Lui, care trebuie să stea fără griji şi să nu se mai omoare cu munca.
Această atitudine este profund necreştină. Referitor la necesitatea muncii pentru om, Biblia o susţine necondiţionat, chiar dacă foloseşte alte cuvinte:
“Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte. ”( Pildele lui Solomon 12,11)
“Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.”( Pildele lui Solomon 16,26)
Sfântul Apostol Pavel se dă chiar pe sine de exemplu, ca să arate că munca este necesară şi mai ales morală, pentru existenţă:
“Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.”(2 Tes. 3,8)
Eschivarea de la muncă este sever sancţionată de Sfinţii Apostoli:
“Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. ”(2 Tes. 3,10)
423. Ediţia 1995: “…Citeşte în carte, nu citi poveşti. Citeşte tată, că dacă vei ştii din cap până în cap, poate să stea în faţa ta toată făptura să-ţi spună minciună, nu te va înşela, că tu ştii că acela e mincinos. Uite ce de sfinţi s-au suit pe scara credinţei la cer şi se uită la tine şi îţi face cu mâna: vino după mine! Şi nu sunt secreţi. Dacă ar fi secreţi, nu ar fi lăsat Dumnezeu profeţi şi prooroci şi ar închide gura la toţi ca să nu vă mai spună nici un cuvânt…
…Că iată, astăzi omul doar când doarme nu mănâncă, încolo, tot timpul mănâncă şi bea.” (24 septembrie 1978.)
423. Ediţia 2006: “…Citeşte în carte, nu citi poveşti. Citeşte tată, că dacă vei ştii cartea de la cap la cap, poate să stea în faţa ta toată făptura să-ţi spună minciună, şi nu te va înşela, că tu ştii că acela e mincinos. Uite ce de sfinţi s-au suit pe scara credinţei la cer şi se uită la tine şi îţi fac cu mâna şi îţi zic: “Vino după mine!” Şi nu sunt tainici, că dacă ar fi tainici, nu ar fi lăsat Dumnezeu profeţi şi prooroci, şi ar închide gura la toţi, ca să nu vă mai spună nici un cuvânt.
…Iată, astăzi, omul doar când doarme nu mănâncă. Încolo, tot timpul mănâncă şi bea.” (11/ 24 septembrie 1978.)
Afirmaţia că toţi oamenii mănâncă şi beau tot timpul atunci când nu dorm este o exagerare cumplită. Nici cei avuţi nu fac aşa ceva, afară doar de câteva cazuri patologice. În rest, mulţi săraci nici nu au ce să mănânce, şi se scoală mereu flămânzi şi tot aşa se şi culcă.
424. Ediţia 1995: “ Toate sunt cu măsură, dar tu ai stricat măsura dreaptă şi ai făcut măsura strâmbă. Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, ci erai într-un mare rai.” (24 septembrie 1978.)
424. Ediţia 2006: “ Toate sunt cu măsură, dar tu ai stricat măsura dreaptă şi ai făcut măsura strâmbă. Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai.” (11/ 24 septembrie 1978.)
425. Ediţia 1995: “ …Eu să fiu ca tine, fecior sau fecioară, nu aş mai dori căsătorie şi aş sta aşa. Ca să nu se mai nască pentru Gog, să-i pună la numărătoare. Voi ştiţi că omul acesta, ridică de pe urma pruncilor voştri milioane de lei. Ştiţi? Nu ştiţi, că în Sfânta Scriptură scrie ascuns…” (24 septembrie 1978.)
425. Ediţia 2006: “ …Eu să fiu ca tine, fecior sau fecioară, n-aş mai dori căsătorie şi aş sta aşa, ca să nu se mai nască pentru Gog, să-i pună la numărătoarea lui. Voi ştiţi că omul acesta ridică de pe urma pruncilor voştri miliarde de lei? Ştiţi? Nu ştiţi, că în sfânta Scriptură scrie ascuns.” (11/ 24 septembrie 1978.)
Verginica, acest “Nostradamus de Pucioasa”, pretinde aici că Biblia ar avea nişte pasaje ascunse despre nişte lucruri cât se poate de banale. Ea se raportează la un zvon, care pretindea că Ceauşescu ar avea oarece avantaje de ordin financiar de la impunerea forţată a creşterii demografiei ţării prin interzicerea avorturilor, pusă în practică prin faimosul Decret nr. 770 din 1967. Acest demaGog al erei comuniste urmărea însă cu totul altceva, deoarece nu de bani ducea el lipsă. Decretul 77o/1967 era expresia primei sale manifestări dictatoriale. Ea venea de la un individ care simţea că trebuie să se manifeste ca un stăpân absolut, inclusiv pe intimitatea omului de rând, în vederea realizării unui experiment criminal comunist, care părea că va da viaţă unei idei paranoice: “crearea omului nou”. În realitate, pe Ceauşescu nu-l interesa calitatea cetăţenilor României, ci doar numărul lor. Pentru aceasta, orice mijloace erau binevenite. Chiar şi cei care rămâneau celibatari (soluţie avansată şi de Verginica) nu scăpau de rigorile legii: pentru ei s-a inventat un impozit special, un fel de “taxă de celibat”.
Liderii pucioşi, convinşi că Verginica a făcut o descoperire epocală, nu sunt mulţumiţi cu proporţiile minciunii, ci o hiperbolizează cu de la ei putere: nu milioane, ci miliarde de lei a câştigat Ceauşescu de pe urma “decreţeilor”!!! În realitate, prin acest decret Ceauşescu nu numai că n-a câştigat nici un leu, dar şi-a semnat şi condamnarea la moarte: peste 22 de ani, în decembrie 1989, “decreţeii” au fost masa de manevră în spatele căreia “eşalonul doi” al PCR i-a înscenat lui Ceauşescu o parodie de proces la Târgovişte, în care toate capetele de acuzare erau false, şi pe baza căruia l-au putut asasina “perfect legal”. Şi nu numai pe el, ci şi pe Elena, pe motivul “penal” că îi era soţie. Doar copiii lor au scăpat de “plotonul de execuţie” ca prin urechile acului, deşi fuseseră şi ei arestaţi, tot pe motivul “penal” de “rudenie cu dictatorul”.
426. Ediţia 1995: “ …Da, aşteaptă unii să-l vadă pe anticrist şi anticrist a îmbătrânit în lume, e bătrân de zile, merge în toiag şi îl urmează mulţi. Mulţi anticrişti s-au născut dintr-însul. Dar când se va descoperi, ce jale mare va fi, că atunci nu i se va descoperi numele, i se va spune tatăl minciunii şi tatăl tuturor lucrurilor ce sunt puse prin vitrini… ” (24 septembrie 1978.)
426. Ediţia 2006: “ …Da, aşteaptă unii să-l vadă pe antichrist şi antichrist a îmbătrânit în lume, e bătrân de zile, merge în toiag şi îl urmează mulţi, că mulţi antichrişti s-au născut dintr-însul. Dar când se va descoperi, ce jale mare va fi! că atunci se va descoperi numele: i se va spune tatăl minciunii şi tatăl tuturor lucrurilor ce sunt puse prin vitrini. ” (11/ 24 septembrie 1978.)
427. Ediţia 1995: “ Da, mai e niţel timp şi vei vedea că preotul vine la poarta ta şi spune: că dacă mai faci rugăciune, te leg să nu mai poţi ieşi afară din casă. Vai de preotul care leagă pe cel credincios, ca să nu mai creadă în Domnul Iisus Hristos...” (24 septembrie 1978.)
427. Ediţia 2006: “ Dar mai e puţin timp şi vei vedea că preotul vine la poarta ta şi spune: “Dacă mai faci rugăciune, te leg să nu mai poţi ieşi afară din casă”. Vai de preotul care-l leagă pe cel credincios să nu mai creadă în Domnul Iisus Hristos! Aşa scrie pentru el în carte, şi scris este să se caterisească.” (11/ 24 septembrie 1978.)
428. Ediţia 1995: “ Anticrist e pe pământ şi e bătrân şi s-a făcut intim prieten şi cu împăratul şi cu argatul şi cu preotul. Numai cu credincioşii Mei nu se poate împrieteni şi între ei e un mare război de foc… ” (24 septembrie 1978.)
428. Ediţia 2006: “ Antichrist e pe pământ şi e bătrân şi s-a făcut apropiat prieten şi cu împăratul şi cu argatul şi cu preotul. Numai cu credincioşii Mei nu se poate împrieteni, şi între ei e un mare război cu foc… ” (11/ 24 septembrie 1978.)
429. Ediţia 1995: “ Veţi sta în faţa lui anticrist şi prin credinţă sfântă, anticrist se va topi ca ceara. ” (24 septembrie 1978.)
429. Ediţia 2006: “ Veţi sta în faţă cu antichrist, şi prin credinţă sfântă, antichrist se va topi ca ceara. ” (11/ 24 septembrie 1978.)
430. Ediţia 1995: “ …Omul acela care a umplut pământul de minciună şi de muncă în toate zilele şi nopţile şi nu vă lasă să vă mai rugaţi, să mai postiţi, acela a pustiit pământul şi inima ta. Acela – este scris în Carte – într-o clipeală de ochi se va schimba şi va veni altul şi mai rău ca acela. Şi apoi altul va stăpâni, că ordine mare va face. Va face drum lui Dumnezeu spre judecată…” (24 septembrie 1978.)
430. Ediţia 2006: “ Nu te amăgi, că omul acela care a umplut pământul de minciună şi de muncă în toate zilele şi nopţile şi nu vă lasă să vă mai rugaţi, să mai postiţi, acela a pustiit pământul şi inima ta. Acela, este scris în carte, într-o clipeală de ochi se va schimba, şi va veni altul şi mai rău ca acela. Şi apoi, altul va stăpâni, şi ordine mare va face. Va face drum lui Dumnezeu spre judecată.” (11/ 24 septembrie 1978.)
“Oracolul de la Pucioasa” face din nou aluzie la Ceauşescu. Verginica pretinde că destinul lui Ceauşescu ar fi scris pe undeva prin Biblie, ceea ce pare mai mult decât exagerat, dacă nu se spune şi unde anume e scris. Deocamdată consemnăm că “proorociile” referitoare la urmaşii lui Ceauşescu sunt departe, departe de adevăr. După Ceauşescu a urmat la “tron” Iliescu, despre care Verginica “profeţeşte” că va fi mai rău decât Ceauşescu. Bun n-a fost, în nici un caz, dar nici pe Ceauşescu nu l-a întrecut. După Iliescu a urmat Constantinescu, despre care Verginica “profeţeşte” ce trebuia să facă (dar n-a făcut). La sfârşit de mandat, Constantinescu s-a recunoscut învins de structurile subterane, recunoscând că n-a făcut mare lucru pentru ţară. Pentru mulţi români, el a fost o dezamăgire. Despre Băsescu, Verginica nu mai “profeţeşte” nimic. Pasă-mi-te, bătaia era mult prea lungă…
431. Ediţia 1995: “ …Sunt supărat pe tot globul pământesc de azi, nu numai pe păgâni, ci şi pe creştini, că aleargă după frumos şi după lux şi acestea aduc multă pagubă vieţii monahiceşti şi duhovniceşti... ” (24 septembrie 1978.)
431. Ediţia 2006: “ …Sunt supărat pe toată suflarea de azi, nu numai pe păgâni, ci şi pe creştini, că aleargă după frumos şi după lux, şi acestea aduc multă pagubă vieţii monahiceşti şi duhovniceşti. ” (11/ 24 septembrie 1978.)
432. Ediţia 1995: “ …Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi. Nu-ţi pierde preţul pe care ţi l-a dat Dumnezeu…
…Copilaşii voştri sunt învăţaţi rău de profesorii şcolii de azi, sunt învăţaţi să urască pe Dumnezeu.” (1 noiembrie 1978.)
432. Ediţia 2006: “ …Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi. Vei vedea cum se va vinde oiţa pe nimica toată, dar pe tine nu are cu ce să te plătească cine vrea să te cumpere astăzi. Nu te da pe o sticlă de băutură. Nu te da pe o friptură sau pe o mâncare bună. Nu te da nebun pe o femeie. Nu-ţi pierde preţul pe care ţi l-a dat Dumnezeu.
…Copilaşii voştri sunt rău învăţaţi de profesorii şcolii de azi, sunt învăţaţi să-L urască pe Dumnezeu.” (19 octombrie/1 noiembrie 1978.)
433. Ediţia 1995: “ …Fiule, repară vocea vasului Meu, că nu vrea să creadă poporul, zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat! Cum Mi-e trâmbiţa, aşa Mi-e şi vocea. Vocea Mea se va arăta la vremea sa. Şi cine va auzi, va încremeni, că şi pietrele se vor sfărâma şi munţii se vor dărâma la vocea Mea…Fii mulţumit aşa cu îţi arată Dumnezeu, vocea prin trâmbiţa Mea…Pregăteşte-te cum ţi-am spus, pregăteşte-te că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup nepreţuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre… ” (17 noiembrie 1978.)
433. Ediţia 2006: “ …Fiule, repară vocea vasului Meu, repară credinţa, că nu vrea să creadă poporul. Zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat: “Cum Mi-e trâmbiţa, aşa Mi-e şi vocea”. Vocea Mea se va arăta la vremea sa, şi cine va auzi, va încremeni, că şi pietrele se vor sfărâma, şi munţii se vor dărâma la vocea Mea…Fii mulţumit aşa cu Îşi arată Dumnezeu acum vocea prin trâmbiţa Mea, căci vine vremea să-ţi arate Dumnezeu vocea Sa, şi e rău, că nu te-ai pregătit. Dacă vei fi cu Mine, vei sta în picioare cu răbdare şi Mă vei asculta; nu te vei clătina, nu te vei dărâma, dacă vei fi pregătit. Pregăteşte-te cum ţi-am spus. Pregăteşte-te, că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup nepreţuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre. ” (4/17 noiembrie 1978.)
434. Ediţia 1995: “ Unde sunt părinţii acelor fiice care le lasă să umble goale ca pe nişte vite, ca pe nişte dobitoace?” (17 noiembrie 1978.)
434. Ediţia 2006: “ Unde sunt părinţii acelor fiice pe care le lasă să umble goale, le lasă ca pe nişte vite, ca pe nişte dobitoace?” (4/17 noiembrie 1978.)
435. Ediţia 1995: “ Plângeţi împreună cu Mine şi cu Fecioara Maria care nu mai poate suporta… ” (17 noiembrie 1978.)
435. Ediţia 2006: “ Plângeţi împreună cu Mine şi cu Fecioara Maria, Maica Mea, care nu mai poate suporta… ” (4/17 noiembrie 1978.)
436. Ediţia 1995: “ …Plâng îngerii deasupra catapetesmei, când văd atâtea capre în bisericuţe. Ascultă creştine, capre, nu făptură omenească. Capre. ” (3 decembrie 1978.)
436. Ediţia 2006: “ O, ce mai plâng îngerii deasupra catapetesmei când văd atâtea capre în bisericuţe! Ascultă creştine: capre, nu făptură omenească, ci capre. ” (20 noiembrie/ 3 decembrie 1978.)
437. Ediţia 1995: “ Zice Domnul Iisus: în dar aţi primit, în dar să daţi şi să nu vindeţi pe bani acest dar. Dacă vrei să dăruieşti cuiva bani, să zici aşa: această milostenie o dau lui Dumnezeu ca să-mi facă şi mie parte la locul Său. Nu cumpăra pe bani cuvântul acesta, că e păcat de moarte. Dacă ai dat la cineva un ban, nu pomeni să fie plătit acest cuvânt cu bani…” (3 decembrie 1978.)
437. Ediţia 2006: “ …În dar aţi primit, în dar să daţi şi să nu vindeţi pe bani acest dar, căci dacă-l vinzi pe bani, mai bine te duci în cel mai adânc loc şi îţi legi o piatră de gât, şi mai bine îţi va fi. Dacă vrei să dăruieşti cuiva bani, să zici aşa: “Această milostenie o dau lui Dumnezeu ca să-mi facă şi mie parte la locul Său”, dar nu cumpăra pe bani cuvântul acesta, că e păcat de moarte. Dacă ai dat la cineva un ban, nu pomeni să fie plătit cu bani acest cuvânt .” (20 noiembrie/ 3 decembrie 1978.)
438. Ediţia 1995: “ …Te culci în pat şi faci păcat şi apoi vii să te atingi de vasul Meu. O, spălaţi-vă bine de rugină… ” (19 decembrie 1978.)
438. Ediţia 2006: “ …Te culci în pat şi faci păcat, şi apoi vii să te atingi de trupul acesta prin care îţi grăiesc. O, spălaţi-vă bine de rugină! ” (6/ 19 decembrie 1978.)
439. Ediţia 1995: “…Va pieri conducătorul. Îl urmăresc trei persoane să-l prindă la un colţ şi-l vor lovi şi-l vor îmbolnăvi şi apoi va muri.” (19 decembrie 1978.)
439. Ediţia 2006: “…Va pieri conducătorul. Îl urmăresc trei persoane să-l prindă la un colţ şi-l vor lovi şi-l vor îmbolnăvi şi apoi va muri.” (6/ 19 decembrie 1978.)
Conducătorul e Ceauşescu. Verginica şi-a imaginat că el va sfârşi oarecum similar cu predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu Dej. Despre acesta, fantezia populară a lansat zvonul că aceia care nu-l agreau l-ar fi iradiat, şi de aceea a murit aşa de repede, îndată ce i s-a descoperit “boala”. Este şi motivul pentru care Verginica riscă o “proorocie” ceva mai exactă ca de obicei, prezicând că duşmanii lui Ceauşescu mai întâi “îl vor îmbolnăvi”şi abia “apoi va muri”. Istoria însă i-a fost potrivnică: duşmanii lui Ceauşescu nu s-au complicat cu “fiţe”, ci i-au înscenat o parodie de “proces”, urmat de un “ploton” de execuţie, care primise ordin să tragă înainte de a se trezi din somn. Aşa că nici Ceauşescu, nici soţia sa Elena, n-au mai apucat să “se îmbolnăvească”, prin molipsire de la “tovarăşii” lor din “eşalonul doi”. Liderii pucioşi, văzându-se descoperiţi, au şters frumuşel cu buretele urmele crimei. Nu a crimei prin care s-au făcut muţi şi surzi cei doi Ceauşeşti, ci a crimei prin care s-a făcut încă o proorocie mincinoasă. Au şters cuvintele “şi-l vor îmbolnăvi”, că tot nu mai aveau nici o şansă ca să se împlinească: “Mortul de la groapă, nu se mai întoarce”.
440. Ediţia 1995: “…Pe pământ, sunt multe categorii de creştini, dar singura categorie este aceea pe care a lăsat-o Domnul Iisus pe pământ, aceea prin cruce. Nu alunga crucea, căci cu ea s-a pogorât în iad şi a scos pe ai Săi. Şi tot prin ea, vei ajunge sfânt, tată. Crucea e vrăjmaşul cel mai periculos al duhurilor rele. Crucea va îndepărta pe satana din faţa ta.” (19 decembrie 1978.)
440. Ediţia 2006: “ Pe pământ, sunt multe feluri de creştini, dar singura turmă este aceea pe care a lăsat-o Domnul Iisus pe pământ, aceea prin cruce. Nu alunga crucea, căci cu ea S-a pogorât în iad şi i-a scos pe ai Săi, şi tot prin ea vei ajunge sfânt, tată. Crucea e vrăjmaşul cel mai înverşunat al duhurilor rele. Crucea îl va îndepărta pe satana din faţa ta.” (6/ 19 decembrie 1978.)
Cu atâtea cosmetizări pe decimetru liniar, e clar că liderii pucioşi i-au dat aici clase “Dumnezeului de la Pucioasa”, cum ar fi trebuit să-şi prezinte discursul!
441. Ediţia 1995: “…Domnul Iisus, în această noapte, s-a născut şi se naşte în fiecare an, dar nu în iesle, ci în inimile voastre. ” (24 decembrie 1978.)
441. Ediţia 2006: “…Domnul Iisus S-a născut şi Se naşte în fiecare an, dar nu în iesle, ci în inimile voastre. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
442. Ediţia 1995: “… E greu pentru elevii Mei că stau cu Cartea în faţă şi nu citesc în Ea. Aşa face soldatul: îşi curăţă arma, îşi poartă raniţa, chiar dacă e grea. Şi tu dacă o vei purta, vei ajunge să conduci pe cineva în armata Mea… ” (24 decembrie 1978.)
442. Ediţia 2006: “… E greu pentru elevii Mei, că stau cu cartea în faţă şi nu citesc în ea. Soldatul îşi curăţă arma, îşi poartă raniţa, chiar dacă e grea. Şi tu dacă o vei purta vei ajunge să conduci pe cineva în armata Mea… ” (11/ 24 decembrie 1978.)
443. Ediţia 1995: “ E scris că unul va sta în picioare şi nu va muri şi altul va intra în mormânt. Pentru că aşa e scis, să se împlinească. Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea… ” (24 decembrie 1978.)
443. Ediţia 2006: “ E scris că unul va sta în picioare şi nu va muri, şi altul va intra în mormânt. Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
444. Ediţia 1995: “ …Va scrie Dumnezeu tuturor servitorilor Săi o scrisoare foarte grea şi când o vor citi, mulţi vor alerga la munţi şi mulţi vor face ce a făcut Iuda, că l-au înşelat banii… ” (24 decembrie 1978.)
444. Ediţia 2006: “ …Va scrie Dumnezeu tuturor servitorilor Săi o scrisoare grea, şi când o vor citi, mulţi vor alerga la munţi, şi mulţi vor face ce a făcut Iuda, că l-au înşelat banii. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
445. Ediţia 1995: “ …Vreau să vă spun, care aveţi fii şi fiice care au plecat în lume cu trupuri nelegiuite. Acela nu va fi iertat de s-ar ruga toată suflarea. ” (24 decembrie 1978.)
445. Ediţia 2006: “ …Am venit să vă spun, care aveţi fii şi fiice care au plecat în lume cu trupuri nelegiuite: acela nu va fi iertat de s-ar ruga toată suflarea. ” (11/ 24 decembrie 1978.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.