56. Definiţii subtile şi nostime
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
1. Definiţia focului: focul este foc
“Această lumânare este făcută din ceară, dar focul care arde este foc” (15 mai 1963)
2. Definiţia ciorilor: ciorile sunt ciori
“ Şi Domnul a zis: aşa mănâncă, că ciorile sunt ciori” (16 aprilie 1975)
3. Definiţia trenului: un şarpe cu ciocul de fier
“Copilaşii Mei, un tren este un şarpe cu ciocul de fier care duce mii de oameni pe spatele lui în toate părţile lumii, plini de tot felul de păcate, mândrie, răutăţi şi desfrâu, duce lucrarea lui antichrist.” (4 mai 1958.)
4. Definiţia golului: “cel care lipseşte”
“ Nu este, măi, nici unul dintre voi ca să simtă golul unui frate când este lipsă dintre voi, cum simt eu lipsa voastră, cu durere. Mă apasă, măi, golul vostru care lipseşte dintre cetele de sfinţi” (17/30 aprilie 1965)
5. Definiţia creştinilor: creştinii sunt români
“O, astăzi nu i se mai spune român la nimeni, decât celui creştin. Poate să fie el german, indian, dar dacă este creştin este român. Pace poporului român. Pace ţie poporul Meu” (7 ianuarie 1966)
6. Definiţia binecuvântării “Domnului” : beton armat
“Nu te speria, că binecuvântarea Mea e beton armat, dar dacă n-ai ieşit din ea” (27 noiembrie 1966)
7. O definiţie eretică a Sfintei Treimi
“M-am uitat şi am văzut chipul Domnului în soare şi vorbeşte către mine glas puternic. Căci gura care grăia din soare, mă pătrundea la os. Zicea către mine: Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvântul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (10 mai 1972)
De aici rezultă:
a) Cuvîntul este Fiul lui Dumnezeu şi este totodată şi Tatăl;
b) Fiul este Cuvântul;
c) Sfântul Duh este gura lui Dumnezeu care grăieşte Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era gura lui Dumnezeu.
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.
8. O altă definiţie a Sfintei Treimi: Tatăl este casa, Fiul este uşa, iar Duhul Sfânt este cheia uşii
“Dă-le de veste cum ai văzut: cum că uşa este Fiul, precum de multe ori am spus: Eu sunt uşa, cheia uşii este Duhul Sfânt şi casa este Tatăl. Şi în casa Tatălui Meu, multe locaşuri sunt…” (10 mai 1972)
Din felul cum este formulată definiţia ar rezulta însă că sunt două case: o casă este Tatăl şi o casă este a Tatălui, iar “ în casa Tatălui sunt multe locaşuri “(v. Ioan 14,2) pregătite pentru cei aleşi. Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi circumscrisă (interioară) lui Dumnezeu, pentru că atunci s-ar identifica cu o parte din însăşi Fiinţa Lui. Ea este exterioară Lui , şi tocmai de aceea s-a numit şi “sânul lui Avraam”. Nici măcar lui Avraam ea nu-i este interioară, din motive asemănătoare, de aceea s-a zis “în sânul lui”. Cea mai propice analogie pentru Împărăţia lui Dumnezeu, lucrată de pronia Sa, o constituie un prunc în braţele mamei sale.
9. Definiţia anafurei: trupul Domnului
“Şi mai aduc la cunoştinţă: când se miruieşte şi se ia anafura, îi curge printre degete şi calcă trupul Domnului Iisus Hristos, care S-a junghiat în sfântul altar” (12/25 februarie 1973)
Cărţile de slujbă ne învaţă altceva: anafura se dă în locul Trupului Domnului (care este Sfântul Agneţ), ca o mângâiere, celor care nu au avut pregătirea desăvârşită pentru a primi cu vrednicie Trupul Domnului.
10. Definiţia sportului: cel mai mare idol
“…Feriţi copiii de meciuri şi de sport, că acesta este cel mai mare idol. Vai de cel ce moare la acest idol, ascultând sau practicând! că nimeni nu-l va putea scăpa de cel mai rău loc din iad”. (20 noiembrie/3 decembrie 1973)
11. Definiţia omizilor: omizile sunt poftele
“Omizile sunt poftele care le pofteşte creştinul în viaţa sa.” (14 februarie 1974)
12. Definiţia otrăvii: postul şi rugăciunea
“Omizile sunt poftele care le pofteşte creştinul în viaţa sa. Stropiţi cu otravă, adică cu post şi rugăciune…” (14 februarie 1974)
13. Definiţia morţii: moartea este sfârşitul vieţii
“ Căci Domnul îţi va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce şi moartea se va lua de la tine, că moartea e sfârşitul vieţii, tată” (24 ianuarie 1977)
14. O altă definiţie a morţii: moartea este păcatul!
“…Copilaşii Mei, să nu vină moartea peste voi. Ce este moartea? Moartea este păcatul!...”
Această definiţie pare mai serioasă decât precedenta, însă intră în conflict cu învăţătura Sfintei Scripturi. Într-adevăr, aici se spune că “plata păcatului este moartea”( Rom.6,23). Dacă admitem ca adevărată definiţia moartea este păcatul, rezultă prin silogism că plata păcatului este păcatul, ceea ce este absurd, deci inacceptabil. Rezultă că: ori temeiul scripturistic de la Romani 6,23 a fost formulat greşit, ori definiţia dată de Verginica este defectuoasă. Desigur că orice creştin responsabil va respinge cu energie prima variantă şi va clasa “definiţia morţii” ca fiind cel puţin infantilă.
15. Trei definiţii ale meciului: ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor; scamatorie; cel mai mare idol
“Ce e aceea meci? E ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri. Feriţi-vă de acest cuvânt, meci. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremurile voastre…”(9 martie 1977)
Multe sunt ele care n-au existat pe vremea moşilor şi strămoşilor, dar acum sunt folosite din plin de către creştinii pucioşi: şi maşina mică, şi telefonul mobil, şi electricitatea, şi computerele, şi multe, multe altele. Despre niciuna nu s-a zis însă că este “meci” , sau “scamatorie”, sau “idol” şi nu s-au pronunţat nici un fel de interdicţii asupra lor.
Curios lucru: definiţia sportului, dată mai sus la poziţia 10. spunea acelaşi lucru: “sportul este cel mai mare idol“(20 noiembrie/3 decembrie 1973) Aici apare o contradicţie serioasă: orice meci este un sport; dar nu orice sport este un meci. În multe cazuri, aceste definiţii intră într-o serioasă contradicţie.
16. Definiţia naturii: aceasta care nu e cu Dumnezeu
“ Natură se cheamă aceasta care nu e cu Dumnezeu şi stă împotriva Duhului lui Dumnezeu şi L-a alungat cum alungă un bogat pe un argat.”(10/23 iunie 1977)
17. Definiţia cuvântului “amin”: amin înseamnă când pecetluire, când tăcere
“ Şi “Amin” ce înseamnă? Pecetluirea. (25 decembrie 1974/7 ianuarie 1975)
“ Amin, amin, amin. Fiule, cuvântul amin, amin, amin, ce înseamnă? Înseamnă tăcere” (6/19 iunie 1978.)
Dicţionarele spun însă cu totul altceva: Amin înseamnă o confirmare verbală de genul: Adevărat! sau Aşa să fie! Această tălmăcire este regăsită, în sfârşit, într-o a treia definiţie:
“Al patrulea ce vine? Amin. Ce înseamnă? Aşa să fie…”(1 noiembrie 1978.)
18. Curvia şi mândria sunt nişte doamne
“…Cel mai mărşav păcat, mândria. Este doamnă mare mândria în această lume. Curvia şi mândria sunt nişte doamne…” (28 august 1988 )
19. O definiţie a Duhului Sfânt
“ Duhul Sfânt este Dumnezeul Sfintei Treimi cel din vremea de sfârşit” (26 decembrie 1990)
Altfel spus, Sfânta Treime are şi ea câte un Dumnezeu pentru fiecare vreme. Cel din vremea de sfârşit este Duhul Sfânt, de unde deducem că în celelalte vremi Sfânta Treime are alt Dumnezeu (sau alţi Dumnezei?!).
O altă definiţie a Duhului Sfânt, apărută în “Cuvânt” după tipărirea cărţii, oferă o perspectivă pnevmatologică substanţial diferită:
“ Vă iau în Duhul Meu, în sânul Meu, căci aceasta înseamnă Duhul Meu, fiilor[…]” (30 august/12 septembrie 2007)
Cu alte cuvinte, “Duhul este sânul Fiului.”
20. Definiţia omului limbut: omul limbut are două limbi
“ Fereşte-te de omul limbut, că acela are două limbi.” (7/20 aprilie1991)
1. Definiţia focului: focul este foc
“Această lumânare este făcută din ceară, dar focul care arde este foc” (15 mai 1963)
2. Definiţia ciorilor: ciorile sunt ciori
“ Şi Domnul a zis: aşa mănâncă, că ciorile sunt ciori” (16 aprilie 1975)
3. Definiţia trenului: un şarpe cu ciocul de fier
“Copilaşii Mei, un tren este un şarpe cu ciocul de fier care duce mii de oameni pe spatele lui în toate părţile lumii, plini de tot felul de păcate, mândrie, răutăţi şi desfrâu, duce lucrarea lui antichrist.” (4 mai 1958.)
4. Definiţia golului: “cel care lipseşte”
“ Nu este, măi, nici unul dintre voi ca să simtă golul unui frate când este lipsă dintre voi, cum simt eu lipsa voastră, cu durere. Mă apasă, măi, golul vostru care lipseşte dintre cetele de sfinţi” (17/30 aprilie 1965)
5. Definiţia creştinilor: creştinii sunt români
“O, astăzi nu i se mai spune român la nimeni, decât celui creştin. Poate să fie el german, indian, dar dacă este creştin este român. Pace poporului român. Pace ţie poporul Meu” (7 ianuarie 1966)
6. Definiţia binecuvântării “Domnului” : beton armat
“Nu te speria, că binecuvântarea Mea e beton armat, dar dacă n-ai ieşit din ea” (27 noiembrie 1966)
7. O definiţie eretică a Sfintei Treimi
“M-am uitat şi am văzut chipul Domnului în soare şi vorbeşte către mine glas puternic. Căci gura care grăia din soare, mă pătrundea la os. Zicea către mine: Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvântul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (10 mai 1972)
De aici rezultă:
a) Cuvîntul este Fiul lui Dumnezeu şi este totodată şi Tatăl;
b) Fiul este Cuvântul;
c) Sfântul Duh este gura lui Dumnezeu care grăieşte Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era gura lui Dumnezeu.
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.
8. O altă definiţie a Sfintei Treimi: Tatăl este casa, Fiul este uşa, iar Duhul Sfânt este cheia uşii
“Dă-le de veste cum ai văzut: cum că uşa este Fiul, precum de multe ori am spus: Eu sunt uşa, cheia uşii este Duhul Sfânt şi casa este Tatăl. Şi în casa Tatălui Meu, multe locaşuri sunt…” (10 mai 1972)
Din felul cum este formulată definiţia ar rezulta însă că sunt două case: o casă este Tatăl şi o casă este a Tatălui, iar “ în casa Tatălui sunt multe locaşuri “(v. Ioan 14,2) pregătite pentru cei aleşi. Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi circumscrisă (interioară) lui Dumnezeu, pentru că atunci s-ar identifica cu o parte din însăşi Fiinţa Lui. Ea este exterioară Lui , şi tocmai de aceea s-a numit şi “sânul lui Avraam”. Nici măcar lui Avraam ea nu-i este interioară, din motive asemănătoare, de aceea s-a zis “în sânul lui”. Cea mai propice analogie pentru Împărăţia lui Dumnezeu, lucrată de pronia Sa, o constituie un prunc în braţele mamei sale.
9. Definiţia anafurei: trupul Domnului
“Şi mai aduc la cunoştinţă: când se miruieşte şi se ia anafura, îi curge printre degete şi calcă trupul Domnului Iisus Hristos, care S-a junghiat în sfântul altar” (12/25 februarie 1973)
Cărţile de slujbă ne învaţă altceva: anafura se dă în locul Trupului Domnului (care este Sfântul Agneţ), ca o mângâiere, celor care nu au avut pregătirea desăvârşită pentru a primi cu vrednicie Trupul Domnului.
10. Definiţia sportului: cel mai mare idol
“…Feriţi copiii de meciuri şi de sport, că acesta este cel mai mare idol. Vai de cel ce moare la acest idol, ascultând sau practicând! că nimeni nu-l va putea scăpa de cel mai rău loc din iad”. (20 noiembrie/3 decembrie 1973)
11. Definiţia omizilor: omizile sunt poftele
“Omizile sunt poftele care le pofteşte creştinul în viaţa sa.” (14 februarie 1974)
12. Definiţia otrăvii: postul şi rugăciunea
“Omizile sunt poftele care le pofteşte creştinul în viaţa sa. Stropiţi cu otravă, adică cu post şi rugăciune…” (14 februarie 1974)
13. Definiţia morţii: moartea este sfârşitul vieţii
“ Căci Domnul îţi va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce şi moartea se va lua de la tine, că moartea e sfârşitul vieţii, tată” (24 ianuarie 1977)
14. O altă definiţie a morţii: moartea este păcatul!
“…Copilaşii Mei, să nu vină moartea peste voi. Ce este moartea? Moartea este păcatul!...”
Această definiţie pare mai serioasă decât precedenta, însă intră în conflict cu învăţătura Sfintei Scripturi. Într-adevăr, aici se spune că “plata păcatului este moartea”( Rom.6,23). Dacă admitem ca adevărată definiţia moartea este păcatul, rezultă prin silogism că plata păcatului este păcatul, ceea ce este absurd, deci inacceptabil. Rezultă că: ori temeiul scripturistic de la Romani 6,23 a fost formulat greşit, ori definiţia dată de Verginica este defectuoasă. Desigur că orice creştin responsabil va respinge cu energie prima variantă şi va clasa “definiţia morţii” ca fiind cel puţin infantilă.
15. Trei definiţii ale meciului: ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor; scamatorie; cel mai mare idol
“Ce e aceea meci? E ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri. Feriţi-vă de acest cuvânt, meci. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremurile voastre…”(9 martie 1977)
Multe sunt ele care n-au existat pe vremea moşilor şi strămoşilor, dar acum sunt folosite din plin de către creştinii pucioşi: şi maşina mică, şi telefonul mobil, şi electricitatea, şi computerele, şi multe, multe altele. Despre niciuna nu s-a zis însă că este “meci” , sau “scamatorie”, sau “idol” şi nu s-au pronunţat nici un fel de interdicţii asupra lor.
Curios lucru: definiţia sportului, dată mai sus la poziţia 10. spunea acelaşi lucru: “sportul este cel mai mare idol“(20 noiembrie/3 decembrie 1973) Aici apare o contradicţie serioasă: orice meci este un sport; dar nu orice sport este un meci. În multe cazuri, aceste definiţii intră într-o serioasă contradicţie.
16. Definiţia naturii: aceasta care nu e cu Dumnezeu
“ Natură se cheamă aceasta care nu e cu Dumnezeu şi stă împotriva Duhului lui Dumnezeu şi L-a alungat cum alungă un bogat pe un argat.”(10/23 iunie 1977)
17. Definiţia cuvântului “amin”: amin înseamnă când pecetluire, când tăcere
“ Şi “Amin” ce înseamnă? Pecetluirea. (25 decembrie 1974/7 ianuarie 1975)
“ Amin, amin, amin. Fiule, cuvântul amin, amin, amin, ce înseamnă? Înseamnă tăcere” (6/19 iunie 1978.)
Dicţionarele spun însă cu totul altceva: Amin înseamnă o confirmare verbală de genul: Adevărat! sau Aşa să fie! Această tălmăcire este regăsită, în sfârşit, într-o a treia definiţie:
“Al patrulea ce vine? Amin. Ce înseamnă? Aşa să fie…”(1 noiembrie 1978.)
18. Curvia şi mândria sunt nişte doamne
“…Cel mai mărşav păcat, mândria. Este doamnă mare mândria în această lume. Curvia şi mândria sunt nişte doamne…” (28 august 1988 )
19. O definiţie a Duhului Sfânt
“ Duhul Sfânt este Dumnezeul Sfintei Treimi cel din vremea de sfârşit” (26 decembrie 1990)
Altfel spus, Sfânta Treime are şi ea câte un Dumnezeu pentru fiecare vreme. Cel din vremea de sfârşit este Duhul Sfânt, de unde deducem că în celelalte vremi Sfânta Treime are alt Dumnezeu (sau alţi Dumnezei?!).
O altă definiţie a Duhului Sfânt, apărută în “Cuvânt” după tipărirea cărţii, oferă o perspectivă pnevmatologică substanţial diferită:
“ Vă iau în Duhul Meu, în sânul Meu, căci aceasta înseamnă Duhul Meu, fiilor[…]” (30 august/12 septembrie 2007)
Cu alte cuvinte, “Duhul este sânul Fiului.”
20. Definiţia omului limbut: omul limbut are două limbi
“ Fereşte-te de omul limbut, că acela are două limbi.” (7/20 aprilie1991)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.