50. Rime hazlii şi jocuri de cuvinte
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Probabil pentru a mai scăpa de austeritate, “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” e împănat cu rime hazlii şi jocuri de cuvinte.
1. “…, că v-am dat vouă cu lopata şi e păcat să fugiţi de Tata” (19 decembrie 1973)
Rima aceasta pare a fi inspirată dintr-un joc al copilăriei: “…cine nu e gata, îl iau cu lopata!”
2. “…vremea…e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie” (14 februarie 1974)
3. “Vino la Mine, nu Mă mai face de ruşine” (12 martie 1974)
4. “… şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibe viitorul… (19 martie 1974)
5. “ Ţi-e ruşine, sau eşti duşman pe Mine? [...] cei care merg după Mine şi Mă urăsc pentru sine… …Mergi cu Mine când n-ai prietenul cu tine… … e de mirare să mai stea cineva în picioare.” (8/21 aprilie 1974)
6. “Ai Har şi Dar, dar Harul a ajuns unde-i paharul! [...] Oare acesta e Harul, să ţii în mână paharul?” (14 iunie 1974)
Încântarea pe care o aduce această combinaţie de sunete este mult gustată de autor, aşa încât el o va reproduce întocmai, cu prima ocazie favorabilă:
“ Şi Dumnezeu nu judecă Harul, nici paharul, ci pe acela care nu ascultă” (17 august 1975)
7. “…şi mănâncă omul fiere şi zice că e miere. Copilaşii Mei, zidirea lui Dumnezeu, nu mai mânca din fiere şi din plăcere, că e fiere “… …Israele tată, învaţă bine să trăieşti cu Mine, că pământul acesta e o uzină de tină, şi zic să mergi bine, să nu murdăreşti haina de pe tine.” (29 iunie/12 iulie 1974)
Jocul de cuvinte tină – tine (dar şi altele asemănătoare) pare-se a fi o virtozitate de gândire care-i dă o satisfacţie intelectuală aparte Verginicăi; el mai este întâlnit şi în mesajele din 14 ianuarie 1975 , 4 octombrie 1975 şi 24 ianuarie 1977.
8. “Apropie-te de Mine fiule creştine, că s-a dat ordin de la împărat ca între tine şi Mine să se sape şanţ, să se pună un zid înalt şi în partea dinspre Mine să pună o minciună. Ce să pună? Să pună o minciună straşnică pentru Mine.” ( 21 iulie 1974)
9. “ E scris în Scriptură, că un timp pământul va fi fără de natură” (8 septembrie 1974)
Apoi, dacă e să facem rime, să spunem şi noi un adevăr (care contrazice flagrant afirmaţia de mai sus): “În Scriptură nici măcar nu există cuvântul natură”. Şi nici derivatele lui: natural, naturaleţe, naturist, etc., căci e natural să fie aşa. Înseamnă că afirmaţia de mai sus se bazează pe o minciună.
10. “… a intrat la fotbal. Să vezi cum sare, zici că moare…” (19 octombrie 1974)
Asocierea este forţată. Căci, dacă sare, cum mai şi moare? Iar dacă moare, cum de mai sare?
11. “ Că judecata Mea e dreaptă şi condamnă după fapta ta, că ai fugit pentru nimic, ai fugit pentru iubit, ai fugit pentru băut, ai fugit pentru hulit, ai fugit pentru curvit, ai fugit că ai înebunit şi Mă uit la tine cum vei sta smerit…” (24 noiembrie 1974)
12. “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă luptă dreaptă pentru ea.” (6 decembrie 1974)
Se pare că jocul de cuvinte care aminteşte de caragialescul “luptă, luptă, neicusorule!” i-a cam incomodat pe liderii pucioşi care, în ediţia din anul 2006 s-au căznit să-l cosmetizeze cum au putut:
“ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă pentru ea luptă dreaptă.” (23 noiembrie/ 6 decembrie 1974)
13. “…Israele, poporul Meu, Israele, spală-te bine, să nu ai tină pe tine că sfârşitul vine, nu sfârşit ca să mai rămână cineva în urma Mea, ci sfârşitu-s-a…” (14 ianuarie 1975)
Combinaţia “nu sfârşit… ci sfârşitu-s-a” este o găselniţă evidentă, o “tragere la rimă” fără nici o altă justificare pe fond. De altfel, şi combinaţia “sfârşit ca să mai rămână cineva în urmă” este un nonsens, căci sfârşitul (cel care e sfîrşit autentic) obligatoriu nu lasă nimic în urmă.
14. “ Să nu mai răsară nici o lăstară” (19 ianuarie 1975)
Cuvântul inexistent “lăstară” este un barbarism rustic care a fost intenţionat inventat, doar ca “să iasă rima”.
15. “ … o, Israele, tată, de ce nu cunoşti tu că eşti ruda Mea şi că de la Mine ai luat viaţă şi faţă…” (19 ianuarie 1975)
Cuvântul “chip” , uzual folosit în acest context, a fost înlocuit cu “faţă”, tot pentru ca “să iasă rima”.
16. “Să ştiţi ai cui sunteţi voi, deşi v-a născut Ioana sau Steliana.” (19 ianuarie 1975)
După cum se vede, abundă rimele “de doi bani”, de genul
“Baba Rada, baba Rada,
Vinde mere cu grămada”, doar cu scopul inexplicabil de a da o tentă hazlie unor scrieri care ar trebui să fie de o seriozitate dea dreptul austeră.
17. “Ştiu durerea ta, e scrisă în costiţa Mea.” (19 ianuarie 1975)
Deşi cuvântul “costiţă” e folosit de români aproape în exclusivitate pentru sintagma mult îndrăgită de ei “costiţă afumată” (cu fasole), aici, din motive “poetice”, s-a trecut peste orice impediment de similitudine şi peste orice presentiment al ridicolului.
18. “Moşii şi strămoşii voştri au vândut averea şi au plecat în pustie şi s-au îmbrăcat cu sărăcie.” (10 februarie 1975)
19. “ Eu sunt Alfa şi Omega, am colindat pământul în lung şi în lat cu tot ce este curat, iar ce este întinat am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ şi mă întâlnesc cu omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede.” (10 februarie 1975)
20. “ Floricelele Mele, lucrarea Mea pe care o aduc la voi nu e plasă de gunoi...” (3 aprilie 1975)
21. “ …Fiule, cum ai să cauţi un bordei! Ai să dai mii şi mii de lei…” (3/16 aprilie 1975)
22. “ Un copil am avut şi eu, tată, şi l-am dat să fie sângerat.” (3/16 aprilie 1975)
Cuvântul “sângerat” este mai degrabă impropriu, el exprimând mult prea palid tragedia Golgotei. Rănile şi sîngerarea sunt aspecte secundare, faţă de dispreţul şi ura creaţiei faţă de Creator.
23. “ Şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel” (4/17 aprilie 1975)
Fals, fals, tras la rimă cu orice preţ. Mielul nu era deloc mititel, ci bine împlinit, în floarea vârstei. Moartea Domnului a fost prin răstignire, şi nu prin înjunghiere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă, deoarece era o moarte nu numai nedreaptă, ci şi umilitoare, rezervată celor mai ticăloşi delincvenţi ai imperiului roman. Mişelul este un nemernic fricos, care nu se identifică de fel cu trufaşii romani şi cu venalii farisei care au pus la cale moartea Mântuitorului.
24. “ Suntem fraţi, dar voi Mă alungaţi, voi Mă înjunghiaţi şi M-aţi scos din cele ale Mele. Suntem fraţi şi de trup, prin Trupul pe care-l mâncaţi.” (4/17 aprilie 1975)
25. “ Acestea sunt gunoi, aruncaţi-le de la voi!” (19 aprilie 1975)
26. “ Ascultaţi-Mă creştinilor, tineri şi bătrânilor…” (11 mai 1975)
27. “ Buturuga mică răstoarnă carul mare. Tu eşti buturuga mică, care vei răsturna această arătare…” (11 mai 1975)
28. “ … ca la ziua de apoi să închei veacul cu voi.” ( 25 mai 1975)
29. “ Plângi creştine, plângi poporul Meu că Mă lupt cu tine să te duc la bine…” ( 28 mai 1975)
30. “ Israele, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul cel nemâncat? Cui ai lăsat Mielul cel înjunghiat? Israele tată, fiule risipitor, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul plin de Dar şi de Har? Israele, toţi care au plecat ca tine, nu e unul să nu fi suferit şi nu e unul să nu fi pierit. Multe popoare au pierit prin mâncare…” ( 28 mai 1975)
Cu puţin spirit de observaţie, corectorii pucioşi ar fi putut înjgheba o mică poezioară cu atâte rime adunate în doar 4-5 fraze.
31. “ …Feriţi-vă de băutură, că prin băutură duşmanul fură…” ( 28 mai 1975)
32. “ A fost mai uşor să Mă facă pe Mine mincinos, decât să lase băutura jos” ( 28 mai 1975)
Băutura nu “se lasă jos” decât dacă vrei cu orice preţ să obţii o rimă rahitică. Mai ales când există la îndemână expresia apropiată şi consacrată “să se lase de băutură”.
33. “ Fiule am vorbit cu tine ca să mă serveşti pe Mine, vecine.” (1 iunie 1975)
Rima sugerează intutitiv că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are vecini săritori cu care duce din când în când tratative peste uluci, ca să-l ajute la trebăluială.
34. “ Fiilor nu aţi suferit nimic pentru că aţi greşit, dar să ştiţi că veţi fi pedepsiţi, pentru că Dumnezeu a zis interzis! ” (1 iunie 1975)
35. “ Vin valuri peste lume, abia e începutul creştine. Şi vine şi vine până se întoarce lumea la Mine , ori se face una cu pământul…” (5 iulie 1975)
Dacă “vin valuri” , atunci nu mai merge o explicitare repetată de genul “Şi vine şi vine…” ( cine vine? valurile?) decât dacă se doreşte cu orice preţ o rimă ieftină.
36. “ Israele tată, vino la Mine ca o albină curată…” (5 iulie 1975)
Expresia “albină curată” este o altă găselniţă tautologică, special concepută ca să “iasă rima”. Toate albinele sunt curate din fire.
37. “Pentru tine s-a făcut acest pământ, dar dacă viaţa ta e rea, nu vei sta pe averea Mea.” (5 iulie 1975)
Imaginea aceasta “poetică”, în care cei ce “nu vor avea viaţa rea” vor sta călare şi vor huzuri pe averea moştenită de ei de la Stăpânul pământului şi al întregii lumi este departe de orice imaginaţie creştinească.
38. “ Bea, mânca şi hulea. Afară ploua, şi unda creştea, iar ei nu încetau, şi tot beau. Atunci Domnul plângea, tot cerul plângea. Cum îi ţineau…” (23 iunie/6 iulie 1975)
39. “ …S-au făcut mulţi măcelari şi mulţi brutari, dar sunt murdari.” (4/17 iulie 1975)
40. “ Îţi vor spune: de ce nu te-ai spălat de tină, dacă ai avut izvor lângă tine? ” (4 octombrie 1975)
Acest joc de cuvinte nu este singular; îl regăsim şi la poziţia 7.
41. “ Purtaţi uniforma creştină… …cine nu va purta bască pe cap… …se va îmbrăca în rogojină.” (4 octombrie 1975)
42. “ Moşii şi strămoşii voştri n-au ştiut ce este băutura, n-au ştiut ce este natura… ” (25 august/7 septembrie 1975)
43. “ …Babilonul cel înveşmântat spre a fi plăcut de bărbat…” (3 decembrie 1975)
44. “ Fiţi pricepuţi, că am sosit unde nu aţi gândit.” (20 noiembrie/3 decembrie 1975)
45. “ Nu va mai fi tată, nici o gură binecuvântată ca să îţi arate ţie vreo pată…”(22 decembrie 1975)
46. “ Veniţi-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara şi Duhul i Se va da...” (9/22 decembrie 1975)
47. “ Poporul Meu, poporul Meu sunt trimis de Tatăl, ca să săvârşesc ultima profeţie care a mai rămas din vecie…” (4 ianuarie 1976)
48. “Vai de tine creştine, care te-ai suit la înălţime şi nu vrei să mai asculţi de Mine. Vai de tine creştine, care la mânia ta, vinzi lucrarea Mea…” (7 ianuarie 1976)
49. “ Dar Veronica, care este duşmană pe Verginica şi poartă această duşmănie pentru profeţie, s-a scris în cer. Să ştiţi că profeţia de astăzi nu este profeţia lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica… … Pâinica lui Veronica nu i-a luat-o Verginica, ci e în mâna Domnului.” (11 februarie 1976)
50. “ Şi să ştiţi cu toţii că a sosit ceasul morţii…”(21 februarie 1976)
51. “ Cine are vie, acela are bogăţie, dar nu pământească, ci duhovnicească. Cine are butuc de viţă să şi-l îngrijească, că are să rodească…”(21 februarie 1976)
52. “ Atunci să ai ce mânca şi ce bea, că tot cerul se va bucura de veselia ta.”(21 februarie 1976)
53. “ …şi va face vin şi va pune pe masă, vin cu stare aleasă.”(21 februarie 1976)
54. “ …că ştiinţa lumii de azi e ca omul care moare fără lumânare.”(21 februarie 1976)
55. “…cu un singur cuvânt vei răscumpăra o mulţime mare de suflare.” (21 februarie 1976)
56. “…Pe pământ la voi e război.” (21 februarie 1976)
57. “ …învăţaţi mieii să nu fie prieteni cu leii…”(23 februarie 1976)
58. “ Sunteţi rugaţi cu viaţă curată să Mă aşteptaţi…”(23 februarie 1976)
59. “ …Nu mai e profeţie, pentru că creştinul nu ştie s-o ţie, dar dacă vei fi credincios ca Ilie din pustie, Domnul îi va da.” (20 martie 1976)
60. “ Eu Mă voi lupta şi tot mereu vă voi aştepta şi în vreme rea, căci Domnul vine pe vreme de furtună, nu pe vreme bună…” (10 mai 1976)
61. “ Fiilor, învăţaţi Scriptura, să nu vă întreacă cei cu natura. Se apropie examenul şi vei avea o serbare foarte mare. Serbarea ta va fi cu totul altceva.” (3/16 iunie 1976)
62. “Să nu zici: Aoleu ce să fac eu…” ( 7 septembrie 1976)
63. “ Unde va fi peştera mai rea, acolo vei intra.” (26 octombrie 1976)
64. “ …du-te până colea, şi împlineşte porunca Mea.” (26 octombrie 1976)
65. “ Scrieţi pe hârtie această profeţie.” (26 octombrie 1976)
66. “ Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău. Vai de tine care ţi-ai lăsat bărbatul şi te-ai recăsătorit cu altul… … Vai de tine, că la ziua de judecată nu vei avea ce răspunde măcar o dată… ” (26 noiembrie 1976)
67. “ Dacă această comoară nu se dovedea de nimenea, păsărică în rai erai, dar pentru că nu ai ţinut secretul, a venit duhul rău şi a intrat în pieptul tău şi în loc de raiul lui Dumnezeu a făcut iadul.” (26 noiembrie 1976)
68. “…şi ai făcut sodomie şi te-ai dus şi ai făcut hoţie.” (6 decembrie 1976)
69. “ Că a căzut lucifer din cer…”(6 decembrie 1976)
70. “ Cine a ascultat şi a împlinit, drumul i-a fost spre răsărit.” (6 decembrie 1976)
71. “…Că a venit din iad, demonul cu toată ceata înfuriată, crezând că pune credinţa sub obroc, crezând că pune credinţei foc, sau lacătul pe tine, ca să nu mai mergi creştine după Mine.” (6 decembrie 1976)
72. “ Poporul Meu, odată era un evreu şi se juca cu minciunile.” (6 decembrie 1976)
73. “ Românie, cine te ştie, Românie? Îţi zic ţie Românie, unde e brăţara care o purtai la mână? Ţi-au luat-o ţările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinereţea de pomană. Cu câte cruci am sfinţit acest pământ! Dar acum nu mai sunt…. …Vei bîjbîi ca omul fără vedere şi vei înfometa ca omul fără avere care nu va avea unde semăna recolta sa. Căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta şi nu vei mai avea unde păşuna vita ta, şi nu vei mai avea pomii şi grădina ta… …Nu ţi-ai păstrat lucrul care ţi l-am dat, şi te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă…” (7 ianuarie 1977)
74. “ …În 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el… ... Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnezeiesc? ” (7 ianuarie 1977)
75. “…toţi Mi-au zis că urmează pe Iisus până la poarta cerului, sus.” (7 ianuarie 1977)
76. “ Vino tată, vino, căci căminul e mititel, dar se va întinde ca o plasă şi se va face mare şi frumoasă, şi o va conduce Domnul.” (7 ianuarie 1977)
În goana după rime hazlii, Verginica a luat o plasă mare şi frumoasă, căci a pierdut firul naraţiunii. Ce va conduce Domnul? Plasa, sau căminul care se va întinde ca o plasă?
77. “ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat…”(7 ianuarie 1977)
78. “ Am văzut creştin care mult a fost iubit de Tine şi astăzi este căzut în tină. (24 ianuarie 1977)
79. “ Creştine, creştine, auzi trâmbiţa ce spune? Ce zici, vei putea sta până la venirea Mea? Răspunde. O, fiule tată, e vremea grea şi rea şi omul nu vrea să facă voia Mea, pune în faţă neputinţă, dar ţine minte aceste cuvinte sfinte: cine dragoste a avut, a putut.” (24 ianuarie 1977)
80. “ Gândeşte-te bine creştine că vine ziua ca mâine şi vei vedea ce se va întâmpla cu casa ta, vei vedea ce se va întâmpla cu averea ta, vei vedea…”(24 ianuarie 1977)
81. “ O, Fiul Meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? ” (24 ianuarie 1977)
82. “ …Vai de tine creştine care ai vorbit cu Mine, lucru care nu se spune la nimeni şi tu, din încăpăţînare ai făcut foc mare şi ai ars tot ce a fost dumnezeiesc şi a rămas doar cenuşa, popor care stai cu mâna pe topor şi te răzvrăteşti cu cel care-l pregătesc pentru tine… ” (24 ianuarie 1977)
83. “…Israele, tată, de la mic şi până la mare, dacă vă aduceţi aminte de numărătoare, s-a făcut numărătoarea creştinilor pe pământ.” (24 ianuarie 1977)
84. “ Dacă ai călcat pe un lucru binecuvântat, ai făcut mare păcat. Tată, nu te-ai încredinţat în mâna Mea pe care ţi-am pus-o pe cap când te-am binecuvântat…”(24 ianuarie 1977)
85. “…sabia lui l-a tăiat pe Goliat. Aşa şi tu. ” (11/24 ianuarie 1977)
86. “ Că vine vremea să stea oştirea Mea colea şi cea rea colea şi vor sta faţă în faţă şi să ştiţi că aceştia nu se vor lupta cu sabie şi se vor lupta cu putere nevăzută. Va sta duşmanul sub talpa ta.” (24 ianuarie 1977)
87. “Pentru unii din voi vine mare bucurie, iar pentru unii, mare întristare; fiecare în a sa lucrare.” (9/22 februarie 1977)
88. “ Am adus laudă la creştini, şi lauda au dat-o la câini. Daniele, crezi? Ce laudă să-ţi mai aduc Eu, poporul Meu? (9/22 februarie 1977)
89. “ Eu sunt Domnul Iisus Hristos, care M-am pogorât din cer pe pământ, dar nimeni n-a cercetat cum s-a întâmplat. Tată, mai întâi credinţa voastră e rugată să nu Ne mai facă Nouă judecată…”(19 februarie/4 martie 1977)
90. “ Nu vă rezemaţi pe om sau pe pom, că şi omul, şi pomul, vor fi smulşi.” (19 februarie/4 martie 1977)
91. “ De ce-L judeci pe Domnul Iisus Hristos? El a fost judecat mult, mult de Pilat şi nu L-a găsit vinovat, şi tu Îl găseşti vinovat.” (19 februarie/4 martie 1977)
92. “Vai de viaţa ta care, ieri, alaltăieri, zbiera şi se îngrozea de mânia Mea…”(9 martie 1977)
93. “ Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară.” (27 martie 1977)
94. “ Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, nu o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu.” (27 martie 1977)
95. “ Când l-a adus pe acest “patriarh” şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare.” (27 martie 1977)
Cine nu a mai avut salvare? Nodul cel mare?
96. “ Se aude din cer, când lumea vă duşmăneşte şi vă porecleşte şi vă ameninţă. Şi Dumnezeu plânge când vede pe poporul Său că nu tace şi ridică sabia împotriva celui rău.” (15 aprilie 1977)
97. “ Şi când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată, dacă voi nu aţi împlinit niciodată această minune? Că uite, a sosit soarele la asfinţit şi rămâne întunecime…”(15 aprilie 1977)
98. “ Vino la Mine creştine, că fericit este cel ce nu M-a văzut şi M-a iubit! Fericit este acela care a suferit pentru Mine şi pentru că a fost credincios şi nu şi-a lepădat credinţa jos. Fericit. Că înaintaşii voştri au luptat fără preţ şi au biruit… …Şi nu se face judecată niciodată…”(15 aprilie 1977)
99. “ O, iubite creştine, cât bine am făcut Eu pentru tine şi tu nu vrei să iei acest bine pentru Mine. Că nu va mai fi cu tine…”(24 aprilie 1977)
100. “ O, poporul Meu iubit, Eu am grăit că M-aş fi lipsit de toate…”(24 aprilie 1977)
101. “ A venit ziua cea mare când sună clopotele de la hotare.”(24 aprilie 1977)
102. “ Acest Eu nu e trupul acesta, ci e Duh şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni…” (6 mai 1977)
103. “ Lume, lume, şi iară zic lume, eşti gata să rămâi fără nume. Îşi va pieri numele. Îţi va pieri poftele, îţi va pieri trupurile. (6 mai 1977)
104. “ … Copilaşii Mei, vai de copiii care se nasc în vremurile de azi şi chiar tu creştine îl ţii lângă tine până la o mărime şi atunci l-a luat satana de lângă tine şi a făcut din el slugă vrednică de el. Fericiţi părinţii care muncesc cu trudă să-şi ţină copiii lângă sine, şi după acea mărime…”(9 mai 1977)
105. “Dumnezeu, prin credinţa ta va lucra încheierea veacului acesta. Nu te face vinovat, căci este păcat. Creştine, de ce te chem să vii la Mine? ” (26 aprilie /9 mai 1977)
106. “… vei pica şi nu vei mai sta. Am venit din cerul sfânt să vă fac cunoscut acest cuvânt.” (9 mai 1977)
107. “ Zideşte, creştine, tot ce ştii despre Mine, căci în curând se va arăta toată munca ta.” (4 /17 mai 1977)
108. “ Nu cârtiţi şi în ziua sărbătorii, căci fiecare sărbătoare îşi va iubi ai ei copii….”(17 mai 1977)
109. “ Pe cine pedepseşte Dumnezeu la păcatul acesta greu?”(17 mai 1977)
110. “ …că v-a pus nume această lume: “sfinţi”, dar voi sunteţi păcătoşi…” (4/17 mai 1977)
111. “ Dar ei au stricat uniforma Lui Dumnezeu şi nu i-a tras nimeni de codiţe sau de rochiţa pe care nu o are.” (17 mai 1977)
112. “ Să ştiţi că pedeapsa care vine peste lume şi peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine. Dar cei ce veţi fi cu Mine, veţi fi ocrotiţi şi feriţi…
…Vai de tine pământ şi mare, că eşti mare fără hotare, dar nu ai în tine nici o floare mirositoare. Vai de tine pământ şi mare, că te-ai umplut de putoare. Da! [...] Că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea…”(23 iunie 1977)
113. “ Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare…”(23 iunie 1977)
114. “ [...] aleargă ca un leu să distrugă lucrul lui Dumnezeu.” (15 iulie 1977)
115. “ Vei merge pe drum şi păcatul te va face scrum.” (15 iulie 1977)
116. “ Şi vei fi judecat dacă ţi s-a spus să nu dai pe la împărat şi tu ai dat…” ( Ediţia 1995: 23 iulie 1977 ; Ediţia 2006: 10/23 iunie 1977)
Şi acest text a fost – în mod inexplicabil – mutat cu o lună în urmă, în ediţia din anul 2006.
117. “ Încă odată te strig pe tine, stăpânule al acestei lumi, nu mai duce la nimicire întreaga omenire, n-o mai duce unde nu a mai fost niciodată această lume, n-o mai duce la moarte! Toţi şi-au schimbat frica de la Dumnezeu şi şi-au îndreptat-o spre chipul tău. Toţi te îmbrăţişează pe tine şi s-au înstrăinat de Mine. O, cum vei pieri pe toate căile şi pe toate cărările! ” (30 iulie/12 august 1977)
118. “ Învăţaţi bine să fiţi cu Mine la vremea de război între Mine şi cei răi. ” (30 iulie/12 august 1977)
119. “ …O, creştine, va veni lumea la tine şi nu te va mai numi câine şi va alerga să-ţi ceară scula ta să îşi repare casa sa şi viaţa sa şi să îţi ceară pâine de mâncare. Iar dacă le vei da, hambarul tău va seca… ” (12 august 1977)
Contrar învăţăturilor Scripturii, care îndeamnă la iubirea vrăjmaşilor, pe motiv că şi Dumnezeu face la fel (“Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” - Matei, 5,45 ), noua “Biblie” de la Pucioasa îi îndeamnă pe creştini la răzbunare, la răutate, la zgârcenie şi la egoism. Ei sunt instruiţi ca nici măcar pâine să nu le dea la vrăjmaşi, deşi iubirea de vrăjmaşi se confirmă mai ales în gestul oferirii unei bucăţi de pâine:
“Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?” (Luca 11,11)
120. “ O, poporul Meu, te-aş ruga Eu ca Fiu al lui Dumnezeu, să crezi bine cuvintele de la Mine.” (12 august 1977)
121. “ Ai făcut rău că ai luat viaţa fratelui tău.” (12 august 1977)
122. “ …O, poporul Meu iubit, acum se vede ce ai folosit cu cuvântul pe care l-ai auzit, […]” (12 august 1977)
123. “ …Ai zis mereu: a făcut Domnul lucrare, dar ce lucrare a făcut? A făcut vreo căldare?” (12 august 1977)
124. “ …Domnul vă spune un simbol, o istorioară duhovnicească. Fiilor, deschideţi-vă inima şi mintea: Afară ninge şi îngheaţă/ şi frigul creşte tot mereu/ păsărica cea isteaţă/ nu-şi mai zice cântul său! Aţi priceput? Dumnezeu care a făcut-o o încălzeşte, o hrăneşte…” (24 august 1977)
125. “ Nu aruncaţi credinţa jos, că vine o suferinţă pentru necredinţă. Copilaşii Mei, fiţi pricepuţi, că nu pot să vorbesc aşa, după priceperea ta, ci Eu vorbesc în taină. Copilaşii Mei, Eu v-am iubit pe voi şi v-am preţuit prin Sîngele care s-a jertfit. V-am iubit prin Duhul pe Care vi l-am dăruit, şi v-am răscumpărat prin palmele care Mi s-au dat. Am fost numit om rău, dar răutatea Mea o cunoaşte Dumnezeu, căci Eu sunt Fiul Său. Dacă eram rău, scoteam sabia din teacă şi tăiam tot ce-Mi stătea în faţă. Dar Dumnezeu, Tatăl Meu, M-a trimis pe pământ, plin de milă. Mila Mea o va vedea toată lumea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă judeca. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă scuipa. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă bătea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă răstignea. Mila Mea a văzut-o şi Iuda. Vedea mila Mea, că era pusă în faţa Mea, şi Mila Mea se va vedea întotdeauna,căci pe cine am bătut cu pălmuţa, l-am bătut ca un părinte, nu l-am bătut ca un criminal, şi dacă nu s-a făcut cuminte, nu l-am mai bătut, şi am luat asupra Mea vina sa. Să aveţi cunoştinţă de această suferinţă.
…Copilaşii Mei, nu vă mai jucaţi cu viaţa, şi învăţaţi bine ceea ce Domnul vă spune, că Dumnezeu v-a spus multe lucruri, că dacă aş începe să le adun, n-am în ce vase să le pun.”(11/24 august 1977)
126. “ […] că era pregătit ca să fie păcătosul osândit, dar nu era sfinţit şi era urât de lume, că se osândea pe ea vinovăţia celui ce greşea. După ce se osândea vinovatul pe ea şi, după ce murea, atunci se tăia şi în foc se arunca, dar nu ştia că este profeţit, ca acest lemn să fie sfinţit. Şi mai mult, nu credea în cel ce profeţea profeţia aceea…”(31 august 1977)
127. “ Pentru că a făcut perete mare între tine şi Mine, o neascultare” (31 august 1977)
128. “ Tu vei fi mai mult condamnat chiar decât această apă care a înecat multă suflare. ”(24 august 1977)
129. “ Vai de tine creştine, care ai fost un timp cu Mine şi te-ai întors, căci mult vei plânge şi mult te vei căi de cele ce vor veni…”(9 septembrie 1977)
130. “ Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi mulţi dintre ei vor pieri…”(20 septembrie 1977)
131. “…Poporul Meu de azi, vin vremuri geroase, vin vremuri friguroase şi cer de la tine să fii îmbrăcat bine. Duhovniceşte Duhul vorbeşte…. Cer de la tine să fii încălţat bine pe pământ, că pe pământ s-au aşternut şerpi mulţi.” (20 septembrie 1977)
132. “ […] deosebiţi-vă şi la mâncare şi la purtare, deosebiţi-vă şi la călătorie, deosebiţi-vă şi la culcare şi la gospodărie. În gospodăria ta să fie farmacie. Şi pământeşte şi duhovniceşte…” (20 septembrie 1977)
133. “ Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi… Şi împăratul şi argatul are pe necuratul… Dumnezeu e supărat şi tot cerul e supărat şi Maica Domnului e supărată, pentru că toată ţara românească e întinată.” (20 septembrie 1977)
134. “ Doamne Dumnezeul meu, Îţi închin Ţie această casă şi această masă, pe care Tu, prin poporul Tău, ai lucrat-o să fie corăbiuţă, şi niciodată să nu fie atacată şi să nu fie dărâmată, şi să fie spre salvarea celor ce vin în ea.
Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, Îţi închin Ţie poporul pe care mi l-ai dat mie ca răzoare de vie. Ia-le în primire şi pune spre îngrijire pe cine poate să le îngrijească.
O, Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, de când aştept ca să-ţi scriu acest certificat ceresc! Pentru că unde plec şi unde pornesc, numai greu pătimesc.[…] Uită-te bine la mine, Tată, în ce stare sunt lăsată.[…] Sunt într-o stare grea, dar dacă este voia Ta să lucrezi cu mine aşa, fie voia Ta, căci poporul acesta, trei sferturi îmi dă cu piciorul şi mă răneşte[…] Toţi îmi strigau că sunt mama tuturor proorocilor mincinoşi, că sunt mama tuturor răutăţilor şi a tuturor diavolilor. Şi în stânga, şi în dreapta, am atac; şi în picioare, şi în mâini am durere mare. Nu resping lucrarea Ta, şi aş dori, dar vezi, Doamne, neputinţa mea şi vremea rea[…](30 noiembrie/13 decembrie 1977)
Aceste fragmente aparţin unei rugăciuni a Verginicăi. Apetitul pentru rime al Verginicăi este evident. Extrapolând, ajungem la concluzia că sutele de rime deja puse în evidenţă aici, dar şi cele care vor mai urma, în mod sigur, aparţin aceluiaşi autor: Verginica. Nu “Domnul”, ci Verginica este autorul rimelor hazlii şi al tuturor “Cuvintelor” care se pretinde că au plouat din cer peste colinele Pucioasei, la Noul Ierusalim.
135. “ Oiţa va merge la tăiat, şi toată bisericuţa va merge la stricat.” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
136. “ Că legea de azi vrea să facă din copiii voştri o ţară ca o fiară, fără Dumnezeu, fără viaţă sfântă…” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
137. “ În văzduh cât am călătorit n-am auzit că omul e mulţumit de hrana pe care Domnul i-o dă ca să-L caute omul pe Domnul. Of, copiii Mei!” (6/19 decembrie 1977)
138. “ …Unde mai e profeţia lui Daniel? Unde mai e profeţia lui Iezechiel? Unde mai e profeţia lui Emanuel când S-a făcut El măricel? Unde mai e proorocia de demult?[…] şi ce s-a petrecut cu cei ce n-au crezut, şi ce s-a petrecut cu cei care au crezut.” (6/19 decembrie 1977)
139. “ Dar pământul binecuvântat, încă roade nu Mi-a dat. De ce? Cine e vinovat pentru lipsa de roade?[…] Crezi? Să ştiţi, tată, că mult, mult peşte s-a stricat. Da, mult, tată, care nu se mai poate curăţa, nu se mai poate folosi la ceva. S-a stricat şi e bun de aruncat. Să crezi, că ai să vezi, tată.” (13/26 decembrie 1977)
140. “ Căsuţele care sunt în jur, sunt casele unor pescari, care în vremea viitoare vor aduce peşte de mâncare la multe popoare[…].” (13/26 decembrie 1977)
141. “ [...] nu vor tată şi trăiesc ca altădată. Că şi Moise dacă trăia şi mai proorocea, venea şi se primenea întru lucrarea Mea, zice Domnul. Crezi? Şi atunci tot aşa, pe Moise nu-l credea şi tot acolo şedea, întru vechimea sa. Tată, vă spune Domnul că aceia de atunci se potrivesc, adică se aseamănă cu omul de astăzi, care este fără Duhul lui Dumnezeu. Ei zic că sunt cu Mine. Dar nu se vede bine, că Dumnezeu prin sfânta cruce a scos din iad pe cei păcătoşi? Dar aceştia din vechime nu cred în lemnul care s-a sfinţit prin Mine şi îl socotesc că e duşman pentru Dumnezeu.” (7 ianuarie 1978.)
142. “ Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)
143. “ O, chipule sfinţit, pentru ce te-ai pângărit şi te-ai vopsit şi te-ai făcut urât lui Dumnezeu?” (7 ianuarie 1978.)
144. “[…] mulţi nu vor merge la groapă şi vor sta şi vor întâmpina venirea Mea…” (3 februarie 1978.)
145. “ Tată, de aceea sunteţi rugaţi: spălaţi-vă picioarele unul altuia, să fiţi neîntinaţi ca să puteţi să fiţi salvaţi.[…] Şi acolo vei sta şi vei vedea cu ochii tăi nimicirea care va cădea peste lume, dar lumea nu te va vedea pe tine.” (3 februarie 1978.)
146. “ Eu zic să nu mai faci păcat, că nu mai are cine să te scape. Că am deschis cerul şi am văzut preoţi făcând slujbă mâncaţi, sătui cârnat...” (3 februarie 1978.)
147. “ Cine vreţi să vă fie păstori, primarul? Cine? Generalul ori notarul? Cine? Secretarul? Aceia sunt pământeşti.” (3 februarie 1978.)
148. “ …Moşii şi strămoşii voştri de altădată astăzi se odihnesc. Nu mai cosesc şi nu mai sapă şi nu mai profeţesc şi astăzi numai cunună împletesc pentru urmaşii lor…
…Pe unde am cutreierat pământul în lung şi în lat nu am lăsat semne, nu am blestemat, nu am scuturat praful de pe picioare ca să rămână în durere mare […]”(23 februarie 1978.)
149. “ …O, poporul Meu […] eşti atât de greu, că nu pot să te sfinţesc şi să te despărţesc de cele pământeşti…”(23 februarie 1978.)
150. “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
151. “ Copilaşii Mei, chemaţi îngerii înapoi, că fără ei nu veţi ajunge la Noi şi nici Noi la voi. (4 aprilie 1978.)
152. “ Oiţa mea, cere la Dumnezeu binecuvîntare în orice pas şi în orice lucrare, în orice vrere şi în orice purtare. Copilul meu, am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare cât sunt de goale şi-i şoptea: lungă este rochia ta. Şi ea se ruşina şi o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochiţa la fund.” (25-26 mai 1978.)
153. “…Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe …” (12/25 mai 1978.)
154. “…O, iubitul Meu popor întru care am voit să am un viitor pentru cer, să fac din tine ucenici şi mucenici sfinţi…” (12/25 mai 1978.)
155. “ Fericit cine ştie ce s-a scris în profeţie.” (13 iunie 1978.)
156. “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi?
– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă.
– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?
– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)
Acest presupus dialog dintre Dumnezeu Tatăl şi “duhurile” ridică unele semne de întrebare:
1.Dumnezeu Tatăl era chiar atît de dezinformat? El întreabă “duhurile” cu candoare: “De ce plângeţi?[…] Unde vă sunt casele?”
2.Dumnezeu Tatăl află viitorul de la îngeraşi? El mărturiseşte că aşa este: “[…]căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa”
157. “ M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut şi am fost profeţit de acel venit. Şi la sfârşit sunt profeţit pentru acest venit, ca să închei legământ cu ai Mei. […] care nu ţin în veşnicie şi mor pe drumuri, ucişi de topor, ucişi de cuţit, ucişi de tîlhărie şi de unelte din fierărie.” (6/19 iunie 1978.)
Cei care încă se mai îndoiesc de faptul că “rimele hazlii” nu sunt deloc întâmplătoare, ci sunt “căutate cu lumânarea”, se pot convinge acum. Se merge până acolo ca în locul naşterii din Fecioară să se prefere formula ambiguă “acel venit”, formulă reluată şi pentru “cea de-a doua venire” într-o formă cvasi-echivalentă (“acest venit”) numai şi numai “ca să iasă rima”. Or, se ştie că venirea este venire, nu este venit, şi numai aşa se foloseşte în vorbire. Ea nu este venit deoarece venitul înseamnă altceva în vorbirea curentă, înseamnă câştig. În vorbirea populară există un sinonim şi pentru venire, dar acesta este venită, şi nu venit. Cuvântul venită este defectiv de gen: el se întâlneşte numai în forma feminină, tocmai pentru a se deferenţia net de similarul ca formă, venit.
Deci, într-o exprimare corectă şi fără ifose de poetesă, Verginica ar fi trebuit să se spună cam aşa: “M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut şi am fost profeţit despre acea venire [sau despre acea venită, sau despre venita aceasta, dacă ţinea neapărat la vorbirea populară]. Şi la sfârşit sunt profeţit pentru această venire [sau acestă venită, eventual venita aceasta].”
O altă probă evidentă este folosirea forţată a expresiilor “ucişi de tîlhărie” şi respectiv “ucişi de unelte din fierărie”. O vorbire normală ar fi folosit alţi termeni: “ucişi de tîlhari”, de exemplu. Iar expresia “ucişi de unelte din fierărie ”este vizibil marcată de nefiresc.
158. “ Nu va zace ca un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.” (13 iunie 1978.)
159. “ Nu rămân de ruşine tată, nu rămân de ruşine. Ascultă de Mine creştine că mult M-am ostenit cu tine. Nu rămân de ruşine…” (19 iunie 1978.)
160. “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. Multe lucruri sunt şi pe toate le-am privit. […] Vino că am venit după tine. Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu. Oricine l-ar fi înghiţit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit şi în faţa Mea a sosit. Şi cel din mormânt a ieşit şi a venit. Şi cel din foc, la strigătul Meu a ieşit şi a venit. Şi omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns şi a venit. Chiar dacă a greşit, s-a căit şi în faţa Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul şi-a deschis pântecul său şi a dat afară lucrul lui Dumnezeu şi a venit la strigătul Meu.Chiar şi cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu a venit şi Mi-a stat în faţă şi Mi-a răspuns şi a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi, strig lucrul Meu şi nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de ruşine şi la strigătul Meu, pământul se va scutura şi tot lucrul meu, Dumnezeu îl va trimite în faţa Mea. O, mai strig odată: o, lucrul Meu, lucrul mîinii lui Dumnezeu, unde eşti de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăţa cu tot lucrul care îl voi curăţa, şi te voi arăta în faţa Mea şi Îmi vei răspunde când umblu după tine. Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat. O, lucrul Meu, o, lucrul mîinii lui Dumnezeu, răspunde, răspunde. De eşti furat, de eşti încuiat, de eşi orb, de eşti olog, Eu te caut şi te aduc la locul unde ai fost pus. Şi de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat şi certat. Şi printre animale, printre fiare te-am căutat. În văzduh, în cer şi pe pământ şi între duhurile necurate am intrat după tine şi nu te-am aflat. ” (3 iulie 1978.)
161. “ Că trupul îngrăşat pământeşte, toate durerile îl loveşte. Iar trupul îngrăşat duhovniceşte, toate durerile le biruieşte. Cine e sănătos în duh, acela va sfărâma orice piatră care stă împotriva sa…”(14 iulie 1978.)
Dacă ar fi să dăm crezare acestor panseuri, rezultă că şi Verginica ,, fiind lovită de toate durerile” şi nefiind în stare să le biruiască, avea trupul “îngrăşat pământeşte”, ceea ce este contrazis de alte mărturii. Desigur că, dacă Verginica ar fi avut trupul “îngrăşat duhovniceşte”, ar fi biruit toate durerile. Dimpotrivă, Verginica se plângea adesea că aceste dureri îi sunt insuportabile şi îl demasca pe “Dumnezeul ei” ca fiind autorul real al acestor dureri:
“ …Vai, vai, vai, ce durere dai Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu. Cât mai zăboveşti cu Mine? Cât Mă mai chinuieşti? Arde focul gura Mea, arde focul pieptul Meu, arde focul tot cuprinsul Meu, Dumnezeul Meu? Dumnezeul Meu nu mai ascultă nimeni de glasul Tău… … Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, oare acesta este lucrul Tău? A adus satana pe pământ multe feluri de păcate. Adevăr adevărat grăiesc, nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate şi să nu le facă… … Dumnezeul Meu, să nu-Mi socoteşti ceea ce vorbesc minciună, dar nu mai pot răbda durerea mea. ” (24 ianuarie 1977)
Tot din aceste panseuri deducem că Verginica “nu era sănătoasă în duh”, îndată ce nu era în stare să sfărâme “pietrele” de încercare care stăteau împotriva ei. Toate durerile au lovit-o, dar de biruit, ele au biruit-o pe ea şi nu invers:
“ Suferinţa vasului Meu nu a avut-o nici Lazăr şi nici Iov, şi nimeni nu a avut şi nu a suferit această suferinţă, că nici în casa ei nu este iubită. (1/14 iulie 1978.)
De altfel, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” interzice orice fel de văicăreală în popor:
“…Nimeni din poporul Meu să nu se vaite de ceva, ci să fie cu răbdare, că Domnul l-a pus la încercare să vadă cum e bine. Tată, nu vă speriaţi când vă doare câte ceva, că aceasta e mângâierea Mea cu care mângâi pe copilul răsfăţat. Spune, tată, crezi?”( 17/30 ianuarie 1979)
Se pare că cea care nu credea o iotă din aceste asigurări că “suferinţele sunt mângâieri” era tocmai Verginica, iar văicărelile ei o arată a fi dintre copiii cei mai răsfăţaţi ai “poporului pucios”.
162. “ Pentru păcat, uşor va fi iertat, dar pentru că M-a urât şi nu M-a ascultat să se despartă de păcat, pentru aceasta nu va fi iertat…”(21 iulie 1978.)
163. “ …Eu sunt care vorbesc: Mama Fiului ceresc şi cu Mine, e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu-Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. ” (22 septembrie 1978.)
164. “Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai.” (11/ 24 septembrie 1978.)
De unde deducem că sunt mai multe grădini numite “rai”: unele mai mari, altele mai mici. Fiecare, cum îşi aşterne, aşa doarme: unii ajung într-un rai mai mare, alţii într-un rai mai mic.
165. “ Îndreptaţi-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. […] Nu faceţi bisericuţa casă de odihnă. Nu faceţi bisericuţa casă de vorbit. Nu faceţi bisericuţa teatru de glumit.”(22 octombrie 1978.)
166. “ Nu e suferinţă de necredinţă sau că nu a avut ceva, ci e suferinţă grea, e boală grea de la cel ce nu vrea să facă voia Mea…” (22 octombrie 1978.)
167. “ …Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi.[…] Nu te da pe o sticlă de băutură. Nu te da pe o friptură[…]” (1 noiembrie 1978.)
168. “ Copilaşii voştri sunt amăgiţi că nu voi sunteţi părinţi, ci ei le sunt părinţi, că ei îi hrănesc şi îi nutresc. ” (1 noiembrie 1978.)
De dragul unei rime ieftine, s-a mers până la juxtapunerea a două sinonime. De altfel, tautologia nu este o rara avis în acest ghiveci pseudoteologic intitulat “Cuvântul lui Dumnezeu”.
169. “[…] ; dar dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să ştii că te va băga satana sub picioare.” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
170. “…Ascultă poporul Meu această învăţătură a lui Dumnezeu. Curăţă-ţi drumul, că-ţi vine Stăpânul să te ia în corabia Sa cum a luat şi pe Noe, ca să te treacă Dunărea cea adâncă şi lată şi cu sânge de martiri amestecată…” ( 8 februarie 1979)
Întrebarea care se pune este: de ce să treacă Românii Dunărea, şi unde? La Bulgari? La Sârbi? La Greci? Parcă era vorba că în România vor veni toţi creştinii (în frunte cu Grecii, care vor înălţa cruci peste tot) ca să se aciuieze de prăpădul cel mare, şi nu invers… Cam ciudată această “învăţătură a lui Dumnezeu”, care contrazice celelalte “proorocii” atât de ambiţioase şi de optimiste.
171. “Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. De aceea v-am spus: începeţi să vă faceţi comoară frumoasă în patria cerească, că nu mai aveţi prin cine să se slujească pomana voastră, că sunt preoţi de formă, sunt în uniformă, iar pe dedesubt sunt o ladă de gunoi.” (20 martie 1979)
172. “ Sunt şcolile pline de preoţime, dar mai bine n-ar mai fi, creştine, că nu e pentru tine, ci e pentru pământ, că se va deschide pământul şi îi va înghiţi. Fericirea nu e făcută din pământ, şi e făcută din Duhul Sfânt.” (16/29 aprilie 1979)
173. “ …Lăsaţi somnul, că nu e de la Domnul.” (10 iulie 1979)
174. “ …Multe minuni s-au făcut când eram în trup şi multe minuni se vor săvârşi, când vor sfârşi, că şi morţii voiesc să iasă să mărturisească această lucrare dumnezeiască. Că mulţi au fost vii pe pământ şi nu au crezut, dar acum plâng cu suspine de cele ce aud de la Mine.” (29 august 1979)
175. “…Puţin, puţin, şi nu mai vin şi rămâne cine a luat din acest aluat, rămâne de lucrat. A sosit semănătorul să semene ogorul, dar puţină recoltă a luat din tot ogorul.” (29 august 1979)
176. “ Încă odată vă spun: se va dărâma un munte înalt şi va prăpădi mulţime mare de suflare la a sa dărâmare. “ (11 noiembrie 1979)
177. “ …Iată măi poporul Meu, pe femeia care şedea călare pe două fiare. ” (20 noiembrie 1979)
178. “ Să te rogi […] şi pentru cei împuşcaţi, şi pentru cei spânzuraţi, şi pentru cei înecaţi, şi pentru cei fără lumânare plecaţi. ” (20 noiembrie 1979)
179. “ Aşteaptă tot cerul pentru tine şi plânge cu suspine, că în loc de bine, e rău; în loc să fii fericit, eşti osândit. Creştine, fiu prea mângâiat! Creştine, fiu prea ocrotit! Creştine, fiu preaiubit, prea mult ai înaintat, căci când ai făcut păcat, nu te-am certat, şi ai fost iertat de şaptezeci şi şapte de ori câte şapte. Creştine, ce mai fac cu tine? Adu-ţi aminte de ziua de mâine.” (20 noiembrie 1979)
180. “ […] credinţa fără fapte este oală goală, care repede se sparge, dar credinţa cu fapte plăcute nu se sparge niciodată” (7/20 aprilie 1980)
181. “Bucureştiule, oraş frumos, ai să fii întors pe dos, că în tine este mult popor păgân.”(22 noiembrie 1982)
182. “…Tineretul de azi vrea întinare până moare” (16 noiembrie 1986)
Probabil pentru a mai scăpa de austeritate, “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” e împănat cu rime hazlii şi jocuri de cuvinte.
1. “…, că v-am dat vouă cu lopata şi e păcat să fugiţi de Tata” (19 decembrie 1973)
Rima aceasta pare a fi inspirată dintr-un joc al copilăriei: “…cine nu e gata, îl iau cu lopata!”
2. “…vremea…e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie” (14 februarie 1974)
3. “Vino la Mine, nu Mă mai face de ruşine” (12 martie 1974)
4. “… şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibe viitorul… (19 martie 1974)
5. “ Ţi-e ruşine, sau eşti duşman pe Mine? [...] cei care merg după Mine şi Mă urăsc pentru sine… …Mergi cu Mine când n-ai prietenul cu tine… … e de mirare să mai stea cineva în picioare.” (8/21 aprilie 1974)
6. “Ai Har şi Dar, dar Harul a ajuns unde-i paharul! [...] Oare acesta e Harul, să ţii în mână paharul?” (14 iunie 1974)
Încântarea pe care o aduce această combinaţie de sunete este mult gustată de autor, aşa încât el o va reproduce întocmai, cu prima ocazie favorabilă:
“ Şi Dumnezeu nu judecă Harul, nici paharul, ci pe acela care nu ascultă” (17 august 1975)
7. “…şi mănâncă omul fiere şi zice că e miere. Copilaşii Mei, zidirea lui Dumnezeu, nu mai mânca din fiere şi din plăcere, că e fiere “… …Israele tată, învaţă bine să trăieşti cu Mine, că pământul acesta e o uzină de tină, şi zic să mergi bine, să nu murdăreşti haina de pe tine.” (29 iunie/12 iulie 1974)
Jocul de cuvinte tină – tine (dar şi altele asemănătoare) pare-se a fi o virtozitate de gândire care-i dă o satisfacţie intelectuală aparte Verginicăi; el mai este întâlnit şi în mesajele din 14 ianuarie 1975 , 4 octombrie 1975 şi 24 ianuarie 1977.
8. “Apropie-te de Mine fiule creştine, că s-a dat ordin de la împărat ca între tine şi Mine să se sape şanţ, să se pună un zid înalt şi în partea dinspre Mine să pună o minciună. Ce să pună? Să pună o minciună straşnică pentru Mine.” ( 21 iulie 1974)
9. “ E scris în Scriptură, că un timp pământul va fi fără de natură” (8 septembrie 1974)
Apoi, dacă e să facem rime, să spunem şi noi un adevăr (care contrazice flagrant afirmaţia de mai sus): “În Scriptură nici măcar nu există cuvântul natură”. Şi nici derivatele lui: natural, naturaleţe, naturist, etc., căci e natural să fie aşa. Înseamnă că afirmaţia de mai sus se bazează pe o minciună.
10. “… a intrat la fotbal. Să vezi cum sare, zici că moare…” (19 octombrie 1974)
Asocierea este forţată. Căci, dacă sare, cum mai şi moare? Iar dacă moare, cum de mai sare?
11. “ Că judecata Mea e dreaptă şi condamnă după fapta ta, că ai fugit pentru nimic, ai fugit pentru iubit, ai fugit pentru băut, ai fugit pentru hulit, ai fugit pentru curvit, ai fugit că ai înebunit şi Mă uit la tine cum vei sta smerit…” (24 noiembrie 1974)
12. “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă luptă dreaptă pentru ea.” (6 decembrie 1974)
Se pare că jocul de cuvinte care aminteşte de caragialescul “luptă, luptă, neicusorule!” i-a cam incomodat pe liderii pucioşi care, în ediţia din anul 2006 s-au căznit să-l cosmetizeze cum au putut:
“ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă pentru ea luptă dreaptă.” (23 noiembrie/ 6 decembrie 1974)
13. “…Israele, poporul Meu, Israele, spală-te bine, să nu ai tină pe tine că sfârşitul vine, nu sfârşit ca să mai rămână cineva în urma Mea, ci sfârşitu-s-a…” (14 ianuarie 1975)
Combinaţia “nu sfârşit… ci sfârşitu-s-a” este o găselniţă evidentă, o “tragere la rimă” fără nici o altă justificare pe fond. De altfel, şi combinaţia “sfârşit ca să mai rămână cineva în urmă” este un nonsens, căci sfârşitul (cel care e sfîrşit autentic) obligatoriu nu lasă nimic în urmă.
14. “ Să nu mai răsară nici o lăstară” (19 ianuarie 1975)
Cuvântul inexistent “lăstară” este un barbarism rustic care a fost intenţionat inventat, doar ca “să iasă rima”.
15. “ … o, Israele, tată, de ce nu cunoşti tu că eşti ruda Mea şi că de la Mine ai luat viaţă şi faţă…” (19 ianuarie 1975)
Cuvântul “chip” , uzual folosit în acest context, a fost înlocuit cu “faţă”, tot pentru ca “să iasă rima”.
16. “Să ştiţi ai cui sunteţi voi, deşi v-a născut Ioana sau Steliana.” (19 ianuarie 1975)
După cum se vede, abundă rimele “de doi bani”, de genul
“Baba Rada, baba Rada,
Vinde mere cu grămada”, doar cu scopul inexplicabil de a da o tentă hazlie unor scrieri care ar trebui să fie de o seriozitate dea dreptul austeră.
17. “Ştiu durerea ta, e scrisă în costiţa Mea.” (19 ianuarie 1975)
Deşi cuvântul “costiţă” e folosit de români aproape în exclusivitate pentru sintagma mult îndrăgită de ei “costiţă afumată” (cu fasole), aici, din motive “poetice”, s-a trecut peste orice impediment de similitudine şi peste orice presentiment al ridicolului.
18. “Moşii şi strămoşii voştri au vândut averea şi au plecat în pustie şi s-au îmbrăcat cu sărăcie.” (10 februarie 1975)
19. “ Eu sunt Alfa şi Omega, am colindat pământul în lung şi în lat cu tot ce este curat, iar ce este întinat am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ şi mă întâlnesc cu omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede.” (10 februarie 1975)
20. “ Floricelele Mele, lucrarea Mea pe care o aduc la voi nu e plasă de gunoi...” (3 aprilie 1975)
21. “ …Fiule, cum ai să cauţi un bordei! Ai să dai mii şi mii de lei…” (3/16 aprilie 1975)
22. “ Un copil am avut şi eu, tată, şi l-am dat să fie sângerat.” (3/16 aprilie 1975)
Cuvântul “sângerat” este mai degrabă impropriu, el exprimând mult prea palid tragedia Golgotei. Rănile şi sîngerarea sunt aspecte secundare, faţă de dispreţul şi ura creaţiei faţă de Creator.
23. “ Şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel” (4/17 aprilie 1975)
Fals, fals, tras la rimă cu orice preţ. Mielul nu era deloc mititel, ci bine împlinit, în floarea vârstei. Moartea Domnului a fost prin răstignire, şi nu prin înjunghiere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă, deoarece era o moarte nu numai nedreaptă, ci şi umilitoare, rezervată celor mai ticăloşi delincvenţi ai imperiului roman. Mişelul este un nemernic fricos, care nu se identifică de fel cu trufaşii romani şi cu venalii farisei care au pus la cale moartea Mântuitorului.
24. “ Suntem fraţi, dar voi Mă alungaţi, voi Mă înjunghiaţi şi M-aţi scos din cele ale Mele. Suntem fraţi şi de trup, prin Trupul pe care-l mâncaţi.” (4/17 aprilie 1975)
25. “ Acestea sunt gunoi, aruncaţi-le de la voi!” (19 aprilie 1975)
26. “ Ascultaţi-Mă creştinilor, tineri şi bătrânilor…” (11 mai 1975)
27. “ Buturuga mică răstoarnă carul mare. Tu eşti buturuga mică, care vei răsturna această arătare…” (11 mai 1975)
28. “ … ca la ziua de apoi să închei veacul cu voi.” ( 25 mai 1975)
29. “ Plângi creştine, plângi poporul Meu că Mă lupt cu tine să te duc la bine…” ( 28 mai 1975)
30. “ Israele, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul cel nemâncat? Cui ai lăsat Mielul cel înjunghiat? Israele tată, fiule risipitor, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul plin de Dar şi de Har? Israele, toţi care au plecat ca tine, nu e unul să nu fi suferit şi nu e unul să nu fi pierit. Multe popoare au pierit prin mâncare…” ( 28 mai 1975)
Cu puţin spirit de observaţie, corectorii pucioşi ar fi putut înjgheba o mică poezioară cu atâte rime adunate în doar 4-5 fraze.
31. “ …Feriţi-vă de băutură, că prin băutură duşmanul fură…” ( 28 mai 1975)
32. “ A fost mai uşor să Mă facă pe Mine mincinos, decât să lase băutura jos” ( 28 mai 1975)
Băutura nu “se lasă jos” decât dacă vrei cu orice preţ să obţii o rimă rahitică. Mai ales când există la îndemână expresia apropiată şi consacrată “să se lase de băutură”.
33. “ Fiule am vorbit cu tine ca să mă serveşti pe Mine, vecine.” (1 iunie 1975)
Rima sugerează intutitiv că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are vecini săritori cu care duce din când în când tratative peste uluci, ca să-l ajute la trebăluială.
34. “ Fiilor nu aţi suferit nimic pentru că aţi greşit, dar să ştiţi că veţi fi pedepsiţi, pentru că Dumnezeu a zis interzis! ” (1 iunie 1975)
35. “ Vin valuri peste lume, abia e începutul creştine. Şi vine şi vine până se întoarce lumea la Mine , ori se face una cu pământul…” (5 iulie 1975)
Dacă “vin valuri” , atunci nu mai merge o explicitare repetată de genul “Şi vine şi vine…” ( cine vine? valurile?) decât dacă se doreşte cu orice preţ o rimă ieftină.
36. “ Israele tată, vino la Mine ca o albină curată…” (5 iulie 1975)
Expresia “albină curată” este o altă găselniţă tautologică, special concepută ca să “iasă rima”. Toate albinele sunt curate din fire.
37. “Pentru tine s-a făcut acest pământ, dar dacă viaţa ta e rea, nu vei sta pe averea Mea.” (5 iulie 1975)
Imaginea aceasta “poetică”, în care cei ce “nu vor avea viaţa rea” vor sta călare şi vor huzuri pe averea moştenită de ei de la Stăpânul pământului şi al întregii lumi este departe de orice imaginaţie creştinească.
38. “ Bea, mânca şi hulea. Afară ploua, şi unda creştea, iar ei nu încetau, şi tot beau. Atunci Domnul plângea, tot cerul plângea. Cum îi ţineau…” (23 iunie/6 iulie 1975)
39. “ …S-au făcut mulţi măcelari şi mulţi brutari, dar sunt murdari.” (4/17 iulie 1975)
40. “ Îţi vor spune: de ce nu te-ai spălat de tină, dacă ai avut izvor lângă tine? ” (4 octombrie 1975)
Acest joc de cuvinte nu este singular; îl regăsim şi la poziţia 7.
41. “ Purtaţi uniforma creştină… …cine nu va purta bască pe cap… …se va îmbrăca în rogojină.” (4 octombrie 1975)
42. “ Moşii şi strămoşii voştri n-au ştiut ce este băutura, n-au ştiut ce este natura… ” (25 august/7 septembrie 1975)
43. “ …Babilonul cel înveşmântat spre a fi plăcut de bărbat…” (3 decembrie 1975)
44. “ Fiţi pricepuţi, că am sosit unde nu aţi gândit.” (20 noiembrie/3 decembrie 1975)
45. “ Nu va mai fi tată, nici o gură binecuvântată ca să îţi arate ţie vreo pată…”(22 decembrie 1975)
46. “ Veniţi-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara şi Duhul i Se va da...” (9/22 decembrie 1975)
47. “ Poporul Meu, poporul Meu sunt trimis de Tatăl, ca să săvârşesc ultima profeţie care a mai rămas din vecie…” (4 ianuarie 1976)
48. “Vai de tine creştine, care te-ai suit la înălţime şi nu vrei să mai asculţi de Mine. Vai de tine creştine, care la mânia ta, vinzi lucrarea Mea…” (7 ianuarie 1976)
49. “ Dar Veronica, care este duşmană pe Verginica şi poartă această duşmănie pentru profeţie, s-a scris în cer. Să ştiţi că profeţia de astăzi nu este profeţia lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica… … Pâinica lui Veronica nu i-a luat-o Verginica, ci e în mâna Domnului.” (11 februarie 1976)
50. “ Şi să ştiţi cu toţii că a sosit ceasul morţii…”(21 februarie 1976)
51. “ Cine are vie, acela are bogăţie, dar nu pământească, ci duhovnicească. Cine are butuc de viţă să şi-l îngrijească, că are să rodească…”(21 februarie 1976)
52. “ Atunci să ai ce mânca şi ce bea, că tot cerul se va bucura de veselia ta.”(21 februarie 1976)
53. “ …şi va face vin şi va pune pe masă, vin cu stare aleasă.”(21 februarie 1976)
54. “ …că ştiinţa lumii de azi e ca omul care moare fără lumânare.”(21 februarie 1976)
55. “…cu un singur cuvânt vei răscumpăra o mulţime mare de suflare.” (21 februarie 1976)
56. “…Pe pământ la voi e război.” (21 februarie 1976)
57. “ …învăţaţi mieii să nu fie prieteni cu leii…”(23 februarie 1976)
58. “ Sunteţi rugaţi cu viaţă curată să Mă aşteptaţi…”(23 februarie 1976)
59. “ …Nu mai e profeţie, pentru că creştinul nu ştie s-o ţie, dar dacă vei fi credincios ca Ilie din pustie, Domnul îi va da.” (20 martie 1976)
60. “ Eu Mă voi lupta şi tot mereu vă voi aştepta şi în vreme rea, căci Domnul vine pe vreme de furtună, nu pe vreme bună…” (10 mai 1976)
61. “ Fiilor, învăţaţi Scriptura, să nu vă întreacă cei cu natura. Se apropie examenul şi vei avea o serbare foarte mare. Serbarea ta va fi cu totul altceva.” (3/16 iunie 1976)
62. “Să nu zici: Aoleu ce să fac eu…” ( 7 septembrie 1976)
63. “ Unde va fi peştera mai rea, acolo vei intra.” (26 octombrie 1976)
64. “ …du-te până colea, şi împlineşte porunca Mea.” (26 octombrie 1976)
65. “ Scrieţi pe hârtie această profeţie.” (26 octombrie 1976)
66. “ Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău. Vai de tine care ţi-ai lăsat bărbatul şi te-ai recăsătorit cu altul… … Vai de tine, că la ziua de judecată nu vei avea ce răspunde măcar o dată… ” (26 noiembrie 1976)
67. “ Dacă această comoară nu se dovedea de nimenea, păsărică în rai erai, dar pentru că nu ai ţinut secretul, a venit duhul rău şi a intrat în pieptul tău şi în loc de raiul lui Dumnezeu a făcut iadul.” (26 noiembrie 1976)
68. “…şi ai făcut sodomie şi te-ai dus şi ai făcut hoţie.” (6 decembrie 1976)
69. “ Că a căzut lucifer din cer…”(6 decembrie 1976)
70. “ Cine a ascultat şi a împlinit, drumul i-a fost spre răsărit.” (6 decembrie 1976)
71. “…Că a venit din iad, demonul cu toată ceata înfuriată, crezând că pune credinţa sub obroc, crezând că pune credinţei foc, sau lacătul pe tine, ca să nu mai mergi creştine după Mine.” (6 decembrie 1976)
72. “ Poporul Meu, odată era un evreu şi se juca cu minciunile.” (6 decembrie 1976)
73. “ Românie, cine te ştie, Românie? Îţi zic ţie Românie, unde e brăţara care o purtai la mână? Ţi-au luat-o ţările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinereţea de pomană. Cu câte cruci am sfinţit acest pământ! Dar acum nu mai sunt…. …Vei bîjbîi ca omul fără vedere şi vei înfometa ca omul fără avere care nu va avea unde semăna recolta sa. Căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta şi nu vei mai avea unde păşuna vita ta, şi nu vei mai avea pomii şi grădina ta… …Nu ţi-ai păstrat lucrul care ţi l-am dat, şi te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă…” (7 ianuarie 1977)
74. “ …În 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el… ... Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnezeiesc? ” (7 ianuarie 1977)
75. “…toţi Mi-au zis că urmează pe Iisus până la poarta cerului, sus.” (7 ianuarie 1977)
76. “ Vino tată, vino, căci căminul e mititel, dar se va întinde ca o plasă şi se va face mare şi frumoasă, şi o va conduce Domnul.” (7 ianuarie 1977)
În goana după rime hazlii, Verginica a luat o plasă mare şi frumoasă, căci a pierdut firul naraţiunii. Ce va conduce Domnul? Plasa, sau căminul care se va întinde ca o plasă?
77. “ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat…”(7 ianuarie 1977)
78. “ Am văzut creştin care mult a fost iubit de Tine şi astăzi este căzut în tină. (24 ianuarie 1977)
79. “ Creştine, creştine, auzi trâmbiţa ce spune? Ce zici, vei putea sta până la venirea Mea? Răspunde. O, fiule tată, e vremea grea şi rea şi omul nu vrea să facă voia Mea, pune în faţă neputinţă, dar ţine minte aceste cuvinte sfinte: cine dragoste a avut, a putut.” (24 ianuarie 1977)
80. “ Gândeşte-te bine creştine că vine ziua ca mâine şi vei vedea ce se va întâmpla cu casa ta, vei vedea ce se va întâmpla cu averea ta, vei vedea…”(24 ianuarie 1977)
81. “ O, Fiul Meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? ” (24 ianuarie 1977)
82. “ …Vai de tine creştine care ai vorbit cu Mine, lucru care nu se spune la nimeni şi tu, din încăpăţînare ai făcut foc mare şi ai ars tot ce a fost dumnezeiesc şi a rămas doar cenuşa, popor care stai cu mâna pe topor şi te răzvrăteşti cu cel care-l pregătesc pentru tine… ” (24 ianuarie 1977)
83. “…Israele, tată, de la mic şi până la mare, dacă vă aduceţi aminte de numărătoare, s-a făcut numărătoarea creştinilor pe pământ.” (24 ianuarie 1977)
84. “ Dacă ai călcat pe un lucru binecuvântat, ai făcut mare păcat. Tată, nu te-ai încredinţat în mâna Mea pe care ţi-am pus-o pe cap când te-am binecuvântat…”(24 ianuarie 1977)
85. “…sabia lui l-a tăiat pe Goliat. Aşa şi tu. ” (11/24 ianuarie 1977)
86. “ Că vine vremea să stea oştirea Mea colea şi cea rea colea şi vor sta faţă în faţă şi să ştiţi că aceştia nu se vor lupta cu sabie şi se vor lupta cu putere nevăzută. Va sta duşmanul sub talpa ta.” (24 ianuarie 1977)
87. “Pentru unii din voi vine mare bucurie, iar pentru unii, mare întristare; fiecare în a sa lucrare.” (9/22 februarie 1977)
88. “ Am adus laudă la creştini, şi lauda au dat-o la câini. Daniele, crezi? Ce laudă să-ţi mai aduc Eu, poporul Meu? (9/22 februarie 1977)
89. “ Eu sunt Domnul Iisus Hristos, care M-am pogorât din cer pe pământ, dar nimeni n-a cercetat cum s-a întâmplat. Tată, mai întâi credinţa voastră e rugată să nu Ne mai facă Nouă judecată…”(19 februarie/4 martie 1977)
90. “ Nu vă rezemaţi pe om sau pe pom, că şi omul, şi pomul, vor fi smulşi.” (19 februarie/4 martie 1977)
91. “ De ce-L judeci pe Domnul Iisus Hristos? El a fost judecat mult, mult de Pilat şi nu L-a găsit vinovat, şi tu Îl găseşti vinovat.” (19 februarie/4 martie 1977)
92. “Vai de viaţa ta care, ieri, alaltăieri, zbiera şi se îngrozea de mânia Mea…”(9 martie 1977)
93. “ Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară.” (27 martie 1977)
94. “ Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, nu o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu.” (27 martie 1977)
95. “ Când l-a adus pe acest “patriarh” şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare.” (27 martie 1977)
Cine nu a mai avut salvare? Nodul cel mare?
96. “ Se aude din cer, când lumea vă duşmăneşte şi vă porecleşte şi vă ameninţă. Şi Dumnezeu plânge când vede pe poporul Său că nu tace şi ridică sabia împotriva celui rău.” (15 aprilie 1977)
97. “ Şi când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată, dacă voi nu aţi împlinit niciodată această minune? Că uite, a sosit soarele la asfinţit şi rămâne întunecime…”(15 aprilie 1977)
98. “ Vino la Mine creştine, că fericit este cel ce nu M-a văzut şi M-a iubit! Fericit este acela care a suferit pentru Mine şi pentru că a fost credincios şi nu şi-a lepădat credinţa jos. Fericit. Că înaintaşii voştri au luptat fără preţ şi au biruit… …Şi nu se face judecată niciodată…”(15 aprilie 1977)
99. “ O, iubite creştine, cât bine am făcut Eu pentru tine şi tu nu vrei să iei acest bine pentru Mine. Că nu va mai fi cu tine…”(24 aprilie 1977)
100. “ O, poporul Meu iubit, Eu am grăit că M-aş fi lipsit de toate…”(24 aprilie 1977)
101. “ A venit ziua cea mare când sună clopotele de la hotare.”(24 aprilie 1977)
102. “ Acest Eu nu e trupul acesta, ci e Duh şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni…” (6 mai 1977)
103. “ Lume, lume, şi iară zic lume, eşti gata să rămâi fără nume. Îşi va pieri numele. Îţi va pieri poftele, îţi va pieri trupurile. (6 mai 1977)
104. “ … Copilaşii Mei, vai de copiii care se nasc în vremurile de azi şi chiar tu creştine îl ţii lângă tine până la o mărime şi atunci l-a luat satana de lângă tine şi a făcut din el slugă vrednică de el. Fericiţi părinţii care muncesc cu trudă să-şi ţină copiii lângă sine, şi după acea mărime…”(9 mai 1977)
105. “Dumnezeu, prin credinţa ta va lucra încheierea veacului acesta. Nu te face vinovat, căci este păcat. Creştine, de ce te chem să vii la Mine? ” (26 aprilie /9 mai 1977)
106. “… vei pica şi nu vei mai sta. Am venit din cerul sfânt să vă fac cunoscut acest cuvânt.” (9 mai 1977)
107. “ Zideşte, creştine, tot ce ştii despre Mine, căci în curând se va arăta toată munca ta.” (4 /17 mai 1977)
108. “ Nu cârtiţi şi în ziua sărbătorii, căci fiecare sărbătoare îşi va iubi ai ei copii….”(17 mai 1977)
109. “ Pe cine pedepseşte Dumnezeu la păcatul acesta greu?”(17 mai 1977)
110. “ …că v-a pus nume această lume: “sfinţi”, dar voi sunteţi păcătoşi…” (4/17 mai 1977)
111. “ Dar ei au stricat uniforma Lui Dumnezeu şi nu i-a tras nimeni de codiţe sau de rochiţa pe care nu o are.” (17 mai 1977)
112. “ Să ştiţi că pedeapsa care vine peste lume şi peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine. Dar cei ce veţi fi cu Mine, veţi fi ocrotiţi şi feriţi…
…Vai de tine pământ şi mare, că eşti mare fără hotare, dar nu ai în tine nici o floare mirositoare. Vai de tine pământ şi mare, că te-ai umplut de putoare. Da! [...] Că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea…”(23 iunie 1977)
113. “ Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare…”(23 iunie 1977)
114. “ [...] aleargă ca un leu să distrugă lucrul lui Dumnezeu.” (15 iulie 1977)
115. “ Vei merge pe drum şi păcatul te va face scrum.” (15 iulie 1977)
116. “ Şi vei fi judecat dacă ţi s-a spus să nu dai pe la împărat şi tu ai dat…” ( Ediţia 1995: 23 iulie 1977 ; Ediţia 2006: 10/23 iunie 1977)
Şi acest text a fost – în mod inexplicabil – mutat cu o lună în urmă, în ediţia din anul 2006.
117. “ Încă odată te strig pe tine, stăpânule al acestei lumi, nu mai duce la nimicire întreaga omenire, n-o mai duce unde nu a mai fost niciodată această lume, n-o mai duce la moarte! Toţi şi-au schimbat frica de la Dumnezeu şi şi-au îndreptat-o spre chipul tău. Toţi te îmbrăţişează pe tine şi s-au înstrăinat de Mine. O, cum vei pieri pe toate căile şi pe toate cărările! ” (30 iulie/12 august 1977)
118. “ Învăţaţi bine să fiţi cu Mine la vremea de război între Mine şi cei răi. ” (30 iulie/12 august 1977)
119. “ …O, creştine, va veni lumea la tine şi nu te va mai numi câine şi va alerga să-ţi ceară scula ta să îşi repare casa sa şi viaţa sa şi să îţi ceară pâine de mâncare. Iar dacă le vei da, hambarul tău va seca… ” (12 august 1977)
Contrar învăţăturilor Scripturii, care îndeamnă la iubirea vrăjmaşilor, pe motiv că şi Dumnezeu face la fel (“Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” - Matei, 5,45 ), noua “Biblie” de la Pucioasa îi îndeamnă pe creştini la răzbunare, la răutate, la zgârcenie şi la egoism. Ei sunt instruiţi ca nici măcar pâine să nu le dea la vrăjmaşi, deşi iubirea de vrăjmaşi se confirmă mai ales în gestul oferirii unei bucăţi de pâine:
“Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?” (Luca 11,11)
120. “ O, poporul Meu, te-aş ruga Eu ca Fiu al lui Dumnezeu, să crezi bine cuvintele de la Mine.” (12 august 1977)
121. “ Ai făcut rău că ai luat viaţa fratelui tău.” (12 august 1977)
122. “ …O, poporul Meu iubit, acum se vede ce ai folosit cu cuvântul pe care l-ai auzit, […]” (12 august 1977)
123. “ …Ai zis mereu: a făcut Domnul lucrare, dar ce lucrare a făcut? A făcut vreo căldare?” (12 august 1977)
124. “ …Domnul vă spune un simbol, o istorioară duhovnicească. Fiilor, deschideţi-vă inima şi mintea: Afară ninge şi îngheaţă/ şi frigul creşte tot mereu/ păsărica cea isteaţă/ nu-şi mai zice cântul său! Aţi priceput? Dumnezeu care a făcut-o o încălzeşte, o hrăneşte…” (24 august 1977)
125. “ Nu aruncaţi credinţa jos, că vine o suferinţă pentru necredinţă. Copilaşii Mei, fiţi pricepuţi, că nu pot să vorbesc aşa, după priceperea ta, ci Eu vorbesc în taină. Copilaşii Mei, Eu v-am iubit pe voi şi v-am preţuit prin Sîngele care s-a jertfit. V-am iubit prin Duhul pe Care vi l-am dăruit, şi v-am răscumpărat prin palmele care Mi s-au dat. Am fost numit om rău, dar răutatea Mea o cunoaşte Dumnezeu, căci Eu sunt Fiul Său. Dacă eram rău, scoteam sabia din teacă şi tăiam tot ce-Mi stătea în faţă. Dar Dumnezeu, Tatăl Meu, M-a trimis pe pământ, plin de milă. Mila Mea o va vedea toată lumea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă judeca. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă scuipa. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă bătea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă răstignea. Mila Mea a văzut-o şi Iuda. Vedea mila Mea, că era pusă în faţa Mea, şi Mila Mea se va vedea întotdeauna,căci pe cine am bătut cu pălmuţa, l-am bătut ca un părinte, nu l-am bătut ca un criminal, şi dacă nu s-a făcut cuminte, nu l-am mai bătut, şi am luat asupra Mea vina sa. Să aveţi cunoştinţă de această suferinţă.
…Copilaşii Mei, nu vă mai jucaţi cu viaţa, şi învăţaţi bine ceea ce Domnul vă spune, că Dumnezeu v-a spus multe lucruri, că dacă aş începe să le adun, n-am în ce vase să le pun.”(11/24 august 1977)
126. “ […] că era pregătit ca să fie păcătosul osândit, dar nu era sfinţit şi era urât de lume, că se osândea pe ea vinovăţia celui ce greşea. După ce se osândea vinovatul pe ea şi, după ce murea, atunci se tăia şi în foc se arunca, dar nu ştia că este profeţit, ca acest lemn să fie sfinţit. Şi mai mult, nu credea în cel ce profeţea profeţia aceea…”(31 august 1977)
127. “ Pentru că a făcut perete mare între tine şi Mine, o neascultare” (31 august 1977)
128. “ Tu vei fi mai mult condamnat chiar decât această apă care a înecat multă suflare. ”(24 august 1977)
129. “ Vai de tine creştine, care ai fost un timp cu Mine şi te-ai întors, căci mult vei plânge şi mult te vei căi de cele ce vor veni…”(9 septembrie 1977)
130. “ Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi mulţi dintre ei vor pieri…”(20 septembrie 1977)
131. “…Poporul Meu de azi, vin vremuri geroase, vin vremuri friguroase şi cer de la tine să fii îmbrăcat bine. Duhovniceşte Duhul vorbeşte…. Cer de la tine să fii încălţat bine pe pământ, că pe pământ s-au aşternut şerpi mulţi.” (20 septembrie 1977)
132. “ […] deosebiţi-vă şi la mâncare şi la purtare, deosebiţi-vă şi la călătorie, deosebiţi-vă şi la culcare şi la gospodărie. În gospodăria ta să fie farmacie. Şi pământeşte şi duhovniceşte…” (20 septembrie 1977)
133. “ Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi… Şi împăratul şi argatul are pe necuratul… Dumnezeu e supărat şi tot cerul e supărat şi Maica Domnului e supărată, pentru că toată ţara românească e întinată.” (20 septembrie 1977)
134. “ Doamne Dumnezeul meu, Îţi închin Ţie această casă şi această masă, pe care Tu, prin poporul Tău, ai lucrat-o să fie corăbiuţă, şi niciodată să nu fie atacată şi să nu fie dărâmată, şi să fie spre salvarea celor ce vin în ea.
Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, Îţi închin Ţie poporul pe care mi l-ai dat mie ca răzoare de vie. Ia-le în primire şi pune spre îngrijire pe cine poate să le îngrijească.
O, Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, de când aştept ca să-ţi scriu acest certificat ceresc! Pentru că unde plec şi unde pornesc, numai greu pătimesc.[…] Uită-te bine la mine, Tată, în ce stare sunt lăsată.[…] Sunt într-o stare grea, dar dacă este voia Ta să lucrezi cu mine aşa, fie voia Ta, căci poporul acesta, trei sferturi îmi dă cu piciorul şi mă răneşte[…] Toţi îmi strigau că sunt mama tuturor proorocilor mincinoşi, că sunt mama tuturor răutăţilor şi a tuturor diavolilor. Şi în stânga, şi în dreapta, am atac; şi în picioare, şi în mâini am durere mare. Nu resping lucrarea Ta, şi aş dori, dar vezi, Doamne, neputinţa mea şi vremea rea[…](30 noiembrie/13 decembrie 1977)
Aceste fragmente aparţin unei rugăciuni a Verginicăi. Apetitul pentru rime al Verginicăi este evident. Extrapolând, ajungem la concluzia că sutele de rime deja puse în evidenţă aici, dar şi cele care vor mai urma, în mod sigur, aparţin aceluiaşi autor: Verginica. Nu “Domnul”, ci Verginica este autorul rimelor hazlii şi al tuturor “Cuvintelor” care se pretinde că au plouat din cer peste colinele Pucioasei, la Noul Ierusalim.
135. “ Oiţa va merge la tăiat, şi toată bisericuţa va merge la stricat.” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
136. “ Că legea de azi vrea să facă din copiii voştri o ţară ca o fiară, fără Dumnezeu, fără viaţă sfântă…” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
137. “ În văzduh cât am călătorit n-am auzit că omul e mulţumit de hrana pe care Domnul i-o dă ca să-L caute omul pe Domnul. Of, copiii Mei!” (6/19 decembrie 1977)
138. “ …Unde mai e profeţia lui Daniel? Unde mai e profeţia lui Iezechiel? Unde mai e profeţia lui Emanuel când S-a făcut El măricel? Unde mai e proorocia de demult?[…] şi ce s-a petrecut cu cei ce n-au crezut, şi ce s-a petrecut cu cei care au crezut.” (6/19 decembrie 1977)
139. “ Dar pământul binecuvântat, încă roade nu Mi-a dat. De ce? Cine e vinovat pentru lipsa de roade?[…] Crezi? Să ştiţi, tată, că mult, mult peşte s-a stricat. Da, mult, tată, care nu se mai poate curăţa, nu se mai poate folosi la ceva. S-a stricat şi e bun de aruncat. Să crezi, că ai să vezi, tată.” (13/26 decembrie 1977)
140. “ Căsuţele care sunt în jur, sunt casele unor pescari, care în vremea viitoare vor aduce peşte de mâncare la multe popoare[…].” (13/26 decembrie 1977)
141. “ [...] nu vor tată şi trăiesc ca altădată. Că şi Moise dacă trăia şi mai proorocea, venea şi se primenea întru lucrarea Mea, zice Domnul. Crezi? Şi atunci tot aşa, pe Moise nu-l credea şi tot acolo şedea, întru vechimea sa. Tată, vă spune Domnul că aceia de atunci se potrivesc, adică se aseamănă cu omul de astăzi, care este fără Duhul lui Dumnezeu. Ei zic că sunt cu Mine. Dar nu se vede bine, că Dumnezeu prin sfânta cruce a scos din iad pe cei păcătoşi? Dar aceştia din vechime nu cred în lemnul care s-a sfinţit prin Mine şi îl socotesc că e duşman pentru Dumnezeu.” (7 ianuarie 1978.)
142. “ Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)
143. “ O, chipule sfinţit, pentru ce te-ai pângărit şi te-ai vopsit şi te-ai făcut urât lui Dumnezeu?” (7 ianuarie 1978.)
144. “[…] mulţi nu vor merge la groapă şi vor sta şi vor întâmpina venirea Mea…” (3 februarie 1978.)
145. “ Tată, de aceea sunteţi rugaţi: spălaţi-vă picioarele unul altuia, să fiţi neîntinaţi ca să puteţi să fiţi salvaţi.[…] Şi acolo vei sta şi vei vedea cu ochii tăi nimicirea care va cădea peste lume, dar lumea nu te va vedea pe tine.” (3 februarie 1978.)
146. “ Eu zic să nu mai faci păcat, că nu mai are cine să te scape. Că am deschis cerul şi am văzut preoţi făcând slujbă mâncaţi, sătui cârnat...” (3 februarie 1978.)
147. “ Cine vreţi să vă fie păstori, primarul? Cine? Generalul ori notarul? Cine? Secretarul? Aceia sunt pământeşti.” (3 februarie 1978.)
148. “ …Moşii şi strămoşii voştri de altădată astăzi se odihnesc. Nu mai cosesc şi nu mai sapă şi nu mai profeţesc şi astăzi numai cunună împletesc pentru urmaşii lor…
…Pe unde am cutreierat pământul în lung şi în lat nu am lăsat semne, nu am blestemat, nu am scuturat praful de pe picioare ca să rămână în durere mare […]”(23 februarie 1978.)
149. “ …O, poporul Meu […] eşti atât de greu, că nu pot să te sfinţesc şi să te despărţesc de cele pământeşti…”(23 februarie 1978.)
150. “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
151. “ Copilaşii Mei, chemaţi îngerii înapoi, că fără ei nu veţi ajunge la Noi şi nici Noi la voi. (4 aprilie 1978.)
152. “ Oiţa mea, cere la Dumnezeu binecuvîntare în orice pas şi în orice lucrare, în orice vrere şi în orice purtare. Copilul meu, am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare cât sunt de goale şi-i şoptea: lungă este rochia ta. Şi ea se ruşina şi o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochiţa la fund.” (25-26 mai 1978.)
153. “…Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe …” (12/25 mai 1978.)
154. “…O, iubitul Meu popor întru care am voit să am un viitor pentru cer, să fac din tine ucenici şi mucenici sfinţi…” (12/25 mai 1978.)
155. “ Fericit cine ştie ce s-a scris în profeţie.” (13 iunie 1978.)
156. “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi?
– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă.
– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?
– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)
Acest presupus dialog dintre Dumnezeu Tatăl şi “duhurile” ridică unele semne de întrebare:
1.Dumnezeu Tatăl era chiar atît de dezinformat? El întreabă “duhurile” cu candoare: “De ce plângeţi?[…] Unde vă sunt casele?”
2.Dumnezeu Tatăl află viitorul de la îngeraşi? El mărturiseşte că aşa este: “[…]căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa”
157. “ M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut şi am fost profeţit de acel venit. Şi la sfârşit sunt profeţit pentru acest venit, ca să închei legământ cu ai Mei. […] care nu ţin în veşnicie şi mor pe drumuri, ucişi de topor, ucişi de cuţit, ucişi de tîlhărie şi de unelte din fierărie.” (6/19 iunie 1978.)
Cei care încă se mai îndoiesc de faptul că “rimele hazlii” nu sunt deloc întâmplătoare, ci sunt “căutate cu lumânarea”, se pot convinge acum. Se merge până acolo ca în locul naşterii din Fecioară să se prefere formula ambiguă “acel venit”, formulă reluată şi pentru “cea de-a doua venire” într-o formă cvasi-echivalentă (“acest venit”) numai şi numai “ca să iasă rima”. Or, se ştie că venirea este venire, nu este venit, şi numai aşa se foloseşte în vorbire. Ea nu este venit deoarece venitul înseamnă altceva în vorbirea curentă, înseamnă câştig. În vorbirea populară există un sinonim şi pentru venire, dar acesta este venită, şi nu venit. Cuvântul venită este defectiv de gen: el se întâlneşte numai în forma feminină, tocmai pentru a se deferenţia net de similarul ca formă, venit.
Deci, într-o exprimare corectă şi fără ifose de poetesă, Verginica ar fi trebuit să se spună cam aşa: “M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut şi am fost profeţit despre acea venire [sau despre acea venită, sau despre venita aceasta, dacă ţinea neapărat la vorbirea populară]. Şi la sfârşit sunt profeţit pentru această venire [sau acestă venită, eventual venita aceasta].”
O altă probă evidentă este folosirea forţată a expresiilor “ucişi de tîlhărie” şi respectiv “ucişi de unelte din fierărie”. O vorbire normală ar fi folosit alţi termeni: “ucişi de tîlhari”, de exemplu. Iar expresia “ucişi de unelte din fierărie ”este vizibil marcată de nefiresc.
158. “ Nu va zace ca un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.” (13 iunie 1978.)
159. “ Nu rămân de ruşine tată, nu rămân de ruşine. Ascultă de Mine creştine că mult M-am ostenit cu tine. Nu rămân de ruşine…” (19 iunie 1978.)
160. “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. Multe lucruri sunt şi pe toate le-am privit. […] Vino că am venit după tine. Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu. Oricine l-ar fi înghiţit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit şi în faţa Mea a sosit. Şi cel din mormânt a ieşit şi a venit. Şi cel din foc, la strigătul Meu a ieşit şi a venit. Şi omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns şi a venit. Chiar dacă a greşit, s-a căit şi în faţa Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul şi-a deschis pântecul său şi a dat afară lucrul lui Dumnezeu şi a venit la strigătul Meu.Chiar şi cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu a venit şi Mi-a stat în faţă şi Mi-a răspuns şi a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi, strig lucrul Meu şi nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de ruşine şi la strigătul Meu, pământul se va scutura şi tot lucrul meu, Dumnezeu îl va trimite în faţa Mea. O, mai strig odată: o, lucrul Meu, lucrul mîinii lui Dumnezeu, unde eşti de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăţa cu tot lucrul care îl voi curăţa, şi te voi arăta în faţa Mea şi Îmi vei răspunde când umblu după tine. Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat. O, lucrul Meu, o, lucrul mîinii lui Dumnezeu, răspunde, răspunde. De eşti furat, de eşti încuiat, de eşi orb, de eşti olog, Eu te caut şi te aduc la locul unde ai fost pus. Şi de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat şi certat. Şi printre animale, printre fiare te-am căutat. În văzduh, în cer şi pe pământ şi între duhurile necurate am intrat după tine şi nu te-am aflat. ” (3 iulie 1978.)
161. “ Că trupul îngrăşat pământeşte, toate durerile îl loveşte. Iar trupul îngrăşat duhovniceşte, toate durerile le biruieşte. Cine e sănătos în duh, acela va sfărâma orice piatră care stă împotriva sa…”(14 iulie 1978.)
Dacă ar fi să dăm crezare acestor panseuri, rezultă că şi Verginica ,, fiind lovită de toate durerile” şi nefiind în stare să le biruiască, avea trupul “îngrăşat pământeşte”, ceea ce este contrazis de alte mărturii. Desigur că, dacă Verginica ar fi avut trupul “îngrăşat duhovniceşte”, ar fi biruit toate durerile. Dimpotrivă, Verginica se plângea adesea că aceste dureri îi sunt insuportabile şi îl demasca pe “Dumnezeul ei” ca fiind autorul real al acestor dureri:
“ …Vai, vai, vai, ce durere dai Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu. Cât mai zăboveşti cu Mine? Cât Mă mai chinuieşti? Arde focul gura Mea, arde focul pieptul Meu, arde focul tot cuprinsul Meu, Dumnezeul Meu? Dumnezeul Meu nu mai ascultă nimeni de glasul Tău… … Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, oare acesta este lucrul Tău? A adus satana pe pământ multe feluri de păcate. Adevăr adevărat grăiesc, nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate şi să nu le facă… … Dumnezeul Meu, să nu-Mi socoteşti ceea ce vorbesc minciună, dar nu mai pot răbda durerea mea. ” (24 ianuarie 1977)
Tot din aceste panseuri deducem că Verginica “nu era sănătoasă în duh”, îndată ce nu era în stare să sfărâme “pietrele” de încercare care stăteau împotriva ei. Toate durerile au lovit-o, dar de biruit, ele au biruit-o pe ea şi nu invers:
“ Suferinţa vasului Meu nu a avut-o nici Lazăr şi nici Iov, şi nimeni nu a avut şi nu a suferit această suferinţă, că nici în casa ei nu este iubită. (1/14 iulie 1978.)
De altfel, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” interzice orice fel de văicăreală în popor:
“…Nimeni din poporul Meu să nu se vaite de ceva, ci să fie cu răbdare, că Domnul l-a pus la încercare să vadă cum e bine. Tată, nu vă speriaţi când vă doare câte ceva, că aceasta e mângâierea Mea cu care mângâi pe copilul răsfăţat. Spune, tată, crezi?”( 17/30 ianuarie 1979)
Se pare că cea care nu credea o iotă din aceste asigurări că “suferinţele sunt mângâieri” era tocmai Verginica, iar văicărelile ei o arată a fi dintre copiii cei mai răsfăţaţi ai “poporului pucios”.
162. “ Pentru păcat, uşor va fi iertat, dar pentru că M-a urât şi nu M-a ascultat să se despartă de păcat, pentru aceasta nu va fi iertat…”(21 iulie 1978.)
163. “ …Eu sunt care vorbesc: Mama Fiului ceresc şi cu Mine, e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu-Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. ” (22 septembrie 1978.)
164. “Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai.” (11/ 24 septembrie 1978.)
De unde deducem că sunt mai multe grădini numite “rai”: unele mai mari, altele mai mici. Fiecare, cum îşi aşterne, aşa doarme: unii ajung într-un rai mai mare, alţii într-un rai mai mic.
165. “ Îndreptaţi-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. […] Nu faceţi bisericuţa casă de odihnă. Nu faceţi bisericuţa casă de vorbit. Nu faceţi bisericuţa teatru de glumit.”(22 octombrie 1978.)
166. “ Nu e suferinţă de necredinţă sau că nu a avut ceva, ci e suferinţă grea, e boală grea de la cel ce nu vrea să facă voia Mea…” (22 octombrie 1978.)
167. “ …Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi.[…] Nu te da pe o sticlă de băutură. Nu te da pe o friptură[…]” (1 noiembrie 1978.)
168. “ Copilaşii voştri sunt amăgiţi că nu voi sunteţi părinţi, ci ei le sunt părinţi, că ei îi hrănesc şi îi nutresc. ” (1 noiembrie 1978.)
De dragul unei rime ieftine, s-a mers până la juxtapunerea a două sinonime. De altfel, tautologia nu este o rara avis în acest ghiveci pseudoteologic intitulat “Cuvântul lui Dumnezeu”.
169. “[…] ; dar dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să ştii că te va băga satana sub picioare.” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
170. “…Ascultă poporul Meu această învăţătură a lui Dumnezeu. Curăţă-ţi drumul, că-ţi vine Stăpânul să te ia în corabia Sa cum a luat şi pe Noe, ca să te treacă Dunărea cea adâncă şi lată şi cu sânge de martiri amestecată…” ( 8 februarie 1979)
Întrebarea care se pune este: de ce să treacă Românii Dunărea, şi unde? La Bulgari? La Sârbi? La Greci? Parcă era vorba că în România vor veni toţi creştinii (în frunte cu Grecii, care vor înălţa cruci peste tot) ca să se aciuieze de prăpădul cel mare, şi nu invers… Cam ciudată această “învăţătură a lui Dumnezeu”, care contrazice celelalte “proorocii” atât de ambiţioase şi de optimiste.
171. “Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. De aceea v-am spus: începeţi să vă faceţi comoară frumoasă în patria cerească, că nu mai aveţi prin cine să se slujească pomana voastră, că sunt preoţi de formă, sunt în uniformă, iar pe dedesubt sunt o ladă de gunoi.” (20 martie 1979)
172. “ Sunt şcolile pline de preoţime, dar mai bine n-ar mai fi, creştine, că nu e pentru tine, ci e pentru pământ, că se va deschide pământul şi îi va înghiţi. Fericirea nu e făcută din pământ, şi e făcută din Duhul Sfânt.” (16/29 aprilie 1979)
173. “ …Lăsaţi somnul, că nu e de la Domnul.” (10 iulie 1979)
174. “ …Multe minuni s-au făcut când eram în trup şi multe minuni se vor săvârşi, când vor sfârşi, că şi morţii voiesc să iasă să mărturisească această lucrare dumnezeiască. Că mulţi au fost vii pe pământ şi nu au crezut, dar acum plâng cu suspine de cele ce aud de la Mine.” (29 august 1979)
175. “…Puţin, puţin, şi nu mai vin şi rămâne cine a luat din acest aluat, rămâne de lucrat. A sosit semănătorul să semene ogorul, dar puţină recoltă a luat din tot ogorul.” (29 august 1979)
176. “ Încă odată vă spun: se va dărâma un munte înalt şi va prăpădi mulţime mare de suflare la a sa dărâmare. “ (11 noiembrie 1979)
177. “ …Iată măi poporul Meu, pe femeia care şedea călare pe două fiare. ” (20 noiembrie 1979)
178. “ Să te rogi […] şi pentru cei împuşcaţi, şi pentru cei spânzuraţi, şi pentru cei înecaţi, şi pentru cei fără lumânare plecaţi. ” (20 noiembrie 1979)
179. “ Aşteaptă tot cerul pentru tine şi plânge cu suspine, că în loc de bine, e rău; în loc să fii fericit, eşti osândit. Creştine, fiu prea mângâiat! Creştine, fiu prea ocrotit! Creştine, fiu preaiubit, prea mult ai înaintat, căci când ai făcut păcat, nu te-am certat, şi ai fost iertat de şaptezeci şi şapte de ori câte şapte. Creştine, ce mai fac cu tine? Adu-ţi aminte de ziua de mâine.” (20 noiembrie 1979)
180. “ […] credinţa fără fapte este oală goală, care repede se sparge, dar credinţa cu fapte plăcute nu se sparge niciodată” (7/20 aprilie 1980)
181. “Bucureştiule, oraş frumos, ai să fii întors pe dos, că în tine este mult popor păgân.”(22 noiembrie 1982)
182. “…Tineretul de azi vrea întinare până moare” (16 noiembrie 1986)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.