49. Texte modificate : Anul 1974
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1974
115. Ediţia 1995: “ Ţineţi ascuns şi aveţi răbdare până voi spune eu de pe acoperişul casei…” (7 ianuarie 1974)
115. Ediţia 2006: “ Ţineţi ascuns, că precum se condamnă cel ce are aur în casă şi suferă închisoare, aşa şi lucrul acesta, nu are liber. Oricare să fie această profeţie, acest aur nu mai e liber, şi dacă află cineva, comoara aceasta va fi luată, şi cei ce au descoperit-o, vor fi luaţi şi schingiuiţi. Ţine taina, că e vânzare mare. E greşeală mare cine face vânzare, şi aveţi răbdare până voi spune eu de pe acoperişul casei.” (25 decembrie 1973/7 ianuarie 1974)
116. Ediţia 1995: “…Dumnezeu te trimite în ţări străine ca să aduci la El suflete. Te ţine Dumnezeu pentru planul Său, să nu te duci la sapă. Măi tată, măi copilule din faşă, în taină vorbesc, până când să-ţi dau cu lingura. Mai mergi în picioruşe, dar ai grijă să nu cazi, că îţi trebuiesc picioarele.” (7 ianuarie 1974)
116. Ediţia 2006: “…Dumnezeu te trimite în ţări străine ca să aduci la El suflete. Te ţine Dumnezeu pentru planul Său, nu să te duci la sapă. Măi tată, măi copilule din faşă, în taină vorbesc. Până când să-ţi dau cu lingura? Mai mergi şi în picioruşe, dar ai grijă să nu cazi, că-ţi trebuiesc picioarele.” (25 decembrie 1973/7 ianuarie 1974)
O inversiune subtilă. Una înseamnă “ca să nu fii obligat te duci la sapă”, şi cu totul alta înseamnă “ şi nu care cumva să doreşti să te duci la sapă”. În primul caz, este vorba de o îngrijorare de a nu ajunge la munca de jos, cea cu sudoarea frunţii; în cel de-al doilea caz, se lasă impresia că interlocutorul iubeşte munca la sapă şi o caută cu ardoare, dar “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl opreşte, deoarece îl are în vedere pentru lucrări mai elevate, mai puţin epuizante.
Se evită astfel o demascare a dispreţului manifest faţă de munca de jos, munca omului simplu, care aduce roade din care trăiesc şi cei care nu dau cu sapa.
117. Ediţia 1995: ” Copilaşii Mei, fiţi deosebiţi, că se vor aprinde ca gazul, aşa se va aprinde omul păcătos de foc…” (13 ianuarie 1974)
117. Ediţia 2006: ” Copilaşii Mei, fiţi deosebiţi, că se vor aprinde ca gazul; aşa se va aprinde de la foc omul păcătos …” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
118. Ediţia 1995: ” Iar dacă crezi că nu te înşeală, nu te trimit în pustie, că e mai mare plata aici.…” (13 ianuarie 1974)
118. Ediţia 2006: ” Iar dacă ştii că nu te înşeală, nu te trimit în pustie, că e mai mare plata aici.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Pentru cei doi “rabbi” de la Pucioasa, e mai importantă evitarea cacofoniei decât păstrarea înţelesului original al frazei. Între a crede şi a şti este însă o diferenţă notabilă de esenţă, care le împiedică a fi sinonime.
119. Ediţia 1995: ” Măi tată, lasă femeia copii în casă şi pleacă pe stradă, goală şi bărbaţii lasă femeile în casă cu copiii şi pleacă la femeia goală. Ce zăpăceală. Nu se mai ştie, e un obor de vite. O, tată, de ce nu simţiţi voi această durere a Noastră şi a voastră? Tată, să vă culcaţi cu frică, dar mai bine zic, să supravegheaţi că ce e astăzi pe pământ, face cu mâna la urgie…” (13 ianuarie 1974)
119. Ediţia 2006: ” Lasă femeia copiii în casă şi pleacă pe stradă goală; şi bărbaţii lasă femeile în casă, cu copii, şi pleacă la femeia goală. Ce zăpăceală! Nu se mai ştie; e un obor de vite. O, tată, de ce nu simţiţi voi această durere a Noastră şi a voastră? Tată, să vă culcaţi cu frică, dar mai bine zic să vegheaţi, căci ce e astăzi pe pământ, face cu mâna la urgie.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
120. Ediţia 1995: “O, tată, unde or fi creştinii de altădată care dădeau cu năvala? Unde or fi tată? Crezi? Spune tată, crezi? Unde o fi, tată, Ioan de la Vladimireşti care mărturisea mii şi mii într-o clipă?“ (13 ianuarie 1974)
120. Ediţia 2006: “O, tată, unde-or fi creştinii de altădată, care dădeau cu năvala? Unde-o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă?” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
În acest caz, eliminarea întrebării repetate şi sâcâitoare “Crezi?” se justifică oarecum, deoarece ea nu se leagă de fel de întrebarea precedentă. Trebuie semnalat însă că în zeci de cazuri, în mesajele moştenite de la “mama Gigi” (Virginia Tudorache), apare această întrebare scurtă şi persuasivă “Crezi?”, care însoţeşte aproape invariabil acele situaţii care sunt ieşite din comun, dintre care unele frizează absurdul. Cel pistonat cu această întrebare va trebui în mod automat să confirme, pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de “Dumnezeu”, căci un eventual răspuns negativ la o întrebare atât de generală ar putea fi asociat automat cu necredinţa în Dumnezeu (deşi întrebarea însoţeşte de regulă cu totul alte subiecte decât dumnezeirea propriuzisă). La rândul lui, orice răspuns afirmativ o întăreşte şi o legitimează pe “trâmbiţa lui Dumnezeu” ca vector unic de comunicare a cerului cu pământul.
121. Ediţia 1995: “Pocăiţi-vă, că zice Domnul Iisus Hristos: lăsaţi pe omul care vine la Mine, nu îl opriţi, că greşiţi.” (13 ianuarie 1974)
121. Ediţia 2006: “Pocăiţi-vă, că aşa zice Domnul Iisus Hristos. Lăsaţi pe omul care vine la Mine; nu-l opriţi, că greşiţi.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Introducerea vocabulei aşa nu e deloc întâmplătoare. Ea sparge legătura lipsită de sens dintre două idei (“Pocăiţi-vă…” şi “că zice… : lăsaţi pe omul care vine la Mine…”) care au fost intercondiţionate forţat în versiunea anului 1995. În acest mod, cele două idei pot fi separate inclusiv cu ajutorul unei punctuaţii adecvate.
122. Ediţia 1995: “Globul se va schimba, mulţi se vor schimba şi se vor ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta, că Dumnezeu a botezat în fiecare an pământul, dar hulitorii împotriva Duhului Sfânt nu s-au înmuiat. Auziţi? Că şi morţii din pământ aud! Auziţi şi vă înfricoşaţi şi vă opriţi de la păcate! Auziţi, că e fericită urechea care aude, că veţi fi fericiţi. Şi opriţi-vă aşa cum s-a oprit Zaheu, aşa cum s-a oprit cel ce a băgat suliţa în coasta mea – Longhin sutaşul – care astăzi e ucenicul Meu…” (13 ianuarie 1974)
122. Ediţia 2006: “Pământul se va schimba, mulţi se vor schimba şi se vor ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, că Dumnezeu a botezat în fiecare an pământul, dar hulitorii împotriva Duhului Sfânt nu s-au înmuiat. Auziţi? că şi morţii din pământ aud. Auziţi şi vă înfricoşaţi şi vă opriţi de la păcate! Auziţi, că e fericită urechea care aude, veţi fi fericiţi. Şi opriţi-vă, aşa cum s-a oprit Zaheu, aşa cum s-a oprit cel ce a băgat suliţa în coasta mea, care astăzi e mucenicul Meu…” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Prima schimbare nu se justifică, pentru că oricine citeşte poate să înţeleagă că e vorba de globul pământului. E drept că “globul” nu sună prea bine la ureche.
A doua schimbare însă e cu tâlc. Unii spun că într-adevăr, Longhin sutaşul ar fi acela care l-a împuns pe Domnul cu suliţa în coastă. Sinaxarul însă nu precizează de fel acest lucru. Mai mult, una din cântările vecerniei din ziua sfântului (16 octombrie) arată că Longhin s-ar fi convertit la Hristos mai înainte de moartea Acestuia pe cruce:
Lângă cruce stând, şi luând seama la cele ce se petreceau, văzând pre Cel ce S-a răstignit pre lemn Dumnezeu şi om, către Dânsul ai strigat: “Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta”. Pentru aceea şi Mântuitorul a grăit către tine: “Fericit eşti Longhine, şi pomenirea ta în neam şi în neam”.
Este greu de crezut că după acest dialog, Longhin ar mai fi îndrăznit să străpungă cu suliţa trupul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai pentru a-şi satisface o morbidă curiozitate omenească. Acest lucru l-a făcut, cu siguranţă, un alt ostaş.
Ar fi fost util însă ca însuşi “Domnul Pucioasei” să confirme (sau nu) această ipoteză, că “Loghin este cel care L-a străpuns”, ceea ce o şi face el cu curaj, în ediţia din 1995. Din cărţile de slujbă rezultă că sigur n-a fost aşa. Iar îndoiala a intrat între timp şi în inimile liderilor de la Pucioasa. “Dacă totuşi n-o fi adevărat? Mai bine să nu riscăm”. Şi aşa au decis ei că e mai sănătos să şteargă cu totul din text acea precizare imprecisă: “– Longhin sutaşul – ”. Iar “ucenicul” a devenit, tot dintr-o trăsătură de condei, “mucenicul”. Parafrazând un cunoscut proverb, putem spune şi noi: “ştersătura e sănătoasă, dar e ruşinoasă”.
Inconsecvenţa “corecturilor” se ilustrează şi cu acest subiect. Într-adevăr, peste doar un an, “Cuvântul” aduce din nou vorba de “împunsătura lui Longhin”, dar tromboniştii pucioşi scapă de data aceasta ocazia de a face din nou “cuvenita corecţie” prin omisiune:
“ Nimic nu rămâne nedescoperit. Veţi vedea cum a văzut Longhin sutaşul când a înviat Dumnezeu din groapă, pe cine a înţepat în coastă. Tot aşa te vei îngrozi şi tu, creştine, care M-ai înţepat.” ( 10 /23 februarie 1975)
123. Ediţia 1995: “ …În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin. Eu, Domnul Iisus Hristos M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ şi plutesc ca porumbelul, căci pământul e întinat şi alcoolizat. O, ce se va întâmpla cu pământul acesta? Ce se va întâmpla nu întreabă nimeni, că nu mai iese din el apă, ci numai păcate spurcate…” (17 ianuarie 1974)
123. Ediţia 2006: “ … Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ şi plutesc ca porumbelul, căci pământul e întinat şi alcoolizat. O, ce se va întâmpla cu pământul acesta? Ce se va întâmpla, nu întreabă nimeni, că nu mai iese din el apă, ci numai păcate spurcate.” (4/17 ianuarie 1974)
124. Ediţia 1995: “ …Copilaşii mei, s-a stricat şi bisericuţa şi crucea, ca să se aşeze în loc fiarele lor, dar să ştiţi tată, să fiţi ca oamenii buni creştini, să iei din bisericuţă o pietricică, să o ţii la tine că e sfântă, şi Eu voi scrie pe ea un nume şi cu ea nu vei pieri, căci numele de pe piatră e numele Unuia care va clădi şi va zidi veacul pentru totdeauna…” (17 ianuarie 1974)
124. Ediţia 2006: “ …Copilaşii mei, se va strica şi bisericuţa şi crucea, ca să se aşeze în locurile lor fiarele lor. Dar să ştiţi tată, să fiţi ca oamenii buni creştini. Să iei din bisericuţă o pietricică şi să o ţii la tine, că e sfântă, şi Eu voi scrie pe ea un nume şi cu ea nu vei pieri, căci numele de pe piatră e numele Unuia Care va clădi şi va zidi veacul pentru totdeauna.” (4/17 ianuarie 1974)
125. Ediţia 1995: “ – Văd patul şi o tufă mare de trandafiri şi pe Măicuţa Domnului şi pe mai multe persoane pe care nu le cunosc.Amin. Acum Mă întorc cu faţa spre voi .” (17 ianuarie 1974)
125. Ediţia 2006: “ – Văd patul şi o tufă mare de trandafiri şi pe Măicuţa sfântă şi pe mai multe persoane, pe care nu le cunosc. Acum Mă întorc cu faţa spre voi .“ (4/17 ianuarie 1974)
Deoarece nu sună deloc bine ca într-un dialog cu Domnul, Virginia să-I spună “o văd pe Maica Domnului “ în loc de “o văd pe Maica Ta”, liderii redactori de la Pucioasa au ales formula neutră “o văd pe Maica sfântă”. Sună evident mult mai bine, dar procedeul de modificare discreţionară a “textului evanghelic” rămâne profund condamnabil.
126. Ediţia 1995: “ Rămurica pomului acesta va mărturisi în faţa Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Israele tată şi lângă acest pom am mai adus un om şi pe acest om l-au biruit vânturile. (14 februarie 1974)
126. Ediţia 2006: “ Rămurica pomului acesta va mărturisi în faţa Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Şi lângă acest pom am mai adus un om şi pe acest om l-au biruit vânturile. (1/14 februarie 1974)
127. Ediţia 1995: “…Tu simţi o plăcere această viaţă pământească, dar Mie Mi-e scârbă…” (14 februarie 1974)
127. Ediţia 2006: “…Tu simţi o plăcere această viaţă pământească, dar Mie Mi s-a urât.” (1/14 februarie 1974)
Este exclus ca Însuşi Creatorul lumii să fie scârbit, la modul general, de viaţa pământească, deoarece aceasta are rolul ei formator şi moralizator pentru oameni. În mod repetat Dumnezeu a spus, după ce a creat viaţă pe pământ, că “este bine” ceea ce a făcut, aşa cum El a făcut: şi lumea vegetală (Fac.1:12), şi animalele din ape şi din văzduh (Fac.1:21), şi animalele de pe uscat (Fac.1:25), şi omul şi întreaga creaţie (Fac.1:31). Înlocuirea disperată a expresiei Mi-e scârbă cu Mi s-a urât nu salvează deloc situaţia, care rămâne la fel de inacceptabilă: Adevăratul Dumnezeu nu se poate plictisi de creaţia Sa, care rămâne pe mai departe “bună foarte”.
128. Ediţia 1995: “ Fiilor, să fiţi precauţi în lucru, să fiţi atenţi şi la plecare şi la întoarcere şi la ieşire.” (20 februarie 1974)
128. Ediţia 2006: “ Fiilor, să fiţi atenţi în lucru, să fiţi atenţi şi la plecare şi la întoarcere şi la ieşire.” (7/20 februarie 1974)
129. Ediţia 1995: “ Vă aduc la cunoştinţă o rugăciune şi de bisericuţă. Biserica nu e casă să vorbească lumea în ea. Aţi auzit măi fiilor?” (7 martie 1974)
129. Ediţia 2006: “ Vă aduc la cunoştinţă o rugăciune şi pentru bisericuţă. Biserica nu e casă să vorbească lumea în ea. Aţi auzit, măi fiilor?” (22 februarie/7 martie 1974)
130. Ediţia 1995: “ Iubite călător, te întreabă Domnul: cînd vii la cer? Ai plecat de multe ori să vii la cer şi te-ai rătăcit pe cărări. Te-ai rătăcit pe cărările pământului care duc în toate direcţiile. O, creştine, când vii la Mine tată? Vei fi chemat forţat şi nu te vei îndura să laşi averea ta şi casa ta.” (12 martie 1974)
130. Ediţia 2006: “ Iubite călător, te întreabă Domnul: cînd vii la cer? Ai plecat de multe ori să vii la cer şi te-ai rătăcit pe cărările pământului care duc în toate părţile. O, creştine, când vii la Mine, tată? Vei fi chemat vrând-nevrând şi nu te vei îndura să laşi averea ta şi casa ta.” (27 februarie/12 martie 1974)
131. Ediţia 1995: “…Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine, ca să vezi bine ce este în lume, să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă duşmăneşti, nu să Mă huleşti. Ţi-am dat televizor să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad…” (12 martie 1974)
131. Ediţia 2006: “…Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine, ca să vezi bine ce este în lume. Să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă duşmăneşti şi nu să Mă huleşti. Ţi-am dat voie cu televizor să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad.” (27 februarie/12 martie 1974)
132. Ediţia 1995: “Să vă rugaţi ca egiptenii şi ca samarinenii, să vă rugaţi şi să spuneţi: Doamne, eu sunt cel ce te-am răstignit, iartă păcatele Mele, iartă necredinţa Mea. Copilaşii Mei, de aţi ajunge cu fapta să pui mâna pe poartă; dacă nu ai zis aşa, nu ai să ajungi…” (13 martie 1974)
132. Ediţia 2006: “Să vă rugaţi ca egiptenii şi ca samarinenii şi să spuneţi: “Doamne, eu sunt cel ce Te-am răstignit. Iartă păcatele mele, iartă necredinţa mea”. Copilaşii Mei, de aţi ajunge cu fapta să puneţi mâna pe poartă, dar dacă n-ai zis aşa, n-ai să ajungi…” (28 februarie/13 martie 1974)
133. Ediţia 1995: “ Căci cei bolnavi sunt nelegiuiţi şi nu au efecte medicamentele…” (28 martie 1974)
133. Ediţia 2006: “ Pentru că cei bolnavi sunt nelegiuiţi şi nu au putere doctoriile…” (15/28 martie 1974)
134. Ediţia 1995: “ Voi sunteţi mici, adică sunteţi cei mai de pe urmă din toţi copii lui Israel. Sunteţi cel din urmă copil al lui Avraam. Crezi? Dar după hrană sunteţi cei mai mari, dar voi nu aţi ieşit nici din faşă. Ce-o fi cu voi de nu mai creşteţi odată…” (29 martie 1974)
134. Ediţia 2006: “ Voi sunteţi mici, adică sunteţi cei mai de pe urmă din toţi copiii lui Israel, sunteţi cel din urmă copil al lui Avraam, dar după hrană sunteţi cei mai mari. Voi însă nu aţi ieşit nici din faşă. Ce-o fi cu voi de nu mai creşteţi odată? De ce sunteţi anemici? Parcă n-aţi mâncat niciodată. Tot creştinul se pregăteşte şi el cu ceva de ziua mare, dar voi staţi în faşă, măi copii, în faşă, dar sunteţi plini de răutate şi urâcioşi. ” (16/29 martie 1974)
135. Ediţia 1995: “ Am purtat secretul cu tine şi M-ai părăsit, ai vândut până la ultimul cuvânt…” (10 aprilie 1974)
135. Ediţia 2006: “ Am purtat taina cu tine şi M-ai părăsit. Ai vândut până la ultimul cuvânt.” (28 martie/10 aprilie 1974)
136. Ediţia 1995: “ Tot meseriaşul să îşi execute meseria” (21 aprilie 1974)
136. Ediţia 2006: “ Tot meseriaşul să-şi lucreze meseria” (8/21 aprilie 1974)
137. Ediţia 1995: “ Israele, Israele tată, plâng moşii şi strămoşii voştri cu hohote, plânge Maica Mea şi îngerii şi sfinţii, că dacă nu ai fi binecuvântat nu ar plânge.” (21 aprilie 1974)
137. Ediţia 2006: “ Israele, Israele, plâng moşii şi strămoşii voştri cu hohote, plânge Maica Mea şi îngerii şi sfinţii, că dacă nu ai fi binecuvântat nu ar plânge.” (8/21 aprilie 1974)
Se induce cu forţa sentimentul de vinovăţie colectivă a “ poporului ales şi binecuvântat ”, pentru care se pretinde că tot cerul este cuprins de o stare de văicăreală perpetuă.
138. Ediţia 1995: “ Scoate tată de la tine tot ce este rău, tot ce nu aparţine de tine, că vei muri dacă nu vei omorî acele mădulare care te strică.” (12 mai 1974)
138. Ediţia 2006: “ Scoate tată de la tine tot ce este rău, tot ce nu ţine de tine, că vei muri dacă nu vei omorî acele mădulare care te strică.” (29 aprilie/12 mai 1974)
139. Ediţia 1995: “ Apropie-te de Mine, că Domnul nu mai face trup din lut. Fiule, nu mai face trup, ci fă duh din duh…” (29 mai 1974)
139. Ediţia 2006: “ Apropie-te de Mine, că Domnul nu mai face trup din lut. Domnul nu mai face trup, ci face duh din Duh…” (16/29 mai 1974)
Aici schimbările au conotaţii foarte profunde. Subiectul, acţiunea şi obiectul, toate se schimbă.
140. Ediţia 1995: “ Fiilor, plânge tot cerul de prigoana vasului Său, plânge tot cerul că a pierit libertatea credincioşilor, dar Dumnezeu se luptă luptă crâncenă, că nu mai e mult şi se va schimba lucrul acesta…” (6 iunie 1974)
140. Ediţia 2006: “ Mamă, plânge tot cerul de prigoana vasului Său, plânge tot cerul că a pierit libertatea credincioşilor, dar Dumnezeu se luptă luptă crâncenă, că nu mai e mult şi se va schimba lucrul acesta…” (24 mai/6 iunie 1974)
Modificarea este importantă şi demonstrează că cel puţin una dintre ediţii a adăpostit intenţia frauduloasă de a minţi grav pe cititor. În prima ediţie, textul este prezentat “ca de la Dumnezeu”, care se adresează cu “Fiilor…” În ediţia 2006, textul este inserat în altă parte, şi anume în convorbirea dintre “spiritul” unui tânăr decedat, pe nume Mihail, cu mama sa. El se adresează cu “Mamă…” De unde provine de fapt acest “mesaj” spiritist? Dacă admitem că necromanţia este un delict spiritual grav, sancţionat de canoane, admitem şi probabilitatea maximă ca această convorbire să fie o înşelare demonicească, inserată între celelalte file, care sunt presupuse a fi “de la Dumnezeu”. În acest caz, credibilitatea întregii cărţi, din care se citeşte la slujbele pucioşilor ca “din Sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia, citire…” este nulă.
Formularea “Dumnezeu se luptă luptă crâncenă, că nu mai e mult…” este o expresie a unei inexplicabile neputinţe. Noi ştim că Dumnezeu este Atotputernic şi această calitate a Lui îl exteriorizează oricărei lupte, mari sau mici, şi cu atât mai puţin uneia îndelung prelungită şi considerată “crâncenă”.
141. Ediţia 1995: “O, Israele tată, s-a coborât Domnul Iisus din cerul sfânt în Duhul Sfânt pe pământ. S-a pogorât. De ce? Pentru cine? Pentru tine, creştine.” (14 iunie 1974)
141. Ediţia 2006: “O, Israele tată, s-a coborât Domnul Iisus din cerul sfânt, în Duhul Sfânt, pe pământ. De ce? Pentru cine? Pentru tine, creştine.” (1/14 iunie 1974)
142. Ediţia 1995: “ Lăsaţi jucăriile, că aţi cheltuit mult fără Mine… …te-am pus numai peste un petec de pământ care este lucrarea… … Căci adevărat vă spun, că omul credincios nu face această faptă, că-i este frică.” (14 iunie 1974)
142. Ediţia 2006: “ Lăsaţi copilăriile, că aţi cheltuit mult fără Mine… …te-am pus numai peste un petec de pământ, care este lucrarea Mea. … Adevărat vă spun că omul credincios nu face această faptă, că-i este frică.” (1/14 iunie 1974)
143. Ediţia 1995: “ Nu staţi în picioare când trebuie să îngenunchiaţi. Respectaţi, că nu are cine să respecte decât voi… ” (29-30 iunie 1974)
143. Ediţia 2006: “ Nu staţi în picioare când trebuie să îngenunchiaţi. Împliniţi aşa, că nu are cine să preţuiască, decât voi… ” (16/29 iunie 1974)
144. Ediţia 1995: “ …Fiule, să nu ai în turma ta pe cineva care bea, sau care poartă goliciunea aceasta. Să nu ai în turma ta pe cineva care curveşte. Şi controlează mereu poporul Meu cum este, cum se poartă, cum lucrează, chiar şi noaptea în somn cum doarme… … Şi nu te teme, tată, că un pic mai e… ” (3 iulie 1974)
144. Ediţia 2006: “ …Daniele, să nu ai în turma ta pe cineva care bea sau care poartă goliciunea aceasta. Să nu ai în turma ta pe cineva care curveşte. Controlează mereu pe poporul Meu cum este, cum se poartă, cum lucrează, chiar şi noaptea, în somn, cum doarme... … Şi nu te teme, tată, că un pic mai e… ” ( 20 iunie/3 iulie 1974)
S-au dus vremile acelea, când “păstorul Daniel” (nea’Mişu) controla “poporul” până şi în somn. Azi el este pus pe linie moartă de liderii pucioşi, care i-au furat toate prerogativele de “păstor”. Ei, taie, ei spânzură. Nea’Mişu e bun doar de decor, când e chemat la “marile sărbători”, împreună cu “foştii”, creştinii “poporului cel de demult”. Iar aserţiunea “un pic mai e…” s-a dovedit a fi mincinoasă. Au trecut de atunci 34 de ani (!!!) şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat. În afară, poate, de faptul că păstorul Daniel a ajuns a cincea roată la o căruţă care cam scârţâie.
145. Ediţia 1995: “ Vei mânca cu împăratul la masă şi te va primi la el în casă… ” (3 iulie 1974)
145. Ediţia 2006: “ Vei mânca la masă cu împăratul şi te va primi la el în casă… ” ( 20 iunie/3 iulie 1974)
146. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, feriţi-vă să nu intre în creierul vostru minciuna de azi şi în inima voastră. ” (3 iulie 1974)
146. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, feriţi-vă să nu intre în creierul vostru şi în inima voastră minciuna de azi . ” ( 20 iunie/3 iulie 1974)
147. Ediţia 1995: “ …Alungă prin post pofta din corp, că nu vei intra în împărăţia Mea cu poftă. ” (5 iulie 1974)
147. Ediţia 2006: “ …Alungă prin post pofta din trup, că nu vei intra în împărăţia Mea cu poftă. ” ( 22 iunie/5 iulie 1974)
148. Ediţia 1995: “ … Apostolul Pavel zice: cine nu a învăţat bine această Carte care este în mână, nu va intra la Mine. ” (5 iulie 1974)
148. Ediţia 2006: “ …Măi Daniele, măi tată, zice Apostolul Pavel : cine nu a învăţat bine această Carte care este în mână, nu va intra la Mine. ” ( 22 iunie/5 iulie 1974)
149. Ediţia 1995: “ Să le îngrijim şi să le păstrăm pe cele ce le avem… ” (5 iulie 1974)
149. Ediţia 2006: “ Să le îngrijim şi să le păstrăm pe cele ce pe care le avem… ” ( 22 iunie/5 iulie 1974)
O “corecţie” ratată. Corectorii cusurgii au uitat să şteargă cuvântul “ce” pe care l-au înlocuit cu expresia “pe care”, deşi nu era cazul.
150. Ediţia 1995: “ …Va fi o zi când toate mesele se vor uni şi toţi proprietarii se vor uni şi se vor iubi şi va fi o singură moară şi proprietarii vor sta unul la un capăt şi altul la alt capăt şi aşa la toate cele patru capete de masă…” (12 iulie 1974)
150. Ediţia 2006: “ …Fiule Cristea, şi fiule Daniel, o zi va fi când toate mesele se vor uni, şi toţi proprietarii se vor uni şi se vor iubi şi va fi o singură moară, şi proprietarii vor sta unul la un capăt, şi altul la alt capăt, şi aşa la toate cele patru capete de masă…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
Greu de imaginat cum vor sta “toţi proprietarii” la cele patru capete de masă, după ce toate mesele se vor uni…
151. Ediţia 1995: “ Ilfove, mănâncă şi bea din mâncarea şi băutura Mea, că nu ai moarte niciodată…” (12 iulie 1974)
151. Ediţia 2006: “ Ilfove, mănâncă şi bea din mâncarea şi băutura Mea, ca să n-ai moarte niciodată…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
152. Ediţia 1995: “ …Iată ce spune Domnul: faceţi milostenie cât se poate de multă, iar păcătosului să i se ia, să nu i se dea! Şi iată Domnul a spus: faceţi milostenie cât de multă, dar păcătosului să nu îi daţi…” (12 iulie 1974)
152. Ediţia 2006: “ …Iată ce spune Domnul: faceţi milostenie cât se poate de multă, iar păcătosului să i se ia, să nu i se dea. Şi iată, Domnul a spus: păcătosului să nu-i daţi…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
153. Ediţia 1995: “ …Mă adresez vouă, părinţilor de copii, fiţi profesorii lor. Nu mai voieşte Domnul să mai meargă copilul de lângă tine…” (12 iulie 1974)
153. Ediţia 2006: “ …Grăiesc vouă, părinţilor de copii, fiţi profesorii lor. Nu mai voieşte Domnul să mai meargă copilul de lângă tine… ” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
Este o invitaţie nedisimulată de a scoate copiii din şcolile publice şi de a-i pune apoi sub tutela “instructivă” a părinţilor. Nu se pune problema dacă toţi părinţii sunt capabili de a fi profesori (măcar mediocri) pentru propriii lor copii.
154. Ediţia 1995: “ …Fiilor, să nu ziceţi aşa: că vreau să mor, că trebuie să vă rugaţi la Dumnezeu pentru tot neamul vostru… ” (12 iulie 1974)
154. Ediţia 2006: “ …Mamă, să nu ziceţi aşa: “Vreau să mor”, că trebuie să vă rugaţi la Dumnezeu pentru tot neamul vostru… ” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
Aceeaşi observaţie ca şi la poziţia 140. Spiritul lui Mihail este din nou chemat la “telefon” (“telefonul” fiind Virginia, aparent adormită). Practica necromanţiei era deci obişnuită, n-a fost un fenomen singular.
155. Ediţia 1995: “ …Fiule, termină Cartea, pecetluieşte-o şi apoi începe alta cu cele ce vor mai fi…” (12 iulie 1974)
155. Ediţia 2006: “ …Daniele, termină cartea, pecetluieşte-o, şi apoi începe alta cu cele ce vor mai fi…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
156. Ediţia 1995: “ …La bisericuţă daţi liturghii şi pentru vii şi pentru morţi. Mânuşiţa voastră dă verdeaţă şi la mort şi la viu. Nu vă uitaţi, cât au trăit au băut şi au mâncat. Fiilor, mai bine se iartă acum. Pune-ţi-i tată la Liturghie. Căutaţi mereu să faceţi bine şi viilor şi morţilor…” ( 21 iulie 1974)
156. Ediţia 2006: “ …La bisericuţă daţi liturghii şi pentru cei vii şi pentru cei morţi. Mânuşiţa voastră dă verdeaţă şi la mort şi la viu. Fiilor, rugaţi-vă pentru neamul vostru viu sau mort. Nu vă uitaţi că atât cât au trăit au băut şi au mâncat. Fiilor, mai bine se iartă acum. Puneţi-i, tată, la liturghie. Căutaţi mereu să faceţi bine şi viilor, şi morţilor. ” ( 8/21 iulie 1974)
Aceste îndemnuri creştineşti ale Virginiei nu mai sunt (decât parţial) de actualitate. Liderii de astăzi de la Pucioasa se fac că au uitat îndemnurile repetate ale “sfintei Virginia” de a se ruga toţi creştinii, unii pentru alţii; dar să se roage şi pentru cei vii, nu numai pentru cei morţi, oricât de păcătoşi ar fi şi unii, şi alţii. În prezent, cei de la Pucioasa se roagă numai pentru cei morţi, iar pentru cei vii se roagă selectiv, după o judecată subiectivă, care îi exclude a priori pe cei “necredincioşi” (în “Cuvântul lui Dumnezeu”). Ei ignoră că motivaţia care o invocă (adică: “cei vii să se roage singuri pentru ei înşişi; însă cei morţi nu se mai pot ruga, fiindcă sunt morţi; deci ne vom ruga noi pentru cei morţi, în locul lor”) este segregaţionistă, favorizându-i fără nici un motiv pe cei “credincioşi”, care sunt exceptaţi de la excludere.
157. Ediţia 1995: “ …Fiilor, ţineţi secretul şi nu mai spuneţi nimănui că “mai e lucrare” sau că “se mai vorbeşte cu Domnul” sau că “mai vine vasul pe la Măneşti”. Că vine şi cercetează tată prin cei care zic că sunt creştini, şi apoi vând mai departe… …Fiţi pregătiţi, tată! Alungaţi numele şi urmele lui anticrist de la voi. Până astăzi, până acum nici un creştin nu a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui anticrist (carnetul roşu). ” (21 iulie 1974)
157. Ediţia 2006: “ …Fiilor, ţineţi taină şi nu mai spuneţi nimănui că că se mai vorbeşte cu Domnul sau că mai vine vasul pe la Măneşti, că vine şi cercetează tată prin cei care zic că sunt creştini şi apoi vând mai departe… …Fiţi pregătiţi, alungaţi numele şi urmele lui antichrist de la voi. Până astăzi, până acum, nici un creştin nu a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui antichrist (carnetul roşu, n.r.). ” ( 8/21 iulie 1974)
Misterele Pucioasei au devenit secret, iar secretul a devenit taină: taina “lucrării” făcută de “vasul” Verginica. Atât de tăinuită e acum “lucrarea” Verginicăi, încât liderii pucioşi de astăzi fac alergie când aud de ea. Şi ca să nu mai audă şi alţii, ei au eliminat cu meticuloasă furie orice referire la “lucrare” au găsit ei în versiunea întâi a cărţii. E drept, că tot le-au mai scăpat câteva, care dau mărturie că “lucrarea” Verginicăi a existat într-adevăr, aşa cum a fost ea, şi cum o mărturisesc din amintiri adevăraţii martori oculari. Nici vorbirea originală, în care autorul Cuvântului îi dezmiardă pe cei din poporul cel vechi cu apelativul popular “tată”, nu mai e pe plac pucioşilor de azi, care sunt invidioşi de felul cum sunt mângâiaţi cei care “nu mai sunt” (pentru că acum au rămas, şi mai sunt, doar “Ei”, liderii pucioşi). Şi pe acesta le-au eliminat, dar tot au mai rămas câteva pe ici, pe colo, care mărturisesc şi arată că, pe cât de răsfăţaţi erau creştinii de altădată, pe atât sunt ei astăzi dispreţuiţi şi marginalizaţi, ca “neîmplinitori” ai noilor reguli impuse în forţă de liderii pucioşi.
Cât priveşte afirmaţia că “Până astăzi, până acum, nici un creştin nu a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui anticrist (carnetul roşu, n.r.)”, aceasta este un mare neadevăr şi o blasfemie la adresa memoriei înaintaşilor noştri. Cei mai mulţi creştini din toate timpurile n-au avut de-a face cu carnetul roşu de partid pentru simplul motiv că s-au considerat incompatibili în gândire şi în toată fiinţa lor cu ideologia Partidului Comunist Român. Dimpotrivă, un număr incomensurabil de creştini au avut de suferit pentru sentimentele lor anticomuniste, iar unii au fost chiar martirizaţi.
158. Ediţia 1995: “ Copii, cine a fost acela care va veni? Toţi care au dărâmat şi au profanat lucrurile Mele, toţi vor pieri, nimic nu va mai fi. ” (21 iulie 1974)
158. Ediţia 2006: “ Copii, cine a fost acela care va veni? Toţi care au dărâmat şi au necinstit lucrurile Mele, toţi vor pieri, nimic nu va mai fi. ” (8/21 iulie 1974)
159. Ediţia 1995: “ Nu are cine să îi mai îngroape şi va cânta trâmbiţa ciorilor să vină să îşi ia cadavrele de pe pământul sfânt… ” (26 iulie 1974)
159. Ediţia 2006: “ Nu are cine să-i mai îngroape, iar ciorilor le va cânta trâmbiţa să vină să-şi ia cadavrele de pe pământul sfânt. ” (13/26 iulie 1974)
160. Ediţia 1995: “ Banii cei mai mulţi se duc pe apa sâmbetei cu alcoolul şi va plânge proprietarul fabrica sa… ” (26 iulie 1974)
160. Ediţia 2006: “ Banii cei mai mulţi se duc cu alcoolul pe apa sâmbetei şi va plânge proprietarul după fabrica sa.” (13/26 iulie 1974)
161. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, învăţaţi rugăciunile mergând pe cale, că vă ia cărţile! Învăţaţi bine legea creştină, că ai să mănânci la un jgheab cu porcii… ” (26 iulie 1974)
161. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, învăţaţi să vă faceţi rugăciunile mergând pe cale, că vă ia cărţile. Învăţaţi bine legea creştină, că o să mâncaţi la un jgheab cu porcii. ” (13/26 iulie 1974)
162. Ediţia 1995: “ …Aţi auzit ce s-a întâmplat pe pământ? A început profanarea comorilor cereşti. A început tată. Să ştii că nu a fost supărarea lui Dumnezeu nici pentru Fiul Său, cum este supărarea aceasta, că această profanare se face pentru a stinge Lumina…Dar să ştiţi că nu va stinge Lumina. Aşa făceau înainte de inundaţiile care s-au dat, dar să ştii, că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise şi voi îneca pământul acesta. Că nu s-a petrecut pe pământul României profanarea aceasta. Plânge rău Dumnezeu pentru lucrul care se face în România. Românie, Românie, au venit bârfele pe vatra ta! A venit profanarea care a fost în timpul vechi…” (4 august 1974)
162. Ediţia 2006: “ …Aţi auzit ce s-a întâmplat pe pământ? A început profanarea comorilor cereşti. Să ştii că nu a fost supărarea lui Dumnezeu nici pentru Fiul Său, cum este supărarea aceasta, că această profanare se face pentru a stinge Lumina, dar să ştiţi că nu va stinge Lumina. Aşa făceau înainte de inundaţiile care s-au dat, dar să ştii că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise şi voi îneca pământul acesta, că nu s-a petrecut pe pământul României profanarea aceasta. Plânge Dumnezeu pentru lucrul care se face în România. Românie, Românie, au venit bârfele pe vatra ta! A venit profanarea care a fost în templul vechi.” (22 iulie/4 august 1974)
Nu se dau nici un fel de lămuriri despre ce profanare este vorba. Se spune doar că ea a mai fost şi “în templul vechi” (sau, “în timpul vechi”- depinde de versiune ) Cert este că supărarea lui Dumnezeu Tatăl pentru un lucru care nici nu se va întâmpla vreodată ( pentru că se anunţă limpede acest lucru: “dar să ştiţi că nu va stinge Lumina ” ) chiar dacă se intenţionează a fi săvârşit (“această profanare se face pentru a stinge Lumina”), nu poate fi mai mare decât cea de la moartea pe cruce a Fiului Său ( eveniment consemnat în istorie: cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a sfâşiat, mormintele s-au deschis şi morţii au înviat). Şi totuşi, aici se pretinde că va fi invers. Şi pentru asta se trece la ameninţări cu pedepse, fie comune (inundaţiile locale, “care s-au dat” ) fie ieşite din comun şi chiar contrazicând mesajul Biblic ( “dar să ştii că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise şi voi îneca pământul acesta”). În primul rând, că Moise a scos apă din stâncă nu pentru înecarea poporului, ci pentru salvarea lui de la moartea prin însetare. În al doilea rând, Dumnezeu a făgăduit lui Noe şi urmaşilor lui că nu va mai îneca în veci pământul prin potop. Contradicţii flagrante, care dovedesc că cel care a conceput aceste texte are carenţe serioase în domeniul studiului biblic. Iar carenţele nu sunt sporadice. Există o înclinaţie vizibilă spre recidivă. Ameninţarea cu un nou “potop al lui Noe” devine chiar o obsesie:
“…ce s-a întâmplat cu poporul în vremea lui Noe, se va întâmpla şi cu aceştia, că au fost luaţi în robia păcatului toţi” (28 mai 1975)
163. Ediţia 1995: “…Fiilor, pentru ce nu primiţi să fiţi mustraţi când greşiţi?... ” (4 august 1974)
163. Ediţia 2006: “…Fiilor, veniţi-vă în fire! Pentru ce nu primiţi să fiţi mustraţi când greşiţi? ” (22 iulie/4 august 1974)
164. Ediţia 1995: “…Fiule, de unde a ieşit ordinul acesta să iasă despuiaţi şi să facă bărbatul pantalon din material femeiesc, şi femeia să poarte pantaloni şi să îşi facă al doilea ochi? ” (7 august 1974)
164. Ediţia 2006: “…Daniele, de unde a ieşit ordinul acesta, să iasă despuiaţi şi să facă bărbatul pantalon din material femeiesc, şi femeia să poarte pantaloni şi să-şi facă al doilea ochi? ” (22 iulie/4 august 1974)
165. Ediţia 1995: “ Toate zilele vieţii lui sunt fără sărbătoare, sunt fără ruşine şi fără frică de nimeni. Are o viaţă dobitocească; mănâncă ca lupul şi mormăie ca ursul, ca porcul se tăvăleşte…” (7 august 1974)
165. Ediţia 2006: “ Toate zilele vieţii sunt fără sărbătoare, sunt fără ruşine şi fără frică de nimeni. Are omul o viaţă dobitocească şi ca lupul mănâncă, şi ca ursul mormăie, şi ca porcul se tăvăleşte…” (25 iulie/4 august 1974)
166. Ediţia 1995: “ …Mama şi tata când se duc la bisericuţă, le dă la copii să mănânce. Păcatul îl are ea, mama. Când îi dă să mănânce şi apoi îl adoarme, păcatul îl are ea, mama. Că nu se culcă copilul în bisericuţă…” (7 august 1974)
166. Ediţia 2006: “ …Mama şi tata când se duc la bisericuţă, le dau la copii să mănânce. Păcatul îl are ea, mama. Când îi dă să mănânce şi apoi îl adoarme, păcatul îl are ea, mama. O, nu se culcă, nu se adoarme copilul în bisericuţă…” (25 iulie/4 august 1974)
Părinţii ar trebui să fie în mod solidar judecaţi pentru gestul lor, îndată ce amândoi “le dau la copii să mănânce”. Exprimarea unei vine care o priveşte numai pe mamă ( ca împlinitoare a deciziei parentale) este neconvingătoare, apărând ca nedreaptă.
167. Ediţia 1995: “ Nimeni nu se va mai învrednici ca să se mai ostenească pentru tine, căci a venit un om urât şi ţi-a şoptit la ureche şi ţi-a spus aşa, că morţii nu mai mănâncă. Dar Eu îţi spun aşa, să stai veşnic cu Mine… …O, nu se cruţă şi nu îi dau voie neghinei ca să stea cu grâul la un loc… …Poporul Meu, cu tine fac lucruri mari şi vrednice de crezut, dar îţi spun: alege bine grâul. Cu tine fac lucruri mari şi tari.” (13 august 1974)
167. Ediţia 2006: “ Nimeni nu se va mai învrednici să se mai ostenească pentru tine, căci a venit un om urât şi ţi-a şoptit la ureche şi ţi-a spus că morţii nu mai mănâncă, dar Eu îţi spun : să stai veşnic cu Mine… …Nu se cruţă, şi nu îi dau voie neghinei ca să stea cu grâul la un loc… …Poporul Meu, cu tine fac lucruri mari şi vrednice de crezut, dar îţi spun: alege bine grâul, căci cu tine fac lucruri mari şi tari.” (31 iulie/13 august 1974)
Se subînţelege de aici că superstiţia populară care pretinde că pomenile ar avea rostul lor, ca să-i sature până la saţ şi să-i îmbrace bine şi cu gust pe cei morţi, cei aflaţi pe “tărâmul celălalt”, are susţinere deplină în doctrina pseudocreştină de la Pucioasa. Se mai subînţelege că poziţia luată cândva de Iisus de a amâna cernerea grâului de neghină, până la sfârşitul veacurilor, este de acum depăşită: O auto-cernere necruţătoare stă ca o stringentă cerinţă în faţa creştinilor Noului Ierusalim. Aceştia sunt “grâul”, şi trebuie urgent să se cearnă singuri, pentru că nu mai au voie să stea cu “neghina” la un loc:
“ Alegeţi grâul din neghină că nu va mai fi timp să-l alegi şi nu va mai fi vreme bună.” (10 mai 1976)
168. Ediţia 1995: “ Au suferit dar au scăpat. Că nu o să mai ai servici pentru Mine şi atunci ce faci, mori?” (13 august 1974)
168. Ediţia 2006: “ Au suferit dar au scăpat. Când nu o să mai ai serviciu pentru Mine , atunci ce faci? Mori?” (31 iulie/13 august 1974)
Creştinii sunt pregătiţi pentru timpul când, abandonându-şi serviciile la stat sau la patron, vor trebui să trăiască din te-miri-ce.
169. Ediţia 1995: “ Preţuiţi trâmbiţa prin care vă fac această lucrare şi repectaţi această tâmbiţă, care vă stă în faţă.” (13 august 1974)
169. Ediţia 2006: “ Preţuiţi trâmbiţa prin care vă fac această lucrare; preţuiţi trâmbiţa care vă stă în faţă.” (31 iulie/13 august 1974)
170. Ediţia 1995: “ …Căci toate se vor mai ierta omului, dar păcatul împotriva Domnului, hula şi minciuna, hula şi mândria, hula împotriva Duhului Sfânt şi minciuna împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Duşmănia, vânzarea împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Crima, pârâciunea; cine pe un creştin pârăşte, pe Mine Mă pârăşte, Mă pârăşte şi Mă huleşte. Cine pe un creştin duşmăneşte, pe Mine, Domnul, Mă duşmăneşte. Cine pe un creştin de rău vorbeşte, pe Mine Domnul, de rău Mă vorbeşte. Cine pe un creştin îl necinsteşte, pe Mine, Domnul, Mă necinsteşte. Cine pe un creştin vinde, pe Mine, Domnul Mă vinde. Şi acestea toate nu se vor ierta.” (16 august 1974)
170. Ediţia 2006: “ …Toate i se vor mai ierta omului, dar păcatul împotriva Domnului, hula şi minciuna, hula şi mândria, hula împotriva Duhului Sfânt şi minciuna împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta. Duşmănia, vânzarea împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta. Crima, pârâciunea nu se vor ierta. Cine pe un creştin pârăşte, pe Mine Mă pârăşte; Mă pârăşte şi Mă huleşte. Cine pe un creştin duşmăneşte, pe Mine, Domnul, Mă duşmăneşte. Cine pe un creştin îl vorbeşte de rău, pe Mine Domnul, de rău Mă vorbeşte. Cine pe un creştin îl necinsteşte, pe Mine, Domnul, Mă necinsteşte. Cine pe un creştin îl vinde, pe Mine, Domnul Mă vinde. Acestea toate nu se vor ierta.” (3/16 august 1974)
Deşi Biblia restrânge păcatele de neiertat doar la cele împotriva Duhului Sfânt, aici are loc o dezvoltare fără precedent a paletei de erori umane care nu mai au speranţa iertării. Se merge de fapt pe principiul că orice incorectitudine faţă de aproapele este automat cotată ca păcat împotriva Persoanei lui Dumnezeu Fiul, şi că implicit, ea este de neiertat. Consecinţele pot fi periculoase: sentimentul de “irecuperabil” poate căpăta, pentru unele spirite mai scrupuloase sau mai sensibile, accentele dramatice ale deznădejdei.
170. Ediţia 1995: “ Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. Din tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare. Dumnezeu va face aceasta, care a trimis pe Fiul Său să răscumpere pe tot omul păcătos, dar nu obligat, ci de bună voie.” (16 august 1974)
170. Ediţia 2006: “ Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare. Dumnezeu va face aceasta, Care L-a trimis pe Fiul Său să-l răscumpere pe tot omul păcătos, dar nu obligat, ci de bunăvoie.” (3/16 august 1974)
Corecţia Din – În nu este o corecţie de formă, aşa cum pare la prima vedere, ci este o corecţie de fond. În versiunea iniţială se preconiza ca “noul Israel” să poată propovădui prin sine pe Dumnezeu , adică el să devină un model viu şi grăitor pentru creştinătate, să fie “pâinea lui Dumnezeu”. Între timp aceste aspiraţii s-au mai domolit, deoarece “poporul” nu s-a ridicat nici pe departe la înălţimea aşteptărilor. Propovăduirea a rămas un apanaj destinat exclusiv liderilor, care acum se prezintă singuri ca fiind unicul model superlativ pentru întreaga turmă.
171. Ediţia 1995: “… Să ştii, tată, dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat să fii credincios, să îi spui aşa: sunt credincios de la Mine. Nu spune că sunt credincios de la Ioan sau sunt credincios de la Nicolae sau sunt credincios de la Daniel sau sunt credincios de la Verginica . Daţi-vă silinţa bine, nu vă vindeţi împărăţia cerească, că cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda.” (23 august 1974)
171. Ediţia 2006: “Dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat să fii credincios, să-i spui aşa: “Sunt credincios de la mine”. Nu spune: ” Sunt credincios de la Ioan” sau “Sunt credincios de la Nicolae” sau “Sunt credincios de la Daniel” sau “ Sunt credincios de la Verginica” . Daţi-vă interesul bine, nu vă vindeţi împărăţia cerească din voi, căci cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda.” (10/23 august 1974)
172. Ediţia 1995: “ … Ce faci tu cu banii care îi iei de la servici? Că milă nu mai faci de fel! O, tată, vine vremea când îţi va pare rău că nu ai dat milă.” (8 septembrie 1974)
172. Ediţia 2006: “ … Ce faci tu cu banii care îi iei de la serviciu? Milă nu mai faci defel, şi vine vremea când îţi va părea rău că nu ai dat milă;” (26 august/8 septembrie 1974)
Modificarea aleasă pentru expresia “de fel” a înlocuit forma corectă cu alta incorectă.
173. Ediţia 1995: “ Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post; ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce. Să spui aşa: mama şi tata m-au învăţat şi aşa învăţ şi eu pe copiii mei şi aşa scrie şi în Carte şi în calendar. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te duşmăneşte . De ce? Că nu faci ca el!” (8 septembrie 1974)
173. Ediţia 2006: “ Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post. Ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce, iar tu să spui aşa: “Mama şi tata m-au învăţat, şi aşa îi învăţ şi eu pe copiii mei, şi aşa scrie şi în carte, şi în calendar”. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te duşmăneşte că nu faci ca el.” (26 august/8 septembrie 1974)
174. Ediţia 1995: “ …Fiilor, din toată suflarea care se află azi, dacă o fi cinci să se mântuiască; pentru că nu crede şi al doilea, nu vrea. Zice că e mai bine aşa” (15 septembrie 1974)
174. Ediţia 2006: “ …Fiilor, din toată suflarea care se află azi, dacă o fi cinci să se mântuiască, pentru că nu crede; şi nu vrea; zice că e mai bine aşa” (2 /15 septembrie 1974)
175. Ediţia 1995: “ Israele, Israele, ce frumos miros florile din grădină, dar e scris că tu ai să miroşi şi mai mult. De ce nu mai miroase omul, de ce? Că are duh. Copilaşii Mei, floarea din grădină are să te mustre pe tine la judecată. Uite ziua! Se vede muntele pe care trebuie să îl urci. Şi din munte se vede valea lui Iosafat. Ajunge! Ajunge! Tată, mulţi mor fără să ştie că mor. Crezi? Şi tineri şi bătrâni, mulţi mor, tată. Vă rog să fiţi pricepuţi şi înţelepţi. Şi mirese şi miri mor. Nu zic că sunt miri şi mirese şi că au de trăit şi mor, coboară în groapă.” (15 septembrie 1974)
175. Ediţia 2006: “ Israele, Israele, ce miros frumos au florile din grădină! Dar e scris că tu ai să miroşi şi mai mult. De ce nu mai miroase omul? Omul are duh, şi ar trebui să miroasă frumos. Copilaşii Mei, floarea din grădină are să te mustre pe tine la judecată. Uite ziua, se vede muntele pe care trebuie să-l urci, şi din munte se vede valea lui Iosafat. Ajunge! Tată, mulţi mor fără să ştie că mor, şi tineri şi bătrâni, mulţi mor, tată. Vă rog să fiţi pricepuţi şi înţelepţi, că mirese şi miri mor. Nu zic că sunt miri şi mirese şi că au de trăit, şi mor, coboară în groapă.” (2 /15 septembrie 1974)
176. Ediţia 1995: “…Între cer şi pământ se pregăteşte un loc pentru poporul Meu, căci aici pe pământ e ursit totul spre nimicire. Voi nu ştiţi, aţi auzit? Se va usca pământul acesta şi toată tulpina plantelor şi izvoarele.” (25 septembrie 1974)
176. Ediţia 2006: “…Între cer şi pământ se pregăteşte un loc pentru poporul Meu, că aici, pe pământ, e ursit totul spre nimicire. Voi nu ştiţi. Se va usca pământul acesta şi toată tulpina plantelor şi izvoarele.” (12 /15 septembrie 1974)
177. Ediţia 1995: “…A spus Domnul odată să ţineţi zămislirea copiilor la trei ani, pentru ca să poată şi femeia să facă lucrul său şi nu aţi ţinut nici unul acest lucru...” (24 noiembrie 1974)
177. Ediţia 2006: “…Am spus odată să ţineţi zămislirea copiilor la trei ani, pentru ca să poată şi femeia să facă lucrul său, şi nu aţi ţinut nici unul acest lucru...” (24 noiembrie 1974)
Corecţia încearcă să clarifice cine este autorul real al vorbirii: cică este “Domnul”, nu Verginica. Chiar dacă pe Verginica o mai ia uneori gura pe dinainte, vorbind ca din partea ei, pucioşii au grijă să o corecteze, ca să reiasă că de fapt “a vorbit Domnul”: mai taie un cuvânt, mai măsluiesc un altul, şi problema “se rezolvă”.
178. Ediţia 1995: “ Fiţi desăvârşiţi şi secreţi la ceea ce primiţi, că plin e cerul şi pământul de vânzători şi de cumpărători.” (27 noiembrie 1974)
178. Ediţia 2006: “ Fiţi desăvârşiţi şi tainici la ceea ce primiţi, că plin e cerul şi pământul de vânzători şi de cumpărători.” (14/27 noiembrie 1974)
179. Ediţia 1995: “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă luptă dreaptă pentru ea.” (6 decembrie 1974)
179. Ediţia 2006: “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă pentru ea luptă dreaptă.” (23 noiembrie/ 6 decembrie 1974)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Anul 1974
115. Ediţia 1995: “ Ţineţi ascuns şi aveţi răbdare până voi spune eu de pe acoperişul casei…” (7 ianuarie 1974)
115. Ediţia 2006: “ Ţineţi ascuns, că precum se condamnă cel ce are aur în casă şi suferă închisoare, aşa şi lucrul acesta, nu are liber. Oricare să fie această profeţie, acest aur nu mai e liber, şi dacă află cineva, comoara aceasta va fi luată, şi cei ce au descoperit-o, vor fi luaţi şi schingiuiţi. Ţine taina, că e vânzare mare. E greşeală mare cine face vânzare, şi aveţi răbdare până voi spune eu de pe acoperişul casei.” (25 decembrie 1973/7 ianuarie 1974)
116. Ediţia 1995: “…Dumnezeu te trimite în ţări străine ca să aduci la El suflete. Te ţine Dumnezeu pentru planul Său, să nu te duci la sapă. Măi tată, măi copilule din faşă, în taină vorbesc, până când să-ţi dau cu lingura. Mai mergi în picioruşe, dar ai grijă să nu cazi, că îţi trebuiesc picioarele.” (7 ianuarie 1974)
116. Ediţia 2006: “…Dumnezeu te trimite în ţări străine ca să aduci la El suflete. Te ţine Dumnezeu pentru planul Său, nu să te duci la sapă. Măi tată, măi copilule din faşă, în taină vorbesc. Până când să-ţi dau cu lingura? Mai mergi şi în picioruşe, dar ai grijă să nu cazi, că-ţi trebuiesc picioarele.” (25 decembrie 1973/7 ianuarie 1974)
O inversiune subtilă. Una înseamnă “ca să nu fii obligat te duci la sapă”, şi cu totul alta înseamnă “ şi nu care cumva să doreşti să te duci la sapă”. În primul caz, este vorba de o îngrijorare de a nu ajunge la munca de jos, cea cu sudoarea frunţii; în cel de-al doilea caz, se lasă impresia că interlocutorul iubeşte munca la sapă şi o caută cu ardoare, dar “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl opreşte, deoarece îl are în vedere pentru lucrări mai elevate, mai puţin epuizante.
Se evită astfel o demascare a dispreţului manifest faţă de munca de jos, munca omului simplu, care aduce roade din care trăiesc şi cei care nu dau cu sapa.
117. Ediţia 1995: ” Copilaşii Mei, fiţi deosebiţi, că se vor aprinde ca gazul, aşa se va aprinde omul păcătos de foc…” (13 ianuarie 1974)
117. Ediţia 2006: ” Copilaşii Mei, fiţi deosebiţi, că se vor aprinde ca gazul; aşa se va aprinde de la foc omul păcătos …” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
118. Ediţia 1995: ” Iar dacă crezi că nu te înşeală, nu te trimit în pustie, că e mai mare plata aici.…” (13 ianuarie 1974)
118. Ediţia 2006: ” Iar dacă ştii că nu te înşeală, nu te trimit în pustie, că e mai mare plata aici.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Pentru cei doi “rabbi” de la Pucioasa, e mai importantă evitarea cacofoniei decât păstrarea înţelesului original al frazei. Între a crede şi a şti este însă o diferenţă notabilă de esenţă, care le împiedică a fi sinonime.
119. Ediţia 1995: ” Măi tată, lasă femeia copii în casă şi pleacă pe stradă, goală şi bărbaţii lasă femeile în casă cu copiii şi pleacă la femeia goală. Ce zăpăceală. Nu se mai ştie, e un obor de vite. O, tată, de ce nu simţiţi voi această durere a Noastră şi a voastră? Tată, să vă culcaţi cu frică, dar mai bine zic, să supravegheaţi că ce e astăzi pe pământ, face cu mâna la urgie…” (13 ianuarie 1974)
119. Ediţia 2006: ” Lasă femeia copiii în casă şi pleacă pe stradă goală; şi bărbaţii lasă femeile în casă, cu copii, şi pleacă la femeia goală. Ce zăpăceală! Nu se mai ştie; e un obor de vite. O, tată, de ce nu simţiţi voi această durere a Noastră şi a voastră? Tată, să vă culcaţi cu frică, dar mai bine zic să vegheaţi, căci ce e astăzi pe pământ, face cu mâna la urgie.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
120. Ediţia 1995: “O, tată, unde or fi creştinii de altădată care dădeau cu năvala? Unde or fi tată? Crezi? Spune tată, crezi? Unde o fi, tată, Ioan de la Vladimireşti care mărturisea mii şi mii într-o clipă?“ (13 ianuarie 1974)
120. Ediţia 2006: “O, tată, unde-or fi creştinii de altădată, care dădeau cu năvala? Unde-o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă?” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
În acest caz, eliminarea întrebării repetate şi sâcâitoare “Crezi?” se justifică oarecum, deoarece ea nu se leagă de fel de întrebarea precedentă. Trebuie semnalat însă că în zeci de cazuri, în mesajele moştenite de la “mama Gigi” (Virginia Tudorache), apare această întrebare scurtă şi persuasivă “Crezi?”, care însoţeşte aproape invariabil acele situaţii care sunt ieşite din comun, dintre care unele frizează absurdul. Cel pistonat cu această întrebare va trebui în mod automat să confirme, pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de “Dumnezeu”, căci un eventual răspuns negativ la o întrebare atât de generală ar putea fi asociat automat cu necredinţa în Dumnezeu (deşi întrebarea însoţeşte de regulă cu totul alte subiecte decât dumnezeirea propriuzisă). La rândul lui, orice răspuns afirmativ o întăreşte şi o legitimează pe “trâmbiţa lui Dumnezeu” ca vector unic de comunicare a cerului cu pământul.
121. Ediţia 1995: “Pocăiţi-vă, că zice Domnul Iisus Hristos: lăsaţi pe omul care vine la Mine, nu îl opriţi, că greşiţi.” (13 ianuarie 1974)
121. Ediţia 2006: “Pocăiţi-vă, că aşa zice Domnul Iisus Hristos. Lăsaţi pe omul care vine la Mine; nu-l opriţi, că greşiţi.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Introducerea vocabulei aşa nu e deloc întâmplătoare. Ea sparge legătura lipsită de sens dintre două idei (“Pocăiţi-vă…” şi “că zice… : lăsaţi pe omul care vine la Mine…”) care au fost intercondiţionate forţat în versiunea anului 1995. În acest mod, cele două idei pot fi separate inclusiv cu ajutorul unei punctuaţii adecvate.
122. Ediţia 1995: “Globul se va schimba, mulţi se vor schimba şi se vor ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta, că Dumnezeu a botezat în fiecare an pământul, dar hulitorii împotriva Duhului Sfânt nu s-au înmuiat. Auziţi? Că şi morţii din pământ aud! Auziţi şi vă înfricoşaţi şi vă opriţi de la păcate! Auziţi, că e fericită urechea care aude, că veţi fi fericiţi. Şi opriţi-vă aşa cum s-a oprit Zaheu, aşa cum s-a oprit cel ce a băgat suliţa în coasta mea – Longhin sutaşul – care astăzi e ucenicul Meu…” (13 ianuarie 1974)
122. Ediţia 2006: “Pământul se va schimba, mulţi se vor schimba şi se vor ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, că Dumnezeu a botezat în fiecare an pământul, dar hulitorii împotriva Duhului Sfânt nu s-au înmuiat. Auziţi? că şi morţii din pământ aud. Auziţi şi vă înfricoşaţi şi vă opriţi de la păcate! Auziţi, că e fericită urechea care aude, veţi fi fericiţi. Şi opriţi-vă, aşa cum s-a oprit Zaheu, aşa cum s-a oprit cel ce a băgat suliţa în coasta mea, care astăzi e mucenicul Meu…” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Prima schimbare nu se justifică, pentru că oricine citeşte poate să înţeleagă că e vorba de globul pământului. E drept că “globul” nu sună prea bine la ureche.
A doua schimbare însă e cu tâlc. Unii spun că într-adevăr, Longhin sutaşul ar fi acela care l-a împuns pe Domnul cu suliţa în coastă. Sinaxarul însă nu precizează de fel acest lucru. Mai mult, una din cântările vecerniei din ziua sfântului (16 octombrie) arată că Longhin s-ar fi convertit la Hristos mai înainte de moartea Acestuia pe cruce:
Lângă cruce stând, şi luând seama la cele ce se petreceau, văzând pre Cel ce S-a răstignit pre lemn Dumnezeu şi om, către Dânsul ai strigat: “Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta”. Pentru aceea şi Mântuitorul a grăit către tine: “Fericit eşti Longhine, şi pomenirea ta în neam şi în neam”.
Este greu de crezut că după acest dialog, Longhin ar mai fi îndrăznit să străpungă cu suliţa trupul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai pentru a-şi satisface o morbidă curiozitate omenească. Acest lucru l-a făcut, cu siguranţă, un alt ostaş.
Ar fi fost util însă ca însuşi “Domnul Pucioasei” să confirme (sau nu) această ipoteză, că “Loghin este cel care L-a străpuns”, ceea ce o şi face el cu curaj, în ediţia din 1995. Din cărţile de slujbă rezultă că sigur n-a fost aşa. Iar îndoiala a intrat între timp şi în inimile liderilor de la Pucioasa. “Dacă totuşi n-o fi adevărat? Mai bine să nu riscăm”. Şi aşa au decis ei că e mai sănătos să şteargă cu totul din text acea precizare imprecisă: “– Longhin sutaşul – ”. Iar “ucenicul” a devenit, tot dintr-o trăsătură de condei, “mucenicul”. Parafrazând un cunoscut proverb, putem spune şi noi: “ştersătura e sănătoasă, dar e ruşinoasă”.
Inconsecvenţa “corecturilor” se ilustrează şi cu acest subiect. Într-adevăr, peste doar un an, “Cuvântul” aduce din nou vorba de “împunsătura lui Longhin”, dar tromboniştii pucioşi scapă de data aceasta ocazia de a face din nou “cuvenita corecţie” prin omisiune:
“ Nimic nu rămâne nedescoperit. Veţi vedea cum a văzut Longhin sutaşul când a înviat Dumnezeu din groapă, pe cine a înţepat în coastă. Tot aşa te vei îngrozi şi tu, creştine, care M-ai înţepat.” ( 10 /23 februarie 1975)
123. Ediţia 1995: “ …În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin. Eu, Domnul Iisus Hristos M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ şi plutesc ca porumbelul, căci pământul e întinat şi alcoolizat. O, ce se va întâmpla cu pământul acesta? Ce se va întâmpla nu întreabă nimeni, că nu mai iese din el apă, ci numai păcate spurcate…” (17 ianuarie 1974)
123. Ediţia 2006: “ … Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ şi plutesc ca porumbelul, căci pământul e întinat şi alcoolizat. O, ce se va întâmpla cu pământul acesta? Ce se va întâmpla, nu întreabă nimeni, că nu mai iese din el apă, ci numai păcate spurcate.” (4/17 ianuarie 1974)
124. Ediţia 1995: “ …Copilaşii mei, s-a stricat şi bisericuţa şi crucea, ca să se aşeze în loc fiarele lor, dar să ştiţi tată, să fiţi ca oamenii buni creştini, să iei din bisericuţă o pietricică, să o ţii la tine că e sfântă, şi Eu voi scrie pe ea un nume şi cu ea nu vei pieri, căci numele de pe piatră e numele Unuia care va clădi şi va zidi veacul pentru totdeauna…” (17 ianuarie 1974)
124. Ediţia 2006: “ …Copilaşii mei, se va strica şi bisericuţa şi crucea, ca să se aşeze în locurile lor fiarele lor. Dar să ştiţi tată, să fiţi ca oamenii buni creştini. Să iei din bisericuţă o pietricică şi să o ţii la tine, că e sfântă, şi Eu voi scrie pe ea un nume şi cu ea nu vei pieri, căci numele de pe piatră e numele Unuia Care va clădi şi va zidi veacul pentru totdeauna.” (4/17 ianuarie 1974)
125. Ediţia 1995: “ – Văd patul şi o tufă mare de trandafiri şi pe Măicuţa Domnului şi pe mai multe persoane pe care nu le cunosc.Amin. Acum Mă întorc cu faţa spre voi .” (17 ianuarie 1974)
125. Ediţia 2006: “ – Văd patul şi o tufă mare de trandafiri şi pe Măicuţa sfântă şi pe mai multe persoane, pe care nu le cunosc. Acum Mă întorc cu faţa spre voi .“ (4/17 ianuarie 1974)
Deoarece nu sună deloc bine ca într-un dialog cu Domnul, Virginia să-I spună “o văd pe Maica Domnului “ în loc de “o văd pe Maica Ta”, liderii redactori de la Pucioasa au ales formula neutră “o văd pe Maica sfântă”. Sună evident mult mai bine, dar procedeul de modificare discreţionară a “textului evanghelic” rămâne profund condamnabil.
126. Ediţia 1995: “ Rămurica pomului acesta va mărturisi în faţa Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Israele tată şi lângă acest pom am mai adus un om şi pe acest om l-au biruit vânturile. (14 februarie 1974)
126. Ediţia 2006: “ Rămurica pomului acesta va mărturisi în faţa Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Şi lângă acest pom am mai adus un om şi pe acest om l-au biruit vânturile. (1/14 februarie 1974)
127. Ediţia 1995: “…Tu simţi o plăcere această viaţă pământească, dar Mie Mi-e scârbă…” (14 februarie 1974)
127. Ediţia 2006: “…Tu simţi o plăcere această viaţă pământească, dar Mie Mi s-a urât.” (1/14 februarie 1974)
Este exclus ca Însuşi Creatorul lumii să fie scârbit, la modul general, de viaţa pământească, deoarece aceasta are rolul ei formator şi moralizator pentru oameni. În mod repetat Dumnezeu a spus, după ce a creat viaţă pe pământ, că “este bine” ceea ce a făcut, aşa cum El a făcut: şi lumea vegetală (Fac.1:12), şi animalele din ape şi din văzduh (Fac.1:21), şi animalele de pe uscat (Fac.1:25), şi omul şi întreaga creaţie (Fac.1:31). Înlocuirea disperată a expresiei Mi-e scârbă cu Mi s-a urât nu salvează deloc situaţia, care rămâne la fel de inacceptabilă: Adevăratul Dumnezeu nu se poate plictisi de creaţia Sa, care rămâne pe mai departe “bună foarte”.
128. Ediţia 1995: “ Fiilor, să fiţi precauţi în lucru, să fiţi atenţi şi la plecare şi la întoarcere şi la ieşire.” (20 februarie 1974)
128. Ediţia 2006: “ Fiilor, să fiţi atenţi în lucru, să fiţi atenţi şi la plecare şi la întoarcere şi la ieşire.” (7/20 februarie 1974)
129. Ediţia 1995: “ Vă aduc la cunoştinţă o rugăciune şi de bisericuţă. Biserica nu e casă să vorbească lumea în ea. Aţi auzit măi fiilor?” (7 martie 1974)
129. Ediţia 2006: “ Vă aduc la cunoştinţă o rugăciune şi pentru bisericuţă. Biserica nu e casă să vorbească lumea în ea. Aţi auzit, măi fiilor?” (22 februarie/7 martie 1974)
130. Ediţia 1995: “ Iubite călător, te întreabă Domnul: cînd vii la cer? Ai plecat de multe ori să vii la cer şi te-ai rătăcit pe cărări. Te-ai rătăcit pe cărările pământului care duc în toate direcţiile. O, creştine, când vii la Mine tată? Vei fi chemat forţat şi nu te vei îndura să laşi averea ta şi casa ta.” (12 martie 1974)
130. Ediţia 2006: “ Iubite călător, te întreabă Domnul: cînd vii la cer? Ai plecat de multe ori să vii la cer şi te-ai rătăcit pe cărările pământului care duc în toate părţile. O, creştine, când vii la Mine, tată? Vei fi chemat vrând-nevrând şi nu te vei îndura să laşi averea ta şi casa ta.” (27 februarie/12 martie 1974)
131. Ediţia 1995: “…Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine, ca să vezi bine ce este în lume, să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă duşmăneşti, nu să Mă huleşti. Ţi-am dat televizor să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad…” (12 martie 1974)
131. Ediţia 2006: “…Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine, ca să vezi bine ce este în lume. Să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă duşmăneşti şi nu să Mă huleşti. Ţi-am dat voie cu televizor să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad.” (27 februarie/12 martie 1974)
132. Ediţia 1995: “Să vă rugaţi ca egiptenii şi ca samarinenii, să vă rugaţi şi să spuneţi: Doamne, eu sunt cel ce te-am răstignit, iartă păcatele Mele, iartă necredinţa Mea. Copilaşii Mei, de aţi ajunge cu fapta să pui mâna pe poartă; dacă nu ai zis aşa, nu ai să ajungi…” (13 martie 1974)
132. Ediţia 2006: “Să vă rugaţi ca egiptenii şi ca samarinenii şi să spuneţi: “Doamne, eu sunt cel ce Te-am răstignit. Iartă păcatele mele, iartă necredinţa mea”. Copilaşii Mei, de aţi ajunge cu fapta să puneţi mâna pe poartă, dar dacă n-ai zis aşa, n-ai să ajungi…” (28 februarie/13 martie 1974)
133. Ediţia 1995: “ Căci cei bolnavi sunt nelegiuiţi şi nu au efecte medicamentele…” (28 martie 1974)
133. Ediţia 2006: “ Pentru că cei bolnavi sunt nelegiuiţi şi nu au putere doctoriile…” (15/28 martie 1974)
134. Ediţia 1995: “ Voi sunteţi mici, adică sunteţi cei mai de pe urmă din toţi copii lui Israel. Sunteţi cel din urmă copil al lui Avraam. Crezi? Dar după hrană sunteţi cei mai mari, dar voi nu aţi ieşit nici din faşă. Ce-o fi cu voi de nu mai creşteţi odată…” (29 martie 1974)
134. Ediţia 2006: “ Voi sunteţi mici, adică sunteţi cei mai de pe urmă din toţi copiii lui Israel, sunteţi cel din urmă copil al lui Avraam, dar după hrană sunteţi cei mai mari. Voi însă nu aţi ieşit nici din faşă. Ce-o fi cu voi de nu mai creşteţi odată? De ce sunteţi anemici? Parcă n-aţi mâncat niciodată. Tot creştinul se pregăteşte şi el cu ceva de ziua mare, dar voi staţi în faşă, măi copii, în faşă, dar sunteţi plini de răutate şi urâcioşi. ” (16/29 martie 1974)
135. Ediţia 1995: “ Am purtat secretul cu tine şi M-ai părăsit, ai vândut până la ultimul cuvânt…” (10 aprilie 1974)
135. Ediţia 2006: “ Am purtat taina cu tine şi M-ai părăsit. Ai vândut până la ultimul cuvânt.” (28 martie/10 aprilie 1974)
136. Ediţia 1995: “ Tot meseriaşul să îşi execute meseria” (21 aprilie 1974)
136. Ediţia 2006: “ Tot meseriaşul să-şi lucreze meseria” (8/21 aprilie 1974)
137. Ediţia 1995: “ Israele, Israele tată, plâng moşii şi strămoşii voştri cu hohote, plânge Maica Mea şi îngerii şi sfinţii, că dacă nu ai fi binecuvântat nu ar plânge.” (21 aprilie 1974)
137. Ediţia 2006: “ Israele, Israele, plâng moşii şi strămoşii voştri cu hohote, plânge Maica Mea şi îngerii şi sfinţii, că dacă nu ai fi binecuvântat nu ar plânge.” (8/21 aprilie 1974)
Se induce cu forţa sentimentul de vinovăţie colectivă a “ poporului ales şi binecuvântat ”, pentru care se pretinde că tot cerul este cuprins de o stare de văicăreală perpetuă.
138. Ediţia 1995: “ Scoate tată de la tine tot ce este rău, tot ce nu aparţine de tine, că vei muri dacă nu vei omorî acele mădulare care te strică.” (12 mai 1974)
138. Ediţia 2006: “ Scoate tată de la tine tot ce este rău, tot ce nu ţine de tine, că vei muri dacă nu vei omorî acele mădulare care te strică.” (29 aprilie/12 mai 1974)
139. Ediţia 1995: “ Apropie-te de Mine, că Domnul nu mai face trup din lut. Fiule, nu mai face trup, ci fă duh din duh…” (29 mai 1974)
139. Ediţia 2006: “ Apropie-te de Mine, că Domnul nu mai face trup din lut. Domnul nu mai face trup, ci face duh din Duh…” (16/29 mai 1974)
Aici schimbările au conotaţii foarte profunde. Subiectul, acţiunea şi obiectul, toate se schimbă.
140. Ediţia 1995: “ Fiilor, plânge tot cerul de prigoana vasului Său, plânge tot cerul că a pierit libertatea credincioşilor, dar Dumnezeu se luptă luptă crâncenă, că nu mai e mult şi se va schimba lucrul acesta…” (6 iunie 1974)
140. Ediţia 2006: “ Mamă, plânge tot cerul de prigoana vasului Său, plânge tot cerul că a pierit libertatea credincioşilor, dar Dumnezeu se luptă luptă crâncenă, că nu mai e mult şi se va schimba lucrul acesta…” (24 mai/6 iunie 1974)
Modificarea este importantă şi demonstrează că cel puţin una dintre ediţii a adăpostit intenţia frauduloasă de a minţi grav pe cititor. În prima ediţie, textul este prezentat “ca de la Dumnezeu”, care se adresează cu “Fiilor…” În ediţia 2006, textul este inserat în altă parte, şi anume în convorbirea dintre “spiritul” unui tânăr decedat, pe nume Mihail, cu mama sa. El se adresează cu “Mamă…” De unde provine de fapt acest “mesaj” spiritist? Dacă admitem că necromanţia este un delict spiritual grav, sancţionat de canoane, admitem şi probabilitatea maximă ca această convorbire să fie o înşelare demonicească, inserată între celelalte file, care sunt presupuse a fi “de la Dumnezeu”. În acest caz, credibilitatea întregii cărţi, din care se citeşte la slujbele pucioşilor ca “din Sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia, citire…” este nulă.
Formularea “Dumnezeu se luptă luptă crâncenă, că nu mai e mult…” este o expresie a unei inexplicabile neputinţe. Noi ştim că Dumnezeu este Atotputernic şi această calitate a Lui îl exteriorizează oricărei lupte, mari sau mici, şi cu atât mai puţin uneia îndelung prelungită şi considerată “crâncenă”.
141. Ediţia 1995: “O, Israele tată, s-a coborât Domnul Iisus din cerul sfânt în Duhul Sfânt pe pământ. S-a pogorât. De ce? Pentru cine? Pentru tine, creştine.” (14 iunie 1974)
141. Ediţia 2006: “O, Israele tată, s-a coborât Domnul Iisus din cerul sfânt, în Duhul Sfânt, pe pământ. De ce? Pentru cine? Pentru tine, creştine.” (1/14 iunie 1974)
142. Ediţia 1995: “ Lăsaţi jucăriile, că aţi cheltuit mult fără Mine… …te-am pus numai peste un petec de pământ care este lucrarea… … Căci adevărat vă spun, că omul credincios nu face această faptă, că-i este frică.” (14 iunie 1974)
142. Ediţia 2006: “ Lăsaţi copilăriile, că aţi cheltuit mult fără Mine… …te-am pus numai peste un petec de pământ, care este lucrarea Mea. … Adevărat vă spun că omul credincios nu face această faptă, că-i este frică.” (1/14 iunie 1974)
143. Ediţia 1995: “ Nu staţi în picioare când trebuie să îngenunchiaţi. Respectaţi, că nu are cine să respecte decât voi… ” (29-30 iunie 1974)
143. Ediţia 2006: “ Nu staţi în picioare când trebuie să îngenunchiaţi. Împliniţi aşa, că nu are cine să preţuiască, decât voi… ” (16/29 iunie 1974)
144. Ediţia 1995: “ …Fiule, să nu ai în turma ta pe cineva care bea, sau care poartă goliciunea aceasta. Să nu ai în turma ta pe cineva care curveşte. Şi controlează mereu poporul Meu cum este, cum se poartă, cum lucrează, chiar şi noaptea în somn cum doarme… … Şi nu te teme, tată, că un pic mai e… ” (3 iulie 1974)
144. Ediţia 2006: “ …Daniele, să nu ai în turma ta pe cineva care bea sau care poartă goliciunea aceasta. Să nu ai în turma ta pe cineva care curveşte. Controlează mereu pe poporul Meu cum este, cum se poartă, cum lucrează, chiar şi noaptea, în somn, cum doarme... … Şi nu te teme, tată, că un pic mai e… ” ( 20 iunie/3 iulie 1974)
S-au dus vremile acelea, când “păstorul Daniel” (nea’Mişu) controla “poporul” până şi în somn. Azi el este pus pe linie moartă de liderii pucioşi, care i-au furat toate prerogativele de “păstor”. Ei, taie, ei spânzură. Nea’Mişu e bun doar de decor, când e chemat la “marile sărbători”, împreună cu “foştii”, creştinii “poporului cel de demult”. Iar aserţiunea “un pic mai e…” s-a dovedit a fi mincinoasă. Au trecut de atunci 34 de ani (!!!) şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat. În afară, poate, de faptul că păstorul Daniel a ajuns a cincea roată la o căruţă care cam scârţâie.
145. Ediţia 1995: “ Vei mânca cu împăratul la masă şi te va primi la el în casă… ” (3 iulie 1974)
145. Ediţia 2006: “ Vei mânca la masă cu împăratul şi te va primi la el în casă… ” ( 20 iunie/3 iulie 1974)
146. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, feriţi-vă să nu intre în creierul vostru minciuna de azi şi în inima voastră. ” (3 iulie 1974)
146. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, feriţi-vă să nu intre în creierul vostru şi în inima voastră minciuna de azi . ” ( 20 iunie/3 iulie 1974)
147. Ediţia 1995: “ …Alungă prin post pofta din corp, că nu vei intra în împărăţia Mea cu poftă. ” (5 iulie 1974)
147. Ediţia 2006: “ …Alungă prin post pofta din trup, că nu vei intra în împărăţia Mea cu poftă. ” ( 22 iunie/5 iulie 1974)
148. Ediţia 1995: “ … Apostolul Pavel zice: cine nu a învăţat bine această Carte care este în mână, nu va intra la Mine. ” (5 iulie 1974)
148. Ediţia 2006: “ …Măi Daniele, măi tată, zice Apostolul Pavel : cine nu a învăţat bine această Carte care este în mână, nu va intra la Mine. ” ( 22 iunie/5 iulie 1974)
149. Ediţia 1995: “ Să le îngrijim şi să le păstrăm pe cele ce le avem… ” (5 iulie 1974)
149. Ediţia 2006: “ Să le îngrijim şi să le păstrăm pe cele ce pe care le avem… ” ( 22 iunie/5 iulie 1974)
O “corecţie” ratată. Corectorii cusurgii au uitat să şteargă cuvântul “ce” pe care l-au înlocuit cu expresia “pe care”, deşi nu era cazul.
150. Ediţia 1995: “ …Va fi o zi când toate mesele se vor uni şi toţi proprietarii se vor uni şi se vor iubi şi va fi o singură moară şi proprietarii vor sta unul la un capăt şi altul la alt capăt şi aşa la toate cele patru capete de masă…” (12 iulie 1974)
150. Ediţia 2006: “ …Fiule Cristea, şi fiule Daniel, o zi va fi când toate mesele se vor uni, şi toţi proprietarii se vor uni şi se vor iubi şi va fi o singură moară, şi proprietarii vor sta unul la un capăt, şi altul la alt capăt, şi aşa la toate cele patru capete de masă…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
Greu de imaginat cum vor sta “toţi proprietarii” la cele patru capete de masă, după ce toate mesele se vor uni…
151. Ediţia 1995: “ Ilfove, mănâncă şi bea din mâncarea şi băutura Mea, că nu ai moarte niciodată…” (12 iulie 1974)
151. Ediţia 2006: “ Ilfove, mănâncă şi bea din mâncarea şi băutura Mea, ca să n-ai moarte niciodată…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
152. Ediţia 1995: “ …Iată ce spune Domnul: faceţi milostenie cât se poate de multă, iar păcătosului să i se ia, să nu i se dea! Şi iată Domnul a spus: faceţi milostenie cât de multă, dar păcătosului să nu îi daţi…” (12 iulie 1974)
152. Ediţia 2006: “ …Iată ce spune Domnul: faceţi milostenie cât se poate de multă, iar păcătosului să i se ia, să nu i se dea. Şi iată, Domnul a spus: păcătosului să nu-i daţi…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
153. Ediţia 1995: “ …Mă adresez vouă, părinţilor de copii, fiţi profesorii lor. Nu mai voieşte Domnul să mai meargă copilul de lângă tine…” (12 iulie 1974)
153. Ediţia 2006: “ …Grăiesc vouă, părinţilor de copii, fiţi profesorii lor. Nu mai voieşte Domnul să mai meargă copilul de lângă tine… ” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
Este o invitaţie nedisimulată de a scoate copiii din şcolile publice şi de a-i pune apoi sub tutela “instructivă” a părinţilor. Nu se pune problema dacă toţi părinţii sunt capabili de a fi profesori (măcar mediocri) pentru propriii lor copii.
154. Ediţia 1995: “ …Fiilor, să nu ziceţi aşa: că vreau să mor, că trebuie să vă rugaţi la Dumnezeu pentru tot neamul vostru… ” (12 iulie 1974)
154. Ediţia 2006: “ …Mamă, să nu ziceţi aşa: “Vreau să mor”, că trebuie să vă rugaţi la Dumnezeu pentru tot neamul vostru… ” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
Aceeaşi observaţie ca şi la poziţia 140. Spiritul lui Mihail este din nou chemat la “telefon” (“telefonul” fiind Virginia, aparent adormită). Practica necromanţiei era deci obişnuită, n-a fost un fenomen singular.
155. Ediţia 1995: “ …Fiule, termină Cartea, pecetluieşte-o şi apoi începe alta cu cele ce vor mai fi…” (12 iulie 1974)
155. Ediţia 2006: “ …Daniele, termină cartea, pecetluieşte-o, şi apoi începe alta cu cele ce vor mai fi…” ( 29 iunie/12 iulie 1974)
156. Ediţia 1995: “ …La bisericuţă daţi liturghii şi pentru vii şi pentru morţi. Mânuşiţa voastră dă verdeaţă şi la mort şi la viu. Nu vă uitaţi, cât au trăit au băut şi au mâncat. Fiilor, mai bine se iartă acum. Pune-ţi-i tată la Liturghie. Căutaţi mereu să faceţi bine şi viilor şi morţilor…” ( 21 iulie 1974)
156. Ediţia 2006: “ …La bisericuţă daţi liturghii şi pentru cei vii şi pentru cei morţi. Mânuşiţa voastră dă verdeaţă şi la mort şi la viu. Fiilor, rugaţi-vă pentru neamul vostru viu sau mort. Nu vă uitaţi că atât cât au trăit au băut şi au mâncat. Fiilor, mai bine se iartă acum. Puneţi-i, tată, la liturghie. Căutaţi mereu să faceţi bine şi viilor, şi morţilor. ” ( 8/21 iulie 1974)
Aceste îndemnuri creştineşti ale Virginiei nu mai sunt (decât parţial) de actualitate. Liderii de astăzi de la Pucioasa se fac că au uitat îndemnurile repetate ale “sfintei Virginia” de a se ruga toţi creştinii, unii pentru alţii; dar să se roage şi pentru cei vii, nu numai pentru cei morţi, oricât de păcătoşi ar fi şi unii, şi alţii. În prezent, cei de la Pucioasa se roagă numai pentru cei morţi, iar pentru cei vii se roagă selectiv, după o judecată subiectivă, care îi exclude a priori pe cei “necredincioşi” (în “Cuvântul lui Dumnezeu”). Ei ignoră că motivaţia care o invocă (adică: “cei vii să se roage singuri pentru ei înşişi; însă cei morţi nu se mai pot ruga, fiindcă sunt morţi; deci ne vom ruga noi pentru cei morţi, în locul lor”) este segregaţionistă, favorizându-i fără nici un motiv pe cei “credincioşi”, care sunt exceptaţi de la excludere.
157. Ediţia 1995: “ …Fiilor, ţineţi secretul şi nu mai spuneţi nimănui că “mai e lucrare” sau că “se mai vorbeşte cu Domnul” sau că “mai vine vasul pe la Măneşti”. Că vine şi cercetează tată prin cei care zic că sunt creştini, şi apoi vând mai departe… …Fiţi pregătiţi, tată! Alungaţi numele şi urmele lui anticrist de la voi. Până astăzi, până acum nici un creştin nu a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui anticrist (carnetul roşu). ” (21 iulie 1974)
157. Ediţia 2006: “ …Fiilor, ţineţi taină şi nu mai spuneţi nimănui că că se mai vorbeşte cu Domnul sau că mai vine vasul pe la Măneşti, că vine şi cercetează tată prin cei care zic că sunt creştini şi apoi vând mai departe… …Fiţi pregătiţi, alungaţi numele şi urmele lui antichrist de la voi. Până astăzi, până acum, nici un creştin nu a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui antichrist (carnetul roşu, n.r.). ” ( 8/21 iulie 1974)
Misterele Pucioasei au devenit secret, iar secretul a devenit taină: taina “lucrării” făcută de “vasul” Verginica. Atât de tăinuită e acum “lucrarea” Verginicăi, încât liderii pucioşi de astăzi fac alergie când aud de ea. Şi ca să nu mai audă şi alţii, ei au eliminat cu meticuloasă furie orice referire la “lucrare” au găsit ei în versiunea întâi a cărţii. E drept, că tot le-au mai scăpat câteva, care dau mărturie că “lucrarea” Verginicăi a existat într-adevăr, aşa cum a fost ea, şi cum o mărturisesc din amintiri adevăraţii martori oculari. Nici vorbirea originală, în care autorul Cuvântului îi dezmiardă pe cei din poporul cel vechi cu apelativul popular “tată”, nu mai e pe plac pucioşilor de azi, care sunt invidioşi de felul cum sunt mângâiaţi cei care “nu mai sunt” (pentru că acum au rămas, şi mai sunt, doar “Ei”, liderii pucioşi). Şi pe acesta le-au eliminat, dar tot au mai rămas câteva pe ici, pe colo, care mărturisesc şi arată că, pe cât de răsfăţaţi erau creştinii de altădată, pe atât sunt ei astăzi dispreţuiţi şi marginalizaţi, ca “neîmplinitori” ai noilor reguli impuse în forţă de liderii pucioşi.
Cât priveşte afirmaţia că “Până astăzi, până acum, nici un creştin nu a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui anticrist (carnetul roşu, n.r.)”, aceasta este un mare neadevăr şi o blasfemie la adresa memoriei înaintaşilor noştri. Cei mai mulţi creştini din toate timpurile n-au avut de-a face cu carnetul roşu de partid pentru simplul motiv că s-au considerat incompatibili în gândire şi în toată fiinţa lor cu ideologia Partidului Comunist Român. Dimpotrivă, un număr incomensurabil de creştini au avut de suferit pentru sentimentele lor anticomuniste, iar unii au fost chiar martirizaţi.
158. Ediţia 1995: “ Copii, cine a fost acela care va veni? Toţi care au dărâmat şi au profanat lucrurile Mele, toţi vor pieri, nimic nu va mai fi. ” (21 iulie 1974)
158. Ediţia 2006: “ Copii, cine a fost acela care va veni? Toţi care au dărâmat şi au necinstit lucrurile Mele, toţi vor pieri, nimic nu va mai fi. ” (8/21 iulie 1974)
159. Ediţia 1995: “ Nu are cine să îi mai îngroape şi va cânta trâmbiţa ciorilor să vină să îşi ia cadavrele de pe pământul sfânt… ” (26 iulie 1974)
159. Ediţia 2006: “ Nu are cine să-i mai îngroape, iar ciorilor le va cânta trâmbiţa să vină să-şi ia cadavrele de pe pământul sfânt. ” (13/26 iulie 1974)
160. Ediţia 1995: “ Banii cei mai mulţi se duc pe apa sâmbetei cu alcoolul şi va plânge proprietarul fabrica sa… ” (26 iulie 1974)
160. Ediţia 2006: “ Banii cei mai mulţi se duc cu alcoolul pe apa sâmbetei şi va plânge proprietarul după fabrica sa.” (13/26 iulie 1974)
161. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, învăţaţi rugăciunile mergând pe cale, că vă ia cărţile! Învăţaţi bine legea creştină, că ai să mănânci la un jgheab cu porcii… ” (26 iulie 1974)
161. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, învăţaţi să vă faceţi rugăciunile mergând pe cale, că vă ia cărţile. Învăţaţi bine legea creştină, că o să mâncaţi la un jgheab cu porcii. ” (13/26 iulie 1974)
162. Ediţia 1995: “ …Aţi auzit ce s-a întâmplat pe pământ? A început profanarea comorilor cereşti. A început tată. Să ştii că nu a fost supărarea lui Dumnezeu nici pentru Fiul Său, cum este supărarea aceasta, că această profanare se face pentru a stinge Lumina…Dar să ştiţi că nu va stinge Lumina. Aşa făceau înainte de inundaţiile care s-au dat, dar să ştii, că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise şi voi îneca pământul acesta. Că nu s-a petrecut pe pământul României profanarea aceasta. Plânge rău Dumnezeu pentru lucrul care se face în România. Românie, Românie, au venit bârfele pe vatra ta! A venit profanarea care a fost în timpul vechi…” (4 august 1974)
162. Ediţia 2006: “ …Aţi auzit ce s-a întâmplat pe pământ? A început profanarea comorilor cereşti. Să ştii că nu a fost supărarea lui Dumnezeu nici pentru Fiul Său, cum este supărarea aceasta, că această profanare se face pentru a stinge Lumina, dar să ştiţi că nu va stinge Lumina. Aşa făceau înainte de inundaţiile care s-au dat, dar să ştii că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise şi voi îneca pământul acesta, că nu s-a petrecut pe pământul României profanarea aceasta. Plânge Dumnezeu pentru lucrul care se face în România. Românie, Românie, au venit bârfele pe vatra ta! A venit profanarea care a fost în templul vechi.” (22 iulie/4 august 1974)
Nu se dau nici un fel de lămuriri despre ce profanare este vorba. Se spune doar că ea a mai fost şi “în templul vechi” (sau, “în timpul vechi”- depinde de versiune ) Cert este că supărarea lui Dumnezeu Tatăl pentru un lucru care nici nu se va întâmpla vreodată ( pentru că se anunţă limpede acest lucru: “dar să ştiţi că nu va stinge Lumina ” ) chiar dacă se intenţionează a fi săvârşit (“această profanare se face pentru a stinge Lumina”), nu poate fi mai mare decât cea de la moartea pe cruce a Fiului Său ( eveniment consemnat în istorie: cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a sfâşiat, mormintele s-au deschis şi morţii au înviat). Şi totuşi, aici se pretinde că va fi invers. Şi pentru asta se trece la ameninţări cu pedepse, fie comune (inundaţiile locale, “care s-au dat” ) fie ieşite din comun şi chiar contrazicând mesajul Biblic ( “dar să ştii că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise şi voi îneca pământul acesta”). În primul rând, că Moise a scos apă din stâncă nu pentru înecarea poporului, ci pentru salvarea lui de la moartea prin însetare. În al doilea rând, Dumnezeu a făgăduit lui Noe şi urmaşilor lui că nu va mai îneca în veci pământul prin potop. Contradicţii flagrante, care dovedesc că cel care a conceput aceste texte are carenţe serioase în domeniul studiului biblic. Iar carenţele nu sunt sporadice. Există o înclinaţie vizibilă spre recidivă. Ameninţarea cu un nou “potop al lui Noe” devine chiar o obsesie:
“…ce s-a întâmplat cu poporul în vremea lui Noe, se va întâmpla şi cu aceştia, că au fost luaţi în robia păcatului toţi” (28 mai 1975)
163. Ediţia 1995: “…Fiilor, pentru ce nu primiţi să fiţi mustraţi când greşiţi?... ” (4 august 1974)
163. Ediţia 2006: “…Fiilor, veniţi-vă în fire! Pentru ce nu primiţi să fiţi mustraţi când greşiţi? ” (22 iulie/4 august 1974)
164. Ediţia 1995: “…Fiule, de unde a ieşit ordinul acesta să iasă despuiaţi şi să facă bărbatul pantalon din material femeiesc, şi femeia să poarte pantaloni şi să îşi facă al doilea ochi? ” (7 august 1974)
164. Ediţia 2006: “…Daniele, de unde a ieşit ordinul acesta, să iasă despuiaţi şi să facă bărbatul pantalon din material femeiesc, şi femeia să poarte pantaloni şi să-şi facă al doilea ochi? ” (22 iulie/4 august 1974)
165. Ediţia 1995: “ Toate zilele vieţii lui sunt fără sărbătoare, sunt fără ruşine şi fără frică de nimeni. Are o viaţă dobitocească; mănâncă ca lupul şi mormăie ca ursul, ca porcul se tăvăleşte…” (7 august 1974)
165. Ediţia 2006: “ Toate zilele vieţii sunt fără sărbătoare, sunt fără ruşine şi fără frică de nimeni. Are omul o viaţă dobitocească şi ca lupul mănâncă, şi ca ursul mormăie, şi ca porcul se tăvăleşte…” (25 iulie/4 august 1974)
166. Ediţia 1995: “ …Mama şi tata când se duc la bisericuţă, le dă la copii să mănânce. Păcatul îl are ea, mama. Când îi dă să mănânce şi apoi îl adoarme, păcatul îl are ea, mama. Că nu se culcă copilul în bisericuţă…” (7 august 1974)
166. Ediţia 2006: “ …Mama şi tata când se duc la bisericuţă, le dau la copii să mănânce. Păcatul îl are ea, mama. Când îi dă să mănânce şi apoi îl adoarme, păcatul îl are ea, mama. O, nu se culcă, nu se adoarme copilul în bisericuţă…” (25 iulie/4 august 1974)
Părinţii ar trebui să fie în mod solidar judecaţi pentru gestul lor, îndată ce amândoi “le dau la copii să mănânce”. Exprimarea unei vine care o priveşte numai pe mamă ( ca împlinitoare a deciziei parentale) este neconvingătoare, apărând ca nedreaptă.
167. Ediţia 1995: “ Nimeni nu se va mai învrednici ca să se mai ostenească pentru tine, căci a venit un om urât şi ţi-a şoptit la ureche şi ţi-a spus aşa, că morţii nu mai mănâncă. Dar Eu îţi spun aşa, să stai veşnic cu Mine… …O, nu se cruţă şi nu îi dau voie neghinei ca să stea cu grâul la un loc… …Poporul Meu, cu tine fac lucruri mari şi vrednice de crezut, dar îţi spun: alege bine grâul. Cu tine fac lucruri mari şi tari.” (13 august 1974)
167. Ediţia 2006: “ Nimeni nu se va mai învrednici să se mai ostenească pentru tine, căci a venit un om urât şi ţi-a şoptit la ureche şi ţi-a spus că morţii nu mai mănâncă, dar Eu îţi spun : să stai veşnic cu Mine… …Nu se cruţă, şi nu îi dau voie neghinei ca să stea cu grâul la un loc… …Poporul Meu, cu tine fac lucruri mari şi vrednice de crezut, dar îţi spun: alege bine grâul, căci cu tine fac lucruri mari şi tari.” (31 iulie/13 august 1974)
Se subînţelege de aici că superstiţia populară care pretinde că pomenile ar avea rostul lor, ca să-i sature până la saţ şi să-i îmbrace bine şi cu gust pe cei morţi, cei aflaţi pe “tărâmul celălalt”, are susţinere deplină în doctrina pseudocreştină de la Pucioasa. Se mai subînţelege că poziţia luată cândva de Iisus de a amâna cernerea grâului de neghină, până la sfârşitul veacurilor, este de acum depăşită: O auto-cernere necruţătoare stă ca o stringentă cerinţă în faţa creştinilor Noului Ierusalim. Aceştia sunt “grâul”, şi trebuie urgent să se cearnă singuri, pentru că nu mai au voie să stea cu “neghina” la un loc:
“ Alegeţi grâul din neghină că nu va mai fi timp să-l alegi şi nu va mai fi vreme bună.” (10 mai 1976)
168. Ediţia 1995: “ Au suferit dar au scăpat. Că nu o să mai ai servici pentru Mine şi atunci ce faci, mori?” (13 august 1974)
168. Ediţia 2006: “ Au suferit dar au scăpat. Când nu o să mai ai serviciu pentru Mine , atunci ce faci? Mori?” (31 iulie/13 august 1974)
Creştinii sunt pregătiţi pentru timpul când, abandonându-şi serviciile la stat sau la patron, vor trebui să trăiască din te-miri-ce.
169. Ediţia 1995: “ Preţuiţi trâmbiţa prin care vă fac această lucrare şi repectaţi această tâmbiţă, care vă stă în faţă.” (13 august 1974)
169. Ediţia 2006: “ Preţuiţi trâmbiţa prin care vă fac această lucrare; preţuiţi trâmbiţa care vă stă în faţă.” (31 iulie/13 august 1974)
170. Ediţia 1995: “ …Căci toate se vor mai ierta omului, dar păcatul împotriva Domnului, hula şi minciuna, hula şi mândria, hula împotriva Duhului Sfânt şi minciuna împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Duşmănia, vânzarea împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Crima, pârâciunea; cine pe un creştin pârăşte, pe Mine Mă pârăşte, Mă pârăşte şi Mă huleşte. Cine pe un creştin duşmăneşte, pe Mine, Domnul, Mă duşmăneşte. Cine pe un creştin de rău vorbeşte, pe Mine Domnul, de rău Mă vorbeşte. Cine pe un creştin îl necinsteşte, pe Mine, Domnul, Mă necinsteşte. Cine pe un creştin vinde, pe Mine, Domnul Mă vinde. Şi acestea toate nu se vor ierta.” (16 august 1974)
170. Ediţia 2006: “ …Toate i se vor mai ierta omului, dar păcatul împotriva Domnului, hula şi minciuna, hula şi mândria, hula împotriva Duhului Sfânt şi minciuna împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta. Duşmănia, vânzarea împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta. Crima, pârâciunea nu se vor ierta. Cine pe un creştin pârăşte, pe Mine Mă pârăşte; Mă pârăşte şi Mă huleşte. Cine pe un creştin duşmăneşte, pe Mine, Domnul, Mă duşmăneşte. Cine pe un creştin îl vorbeşte de rău, pe Mine Domnul, de rău Mă vorbeşte. Cine pe un creştin îl necinsteşte, pe Mine, Domnul, Mă necinsteşte. Cine pe un creştin îl vinde, pe Mine, Domnul Mă vinde. Acestea toate nu se vor ierta.” (3/16 august 1974)
Deşi Biblia restrânge păcatele de neiertat doar la cele împotriva Duhului Sfânt, aici are loc o dezvoltare fără precedent a paletei de erori umane care nu mai au speranţa iertării. Se merge de fapt pe principiul că orice incorectitudine faţă de aproapele este automat cotată ca păcat împotriva Persoanei lui Dumnezeu Fiul, şi că implicit, ea este de neiertat. Consecinţele pot fi periculoase: sentimentul de “irecuperabil” poate căpăta, pentru unele spirite mai scrupuloase sau mai sensibile, accentele dramatice ale deznădejdei.
170. Ediţia 1995: “ Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. Din tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare. Dumnezeu va face aceasta, care a trimis pe Fiul Său să răscumpere pe tot omul păcătos, dar nu obligat, ci de bună voie.” (16 august 1974)
170. Ediţia 2006: “ Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare. Dumnezeu va face aceasta, Care L-a trimis pe Fiul Său să-l răscumpere pe tot omul păcătos, dar nu obligat, ci de bunăvoie.” (3/16 august 1974)
Corecţia Din – În nu este o corecţie de formă, aşa cum pare la prima vedere, ci este o corecţie de fond. În versiunea iniţială se preconiza ca “noul Israel” să poată propovădui prin sine pe Dumnezeu , adică el să devină un model viu şi grăitor pentru creştinătate, să fie “pâinea lui Dumnezeu”. Între timp aceste aspiraţii s-au mai domolit, deoarece “poporul” nu s-a ridicat nici pe departe la înălţimea aşteptărilor. Propovăduirea a rămas un apanaj destinat exclusiv liderilor, care acum se prezintă singuri ca fiind unicul model superlativ pentru întreaga turmă.
171. Ediţia 1995: “… Să ştii, tată, dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat să fii credincios, să îi spui aşa: sunt credincios de la Mine. Nu spune că sunt credincios de la Ioan sau sunt credincios de la Nicolae sau sunt credincios de la Daniel sau sunt credincios de la Verginica . Daţi-vă silinţa bine, nu vă vindeţi împărăţia cerească, că cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda.” (23 august 1974)
171. Ediţia 2006: “Dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat să fii credincios, să-i spui aşa: “Sunt credincios de la mine”. Nu spune: ” Sunt credincios de la Ioan” sau “Sunt credincios de la Nicolae” sau “Sunt credincios de la Daniel” sau “ Sunt credincios de la Verginica” . Daţi-vă interesul bine, nu vă vindeţi împărăţia cerească din voi, căci cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda.” (10/23 august 1974)
172. Ediţia 1995: “ … Ce faci tu cu banii care îi iei de la servici? Că milă nu mai faci de fel! O, tată, vine vremea când îţi va pare rău că nu ai dat milă.” (8 septembrie 1974)
172. Ediţia 2006: “ … Ce faci tu cu banii care îi iei de la serviciu? Milă nu mai faci defel, şi vine vremea când îţi va părea rău că nu ai dat milă;” (26 august/8 septembrie 1974)
Modificarea aleasă pentru expresia “de fel” a înlocuit forma corectă cu alta incorectă.
173. Ediţia 1995: “ Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post; ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce. Să spui aşa: mama şi tata m-au învăţat şi aşa învăţ şi eu pe copiii mei şi aşa scrie şi în Carte şi în calendar. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te duşmăneşte . De ce? Că nu faci ca el!” (8 septembrie 1974)
173. Ediţia 2006: “ Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post. Ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce, iar tu să spui aşa: “Mama şi tata m-au învăţat, şi aşa îi învăţ şi eu pe copiii mei, şi aşa scrie şi în carte, şi în calendar”. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te duşmăneşte că nu faci ca el.” (26 august/8 septembrie 1974)
174. Ediţia 1995: “ …Fiilor, din toată suflarea care se află azi, dacă o fi cinci să se mântuiască; pentru că nu crede şi al doilea, nu vrea. Zice că e mai bine aşa” (15 septembrie 1974)
174. Ediţia 2006: “ …Fiilor, din toată suflarea care se află azi, dacă o fi cinci să se mântuiască, pentru că nu crede; şi nu vrea; zice că e mai bine aşa” (2 /15 septembrie 1974)
175. Ediţia 1995: “ Israele, Israele, ce frumos miros florile din grădină, dar e scris că tu ai să miroşi şi mai mult. De ce nu mai miroase omul, de ce? Că are duh. Copilaşii Mei, floarea din grădină are să te mustre pe tine la judecată. Uite ziua! Se vede muntele pe care trebuie să îl urci. Şi din munte se vede valea lui Iosafat. Ajunge! Ajunge! Tată, mulţi mor fără să ştie că mor. Crezi? Şi tineri şi bătrâni, mulţi mor, tată. Vă rog să fiţi pricepuţi şi înţelepţi. Şi mirese şi miri mor. Nu zic că sunt miri şi mirese şi că au de trăit şi mor, coboară în groapă.” (15 septembrie 1974)
175. Ediţia 2006: “ Israele, Israele, ce miros frumos au florile din grădină! Dar e scris că tu ai să miroşi şi mai mult. De ce nu mai miroase omul? Omul are duh, şi ar trebui să miroasă frumos. Copilaşii Mei, floarea din grădină are să te mustre pe tine la judecată. Uite ziua, se vede muntele pe care trebuie să-l urci, şi din munte se vede valea lui Iosafat. Ajunge! Tată, mulţi mor fără să ştie că mor, şi tineri şi bătrâni, mulţi mor, tată. Vă rog să fiţi pricepuţi şi înţelepţi, că mirese şi miri mor. Nu zic că sunt miri şi mirese şi că au de trăit, şi mor, coboară în groapă.” (2 /15 septembrie 1974)
176. Ediţia 1995: “…Între cer şi pământ se pregăteşte un loc pentru poporul Meu, căci aici pe pământ e ursit totul spre nimicire. Voi nu ştiţi, aţi auzit? Se va usca pământul acesta şi toată tulpina plantelor şi izvoarele.” (25 septembrie 1974)
176. Ediţia 2006: “…Între cer şi pământ se pregăteşte un loc pentru poporul Meu, că aici, pe pământ, e ursit totul spre nimicire. Voi nu ştiţi. Se va usca pământul acesta şi toată tulpina plantelor şi izvoarele.” (12 /15 septembrie 1974)
177. Ediţia 1995: “…A spus Domnul odată să ţineţi zămislirea copiilor la trei ani, pentru ca să poată şi femeia să facă lucrul său şi nu aţi ţinut nici unul acest lucru...” (24 noiembrie 1974)
177. Ediţia 2006: “…Am spus odată să ţineţi zămislirea copiilor la trei ani, pentru ca să poată şi femeia să facă lucrul său, şi nu aţi ţinut nici unul acest lucru...” (24 noiembrie 1974)
Corecţia încearcă să clarifice cine este autorul real al vorbirii: cică este “Domnul”, nu Verginica. Chiar dacă pe Verginica o mai ia uneori gura pe dinainte, vorbind ca din partea ei, pucioşii au grijă să o corecteze, ca să reiasă că de fapt “a vorbit Domnul”: mai taie un cuvânt, mai măsluiesc un altul, şi problema “se rezolvă”.
178. Ediţia 1995: “ Fiţi desăvârşiţi şi secreţi la ceea ce primiţi, că plin e cerul şi pământul de vânzători şi de cumpărători.” (27 noiembrie 1974)
178. Ediţia 2006: “ Fiţi desăvârşiţi şi tainici la ceea ce primiţi, că plin e cerul şi pământul de vânzători şi de cumpărători.” (14/27 noiembrie 1974)
179. Ediţia 1995: “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă luptă dreaptă pentru ea.” (6 decembrie 1974)
179. Ediţia 2006: “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă pentru ea luptă dreaptă.” (23 noiembrie/ 6 decembrie 1974)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.