47. Modificări în capitolul Mărturisiri ale creştinilor, la 25 martie 1995

(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)


Motto:“…nimic nu se poate scoate sau adăuga la cuvintele acestei cărţi, dar vai aceluia ce scoate sau adaugă, căci ştii ce este scris pentru acela.”
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 13/26 decembrie 1990)


De la bun început trebuie să spunem că toate, dar absolut toate mărturisirile creştinilor din anul 1995 au fost modificate în ediţia din anul 2006. Să fi fost toţi animaţi de aceeaşi dorinţă spre perfecţiune, care să-i determine să opereze schimbări, odată cu noua apariţie a cărţii? Unii dintre “mărturisitori” nici nu mai trăiesc, iar alţii s-au risipit şi sunt de negăsit. Cine a operat modificările în numele lor? Dar cine ar avea acest drept? Evident, nimeni. Şi totuşi, cineva a avut îndrăzneala să o facă. Şi a făcut-o temeinic, fără scrupule. Iar la sfârşit, ca şi cînd nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, le-a pus capac următorul titlu mincinos, scris cu litere de-o şchioapă:

MĂRTURISIRILE CREŞTINILOR, LA 25 MARTIE 1995

Nu, nu este vorba de nici o “scăpare”. Caracterul intenţional al acestui titlu este evident: el mai apare şi în Cuprins (de două ori) şi este reprodus pe antetul fiecărei file impare, din capitolul respectiv ( adică, de încă 19 ori). În total, această minciună e multiplicată de 22 de ori!
Desigur că, pe ansamblu, mărturisirile sunt “aceleaşi”, dar modificările le fac să fie altele. N-ar avea cum să fie acestea “mărturisirile creştinilor de la 25 martie 1995”, dacă diferă, uneori substanţial, de cele care au văzut lumina tiparului în ediţia precedentă a cărţii. Oare nu trebuia să fie considerate a fi ALTE mărturisiri, iar titlul să se raporteze corect, la anul 2006? Da, dar atunci s-ar fi descoperit că unii dintre mărturisitori, morţi deja de multă vreme, nici n-aveau cum să mai expună o mărturie îmbunătăţită, deci modificată. Cei care vor citi diferenţele, vor judeca şi singuri.
Ceea ce pare deosebit de interesant este că dintre cele 59 de mărturisiri apărute în 1995, una apare în anul 2006, incompletă. Este vorba de mărturisirea arhiereului Irineu, din care lipseşte integral articolul publicat în ziarul “Evenimentul zilei” , la 18 ianuarie 1993. De ce lipseşte acest articol? Cine l-a scos, şi de ce? El în nici un caz nu putea să-l scoată, întrucât se afla la Cluj, iar legăturile lui cu Pucioasa erau de mult (şi sunt pentru totdeauna) tăiate.
Deocamdată, să remarcăm că există o serie de elemente comune care caracterizează modificările şi care se întâlnesc la majoritatea mărturiilor. Aceasta duce la concluzia că toate modificările sunt făcute de aceeaşi mână. Există o serie de modificări sistematice, făcute de mulţi “martori”(sau, în unele cazuri, de aproape toţi), ca şi când s-ar fi vorbit între ei. Este mai plauzibil că sunt făcute de aceeaşi persoană, deoarece ele sunt neaşteptat de multe şi de diverse. Vom începe cu aceste corecţii standard, adică acelea care se regăsesc în mod sistematic şi la ceilalţi “mărturisitori”.

Mai întâi le vom clasifica după subiect:

A. Alergia la “lucrare”
B. Bilele fierbinţi
C. Biserica, preoţii şi călugării
D. Cacofonii
E. Căsătoria
F. Cifre şi litere
G. Corpul, trupul şi fiinţa
H. “Frica lui Dumnezeu”
I. Inversiuni
J. Precizarea anilor
K. Precizări pronomiale
L. Prescurtări
M. Virgula înainte de “şi”.
N. 40 de zile şi 40 de nopţi

Iar acum, urmează să le exemplificăm pe rând:

A. Alergia la “lucrare”
În popor se folosea în mod curent acest cuvânt, “lucrare”, pentru a desemna neobişnuita şi mai ales complicata manieră prin care Dumnezeu ar fi găsit cu cale să vorbească oamenilor. Parcă pe vremea apostolilor era ceva mai simplu: “…părutu-s-a Duhului sfânt şi nouă…” (Fapte, 15,28 )
Liderilor pucioşi li s-o fi părut rudimentar, sau prea naiv, sau vulgar, acest termen, pentru că s-au străduit din răsputeri să-l înlocuiască peste tot pe unde l-au întâlnit. Puţine de tot le-au mai scăpat, restul, au fost înlocuite cu expresiile considerate de ei mai nobile: “vorbire”, “vorbirea Domnului”, “grăire cerească”, “proorocie”, “cuvânt”,etc. :

Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ …căci a asistat la o lucrare a Domnului…” (pag.16)
1. Ediţia 2006: “ …asistând la o vorbire a Domnului…” (pag.49)

Nedelea Maria:
2. Ediţia 1995: “ Am luat parte la multe lucrări unde Dumnezeu a vorbit prin gura sorei Verginica” (pag.18 )
2. Ediţia 2006: “ Am luat parte de multe ori acolo unde Dumnezeu a vorbit prin gura sorei Verginica” (pag.51)

Marin T. Ion:
3. Ediţia 1995: “ În timpul unei alte lucrări, Dumnezeu mi-a spus să am grijă să dau prin casă cu tămâie şi să nu mai primesc şarpele în casă. În scurt timp am înţeles că şarpele era un sectant, vecin, [...] Atunci, nu l-am mai primit pe la mine…” (pag.34)
3. Ediţia 2006: În timpul unei alte vorbiri Dumnezeu mi-a spus să am grijă să dau prin casă cu tămâie şi să nu mai primesc şarpele în casă. În scurt timp am înţeles că şarpele era un sectant vecin, [...] De atunci nu l-am mai primit pe la mine…” (pag.64)

4. Ediţia 1995: “ Îmi amintesc foarte bine că la o lucrare de la începutul lunii martie 1977…” (pag.34)
4. Ediţia 2006: “ Îmi amintesc foarte bine că la o vorbire de la începutul lunii martie 1977…” (pag.65)

5. Ediţia 1995: “ Nu m-am îndoit nici o clipă că această lucrare n-ar fi de la Dumnezeu” (pag.34)
5. Ediţia 2006: “ Nu m-am îndoit nici o clipă că această proorocie n-ar fi de la Dumnezeu” (pag.65)

Păun Gheorghe:
6. Ediţia 1995: “ Cum mă îndepărtam cu viaţa de această lucrare, cum aveam necazuri.” (pag.34)
6. Ediţia 2006: “ Cum mă îndepărtam cu viaţa de această proorocie, iarăşi aveam necazuri.” (pag.65)

Nae Niculae:
7. Ediţia 1995: “ …am luat de multe ori parte la această lucrare, am rămas foarte impresionat de sfaturile care ni le dădea.” (pag.35)
7. Ediţia 2006: “ …am luat de multe ori parte la această proorocie şi am rămas foarte impresionat de sfaturile pe care ni le dădea.” (pag.66)

Nicolae Ion:
8. Ediţia 1995: “ Atunci, am plecat împreună cu părinţii şi cu fratele meu bolnav la Maluri, la Verginica, care în timpul unei lucrări, când vorbea…” (pag.36)
8. Ediţia 2006: “ Atunci am plecat împreună cu părinţii şi cu fratele meu bolnav, la Maluri, la Verginica. În timpul când vorbea…” (pag.67)

Ocolescu Elvira:
9. Ediţia 1995: “…nu ştia niciodată ce se vorbeşte şi atunci când se trezea ne întreba pe noi dacă s-a făcut lucrare. “ (pag.37)
9. Ediţia 2006: “…nu ştia niciodată ce se vorbeşte şi când se trezea ne întreba pe noi dacă a vorbit Domnul. “ (pag.67)

10. Ediţia 1995: “Într-una din nopţi, mă strigă pe mine în timpul lucrării şi îmi zice… “ (pag.37)
10. Ediţia 2006: “Într-una din nopţi mă strigă pe mine în timpul grăirii cereşti şi îmi zice… “ (pag.68 )

11. Ediţia 1995: “Ajunşi la peştera Ialomicioara, aici s-a făcut lucrare toată noaptea… “ (pag.38 )
11. Ediţia 2006: “Ajunşi la peştera Ialomicioara, aici s-a coborât vorbirea Domnului toată noaptea… “ (pag.68 )

12. Ediţia 1995: “Dar, în luna octombrie 1960, pe când se făcea lucrarea la mine în casă… “ (pag.38 )
12. Ediţia 2006: “Dar în luna octombrie 1960, pe când grăia Domnul la mine în casă… “ (pag.68 )

13. Ediţia 1995: “…a venit maica Verginica la mine şi a zis Domnul în lucrare…“ (pag.38 )
13. Ediţia 2006: “…a venit maica Verginica la mine, şi a zis Domnul în cuvânt…“ (pag.68 )

14. Ediţia 1995: “ În una din lucrări la mine în casă a zis: “ (pag.38 )
14. Ediţia 2006: “ În una din vorbiri la mine în casă Domnul a zis: “ (pag.69)

15. Ediţia 1995: “ Într-o duminică, în timpul lucrării a zis: “ (pag.38 )
15. Ediţia 2006: “ Într-o duminică, a zis Domnul: “ (pag.69)

16. Ediţia 1995: “ …un puternic cutremur cu mii de morţi a fost în Iran sau Irak. Într-o altă lucrare a zis Domnul:… “ (pag.38 )
16. Ediţia 2006: “ …un puternic cutremur cu mii de morţi a fost în Iran şi Irak. Într-o altă vorbire a zis Domnul:… “ (pag.69)

17. Ediţia 1995: “ …nu mi-am amintit deloc de lucrare, decât după plecarea lui “ (pag.38 )
17. Ediţia 2006: “ …nu mi-am amintit deloc de cele spuse de Domnul, decât după plecarea lui “ (pag.69)

18. Ediţia 1995: “ Cine poate să povestească puterea lucrării sau numărul minunilor făcute de Dumnezeu prin acest vas ales?“ (pag.38 )
18. Ediţia 2006: “ Cine poate să povestească puterea cuvântului sau numărul minunilor făcute de Dumnezeu prin acest vas ales?“ (pag.69)

Bănescu Emilian:
19. Ediţia 1995: “ Am mers cu toţii în acea cameră şi la puţin timp a coborât Domnul şi, după obişnuitul început de lucrare a spus: …” (pag.43)
19. Ediţia 2006: “ Am mers cu toţii în acea cameră, şi la puţin timp a coborât Domnul, şi după obişnuitul început a spus: …” (pag.72)

20. Ediţia 1995: “ Acum înţelegem, cei ce am rămas credincioşi Domnului prin această lucrare, Cuvântul până acum nelămurit – că această lucrare va fi până la scaunul de Judecată” (pag.45)
20. Ediţia 2006: “ Acum înţelegem, cei ce am rămas credincioşi Domnului lângă această cerească lucrare, Cuvântul până acum nelămurit – că această grăire va fi până la scaunul de judecată” (pag.74)

Ioniţă Valeriu:
21. Ediţia 1995: “ Am luat parte la multe lucrări. Umilinţele prin care a trecut…” (pag.46)
21. Ediţia 2006: “ Am luat parte la multe vorbiri cereşti. Umilinţele prin care ea a trecut…” (pag.74)

22. Ediţia 1995: “ Când eram copil, am luat parte la o lucrare a Domnului…” (pag.45)
22. Ediţia 2006: “ Când eram copil, am luat parte la o vorbire a Domnului…” (pag.75)

Creaţa Constantin:
23. Ediţia 1995: “ …şi Domnul a vorbit prin lucrarea Cuvântului Său:… ” (pag.47)
23. Ediţia 2006: “ …şi Domnul a vorbit prin cuvântul Său:… ” (pag.76)

24. Ediţia 1995: “ După două luni de zile, Verginica a fost arestată de securitatea comunistă în timpul unei lucrări cereşti la Întorsura Buzăului. Eu am cugetat: n-a mai venit Domnul cu lucrarea Sa, aşa cum mi-a spus.” (pag.47)
24. Ediţia 2006: “ După două luni, Verginica a fost arestată de securitatea comunistă în timpul unei vorbiri cereşti la Întorsura Buzăului. Eu am cugetat: “N-a mai venit Domnul cu grăirea Sa, aşa cum mi-a spus”. ” (pag.76)
Înlocuirea cuvântului “lucrare” cu două cuvinte diferite arată că nu s-a urmărit neapărat o îmbunătăţire a exprimării; căci dacă s-ar fi dorit aşa ceva, s-ar fi procedat la o schimbare cu caracter stabil, adică s-ar fi folosit în mod sistematic un acelaşi cuvânt înlocuitor. Deci, înlocuirea cuvîntului “lucrare” s-a făcut doar pentru că se dorea, pur şi simplu, dispariţia lui.

Zidaru Marian:
25. Ediţia 1995: “ Spre sfârşitul lucrării de Cuvânt ceresc, acea voce...” (pag.48 )
25. Ediţia 2006: “ Spre sfârşitul cuvântului ceresc acea voce...” (pag.76)

Zidaru Victoria:
26. Ediţia 1995: “ …o conduită cerută de Dumnezeu prin această lucrare conform canoanelor bisericii ortodoxe.” (pag.49)
26. Ediţia 2006: “ …o conduită cerută de Dumnezeu prin această coborâre de cuvânt ceresc, conform canoanelor bisericii ortodoxe.” (pag.77)

Stoica Nicolae:
27. Ediţia 1995: “ Aşteptam cu nerăbdare fiecare lucrare care se lucra de Dumnezeu, fiindcă… ...” (pag.54)
27. Ediţia 2006: “ Aşteptam cu nerăbdare fiecare vorbire a Domnului, fiindcă… ...” (pag.82)

28. Ediţia 1995: “ În noiembrie 1959, într-una din lucrări la care am luat parte, la ceas târziu de noapte, Dumnezeu mi-a spus că voi fi însoţitorul legitim şi duhovnicesc al acestei fecioare.” (pag.54)
28. Ediţia 2006: “ În noiembrie 1959, într-una din vorbiri la care am luat parte la ceas târziu de noapte, Dumnezeu mi-a spus că voi fi însoţitorul legitim şi duhovnicesc al acestei fecioare.” (pag.82)

B. Bilele fierbinţi
Bilele de fier “înroşite în foc”, cu care era torturată Virginia, sunt un subiect de mare interes în povestirile martorilor.

Costache Cristea:
1. Ediţia 1995: “ S-a încercat să fie arsă cu fier înroşit, i s-au introdus în gură lucruri necurate, a fost aruncată în timp ce vorbea într-un butoi cu apă, dar nu s-a înecat, a fost injectată cu otravă în inimă dar s-a rupt acul, din care cauză a suferit toată viaţa. ” (pag.22)
1. Ediţia 2006: “ S-a încercat să fie arsă cu fier înroşit; i s-au introdus în gură lucruri necurate; a fost aruncată, în timp ce vorbea, într-un butoi cu apă, dar nu s-a înecat; a fost injectată cu otravă în inimă dar s-a rupt acul în ea, din care cauză a suferit toată viaţa. ” (pag.55)
Aceste fabulaţii sunt specifice unor spirite credule şi habotnice, rupte de simţul realităţii. “S-a încercat să fie arsă cu fier înroşit”, dar se pare că n-au reuşit, altminteri n-ar fi rămas doar la stadiul de “încercare”. De ce n-au reuşit? Ar fi fost extrem de simplu, dacă ar fi vrut. Dar mai degrabă n-au vrut, şi mai probabil că nici n-au încercat, pentru că, altminteri, sigur ar fi reuşit. Aşa cum au reuşit să o ardă cu ţigara, după cum spun alte mărturii. Alţi “martori” sunt mai aproape de realitate, povestind că “fierul înroşit” era de fapt o bilă (sau mai multe) încinse în foc, care i se puneau la subţiori. Dar şi aici variantele povestite capătă forme ridicole, precizându-se până şi temperatura exactă a bilelor (90-100 grade Celsius). Butoiul în care a fost aruncată ori era pe jumătate gol, ori era pe jumătate plin, ori chinuitorii nu şi-au dat seama şi au aruncat-o în el invers, adică (deşi legată de mâini şi de picioare) cu picioarele în jos şi cu capul în sus, şi aşa a scăpat ea de înec. Dănciucă Gheorghe precizează că era iarnă şi că butoiul în care a stat o noapte întreagă nu a îngheţat, deşi afară erau exact, dar exact –11 grade Celsius! Să fi fost şi Dănciucă pe afară, prin apropiere, cu termometrul după el? Acest lucru este exclus, şi iată de ce. Stoica Gheorghe pretinde că (cităm) “ În anul 1957, securitatea de la Sibiu a băgat-o, în luna ianuarie, într-un butoi cu apă şi a legat-o de mâini şi de picioare”(Ediţia 1995, pag.26). Pe de altă parte, “martorul” Dănciucă Gheorghe a cunoscut-o pentru prima dată pe Virginia Tudorache abia în octombrie 1959! Mai degrabă e vorba aici nu de o mărturie autentică, ci de propria sa fabulaţie.
De altfel, “mărturiile” “martorilor” sunt pline de contradicţii. Dănciucă Gheorghe pretinde că Virginia Tudorache a fost arestată în 1956, iar Gheorghiu Dej a a eliberat-o în 1957, în timp ce Stoica Gheorghe pretinde că “…în anul 1957 a fost arestată de securitate şi în 1958 a fost pusă în libertate direct de Gh.Gheorghiu Dej…”. “Otrava” este descrisă de către alţi “martori” ca fiind “ser stricat” (în timp ce alte mărturii pretind că era doar “expirat”). În orice caz, dacă se ajungea cu acul în inimă ar fi fost fatal pentru ea. Noroc că s-a rupt acul, iar ca să nu se înţeleagă greşit, că s-ar fi rupt în inimă, ediţia din anul 2006 aduce o “precizare” suplimentară, la modul absolut vag, că s-a rupt acul “în ea”. Iar culmea naivităţii este să crezi că de la acul rupt “în ea”, Virginia “a suferit toată viaţa”, în principal tot de inimă, căci o serie de “martori” dau ca semne clinice premergătoare morţii: insuficienţa cardiacă, hipertofia inimii, retenţie hidrică, etc. semne care dovedesc existenţa unei îmbolnăviri cronice a inimii.

Stoica Gheorghe:
2. Ediţia 1995: “ I s-a administrat sub subţiori fiare în formă de ou, încălzite la 90-100 de grade, ca să vadă dacă simte.” (pag.26)
2. Ediţia 2006: “ I s-au administrat sub subţiori fiare fierbinţi în formă de ou, ca să vadă dacă simte.” (pag.58 )
Schimbarea era obligatorie, ca să se ascundă ridicolul variantei iniţiale.

Dănciucă Gheorghe:
3. Ediţia 1995: “ …o frigeau cu ţigara pe mâini şi pe picioare, i-au pus bile de fier înroşite sub subţiori, chinuri pe care ea nu le simţea… ” (pag.40)
3. Ediţia 2006: “ …o frigeau cu ţigara pe mâini şi pe picioare, îi puneau bile fierbinţi sub subţiori, chinuri pe care ea nu le simţea… ” (pag.70)

Ioniţă Valeriu:
4. Ediţia 1995: “ Altădată i-au pus la subţiori bile de metal înroşite, dar…” (pag.45)
4. Ediţia 2006: “ Altădată i-au pus la subţiori bile de metal fierbinţi, dar…” (pag.74)
În istoria Bisericii se arată că au fost şi sfinţi care au fost torturaţi cu metale topite. De ce oare liderii pucioşi au căutat cu orice preţ să “îndulcească” poveştile despre suferinţele Virginiei, înlocuind bilele înroşite în foc cu alte bile, ceva mai puţin încinse? Doar din goană după credibilitate?

C. Biserica, preoţii şi călugării

Costache Cristea:
1. Ediţia 1995: “ Am doisprezece copii dintre care cinci sunt călugări, cu binecuvântarea Domnului ” (pag.22)
1. Ediţia 2006: “ Am doisprezece copii, dintre care cinci sunt călugări.” (pag.55)
Greu de crezut că, de bună voie şi nesilit de nimeni, Costache Cristea să fi renunţat la binecuvântarea Domnului, pe care el o reclama în 1995, fie pentru cei doisprezece copii, fie pentru cei cinci călugări, fie pentru amândouă. Mai degrabă liderii pucioşi, cînd au făcut “corecturile” cărţii, s-au împiedicat şi de binecuvântarea pretinsă şi poate chiar primită de la Dumnezeu de “tăticul Cristea”, cum îl alintă ei cu fariseism pe venerabilul “păstor”. Şi cum le stătea în gât şi erau să se înece cu ea, au procedat radical: au şters-o din istoria scrisă a Noului Ierusalim. Aşa, că… acum putem fără grijă să spunem că “tăticul Cristea” a făcut cei doisprezece copii nu cu binecuvântare, ci din “desfrânare”; şi că cei cinci călugăraşi nu au avut binecuvântare să ia calea monahismului şi a bisericii, ci au făcut-o de capul lor. Dovadă că niciunul n-a rămas lipit de Noul Ierusalim, ci au preferat să stea în trupul Bisericii strămoşeşti.

Dănciucă Gheorghe:
2. Ediţia 1995: “…am participat la mai multe coborâri ale Domnului, mesaje în care Domnul ne învăţa frica de Dumnezeu şi orânduiala lăsată pe pământ prin preoţime: să respectăm preoţimea ca pe Dumnezeu ca să nu cădem sub blestem” (pag.40-41)
2. Ediţia 2006” “…am participat la mai multe coborâri ale Domnului, mesaje în care Domnul ne învăţa frica de Dumnezeu şi orânduiala lăsată pe pământ prin sfinţi” (pag.70)
De ce au fost şterse cu buretele cuvintele care îndeamnă la cinstirea preoţilor? Cine sunt “sfinţii” cu care a fost substituită preoţimea, şi care aspiră în mod fraudulos la demnitatea învăţătorească, cea care se ocupă de “orînduieli”??
“Cine împarte, parte îşi face”, spune un proverb. “Sfinţii”nu sunt alţii decât liderii pucioşi, care îşi pregătesc terenul pentru o cinstire care nu li se cuvine, dar pe care ei şi-o însuşesc cu tupeu. “Alergia” noilor lideri de la Pucioasa faţă de preoţime este atât de acerbă încât ei nici nu se mai sinchisesc să-şi mascheze adevăratele sentimente. Este deosebit de limpede cât de mare este discrepanţa dintre învăţăturile “sfintei Virginia” (care ducea îndemnurile la respectarea preoţilor atît de departe, încât lipsa de respect faţă de aceştia era echivalentă cu căderea sub blestem a celor ireverenţioşi) şi învăţăturile Mihaelei Tărcuţă, cea care a coordonat la amănunt corecturile acestei cărţi. Ea elimină pur şi simplu din carte îndemnurile la respectul preoţilor. Este un afront adus atât “sfintei Virginia”, cea care promova aceste învăţături, cât şi păstorului Daniel (Dănciucă Gheorghe, zis şi nea’Mişu) care s-a străduit când şi-a scris mărturia (în 1995) să scoată în evidenţă felul cum erau învăţaţi cei din “poporul de demult”, prin “glasul Domnului”, să fie buni creştini ortodocşi. Lipsa de consideraţie faţă de înaintaşi, de la care au preluat fraudulos întreaga “moştenire spirituală”, iar apoi au desfigurat-o, îi descalifică pe liderii pucioşi de astăzi, demascându-i ca pe nişte aventurieri grobieni, puşi pe căpătuială pe seama naivităţii celor cu adevărat credincioşi. Gestul lor este incalificabil, dar oricum îi arată lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de “Dumnezeul” pe care mimează că-l slujesc, faţă de “sfînta Virginia”, pe care se străduiesc s-o cufunde în uitare, şi faţă de păstorul Mişu (Dănciucă Gheorghe), căruia îi falsifică “mărturisirea” lui originală, cea din 1995.

D. Cacofonii
Problema cacofoniilor este foarte relativă. Până la urmă, restricţiile legate de cacofonii nu sunt decât un moft al celor ce se cred mari lingvişti. Atâta vreme cât ele aparţin vorbirii colocviale, cacofoniile sunt perfect valabile. “Excepţiile” celebre, gen “I.L.Caragiale” sau “Biserica Catolică”, nu fac decât să confirme ridicolul acestor retricţii.
Pentru unii însă, cacofoniile sunt o adevărată obsesie, un adevărat stres, şi de aceea ele trebuie stârpite fără milă şi fără scrupule, oricât de “nevinovate” ar părea. Vânătoarea de cacofonii şi eleganţa evitării acestora au devenit pentru liderii pucioşi, puşi în faţa problemei deortosirii “cărţii lui Dumnezeu”, un adevărat tur de forţă. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” trebuia atent corectat de orice cacofonie, ca “să nu se facă de râs”, şi odată cu El, şi toţi aceia care au avut ceva de spus în numele sau în sprijinul Lui.
Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ …, fostul protopop părintele Mirică, care a ajutat …” (pag.16)
1. Ediţia 2006: “ … fostul protopop, Ilie Mirică, cel care a ajutat …” (pag.49)

2. Ediţia 1995: “ Mie şi soţiei ne-a fost frică că intră…” (pag.16)
2. Ediţia 2006: “ Mie şi soţiei ne-a fost teamă că intră…” (pag.50)

Costache Vasilica:
3. Ediţia 1995: “ … am înţeles că trebuie să ne păstrăm curăţenia trupească, căci ne spunea: … ” (pag.20)
3. Ediţia 2006: “ … am înţeles că trebuie să ne păstrăm curăţenia trupească, şi Domnul ne spunea: … ” (pag.52)

Ioniţă Niculina:
4. Ediţia 1995: “ Aveam cu mine un coş cu colivă şi când sicriul ei a trecut peste pragul bisericii am văzut o lumină puternică cum a ţâşnit din el şi am simţit multă mireasmă ” (pag.20)
4. Ediţia 2006: “ Aveam cu mine un coş cu colivă, şi când sicriul ei a trecut peste pragul bisericii, am văzut lumină mare cum a ţâşnit din el şi am simţit cu toţii multă mireasmă ” (pag.53)

Stoica Gheorghe:
5. Ediţia 1995: “ …într-o coborâre dumnezeiască care s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă căsătoria civilă şi religioasă, ca astfel… ” (pag.25)
5. Ediţia 2006: “ …într-o coborâre dumnezeiască ce s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă şi căsătoria civilă şi la biserică, şi astfel… ” (pag.57)
O adevărată performanţă: cosmetizarea a trei cacofonii într-o singură frază! (două originale, şi una rezultată prin înlocuirea forţată a cuvântului “religioasă” cu sintagma “la biserică”).
Nicolae Lăzărescu:
6. Ediţia 1995: “ Am cunoscut-o pe mama Verginica când aveam 17 ani… ” (pag.26)
6. Ediţia 2006: “ Am cunoscut-o pe mama Verginica pe când aveam 17 ani… ” (pag.58 )

Nicolae D. Nicolae:
7. Ediţia 1995: “ Cum aş putea să nu recunosc că Dumnezeu se cobora prin Verginica, când am fost martor la zeci de minuni împlinite…” (pag. 30-31)
7. Ediţia 2006: “ Cum aş putea să nu recunosc că Dumnezeu se cobora prin Verginica, dacă am fost martor la zeci de minuni împlinite…” (pag. 62)

8. Ediţia 1995: “ …Nicolae i se dăduse din porunca lui Dumnezeu lui Verginica ca să o apere, …” (pag. 31)
8. Ediţia 2006: “ …Nicolae i se dăduse din porunca lui Dumnezeu, lui Verginica, pentru ca să o apere, …” (pag. 62)

Dănciucă Elena:
9. Ediţia 1995: “ După ce m-a ascultat, mi-a spus să nu mai calc poruncile lui Dumnezeu, mi-a pus mîinile pe cap în formă de cruce (era în timpul grăirii dumnezeieşti) şi Domnul m-a întrebat dacă cred că voi fi sănătoasă.” (pag.34)
9. Ediţia 2006: “ După ce m-a ascultat, mi-a spus să nu mai calc poruncile lui Dumnezeu, mi-a pus mîinile pe cap în formă de cruce (era în timpul grăirii dumnezeieşti) şi Domnul m-a întrebat dacă eu cred că voi fi sănătoasă.” (pag.65)
O neconcordanţă gravă cu alte “mărturii”, care pretindeau că “vorbirea dumnezeiască” se producea numai în timpul somnului Verginicăi, perioadă în care ea era întinsă pe pat, nu auzea şi nu simţea nimic. Cum dar mai putea ea să-şi pună şi mâinile pe capetele creştinilor?

Dănciucă Elena:
10. Ediţia 1995: “ …a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos împreună cu sf.ap. Luca care a fotografiat pe Domnul împreună cu ea.” (pag.34)
10. Ediţia 2006: “ …a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos împreună cu sfântul apostol Luca, iar acesta L-a fotografiat pe Domnul împreună cu ea.” (pag.65)

Nae Niculae:
11. Ediţia 1995: “ …Maica Domnului ne explica că sfinţia sa culege flori din rai în coş şi venea ca să mirosim şi noi şi nu era numai un miros...” (pag.35)
11. Ediţia 2006: “ …Maica Domnului ne spunea că sfinţia sa culege flori din rai în coş şi venea ca să mirosim şi noi, şi nu era numai un miros...” (pag.66)

Nicolae Ion:
12. Ediţia 1995: “ Atunci, am plecat împreună cu părinţii şi cu fratele meu bolnav la Maluri, la Verginica, care în timpul unei lucrări, când vorbea…” (pag.36)
12. Ediţia 2006: “ Atunci am plecat împreună cu părinţii şi cu fratele meu bolnav, la Maluri, la Verginica. În timpul când vorbea…” (pag.67)

Bănescu Emilian:
13. Ediţia 1995: “ …nuntă despre care Domnul zisese că va fi ca cea din Cana Galileii” (pag.42)
13. Ediţia 2006: “ …nuntă despre care Domnul zisese că va fi ca aceea din Cana Galileii” (pag.71)

14. Ediţia 1995: “ Deci mărturisesc fără rezerve, că după cuvânt cunoşteam că Cel ce vorbea prin gura acestui vas ales era Domnul, cel ce prin cuvânt a făcut cerul şi pământul,… ” (pag.42)
14. Ediţia 2006: “ Deci mărturisesc fără rezerve, că după cuvânt cunoşteam că Acela Care vorbea prin gura acestui vas ales era Domnul, Cel Care prin cuvânt a făcut cerul şi pământul,… ” (pag.71)

15. Ediţia 1995: “ …am venit la Maluri, la mămica Verginica care era grav bolnavă… ” (pag.42)
15. Ediţia 2006: “ …am venit la Maluri, la mămica Verginica. Era tare bolnavă… ” (pag.72)

16. Ediţia 1995: “ …şi zicea: “voiesc ca cei pe care Eu, Domnul, i-am unit, să fie ca nişte stâlpi de lumină, ca cel ce merge spre mântuire …” ” (pag.43)
16. Ediţia 2006: “ …şi zicea: “Voiesc de la cei pe care Eu, Domnul, i-am unit, să fie ca nişte stâlpi de lumină, pentru cei ce merg spre mântuire … ” ” (pag.72)

17. Ediţia 1995: “ …să spună poporului în biserică să facă crucea dreaptă, zicând: …” (pag.45)
17. Ediţia 2006: “ …să spună poporului în biserică să facă semnul crucii drept, zicând: …” (pag.73)

Belinschi Gabriela:
18. Ediţia 1995: “ Maica stareţă a avut în casă o maică care murise…” (pag.52)
18. Ediţia 2006: “ Maica stareţă a avut în casă o monahie care murise…” ( pag.79)

19. Ediţia 1995: “ Mi-am adus aminte de cuvintele spuse de mama Verginica când nici vorbă nu era să plec la mănăstire…” (pag.52)
19. Ediţia 2006: “ Mi-am adus aminte de cuvintele spuse de mama Verginica pe când nici vorbă nu era să plec la mănăstire…” ( pag.79)

Tărcuţă Mihaela:
20. Ediţia 1995: “ … am primit poruncă de la Domnul să-i cos lui mămica Verginica cămaşă albă…” (pag.54)
20. Ediţia 2006: “ … am primit poruncă de la Domnul să-i cos lui mămica Verginica o cămaşă albă…” (pag.81)

Traian Bucurescu:
21. Ediţia 1995: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică ca preot misionar în Ardeal şi apoi în satul Gorgota, jud. Dâmboviţa ...” (pag.56)
21. Ediţia 2006: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică în Ardeal, ca preot misionar, şi apoi în satul Gorgota, judeţul Dâmboviţa ...” (pag.83)

22. Ediţia 1995: “…Î.P.S. Arhiepiscop Dr. Vasile Costin al Târgoviştei şi Muscelului, pe lângă urările adresate preoţilor şi credincioşilor, a amintit de faptul că există unele poziţii faţă de credinţa ortodoxă, aluzie făcându-se la adepţii Noului Ierusalim, considerându-i eretici.
Această afirmaţie i-au nemulţumit pe credincioşii din biserică care sunt legaţi duhovniceşte de starea Noului Ierusalim, motiv pentru care au solicitat părăsirea în bloc a sfântului lăcaş.” (pag.56)
22. Ediţia 2006: “…Î.P.S. Arhiepiscop Dr. Vasile Costin al Târgoviştei şi Muscelului, pe lângă urările adresate preoţilor şi credincioşilor, a amintit de faptul că există unele poziţii faţă de credinţa ortodoxă, aluzie făcându-se la adepţii Noului Ierusalim de la Pucioasa, considerându-i eretici.
Această afirmaţie i-a nemulţumit pe credincioşii din biserici care sunt legaţi duhovniceşte de starea Noului Ierusalim, motiv pentru care au solicitat părăsirea în bloc a sfântului lăcaş.” (pag.83)
Corect era, dacă tot s-a trecut cuvântul “biserică” de la singular la plural, să se corecteze şi restul referinţelor la acelaşi subiect. Aşadar, trebuia corectat : “a sfintelor lăcaşuri“ în loc de “a sfântului lăcaş”, deşi aici era vorba aici de un singur lăcaş: catedrala unde a slujit arhiereul Vasile. Aşa încât, varianta aleasă pentru “corecţia” cacofoniei n-a fost deloc inspirată.

Nedelcu Nicolae:
23. Ediţia 1995: “ … am căutat cu inima şi mai curată ca să fiu cuprins în acest popor ales şi format cu Cuvântul lui Dumnezeu vreme îndelungată şi să urmez învăţăturile de mântuire care vin din Cuvântul lui Dumnezeu…” (pag.59)
23. Ediţia 2006: “ … am căutat cu inima şi mai curată ca să fiu cuprins în acest popor ales şi format de cuvântul lui Dumnezeu vreme îndelungată şi să urmez învăţăturile de mântuire care vin din cuvântul lui Dumnezeu…” (pag.85)


E. Căsătoria
Căsătoria fiind combătută la Pucioasa, ca fiind o formă mascată de desfrânare, nu se putea să nu se reflecte în modificările aduse cu anasâna “mărturiilor”. Şi aşa, unii creştini care păstrau prin aceste mărturisiri o amintire frumoasă propriilor lor nunţi creştineşti, fiind convinşi că acestea au fost binecuvântate de Dumnezeu, s-au trezit peste noapte fără această binecuvântare:
Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ În anul 1956, Dumnezeu mi-a dat acel frumos dar de care am pomenit, adică mi-a dat o copilă cu care m-am căsătorit. Am făcut o nuntă foarte frumoasă, creştinească, ca pe vremea primilor creştini. ” (pag.16)
1. Ediţia 2006: “ În anul 1956, am primit acel frumos dar, de care am pomenit, o copilă creştină cu care m-am căsătorit. A fost o nuntă foarte frumoasă, ca pe vremea primilor creştini. ” (pag.49)
Deci, să fie clar: Nu Dumnezeu i-a dat darul căsătoriei, ci şi l-a luat singur, sau, respectând exact semnificaţia modificării, “l-a primit” (dar în nici un caz de la Dumnezeu. Atunci de la cine oare? Căci nici nunta, nu mai e nuntă creştinească, aşa cum era văzută în 1995; în 2006 ea este o nuntă, şi atât). Să fie Ivan I. Petre autorul acestor modificări? Greu de crezut.

Neacşu I. Petre:
2. Ediţia 1995: “Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul 1962) am fost chemat din casa părintească şi am fost căsătorit cu binecuvântare de la Dumnezeu, cu Lăzărescu Viorica (din Valea Lungă – Dâmboviţa); ” (pag.18 )
2. Ediţia 2006: “Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul 1962) am plecat din casa părintească şi m-am căsătorit cu Lăzărescu Viorica, din Valea Lungă – Dâmboviţa.” (pag.51)
Greu de crezut că de la anul 1995 la anul 2006, Neacşu Petre şi-a modificat singur mărturisirea în asemenea măsură, încât a renunţat de bunăvoie la binecuvântarea lui Dumnezeu! Ca şi când depoziţia lui din anul 1995 ar fi fost mincinoasă şi se cerea imperios corectată! Mai plauzibil este că altcineva interesat şi-a băgat aici coada, ca să nu mai poată spune nimeni că “pe vremea lui Verginica, Dumnezeu binecuvânta nunţile”, iar între timp s-a mai răzgândit şi acum le consideră chiar apoteoze ale desfrânării!
Chiar şi exprimarea iniţială, construită la diateza pasivă (am fost chemat … am fost căsătorit) este schimbată la diateza activă sau reflexivă ( am plecat …m-am căsătorit) pentru a sugera voluntarismul şi responsabilitatea totală al lui nea’Petrică: el singur şi-a ales această cale, a jugului căsătoriei (adică, Dumnezeu nu numai că n-a binecuvântat, dar nici măcar n-a fost implicat, sau chiar nici n-a ştiut ce se petrece, fiind deci absolvit de orice amestec, la modul ireproşabil).

Bănescu Maria:
3. Ediţia 1995: “ M-am căsătorit prin cuvântul Domnului cu Bănescu Romel…” (pag.20)
3. Ediţia 2006: “ M-am căsătorit cu Bănescu Romel…” (pag.53)
Cu puţină iuţeală de mână la corector şi nebăgare de seamă la cititor, s-a săvârşit şi această prestidigitaţie: a dispărut dovada incomodă pentru pucioşii de azi că pe vremea aceea “Domnul” dădea nu numai binecuvântări pentru căsătorii, dar le şi dirija, spunând adică din vreme cine, şi cu cine, trebuie să se căsătorească. Însăşi Verginica a fost căsătorită prin porunca Domnului cu Nicolae Stoica, un tinerel cu 15 ani mai mic decât ea, lucru care, în mod normal, este greu de crezut că s-ar fi putut întâmpla (să nu uităm că Verginica era şi chioară, şi bănuită de tulburări psihice, pe deasupra). Dar creştinii acelor vremi făceau ascultare oarbă, indiferent cât de ciudate erau poruncile venite “de la Domnul”.

Stoica Gheorghe:
4. Ediţia 1995: “ …într-o coborâre dumnezeiască care s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă căsătoria civilă şi religioasă, ca astfel… ” (pag.25)
4. Ediţia 2006: “ …într-o coborâre dumnezeiască ce s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă şi căsătoria civilă şi la biserică, şi astfel… ” (pag.57)
Se încearcă aici a se sugera că nu mai există “căsătorie religioasă”, îndată ce Dumnezeu este de acum împotriva căsătoriei; dar există “căsătorie civilă” şi “căsătorie la biserică”, fiindcă aşa vor oamenii să facă: să se dea în spectacol la primărie şi la biserică, trecând astfel peste voia lui Dumnezeu.

Nicolae Lăzărescu:
5. Ediţia 1995: “ Îi voi da o inimă tare ca de piatră şi îi voi lungi zilele, iar vouă vă voi da o soartă bună ”. Eu am crezut în Cuvântul lui Dumnezeu şi am pornit pe calea cea bună. Peste câtva timp, mama s-a făcut sănătoasă şi trăieşte şi astăzi printre noi. Mie mi-a dăruit Dumnezeu o fată de creştin să mă căsătoresc cu ea. Am făcut o nuntă creştinească. ” (pag.27)
5. Ediţia 2006: “ Îi voi da o inimă tare ca de piatră şi îi voi lungi zilele, iar vouă vă voi da o cale bună ”. Eu am crezut în cuvântul lui Dumnezeu şi am pornit pe calea cea bună. Peste câtva timp, mama s-a făcut sănătoasă şi trăieşte şi astăzi printre noi.
M-am căsătorit cu o fată creştină. Am făcut o nuntă creştinească. ” (pag.58-59)
De ce a fost înlocuit cuvântul “soartă”? Cu ce deranja el? Deşi nu se întâlneşte în dicţionare o asemenea explicaţie, în vorbirea populară cuvintele “ursit, ursită” şi “sortit, sortită, soartă, consoartă” sunt utilizate cu precădere cu semnificaţia tacită de “persoană predestinată căsătoriei”. Nicolae Lăzărescu primeşte aşadar o făgăduinţă că va avea parte de o soţie bună şi credincioasă. (N-a fost să fie chiar aşa: bună, numai el ştie cât a fost; iar credincioasă, ea a rămas numai faţă de Dumnezeul strămoşesc, Cel din Biserică, respingându-l definitiv şi categoric pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”. Din acest motiv s-a şi despărţit, zgomotos, de Nicolae)
Restul modificărilor, făcute cu un voluntarism evident, confirmă această ipoteză: deşi actul căsătoriei nu se mai putea ascunde, fiind un eveniment înscris în istoria locurilor, s-a vrut cu orice preţ măcar să se ascundă “complicitatea” lui Dumnezeu, care (în versiunea din 1995) “i-a dăruit” lui Nicolae o soartă care să-i fie consoartă: o fată de creştin, care s-a dovedit mai stabilă în credinţa strămoşească decât el.
Pentru cine îl cunoaşte pe Nicolae Lăzărescu este evident că subtilitatea modificărilor îi este complet străină firii lui de boem, şi că alţii mai versaţi au operat schimbările în numele lui.

Dănciucă Gheorghe:
6. Ediţia 1995: “ Cununia religioasă s-a oficiat în biserica parohială Măneşti, preot fiind Mitrescu Ioan. ” (pag.41)
6. Ediţia 2006: “ Cununia s-a oficiat în biserica parohială Măneşti, preot fiind Mitrescu Ioan. ” (pag.70)
Ca şi la poziţia 4. (mărturia lui Stoica Gheorghe) se încearcă ascunderea sintagmei “cununie religioasă” prin orice altceva, deşi aici era vorba în mod precis de o “cununie binecuvântată”, fiind vorba de Verginica şi de “porunca Domnului” de a se căsători.

Bănescu Emilian:
7. Ediţia 1995: “ …din care cauză mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi dea căsătorie, ca să nu fiu de râs pentru soţia mea.” (pag.41)
7. Ediţia 2006: “ …din care cauză mă rugam lui Dumnezeu să nu am căsătorie, ca să nu fiu de râs pentru soţia mea.” (pag.71)
Cineva i-a modificat pe furiş “mărturisirea” lui nea’Milică şoferul ascunzându-i convingerea intimă că, la tinereţe, căsătoria lui a fost un dar de la Dumnezeu. Azi, “Dumnezeul de la Pucioasa nu mai dă căsătorii în dar, ca pe vremuri, ci le ia. Mulţi creştini vechi nu s-au mai înţeles cu soţiile lor, şi chiar s-au despărţit de ele, pentru că aşa sunau noile porunci privitoare la căsătorie. Cei care s-au încăpăţânat să nu se despartă (cum ar fi soţii Zidaru, spre exemplu) au fost aspru criticaţi pentru conservatorismul lor de către liderii pucioşi, care ar fi vrut să-i vadă şi pe ei despărţiţi pentru totdeauna. De altfel, liderii pucioşi au fost printre primii care au dat tonul despărţirilor şi divorţurilor de la Pucioasa.

Stoica Nicolae:
51. Ediţia 1995: “Am cunoscut apoi o femeie, am făcut doi copii cu ea şi în starea aceasta mă găsesc şi acum.” (pag.54)
51. Ediţia 2006: “Am cunoscut apoi o femeie, de la care am doi copii, şi în starea aceasta mă găsesc şi acum.” (pag.82)
Stoica Nicolae nu spune dacă s-a căsătorit sau nu cu femeia aceea. Deşi el era prezentat prin proorocie ca fiind o speranţă a ortodoxiei, el a înşelat toate speranţele “Dumnezeului “de la Pucioasa, care nu ştie dacă Nicolae se va mai întoarce la Verginica sau nu:
“O, fiule Nicolae, rămânem cu legământul nefăcut dacă nu te mai întorci. Te-am iubit mai mult ca pe îngeri şi pe sfinţi. La rugăciunea vasului Meu aţi ieşit din lagăr şi din închisoare, şi acum iată ce faci!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 10/23 februarie 1973)
Liderii pucioşi sunt vizibil deranjaţi că Nicolae se comportă de acum normal, că şi-a întemeiat o familie şi, împreună cu femeia lui, “au turnat” şi doi copii. Ei încearcă să escamoteze realitatea, de parcă pe copii i-ar fi adus barza. Iar Nicolae, săracul, chipurile n-are nici un amestec. El n-a făcut copiii, ci îi are: adică, s-a pomenit pe neaşteptate că femeia lui îi pune copiii cadou în braţe, ca să şi-i crească.


F.Cifre şi litere
Deşi nu era absolut necesar, cu o meticulozitate remarcabilă, majoritatea cifrelor au fost înlocuite cu echivalentul lor scris cu litere. Procedeul fiind generalizat (şi se regăseşte şi la celelalte două capitole introductive), înseamnă că modificările sunt făcute de aceeaşi mână:
Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ …pentru că se afla la primul ei post de 40 de zile…” (pag.15)
1. Ediţia 2006: “…pentru că se afla la primul ei post de patruzeci de zile…” (pag.49)

2. Ediţia 1995: “ Din 12 inşi, câţi am fost într-o grupă,…” (pag.17)
2. Ediţia 2006: “ Din doisprezece inşi, câţi am fost într-o grupă,…” (pag.50)

Didă Ştefan:
3. Ediţia 1995: “ După plecarea sorei Verginica la ceruri, la 7 ani,…” (pag.17)
3. Ediţia 2006: “ După plecarea sorei Verginica la ceruri, la şapte ani,…” (pag.50)

Băjan Octavian:
4. Ediţia 1995: “ Am luat parte la dezgroparea ei după 7 ani…” (pag.19)
4. Ediţia 2006: “ Am luat parte la dezgroparea ei după şapte ani…” (pag.52)

Costache Vasilica:
5. Ediţia 1995: “ Aveam atunci 7 ani,… ” (pag.19)
5. Ediţia 2006: “ Aveam atunci şapte ani,… ” (pag.52)

6. Ediţia 1995: “ …căci la 7 ani când s-a deschis mormântul… ” (pag.20)
6. Ediţia 2006: “ … căci la şapte ani, când s-a deschis mormântul… ” (pag.52)

Şerban Maria:
7. Ediţia 1995: “ În anul 1955, în postul sfintelor Paşti sora Verginica a primit cuvânt de la Domnul să postească de 40 de zile…” (pag.21)
7. Ediţia 2006: “ În anul 1955, în postul sfintelor Paşti sora Verginica a primit cuvânt de la Domnul să postească patruzeci de zile…” (pag.53)
Această informaţie se adaugă altora care pretind că legătura Verginicăi cu Domnul nu datează din ziua de Paşti a anului 1955 ci mai dinainte.

8. Ediţia 1995: “ Când s-au împlinit 7 ani de la plecarea mamei Verginica… (pag.21)
8. Ediţia 2006: “ Când s-au împlinit şapte ani de la plecarea mamei Verginica… (pag.54)

Halău Gheorghe:
9. Ediţia 1995: “ … aveam 9 ani fiind în casa părintească... ” (pag.21)
9. Ediţia 2006: “ … aveam nouă ani fiind în casa părintească... ” (pag.54)

Costache Cristea:
10. Ediţia 1995: “ La vârsta de 14 ani, copila şi-a pierdut ochiul drept promis Domnului. Aşa am cunoscut-o pe Verginica, fiind martor la acest post în care a gustat doar aghiazmă şi anafură. ” (pag.22)
10. Ediţia 2006: “ La vârsta de paisprezece ani, copila şi-a pierdut ochiul drept promis Domnului. Aşa am cunoscut-o pe Verginica, fiind martor la acest post în care a gustat doar agheasmă şi anafură.” (pag.54)
Să comparăm această frază cu textul din capitolul Viaţa sfintei Virginia, care relatează aceeaşi întâmplare:
La vârsta de 14 ani, Domnul Iisus Hristos şi-a împlinit cuvântul Său şi a ridicat vederea ochiului stâng al copilei Verginica, ca mai târziu, acest ochi să fie acoperit de albeaţă. ” (Versiunea 1995, pag.13)
Cînd Verginica a împlinit paisprezece ani, Domnul Iisus Hristos Şi-a împlinit cuvântul Său şi a ridicat vederea ochiului stâng al copilei, ca mai târziu acest ochi să fie acoperit de albeaţă. ” (Versiunea 2006, pag.46)
O asemenea neconcordanţă pare greu de explicat, dar s-a mai întâmplat şi altora. În romanul Setea, Titus Popovici uită că învăţătorul Teodorescu era ciung de mâna dreaptă şi se pomeneşte la un moment dat povestind despre el că “ciotul mâinii stângi îl durea…”. Dar acela era, totuşi, un roman, deci o ficţiune. Virginia n-a fost o ficţiune, după câte se pare.
În schimb, consecvenţa de a schimba cifrele cu litere rămâne o preocupare mult mai importantă şi de aceea o regăsim şi în acest capitol.
O precizare lipsită de acoperire este şi pretenţia lui Costache Cristea de a fi cotat ca “martor al postului de 40 de zile”, în care Verginica “a gustat doar agheasmă şi anafură.” Mărturia creştinei Şerban Maria este complet diferită! :
“…să postească de 40 de zile, post la care au fost martori mătuşa mea, socrul meu Şerban Florian şi tatăl meu”.
Aşadar, nici urmă de Costache Cristea printre martorii postului!
De altfel, nea’Cristea pare a fi campionul fabulaţiilor şi a înfloriturilor. De pildă, el afirmă că a uns-o cu mir pe Maria Cârlan, vindecând-o de cancer, şi o provoacă să spună ea dacă nu e aşa!:
“O femeie bolnavă de cancer, pe nume Cârlan Maria, din Moreni, fiind internată în spital la Bucureşti, Domnul a trimis pe unul din credincioşii Săi să o ungă cu sfântul mir, şi sunt martorul vindecării ei, iar ea poate să mărturisească.”
Şi ce mărturiseşte Maria Cârlan? Iată ce mărturiseşte:
“Am mers la spitalul Filantropia din Bucureşti, unde am stat timp îndelungat. În acel an, în vinerea patimilor Domnului Iisus Hristos, prin mama Verginica a fost trimis la mine unul din credincioşii din acest popor, care a pus mâinile pe mine şi mi-a spus că este trimis să mă vindece, ceea ce s-a şi întâmplat”
Deci, nici vorbă de “sfântul mir”, ci de un fel de “hirotesie” pentru vindecare, venită din partea unui laic, deci lipsită de orice suport canonic. Dintre cele două mărturii care nu se potrivesc, mai plauzibilă pare a fi a celei “vindecate” decât cea a “vindecătorului”. Singura coincidenţă este aceea că a fost vorba de un singur “trimis”, care, pretinzând că este şi martor ocular, nu poate fi decât ‘nea Cristea!
Asemenea depoziţii contradictorii apar ca fiind total lipsite de credibilitate, părând mai degrabă nişte poveşti, care se tot deformează trecând din gură în gură, ca la jocul copiilor numit “telefonul fără fir”.

11. Ediţia 1995: “ O fată de 17 ani care avea duh necurat… ” (pag. 22)
11. Ediţia 2006: “O fată de şaptesprezece ani, care avea duh necurat…” (pag. 54)

Achim Nicolae:
12. Ediţia 1995: “ De circa 20 de ani Domnul ne-a zis: …” (pag. 23)
12. Ediţia 2006: “ De circa douăzeci de ani Domnul ne-a zis: …” (pag.55)

Cârlan Maria:
13. Ediţia 1995: “ …să păzim cele 10 porunci,… ” (pag. 23)
13. Ediţia 2006: “ …să păzim cele zece porunci,… ” (pag. 56)

Stoica Gheorghe:
14. Ediţia 1995: “ Sunt căsătorit şi am 5 copii…” (pag. 25)
14. Ediţia 2006: “ Sunt căsătorit şi am cinci copii…” (pag. 57)

15. Ediţia 1995: “ A fost condamnat la 6 ani închisoare.” (pag. 26)
15. Ediţia 2006: “ A fost condamnat la şase ani închisoare.” (pag. 58.)

Nicolae Lăzărescu:
16. Ediţia 1995: “ Apoi am aflat că ea începuse un post de 40 de zile [...] prin gura ei 25 de ani.” (pag. 26)
16. Ediţia 2006: “ Apoi am aflat că ea începuse un post de patruzeci de zile [...] prin gura ei douăzeci şi cinci de ani.” (pag. 58 )

Tache Gavrilă:
17. Ediţia 1995: “ … şi l-am rugat să primească de la mine 10 lei… ” (pag. 27)
17. Ediţia 2006: “ … şi l-am rugat să primească de la mine zece lei… ” (pag. 59)

Şerban Spiridon:
18. Ediţia 1995: “ M-am urcat într-un tei ca să culeg flori şi am căzut cam de la 7 metri înălţime…” (pag. 28 )
18. Ediţia 2006: “ M-am urcat într-un tei, ca să culeg flori, şi am căzut cam de la şapte metri înălţime…” (pag. 59)

Gherasim:
19. Ediţia 1995: “ La acest castel, veneau încolonaţi ca la armată, în rânduri de câte 5, mulţi oameni, dar ca să poată ajunge la castel trebuiau să treacă pe un drum foarte îngust, numai pentru 5 persoane lăţime, drum care şerpuia paralel cu o prăpastie.” (pag. 28 )
19. Ediţia 2006: “ La acest castel veneau încolonaţi ca la armată, în rânduri de câte cinci, mulţi oameni, dar ca să poată ajunge la castel, trebuiau să treacă pe un drum foarte îngust, numai pentru cinci persoane lăţime, drum care şerpuia paralel cu o prăpastie.” (pag. 60)

Nicolae Ioana :
20. Ediţia 1995: “…fiindcă mai aveam 6 şi mă gândeam tot timpul cum să fac ca să nu-l mai am şi pe ăsta.” (pag. 30)
20. Ediţia 2006: “…fiindcă mai aveam şase şi mă gândeam tot timpul cum să fac ca să nu-l mai am şi pe ăsta.” (pag. 61)

Gruian Anica:
21. Ediţia 1995: “ …povestind cum a primit darul de la Dumnezeu după un post de 40 de zile ” (pag.30)
21. Ediţia 2006: “ …povestind cum a primit darul de la Dumnezeu după un post de patruzeci de zile ” (pag.61)

Dobre I. Nicolae:
22. Ediţia 1995: “ Soţia mea a născut 6 copii fără nici un tratament.” (pag. 30)
22. Ediţia 2006: “ Soţia mea a născut şase copii fără nici un tratament.” (pag. 61)

Nicolae D. Nicolae:
23. Ediţia 1995: “ …am fost accidentat fiind aproape 8 ore fără cunoştinţă.” (pag. 30)
23. Ediţia 2006: “ …am fost accidentat, fiind aproape opt ore fără cunoştinţă.” (pag. 62)

Ivan Nicolae:
24. Ediţia 1995: “ Subsemnatul Ivan Nicolae în etate de 51 de ani, căsătorit, am 7 copii…” (pag. 31)
24. Ediţia 2006: “ Subsemnatul Ivan Nicolae în etate de 51 de ani, căsătorit, am şapte copii…” (pag. 62)

Nicolae Elena :
25. Ediţia 1995: “ După 2 zile a început revoluţia” (pag.31)
25. Ediţia 2006: “ După două zile a început revoluţia” (pag.62)

Şerban Mihai:
26. Ediţia 1995: “ Dumnezeu i-a dat poruncă să împlinească un post de 40 de zile, după care i-a spus că îi va da un dar. ” (pag.32)
26. Ediţia 2006: “ Dumnezeu i-a dat poruncă să împlinească un post de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după care i-a spus că îi va da un dar. ” (pag.63)

Tărcuţă Emilian:
27. Ediţia 1995: “ Am fost de faţă la dezgroparea ei – la 7 ani de la plecarea spre cer – şi am văzut-o întreagă, moaşte. ” (pag.34)
27. Ediţia 2006: “ Am fost de faţă la dezgroparea ei la şapte ani de la plecarea spre cer, şi am văzut-o întreagă, moaşte. ” (pag.65)

Ivan Maria:
28. Ediţia 1995: “ Am aflat că Domnul prin vedenie i-a spus să postească 40 de zile, că i se va da un dar. A postit 40 de zile crezând că Domnul o va face sănătoasă.” (pag.35)
28. Ediţia 2006: “ Am aflat că Domnul prin vedenie i-a spus să postească patruzeci de zile, că i se va da un dar. A postit patruzeci de zile crezând că Domnul o va face sănătoasă.” (pag.66)
Ivan Maria este una dintre creştinele care a murit între timp. Cine a operat cele peste 90 de modificări care apar în textul mărturiei ei? Dintre acestea, doar 56 au fost corecţii ortografice, pentru care intervenţiile se pot considera acceptabile. Restul de modificări s-au operat la bunul plac al corectorilor. Dintre acestea, 16 sunt corecţii standard, adică se regăsesc în mod sistematic şi la ceilalţi “mărturisitori”.

29. Ediţia 1995: “ Din clipa aceea Domnul a lucrat 25 de ani prin vasul Său,…” (pag.35)
29. Ediţia 2006: “ Din clipa aceea Domnul a lucrat douăzeci şi cinci de ani prin vasul Său,…” (pag.66)

Nicolae Ion:
30. Ediţia 1995: “ …în urma unui post de 40 de zile…” (pag.36)
30. Ediţia 2006: “ …în urma unui post de patruzeci de zile…” (pag.67)

31. Ediţia 1995: “ La 5-6 ani, se târa bietul copil pe mâini.” (pag.36)
31. Ediţia 2006: “ La cinci-şase ani se târa bietul copil pe mâini.” (pag.67)

Ocolescu Elvira:
32. Ediţia 1995: “ …fiica mea avea 7 ani şi nu se ţinea pe picioare.“(pag.37)
32. Ediţia 2006: “ …fiica mea avea şapte ani şi nu se ţinea pe picioare.“ (pag.68 )

33. Ediţia 1995: “ Cineva dintre noi a chemat preotul şi până la ora 9 nunta era gata, cununându-i chiar maica Verginica.“ pag.37)
33. Ediţia 2006: “ Cineva dintre noi a chemat preotul, şi până la ora nouă nunta era gata, cununându-i chiar maica Verginica.“ (pag.68 )

34. Ediţia 1995: “ …Femeie, tu care ai 40 avorturi…“ pag.37)
34. Ediţia 2006: “ …Femeie, tu care ai patruzeci de avorturi…“ (pag.68 )

35. Ediţia 1995: “Femeie, femeie, ard 12 fluturi în foc şi cu tine 13, femeie.“ pag.37)
35. Ediţia 2006: “Femeie, femeie, ard doisprezece fluturi în foc, şi cu tine treisprezece, femeie.“ (pag.68 )

36. Ediţia 1995: “Eu sunt, am 12 avorturi şi m-am dus la adventişti.“ pag.37)
36. Ediţia 2006: “Eu sunt, am douăsprezece avorturi şi m-am dus la adventişti.“ (pag.68 )

37. Ediţia 1995: “ Când acest copil va împlini 27 de ani [...] El a împlinit 27 de ani în februarie… “ (pag.38 )
37. Ediţia 2006: “ Când acest copil va împlini douăzeci şi şapte de ani [...] El a împlinit douăzeci şi şapte de ani în februarie… “ (pag.69)

Vlad Maria:
38. Ediţia 1995: “ În alt vis a venit la mine cu cei 12 apostoli, spunând:… ” (pag.40)
38. Ediţia 2006: “ În alt vis a venit la mine cu cei doisprezece apostoli, spunând:… ” (pag.69)

Dănciucă Gheorghe:
39. Ediţia 1995: “ …deşi eram un copil de numai 14 ani… ” (pag.40)
39. Ediţia 2006: “ …deşi eram un copil de numai paisprezece ani… ” (pag.70)

40. Ediţia 1995: “ …ca să nu deranjez cu nimic cele 30-40 de persoane care mai erau acolo. ” (pag.40)
40. Ediţia 2006: “ …ca să nu deranjez cu nimic cele treizeci-patruzeci de persoane care mai erau acolo. ” (pag.70)

41. Ediţia 1995: “ Afară erau – 11 grade… ” (pag.40)
41. Ediţia 2006: “ Afară erau minus unsprezece grade… ” (pag.70)

42. Ediţia 1995: “ Pe 31 decembrie, în noaptea spre 1 ianuarie a avut loc logodna în casa socrului meu în prezenţa unui număr de vreo 40 de creştini. Pe la orele 2 noaptea… ” (pag.41)
42. Ediţia 2006: “ Pe 31 decembrie, în noaptea spre 1 ianuarie anul 1959, a avut loc logodna în casa socrului meu în prezenţa unui număr de vreo patruzeci de creştini. Pe la orele două noaptea… ” (pag.70)

43. Ediţia 1995: “ Am fost anchetaţi timp de 7 luni [...] am fost condamnat la 6 ani muncă silnică, 5 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii Procesul a durat de la orele 8 dimineaţa…… ” (pag.41)
43. Ediţia 2006: “ Am fost anchetaţi timp de şapte luni [...] am fost condamnat la şase ani muncă silnică, cinci ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii Procesul a durat de la orele opt dimineaţa… ” (pag.71)

44. Ediţia 1995: “ Timp de 7 ani am fost martor …” (pag.43)
44. Ediţia 2006: “Timp de şapte ani am fost martor …” (pag.72)

Bănescu Emilian:
45. Ediţia 1995: “ …nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu că nu a avut postul de 40 de zile.” (pag.44-45)
45. Ediţia 2006: “ …Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile”.(pag.73)

Ioniţă Valeriu:
46. Ediţia 1995: “ …a ţinut un post negru de 40 de zile [...] o permisie de 5 zile…” (pag.45)
46. Ediţia 2006: “ …a ţinut un post negru de patruzeci de zile… …o permisie de cinci zile…” (pag.74-75)

Creaţa Constantin:
47. Ediţia 1995: “ După 6 luni, Verginica a fost eliberată… ” (pag.47)
47. Ediţia 2006: “ După şase luni, Verginica a fost eliberată…” (pag.76)

48. Ediţia 1995: “ … şi să ţinem întregi cele 4 posturi din an…” (pag. 48 )
48. Ediţia 2006: “ … şi să ţinem întregi cele patru posturi din an…” (pag.76)

Tărcuţă Mihaela:
49. Ediţia 1995: “ Din cei 6 copii câţi eram la părinţi, ...” (pag.52)
49. Ediţia 2006: “ Din cei şase copii, câţi eram la părinţi, ...” (pag.80)

50. Ediţia 1995: “ Când aveam 13 ani, a murit mama ...” (pag.53)
50. Ediţia 2006: “ Când aveam treisprezece ani, a murit mama ...” (pag.80)

Stoica Nicolae:
51. Ediţia 1995: “ Ancheta a durat 6 luni. Împreună cu mine au mai fost arestaţi şi anchetaţi 6 creştini [...] am fost condamnat la 6 ani de închisoare… … În toată perioada anchetării se auzea glas din cer: ”Daţi drumul, daţi drumul copiilor mei”.” (pag.54)
51. Ediţia 2006: “ Ancheta a durat şase luni. Împreună cu mine au mai fost arestaţi şi anchetaţi şase creştini……am fost condamnat la şase ani de închisoare… … În toată perioada anchetării se auzea glas din cer: ”Daţi drumul, daţi drumul copiilor mei”.” (pag.82)
Despre acelaşi episod, Dănciucă Gheorghe afirmă că au fost anchetaţi “timp de şapte luni”. Tot nea’Mişu (Dănciucă Gheorghe), mai realist, afirmă că acel glas s-ar fi auzit nu pe toată perioada anchetării , de 6-7 luni, ci numai la terminarea ei (“pe la sfârşitul lunii aprilie, anul 1967”) , şi doar în “câteva zile”. Credibilitatea acestor amintiri, cotate drept “mărturisiri” autentice, apare în mod vizibil destul de scăzută.

Traian Bucurescu:
52. Ediţia 1995: “ca unul care am fost păstorul acestor enoriaşi devotaţi timp de 14 ani, cunoscându-le…” (pag.56)
52. Ediţia 2006: “ca unul care timp de paisprezece ani am fost păstorul acestor enoriaşi devotaţi, cunoscându-le…” (pag.83)

Nicolae Nedelcu:
53. Ediţia 1995: “ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt unde noi acum locuim în număr de 14.” (pag.60)
53. Ediţia 2006: “ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (pag.85)

Ilie Bunea:
54. Ediţia 1995: “ Era în anul 1987 când s-au sărbătorit 7 ani de la plecarea ei la cer şi când i-am dezvelit mormântul.” (pag.62)
54. Ediţia 2006: “ Era în anul 1987 când s-au sărbătorit şapte ani de la plecarea ei la cer şi când i-am dezvelit mormântul.” (pag.86)

55. Ediţia 1995: “ Eram deja o comuniune formată din 14 ucenici chemaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (pag.62)
55. Ediţia 2006: “ Eram deja o comunitate formată din paisprezece ucenici chemaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (pag.87)

G. Corpul, trupul şi fiinţa
Şi în acest capitol (ca şi în restul cărţii, de altfel), “corectorii” au manifestat o neobişnuită alergie la unele latinisme. Unul dintre el este “corp”, care a fost înlocuit în mod sistematic cu “trup”. Acolo unde s-a dorit o nuanţare aparte, s-a făcut o excepţie: “fiinţă” în loc de “corp”, ceea ce însă trebuie să recunoaştem că nu prea e o soluţie inspirată, aceste cuvinte nefiind deloc sinonime.
Şerban Mihai:
1. Ediţia 1995: “ O, copilaşii Mei, cu ce Îmi răsplătiţi voi rănile de pe corpul Meu şi rănile de la genunchii Maicii Mele care se roagă neîncetat pentru voi? ” (pag.33)
1. Ediţia 2006: “ O, copilaşii Mei, cu ce Îmi răsplătiţi voi rănile de pe trupul Meu şi rănile de la genunchii Maicii Mele, care se roagă neîncetat pentru voi? ” (pag.63)

Păun Gheorghe:
2. Ediţia 1995: “ Din corpul ei ieşea o mireasmă plăcută.” (pag.34)
2. Ediţia 2006: “ Din trupul ei ieşea o mireasmă plăcută.” (pag.65)

Bănescu Emilian:
3. Ediţia 1995: “ În ultima vreme nu-i mai folosea nici un medicament pentru eliminarea apei din corp şi apa s-a infectat. Îi ardea întreg corpul şi se chinuia…” (pag.44)
3. Ediţia 2006: “ În ultima vreme nu-i mai folosea nici un medicament pentru eliminarea apei din trup şi apa s-a infectat. Îi ardea întreg trupul şi se chinuia…” (pag.73)

Tărcuţă Mihaela:
4. Ediţia 1995: “ Am simţit cum a intrat în corpul meu o căldură care îmi copleşise trupul firav.” (pag.53)
4. Ediţia 2006: “ Am simţit cum a intrat în fiinţa mea o căldură care îmi copleşise trupul firav de la suferinţă.” (pag.80)

H. “Frica lui Dumnezeu”
În vorbirea curentă a unor creştini se întâlneşte şi expresia “frica lui Dumnezeu” care exprimă destul de bine cea ce vor ei să spună. Totuşi, din exces de zel, pe lângă restul de modificări abuzive, liderii pucioşi s-au grăbit s-o corecteze şi pe aceasta, ca nu cumva vreun cititor mai greu de cap să creadă că Dumnezeu chiar ar avea frică de ceva:

Stoica Gheorghe:
1. Ediţia 1995: “ Prezenta mărturisire o fac cu frica lui Dumnezeu şi cu credinţa că……” (pag.26)
1. Ediţia 2006: “ Prezenta mărturisire o fac cu frică de Dumnezeu şi cu credinţa că……” (pag.49)

Gruian Anica:
2. Ediţia 1995: “ Sunt creştină ortodoxă din satul Siliştea S.A. Ilfov, mă numesc Gruian Anica, crescută în frica lui Dumnezeu. ” (pag.30)
2. Ediţia 2006: “ Sunt creştină ortodoxă din satul Siliştea Sectorul Agricol Ilfov, mă numesc Gruian Anica, crescută în frica de Dumnezeu. ” (pag.61)

Ivan Maria:
3. Ediţia 1995: “ Mă numesc Ivan Maria, născută în com. Moroieni în 1933 din părinţi creştin ortodocşi, botezată şi crescută în frica lui Dumnezeu.” (pag.35)
3. Ediţia 2006: “ Mă numesc Ivan Maria, născută în comuna Moroieni în anul 1933 din părinţi creştin-ortodocşi, botezată şi crescută în frica de Dumnezeu.” (pag.66)

Creaţa Constantin:
4. Ediţia 1995: “ Mă numesc Creaţa Constantin, din comuna Măneşti jud, Dâmboviţa şi mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi în frica lui Dumnezeu toată lucrarea care s-a făcut în casă la mine prin vasul lui Dumnezeu – Virginia.” (pag.47)
4. Ediţia 2006: “ Mă numesc Creaţa Constantin, din comuna Măneşti judeţul Dâmboviţa, şi mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi în frica de Dumnezeu toată lucrarea care s-a făcut în casă la mine prin vasul lui Dumnezeu, Virginia.” (pag.76)

I. Inversiuni
Din motive nu întotdeauna întemeiate, modificările iau forma unor simple inversiuni între două (sau un grup de) cuvinte:
Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ În acel an 1956,…” (pag.16)
1. Ediţia 2006: “ În anul acela, 1956,…” (pag.49)

2. Ediţia 1995: “ …şi a început să vorbească Domnul prin ea” (pag.16)
2. Ediţia 2006: “ …şi Domnul a început să vorbească prin ea” (pag.50)

Neacşu I. Petre:
3. Ediţia 1995: “Am cunoscut lucrarea Domnului în anul 1960, prin proorociţa Verginica,…” (pag.18 )
3. Ediţia 2006: “Am cunoscut lucrarea Domnului prin proorociţa Verginica în anul 1960, …” (pag.51)

Halău Gheorghe:
4. Ediţia 1995: “ …ceea ce Domnul a grăit prin regele-prooroc David (ps.118.126): ” vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta”. ” (pag.21)
4. Ediţia 2006: “ …ceea ce Domnul a grăit prin regele-prooroc David: ” vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta”. (Psalmii, 118/126). ” (pag.54)

Costache Cristea:
5. Ediţia 1995: “ Mama ei ne-a povestit cum i s-a arătat Domnul copilei, cerându-i ca în schimbul vindecării mamei, să-i dăruiască ceva Domnului ” (pag.22)
5. Ediţia 2006: “ Mama ei ne-a povestit cum Domnul i S-a arătat copilei cerându-i ca în schimbul vindecării mamei să-I dăruiască ceva Domnului ” (pag.54)
Într-un alt Cuvânt, în care “Domnul” îi critică pe preoţi că iau bani de la oameni pentru slujbe, atunci când le îngroapă rudele, este dat ca exemplu Hristos, Care n-a cerut niciodată nimic pentru vindecările făcute de El pe pământ, ba chiar a înviat din morţi fără a cere recompense. Este, evident, vorba de doi Hristoşi diferiţi, dintre care doar unul este Cel adevărat. Chiar şi vindecările care se atribuie Virginiei, cât timp a fost în viaţă, se pretinde că s-au făcut fără a cere ea nimic în schimb, ceea ce este perfect plauzibil.

Cârlan Maria:
6. Ediţia 1995: “ Am cunoscut această coborâre din anul 1974, când locuiam în oraşul Tîrgovişte. ” (pag.23)
6. Ediţia 2006: “ Am cunoscut din anul 1974 această coborâre când locuiam în oraşul Tîrgovişte. ” (pag.55)

Cristache Gh. Ion şi Cristache Teodora:
7. Ediţia 1995: “ În acest popor condus prin proorociţa Virginia de Domnul, predominantă a fost pătura oamenilor simpli…” (pag.24)
7. Ediţia 2006:“ În acest popor condus de Domnul prin proorociţa Virginia, predominantă a fost pătura oamenilor simpli…” (pag.56)

Ivan Maria:
8. Ediţia 1995: “ … a fost din nou ridicată şi internată la spitalul din Plătăreşti şi Bălăceanca, lângă Bucureşti.” (pag.35)
8. Ediţia 2006: “ … a fost din nou ridicată şi internată la spitale de lângă Bucureşti , Plătăreşti şi Bălăceanca.” (pag.66)

Vlad Maria:
9. Ediţia 1995: “ De multe ori nu mai ştiam ce să cred cu adevărat, fiind inundată la servici de sectanţi şi mai ales, când vedeam că…” (pag.39)
9. Ediţia 2006: “ De multe ori nu mai ştiam ce să cred cu adevărat, fiind asaltată de sectanţi la serviciu, şi mai ales, când vedeam că…” (pag.69)

Dănciucă Gheorghe:
10. Ediţia 1995: “ …1955, în anul în care Sf. Calinic de la Cernica striga să-l scoată din mormânt. ” (pag.40)
10. Ediţia 2006: “ …1955, anul în care sfântul Calinic de la Cernica striga din mormânt să-l scoată.” (pag.70)

Ioniţă Valeriu:
11. Ediţia 1995: “ …căutam mereu să ascult ce spun bătrânii şi credincioşii despre Dumnezeu.” (pag.45)
11. Ediţia 2006: “ …căutam mereu să ascult ce spun despre Dumnezeu bătrânii şi credincioşii.” (pag.74)

Zidaru Marian:
12. Ediţia 1995: “ Odată a venit la noi o femeie care susţinea că a fost trimisă în urma unei revelaţii de Maica Domnului, spunându-i-se că la Ghelari va afla biserica cu 33 de cupole, dar am reţinut ideea, folosind-o ca temă plastică mai apoi în multe lucrări de-ale mele. Biserica ridicată din porunca lui Dumnezeu, la Pucioasa, are 33 de arcade-cupole [...] Duhul lui Dumnezeu, s-a coborât prin ucenicii lui Verginica ce vieţuiesc în aşezământul de la Pucioasa şi mi-a spus să-mi amintesc de o revelaţie a unei femei care a venit la Ghelari privind o biserică cu 33 de cupole şi astfel Domnul şi-a împlinit planul construcţiei bisericii. ” (pag.48-49)
12. Ediţia 2006: “ Odată a venit la noi o femeie bolnavă care susţinea că a fost trimisă de Maica Domnului în urma unei revelaţii, spunându-i-se că la Ghelari va afla biserica cu 33 de cupole, dar am reţinut ideea, folosind-o ca temă plastică mai apoi în multe lucrări de ale mele. Biserica ridicată din porunca lui Dumnezeu, la Pucioasa, are 33 de arcade-cupole [...] Duhul lui Dumnezeu, S-a coborât prin ucenicii lui Verginica, vieţuitori în aşezământul de la Pucioasa, şi mi-a spus să-mi amintesc de o revelaţie privind o biserică cu 33 de cupole, şi astfel Domnul Şi-a împlinit planul construcţiei bisericii. ” (pag.77)
Textele de mai sus constituie împreună o mostră tipică de autosugestie, prin care cineva îşi impune să creadă că o idee poate substitui o realitate. Marian Zidaru este convins de existenţa unui “plan al lui Dumnezeu” referitor la arhitectura bisericii de la Pucioasa, bazându-se pe o falsă proorocie, pe care el o consideră însă adevărată. Femeia “bolnavă” (de ce s-a introdus acest amendament în ediţia a doua a cărţii? Ca să forţeze cititorului o impresie favorabilă?) pretindea că aduce cu sine o proorocie de la Maica Domnului despre o biserică ce va fi ridicată la Ghelari şi va avea 33 de cupole. Marian Zidaru a agreeat ideea , dar a uitat-o între timp. Când s-a pus problema alegerii unei arhitecturi reprezentative pentru biserica “Noul Ierusalim”, (cităm: ) ucenicii lui Verginica, vieţuitori în aşezământul de la Pucioasa, mai mintoşi, i-au sugerat lui Marian (cităm din nou: ) să-şi amintească de o revelaţie a unei femei care a venit la Ghelari privind o biserică cu 33 de cupole. Şi acum, întrebartea: de ce dispare în ediţia a doua precizarea “a unei femei care a venit la Ghelari”? Simplu: pentru că ea reaminteşte că proorocia avea cu totul alte coordonate: ea trebuia să se împlinească la Ghelari, şi nu la Pucioasa. Cuvântul magic “Ghelari” trebuia deci să dispară, ca să se dea impresia că în zidirea bisericii de la Pucioasa se regăseşte o proorocie împlinită de-a Maicii Domnului.
În final, s-a zidit o biserică, dar în cu totul alte condiţii:
1. Biserica nu s-a zidit la Ghelari, ci la Pucioasa. Aceste oraşe nici măcar nu sunt plasate într-o vecinătate confortabilă, fiind la sute de km unul de altul;
2. Biserica s-a zidit fără cele 33 de cupole, ci cu 33 de “arcade”. Şi nici măcar arcade autentice nu sunt. Degeaba încearcă Marian Zidaru să ascundă adevărul, numindu-le “arcade-cupole”. Ele nu au nici cea mai mică tangenţă cu reperul arhitectonic numit “cupolă”; sunt nişte ornamente în formă de arcadă gotică, şi atât. Singura cupolă autentică este cea din vârful bisericii. Restul de aşa-zise “arcade-cupole” semicirculare, sunt doar nişte ornamente aplicate pe conturul exterior al acoperişului, care mimează nişte arcade, nicidecum nişte cupole.
Aşadar, proorocia “Maicii Domnului” a fost falsă. Deci nu venea de la Maica Domnului. Atunci, de unde putea să vină? Probabil că de la dracul, căci cine avea interes să vină cu minciuni şi să la prezinte ca proorocii cereşti?
Faptul că două elemente definitorii esenţiale (amplasamentul: la Pucioasa, nu la Ghelari; elementele constructive care individualizeză proiectul: 33 de “arcade” în loc de 33 de cupole ) au fost schimbate nu pare însă să-i deranjeze pe vizionarii de la Pucioasa, care consideră în continuare că proorocia Maicii Domnului a fost “împlinită” întocmai.

Zidaru Victoria:
13. Ediţia 1995: “Am simţit din primul moment că este Dumnezeu, prin fiorul inimii” (pag.49)
13. Ediţia 2006: “Am simţit din primul moment, prin fiorul inimii, că este Dumnezeu.” (pag.77)

Stoica Nicolae:
14. Ediţia 1995: “ Dumnezeu a făcut lucrarea Sa, ...” (pag.54)
14. Ediţia 2006: “A făcut Dumnezeu lucrarea cuvântului Său.” (pag.81)

Traian Bucurescu:
15. Ediţia 1995: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică ca preot misionar în Ardeal şi apoi în satul Gorgota, jud. Dâmboviţa ...” (pag.56)
15. Ediţia 2006: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică în Ardeal, ca preot misionar, şi apoi în satul Gorgota, judeţul Dâmboviţa ...” (pag.83)

16. Ediţia 1995: “ca unul care am fost păstorul acestor enoriaşi devotaţi timp de 14 ani, cunoscându-le…” (pag.56)
16. Ediţia 2006: “ca unul care timp de paisprezece ani am fost păstorul acestor enoriaşi devotaţi, cunoscându-le…” (pag.83)

Ilie Bunea:
17. Ediţia 1995: “ …de pe urma căruia Verginica a suferit mult de la autorităţile vremii atee.” (pag.60)
17. Ediţia 2006: “ …de pe urma căruia Verginica a suferit mult de la autorităţile atee ale vremii.” (pag.85)

18. Ediţia 1995: “ Eu mergeam la biserică ordonat şi am început să văd la biserică creştini noi.” (pag.61)
18. Ediţia 2006: “ Eu mergeam la biserică ordonat şi am început să văd la biserică noi creştini.” (pag.86)

19. Ediţia 1995: “ După plecarea sfintei Virginia, prin sora sa, Dumnezeu şi-a continuat lucrarea.” (pag.62)
19. Ediţia 2006: “ După plecarea sfintei Virginia, prin sora ei Şi-a continuat Dumnezeu lucrarea.” (pag.86)

J. Precizarea anilor

Şi precizarea anilor, făcută la mai mulţi “mărturisitori”, care provin din localităţi diferite, arată că modificările din acest capitol sunt făcute de aceeaşi mână:

Stoica Gheorghe:
1. Ediţia 1995: “ Pe 9 iulie 1976 am fost anunţaţi prin ea de către Domnul, căci în 1990 Ceauşescu va fi omorât şi comunismul va fi desfiinţat” (pag.26)
1. Ediţia 2006: “ Pe 9 iulie 1976 am fost anunţaţi prin ea de către Domnul că în anul 1990 Ceauşescu va fi omorât, şi comunismul va fi desfiinţat” (pag.58 )
“Proorocia” nu spune că va fi omorât, ci doar că “ultimul an al său este anul 1990”, ceea ce nici n-a fost adevărat: ultimul an al său a fost 1989. Chiar dacă apropierea este semnificativă, lipsa de precizie rămâne inacceptabilă. O proorocie solidă ar fi spus precis data morţii (25 decembrie 1989) şi faptul că va fi o execuţie lipsită de un proces onest. De fapt, a fost un asasinat politic. Formal, comunismul s-a desfiinţat tot în 1989, la Timişoara. Practic, el a mai agonizat câţiva ani buni, sub numele îngăduitor de “criptocomunism”.

Păun Gheorghe:
2. Ediţia 1995: “ Cunosc pe proorociţa Virginia din 1958…” (pag.34)
2. Ediţia 2006: “ Cunosc pe proorociţa Virginia din anul 1958…” (pag.65)
Dănciucă Elena:
3. Ediţia 1995: “ …şi o cunosc pe maica Verginica. din 1959” (pag.34)
3. Ediţia 2006: …şi o cunosc pe maica Verginica din anul 1959” (pag.65)

Ivan Maria:
4. Ediţia 1995: “ Mă numesc Ivan Maria, născută în com. Moroieni în 1933 din părinţi creştin ortodocşi, botezată şi crescută în frica lui Dumnezeu.” (pag.35)
4. Ediţia 2006: “ Mă numesc Ivan Maria, născută în comuna Moroieni în anul 1933 din părinţi creştin-ortodocşi, botezată şi crescută în frica de Dumnezeu.” (pag.66)

Dănciucă Gheorghe:
5. Ediţia 1995: “ În luna octombrie 1959… ” (pag.40)
5. Ediţia 2006: “ În luna octombrie anul 1959… ” (pag.70)

6. Ediţia 1995: “ Această mare proorociţă, din 1923… ” (pag.40)
6. Ediţia 2006: “ Această mare proorociţă, din anul 1923… ” (pag.70)

7. Ediţia 1995: “ Această minune se petrecea în 1955… ” (pag.40)
7. Ediţia 2006: “ Această minune se petrecea în anul 1955… ” (pag.70)

8. Ediţia 1995: “ În 1956 a fost arestată şi băgată într-o celulă de sectanţi… ” (pag.40)
8. Ediţia 2006: “ În anul 1956 a fost arestată şi băgată într-o celulă cu sectanţi… ” (pag.70)

9. Ediţia 1995: “ Pe la sfârşitul lunii aprilie 1967… ” (pag.41)
9. Ediţia 2006: “ Pe la sfârşitul lunii aprilie, anul 1967,… ” (pag.71)

10. Ediţia 1995: “ În anul 1964, în Maluri s-a construit o casă pentru această proorociţă, care în 1972 s-a dărâmat şi, odată cu ea,… ” (pag.41)
10. Ediţia 2006: “ În anul 1964, în Maluri, s-a construit o casă pentru această proorociţă, casă care s-a dărâmat în anul 1972 şi, odată cu ea,… ” (pag.71)

11. Ediţia 1995: “ În 1978 a vindecat copilul lui Vasile Jaravete… ” (pag.41)
11. Ediţia 2006: “ În anul 1978 l-a vindecat pe copilul lui Vasile Jaravete… ” (pag.71)

12. Ediţia 1995: “ În 1987 a fost dezgropată şi trupul ei era întreg… ” (pag.41)
12. Ediţia 2006: “ În anul 1987 a fost dezgropată, şi trupul ei era întreg… ” (pag.71)

Nedelcu Nicolae:
13. Ediţia 1995: “ Am venit în mai 1990” (pag.59)
13. Ediţia 2006: “ Am venit în mai, anul 1990” (pag.85)

Bănescu Emilian:

13. Ediţia 1995: “ La Maluri, am mers întâia oară în 1968, când aveam 18 ani. ” (pag.42)
13. Ediţia 2006: “ La Maluri, în satul ei, am mers întâia oară în anul 1968, când aveam 18 ani. ” (pag.71)

Zidaru Victoria:
14. Ediţia 1995: “Când erau gata planurile bisericii şi când deja începusem construcţia la începutul lui septembrie 1991,…” (pag.49-50)
14. Ediţia 2006: “Când erau gata planurile bisericii şi când deja începusem construcţia, pe la sfârşitul lui septembrie, anul 1991, …” (pag.78 )

Sandu Dan:
15. Ediţia 1995: “Nu. Pentru că în 1986, fiind la biserica Ghelari ca sculptor ucenic…”( pag.50)
15. Ediţia 2006: “Nu. Pentru că în anul 1987, fiind la biserica Ghelari ca sculptor ucenic…”( pag.78 )

Tărcuţă Mihaela:
16. Ediţia 1995: “ În luna septembrie 1980 am primit poruncă de la Domnul…” (pag.54)
16. Ediţia 2006: “ În luna septembrie, anul 1980, am primit poruncă de la Domnul…” (pag.81)

K. Precizări pronomiale
În vorbirea colocvială, mai ales în popor, se omite adesea precizarea pronominală care însoţeşte, de obicei, o acţiune directă sau reflexivă. Ediţia din 2006 a cărţii abundă în “corecţii” ale unor asemenea situaţii:
Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ …a fost o nuntă foarte mare, care a încântat şi preotul satului,…” (pag.16)
1. Ediţia 2006: “ A fost o nuntă foarte mare, care l-a încântat şi pe preotul satului,…” (pag.49)

Halău Gheorghe:
2. Ediţia 1995: “ … aşa cum Domnul a pregătit pe cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi Iafet…” (pag.21)
2. Ediţia 2006: “ … aşa cum Domnul i-a pregătit pe cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi Iafet…” (pag.54)

Nedelcu Constanţa:
3. Ediţia 1995: “Cercetând calendarul creştin ortodox, nu am găsit această sfântă Virginia. Am mers la mănăstirea Plumbuita şi am povestit visul unei credincioase pe care am întâlnit-o acolo.” (pag. 23)
3. Ediţia 2006: “Cercetând calendarul creştin-ortodox, nu am găsit-o pe această sfântă Virginia. Am mers mai târziu la mănăstirea Plumbuita şi i-am povestit visul meu unei credincioase pe care am întâlnit-o acolo.” (pag.55)

Stoica Gheorghe:
4. Ediţia 1995: “ Cunosc pe proorociţa Virginia…” (pag.25)
4. Ediţia 2006: “ O cunosc pe proorociţa Virginia…” (pag.57)

5. Ediţia 1995: “A vindecat de cancer pe Maria Dimovici din Măneşti Dâmboviţa,…” (pag.26)
5. Ediţia 2006: “A vindecat-o de cancer pe Maria Dimovici, din comuna Măneşti-Dâmboviţa;…” (pag.58 )

Nicolae Lăzărescu:
6. Ediţia 1995: “ Mi-am adus aminte de mama Verginica şi am plecat să întreb pe Domnul…” (pag.26)
6. Ediţia 2006: “ Mi-am adus aminte de mama Verginica şi am plecat să-L întreb pe Domnul…” (pag.58 )

Tache Gavrilă:
7. Ediţia 1995: “ Din curiozitate, eu şi cu Marin Ion am plecat să vedem pe proorociţa Virginia. ” (pag.27)
7. Ediţia 2006: “ Din curiozitate, eu şi cu Marin Ion am plecat să o vedem pe proorociţa Virginia. ” (pag.59)

Şerban Spiridon:
8. Ediţia 1995: “ Am continuat să merg la mănăstiri, să mă apropii de creştinii care iubeau mult pe Dumnezeu.” (pag.27)
8. Ediţia 2006: “ Am continuat să merg la mănăstiri, să mă apropii de creştinii care-L iubeau mult pe Dumnezeu.” (pag.59)

Bălan Maria:
9. Ediţia 1995: “ Anul trecut, adică în 1991 am visat pe sora Verginica, parcă mă aflam într-o gară cu lume multă şi văd că se coboară de sus, din văzduh sora Verginica,…” (pag.29)
9. Ediţia 2006: “ În anul 1991 am visat-o pe sora Verginica. Parcă mă aflam într-o gară cu lume multă, şi văd că se coboară de sus, din văzduh, sora Verginica,…” (pag.60)

Şerban Mihai:
10. Ediţia 1995: “ Prin anul 1956 am auzit-o grăindu-mi: Viorele, copil iubit de familia ta, iată eşti iubit şi de Mine. Eu sunt Dumnezeu şi am părăsit tronul Meu cel sfânt, pe Tatăl Meu, pe Maica Mea,… ” (pag.32)
10. Ediţia 2006: “ Prin anul 1956 am auzit grăindu-mi: Viorele, copil iubit de familia ta, iată eşti iubit şi de Mine. Eu sunt Dumnezeu… ” ” (pag.63)
Se mai întâmplă şi invers, ca precizarea pronomială să fie ştearsă cu buretele. Dată fiind excepţia de la regulă, înseamnă că trebuie să fi existat o motivaţie extrem de serioasă, încât să fie nevoie ca textul să fie “luat la bisturiu”. Într-adevăr, combinaţia “am auzit-o grăindu-mi: … Eu sunt Dumnezeu” este atât de sinistră încât, vorba unui politician al anilor ’90 (Petre Roman) “sună ca dracul!” Tocmai de aceea, se pare că şi liderii pucioşi s-au sesizat, făcând o uşoară corectură, greu de băgat în seamă dar extrem de eficientă: au şters litera buclucaşă.
Nu mai puţin sinistră este afirmaţia: “…am părăsit … pe Tatăl Meu, pe Maica Mea…şi am venit pe pământ să vă grăiesc vouă, gură către gură” dar aici se pare că liderii pucioşi ori nu s-au mai sesizat, ori n-au mai avut inspiraţie, cum s-o mai dreagă; şi aşa a rămas: Fiul L-a părăsit pe Tatăl, de care era nedespărţit...

Dănciucă Elena:
11. Ediţia 1995: “ …a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos împreună cu sf.ap. Luca care a fotografiat pe Domnul împreună cu ea.” (pag.34)
11. Ediţia 2006: “ …a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos împreună cu sfântul apostol Luca, iar acesta L-a fotografiat pe Domnul împreună cu ea.” (pag.65)

Nae Niculae:
12. Ediţia 1995: “ Eu, subsemnatul Nae Niculae dincomuna Moara Micşuneşti – Ilfov, cunosc această proorociţă Virginia din anii 1960.” (pag.35)
12. Ediţia 2006: “ Eu, subsemnatul Nae Niculae dincomuna Moara Micşuneşti, Ilfov, o cunosc această proorociţă Virginia, din anii 1960.” (pag.66)

Ocolescu Elvira:
13. Ediţia 1995: “ În luna decembrie 1955 am cunoscut pe Tudorache Virginia...” (pag.37)
13. Ediţia 2006: “ În luna decembrie 1955 am cunoscut-o pe Tudorache Virginia...” (pag.67)

14. Ediţia 1995: “ Seara m-am dus şi eu să văd şi ea mi-a mărturisit plângând că…” (pag.38 )
14. Ediţia 2006: “ Seara m-am dus şi eu să o văd şi ea mi-a mărturisit plângând că…” (pag.67)

Dănciucă Gheorghe:

15. Ediţia 1995: “ În 1978 a vindecat copilul lui Vasile Jaravete… ” (pag.41)
15. Ediţia 2006: “ În anul 1978 l-a vindecat pe copilul lui Vasile Jaravete… ” (pag.71)

Sandu Dan:
16. Ediţia 1995: “…în vara anului 1990 a trebuit să părăsesc cetatea din Ghelari şi să urmez pe Dumnezeu…”( pag.50)
16. Ediţia 2006: “…în vara anului 1990 a trebuit să părăsesc cetatea din Ghelari şi să-L urmez pe Dumnezeu…”( pag.78 )
Varianta iniţială era mai corectă. Sandu Dan voia să spună că a ales să urmeze calea lui Dumnezeu, şi nu pe Dumnezeu în Persoană, ca un căţeluş care-şi urmează stăpânul.

Belinschi Gabriela:
17. Ediţia 1995: “Domnul a strigat pe tatăl meu şi pe mine…” (pag.51-52)
17. Ediţia 2006: “Domnul l-a strigat pe tatăl meu şi pe mine…” ( pag.79)

18. Ediţia 1995: “Noi, cei ce am cunoscut pe mama Verginica…” (pag.52)
18. Ediţia 2006: “Noi, cei ce am cunoscut-o pe mama Verginica…” ( pag.80)

Tărcuţă Mihaela:
19. Ediţia 1995: “… care nu puteau iubi pe Dumnezeu şi pe fiii lui Dumnezeu, …” (pag.53)
19. Ediţia 2006: “… care nu-L puteau iubi pe Dumnezeu şi pe fiii lui Dumnezeu, …” (pag.81)

20. Ediţia 1995: “… coborâtu-m-am să pregătesc pe cel din vremea aceasta …” (pag.53)
20. Ediţia 2006: “… Coborâtu-M-am să-l pregătesc pe cel din vremea aceasta …” (pag.81)

21. Ediţia 1995: “ Cuvintele acestei lucrări dumnezeieşti pot fi numite evanghelia Duhului Sfânt, căci ele sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu care s-a coborât în Duh după cum a rostit făgăduinţa atunci când s-a înălţat la Tatăl. Bucuria nu ne-a părăsit de tot, căci mulţi creştini vesteau unul altuia arătarea ei în vedenii sau în vis cu aceleaşi fel de învăţături şi de mângâieri cereşti. ” (pag.54)
21. Ediţia 2006: “ Cuvintele acestei lucrări dumnezeieşti pot fi numite Evanghelia Duhului Sfânt, căci ele sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, Care S-a coborât în Duh după cum a rostit făgăduinţa atunci când S-a înălţat la Tatăl. Bucuria nu ne-a părăsit de tot, căci mulţi creştini îşi vesteau unul altuia arătarea ei în vedenie sau în vis, cu aceleaşi fel de învăţături şi de mângâieri cereşti. ” (pag.81)
A promova o nouă Evanghelie, chiar şi sub numele atrăgător de “Evanghelia Duhului Sfânt”, este o indubitabilă erezie. Dovada este avertismentul limpede al Sfântului Apostol Pavel:
“Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni, 1:8 )
A pretinde că aceste “Cuvinte” sunt împlinirea făgăduinţei făcute de Domnul înainte de Înălţare, precum că El va trimite pe Duhul Sfânt ucenicilor Lui, este o altă erezie. O asemenea pretenţie desfiinţează practic Cincizecimea, relatată atât de amănunţit în Sfânta Scriptură, şi deci desfiinţează Scriptura. Invers, crezând toată Scriptura, noi credem şi că Cincizecimea a avut loc la zece zile după Înălţare, deci promisiunea Domnului a fost îndeplinită. A o “îndeplini” a doua oară, după 2000 de ani, prin liderii pucioşi de ieri şi de azi, este un nonsens.
În fine, un lider religios cu pretenţii de prooroc şi sol al Domnului, care promovează pe nerăsuflate ereziile una după alta, nu poate fi un prooroc adevărat.

Stoica Nicolae:
22. Ediţia 1995: “ … mi-era teamă să supăr pe Dumnezeu ...” (pag.54)
22. Ediţia 2006: “ … îmi era teamă să-L supăr pe Dumnezeu ...” (pag.82)

Nedelcu Nicolae:
23. Ediţia 1995: “ …mai mult acum Dumnezeu nu lasă pe poporul Său pe care l-a ales în vremea aceasta…” (pag.59)
23. Ediţia 2006: “ …mai mult acum Dumnezeu nu-l lasă pe poporul Său pe care l-a ales în vremea aceasta…” (pag.85)

Ilie Bunea:
24. Ediţia 1995: “ Cuvântul lucra şi aşa ne-a anunţat în 1991 că vom zidi altarul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim.” (pag.62)
24. Ediţia 2006: “ Cuvântul lucra şi aşa ne-a anunţat în anul 1991 că vom zidi chivotul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim.” (pag.87)

L. Prescurtări
Jaravete Vasile şi Victoria:
1. Ediţia 1995: “ Noi, Jaravete Vasile şi Victoria din Valea Voievozilor, jud. Dâmboviţa,…” (pag.17)
1. Ediţia 2006: “ Noi, Jaravete Vasile şi Victoria din Valea Voievozilor, judeţul Dâmboviţa,…” (pag.50)

Neacşu I. Petre:
2. Ediţia 1995: “ Neacşu I. Petre, născut în comuna Lucieni, sat Viişoatra, jud. Dâmboviţa,…” (pag.18 )
2. Ediţia 2006: “ Sunt Neacşu I. Petre, născut în comuna Lucieni, sat Viişoatra, judeţul Dâmboviţa,…” (pag.51)

Nedelea Maria:
3. Ediţia 1995: “ Sunt Nedelea Maria din Valea Voievozilor, jud. Dâmboviţa. ” (pag.18 )
3. Ediţia 2006: “ Sunt Nedelea Maria din Valea Voievozilor, judeţul Dâmboviţa. ” (pag.51)

Băjan Octavian:

4. Ediţia 1995: “ Eu, Băjan Octavian din comuna Măneşti, jud. Dâmboviţa… ” (pag.19)
4. Ediţia 2006: “ Eu, Băjan Octavian din comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa. ” (pag.51)

Costache Vasilica:
5. Ediţia 1995: “ Sunt născută din părinţi creştin-ortodocşi în satul Siliştea-Snagov, jud. Ilfov… ” (pag.19)
5. Ediţia 2006: “ Sunt născută din părinţi creştin-ortodocşi în satul Siliştea-Snagov, judeţul Ilfov… ” (pag.52)

6. Ediţia 1995: “ Analizând aceste învăţături am fost pătrunşi de justeţea lor, căci le întâlnim şi în epistola I corinteni a sf.ap. Pavel:…” (pag.20)
6. Ediţia 2006: “ Analizând aceste învăţături am fost pătrunşi de justeţea lor, căci le întâlnim şi în epistola I către Corinteni a sfântului apostol Pavel: … ” (pag.52)

Ioniţă Niculina:
7. Ediţia 1995: “ Ioniţă Niculina, sat Valea Voievozilor, jud. Dâmboviţa. ” (pag.20)
7. Ediţia 2006: “ Ioniţă Niculina, sat Valea Voievozilor, judeţul Dâmboviţa. ” (pag.53)

Bănescu Maria:
8. Ediţia 1995: “ Mă numesc Bănescu Maria din localitatea Moroieni, jud. Dâmboviţa… ” (pag.20)
8. Ediţia 2006: “ Mă numesc Bănescu Maria din localitatea Moroieni, judeţul Dâmboviţa… ” (pag.53)

Şerban Maria:
9. Ediţia 1995: “ Mă numesc Şerban Maria din com. Valea Lungă de religie ortodoxă. ” (pag.20)
9. Ediţia 2006: “ Mă numesc Şerban Maria, din comuna Valea Lungă, de religie ortodoxă. ” (pag.53)

Halău Gheorghe:
10. Ediţia 1995: “ Mă numesc Halău Gheorghe cu domiciliul în com. Răzvad... ” (pag.21)
10. Ediţia 2006: “ Mă numesc Halău Gheorghe, cu domiciliul în comuna Răzvad... ” (pag.54)

11. Ediţia 1995: “ …ceea ce Domnul a grăit prin regele-prooroc David (ps.118.126):… ” (pag.21)
11. Ediţia 2006: “ …ceea ce Domnul a grăit prin regele-prooroc David… (Psalmii, 118/126):… ” (pag.54)

Costache Cristea:
12. Ediţia 1995: “ M-am născut în satul Sudiţi jud. Ilfov,… ” (pag.22)
12. Ediţia 2006: “ M-am născut în satul Sudiţi, judeţul Ilfov,… ” (pag.54)

Cârlan Maria:
12. Ediţia 1995: “Mă numesc Cârlan Maria şi locuiesc în oraşul Moreni jud. Dâmboviţa, aparţin de parohia Moreni. ” (pag.24)
13. Ediţia 2006: “Mă numesc Cârlan Maria, şi locuiesc în oraşul Moreni, judeţul Dâmboviţa; aparţin de parohia Moreni. ” (pag.56)

Didă Maria:
14. Ediţia 1995: “Sunt Didă Maria din com. Tătărani, sat Gheboieni, jud. Dâmboviţa…” (pag.24)
14. Ediţia 2006:“Sunt Didă Maria din comuna Tătărani, sat Gheboieni, judeţul Dâmboviţa…” (pag.56)

Cristache Gh. Ion şi Cristache Teodora:
15. Ediţia 1995: “…am mers să locuim în satul Valea Voievozilor, jud. Dâmboviţa [...] am fost aduşi lângă această lucrare prin rugăciunile sf. Ioan Gură de aur…” (pag.24)
15. Ediţia 2006:“…am mers să locuim în satul Valea Voievozilor, judeţul Dâmboviţa [...] am fost aduşi lângă această lucrare prin rugăciunile sfântului Ioan Gură de Aur…” (pag.56)

16. Ediţia 1995: “ Glasul Domnului spune prin sf. prooroc Isaia: “Întrebaţi legea şi descoperirea: de nu vă vor vorbi asemeni cuvântului acesta, atunci nu-i lumină în ei”(cap.8,20) [...] care locuieşte în muntele Sionului”(cap.8,18 ).” (pag.24)
16. Ediţia 2006:“ Glasul Domnului spune prin sfântul prooroc Isaia: “Întrebaţi legea şi descoperirea: de nu vă vor vorbi asemeni cuvântului acesta, atunci nu e lumină în ei”(Isaia,8/20) [...] Care locuieşte în muntele Sionului”(Isaia,8/18 ).” (pag.56)

17. Ediţia 1995: “ Cei ce s-au supus acestor reguli au remarcat prezenţa lor şi în epistola I către corinteni a sf. ap. Pavel:…” (pag.24)
17. Ediţia 2006:“ Cei ce s-au supus acestor reguli au remarcat prezenţa lor şi în epistola I către Corinteni a sfântului apostol Pavel:…” (pag.56)

Andrei Constantin :
18. Ediţia 1995: “ Andrei Constantin, com. Lucieni jud. Dâmboviţa” (pag.25)
18. Ediţia 2006:“ Andrei Constantin, comuna Lucieni, judeţul Dâmboviţa” (pag.57)

Mihalache Dobriţa:
19. Ediţia 1995: “ Subsemnata Mihalache Dobriţa din com. Gruiu…” (pag.25)
19. Ediţia 2006:“ Subsemnata Mihalache Dobriţa din comuna Gruiu…” (pag.57)

Stoica Gheorghe:
20. Ediţia 1995: “ Mă numesc Stoica Gheorghe din comuna Gruiu, S.A. Ilfov,…” (pag.25)
20. Ediţia 2006: “ Mă numesc Stoica Gheorghe din comuna Gruiu, Sectorul Agricol Ilfov,…” (pag.57)

Nicolae Lăzărescu:
21. Ediţia 1995: “ Mă numesc Nicolae Lăzărescu, născut în com. Valea Lungă-Gorgota… ” (pag.26)
21. Ediţia 2006: “ Mă numesc Nicolae Lăzărescu, născut în comuna Valea Lungă-Gorgota… ” (pag.58 )

Tache Gavrilă:
22. Ediţia 1995: “ Subsemnatul Tache Gavrilă, domiciliat în comuna Gruiu, satul Siliştea-Snagovului S.A. Ilfov… ” (pag.27)
22. Ediţia 2006: “ Subsemnatul Tache Gavrilă, domiciliat în comuna Gruiu, satul Siliştea-Snagovului Sectorul Agricol Ilfov… ” (pag.59)

Şerban Spiridon:
23. Ediţia 1995: “ Mă numesc Şerban Spiridon din satul Fundeni, S.A. Ilfov, am 35 de ani.” (pag.27)
23. Ediţia 2006: “ Mă numesc Şerban Spiridon din satul Fundeni, Sectorul Agricol Ilfov, şi am 35 de ani ” (pag.59)

Bălan Maria:
24. Ediţia 1995: “ Sunt din comuna Gruiu S.A. Ilfov şi mă numesc Bălan Maria…” (pag.29)
24. Ediţia 2006: “ Sunt din comuna Gruiu Sectorul Agricol Ilfov şi mă numesc Bălan Maria…” (pag.60)

Nicolae Ioana :
25. Ediţia 1995: “Mă numesc Nicolae Ioana, sunt din satul Căprioru, com. Tătărani, jud. Dâmboviţa…” (pag.29)
25. Ediţia 2006: “Mă numesc Nicolae Ioana, sunt din satul Căprioru, comuna Tătărani, judeţul Dâmboviţa…” (pag.61)

Gruian Anica:
26. Ediţia 1995: “ Sunt creştină ortodoxă din satul Siliştea S.A. Ilfov, mă numesc Gruian Anica, crescută în frica lui Dumnezeu. ” (pag.30)
26. Ediţia 2006: “ Sunt creştină ortodoxă din satul Siliştea Sectorul Agricol Ilfov, mă numesc Gruian Anica, crescută în frica de Dumnezeu. ” (pag.61)

Coman Gherghina, Scarlat Margareta, Ghiţă Maria, Rîcu Maria, Negoiţă Ioniţă:
27. Ediţia 1995: “ Noi, locuitori ai comunei Micşuneşti S.A. Ilfov declarăm…” (pag.30)
27. Ediţia 2006: “ Noi, locuitori ai comunei Micşuneşti, Sectorul Agricol Ilfov, declarăm… ” (pag.61)

Dobre I. Nicolae:
28. Ediţia 1995: “ Mă numesc Dobre I. Nicolae din comuna Nuci S.A. Ilfov.” (pag. 30)
28. Ediţia 2006: “ Mă numesc Dobre I. Nicolae din comuna Nuci Sectorul Agricol Ilfov.” (pag. 61)

Radu Petre:
29. Ediţia 1995: “ Subsemnatul Radu Petre, creştin ortodox din satul Micşuneşti, S.A. Ilfov… ” (pag.31)
29. Ediţia 2006: “ Subsemnatul Radu Petre, creştin ortodox din satul Micşuneşti, Sectorul Agricol Ilfov… ” (pag.62)

Nicolae Elena :
30. Ediţia 1995: “Mă numesc Nicolae Elena, sunt din satul Căprioru, jud. Dâmboviţa…” (pag.31)
30. Ediţia 2006: “Mă numesc Nicolae Elena, sunt din satul Căprioru, judeţul Dâmboviţa…” (pag.62)

Şerban Mihai:
31. Ediţia 1995: “ …văzând-o CFR-iştii au dat-o jos în gară la Lăculeţe” (pag.32)
31. Ediţia 2006: “ …văzând-o ceferiştii au dat-o jos în gara Lăculeţe. (pag.63)

Păun Gheorghe:
32. Ediţia 1995: “ Mă numesc Păun Gheorghe din Siliştea-Snagovului com.Gruiu.” (pag.34)
32. Ediţia 2006: “ Mă numesc Păun Gheorghe, din Siliştea-Snagovului, comuna Gruiu.” (pag.65)

Dănciucă Elena:
33. Ediţia 1995: “ …a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos împreună cu sf.ap. Luca…” (pag.34)
33. Ediţia 2006: “ …a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos împreună cu sfântul apostol Luca…” (pag.65)

Ivan Maria:
34. Ediţia 1995: “ Mă numesc Ivan Maria, născută în com. Moroieni în 1933 din părinţi creştin ortodocşi, botezată şi crescută în frica lui Dumnezeu.” (pag.35)
34. Ediţia 2006: “ Mă numesc Ivan Maria, născută în comuna Moroieni în anul 1933 din părinţi creştin-ortodocşi, botezată şi crescută în frica de Dumnezeu.” (pag.66)

35. Ediţia 1995: “ … împreună cu preotul care era atunci în com. Glodeni, au sesizat organele de stat, spunând că e nebună.” (pag.35)
35. Ediţia 2006: “ … împreună cu preotul care era atunci în comuna Glodeni, Ilie Mirică, au sesizat organele de stat, spunând că e nebună.” (pag.66)

36. Ediţia 1995: “ A fost chemată de către Gh. Gheorghiu Dej şi a cercetat-o. ” (pag.35)
36. Ediţia 2006: “ A fost chemată de către Gheorghe Gheorghiu Dej, şi el a cercetat-o. ” (pag.66)

Nicolae Ion:
37. Ediţia 1995: “ Nicolae Ion com. Tătărani, Dâmboviţa.” (pag.37)
37. Ediţia 2006: “ Nicolae Ion, comuna Tătărani, Dâmboviţa.” (pag.67)

Vlad Maria:
38. Ediţia 1995: “ Mă numesc Vlad Maria din Ucea de jos, jud. Braşov. ” (pag.39)
38. Ediţia 2006: “ Mă numesc Vlad Maria, din Ucea de jos, judeţul Braşov. ” (pag.69)

Dănciucă Gheorghe:
39. Ediţia 1995: “ …1955, în anul în care Sf. Calinic de la Cernica… ” (pag.40)
39. Ediţia 2006: “ …1955, anul în care sfântul Calinic de la Cernica… ” (pag.70)

40. Ediţia 1995: “ Cât timp a durat sf. slujbă a cununiei…” (pag.40)
40. Ediţia 2006: “ Cât timp a durat sfânta slujbă a cununiei…” (pag.70)

Bănescu Emilian:
41. Ediţia 1995: “ Mă numesc Bănescu Emilian din comuna Moroieni jud. Dâmboviţa, …” (pag.41)
41. Ediţia 2006: “ Mă numesc Bănescu Emilian din comuna Moroieni judeţul Dâmboviţa, …” (pag.66)

Ioniţă Valeriu:
42. Ediţia 1995: “ Mă numesc Ioniţă Valeriu şi locuiesc în Valea Voievozilor, str. Aleea Mănăstirii Dealu, jud. Dâmboviţa.” (pag.45)
42. Ediţia 2006: “ Mă numesc Ioniţă Valeriu şi locuiesc în Valea Voievozilor, strada Aleea Mănăstirii Dealu, judeţul Dâmboviţa.” (pag.74)

Creaţa Constantin:
43. Ediţia 1995: “ Mă numesc Creaţa Constantin, din comuna Măneşti jud, Dâmboviţa ...” (pag.47)
43. Ediţia 2006: “ Mă numesc Creaţa Constantin, din comuna Măneşti judeţul Dâmboviţa…” (pag.76)

Tărcuţă Mihaela:
44. Ediţia 1995: “ Mă numesc Tărcuţă Mihaela. Sunt din Moldova, jud. Bacău, ...” (pag.52)
44. Ediţia 2006: “ Mă numesc Tărcuţă Mihaela. Sunt din Moldova, judeţul Bacău, ...” (pag.80)

Traian Bucurescu:
45. Ediţia 1995: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică ca preot misionar în Ardeal şi apoi în satul Gorgota, jud. Dâmboviţa ...” (pag.56)
45. Ediţia 2006: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică în Ardeal, ca preot misionar, şi apoi în satul Gorgota, judeţul Dâmboviţa ...” (pag.83)

M. Virgula înainte de “şi”.
Este cunoscut că, de regulă, nu se pune virgulă înainte de “şi”. Totuşi, ca un făcut, o sumedenie de mărturii, de la aproape toţi martorii, sunt pline de asemenea “corecţii”. Înseamnă că modificările sunt făcute de aceeaşi mână:
Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ …dar eu n-am zis nimic) şi am plecat cu maşina.” (pag.17)
1. Ediţia 2006: “ …dar eu n-am zis nimic, şi am plecat cu maşina.” (pag.50)

Dumitra Constantin:
2. Ediţia 1995: “Multe şi minunate sunt lucrările pe care le-a lucrat Dumnezeu prin această proorocie şi dacă va fi să fie nevoie, voi mărturisi şi cel mai mic amănunt, spre slava lui Dumnezeu.” (pag.17)
2. Ediţia 2006: “Multe şi minunate sunt lucrările pe care le-a lucrat Dumnezeu prin această proorocie, şi dacă va fi să fie nevoie, voi mărturisi şi cel mai mic amănunt, spre slava lui Dumnezeu.” (pag.50)

Jaravete Vasile şi Victoria:
3. Ediţia 1995: “Cu primii trei am fost prin multe spitale şi apoi, disperaţi am apelat la ultima şansă: mama Verginica.” (pag.17)
3. Ediţia 2006: “Cu primii trei am fost prin multe spitale, şi apoi, disperaţi, am apelat la ultima şansă: mama Verginica.” (pag.50)

Neacşu I. Petre:
4. Ediţia 1995: “ Eu, un păcătos, am ascultat această coborâre dumnezeiască de multe ori şi primeam binecuvântare în călătorii şi în toate acţiunile noastre. ” (pag.18 )
4. Ediţia 2006: “ Eu, un păcătos, am ascultat această coborâre dumnezeiască de multe ori, şi primeam binecuvântare în călătorii şi în toate acţiunile noastre. ” (pag.51)

5. Ediţia 1995: “ Mergeam la bisericuţă pentru că ştiam că acolo coboară cerul şi de acolo luam Sfintele Taine ” (pag.18 )
5. Ediţia 2006: “ Mergeam la bisericuţă, pentru că ştiam că acolo coboară cerul, şi de acolo luam sfintele Taine ” (pag.51)

6. Ediţia 1995: “ …”a văzut o mare de sânge şi popor mult înota în acel sânge! Şi s-a ivit pe mare o barcă în care era Domnul Iisus, iar poporul înota spre barcă şi Domnul îi lua pe fiecare, îi scutura de sânge şi îi suia în barcă”. Dumnezeu ne doreşte curaţi şi pentru aceasta a venit să-şi desăvârşească lucrarea prin aşezământ de viaţă curată ” (pag.18 )
6. Ediţia 2006: “ …a văzut o mare de sânge, şi popor mult înota în acel sânge. Şi s-a ivit pe mare o barcă în care era Domnul Iisus Hristos, iar poporul înota spre barcă, şi Domnul îi lua pe fiecare, îi scutura de sânge şi îi suia în barcă.
Dumnezeu ne doreşte curaţi, şi pentru aceasta a venit să-Şi desăvârşească lucrarea prin aşezământ de viaţă curată ” (pag.51)

Costache Vasilica:
7. Ediţia 1995: “Era dimineaţă şi noi eram la rugăciune. ” (pag.19)
7. Ediţia 2006: “Era dimineaţă, şi noi eram la rugăciune ” (pag.52)

8. Ediţia 1995: “…dacă urmezi această lucrare şi trebuie să spui, căci… ” (pag.19)
8. Ediţia 2006: “…dacă urmezi această lucrare, şi trebuie să spui, căci… ” (pag.52)

9. Ediţia 1995: “Aceleaşi învăţături şi în epistola către Galateni: … ” (pag.20)
9. Ediţia 2006: “Aceleaşi învăţături, şi în epistola către Galateni: … ” (pag.52)

Ioniţă Niculina:
10. Ediţia 1995: “ Aveam cu mine un coş cu colivă şi când sicriul ei a trecut peste pragul bisericii … ” (pag.20)
10. Ediţia 2006: “ Aveam cu mine un coş cu colivă, şi când sicriul ei a trecut peste pragul bisericii, … ” (pag.53)

Bănescu Maria:
11. Ediţia 1995: “ Sora Verginica era blândă şi iubitoare ca o mamă şi noi îi spuneam, mama Verginica.” (pag.20)
11. Ediţia 2006: “ Sora Verginica era blândă şi iubitoare ca o mamă, şi noi îi spuneam mama Verginica.” (pag.53)

12. Ediţia 1995: “ … cel de-al doilea avea doar două luni când ea era plecată din trup şi l-am atins de corpul ei şi s-a vindecat. Acestea au fost minuni pe care le-am văzut şi nu pot tăgădui că nu a existat puterea lui Dumnezeu care a lucrat prin mama Verginica.” (pag.20)
12. Ediţia 2006: “ … cel de al doilea avea doar două luni când ea era plecată din trup, şi l-am atins de corpul ei şi s-a vindecat. Acestea au fost minuni pe care le-am văzut, şi nu pot tăgădui că nu a existat puterea lui Dumnezeu care a lucrat prin mama Verginica.” (pag.53)
Interesantă această percepţie a unor creştini, că Verginica “era plecată din trup” atunci cînd vorbea prin somn “de la Dumnezeu”. O autentică desprindere a sufletului de trup nu se poate consemna decât cu prilejul morţii clinice. Totuşi, aici se dă altă dimensiune, decât cea obişnuită, actului de posedare a Verginicăi de către un duh străin.
Cât priveşte “vindecările” săvârşite de Verginica, ele creează alte mari semne de întrebare. Cele mai multe nu sunt săvârşite de Verginica, în mod nemijlocit! Cine era de fapt vindecătorul? Sfinţii Noului Testament care vindecau o făceau întotdeauna “în numele Domnului Iisus Hristos”(Ex: Faptele Ap. 3,6; 9, 34; 16,18; 19,13). Or aici se apelează la unele procedee empirice, departe de soluţiile oferite de Biserică, cum ar fi Taina Sfântului Maslu, spre exemplu. Atingerea copilului Mariei Bănescu de trupul adormit al Verginicăi, desfăşarea şi reînfăşarea copilului familiei Jaravete, ungerea cu “mir” din candelă (prin intermediarul Costache Cristea!) a Mariei Cârlan, sau a Mariei Şerban (iar ungerea a fost făcută de ea însăşi, în urma unui îndemn primit în vis!) sau a fiicei acesteia (prin îndemn propriu), Îl scot complet pe Dumnezeu din lucrarea vindecării, şi chiar pe Verginica, atunci când vindecarea e făcută prin intermediari, care ung bolnavii cu “mir” din candelă. Intermediarii ar putea crede, pe drept cuvânt, că şi ei sunt vindecători, deşi nu sunt preoţi, nici mironosiţe! Se ştie că Mirul care aduce pecetea Duhului Sfânt este păstrat doar în Biserică, fiind folosit exclusiv de preot, în situaţii bine precizate (după botez, la sfinţiri de biserici), fiind de aceea numit Sfântul şi Marele Mir. O practică alternativă, care pretuinde că foloseşte un alt “mir” pentru a săvârşi lucrări harismatice, subminează pur şi simplu Taina Mirungerii! Miruirea cu undelemn din candelă, la sfârşitul slujbelor din biserică, nu poate fi considerat un act justificativ, deoarece este un obicei lipsit de generalizare în biserica ortodoxă, exprimând, după cum considera preotul Petre Vintilescu, o simplă binecuvântare, prin care "nu se comunică harul dumnezeiesc, care lucrează cu necesitate pentru întărirea şi sporirea în viaţa spirituală, ca în Taina Ungerii cu Sfântul şi Marele Mir. Miruitul împărtăşeşte în general binecuvântarea şi alte binefaceri, corespunzător măsurii în care cererile şi intenţiile credincioşilor sunt susţinute de credinţă şi de vrednicie personală [...] Credinţa despre miruire, ca semn de comunicare sau de împărtăşire a puterii tămăduitoare de suferinţă, care era dominantă la început, a ajuns secundară, dacă nu s-ar putea spune chiar că a rămas aproape ştearsă, miruirea reprezentând un simbol al împărtăşirii de binecuvântări şi binefaceri în general: "semn de dăruirea milei lui Dumnezeu şi a unui deosebit ajutor în faptele de binefacere şi iubire de oameni", sau "pentru câştigarea de daruri sufleteşti şi trupeşti". (pr. prof. dr. Petre Vintilescu : Originea, semnificaţia si efectul miruirii). În acest articol, preotul Vintilescu foloseşte termenii “miruit” sau “miruire”, cu derivatele lor, de 65 de ori, dar termenul de “mir” doar în două împrejurări: odată când se referă la “Sfântul şi Marele Mir”, şi o dată când se referă la “sfinţii izvorâtori de mir”. În rest, toate referirile folosesc expresia “untdelemn din candelă” , “untdelemn de la icoana sfântului”, sau expresii echivalente. Folosirea termenului “mir din candelă” de către creştinii de la Pucioasa este deci improprie şi abuzivă.
O recomandare absolut lipsită de orice senzaţional este cea primită de Didă Maria, după o mângâiere: să se roage mereu la sfintele icoane. După cum spune, “a plecat de acolo tămăduită”.
Nici Andrei Constantin n-a primit vreo reţetă spectaculoasă. A fost suficient să respecte sfaturile “sorei Verginica” (“postul de luni, miercuri şi vineri, precum şi celelalte posturi de peste an, rugăciuni de trei ori pe zi, spovedanie şi împărtăşanie cît mai deasă”) pentru ca necazurile lui de sănătate să dispară “după puţină vreme”.
Şerban Maria:
13. Ediţia 1995: “ Eram la mătuşa mea şi a venit sora Verginica. ” (pag.20)
13. Ediţia 2006: “ Eram la mătuşa mea, şi a venit sora Verginica. ” (pag.53)

14. Ediţia 1995: “ Am avut o fată care era plină de bube şi medicii nu au putut-o vindeca. ” (pag.21)
14. Ediţia 2006: “ Am avut o fată care era plină de bube, şi medicii nu au putut-o vindeca. ” (pag.53)

15. Ediţia 1995: “ Eu aş fi vrut să văd şi spuneam la cei câţiva martori care mai erau…” (pag.21)
15. Ediţia 2006: “ Eu aş fi vrut să văd, şi spuneam la cei câţiva martori care mai erau…” (pag.53)

Halău Gheorghe:
16. Ediţia 1995: “ Şi a adunat Domnul în jurul acestei lucrări mulţime de popor şi iată numai câteva din învăţăturile Domnului…” (pag.21)
16. Ediţia 2006: “ Şi a adunat Domnul în jurul acestei lucrări mulţime de popor, şi iată numai câteva din învăţăturile Domnului…” (pag.54)

Costache Cristea:
17. Ediţia 1995: “ …iar când a vrut să-i vorbească Domnului, nu mai era nimeni şi Domnul i-a vorbit din nori…” (pag.22)
17. Ediţia 2006: “ …iar când a vrut să-I vorbească Domnului, nu mai era nimeni, şi Domnul i-a vorbit din nori…” (pag.54)

18. Ediţia 1995: “ Când s-a trezit a cerut să mănânce şi fiind întrebată nu ştia nimic din ce s-a vorbit” (pag.22)
18. Ediţia 2006: “ Când s-a trezit, a cerut să mănânce, şi, fiind întrebată, nu ştia nimic din ce s-a vorbit” (pag.54)

19. Ediţia 1995: “Chiar şi după plecarea ei dintre noi a fost văzută şi simţită de mulţi şi cine se roagă cu credinţă, primeşte rezultatul cererii. (pag.22)
19. Ediţia 2006: “Chiar şi după plecarea ei dintre noi a fost văzută şi simţită de mulţi, şi cine se roagă ei cu credinţă, primeşte izbânda cererii. (pag.55)

Nedelcu Constanţa:
20. Ediţia 1995: “Prin această credincioasă am cunoscut eu dumnezeiasca lucrare şi fiind convinsă de adevărul ce se spune aici, am rămas ataşată lângă ea.” (pag. 23)
20. Ediţia 2006: “Prin această credincioasă am cunoscut eu dumnezeiasca lucrare, şi, fiind convinsă de adevărul ce se spune aici, am rămas ataşată lângă ea.” (pag.55)

Achim Nicolae:
21. Ediţia 1995: “ Sunt din Pucioasa şi numele meu este Achim Nicolae.” (pag.23)
21. Ediţia 2006: “ Sunt din Pucioasa, şi numele meu este Achim Nicolae.” (pag.55)

22. Ediţia 1995: “ A trecut un timp şi la o altă lucrare Domnul i-a spus soţiei mele: [...] Ne-am bucurat nespus de mult că aveam patru fete şi ne doream şi un băiat [...] 10-12 bucăţi, pe care le-a înghiţit şi după puţin timp a început să tremure, a căzut şi a murit.” (pag.23)
22. Ediţia 2006: “ A trecut un timp, şi la o altă lucrare Domnul i-a spus soţiei mele: [...] Ne-am bucurat nespus de mult, că aveam patru fete, şi ne doream şi un băiat [...] 10-12 bucăţi, pe care le-a înghiţit, şi după puţin timp a început să tremure, a căzut şi a murit.” (pag.55)

Cârlan Maria:
23. Ediţia 1995: “ …de unde am primit noi învăţături prin lucrările pe care le ascultam şi din Sfânta Scriptură. ” (pag.23-24)
23. Ediţia 2006: “ …de unde am primit noi învăţături prin lucrările pe care le ascultam, şi din sfânta Scriptură. ” (pag.56)

Didă Maria:
24. Ediţia 1995: “Sunt Didă Maria din com. Tătărani, sat Gheboieni, jud. Dâmboviţa şi mărturisesc că sănătatea asta o datorez lui Dumnezeu…” (pag.24)
24. Ediţia 2006:“Sunt Didă Maria din comuna Tătărani, sat Gheboieni, judeţul Dâmboviţa, şi mărturisesc că sănătatea asta o datorez lui Dumnezeu…” (pag.56)

25. Ediţia 1995: “Am plecat cu mama la Maluri şi, la o căsuţă mică şi sărăcăcioasă [...] I-am spus necazul meu, m-a mîngâiat şi când a coborât cuvântul Domnului, Dumnezeu mi-a spus să mă rog mereu la sfintele icoane.” (pag.24)
25. Ediţia 2006:“Am plecat cu mama la Maluri, şi la o căsuţă mică şi sărăcăcioasă [...] I-am spus necazul meu, m-a mîngâiat, şi când a coborât cuvântul Domnului, Dumnezeu mi-a spus să mă rog mereu la sfintele icoane.” (pag.56)

Mihalache Dobriţa:
26. Ediţia 1995: “ Am luat parte la foarte multe lucrări şi în timpul convorbirii lui Dumnezeu prin ea,…” (pag.25)
26. Ediţia 2006:” Am luat parte la foarte multe lucrări, şi în timpul convorbirii lui Dumnezeu prin ea,…” (pag.57)

Stoica Gheorghe:
27. Ediţia 1995: “ În anul 1958 am continuat să o vizitez şi, de multe ori,…” (pag.25)
27. Ediţia 2006: “ În anul 1958 am continuat să o vizitez, şi de multe ori…” (pag.57)

28. Ediţia 1995: “ Atunci prigoana nu i s-a dublat şi, din ce în ce mai intens a fost torturată şi ameninţată [...] Stoica Nicolae, a fost arestat de organele de securitate pentru motivul că este soţul ei şi judecat.” (pag.26)
28. Ediţia 2006: “ Atunci prigoana i s-a dublat, şi din ce în ce mai intensiv a fost torturată şi ameninţată [...] Stoica Nicolae, a fost arestat de organele de securitate pentru motivul că este soţul ei, şi a fost judecat.” (pag.58 )

29. Ediţia 1995: “ …boli periculoase şi nu s-a lipit nimic de ea…. …la Plătăreşti şi nebunii nu au omorît-o… …la Jilava a fost băgată în lacul cu şerpi veninoşi şi şerpii o lingeau pe picioare.” (pag.26)
29. Ediţia 2006: “ …boli periculoase, şi nu s-a lipit nimic de ea…. …la Plătăreşti, şi nebunii nu au omorît-o… …la Jilava a fost băgată în lacul cu şerpi veninoşi, şi şerpii o lingeau pe picioare.” (pag.58 )

30. Ediţia 1995: “ Pe 9 iulie 1976 am fost anunţaţi prin ea de către Domnul, căci în 1990 Ceauşescu va fi omorât şi comunismul va fi desfiinţat” (pag.26)
30. Ediţia 2006: “ Pe 9 iulie 1976 am fost anunţaţi prin ea de către Domnul că în anul 1990 Ceauşescu va fi omorât, şi comunismul va fi desfiinţat” (pag.58 )

Nicolae Lăzărescu:
31. Ediţia 1995: “ Tot ce o înştiinţa Dumnezeu, ea le scria pe hârtie şi apoi le dădea creştinilor să le citească. ” (pag.26)
31. Ediţia 2006: “ Tot ce o înştiinţa Dumnezeu, ea le scria pe hârtie, şi apoi le dădea creştinilor să le citească. ” (pag.58 )
De aici rezultă că (cel puţin în perioada de început, imediat după anul 1955) “comunicările cereşti” nu veneau numai prin metoda unanim recunoscută: cea în care Verginica se afla în somn profund. Deşi s-a făcut mult caz pe faptul că “atunci când se trezea, ea nu ştia nimic din ce spusese Domnul” ( o încercare naivă de a risipi orice suspiciune de prefăcătorie şi fraudă), iată o mărturie concretă care demonstrează caracterul conştient al multora dintre scrieri, prezentate a fi “comunicări de la Domnul”: ele erau scrise de Verginica, cu mâna ei, şi apoi împărţite tot de ea la oameni. Este posibil ca cele două metode să fi convieţuit simultan o vreme, pentru ca să rămână apoi valabilă numai aceea grefată pe somnul cataleptic, deoarece era mai spectaculoasă şi mai convingătoare.

32. Ediţia 1995: “ Am dus-o de urgenţă la spital şi doctorii mi-au spus că nu se mai face bine…” (pag.26)
32. Ediţia 2006: “ Am dus-o de urgenţă la spital, şi doctorii mi-au spus că nu se mai face bine…” (pag.58 )

33. Ediţia 1995: “ …“Aşa tată, crede şi te vei mântui”…” (pag.27)
33. Ediţia 2006: “ …“Aşa, tată, crede, şi te vei mântui”…” (pag.58 )

34. Ediţia 1995: “ Eu am crezut în această lucrare şi voi crede până la sfârşitul vieţii mele că Dumnezeu, este şi ne vorbeşte, precum odinioară proorocilor.” (pag.27)
34. Ediţia 2006: “ Eu am crezut în această lucrare, şi voi crede până la sfârşit, că Dumnezeu este şi ne vorbeşte, precum odinioară, proorocilor.” (pag.58 )

Tache Gavrilă:
35. Ediţia 1995: “ După ce a început lucrarea, casa s-a umplut de mireasmă. Şi aşa de mult m-am bucurat şi am fost şi sunt convins că acest lucru nu poate fi decât dumnezeiesc. ” (pag.27)
35. Ediţia 2006: “ După ce a început lucrarea, casa s-a umplut de mireasmă, şi aşa de mult m-am bucurat, şi am fost şi sunt convins că acest lucru nu poate fi decât dumnezeiesc. ” (pag.59)

Şerban Spiridon:
36. Ediţia 1995: “ După puţină vreme iar l-am întâlnit şi mi-a zis că...” (pag.27)
36. Ediţia 2006: “ După puţină vreme iar l-am întâlnit, şi mi-a zis că...” (pag.59)

Şerban Spiridon:
37. Ediţia 1995: “ …Domnul Iisus Hristos vorbea prin această proorocie. Şi de atunci am mers mai des…” (pag.28 )
37. Ediţia 2006: “ …Domnul Iisus Hristos vorbea prin această proorocie, şi de atunci am mers mai des…” (pag.59)

38. Ediţia 1995: “ M-am urcat într-un tei ca să culeg flori şi am căzut cam de la 7 metri înălţime…” (pag.28 )
38. Ediţia 2006: “ M-am urcat într-un tei, ca să culeg flori, şi am căzut cam de la şapte metri înălţime…” (pag.59)

Gherasim:
39. Ediţia 1995: “Am înţeles atunci neînţelegerea dintre creştinii hrăniţi de Dumnezeu prin Verginica şi mama Maria şi mulţumesc lui Dumnezeu şi la tot cerul sfânt de această taină.” (pag.28 )
39. Ediţia 2006: “Am înţeles atunci neînţelegerea dintre creştinii hrăniţi de Dumnezeu prin Verginica şi mama Maria, şi mulţumesc lui Dumnezeu şi la tot cerul sfânt de această taină.” (pag.60)

40. Ediţia 1995: “ … domnul acela mi-a spus că nu e grea şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate [...] creştinii m-au primit cu toată dragostea şi m-au uşurat de greutatea din spate [...] am început să plâng şi deodată îmi apare în faţă acel domn [...] M-a întrebat domnul acela unde mă aflu şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. [...] Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca în ceruri şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta.” (pag.28-29)
40. Ediţia 2006: “ … domnul acela mi-a spus că nu e grea, şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate [...] creştinii m-au primit cu toată dragostea, şi m-au uşurat de greutatea din spate [...] am început să plâng, şi deodată îmi apare în faţă acel domn [...] M-a întrebat domnul acela unde mă aflu, şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. [...] Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca în ceruri, şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta.” (pag.60)

41. Ediţia 1995: “ Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria. O rază de lumină ieşea din gura ei şi îngerii cântau: Hristos a înviat. Apoi am văzut-o pe cel mai înalt munte din lume, dar, un diavol cu o caţă, voia să o tragă de pe munte în prăpastie. Am strigat la Sfântul Mihail să vină în ajutor şi o sabie de foc a apărut ca un fulger şi a topit diavolul. Am văzut-o apoi pe maica Verginica cu oraşul Noului Ierusalim în braţe şi mii de îngeri îl păzeau cu săbii de foc. După aceea l-am văzut pe Sfântul Ioan Botezătorul supărat cu o sabie de foc în mână, spunând că i-a sosit vremea să omoare pe irozii şi irodiadele care i-au tăiat capul fiindcă spunea adevărul.” (pag.29)
41. Ediţia 2006: “ Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria. O rază de lumină ieşea din gura ei, şi îngerii cântau: “Hristos a înviat!” Apoi am văzut-o pe cel mai înalt munte din lume, dar un diavol, cu o caţă, voia să o tragă de pe munte în prăpastie. Am strigat la Sfântul Mihail să vină în ajutor, şi o sabie de foc a apărut ca un fulger şi a topit diavolul. Am văzut-o apoi pe maica Verginica cu oraşul Noului Ierusalim în braţe, şi mii de îngeri îl păzeau cu săbii de foc. După aceea l-am văzut pe Sfântul Ioan Botezătorul, supărat, cu o sabie de foc în mână, spunând că i-a sosit vremea să omoare pe irozii şi irodiadele care i-au tăiat capul fiindcă spunea adevărul.” (pag.60)
Alocuţiunea “ Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria” este o afirmaţie îndrăzneaţă, chiar eretică. Noi ştim că Domnul este viu şi şade de-a dreapta Tatălui, până la a doua Sa venire întru slavă pe pământ. De acolo El guvernează prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt, Care este trimis Bisericii de către Fiul şi purcede de la Tatăl. O cuibărire temporară a Fiului într-un trup muritor este echivalentă cu o nouă întrupare, ceea ce este de domeniul absurdului, cu atât mai mult cu cât “fenomenul” s-a repetat (şi cu Verginica, şi cu Maria) dovedind inutilitatea acestui demers, care nu şi-a găsit eficienţa nici în lucrarea de 25 de ani a Verginicăi pe pământ (căci apoape toată “agoniseala” ei s-a risipit) , nici în cea de 12 ani a Mariei (care a avut aceeaşi soartă).

Bălan Maria:
42. Ediţia 1995: “ …parcă mă aflam într-o gară cu lume multă şi văd că se coboară de sus, din văzduh sora Verginica,…” (pag.29)
42. Ediţia 2006: “ … Parcă mă aflam într-o gară cu lume multă, şi văd că se coboară de sus, din văzduh, sora Verginica,…” (pag.60)

Nicolae Ioana :
43. Ediţia 1995: “O verişoară de-a mea, vâzând starea mea, m-a luat împreună cu copilul şi m-a dus la Maluri, la Verginica.” (pag.29)
43. Ediţia 2006: “O verişoară de-a mea, văzând starea mea, m-a luat împreună cu copilul, şi m-a dus la Maluri, la Verginica.” (pag.61)

44. Ediţia 1995: “În timp ce mă rugam, Stoica Virginia a adormit şi a început să vorbească Duhul lui Dumnezeu prin ea [...] M-a chemat aproape de ea şi Domnul mi-a zis că boala copilului meu se datorează păcatului pe care am vrut să-l fac renunţând la copil, fiindcă mai aveam 6 şi mă gândeam tot timpul cum să fac ca să nu-l mai am şi pe ăsta. Am plâns, mi-am cerut iertare şi Domnul m-a binecuvântat şi am plecat acasă cu copilul sănătos.” (pag.29-30)
44. Ediţia 2006: “În timp ce mă rugam, Stoica Virginia a adormit, şi a început să vorbească Duhul lui Dumnezeu prin ea [...] M-a chemat aproape de ea, şi Domnul mi-a zis că boala copilului meu se datorează păcatului pe care am vrut să-l fac renunţând la copil, fiindcă mai aveam 6, şi mă gândeam tot timpul cum să fac ca să nu-l mai am şi pe ăsta. Am plâns, mi-am cerut iertare, şi Domnul m-a binecuvântat, şi am plecat acasă cu copilul sănătos.” (pag.61)

Gruian Anica:
45. Ediţia 1995: “ După ce m-am căsătorit a mers şi soţul meu cu mine şi îi spunea în lucrare: [...] El a avut ciroză hepatică şi singur cerea să mănânce mâncare de post…” (pag.30)
45. Ediţia 2006: “ După ce m-am căsătorit a mers şi soţul meu cu mine, şi îi spunea în lucrare: [...] El a avut ciroză hepatică, şi singur cerea să mănânce mâncare de post…” (pag.61)

Coman Gherghina, Scarlat Margareta, Ghiţă Maria, Rîcu Maria, Negoiţă Ioniţă:
46. Ediţia 1995: “ Am luat parte la foarte multe lucrări unde casa se umplea de mireasmă plăcut mirositoare şi am auzit foarte multe învăţături duhovniceşti…” (pag.30)
46. Ediţia 2006: “ Am luat parte la foarte multe lucrări unde casa se umplea de mireasmă plăcut mirositoare, şi am auzit foarte multe învăţături duhovniceşti…” (pag.61)

Dobre I. Nicolae:
47. Ediţia 1995: “ …i-a spus soţiei mele că Măicuţa Domnului i-a vindecat rana şi că va avea un băiat şi aşa s-a întâmplat.” (pag. 30)
47. Ediţia 2006: “ …i-a spus soţiei mele că Măicuţa Domnului i-a vindecat rana şi că va avea un băiat, şi aşa s-a întâmplat.” (pag. 61)

48. Ediţia 1995: “ …a zis: “Dumnezeu să te binecuvinteze” şi a doua zi n-am mai simţit durerea. Ne vedea cu duhul şi când eram supăraţi ne mângâia şi ne încuraja.” (pag. 30)
48. Ediţia 2006: “ …a zis: “Dumnezeu să te binecuvinteze”, şi a doua zi n-am mai simţit durerea. Ne vedea cu duhul, şi când eram supăraţi ne mângâia şi ne încuraja.” (pag. 61)

Radu Petre:
49. Ediţia 1995: “ Am fost bolnav de nu puteam să merg şi m-a făcut sănătos. Am avut un copil bolnav. Doctorii mi-au spus să… ” (pag.31)
49. Ediţia 2006: “ Am fost bolnav de nu puteam să merg, şi m-a făcut sănătos. Am avut un copil bolnav, şi doctorii mi-au spus să… ” (pag.62)

Ivan Nicolae:
50. Ediţia 1995: “ Odată, mergând cu un cumnat de-al meu la Maluri, ne-a ieşit în cale o haită de lupi şi când am ajuns la proorociţa Verginica, ne-a ...” (pag. 31)
50. Ediţia 2006: “ Odată, mergând cu un cumnat de-al meu la Maluri, ne-a ieşit în cale o haită de lupi, şi când am ajuns la proorociţa Verginica, ne-a ...” (pag. 62)

Nicolae Elena :
51. Ediţia 1995: “…am respirat o mireasmă deosebită, pe care nu am simţit-o până atunci şi nici după înmormântare” (pag.31)
51. Ediţia 2006: “…am respirat o mireasmă deosebită, pe care nu am simţit-o până atunci, şi nici după înmormântare” (pag.62)

Tache Steliana :
52. Ediţia 1995: “ La un moment dat ea a adormit şi după puţin timp a început să vorbească Dumnezeu: Amin! Amin! Amin! Pace vouă copiii Mei, florile Mele, am venit din cerul sfânt să vă adun la un loc. Staţi lângă Mine, că mai e puţin şi vin să vă adun… şi mai multe cuvinte sfinte şi învăţături bune. Băiatul meu, anume Tache Vasile a fost martor la o taină care a spus-o Domnul într-o lucrare mai târziu, când a spus: această taină să nu se spună nimănui, iar cine o va spune, să i se verse maţele ca lui Arie, şi el nu a păstrat taina şi, după câţiva ani, s-a împlinit Cuvântul Domnului, că familia lui s-a destrămat. Am ascultat de acest Cuvânt şi, până azi Dumnezeu ne-a ajutat să nu ne despărţim de sfânta biserică şi de legile creştineşti.” (pag.31-32)
52. Ediţia 2006: “ La un moment dat, ea a adormit, şi după puţin timp a început să vorbească Dumnezeu: “Amin! Amin! Amin! Pace vouă, copiii Mei, florile Mele! am venit din cerul sfânt să vă adun la un loc. Staţi lângă Mine, că mai e puţin, şi vin să vă adun”, şi mai multe cuvinte sfinte şi învăţături bune. Băiatul meu, anume Tache Vasile, a fost martor la o taină pe care a spus-o Domnul într-o lucrare mai târziu, când a spus: “Această taină să nu se spună nimănui, iar cine o va spune, să i se verse maţele ca lui Arie”, şi el nu a păstrat taina şi după câţiva ani s-a împlinit cuvântul Domnului, că familia lui s-a destrămat. Am ascultat de acest cuvânt şi până azi Dumnezeu ne-a ajutat să nu ne despărţim de sfânta biserică şi de legile creştineşti.” (pag.63)
O contradicţie flagrantă apare în două fraze adiacente: întâi se motivează venirea “Domnului” (împlinită deja!!) cu scopul declarat al adunării poporului la un loc: “am venit din cerul sfânt să vă adun la un loc”. Pentru ca imediat să se amâne promisiunea adunării poporului în acel loc, pentru o dată viitoare incertă, în care iar va avea loc venirea “Domnului”, dedicată special acestei “adunări”: “Staţi lângă Mine, că mai e puţin, şi vin să vă adun” . Acestea erau considerate însă “cuvinte sfinte şi învăţături bune” de către Tache Steliana, care pretinde că au mai fost şi altele asemenea, dar nu mai dă vreun exemplu. În schimb, ne oferă o mostră a obtuzităţii şi răutăţii autorului acestor cuvinte: el îl ameninţă cu “vărsarea maţelor, ca lui Arie” pe acela care ar îndrăzni să divulge o anume taină. Şi pentru că divulgarea totuşi a avut loc, cel în cauză a fost pedepsit în cu totul alt mod, prin “destrămarea familiei”. Dar această schimbare radicală a “pedepsei” nu o împiedică pe Tache Steliana ca să se minuneze de împlinirea “întocmai” a pedepsei proorocite prin “Cuvântul Domnului”: “…şi după câţiva ani s-a împlinit cuvântul Domnului, că familia lui s-a destrămat.”
Tache Steliana încheie “mărturisirea” ei cu pretenţia că prin acest Cuvânt al lui Dumnezeu, ea şi ceilalţi creştini nu s-au mai despărţit “de sfânta biserică şi de legile creştineşti.” În realitate, creştinii de la Noul Ierusalim s-au rupt definitiv de biserică, iar legile lor creştineşti le-au modificat după bunul plac al liderilor lor.

Şerban Mihai:
53. Ediţia 1995: “ Odată, călătorind cu trenul de la Târgovişte la Pucioasa, Verginica a adormit şi a vorbit Domnul. Mulţi călători au auzit şi s-au înspăimântat şi văzând-o CFR-iştii au dat-o jos în gară la Lăculeţe” (pag.32)
53. Ediţia 2006: “Odată, călătorind cu trenul de la Târgovişte la Pucioasa, Verginica a adormit, şi a vorbit Domnul. Mulţi călători au auzit şi s-au înspăimântat, şi văzând-o ceferiştii au dat-o jos în gara Lăculeţe. (pag.63)

54. Ediţia 1995: “…îmi era trecerea pe lângă casa ei, când mergeam la şcoală şi ascultam deseori [...] dar n-au reuşit, cu toate metodele lor. Erau uimiţi de puterea supranaturală… ” (pag.32)
54. Ediţia 2006: “ …îmi era trecerea pe lângă casa ei, când mergeam la şcoală, şi ascultam deseori… … dar n-au reuşit, cu toate metodele lor, şi erau uimiţi de puterea supranaturală… ” (pag.63)

55. Ediţia 1995: “…am făcut rugăciuni fierbinţi şi cereri la sfinţi şi la mama Verginica şi mi-am aflat sănătatea piciorului. ” (pag.33)
55. Ediţia 2006: “ …am făcut rugăciuni fierbinţi şi cereri la sfinţi şi la mama Verginica, şi mi-am aflat sănătatea piciorului. ” (pag.63)

Marin T. Ion:
56. Ediţia 1995: “ Atunci, nu l-am mai primit pe la mine şi Dumnezeu m-a salvat de la rătăcire” (pag.34)
56. Ediţia 2006: “ De atunci nu l-am mai primit pe la mine, şi Dumnezeu m-a salvat de la rătăcire” (pag.64)

57. Ediţia 1995: “ De curând, într-o noapte, am văzut în dreptul sfintelor icoane o rază foarte luminoasă şi am auzit un glas care mă striga pe nume, glas care semăna leit cu cel al mamei Verginica. M-am uitat cu atenţie, raza a dispărut şi a apărut o rachetă care lăsa în urmă un val mare de fum iar în fum am văzut clădiri care se dărâmau şi pământuri care se cutremurau. M-am speriat, m-am închinat şi am înţeles că maica Verginica a vrut să-mi arate sfârşitul lumii fără Dumnezeu” (pag.34)
57. Ediţia 2006: “ De curând, într-o noapte, am văzut în dreptul sfintelor icoane o rază foarte luminoasă şi am auzit un glas care mă striga pe nume, glas care semăna leit cu cel al mamei Verginica. M-am uitat cu atenţie, raza a dispărut, şi a apărut o rachetă care lăsa în urmă un val mare de fum iar în fum am văzut clădiri care se dărâmau şi pământuri care se cutremurau. M-am speriat, m-am închinat , şi am înţeles că maica Verginica a vrut să-mi arate sfârşitul lumii fără Dumnezeu”” (pag.64)
Iată că şi dincolo de moarte “Verginica” îşi continua misiunea, “vorbind” prin semne cu cei aleşi ai ei, care o vedeau acum luând chip de rază strălucitoare sau de înger de lumină.

Tărcuţă Emilian:
58. Ediţia 1995: “ Am fost de faţă la dezgroparea ei – la 7 ani de la plecarea spre cer – şi am văzut-o întreagă, moaşte. ” (pag.34)
58. Ediţia 2006: “ Am fost de faţă la dezgroparea ei la şapte ani de la plecarea spre cer, şi am văzut-o întreagă, moaşte. ” (pag.65)

Păun Gheorghe:
59. Ediţia 1995: “ …m-am cam depărtat de învăţăturile pe care le primeam în copilărie şi am întâmpinat multe greutăţi,” (pag.34)
59. Ediţia 2006: “ …m-am cam depărtat de învăţăturile pe care le primeam în copilărie, şi am întâmpinat multe greutăţi.” (pag.65)

60. Ediţia 1995: “ Proorociţa Virginia a fost căsătorită cu Stoica Nicolae ca acesta să-i fie ocrotitor şi nicidecum soţ.” (pag.34)
60. Ediţia 2006: “ Proorociţa Virginia a fost căsătorită cu Stoica Nicolae, ca acesta să-i fie ocrotitor, şi nicidecum soţ.” (pag.65)

Dănciucă Elena:
61. Ediţia 1995: “ … mi-a pus mîinile pe cap în formă de cruce (era în timpul grăirii dumnezeieşti) şi Domnul m-a întrebat dacă cred că voi fi sănătoasă. Cred – am răspuns şi am fost vindecată.” (pag.34)
61. Ediţia 2006: “ … mi-a pus mîinile pe cap , în formă de cruce (era în timpul grăirii dumnezeieşti) , şi Domnul m-a întrebat dacă eu cred că voi fi sănătoasă. “Cred” am răspuns, şi am fost vindecată.” (pag.65)

Nae Niculae:
62. Ediţia 1995: “ Eu am fost cel mai rău om, toate patimile avându-le şi nu puteam suporta preoţimea şi biserica…” (pag.35)
62. Ediţia 2006: “ Eu am fost cel mai rău om, toate patimile avându-le, şi nu puteam suporta preoţimea şi biserica…” (pag.66)

63. Ediţia 1995: “ …Maica Domnului ne explica că sfinţia sa culege flori din rai în coş şi venea ca să mirosim şi noi şi nu era numai un miros, ci erau diferite mirosuri şi mulţi erau bolnavi de diferite boli şi toţi care credeau se vindecau.” (pag.35)
63. Ediţia 2006: “ …Maica Domnului ne spunea că sfinţia sa culege flori din rai în coş şi venea ca să mirosim şi noi, şi nu era numai un miros, ci erau diferite mirosuri; şi mulţi erau bolnavi de diferite boli, şi toţi care credeau se vindecau.” (pag.66)

Ivan Maria:
64. Ediţia 1995: “ …am fost, poate cea mai ataşată de ea şi am luat parte la proorociile…” (pag.35)
64. Ediţia 2006: “ …am fost, poate cea mai ataşată de ea, şi am luat parte la proorociile…” (pag.66)

65. Ediţia 1995: “ …cu cântece creştineşti şi fără alte băuturi alcoolice, decât numai vin.…” (pag.35)
65. Ediţia 2006: “ …cu cântece creştineşti, şi fără alte băuturi alcoolice decât numai vin.…” (pag.66)

66. Ediţia 1995: “ A fost chemată de către Gh. Gheorghiu Dej şi a cercetat-o. ” (pag.35)
66. Ediţia 2006: “ A fost chemată de către Gheorghe Gheorghiu Dej, şi el a cercetat-o. ” (pag.66)

67. Ediţia 1995: “ I-a vizitat pe aceşti creştini şi s-au oferit şi ei s-o însoţească,… ” (pag.36)
67. Ediţia 2006: “ I-a vizitat pe aceşti creştini, şi s-au oferit şi ei s-o însoţească,… ” (pag.66)

68. Ediţia 1995: “ … a coborât Domnul şi, printre alte învăţături dumnezeieşti a spus:…” (pag.36)
68. Ediţia 2006: “ … a coborât Domnul, şi printre alte învăţături dumnezeieşti, a spus:…” (pag.67)

69. Ediţia 1995: “ …vrăjmaşul diavol nu a încetat războiul lui care l-a declarat creştinilor. Din nou i-a învrăjbit pe cei din jurul ei şi a fost iarăşi internată [...] când Domnul ne hrănea din cer. Şi şi de aceea mare a fost durerea… ” (pag.36)
69. Ediţia 2006: “ …vrăjmaşul diavol nu a încetat războiul lui pe care l-a declarat creştinilor, şi din nou i-a învrăjbit pe cei din jurul lui Verginica, şi a fost iarăşi internată [...] când Domnul ne hrănea din cer, şi de aceea mare a fost durerea… ” (pag.67)

Nicolae Ion:
70. Ediţia 1995: “ În 1958 aveam 17 ani şi am mers împreună cu mama…” (pag.36)
70. Ediţia 2006: “ În 1958 aveam 17 ani, şi am mers împreună cu mama…” (pag.67)

71. Ediţia 1995: “ …am rărit întâlnirile cu Verginica şi mersul la biserică şi am fost înştiinţat de creştinii care…” (pag.36)
71. Ediţia 2006: “ …am rărit întâlnirile cu Verginica şi mersul la biserică, şi am fost înştiinţat de creştinii care…” (pag.67)

72. Ediţia 1995: “ …a luat copilul în braţe, l-a închinat şi de atunci copilul s-a vindecat.” (pag.36-37)
72. Ediţia 2006: “ …a luat copilul în braţe, l-a închinat, şi de atunci copilul s-a vindecat.” (pag.67)

Ocolescu Elvira:
73. Ediţia 1995: “Nu am aşteptat mult şi în anul 1956… “(pag.37)
73. Ediţia 2006: “Nu am aşteptat mult, şi în anul 1956… ” (pag.67)

74. Ediţia 1995: “…nu ştia niciodată ce se vorbeşte şi atunci când se trezea… “ (pag.37)
74. Ediţia 2006: “…nu ştia niciodată ce se vorbeşte, şi când se trezea… “ (pag.67)

75. Ediţia 1995: “I-am povestit despre lucrare şi imediat şi-a luat soţia şi a venit la casa mea. “ (pag.37)
75. Ediţia 2006: “I-am povestit despre lucrare, şi imediat şi-a luat soţia şi a venit la casa mea. “ (pag.68 )

76. Ediţia 1995: “ Cineva dintre noi a chemat preotul şi până la ora 9 nunta era gata, cununându-i chiar maica Verginica.“ pag.37)
76. Ediţia 2006: “ Cineva dintre noi a chemat preotul, şi până la ora nouă nunta era gata, cununându-i chiar maica Verginica.“ (pag.68 )

77. Ediţia 1995: “ A doua zi, 26 februarie 1961, mai veselă ca altădată a mers la biserică şi când a venit acasă şi am vrut să servim masa, mama a murit de congestie cerebrală.“ pag.38 )
77. Ediţia 2006: “ A doua zi, 26 februarie 1961, mai veselă ca altădată, a mers la biserică, şi când a venit acasă şi am vrut să servim masa, mama a murit de congestie cerebrală.“ (pag.68 )
Această moarte este cotată de Ocolescu Elvira ca o proorocie perfect împlinită, pe motivul că prin octombrie 1960 o “coborâre de lucrare” le-a avertizat pe ea şi pe fiica ei să-şi ia rămas bun de la mama, respectiv bunica lor care (conform spuselor “proorociei”) urma să vină la Domnul “ca fulgerul”. Dacă se poate considera un rămas bun trebuie luat cu 4-5 luni dinaintea unei morţi anunţate, atunci se poate considera şi că aceea a fost o proorocie, care s-a împlinit întocmai şi la timp. De altfel, şi moartea lui Ceauşescu, anunţată pentru anul 1990, se consideră tot o proorocie împlinită, deşi el a murit în 1989. Pe-aproape, în orice caz.

78. Ediţia 1995: “…lângă pat a apărut o vecină cu numele Teodorescu Anastasia şi pe care o adusese mama mea să asculte în ascuns şi a început să strige…“ pag.38 )
78. Ediţia 2006: “…lângă pat a apărut o vecină, cu numele Teodorescu Anastasia, şi pe care o adusese mama mea să asculte în ascuns, şi a început să strige…“ (pag.68 )

79. Ediţia 1995: “…a venit maica Verginica la mine şi a zis Domnul în lucrare…“ (pag.38 )
79. Ediţia 2006: “…a venit maica Verginica la mine, şi a zis Domnul în cuvânt…“ (pag.68 )

80. Ediţia 1995: “ Mai târziu, a venit iar vasul Domnului la mine şi a zis: “Atâta pagubă…“ (pag.38 )
80. Ediţia 2006: “ Mai târziu, a venit iar vasul Domnului la mine, şi a zis Domnul: “Atâta pagubă…“ (pag.68 )

81. Ediţia 1995: “ …aşa cum tai un pepene şi era nevindecat [...] L-am întrebat de unde vine şi mi-a spus că de departe. L-am întrebat unde se duce şi mi-a spus că departe. L-am întrebat cum îl cheamă şi nu mi-a răspuns.“ (pag.38 )
81. Ediţia 2006: “ …aşa cum tai un pepene, şi era nevindecat [...] L-am întrebat de unde vine, şi mi-a spus că de departe. L-am întrebat unde se duce, şi mi-a spus că departe. L-am întrebat cum îl cheamă, şi nu mi-a răspuns.“ (pag.69)

Vlad Maria:
82. Ediţia 1995: “ …dar nu ştiam ce să cer şi ziceam:… ” (pag.39)
82. Ediţia 2006: “ …dar nu ştiam ce să cer, şi ziceam:… ” (pag.69)

83. Ediţia 1995: “ … fiind inundată la servici de sectanţi şi mai ales, când vedeam că… ” (pag.39)
83. Ediţia 2006: “ … fiind asaltată de sectanţi la serviciu, şi mai ales, când vedeam că… ” (pag.69)

84. Ediţia 1995: “ Plecam acasă şi de acasă ceream mereu ajutorul [...] am visat-o venind la mine cu patru iconiţe şi mi-a spus că… ” (pag.39-40)
84. Ediţia 2006: “ Plecam acasă, şi de acasă ceream mereu ajutorul……am visat-o venind la mine cu patru iconiţe, şi mi-a spus că… ” (pag.69)

85. Ediţia 1995: “ …strigam la ea şi ea mă atenţiona:…” (pag. 40)
85. Ediţia 2006: “ …strigam la ea, şi ea mă atenţiona:…” (pag.70)

Dănciucă Gheorghe:
86. Ediţia 1995: “ Am ascultat cu mare atenţie acest mesaj minunat şi toate frazele lui… ” (pag.40)
86. Ediţia 2006: “ Am ascultat cu mare atenţie acest mesaj minunat, şi toate frazele lui… ” (pag.70)

87. Ediţia 1995: “ … o lumină mare a coborât din cer către căsuţa ei cea mică din satul Maluri şi în această lumină s-a văzut Domnul Iisus Hristos, Care ca un fulger cobora şi a intrat în casa sa.” (pag.40)
87. Ediţia 2006“ …o lumină mare a coborât din cer către căsuţa ei cea mică din satul Maluri, şi în această lumină S-a văzut Domnul Iisus Hristos, Care ca un fulger cobora, şi a intrat în casa sa.” (pag.70)

88. Ediţia 1995: “ În anul 1959 am fost înştiinţat de Domnul că această proorociţă trebuie să se căsătorească şi a fost ales tânărul Stoica Nicolae, frate cu soţia mea.” (pag.40)
88. Ediţia 2006: “ În anul 1959 am fost înştiinţat de Domnul că această proorociţă trebuie să se căsătorească, şi a fost ales tânărul Stoica Nicolae, frate cu soţia mea.” (pag.70)

89. Ediţia 1995: “ …din cauza împotrivirii pe care o manifestau locuitorii şi a hulei…” (pag.40)
89. Ediţia 2006: “ …din cauza împotrivirii pe care o manifestau locuitorii, şi a hulei…” (pag.70)

Bănescu Emilian:
90. Ediţia 1995: “ …Domnul m-a curăţit prin suferinţă pentru vindecarea rănilor păcatelor mele şi apoi m-a luat din familia părinţilor mei...” (pag.42)
90. Ediţia 2006: “ …Domnul m-a curăţit prin suferinţă pentru vindecarea rănilor păcatelor mele, şi apoi m-a luat din familia părinţilor mei...” (pag.71)

91. Ediţia 1995: “ Aşa petrecându-şi vremea, ne povestea viaţa ei tristă şi simplă şi vedeniile dumnezeieşti. Odată, când a fost dusă la spitalul de nebuni din Plătăreşti, spunea cum a fost dusă la un loc cu cei închişi şi condamnaţi la moarte. Acolo era un lac şi trunchi de copaci prin apă şi fiecare condamnat era aşezat pe o buturugă. Din apă ieşeau şerpi care îi muşcau şi căzând în apă, se înecau. Au aşezat-o şi pe ea pe un trunchi şi în acel moment a apărut Măicuţa Domnului zicând: “Nu te teme Verginica, eu te voi ţine să nu cazi în apă”. Şi a stat aşa multe zile…” (pag.43)
91. Ediţia 2006: “Aşa petrecându-şi vremea, ne povestea viaţa ei tristă şi simplă şi vedeniile dumnezeieşti. Odată, când a fost dusă la spitalul de nebuni din Plătăreşti, spunea cum a fost dusă la un loc cu cei închişi şi condamnaţi la moarte. Acolo era un lac şi trunchiuri de copaci prin apă, şi fiecare condamnat era aşezat pe o buturugă. Din apă ieşeau şerpi care îi muşcau şi, căzând în apă, se înecau. Au aşezat-o şi pe ea pe un trunchi, şi în acel moment a apărut Măicuţa Domnului zicând: “Nu te teme, Verginica! Eu te voi ţine să nu cazi în apă”. Şi a stat aşa multe zile…” (pag.72)
O variantă a acestei povestiri, în care Verginica stă pe buturugă doar o zi şi o noapte, ne oferă “martorul” Ioniţă Valeriu aşa cum a auzit-o el :
“A fost aruncată într-un lac cu şerpi ca s-o mănânce, dar pe acel lac s-a agăţat de o buturugă de lemn şi a stat pe ea o zi şi o noapte, iar şerpii veneau până aproape de ea, dar niciunul nu i-a făcut nici un rău, aşa cum odinioară leii nu i-au făcut rău proorocului Daniel” (Ediţia 2006, pag. 74)
Nici Stoica Gheorghe nu se lasă mai prejos. El merge mai departe cu elucubraţiile, fiind convins(din cele auzite) că:
“La închisoarea Jilava, a fost băgată în lacul cu şerpi veninoşi, şi şerpii o lingeau pe picioare.” (Ediţia 2006, pag.58 )
Este evident că, nefiind nici un martor la aceste întâmplări, singura lor sursă este persoana care le-a trăit: Verginica. Povestirile nu aparţin aşadar martorilor, ci (indirect) Verginicăi. Iar în caz că povestirile sunt “deformate” (voit, sau nu) de către martori, rezultă că martorii au o credibilitate nulă, iar mărturiile lor trebuie aruncate toate la coş. Verginica dovedeşte aici o imaginaţie debordantă, demnă de un scenariu de film “horror”. Toată lumea ştie că şerpii de apă nu sunt veninoşi, că nu atacă omul din senin, ci fug întotdeauna de om (exceptând cazurile când sunt agresaţi), şi că nu “mănâncă oameni” ca aligatorii, ci broaşte, peşti mici şi mormoloci. Medicii de la acel spital, dacă inventau “condamnări la moarte” aşa de stupide şi mai stăteau şi multe zile cu gura căscată, aşteptând ca Verginica să cadă în apă ca să se înece, înseamnă că erau mai nebuni decât pacienţii lor. Sau, mai degrabă, pacienţii aveau o imaginaţie demnă de boala lor. Iar imaginaţia psihedelică a Virginiei explică şi multitudinea de variante, substanţial diferite (chiar contradictorii în unele aspecte), ale aceleiaşi povestiri.

92. Ediţia 1995: “ Oamenii au luat cu ei ce au putut şi au plecat în pribegie [...] Mămica era bolnavă, pereţii camerei au crăpat şi, singura cameră în care în care se mai putea locui, era cea a mamei Andreiana. Am mers cu toţii în acea cameră şi la puţin timp a coborât Domnul şi, după obişnuitul început de lucrare a spus: “de ce staţi înmărmuriţi că şi templul lui Solomon, unii l-au zidit şi alţii l-au dărâmat.” (pag.43)
92. Ediţia 2006: “Oamenii au luat cu ei ce au putut, şi au plecat în pribegie [...] Mămica Gigi era bolnavă, pereţii camerei au crăpat, şi singura cameră în care în care se mai putea locui, era cea a mamei Andreiana. Am mers cu toţii în acea cameră, şi la puţin timp a coborât Domnul, şi după obişnuitul început a spus: “de ce staţi înmărmuriţi că şi templul lui Solomon, unii l-au zidit, şi alţii l-au dărâmat. ” (pag.72)

93. Ediţia 1995: “Multe sunt de spus despre această minune de care ne-a învrednicit Dumnezeu şi pe noi şi îi va face părtaşi şi pe cei ce vor afla şi vor crede mărturisirii noastre. Mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi” (pag.45)
93. Ediţia 2006: “Multe sunt de spus despre această minune de care ne-a învrednicit Dumnezeu şi pe noi, şi de care îi va face părtaşi şi pe cei ce vor afla şi vor crede mărturisirii noastre. Mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, iar cei de pe urmă vor fi cei dintâi” (pag.74)

Ioniţă Valeriu:
94. Ediţia 1995: “ …am sărutat icoana Mântuitorului cu spini pe cap şi, în simplitatea mea [...] Am crescut şi am înţeles [...] darul de a avea vedenii şi că Dumnezeu vorbeşte prin gura ei…” (pag.45)
94. Ediţia 2006: “ …am sărutat icoana Mântuitorului cu spini pe cap, şi în simplitatea mea [...] Am crescut, şi am înţeles [...] darul de a avea vedenii, şi că Dumnezeu vorbeşte prin gura ei…” (pag.74)

Ioniţă Valeriu:
95. Ediţia 1995: “ …oricât rău i-ar fi făcut şi era atât de blândă [...] aşteptând răspunsul meu şi prin această atitudine simţeam [...] Eram în armată, în postul sfintelor Paşti şi mă gândeam [...] am răspuns foarte bine şi am căpătat [...] care era bolnavă de cancer şi a spus acestei femei…” (pag.46)
95. Ediţia 2006: “ …oricât rău i-ar fi făcut, şi era atât de blândă [...] aşteptând răspunsul meu, şi prin această atitudine simţeam [...] Eram în armată, în postul sfintelor Paşti, şi mă gândeam [...] am răspuns foarte bine, şi am căpătat [...] care era bolnavă de cancer, şi a spus acestei femei…” (pag.74-75)

Creaţa Constantin:
96. Ediţia 1995: “ Du-te fiule şi sapă [...] să se uite în fântână şi copilul a strigat [...] M-am dus la casa lui sora Verginica şi Domnul a vorbit [...] a fost eliberată şi m-am dus la căsuţa ei şi Domnul mi-a spus: [...] lunea, miercurea şi vinerea şi să ţinem întregi cele 4 posturi din an…” (pag.47-48 )
96. Ediţia 2006: “ Du-te fiule, şi sapă [...] să se uite în fântână, şi copilul a strigat [...] M-am dus la casa lui sora Verginica, şi Domnul a vorbit [...] a fost eliberată, şi m-am dus la căsuţa ei, şi Domnul mi-a spus: [...] lunea, miercurea şi vinerea, şi să ţinem întregi cele patru posturi din an…” (pag.76)

Zidaru Marian:
97. Ediţia 1995: “…sărutându-le şi apoi au stat de vorbă cu noi [...] de la Pucioasa şi mi-a spus [...] o biserică cu 33 de cupole şi astfel Domnul…” (pag.48 )
97. Ediţia 2006: “…sărutându-le, şi apoi au stat de vorbă cu noi [...] de la Pucioasa, şi mi-a spus [...] o biserică cu 33 de cupole, şi astfel Domnul…” (pag.76)

Zidaru Victoria:
98. Ediţia 1995: “ Imediat ce am ajuns din nou în Bucureşti, am înţeles că am fost aduşi de Dumnezeu pentru a pune umărul nostru la ridicarea acestei minuni şi aşa am făcut. ” (pag.49)
98. Ediţia 2006: “ Imediat ce am ajuns din nou în Bucureşti, am înţeles că am fost aduşi de Dumnezeu pentru a pune umărul nostru la ridicarea acestei minuni, şi aşa am făcut. ” (pag.77)
Nu numai umărul, ci şi mintea şi braţele şi mai ales punga lor le-au pus Zidarii la ridicarea acestei “minunăţii”.

Sandu Dan:
99. Ediţia 1995: “Am crezut şi eu cuvintelor cereşti şi m-am făcut urmaş acestor urmaşi [...] căci Dumnezeu rosteşte cuvântul şi apoi îl împlineşte.”( pag.50)
99. Ediţia 2006: “Am crezut şi eu cuvintelor cereşti, şi m-am făcut urmaş acestor urmaşi [...] căci Dumnezeu rosteşte cuvântul, şi apoi îl împlineşte.”( pag.78 )

Belinschi Gabriela:
100. Ediţia 1995: “… vase pe care le-a curăţat, şi apoi le-a folosit [...] a lucrat în toate vremurile ascuns şi a ţinut cuvintele Sale [...] pentru câteva clipe era ca şi răpită, apoi spunea ce a văzut.”( pag.51)
100. Ediţia 2006: “… vase pe care le-a curăţat şi apoi le-a folosit [...] a lucrat în toate vremurile ascuns, şi a ţinut cuvintele Sale…… pentru câteva clipe era ca şi răpită, şi apoi spunea ce a văzut.” ( pag.79)

Tărcuţă Mihaela:
101. Ediţia 1995: “ Am simţit această stare încă din copilărie şi de aceea, [...] a murit mama şi de atunci am simţit [...] care sunt întru Dumnezeu şi mi-a zis: [...] trăitor după adevărul ortodoxiei şi mare mirare m-a cuprins [...] în mănăstirile noastre şi unde de fapt [...] pe pământul României şi noi nu ştiam [...] mama Verginica a fost sub supunerea Duhului Sfânt şi Dumnezeu a vorbit prin ea [...] Veniţi lângă acest izvor ceresc şi veţi fi numiţi pruncii Mei… se împlineau şi totul s-a lucrat cu minuni văzute [...] toate s-au lucrat prin cuvânt şi toţi au respectat…” (pag.52-54)
101. Ediţia 2006: “ Am simţit această stare încă din copilărie, şi de aceea, [...] a murit mama, şi de atunci am simţit [...] care sunt întru Dumnezeu, şi mi-a zis: [...] trăitor după adevărul ortodoxiei, şi mare mirare m-a cuprins [...] în mănăstirile noastre, şi unde, de fapt [...] pe pământul român, şi noi nu ştiam [...] mama Verginica a fost sub supunerea Duhului Sfânt, şi Dumnezeu a vorbit prin ea [...] Veniţi lângă acest izvor ceresc, şi veţi fi numiţi pruncii Mei… se împlineau, şi totul s-a lucrat cu minuni văzute [...] toate s-au lucrat prin cuvânt, şi toţi au respectat…” (pag.80-81)

Stoica Nicolae:
102. Ediţia 1995: “… prin gura acestei fecioare şi am rămas uimit [...] Dar eu n-am făcut politică niciodată şi degeaba le-am explicat [...] Am cunoscut apoi o femeie, am făcut doi copii cu ea şi în starea aceasta mă găsesc şi acum [...] taine cereşti rostite de Dumnezeu şi mă tem…” (pag.54-55)
102. Ediţia 2006: “… prin gura acestei fecioare, şi am rămas uimit [...] Dar eu n-am făcut politică niciodată, şi degeaba le-am explicat… …Am cunoscut apoi o femeie, de la care am doi copii, şi în starea aceasta mă găsesc şi acum [...] taine cereşti rostite de Dumnezeu, şi mă tem…” (pag.81-82)

Traian Bucurescu:
103. Ediţia 1995: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică ca preot misionar în Ardeal şi apoi...” (pag.56)
103. Ediţia 2006: “Mi-am desfăşurat activitatea apostolică în Ardeal, ca preot misionar, şi apoi...” (pag.83)

Episcopul Irineu Bistriţeanul:
104. Ediţia 1995: “ Dumnezeu este şi lucrează şi nimic nu se lucrează în afara planurilor Sale [...] fiindcă va continua cu siguranţă şi fără mine [...] căci Eu ţi-am spus ţie de mult şi aşa am spus:…” (pag.58 )
104. Ediţia 2006: “ Dumnezeu este şi lucrează, şi nimic nu se lucrează în afara planurilor Sale [...] fiindcă va continua cu siguranţă, şi fără mine [...] căci Eu ţi-am spus ţie de mult, şi aşa am spus:…” (pag.84)
Nedelcu Nicolae:

105. Ediţia 1995: “ … uşorul cu uşorul acest popor şi cum l-a condus pe calea sfinţeniei [...] Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit şi am de la Domnul misiunea să [...] tot ce-mi spune Dumnezeu să împlinesc şi nu mă îndoiesc…” (pag.60)
105. Ediţia 2006: “… uşorul cu uşorul acest popor, şi cum l-a condus pe calea sfinţeniei… …Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit, şi am de la Domnul misiunea să [...] tot ce-mi spune Dumnezeu să împlinesc, şi nu mă îndoiesc…” (pag.85)

Ilie Bunea:
106. Ediţia 1995: “ …păcatele pe care nu le mărturiseau la spovedanie şi de aceea oamenii [...] din alte părţi ale ţării şi care [...] la biserică ordonat şi am început să văd [...] am învăţat la părinţi şi chiar la biserică [...] pe care o aveam şi ei mi-au spus [...] cei credincioşi şi îmi ziceau [...] Dumnezeu şi mama Verginica [...] printre altele şi despre mine [...] să-mi vină în ajutor şi a repetat [...] am făcut biserică din ea şi aşa au controlat…” (pag.60-62)
106. Ediţia 2006: “ …păcatele pe care nu le mărturiseau la spovedanie, şi de aceea oamenii [...] din alte părţi ale ţării, şi care [...] la biserică ordonat, şi am început să văd [...] am învăţat la părinţi, şi chiar la biserică [...] pe care o aveam, şi ei mi-au spus [...] cei credincioşi, şi îmi ziceau [...] Dumnezeu, şi mama Verginica [...] printre altele, şi despre mine [...] să-mi vină în ajutor, şi a repetat [...] am făcut biserică din ea, şi aşa au controlat…” (pag.85-87)

N. 40 de zile şi 40 de nopţi
Costache Cristea:
1. Ediţia 1995: “ …lângă Pucioasa, într-un sat se află o tânără bolnavă căreia i s-a arătat Domnul şi i-a spus să postească 40 de zile, că i se va da un dar. ” (pag.22)
1. Ediţia 2006: “ …lângă Pucioasa, într-un sat, se află o tânără bolnavă, căreia i S-a arătat Domnul şi i-a spus să postească 40 de zile şi 40 de nopţi, că i se va da un dar. ” (pag.54)
Întrebarea care se pune este dacă internările repetate care au urmat, în mai multe clinici de psihiatrie, au sau nu legătură cu această boală.

Şerban Mihai:
2. Ediţia 1995: “ Dumnezeu i-a dat poruncă să împlinească un post de 40 de zile, după care i-a spus că îi va da un dar. ” (pag.32)
2. Ediţia 2006: “ Dumnezeu i-a dat poruncă să împlinească un post de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după care i-a spus că îi va da un dar. ” (pag.63)

Ioniţă Valeriu:
3. Ediţia 1995: “ …a ţinut un post negru de 40 de zile, a primit…” (pag.45)
3. Ediţia 2006: “ …a ţinut un post negru de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, a primit…” (pag.74)

* * *
Restul de modificări, care nu s-au regăsit în clişeele de mai sus, vor fi prezentate în continuare în ordinea apariţiei lor în carte:

Ivan I. Petre:
1. Ediţia 1995: “ …sunt născut la 25 iunie 1937 din părinţi români, de relegie creştin-ortodoxă, şi crescut în frica lui Dumnezeu şi în respectul de sfânta biserică ortodoxă în satul Moroieni, judeţul Dâmboviţa. De mic copil mi-a plăcut calea bisericii şi liniştea sufletească, şi de aceea m-am ataşat de oamenii credincioşi…” (pag.15)
1. Ediţia 2006: “ …sunt născut la 25 iunie 1937, în satul Moroieni, judeţul Dâmboviţa, din părinţi români, creştini - ortodocşi, şi crescut în frica lui Dumnezeu şi în respectul pentru sfânta biserică ortodoxă. De mic copil mi-a plăcut calea bisericii şi liniştea sufletească, şi de aceea m-am ataşat mereu de oamenii credincioşi…” (pag.49)

2. Ediţia 1995: “ Datorită prigoanei la care au fost supuşi creştinii şi biserica, în perioada ateismului instalat de puterea comunistă, adică între anii 1955 şi 1975, sora noastră [...] iar din gura ei ieşeau cuvinte de învăţătură creştină, de curaj şi îmbărbătare.” (pag.16)
2. Ediţia 2006: “ Datorită prigoanei la care au fost supuşi creştinii şi biserica în perioada ateismului instalat de puterea comunistă, mai exact între anii 1955 - 1975, sora noastră…… iar din gura ei ieşea cuvânt de învăţătură creştină, de curaj şi îmbărbătare, cuvântul Domnului.” (pag.49)

3. Ediţia 1995: “ Niciodată nu a citit Sfânta Scriptură, fiindcă nu a avut timp, dar în timpul vorbirii ieşeau cuvinte minunate din gura ei, cu citate din Sfânta Scriptură…” (pag.16)
3. Ediţia 2006: “ Niciodată nu a citit sfânta Scriptură, fiindcă nu a avut timp, dar în timpul vorbirii ieşeau cuvinte minunate din gura ei, cu citate din sfânta Scriptură…” (pag.49)

4. Ediţia 1995: “ Ploile nu mai conteneau, data nunţii se apropia, iar eu am căzut în deznădejde. Sora Verginica m-a încurajat mereu şi mi-a spus că la nunta mea Domnul o să facă o minune.” (pag.16)
4. Ediţia 2006: “ Ploile nu mai conteneau. Data nunţii se apropia, iar eu am intrat în grijă. Sora Verginica m-a încurajat mereu şi mi-a spus că la nuntă Domnul o să facă o minune.” (pag.49)
Deznădejde pentru un creştin? Şi încă pentru ce, pentru o nuntă? Acest lucru trebuia neapărat corectat, nu putea să rămână aşa. Zis şi făcut.

5. Ediţia 1995: “ Văzând situaţia asta, m-am dus la sora Verginica să-i spun mâhnirea mea, dar n-am apucat să-i comunic nimic, căci mi-a făcut semn să rămân liniştit, căci Domnul va înmulţi mâncarea. Şi aşa a fost, căci nu s-a sculat nici un mesean nemâncat.” (pag.16)
5. Ediţia 2006: “ Văzând aşa, m-am dus la sora Verginica să-i spun mâhnirea mea, dar n-am apucat să-i comunic nimic, că mi-a făcut semn să rămân liniştit, căci Domnul va înmulţi mâncarea. Şi aşa a fost. Nu s-a sculat nici un mesean flămând.” (pag.49)

6. Ediţia 1995: “ Văzând satana că acest vas ales de Dumnezeu aduce sute de suflete la mântuire, a pornit război contra ei. Primul om care a dat-o pe mâna securităţii a fost preotul ei din sat, fostul protopop părintele Mirică, care a ajutat la întocmirea actelor de internare într-un spital de nebuni.” (pag.16)
6. Ediţia 2006: “ Văzând satana că acest vas ales de Dumnezeu aduce sute de suflete la mântuire, a pornit război contra ei. Primul om care a dat-o pe mâna securităţii a fost preotul ei din sat, fostul protopop, Ilie Mirică, cel care a ajutat la întocmirea actelor de internare a ei într-un spital de nebuni.” (pag.49)
“Respectul” pucioşilor faţă de preoţi este evident: părintele Mirică a devenit anodinul Ilie Mirică. În schimb, cacofonia “Mirică, care” a fost rezolvată în chip magistral: “Mirică, cel care”. De parcă ar fi fost mai mulţi Mirici.

7. Ediţia 1995: “ Mie şi soţiei ne-a fost frică că intră între timp cineva de pe culoar în compartimentul nostru şi ne va cere să spunem ce anume vorbeşte. Dar de la Nucet până la Săbăreni cât timp a ţinut convorbirea cu Domnul, deşi culoarul era arhiplin, nimeni nu a îndrăznit să deschidă uşa. Cum s-a deşteptat, a năvălit lumea peste noi şi a ocupat locurile goale.” (pag.16)
7. Ediţia 2006: “ Mie şi soţiei ne-a fost teamă că intră între timp cineva de pe culoar în compartimentul nostru şi ne va cere să spunem ce anume se întâmpla. Dar de la Nucet până la Săbăreni cât timp a ţinut vorbirea Domnului, deşi culoarul era arhiplin, nimeni nu a deschis uşa. Cum ea s-a deşteptat, a năvălit lumea peste noi şi a ocupat locurile goale.” (pag.50)

8. Ediţia 1995: “ …căci ea a lucrat la Întreprinderea de bumbac Trainica, de unde s-a şi îmbolnăvit.” (pag.16)
8. Ediţia 2006: “ …căci ea a lucrat la întreprinderea de bumbac Trainica, unde s-a şi îmbolnăvit.” (pag.50)
La pag. 14 se spunea că îmbolnăvirea s-a produs din cauza închisorilor, nu din cauza întreprinderii de bumbac…

9. Ediţia 1995: “ Din 12 inşi, câţi am fost într-o grupă, doar doi au luat examenul, printre care şi eu. Dumnezeu a făcut această minune cu mine spre folosul meu, căci de atunci îmi câştig existenţa vieţii mele şi a familiei mele cu acest carnet.” (pag.17)
9. Ediţia 2006: “ Din doisprezece inşi, câţi am fost într-o grupă, doar doi au luat examenul. Dumnezeu a făcut această minune cu mine spre folosul meu, căci de atunci îmi câştig existenţa mea şi a familiei mele cu acest carnet.” (pag.50)

Dumitra Constantin:
10. Ediţia 1995: “… am văzut cum o lumină puternică a apărut pe catapeteasma bisericii şi care a durat tot timpul cât ea a stat acolo.” (pag.17)
10. Ediţia 2006: “… am văzut cum o lumină puternică a stat pe catapeteasma bisericii şi a durat tot timpul cât a fost vorbirea Domnului.” (pag.50)

11. Ediţia 1995: “Altă dată, am fost de faţă când o femeie din Măneşti, Dimovici Maria a fost vindecată de cancer, după ce fusese pe la mulţi doctori.” (pag.17)
11. Ediţia 2006: “Altă dată, am fost de faţă când o femeie din Măneşti, Dimovici Maria, a fost vindecată de cancer, prin cuvântul Domnului, după ce fusese pe la mulţi doctori.” (pag.50)

Jaravete Vasile şi Victoria:
12. Ediţia 1995: “Noi, Jaravete Vasile şi Victoria din Valea Voievozilor, jud. Dâmboviţa, mărturisim că Dumnezeu, prin mama noastră Verginica, ne-a vindecat pe cei patru copii ai noştri: primul avea malformaţii, al doilea, encefalită, al treilea astm şi al patrulea, o mână sucită şi moale… …Domnul ne-a încurajat, ne-a sfătuit să mergem pe calea credinţei şi a bisericii, ne-a binecuvântat şi ne-a însănătoşit, pe rând, copiii. Cu al patrulea copil, când am sosit de la maternitate, ne-a vizitat mama Verginica şi i-am spus că suntem necăjiţi, fiincă Domnul nu ne-a dat nici un copil sănătos. Mama Verginica l-a desfăşat, i-au dat lacrimile când l-a văzut aşa bolnav şi l-a înfăşat la loc. După ce a plecat, am schimbat copilul de scutece şi minune, era sănătos, normal.” (pag.17)
12. Ediţia 2006: “Noi, Jaravete Vasile şi Victoria din Valea Voievozilor, jud. Dâmboviţa, mărturisim că Dumnezeu, prin mama Verginica, i-a vindecat pe cei patru copii ai noştri: primul avea malformaţii; al doilea, encefalită; al treilea astm, şi al patrulea, o mână sucită şi moale… …Domnul ne-a încurajat, ne-a sfătuit să mergem pe calea împlinirii voii Sale, a credinţei şi a bisericii; ne-a binecuvântat şi ne-a însănătoşit pe rând copiii.” (pag.50)
Dispariţia miraculoasă a unui text de o asemenea întindere, ca acela de mai sus, trebuie să aibă o motivaţie solidă. Cea mai plauzibilă ar fi aceeea că “vindecarea” , obţinută de Virginia fără pic de rugăciune la cer, ci doar printr-o implicare sentimental-contemplativă între desfăşarea şi reînfăşarea copilului, este atât de neverosimilă, încât liderii pucioşi au riscat mai degrabă ştergerea ei cu buretele, decât o cosmetizare care, probabil, li se părea imposibilă.

Didă Ştefan:
13. Ediţia 1995: “ După plecarea sorei Verginica la ceruri, la 7 ani, am luat şi eu parte la dezgroparea ei şi m-am minunat, căci am văzut-o întreagă neputrezită, cu trupul de culoare maronie, iar din coşciug ieşea un miros de mireasmă foarte puternic. ” (pag.17)
13. Ediţia 2006: “ După plecarea sorei Verginica la ceruri, la şapte ani, am luat şi eu parte la dezgroparea ei şi m-am minunat, căci am văzut-o întreagă neputrezită, cu trupul de culoare maroniu deschis, iar din ea ieşea un miros de mireasmă foarte puternic. (pag.50)
Din 1995 până în 2006, culoarea maronie în loc să se mai închidă, s-a mai deschis puţin; şi nu mai mirosea frumos coşciugul cel putrezit, ci însuşi trupul ei cel neputrezit. Mici trucuri redacţionale, cu ajutorul binevoitor al corectorilor de texte; nimic altceva. Şi toate, făcute cu un scop absolut nobil: ca sfinţenia Virginiei să devină cât mai credibilă pentru naivii care citesc şi se minunează.

Neacşu I. Petre:
14. Ediţia 1995: “ Când se trezea, ne întreba pe noi ce a mai zis Dumnezeu ” (pag.18 )
14. Ediţia 2006: “ Când se trezea, ne întreba pe noi ce a mai spus Dumnezeu ” (pag.51)

15. Ediţia 1995: “ A mijlocit în faţa lui Dumnezeu pentru poporul său şi vina poporului prin această mijlocire se răsfrângea asupra ei ” (pag.18 )
15. Ediţia 2006: “ A mijlocit în faţa lui Dumnezeu pentru poporul său, iar vina poporului se răsfrângea asupra ei ” (pag.51)

16. Ediţia 1995: “ Duhul lui Dumnezeu era permanent cu proorociţa şi întreba la Domnul despre tot ce avea de gând să facă şi primea binecuvântare în tot ce era bine. ” (pag.18 )
16. Ediţia 2006: “ Duhul lui Dumnezeu era permanent cu proorociţa şi ea întreba la Domnul despre tot ce avea să facă şi primea binecuvântare în tot ce era bine. ” (pag.51)
Prin ştergerea cuvintelor “de gând” se şterge cu totul altceva: se şterge impresia că Virginia imagina şi punea la cale acţiunile sale, lăsându-se cale liberă impresiei că ea de fapt era întru toate supusă lui Dumnezeu, şi nimic ce făcea nu făcea de la ea, ci numai de la Dumnezeu, de la Care primea ce urma să facă.

17. Ediţia 1995: “ După cum a vorbit Domnul odată, aceasta a fost cea mai înaltă facultate de pe pământ. ” (pag.18 )
17. Ediţia 2006: “ După cum a spus Domnul odată, aceasta a fost cea mai înaltă facultate de pe pământ. ” (pag.51)

18. Ediţia 1995: “ Mergeam la bisericuţă pentru că ştiam că acolo coboară cerul şi de acolo luam Sfintele Taine ” (pag.18 )
18. Ediţia 2006: “ Mergeam la bisericuţă, pentru că ştiam că acolo coboară cerul, şi de acolo luam sfintele Taine ” (pag.51)
Nici Sfintele Taine ale bisericii n-au scăpat ochiului vigilent al corectorilor pucioşi, devenind în anul 2006 doar sfintele Taine. Cu alte cuvinte: Sfintele sunt doar sfinte; adică nici prea, prea, nici foarte, foarte.

19. Ediţia 1995: “ Am călătorit cu această proorociţă unde ne da Dumnezeu binecuvântare ” (pag.18 )
19. Ediţia 2006: “ Am călătorit cu această proorociţă unde ne dădea Dumnezeu binecuvântare ” (pag.51)
O corecţie inutilă (ca multe altele, de altfel, făcute doar din exces de zel, pentru a elimina exprimările populare).

20. Ediţia 1995: “ S-au rânduit trei zile de post în săptămână şi rugăciunile ca şi în mănăstiri. ” (pag.18 )
20. Ediţia 2006: “ S-au rânduit trei zile de post în săptămână, iar rugăciunile, ca şi în mănăstiri. ” (pag.51)

21. Ediţia 1995: “ În anul 1980, poporul a suferit o grea încercare prin mutarea la cer a proorociţei, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit şi a continuat lucrarea sa prin sora proorociţei. Cât timp a vorbit Domnul prin sora Verginica, sora sa nu a luat parte niciodată la coborârea Duhului, pentru a nu se motiva de către popor că are cunoştinţă de Cuvântul Domnului. Dar… ” (pag.18 )
21. Ediţia 2006: “ În anul 1980, poporul a suferit greaua încercare prin mutarea la cer a proorociţei, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit, şi a continuat lucrarea Sa prin sora proorociţei. Cât timp a vorbit Domnul prin sora Verginica, sora sa, Maria nu a luat parte niciodată la coborârea Duhului, pentru a nu se motiva de către popor că are cunoştinţă de cuvântul Domnului, dar… ” (pag.51)
Este greu de crezut că Maria se sustrăgea în mod deliberat, voluntar şi sistematic, de la absolut toate “lucrările” Verginicăi, doar de dragul de a conserva intactă o “lipsă a cunoaşterii cuvântului”, care să-i confere în viitor, când îi va veni rândul să vorbească şi ea în numele Domnului, o mai mare credibilitate. Pe atunci nici măcar nu se ştia că va vorbi şi Maria, începând cu anul 1982, nici măcar îngerii din ceruri nu ştiau, ci numai Tatăl (eventual). De asemenea, este şi mai greu de crezut că Maria nu avea cunoştinţă de cuvântul Domnului, îndată ce el se scria pe hârtie şi apoi circula printre creştini. O asemenea atitudine de indiferenţă intenţionată ar fi fost echivalentă cu un dispreţ făţiş faţă de Dumnezeu şi o nerecunoaştere a “lucrării” Lui supranaturale, pe care o făcea prin Verginica.

Băjan Octavian:
22. Ediţia 1995: “ … când au fost vindecate de cancer Titică Maria din Moreni şi Maria lui Viorel din Valea Lungă şi de epilepsie Didă Maria din Gheboieni ” (pag.19)
22. Ediţia 2006: “ … când au fost vindecate de cancer Cârlan Maria din Moreni şi Maria lui Viorel Şerban din Valea Lungă, iar de epilepsie: Didă Maria, din Gheboieni ” (pag.51)
Ciudate aceste nepotriviri de nume, mai ales că ele se continuă. La pag. 58 a noii ediţii, “Maria lui Viorel Şerban din Valea Lungă” devine “Mariana lui Florian Şerban, din Valea Lungă”, tot vindecată de cancer, ca şi Maria.

Costache Vasilica:
23. Ediţia 1995: “ Aveam atunci 7 ani, dar în mintea mea de copil a pătruns ceva ce mi-a stârnit curiozitatea de a afla cât mai mult de la această persoană blândă şi smerită. ” (pag.19)
23. Ediţia 2006: “ Aveam atunci şapte ani, dar în mintea mea de copil a pătruns ceva ce mi-a stârnit dorinţa de a afla cât mai mult de la această persoană blândă şi smerită. ” (pag.52)
Nu e nimic nefiresc pentru un copil ca să fie curios, iar textul original din 1995 tocmai de aceea pare a fi autentic. Dar, pentru a suna mai frumos, el a fost modificat după cum se vede.

24. Ediţia 1995: “ …cum i s-a arătat Domnul când avea 9 ani şi mergea cu vitele la păscut. ” (pag.19)
24. Ediţia 2006: “ …cum i S-a arătat Domnul când avea 9 ani, fiind cu vitele la păscut. ” (pag.52)

25. Ediţia 1995: “ După ce ne-a povestit, s-a culcat şi a vorbit Domnul prin gura ei zicând: “Amin, amin, amin, pace vouă, copiii Mei. Am coborât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul ca la început, ci cu Duhul ca la sfârşit”. A vorbit cuvinte minunate… ” (pag.19)
25. Ediţia 2006: “ După ce ne-a povestit, s-a culcat şi a vorbit Domnul prin gura ei zicând: “Amin, amin, amin. Pace vouă, copiii Mei! Am coborât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul ca la început, ci cu duhul ca la sfârşit”. A vorbit cuvinte minunate… ” (pag.52)
Modificarea din text vrea să sugereze că nu Duhul Sfânt, ca Persoană dumnezeiască, S-a sălăşluit în trupul Verginicăi, ci însuşi Fiul, dar nu cu trupul, ca la începutul erei creştine, ci cu duhul. Separarea aceasta presupune că Fiul are propriul lui duh, care unit cu trupul Îl întregeşte pe Fiul în Fiinţă, iar duhul Fiului nu este Duhul, deci el ar fi diferit de Duhul Sfânt. Dar, întrucât Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Treimea cea de o Fiinţă, rezultă că Fiul ar avea două duhuri, dintre care numai unul este Sfânt, ceea ce este absurd. Aşadar, se pretinde aici că în “lucrările” Verginicăi, nu Duhul Sfânt se coboară, ca la Cincizecime, după promisiunea lui Hristos că va fi cu ucenicii Săi în toate veacurile; ci Fiul Se coboară cu duhul, adică ar fi vorba de o a doua venire a Fiului pe pământ, dar nu în trup, ci în duh, ceea ce contrazice proorociile Scripturii, care Îl anunţă pe Hristos că va veni din nou în mărire şi în slavă, în Fiinţa Sa neştirbită, şi nicidecum pe furiş, despărţit de trup. Căci despărţirea duhului de trup înseamnă moarte, iar Hristos nu poate să moară pentru a doua oară. Tocmai de aceea El S-a arătat ucenicilor Săi aşa cum este, adică în trup; şi chiar dacă trupul Lui era transfigurat, păstra spre mărturie semnele cuielor şi cel al suliţei. La Hristos, o ipotetică despărţire a duhului de trup, şi o lucrare separată a acestuia, în afară de trup, este imposibilă şi absurdă.

26. Ediţia 1995: “ Mergeam adesea la Maluri – lângă Pucioasa – ca să mai aud ce a mai spus Domnul, întâi cu părinţii, apoi singură. Nu am părăsit această legătură cu cerul, prin mama Verginica niciodată, căci am văzut cu adevărat puterea şi prezenţa lui Dumnezeu aici. ” (pag.19)
26. Ediţia 2006: “ Mergeam adesea la Maluri, lângă Pucioasa, ca să mai aud de la Domnul; întâi mergeam cu părinţii, apoi mă duceam şi singură. Nu am părăsit niciodată această legătură cu cerul prin mama Verginica. Am văzut cu adevărat puterea şi prezenţa lui Dumnezeu aici. ” (pag.52)

27. Ediţia 1995: “ În câteva rânduri a rânduit Domnul post de trei zile pentru a nimici puterea satanei care ridicase autorităţile şi chiar preoţimea împotriva acestui vas şi a poporului creştin care o urma. Chiar preotul din sat care era atunci – părintele Mirică – a solicitat oamenii legii, spunând că este sectă. Mă aflam odată în casa de la Maluri. Era dimineaţă şi noi eram la rugăciune. Auzim bătăi în uşă şi am deschis. ” (pag.19)
27. Ediţia 2006: “ În câteva rânduri a rânduit Domnul post de trei zile pentru a se nimici puterea satanei, care ridicase autorităţile şi chiar preoţimea împotriva acestui vas şi a poporului creştin care o urma. Chiar preotul din sat, care era atunci, părintele Ilie Mirică, a solicitat oamenii legii, spunând că ea este sectă.
Mă aflam odată în casa de la Maluri. Era dimineaţă, şi noi eram la rugăciune. Am auzit bătăi în uşă şi am deschis. ” (pag.52)

28. Ediţia 1995: “ Mama Verginica şi după plecare a dat dovadă de sfinţenie, căci la 7 ani când s-a deschis mormântul… ” (pag.20)
28. Ediţia 2006: “ Mama Verginica şi după plecare a dat dovada sfinţeniei ei, căci la şapte ani, când s-a deschis mormântul… ” (pag.52)

29. Ediţia 1995: “ Analizând aceste învăţături am fost pătrunşi de justeţea lor, căci le întâlnim şi în epistola I corinteni a sf.ap. Pavel: … ” (pag.20)
29. Ediţia 2006: “ Analizând aceste învăţături am fost pătrunşi de justeţea lor, căci le întâlnim şi în epistola I către Corinteni a sfântului apostol Pavel: … ” (pag.52)

Ioniţă Niculina:
30. Ediţia 1995: “ Aveam cu mine un coş cu colivă şi când sicriul ei a trecut peste pragul bisericii am văzut o lumină puternică cum a ţâşnit din el şi am simţit multă mireasmă ” (pag.20)
30. Ediţia 2006: “ Aveam cu mine un coş cu colivă, şi când sicriul ei a trecut peste pragul bisericii, am văzut lumină mare cum a ţâşnit din el şi am simţit cu toţii multă mireasmă ” (pag.53)

Bănescu Maria:
31. Ediţia 1995: “ Era o zi geroasă de iarnă din postul Crăciunului [...] intenţionam să ne întoarcem acasă, dar apare la o poartă gazda [...] Am luat parte şi la alte lucrări în care vorbea Domnul,…” (pag.20)
31. Ediţia 2006: “ Era o zi geroasă de iarnă, în postul Crăciunului [...] intenţionam să ne întoarcem acasă, dar a apărut la o poartă gazda … … Am luat parte apoi şi la alte lucrări în care vorbea Domnul,…” (pag.53)

Şerban Maria:
32. Ediţia 1995: “Am crescut în casă cu zece fraţi [...] Mi-a inspirat şi mie credinţa lui Dumnezeu şi mă îndemna cu ea în rugăciune” (pag.20)
32. Ediţia 2006: “Am crescut într-o casă cu zece fraţi [...] Mi-a inspirat şi mie credinţa lui Dumnezeu şi mă îndemna cu ea la rugăciune” (pag.53)

33. Ediţia 1995: “ Eu aş fi vrut să văd şi spuneam la cei câţiva martori care mai erau, că noi nu avem ochi duhovniceşti, iar mătuşa le vede pentru că era adormită. ” (pag.21)
33. Ediţia 2006: “ Eu aş fi vrut să văd, şi spuneam la cei câţiva martori care mai erau, că noi nu avem ochi duhovniceşti, iar mătuşa le vede pentru că e la adormiţi. ” (pag.53)

34. Ediţia 1995: “ De multe ori era în agonie dar îşi revenea. În noaptea Învierii, la sora Verginica au venit sfinţii trei ierarhi şi-au împărtăşit-o. După aceea a cerut aghiasmă şi a spus: Hristos a înviat!” (pag.21)
34. Ediţia 2006: “ De multe ori era în agonie, dar îşi revenea. În noaptea învierii, la sora Verginica au venit sfinţii Trei Ierarhi şi-au împărtăşit-o, iar ea a cerut agheasmă şi a spus: “Hristos a înviat!”. ” (pag.53)

35. Ediţia 1995: “ Când s-au împlinit 7 ani de la plecarea mamei Verginica, mătuşa mea a fost anunţată cu două săptămâni înainte că are să plece când va fi dezgropată sora Verginica; la ora când a fost ridicat capacul sicriului, mătuşa mea a plecat.” (pag.21)
35. Ediţia 2006: “ Când s-au împlinit şapte ani de la plecarea mamei Verginica, mătuşa mea a fost anunţată cu două săptămâni înainte că are să plece la Domnul când va fi dezgropată sora Verginica. La ora când a fost ridicat capacul sicriului ei, mătuşa mea a plecat.” (pag.54)

Halău Gheorghe:
36. Ediţia 1995: “ În afară de pregătirea pe care i-a dat-o Domnul prin posturi desăvârşite... ” (pag.21)
36. Ediţia 2006: “ În afară de pregătirea pe care i-a dat-o Domnul prin postiri desăvârşite... ” (pag.54)

37. Ediţia 1995: “ Dar prin Cuvântul către poporul ales al Domnului condus de proorociţa Virginia am înţeles că… ” (pag.21)
37. Ediţia 2006: “ Dar prin cuvântul către poporul ales al Domnului, călăuzit prin proorociţa Virginia, am înţeles că… ” (pag.54)

38. Ediţia 1995: “ De asemeni, Domnul opreşte consumul de alcool şi orice fel de carne. ” (pag.21)
38. Ediţia 2006: “ De asemeni, Domnul îndeamnă oprirea consumului de alcool şi orice fel de carne. ” (pag.54)

Costache Cristea:
39. Ediţia 1995: “ În noaptea Sfântului Paşti, când preotul în biserică a zis ”Hristos a înviat!” s-a ridicat şi ea zicând: ” Hristos a înviat!”. Mama ei s-a înspăimântat…” (pag.22)
39. Ediţia 2006: “ În noaptea sfintelor Paşti 1955, când preotul în biserică a zis: ”Hristos a înviat!” s-a ridicat şi ea zicând: ” Hristos a înviat!”. Mama ei s-a înspăimântat…” (pag.54)
Din nou o poveste greu de crezut din “mărturisirea” lui Costache Cristea. Cine ar fi putut să conexeze două evenimente separate în spaţiu: vorbirea preotului, cu vorbirea Verginicăi pentru a constata succesiunea lor imediată, într-o anumită ordine? Mama ei, care o veghea la căpătâiul patului? Vreun curier rapid, care venea de la biserică cu veşti proaspete? Şi de ce s-a înspăimântat mama ei, în loc să se bucure, aşa cum ar fi fost firesc?

40. Ediţia 1995: “ În anul 1978 am fost anunţat de Domnul prin acest Cuvânt să mă mut cu domiciliul în Valea Voievozilor, unde locuiesc acum. ” (pag.22)
40. Ediţia 2006: “ În anul 1978, am fost anunţat de Domnul prin acest cuvânt, să mă mut cu domiciliul în Valea Voievozilor, lângă Târgovişte, unde locuiesc acum. ” (pag.55)

41. Ediţia 1995: “ Am fost martor la dezgroparea după şapte ani şi am văzut că trupul ei era întreg şi răspândea mireasmă ca sfintele moaşte. Chiar şi după plecarea ei dintre noi a fost văzută şi simţită de mulţi şi cine se roagă cu credinţă, primeşte rezultatul cererii.” (pag.22)
41. Ediţia 2006: “ Am fost martor la dezgroparea ei după şapte ani şi am văzut că trupul ei era întreg şi răspândea mireasmă ca sfintele moaşte. Chiar şi după plecarea ei dintre noi a fost văzută şi simţită de mulţi, şi cine se roagă ei cu credinţă, primeşte izbânda cererii.” (pag.55)

Nedelcu Constanţa :
42. Ediţia 1995: “Mă numesc Nedelcu Constanţa, din Bucureşti. În vara anului 1985 luna mai, ziua 15 am avut un vis: undeva pe norii cerului am văzut o icoană [...] Cercetând calendarul creştin ortodox, nu am găsit această sfântă Virginia. Am mers la mănăstirea Plumbuita şi am povestit visul unei credincioase pe care am întâlnit-o acolo.” (pag.22-23)
42. Ediţia 2006: “ În vara anului 1985, luna mai, ziua 15, am avut un vis: pe norii cerului am văzut o icoană [...] Cercetând calendarul creştin-ortodox, nu am găsit-o pe această sfântă Virginia. Am mers mai târziu la mănăstirea Plumbuita şi i-am povestit visul meu unei credincioase pe care am întâlnit-o acolo.” (pag.55)
Nedelcu Constanţa este soţia (adică era, căci între timp a fost divorţată) lui Nicolae Nedelcu. În luna mai, anul 1990, ei au părăsit Bucureştiul împreună cu fiica lor minoră şi s-au mutat la Pucioasa. La început, la Pucioasa era un singur “preot”, necăsătorit, în persoana lui Ilie Bunea (fiul). După alegerea lui Nicolae Nedelcu şi a lui Spiridon Şerban ca “preoţi” ai Noului Ierusalim, soţiile lor trebuia să dispară, pentru a apărea toţi “preoţii” în ochii oamenilor ca fiind “liberi”, chiar “feciorelnici”, “consacraţi” exclusiv Domnului. Aşa că Mihaela Tărcuţă, cea care de aproape 20 de ani face şi desface toate la Pucioasa, a hotărât ca cele două soţii de “preoţi”, împreună cu fiicele lor minore, să fie exilate la Valea Lungă, la o creştină care a consimţit să fie complice acestei manevre monstruoase. Pentru a ascunde locul unde se află acum, mărturia Constanţei nu pomeneşte nimic despre Valea Lungă. Ea este aranjată încă de la început, din 1995, să fie mincinoasă şi tendenţioasă. În contextul în care majoritatea celorlalţi “mărturisitori” şi-au declarat domiciliul, aici se afirmă că Tanţa Nedelcu este “din Bucureşti”, sugerând cititorului că ea acolo locuieşte, ceea ce este un fals ordinar. În schimb, fostul ei soţ, Nicolae Nedelcu, nu spune că este “din Bucureşti”, ci arată explicit că locuieşte la mănăstire, în Pucioasa:
“Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt unde acum locuim în număr de 14.” ( din “Mărturia” lui Nicolae Nedelcu, Ediţia 1995, pag. 60)

Achim Nicolae:
43. Ediţia 1995: “ În noaptea aceea a vorbit Domnul prin acest vas şi a început aşa: “Amin. Amin. Amin. Pace vouă! Eu sunt Iisus Hristos, nu ca la început cu Trupul, ci ca la sfârşit cu Duhul. Crezi? – Da, Doamne, am răspuns. “Amin” – a zis Domnul. Apoi a continuat Domnul să spună tot ce a avut de spus atunci, iar în încheiere m-a strigat aşa: “Nicolae cel nou, crezi tu că Eu sunt?” “Da, Doamne” – am răspuns eu. Iar Domnul a continuat: “Fericit e cel ce nu M-a văzut şi a crezut!” ” (pag.23)
43. Ediţia 2006: “ În noaptea aceea a vorbit Domnul prin acest vas şi a început aşa: “Amin. Amin. Amin. Pace vouă! Eu sunt Iisus Hristos, nu ca la început, cu trupul, ci ca la sfârşit, cu Duhul. Crezi? Nicolae cel nou, crezi tu că Eu sunt? Fericit e cel ce nu M-a văzut şi a crezut!” ” (pag.55)
Textul din 2006 comasează în mod brutal succesiunea temporală a dialogului, eliminând secvenţe semnificative. În versiunea iniţială, cea din 1995, erau prezente cinci faze:
1. “Domnul” a început cu propria sa prezentare:
…şi a început aşa: “Amin. Amin. Amin. Pace vouă! Eu sunt Iisus Hristos, nu ca la început cu Trupul, ci ca la sfârşit cu Duhul. Crezi?”…
2. “Domnul” a confirmat mărturisirea de credinţă de la cel nou-venit:
…“Amin” – a zis Domnul.
Această confirmare este eliminată în ediţia din 2006 a cărţii.
3. “Domnul” a continuat să spună tot ce a avut de spus:
…Apoi a continuat Domnul să spună tot ce a avut de spus atunci,…
4. “Domnul” a încheiat convorbirea, strigându-l pe Nicolae: …iar în încheiere m-a strigat aşa: “Nicolae cel nou, crezi tu că Eu sunt?”…
5. “Domnul” a continuat să concluzioneze sfârşitul:
…Iar Domnul a continuat: “Fericit e cel ce nu M-a văzut şi a crezut!”
În versiunea finală, există o singură fază, considerată a fi toată “de început”:
…şi a început aşa: “Amin. Amin. Amin. Pace vouă! Eu sunt Iisus Hristos, nu ca la început, cu trupul, ci ca la sfârşit, cu Duhul. Crezi? Nicolae cel nou, crezi tu că Eu sunt? Fericit e cel ce nu M-a văzut şi a crezut!”
Răspunsurile lui Nicolae sunt eliminate cu desăvârşire, ca nerelevante.

Cristache Gh. Ion şi Cristache Teodora:
44. Ediţia 1995: “ Am ascultat Cuvântul Domnului şi învăţăturile Lui întrucât nu m-a abătut cu nimic de la cele bisericeşti şi ale Sfintei Scripturi.“ (pag.24)
44. Ediţia 2006:“ Am ascultat cuvântul Domnului şi învăţăturile lui, întrucât nu m-a abătut cu nimic de la cele bisericeşti şi de la sfintele Scripturi.“ (pag.56)
Schimbarea din Lui în lui este mică, dar cu efecte mari. Liderii actuali de la Pucioasa încearcă să diferenţieze “cuvântul actual” ( atribuit lui Dumnezeu şi denumit de ei chiar aşa: “Cuvântul lui Dumnezeu”) de Sfânta Scriptură, a cărei aceeaşi denumire de “Cuvânt al lui Dumnezeu” este de mult intrată în conştiinţa creştinilor. În text se modifică expresia Cuvântul Domnului în expresia cuvântul Domnului pentru a se forţa percepţia cititorului că este vorba despre “cuvântul actual”, şi nu despre Sfânta Scriptură. Deci, Cristache Gh. Ion şi Cristache Teodora nu ascultă din Scriptură, şi deci nu învăţăturile Lui (ale Domnului) luate din Scripturi, ci învăţăturile lui (ale “cuvântului actual”); deşi, paradoxal, cei de la Pucioasa pretind că ele sunt tot ale Domnului. Dorinţa lor de diferenţiere, de scoatere în evidenţă a acestei “noi evanghelii” şi noi “sfinte Scripturi“ (care sunt alte denumiri curente ale “cuvântului actual”) îi determină să opereze cu astfel de sofisme şi subtilităţi ieftine. De altfel, manevra de a substitui forma iniţială (Cuvântul) cu alta aparent identică (cuvântul) , menită să individualizeze mai bine “noua evanghelie de la Pucioasa” apare în zeci de situaţii , la aproape toţi “martorii”, deci este evident că şi ea este opera unei singure persoane, cea care a supervizat “corecturile” la carte.

Stoica Gheorghe:
45. Ediţia 1995: “ Era urmărită şi supravegheată în mod permanent de securitate, miliţie şi agenţi, precum şi noi toţi, care o vizitam şi credeam în această lucrare.” (pag.25)
45. Ediţia 2006: “ Era urmărită şi supravegheată în mod permanent de securitate, miliţie şi agenţi, precum eram şi noi, cei care o vizitam şi credeam în această lucrare.” (pag.57)

46. Ediţia 1995: “ … ca astfel să fie ocrotită de ameninţările securităţii şi ale comuniştilor. Dar zisul ei soţ, nu-i era ei soţ, ci era un protector, la fel ca bătrânul Iosif Fecioarei Maria. Dar această taină a fost acoperită de lume şi de securitate.” (pag.25)
46. Ediţia 2006: “ … şi astfel să fie ocrotită de ameninţările securităţii şi ale comuniştilor. Dar zisul ei soţ, nu îi era ei soţ, ci era un protector, la fel cum bătrânul Iosif îi era Fecioarei Maria, iar această taină a fost acoperită de lume şi de securitate.” (pag.57)

47. Ediţia 1995: “ Atunci prigoana nu i s-a dublat şi, din ce în ce mai intens a fost torturată şi ameninţată [...] Stoica Nicolae, a fost arestat de organele de securitate pentru motivul că este soţul ei şi judecat.” (pag.26)
47. Ediţia 2006: “ Atunci prigoana i s-a dublat, şi din ce în ce mai intensiv a fost torturată şi ameninţată [...] Stoica Nicolae, a fost arestat de organele de securitate pentru motivul că este soţul ei, şi a fost judecat.” (pag.58 )

48. Ediţia 1995: “ În timp ce Domnul vorbea prin ea, i s-a administrat prin gură, sticlă pisată, otravă precum şi diferite virusuri de boli periculoase şi nu s-a lipit nimic de ea.” (pag.26)
48. Ediţia 2006: “ În timp ce Domnul vorbea prin ea, i s-a administrat în gură sticlă pisată, otravă, precum şi diferite virusuri de boli periculoase, şi nu s-a lipit nimic de ea.” (pag.58 )

49. Ediţia 1995: “ A fost băgată în camere încuiate unde erau nebunii cei mai periculoşi, atât la spitalul 9 cât şi la Plătăreşti şi nebunii nu au omorât-o, ba o mângâiau. La Jilava a fost băgată în lacul cu şerpi veninoşi şi şerpii o lingeau pe picioare.” (pag.26)
49. Ediţia 2006: “ A fost băgată în camere încuiate unde erau nebunii cei mai periculoşi, atât la spitalul nr. 9 din Bucureşti cât şi la Plătăreşti, şi nebunii nu au omorât-o, ba o mângâiau. La închisoarea Jilava, a fost băgată în lacul cu şerpi veninoşi, şi şerpii o lingeau pe picioare.” (pag.58 )
Legendele despre tortúrile administrate Verginicăi în închisori au căpătat, prin retransmitere orală, dimensiuni groteşti şi contradictorii. Ioniţă Valeriu povesteşte că Verginica “a fost aruncată într-un lac cu şerpi, ca s-o mănânce”, de parcă şerpii de apă de la noi ar fi mâncători de oameni, ca aligatorii din America sau crocodilii din Africa. Bănescu Emilian pretinde că şerpii erau într-un alt lac, la Plătăreşti, unde condamnaţii nu mai erau aruncaţi în apă, ca să-i mănânce şerpii, ci erau “aşezaţi” cu grijă de către călăii lor pe nişte buşteni plutitori. Iar şerpii nu erau veninoşi, însă erau agresivi şi îi muşcau pe condamnaţi, care cădeau în apă de frică şi se înecau. În primul rând că şerpii de apă (Natrix tessellata) nu sunt veninoşi. În al doilea rând, ei nu atacă omul decât dacă sunt agresaţi mai întâi. În al treilea rând, ei nu se hrănesc cu oameni, ci cu mormoloci, peşti şi broaşte. Toate poveştile cu şerpii care o ameninţau pe Verginica, sau dimpotrivă, “o lingeau pe picioare”, sunt de un ridicol desăvârşit. Şerpii fug de om în mod instinctiv. Nici măcar localizarea lacului nu e precisă. A pretinde că şi închisoarea de la Plătăreşti, şi cea de la Jilava, aveau fiecare lacul ei cu şerpi veninoşi, special pentru a da condamnaţilor emoţii înainte de moarte, este o altă presupunere stupidă. Cu un glonţ lucrurile se rezolvau mai repede şi mai sigur, şi se ştie că în vremea aceea, pentru asemenea cazuri nu se făcea deloc economie de muniţie.

50. Ediţia 1995: “ În anul 1976, am fost anunţaţi că anul viitor va veni un cutremur mare…” (pag.26)
50. Ediţia 2006: “ În anul 1976 am fost anunţaţi că în anul următor va veni un cutremur mare…” (pag.58 )

51. Ediţia 1995: “A vindecat de cancer pe Maria Dimovici din Măneşti Dâmboviţa, Maria Cârlan din Moreni, Mariana a lui Florian din Valea Lungă. Patul unde vorbea Domnul prin ea, în nenumărate rânduri rămânea cu mireasmă, care mireasmă se păstra chiar şi ani de zile.” (pag.26)
51. Ediţia 2006: “A vindecat-o de cancer pe Maria Dimovici, din comuna Măneşti-Dâmboviţa; pe Maria Cârlan, din Moreni; pe Mariana lui Florian Şerban, din Valea Lungă. Patul unde vorbea Domnul prin ea, în nenumărate rânduri rămânea cu mireasmă care se păstra chiar şi ani de zile.” (pag.58 )

52. Ediţia 1995: “În comuna Măneşti cel puţin o treime din populaţie a auzit cuvântul lui Dumnezeu prin această proorociţă Mărturisesc căci multe minuni s-au făcut… ” (pag.26)
52. Ediţia 2006: “În comuna Măneşti, cel puţin o treime din populaţie a auzit Cuvântul lui Dumnezeu prin această proorociţă. Mărturisesc că multe minuni s-au făcut… ” (pag.58 )
Cât de relative sunt aceste “mărturisiri”! Dumitra Constantin, vorbind despre acelaşi subiect, afirmă:
“În satul Măneşti nu este nici un sectant,datorită învăţăturilor pe care Domnul le-a spus prin gura mamei Verginica, învăţături pe care le-a auzit mai mult de jumătate din sat”

Nicolae Lăzărescu:
53. Ediţia 1995: “ Am cunoscut-o pe mama Verginica când aveam 17 ani. Într-o zi am plecat de acasă… ” (pag.26)
53. Ediţia 2006: “ Am cunoscut-o pe mama Verginica pe când aveam 17 ani. În anul 1955, într-o zi am plecat de acasă… ” (pag.58 )

54. Ediţia 1995: “ Domnul m-a întrebat aşa: “Fiule Nicolae, copilaşul Meu, crezi tu în momentul de faţă că vorbeşti cu Mine, Domnul?” Iar eu am zis: “Da, Doamne, cred”. Domnul a zis din nou: “Aşa tată, crede şi te vei mântui”. După un moment de aşteptare…” (pag.27)
54. Ediţia 2006: “ Domnul m-a întrebat aşa:
“Fiule Nicolae, copilaşul Meu! Crezi tu în momentul de faţă că vorbeşti cu Mine, Domnul?” “Da”. “Aşa, tată, crede, şi te vei mântui”.
După un moment de aşteptare…” (pag.58 )

55. Ediţia 1995: “ Eu am crezut în această lucrare şi voi crede până la sfârşitul vieţii mele că Dumnezeu, este şi ne vorbeşte, precum odinioară proorocilor.” (pag.27)
55. Ediţia 2006: “ Eu am crezut în această lucrare, şi voi crede până la sfârşit, că Dumnezeu este şi ne vorbeşte, precum odinioară, proorocilor.” (pag.58 )

Tache Gavrilă:
56. Ediţia 1995: “ Am aflat că undeva, în localitatea Maluri, o persoană cu numele de Verginica prooroceşte despre Dumnezeu ” (pag.27)
56. Ediţia 2006: “ Am aflat că undeva, în localitatea Maluri, o persoană cu numele de Verginica prooroceşte de la Dumnezeu ” (pag.59)
Modificarea are dedesubturile şi miza ei. Una este să prooroceşti despre Dumnezeu (fără o legitimare certă, deci fără putinţa de a dovedi că nu eşti prooroc mincinos) şi alta este să prooroceşti de la Dumnezeu, adică să fii dovedit ca sol veritabil al Lui.

57. Ediţia 1995: “ Apoi mi-a spus că acei câini, erau de fapt diavoli care încercau să mă înlăture. ” (pag.27)
57. Ediţia 2006: “ Apoi mi-a spus că acei câini erau diavoli care încercau să mă înlăture. ” (pag.59)

Şerban Spiridon:
58. Ediţia 1995: “ În anul 1988, Domnul mi-a spus prin această proorocie să-mi iau familia şi să merg la Pucioasa, că are de lucru cu mine, iar eu nu mă înduram să-mi las casa şi să merg unde mă chema Domnul.” (pag.28 )
58. Ediţia 2006: “ În anul 1988 Domnul mi-a spus prin această proorocie să merg la Pucioasa, că are de lucru cu mine, iar eu nu mă înduram să-mi las casa şi să merg unde mă chema Domnul.” (pag.59)
Eliminarea cuvintelor “…să-mi iau familia şi…” ridică un mare semn de întrebare. Oare ce motivaţie ascunsă a determinat această mutilare a textului original? Pe cine şi de ce deranjează familia lui Şerban Spiridon? De ce nu trebuie să se ştie că Şerban Spiridon a avut cândva o familie?
A avut, pentru că acum nu mai are. După mutarea lor la Pucioasa, la presiunile Mihaelei Tărcuţă, atât nevasta cât şi fetiţa lui Spiridon Şerban au fost mutate cu domiciliu forţat la o creştină din comuna Valea Lungă, care a consimţit să fie complice. Soarta acestor femei nu este singulară: la fel au păţit şi soţia, respectiv fiica lui Nicolae Nedelcu. Şi toate acestea pentru că Mihaela voia ca cei doi, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, destinaţi de ea să fie “preoţi” ai Noului Ierusalim, trebuia musai să apară în faţa poporului ca fiind fără familie, aparent “feciorelnici”, ceea ce este un fals ordinar. De aceea se ascunde acum cu atâta obstinaţie faptul că Spiridon avea şi el, cândva, o familie.

59. Ediţia 1995: “ Văzând că nu prind nimic, mi-am adus aminte de Cuvântul Domnului, am rupt sculele şi am plecat, cum odinioară şi sfinţii apostoli le-au lăsat, urmând pe Domnul.” (pag.28 )
59. Ediţia 2006: “ Văzând că nu prind nimic, mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, am rupt sculele şi le-am lăsat, cum odinioară şi sfinţii apostoli le-au lăsat, urmând pe Domnul.” (pag.59)

60. Ediţia 1995: “ M-am urcat într-un tei ca să culeg flori şi am căzut cam de la 7 metri înălţime, dar m-am oprit într-o cracă, fără să păţesc nimic. Am simţit că cineva m-a ocrotit.” (pag.28 )
60. Ediţia 2006: “ M-am urcat într-un tei, ca să culeg flori, şi am căzut cam de la şapte metri înălţime, dar m-am oprit într-o cracă fără să păţesc nimic. Am simţit că Dumnezeu m-a ocrotit.” (pag.59)
Ca să nu se înţeleagă greşit, că acel “cineva” care l-a ocrotit pe Spiridon era craca în care s-a oprit, s-a făcut precizarea necesară: Dumnezeu era şi El în tei, atent şi săritor la tot ce se petrece.

61. Ediţia 1995: “ M-am hotărât, mi-am luat transferul, am părăsit locuinţa, venind cu familia la Pucioasa, neştiind ce plan are Dumnezeu cu mine.” (pag.28 )
61. Ediţia 2006: “ M-am hotărât, mi-am luat transferul, am părăsit locuinţa, venind la Pucioasa, neştiind ce plan are Dumnezeu cu mine.” (pag.59)
Impresionantă consecvenţa de a ascunde o realitate: Spiridon Şerban avea totuşi o familie, cu care a venit la Pucioasa! Unde este acum familia lui? Cine are dreptul să o şteargă definitiv din memoria societăţii civile? Băiatul lui Spiridon (Marian, poreclit de pucioşi “Mormăitu’) este cu el în “mănăstire”, dar soţia şi fata unde sunt? Ele sunt exilate, chipurile “de bunăvoie”, în casa Marianei de la Valea Lungă, de unde n-au mai ieşit de ani de zile. Procedeul de a minţi prin omisiune, ascunzând lucrurile care îi incomodează pe liderii pucioşi, este mizerabil. Maniera de a surghiuni pe viaţă nişte femei, din dorinţa de a le masca existenţa, este de-a dreptul penală.

62. Ediţia 1995: “ În anul 1991 am primit poruncă de la Domnul prin proorociţa Maria să construim o biserică, fiind dat termenul de trei luni, ceea ce pare imposibil de realizat.” (pag.28 )
62. Ediţia 2006: “ Aici, în anul 1991 am primit poruncă de la Domnul prin proorociţa Maria, sora sfintei Virginia, să construim biserică, fiind dat termenul de trei luni, ceea ce părea imposibil de realizat.” (pag.59)

Gherasim:
63. Ediţia 1995: “ Sunt Gherasim, preot la Piatra Neamţ. Pe 25 mai 1990…” (pag.28 )
63. Ediţia 2006: “ Sunt Gherasim, preot la Piatra Neamţ, şi sunt cuprins de vederea celor ce nu se văd. Pe 25 mai 1990…” (pag.60)
Este greu de crezut că un călugăr îşi “corectează” după zece ani propria depoziţie, inserînd încă de la început o mare lăudăroşenie. De aceea, adausul apărut în ediţia din 2006 nu-i aparţine, în mod sigur, lui Gherasim, ci liderilor pucioşi, care simţeau nevoia să explice din start ciudăţeniile care urmează şi să-l acopere pe cât posibil în faţa cititorilor. Căci “mărturia” lui Gherasim este o însăilare de fabulaţii atât de aiurite şi de aiuritoare, încât te întrebi dacă omul acesta era sănătos la minte. Printre ele se strecoară însă şi observaţii interesante, cum ar fi aceea că Gherasim plângea şi se ruga pentru (cităm) “pacea creştinilor pe care i-am cunoscut prin proorociţa Maria (sora proorociţei Verginica), căci am văzut neînţelegere între ei”. Deci în sânul poporului lui Dumnezeu mocneau încă de atunci neînţelegerile şi lipsa de dragoste, ceea ce s-a perpetuat până în zilele noastre. Eticheta de “popor sfânt” a rămas un deziderat frumos, dar niciodată atins. Mai târziu, Gherasim pretinde că a dezlegat misterul neînţelegerii dintre creştini, fără însă a aduce vreo clarificare cât de măruntă a acestei “taine”:
“Am înţeles atunci neînţelegerea dintre creştinii hrăniţi de Dumnezeu prin Verginica şi mama Maria şi mulţumesc lui Dumnezeu şi la tot cerul sfânt de această taină.”

64. Ediţia 1995: “ Pe 10 iulie eram la Bucureşti, la Sfântul Dumitru. Deodată, în mijlocul celor trei cruci de piatră, a apărut un domn care mi-a spus să iau în spate crucea cea mare de piatră. Atunci am spus acelui domn că mi se pare grea, că doar o macara o poate ridica, dar domnul mi-a spus că nu e grea şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate spre Pucioasa. Când am ajuns acolo, creştinii m-au primit cu toată dragostea şi m-au uşurat de greutatea din spate. Acolo, în curte, zăresc trei găuri în pământ, ca nişte fântâni cu apă. Pe acele găuri ieşeau foi scrise cu vedenii şi proorocii de la Verginica şi mama Maria. Mi-a apărut apoi acelaşi domn de la Bucureşti care mi-a zis că a sosit vremea ca aceste proorocii să fie cunoscute şi explicate. Tot în acea zi, cum stăteam în curte la acei creştini, am simţit cum mă cuprindeau nişte curenţi de aer şi am început să plâng şi deodată îmi apare în faţă acel domn care avea cu el mii de lumânări cu lumini strălucitoare. Apoi au apărut nişte blocuri cu trei etaje, şi alături de ele, chilii în diferite culori. M-a întrebat domnul acela unde mă aflu şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. Nu, mi s-a răspuns. Nu, eşti în oraşul vedeniilor. Adu-ţi aminte că în 1967, când erai preot la Dorohoi, ţi-am arătat oraşul vedeniilor Noului Ierusalim. Tu mi-ai zis că te simţi în ceruri, iar Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca în ceruri şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta.”(pag.28-29)
64. Ediţia 2006: “ Pe 10 iulie, anul 1990, eram la Bucureşti, la sfântul Dumitru. Deodată, am avut o vedenie: în mijlocul celor trei cruci de piatră de la Patriarhie a apărut un domn care mi-a spus să iau în spate crucea cea mare de piatră. Atunci am spus acelui domn că mi se pare grea, că doar o macara o poate ridica, dar domnul acela mi-a spus că nu e grea, şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate spre Pucioasa. Când am ajuns acolo, creştinii m-au primit cu toată dragostea, şi m-au uşurat de greutatea din spate. Acolo, în curte, am zărit trei găuri în pământ, ca nişte fântâni cu apă. Pe acele găuri ieşeau foi scrise cu vedenii şi proorocii de la mama Verginica şi mama Maria. Mi-a apărut apoi acelaşi domn de la Bucureşti, care mi-a zis că a sosit vremea ca aceste proorocii să fie cunoscute şi explicate. Tot în acea zi, cum stăteam în curte la acei creştini, am simţit cum mă cuprindeau nişte curenţi de aer şi am început să plâng, şi deodată îmi apare în faţă acel domn care avea cu el mii de lumânări cu lumini strălucitoare. Apoi au apărut nişte blocuri cu trei etaje, şi alături de ele, chilii în diferite culori. M-a întrebat domnul acela unde mă aflu, şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. “Nu”, mi s-a răspuns. “Nu, eşti în oraşul vedeniilor. Adu-ţi aminte că în 1967 când erai preot la Dorohoi, ţi-am arătat oraşul vedeniilor Noului Ierusalim. Tu mi-ai zis că te simţi în ceruri, iar Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca în ceruri, şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta.” (pag.60)
Cine era “acel domn de la Bucureşti?” Finalul ni-l dezvăluie în persoana lui Dumnezeu, din cuvintele: “…iar Eu ţi-am spus…” Aşa se explică oarecum cum de putea ţine în mână “acel domn” “mii de lumânări cu lumini strălucitoare”. Deşi Gherasim pretinde în 1995 că a trăit aievea aceste întâmplări (căci i se spune textual:“ Eu ţi-am spus… că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta.”), totuşi liderii de la Pucioasa se străduiesc din răsputeri, în anul 2006, să drapeze totul sub veşmântul unei “vedenii”, completând cu tupeu: “Deodată, am avut o vedenie:…” . “Vedenia” este plină de combinaţii haotice şi absurde, vrednice de un film suprarealist, cu cruci grele de piatră, duse în spate cale de 100 de km, cu “găuri în pământ” din care ies încolăcindu-se ca şerpii, “foi scrise cu vedenii”. Pucioşii pretind că vedeniile şi proorociile vin din cer, nu din adâncul pământului, dar se pare că vedenia lui Gherasim are şi un sâmbure de adevăr în ea: proorociile vin de sub pământ, nu din cer, iar Pucioasa este oraşul vedeniilor absurde.

Bălan Maria:
65. Ediţia 1995: “ Anul trecut, adică în 1991 am visat pe sora Verginica, parcă mă aflam într-o gară cu lume multă şi văd că se coboară de sus, din văzduh sora Verginica,…” (pag.29)
65. Ediţia 2006: “ În anul 1991 am visat-o pe sora Verginica. Parcă mă aflam într-o gară cu lume multă, şi văd că se coboară de sus, din văzduh, sora Verginica,…” (pag.61)

Dobre I. Nicolae:
66. Ediţia 1995: “ Mă durea odată un picior rău de tot.” (pag. 30)
66. Ediţia 2006: “ Mă durea odată foarte tare un picior.” (pag. 61)

Nicolae D. Nicolae:
67. Ediţia 1995: “ …fapt împlinit în anul 1977, martie” (pag. 30)
67. Ediţia 2006: “ …fapt împlinit în anul 1977, luna martie.” (pag. 62)

Radu Petre:
68. Ediţia 1995: “ Mi-a spus relele ce am făcut în viaţă şi altele. ” (pag.31)
68. Ediţia 2006: “ Mi-a spus relele ce am făcut în viaţă. ” (pag.62)

Ivan Nicolae:
69. Ediţia 1995: “ Odată, mergând cu un cumnat de-al meu la Maluri, ne-a ieşit în cale o haită de lupi şi când am ajuns la proorociţa Verginica, ne-a spus Dumnezeu de ce ne-am înspăimântat că ne-a trimis îngeri păzitori în calea noastră.” (pag. 31)
69. Ediţia 2006: “ Odată, mergând cu un cumnat de-al meu la Maluri, ne-a ieşit în cale o haită de lupi, şi când am ajuns la proorociţa Verginica, ne-a spus Dumnezeu de ce ne-am înspăimântat, că ne-a trimis îngeri păzitori în calea noastră, pentru pază.” (pag. 62)
Probabil că “haita de lupi” care îşi făcea sălaşul în apropiere de Maluri era binecunoscută de sătenii locului, deoarece i-a mai întâmpinat ostentativ şi pe alţi vizitatori nocturni. Iată versiunea lui Tache Gavrilă, care povesteşte şi el întâlnirea lui cu “lupii”:
“ Din curiozitate, eu şi cu Marin Ion am plecat să vedem pe proorociţa Virginia. În drum spre Maluri, de pe un munte au apărut nişte câini, crezând că sunt lupi ne-am înspăimântat [...] Apoi mi-a spus că acei câini, erau de fapt diavoli care încercau să mă înlăture. ” (Ediţia 1995, pag.27)
Fabulaţiile sunt evidente. “Munţii” văzuţi de Gavrilă sunt nişte coame molcome de deal, deoarece la Maluri nu sunt munţi; iar “lupii” erau fie câini vagabonzi, fie păzitorii unei mici stâne de pe traseu, dar, în mintea Verginicăi ei “erau de fapt diavoli”.
Cert este că Ivan Nicolae şi cumnatul lui au văzut “lupii” (care erau probabil aceiaşi câini, sau aceiaşi “diavoli” văzuţi şi de Gavrilă), dar tot s-au înspăimântat, căci n-au văzut nici unul din “îngerii păzitori trimişi în calea lor, pentru pază”, aşa cum “a văzut” Verginica ulterior.

Nicolae Elena :
70. Ediţia 1995: “Pe 12 decembrie 1980, când a plecat dintre noi mămica Verginica…” (pag.31)
70. Ediţia 2006: “Pe 14 decembrie 1980, când a plecat dintre noi mămica Verginica…” (pag.62)

Şerban Mihai:
71. Ediţia 1995: “ … se duc la biserică aşa, ca la parada modei, fardate, cu capetele descoperite, certate între ele [...] ”iată, voi ziceţi căci copilul până la şapte ani nu are păcat [...] Ce credeţi că a făcut acest copil, măi copilaşi? Iată, mă, a înjurat pe Hristos [...] Tatălui meu i-a zis Domnul: “Iată, Floriene, până când ai de gând să te mai ciopleşti,… ” (pag.32)
71. Ediţia 2006: “ … se duc la biserică aşa ca la parada modei, fardate, cu capul descoperit, certate între ele [...] ”Iată, voi ziceţi: “Copilul, până la şapte ani, nu are păcat [...] Ce credeţi că a făcut acest copil, măi copilaşi? A înjurat pe Hristos [...] Tatălui meu i-a zis Domnul: “Floriene, până când ai de gând să te mai ciopleşti?… ” (pag.63)
Aici, vorbirea cu “mă” este corectată cu grijă, ca să nu deranjeze pe cititorii mai simandicoşi, care vor pretinde probabil ca Dumnezeu să aibă o vorbire cât mai aleasă, lipsită de vulgarităţi.

72. Ediţia 1995: “ …văzând-o CFR-iştii au dat-o jos în gară la Lăculeţe. … Domnul… a zis: “eram să avariez trenul, dar am lăsat să fie lovit vasul Meu”. Referindu-se la tren, Domnul ne-a zis: “Oh, măi copii, iată şarpele de fier propovăduit de proorocul Isaia, care călătoreşte şi duce fel de fel de lume cu fel de fel de deşertăciuni – ca şi păsările cu cioc de fier.” (pag.32)
72. Ediţia 2006: “ …văzând-o ceferiştii au dat-o jos în gara Lăculeţe. … Domnul… a zis: “Era să avariez trenul, dar am lăsat să fie lovit vasul Meu”. Referindu-se la tren, Domnul ne-a zis: “Oh, măi copii, iată şarpele de fier propovăduit de proorocul, care călătoreşte şi duce fel de fel de lume, cu fel de fel de deşertăciuni, ca şi păsările cu cioc de fier.” (pag.63)
Hocus-pocus, de ce a dispărut numele proorocului Isaia din text? Foarte simplu: pentru că el n-a făcut niciodată această proorocie. Este o mostră de necunoaştere crasă a Sfintei Scripturi. În schimb, aici se dă frâu liber fabulaţiilor spuse “după ureche”. De fapt, textul original vorbeşte despre alt prooroc, anume Ioil, dar ghinion! Nici Ioil n-a vorbit nimic în proorociile sale despre şerpi sau păsări cu cioc de fier! Iată şi varianta oficială a textului original, precum şi forma lui cosmetizată, cea din anul 2006:
”Copilaşii Mei, un tren este un şarpe cu ciocul de fier care duce mii de oameni pe spatele lui în toate părţile lumii, plini de tot felul de păcate, mândrie, răutăţi şi desfrâu, duce lucrarea lui anticrist. Iată că s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil că s-a umplut pământul cu pasări cu ciocul de fier, şerpi cu ciocul de fier, broaşte ţestoase de fier”( Ediţia 1995: 4 mai 1958 )
” Copilaşii Mei, un tren este un şarpe cu ciocul de fier, care duce mii de oameni pe spatele lui, în toate părţile lumii, plini de tot felul de păcate: mândrie, răutăţi şi desfrâu; duce lucrarea lui antichrist. Iată că s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul, că s-a umplut pământul cu păsări cu ciocul de fier, şerpi cu ciocul de fier, broaşte ţestoase, de fier”(Ediţia 2006: 21 aprilie/4 mai 1958 )
Aşadar, consecvenţa în fraudă este evidentă. Recidivişti, liderii pucioşi nici n-au remarcat cât de diferite sunt “amintirile” lui Şerban Mihai (dar considerate “mărturii” autentice), de textele oficiale tipărite în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”. El îl confundă pe proorocul Ioil cu proorocul Isaia şi uită un amănunt important: broaştele ţestoase de fier.

73. Ediţia 1995: “ În apropierea lor, în tot timpul discuţiei au păscut nişte vaci. Domnul a zis atunci că şi acele vaci vor pune mărturie că au fost de faţă la discuţia lor ” (pag.32)
73. Ediţia 2006: “ În apropierea lor, în tot timpul vorbirii au păscut nişte vaci. Domnul a zis atunci că şi acele vaci vor pune mărturie că au fost de faţă la vorbire ” (pag.63)

74. Ediţia 1995: “ Au încercat medicii s-o facă să tacă, dar n-au reuşit, cu toate metodele lor. Erau uimiţi de puterea supranaturală… ” (pag.32)
74. Ediţia 2006: “ Spunea că au încercat medicii s-o facă să tacă, dar n-au reuşit, cu toate metodele lor, şi erau uimiţi de puterea supranaturală… ” (pag.63)

75. Ediţia 1995: “ …căci unde e lucru în duminici şi sărbători e pagubă. Într-una din vorbiri, Domnul i-a cerut tatei să mă aducă jertfă, ca pe Isaac. La mulţi ani după aceea, am avut un accident la Piteşti şi am avut cinci fracturi la cap [...] După cinci luni m-am vindecat complet. ” (pag.33)
75. Ediţia 2006: “ …că unde e lucru în duminici şi sărbători, e pagubă. Într-una din vorbiri Domnul i-a cerut tatii să mă aducă jertfă, ca pe Isaac. La mulţi ani după aceea am avut un accident la Piteşti şi am avut cinci fracturi la cap [...] După cinci luni m-am vindecat complet. ” (pag.63)
Se pare totuşi că vindecarea n-a fost completă, dacă Mihai poate să creadă că accidentul lui poate fi cotat ca jertfă adusă de tatăl său, sau ca probă a credincioşiei nestrămutate pe care o avea acesta, asemenea cu aceea a lui Avraam.

76. Ediţia 1995: “ Vai de cel ce bea vinul cu lăutari [...] Iată, acum oamenii au lăsat mâncarea pe ţigara cu tutun [...] O, blestemată buruiană, cum a amăgit poporul, fumând-o copiii, femeile, bărbaţii, preoţii şi prin aceasta toţi vestind venirea unui cataclism ” (pag.33)
76. Ediţia 2006: “ Vai de cel ce bea vin cu lăutari! [...] Iată, acum oamenii au dat mâncarea pe ţigara cu tutun [...] O, blestemată buruiană, cum ai amăgit poporul, fumând-o copiii, femeile, bărbaţii, preoţii! Şi prin aceasta, toţi vestesc venirea unui cataclism ” (pag.63)

77. Ediţia 1995: “ …sunt duhuri rele care vor să ia câte o părticică din sfântă şi să facă farmece. ” (pag.32)
77. Ediţia 2006: “ …sunt duhuri rele care vor să ia câte o părticică din sfântă ( sfânta Filoteea, n.r.) şi să facă farmece. ” (pag.63)
În sfârşit, un gest de sinceritate: o intervenţie benignă este mărturisită a fi din iniţiativa redacţiei (… n.r.) . Era bine şi frumos ca toate intervenţiile să fie semnalate în acest mod, dar probabil că textul ar fi arătat atât de zdrenţuit, iar unele modificări demascatoare ar fi fost “servite pe tavă”, încât liderii pucioşi au preferat metoda modificărilor făcute pe furiş. Adică: “Dacă ţine, ţine; dacă nu ţine, nu ţine”.

78. Ediţia 1995: “ Şerban Mihai – Valea Lungă Dâmboviţa. ” (pag.33)
78. Ediţia 2006: “ Şerban Mihai Viorel, Valea Lungă, Dâmboviţa. ” (pag.64)

Marin T. Ion:
79. Ediţia 1995: “ …Domnul ne spunea că va veni foarte curând un cutremur mare şi se adresa bucureştenilor din grupul de creştini aşa: Bucureşti, Bucureşti, oraş frumos, cum am să te întorc pe dos. Şi ţin minte că …” (pag.34)
79. Ediţia 2006: “ …Domnul ne spunea că va veni foarte curând un cutremur mare, şi Se adresa bucureştenilor din grupul de creştini , spunând: “Bucureşti, oraş frumos, cum am să te întorc pe dos!”. Ţin minte că …” (pag.64)

Tărcuţă Emilian:
80. Ediţia 1995: “ …am înţeles că viaţa, lupta cu greutăţile, închisoarea, prigoanele, râvna după perfecţiune sufletească, au înălţat-o în rândul marilor sfinţi ai bisericii ortodoxe… ” (pag.34)
80. Ediţia 2006: “ …am înţeles că viaţa, lupta cu greutăţile, închisoarea, prigoanele, râvna după desăvârşire sufletească au înălţat-o în rândul marilor sfinţi ai bisericii ortodoxe… ” (pag.65)

Ivan Maria:
81. Ediţia 1995: “ Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, mi-a fost şi căsătoria, cu un fiu ce era şi el legat de acest izvor…” (pag.35)
81. Ediţia 2006: “ Cu binecuvântarea lui Dumnezeu mi-a fost şi căsătoria cu un fiu de creştin, ce era şi el legat de acest izvor…” (pag.66)

82. Ediţia 1995: “ …deoarece în gara Târgovişte o aşteaptă Ricuţa, adică eu.” (pag.36)
82. Ediţia 2006: “ …deoarece în gara Târgovişte o aşteaptă Ricuţa, adică eu (cu numele meu mic) .” (pag.66)

83. Ediţia 1995: “ La aceste vorbe ale mele mult se uimea căci niciodată nu i-am vorbit aşa. Şi o rugam să ne odihnim…” (pag.36)
83. Ediţia 2006: “ La aceste vorbe ale mele ea mult se uimea, căci niciodată nu i-am vorbit aşa. O rugam să ne odihnim…” (pag.66)

84. Ediţia 1995: “ Plecând de acasă împreună cu ea, mama şi sora ei au rămas plângând de teamă că nu se va mai întoarce. ” (pag.36)
84. Ediţia 2006: “ Plecând de acasă împreună cu ea, mama şi sora ei au rămas plângând de teamă că nu se vor mai întoarce. ” (pag.66)

85. Ediţia 1995: “ După judecarea procesului s-a dat sentinţa şi sora Verginica şi cumnatul ei au primit câte doi ani. ” (pag.36)
85. Ediţia 2006: “ După judecarea procesului, s-a dat sentinţa. Sora Verginica şi cumnatul ei au primit câte doi ani de închisoare. ” (pag.67)

86. Ediţia 1995: “ …vrăjmaşul diavol nu a încetat războiul lui care l-a declarat creştinilor. Din nou i-a învrăjbit pe cei din jurul ei şi a fost iarăşi internată la spitalul nr.9 din Bucureşti… ” (pag.36)
86. Ediţia 2006: “ …vrăjmaşul diavol nu a încetat războiul lui pe care l-a declarat creştinilor, şi din nou i-a învrăjbit pe cei din jurul lui Verginica, şi a fost iarăşi internată la spitalul Gheorghe Marinescu (Nr.9) din Bucureşti… ” (pag.67)

Nicolae Ion:
87. Ediţia 1995: “ …dar s-ar întâmpla la fel cu străjerii de la mormântul Meu…” (pag.36)
87. Ediţia 2006: “ …dar s-ar întâmpla la fel ca şi cu străjerii de la mormântul Meu…” (pag.67)

88. Ediţia 1995: “ …am rărit întâlnirile cu Verginica şi mersul la biserică şi am fost înştiinţat de creştinii care o vizitau pe această femeie că, dacă nu-mi întrerup comportările, Domnul a hotărât să mă bage la curăţat…” (pag.36)
88. Ediţia 2006: “ …am rărit întâlnirile cu Verginica şi mersul la biserică, şi am fost înştiinţat de creştinii care o vizitau că dacă nu-mi întrerup comportările rele, Domnul a hotărât să mă bage la curăţat…” (pag.67)

89. Ediţia 1995: “ Era de ziua Sfântului Spiridon.” (pag.37)
89. Ediţia 2006: “ Era de ziua sfântului Spiridon.” (pag.67)

Ocolescu Elvira:
90. Ediţia 1995: “ În luna iulie, de Sfântul Ilie s-a făcut o excursie la peştera Ialomicioara la care au luat parte foarte mulţi creştini din mai multe părţi ale ţării. Am mers şi eu cu fiica mea şi maica Verginica [...] Mergea încet că era veşnic bolnavă.“ (pag.37)
90. Ediţia 2006: “ În luna iulie apoi, de sfântul Ilie s-a făcut o excursie la peştera Ialomicioara, la care au luat parte foarte mulţi creştini, din mai multe părţi ale ţării. Am mers şi eu cu fiica mea şi cu maica Verginica [...] Mergea încet că era mereu bolnavă.“ (pag.68 )

91. Ediţia 1995: “ (Paştile cădea pe 6 sau 7 mai, anul acela).“ (pag.38 )
91. Ediţia 2006: “ (Paştile cădeau pe 6 sau 7 mai în anul acela).“ (pag.68 )

92. Ediţia 1995: “ Mai târziu, a venit iar vasul Domnului la mine şi a zis: “Atâta pagubă…“ (pag.38 )
92. Ediţia 2006: “ Mai târziu, a venit iar vasul Domnului la mine, şi a zis Domnul: “Atâta pagubă…“ (pag.68 )

93. Ediţia 1995: “ Lucrarea a fost mare, dar oamenii…“ (pag.38 )
93. Ediţia 2006: “ Lucrarea Domnului a fost mare, dar oamenii…“ (pag.69)

Vlad Maria:
94. Ediţia 1995: “ De multe ori nu mai ştiam ce să cred cu adevărat, fiind inundată la servici de sectanţi şi mai ales, când vedeam că… ” (pag.39)
94. Ediţia 2006: “ De multe ori nu mai ştiam ce să cred cu adevărat, fiind asaltată de sectanţi la serviciu, şi mai ales, când vedeam că… ” (pag.69)

95. Ediţia 1995: “ …s-a reîntors în Ucea şi m-a dus într-un loc… ” (pag.39)
95. Ediţia 2006: “…s-a reîntors în Ucea şi m-a luat şi m-a dus într-un loc… “(pag.69)

96. Ediţia 1995: “ Îngenunchind la picioarele acestei lucrări, am auzit Cuvântul Domnului Iisus Hristos care curgea prin gura acestui vas purtător de duh ceresc. ” (pag.39)
96. Ediţia 2006: “ Îngenunchind la picioarele acestei lucrări cereşti, am auzit Cuvântul Domnului Iisus Hristos, care curgea prin gura acestui vas purtător de duh ceresc. ” (pag.69)

97. Ediţia 1995: “ În vara aceea, datorită unei boli agravate,… ” (pag.39)
97. Ediţia 2006: “ În vară, datorită unei boli agravate,… ” (pag.69)

98. Ediţia 1995: “ …şi că ea este la cârma corabiei care s-a ridicat la cuvântul Domnului şi care se numeşte Biserica Noului Ierusalim. ” (pag.39)
98. Ediţia 2006: “ …şi că ea este la cârma corabiei (care s-a ridicat la cuvântul Domnului, în anul 1992, la Pucioasa) şi care se numeşte Biserica Noului Ierusalim.” (pag.69)

Dănciucă Gheorghe:
99. Ediţia 1995: “ Proorociţa era culcată într-un pat;… ” (pag.40)
99. Ediţia 2006: “ Era culcată într-un pat. ” (pag.70)

100. Ediţia 1995: “ Coborâse Domnul prin Duhul Sfînt şi sălăşluia în trupul ei, servindu-se de coardele ei vocale. ” (pag.40)
100. Ediţia 2006: “ Coborâse Domnul prin Duhul Sfînt, sălăşluit în trupul ei, servindu-Se de coardele ei vocale. ” (pag.70)
Aici este o exprimare atât de ambiguă, încât nu se mai ştie dacă Fiul, sau Duhul Sfânt, sau Amândoi deodată, vorbeau prin “coardele ei vocale”.

101. Ediţia 1995: “ Cu atât mai mult, cu cât ea nu avea decât două clase primare. ” (pag.40)
101. Ediţia 2006: “ …, cu atât mai mult, cu cât ea nu avea şcoală, decât două clase primare. ” (pag.70)

102. Ediţia 1995: “ În Vinerea Patimilor, o lumină mare a coborât din cer către căsuţa ei cea mică din satul Maluri şi în această lumină s-a văzut Domnul Iisus Hristos care, ca un fulger cobora şi a intrat în casa sa. Această minune se petrecea în 1955, în anul în care Sf. Calinic de la Cernica striga să-l scoată din mormânt. Această coborâre a văzut-o Andreiana, mama ei, care atunci se afla pe afară, precum şi alte persoane care întâmplător se aflau pe afară. Atunci a fost prima dată când a coborât Domnul în vasul trupului său” (pag.40)
102. Ediţia 2006: “ În vinerea Patimilor o lumină mare a coborât din cer către căsuţa ei cea mică din satul Maluri, şi în această lumină S-a văzut Domnul Iisus Hristos, Care ca un fulger cobora, şi a intrat în casa sa. Această minune se petrecea în anul 1955, în anul în care sfântul Calinic de la Cernica striga din mormânt să-l scoată. Această coborâre a văzut-o Andreiana, mama ei, care atunci se afla pe afară, precum şi alte persoane care întâmplător se aflau pe afară. Atunci a fost prima dată când a coborât Domnul în vasul trupului ei” (pag.70)
Această mărturie”contrastează puternic cu toate celelalte care relatează despre “prima dată când a coborât Domnul în vasul trupului ei”. În mod sistematic, toate celelalte vorbesc despre duminică, în “noaptea Sfintelor Paşti”, pe când Dănciucă Gheorghe vorbeşte despre vineri, şi mai pretinde că au fost şi martori! De asemenea, este greu de înţeles cum au fost martorii zilei de vineri în stare să o vadă şi să o audă pe Verginica, vorbind “de la Dumnezeu”, dacă toţi trebăluiau pe afară.

103. Ediţia 1995: “ Am fost anunţat de Domnul că voi fi arestat, dar nu voi face decât un an [...] mi-a spus să-i spun preşedintelui tribunalului că voi face numai un an, ceea ce am şi făcut. ” (pag.41)
103. Ediţia 2006: “ Am fost anunţat de Domnul că voi fi arestat, dar nu voi face închisoare decât un an [...] mi-a spus să-i spun preşedintelui tribunalului că voi face închisoare numai un an, ceea ce am şi făcut. ” (pag.71)

104. Ediţia 1995: “ Şi a scos-o Domnul de acolo, mutând-o la Pucioasa, în casă construită în 1973, după care satul Maluri a fost dărâmat în proporţie de 70%. Iată numai câteva extrase din cele anunţate de Domnul:… ” (pag.41)
104. Ediţia 2006: “ A scos-o Domnul de acolo mutând-o la Pucioasa, într-o casă construită în anul 1973, după care satul Maluri s-a dărâmat în proporţie de 70%. Iată numai un fragment din cele anunţate de Domnul:… ” (pag.71)

Bănescu Emilian:
105. Ediţia 1995: “ …simţeam că voi fi dispreţuit de lume şi nu mă pot încadra în rândul ei.” (pag.41)
105. Ediţia 2006: “ …simţeam că voi fi dispreţuit de lume şi că nu mă voi putea încadra în rândul ei.” (pag.71)

106. Ediţia 1995: “ …Domnul… m-a unit cu familia Sa; că aşa grăia Domnul despre familia vasului Său.” (pag.42)
106. Ediţia 2006: “ …Domnul… m-a unit cu familia Sa, că aşa numea Domnul familia vasului Său.” (pag.71)

107. Ediţia 1995: “ …se supraveghea calea ce duce la Maluri, sub pretext că acolo se fac adunări pentru răsturnarea regimului. Mama Verginica trăia împreună cu mama ei Andreiana...” (pag.42)
107. Ediţia 2006: “ …se supraveghea calea ce duce la Maluri, sub motiv că acolo se fac adunări pentru răsturnarea regimului. Mama Verginica locuia împreună cu mama ei Andreiana...” (pag.72)
“Pretextul” a devenit “motiv” (fără nici o justificare, având în vedere că sunt sinonime), iar înlocuirea cuvântului “trăia” cu “locuia” (ca nu care cumva să-l ducă mintea pe cineva la cine ştie ce comportament scandalos, tocmai în cătunul Maluri), dezvăluie la corectorul-şef o obsesie maladivă pentru unele deviaţiuni sexuale care lipsesc (împreună cu obsesia lor) cu desăvârşire la adevăraţii creştini.

108. Ediţia 1995: “ …ne-a cununat, noi hotărând în faţa Domnului să trăim în curăţenie, de vreme ce locuiam în aceeaşi casă cu mămica. Aşa fiind lucrurile, locuiesc în casa în care a trăit şi de unde s-a mutat la ceruri Verginica...” (pag.42)
108. Ediţia 2006: “ …ne-a cununat, noi hotărând în faţa Domnului să trăim în curăţenie, de vreme ce locuiam în aceeaşi casă cu mămica Gigi. Aşa fiind lucrurile, locuiesc în casa în care a trăit şi de unde s-a mutat la ceruri Verginica...” (pag.72)
“Mămica Gigi” nu este alta decât “mama Verginica”, alintată astfel de către unii creştini. Aici se vede bine că n-a mai fost înlocuită expresia “a trăit” (mama Verginica) cu “a locuit”, deşi un corector-şef mai consecvent şi mai riguros aşa ar fi procedat (adică, la fel ca în situaţia precedentă, semnalată la poziţia 107. ) Singura explicaţie plauzibilă ar fi că aici s-a considerat că pericolul unei “greşite interpretări”, cu conotaţii deviaţioniste, este mult, mult mai mic.

109. Ediţia 1995: “ În ultimii ani ai vieţii pământeşti a avut un regim alimentar sever şi mă ruga să ţin şi eu cu ea:…” (pag.43)
109. Ediţia 2006: “ În ultimii ani ai vieţii pământeşti a avut un regim alimentar foarte aspru şi mă ruga să ţin şi eu cu ea,…” (pag.72)

110. Ediţia 1995: “ Când locuia la Maluri, spunea Domnul aşa: “pentru necredinţa locuitorilor, satul acesta va rămâne pustiu”, şi aşa s-a întâmplat, căci în anul 1972 au fost alunecări de teren, multe case s-au dărâmat şi casa ei lucrată din porunca Domnului. Atunci mulţi s-au clătinat în credinţa lor, căci nu cunoşteau Cuvântul Domnului grăit prin acest vas atunci când a anunţat dărâmarea satului, căci este cuvânt de mărturie care s-a spus atunci…” (pag.43)
110. Ediţia 2006: “ Când locuia la Maluri, spunea Domnul aşa: “Pentru necredinţa locuitorilor, satul acesta va rămâne pustiu”. Şi aşa s-a întâmplat, căci în anul 1972 au fost alunecări de teren, multe case s-au dărâmat, şi s-a dărâmat şi casa ei, lucrată din porunca Domnului. Atunci mulţi s-au clătinat în credinţa lor, căci nu cunoşteau Cuvântul Domnului grăit prin acest vas atunci când a anunţat dărâmarea satului, căci s-a spus atunci…” (pag.72)
Cuvintele “Şi aşa s-a întâmplat” sunt o minciună. Satul n-a rămas niciodată pustiu, chiar dacă a trecut prin unele încercări. Este o mostră clară de exagerare speculativă, care prezintă forţat nişte aspecte ca fiind acoperitoare pentru o “proorocie” care spunea cu totul şi cu totul altceva. Proorocia deci nu s-a împlinit, în litera şi în semnificaţia ei originală. Tocmai de aceea s-au clătinat mulţi atunci, pentru că ei vedeau în dărâmarea casei (care tocmai se clădise din greu, pentru Verginica), o pedeapsă a lui Dumnezeu, care s-a răsfrânt, inevitabil, şi asupra lor.

111. Ediţia 1995: “ În toate necazurile şi strâmtorările vieţii ei, a aflat mult ajutor prin slujbele date unor preoţi bătrâni şi cu viaţa trăită în legea Domnului. Multora dintre ei, Domnul le descoperea darul ce-l purta mămica şi ei îi spuneau:… ” (pag.43-44)
111. Ediţia 2006: “ În toate necazurile şi strâmtorările vieţii ei mama Verginica a aflat mult ajutor prin slujbele date unor preoţi bătrâni şi cu viaţa trăită în legea Domnului. Multora dintre ei Domnul le descoperea darul ce-l purta mămica Gigi, şi ei îi spuneau:… ” (pag.73)

112. Ediţia 1995: “ Atunci el a înţeles misterul şi s-a împotrivit cu tărie celor ce veneau să o ia, spunându-le că răspunde de securitatea ei.” (pag.44)
112. Ediţia 2006: “ Atunci el a înţeles, şi s-a împotrivit cu tărie celor ce veneau să o ia, spunându-le că el răspunde de securitatea ei.” (pag.73)
Se vede bine că misterele Pucioasei erau incitante încă de pe vremea lui “mama Gigi”, dar acum au devenit cam incomode pentru noii lideri. De aceea ei şterg cu sârg orice referinţă, cât de măruntă, care ar putea îndrepta atenţia cuiva către ele.

113. Ediţia 1995: “ Am plâns cerând Domnului iertare şi către seară m-a strigat şi mi-a spus: “Iartă-l, Verginica, nu vezi că stăruie lângă patul tău?” Prin anii 1978-1979 a anunţat Domnul că o va ridica dintre noi. Noi nu pricepeam atunci cum va fi, căci ştiam că această lucrare va continua până la Scaunul de Judecată” (pag.44)
113. Ediţia 2006: “ Am plâns cerând Domnului iertare, şi către seară m-a strigat şi mi-a spus cele de la Domnul: “Iartă-l, Verginica! nu vezi că stăruie lângă patul tău?” Prin anii 1978-1979 a anunţat Domnul că o va ridica dintre noi. Noi nu pricepeam atunci cum va fi, căci ştiam că această lucrare va continua până la scaunul de judecată” (pag.73)

Anunţarea morţii Verginicăi este una dintre contradicţiile majore dintre “proorocii” şi tocmai de aceea a creat mare tulburare în “popor”. Dar ea a fost soluţionată magistral şi simplu: Verginicăi i s-a găsit un înlocuitor, în persoana sorei sale, Maria. Apoi, când Maria a murit, a apărut alt înlocuitor, care primea în alt mod “Cuvântul”;… şi aşa, deşi “această lucrare” trebuia să continue până la Scaunul de Judecată, s-a cârpit prin alte lucrări, prin alte persoane şi prin alte maniere de desfăşurare publică. Multe dintre învăţămintele sănătoase de pe vremea “mamei Verginica” au fost aruncate la gunoi, fiind înlocuite cu altele, eretice, sectare şi agresive.

114. Ediţia 1995: “ Apoi, cu zâmbetul unei bucurii suprafireşti, şi-a dat Duhul în mâinile lui Dumnezeu. ” (pag.44)
114. Ediţia 2006: “Apoi, cu zâmbetul unei bucurii suprafireşti, şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu în ziua de 14 decembrie, anul 1980. ” (pag.73)

115. Ediţia 1995: “ Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu că nu a avut postul de 40 de zile. Iar mămica le-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul şi a oprit-o de la carne, ceea ce ea a împlinit cu toată dragostea.” (pag.44-45)
115. Ediţia 2006: “ Mulţi creştini au judecat acest plan dumnezeiesc şi spuneau: “Nu se poate să aibă sora lui Verginica acest dar de la Dumnezeu, că ea nu a avut postul de patruzeci de zile”. Iar mămica le-a spus că Domnul a păstrat-o curată cu trupul după naşterea copiilor şi a oprit-o de la carne, ceea ce a împlinit cu toată dragostea.” (pag.73)

116. Ediţia 1995: “ Aşa a condus Dumnezeu poporul Său în toată vremea comunismului…” (pag. 45)
116. Ediţia 2006: “ Aşa a condus Dumnezeu apoi pe poporul Său în restul vremii comunismului…” (pag.74)

Ioniţă Valeriu:
117. Ediţia 1995: “ Cu toate că în satele prin care a trecut cu această lucrare se umpleau bisericile…” (pag.46)
117. Ediţia 2006: “ Cu toate că în satele prin care a trecut cu această lucrare din cer se umpleau bisericile…” (pag.74)

118. Ediţia 1995: “ Câteodată, când îmi punea unele întrebări…” (pag.46)
118. Ediţia 2006: “ Uneori, când îmi punea unele întrebări…” (pag.74)

119. Ediţia 1995: “ Când a venit vremea copiiilor, Domnul ne-a spus că vom avea trei fiii la care să le punem numele Vasile, Grigore şi Ioan, dar să nu mă supăr dacă printre ei va fi şi câte o fată, lucru care s-a împlinit, mai puţin cu Ioan pentru că, după această învăţătură am înţeles că ziua Domnului este foarte aproape şi am hotărât mai bine să împlinim profeţia de la Sfântul evanghelist Matei cap.24, 19-22 şi 37-39; I Cor. 7.29; II Petru 3.13) referitoare la curţenia trupească.” (pag.46)
119. Ediţia 2006: “ Când a venit vremea copiilor, Domnul ne-a spus că vom avea trei fii, la care să le punem numele Vasile, Grigorie şi Ioan, dar să nu mă supăr dacă printre ei va fi şi câte o fată, lucru care s-a împlinit, mai puţin cu Ioan pentru că, după această învăţătură, am înţeles că ziua Domnului este foarte aproape, şi am hotărât mai bine să împlinim profeţia de la sfântul evanghelist Matei (Ev. Matei, 24/19-22 şi 37-39) şi din epistole ( I Corinteni, 7/29; II Petru 3/13) referitoare la curăţenia trupească.” (pag.75)
Avem de-a face aici, aşadar, cu două profeţii la alegere, care se exclud una pe cealaltă. Dacă vrei să împlineşti una, cade cealaltă; şi viceversa. Profeţia Verginicăi a fost aici sacrificată pentru profeţia de la Matei, şi nu s-a mai împlinit: pruncul proorocit, cu numele de Ioan, s-a pierdut definitiv pe drum. Asta nu-l împiedică câtuşi de puţin pe Ioniţă Valeriu să mintă, declarând nonşalant despre proorocia Verginicăi, exact contrariul: “…lucru care s-a împlinit…”, pentru ca apoi s-o cotească: “…mai puţin cu Ioan…”. Halal împlinire!

Zidaru Marian:
120. Ediţia 1995: “ …am găsit cu cale să mărturisesc despre binele ce mi l-a făcut mie Domnul, apropiindu-mă pe mine păcătosul şi nevrednicul de lumina vieţii coborâtă de la Dumnezeu la acest sfârşit de întuneric.” (pag.48 )
120. Ediţia 2006: “ …am găsit cu cale să mărturisesc despre binele ce mi l-a făcut mie Domnul, apropiindu-mă pe mine, neputinciosul şi nevrednicul, de lumina vieţii, coborâtă de la Dumnezeu la acest sfârşit de întuneric.” (pag.76)
Marian Zidaru este un om integru şi responsabil. Dacă el a găsit cu cale să mărturisească faptul că, înainte de a cunoaşte “Cuvântul lui Dumnezeu”, el era un păcătos, înseamnă că aşa era. El nu se ruşinează să o declare, mai ales că între timp a devenit un adversar convins al păcatului. Dar se ruşinează alţii cu el: liderii pucioşi, care au operat toate modificările “martorilor”, şi care au găsit cu cale că nu şade bine ca un ex-lider al Noului Ierusalim să declare că a fost, cândva, păcătos. Cine ştie? Asta le poate da idei la unii oameni, care o să creadă că toţi liderii de la Pucioasa au fost, cândva, păcătoşi. Or, aşa ceva este inadmisibil! Despre liderii absoluţi ai Noului Ierusalim, numai de bine. A-i vorbi de rău este interzis, se lasă cu blestem. Îndată ei găsesc şi soluţia: Marian n-a fost păcătos, ci a fost neputincios, ceea ce este cu totul altceva.

121. Ediţia 1995: “ Cu o seară înaintea întâlnirii cu lucrarea lui Dumnezeu de la Pucioasa, am avut un vis: eram la biserica de la Ghelari, unde de fapt mă aflam…” (pag.48 )
121. Ediţia 2006: “ Cu o seară înaintea întâlnirii cu cuvîntul lui Dumnezeu de la Pucioasa (anul 1986), am avut un vis: eram la biserica din Ghelari, unde de fapt mă aflam …” (pag.76)
Din nou o imixtiune exterioară, care mai furnizează şi date mincinoase (din necunoaştere şi din prostie, probabil, căci nu se întrevede nici un interes aici). Este imposibil ca Marian să fi uitat când a ajuns la Ghelari, astfel încât el să fie acela care adaugă această “precizare” total incorectă: anul 1986. Stă mărturie declaraţia foarte exactă a soţiei sale Victoria:
“Şederea noastră la Ghelari a fost de trei ani încheiaţi: 22 iulie 1987- 22 iulie 1990…” (citat după Victoria Zidaru, Ediţia 1995, pag.49)
Partea nostimă este că, dimpotrivă, ucenicul lui Marian, pe nume Sandu Dan, are şi el parte de o corecţie, dar în sens invers:
“Nu. Pentru că în 1986, fiind la biserica Ghelari ca sculptor ucenic…”( citat după Sandu Dan, Ediţia 1995, pag.50)
“Nu. Pentru că în anul 1987, fiind la biserica Ghelari ca sculptor ucenic…”( citat după Sandu Dan, Ediţia 2008, pag.78 )
Cel mai plauzibil este că în ambele ediţii s-au amestecat “cunoscători în toate”, care au făcut ce-au vrut, “corectând” după ureche tot ce li se părea lor că trebuie musai schimbat.

122. Ediţia 1995: “ L-am rugat şi pe părintele Florea de la Ghelari să stea cu noi la masă…” (pag.48 )
122. Ediţia 2006: “ L-am rugat şi pe părintele Florea, preotul bisericii Ghelari să stea cu noi la masă…” (pag.76)

123. Ediţia 1995: “ Aceea era mama Maria, sora lui Verginica, femeie prin care Domnul a binevoit să conducă mai departe poporul spre grădina Edenului, nu doar pe Adam şi Eva cei proaspăt izgoniţi, nu doar poporul vechiului testament…” (pag.48 )
123. Ediţia 2006: “ Aceea era mama Maria, sora sfintei Virginia, femeie prin care Domnul a binevoit să conducă mai departe poporul spre grădina Edenului, nu doar pe Adam şi Eva cei proaspăt izgoniţi după facerea lor de către Dumnezeu, nu doar poporul Vechiului Testament…” (pag.76)
“Corectarea” abuzivă a textului lui Marian, făcută prin adăugirea cuvintelor “după facerea lor de către Dumnezeu” nu este deloc o notă bună pentru el, îndată ce nu aceasta este reperul faţă de care a avut loc alungarea din Rai. Corect ar fi fost: “proaspăt izgoniţi după căderea lor în păcat”

Zidaru Victoria:
124. Ediţia 1995: “ Mă numesc, Victoria Zidaru, [...] Eram la Ghelari, lucram o poartă monumentală de 6 metri împreună cu Marian şi cu un grup de ucenici.” (pag.49)
124. Ediţia 2006: “ Mă numesc, Victoria Zidaru, [...] Eram la Ghelari, lucram o poartă monumentală de şase metri, cu Marian şi cu un grup de ucenici.” (pag.77)
Cineva (nu spui cine!), cuiva, nu i-a plăcut deloc cuvântul “împreună”, şi l-a urât, şi l-a şters, şi apoi l-a înlocuit cu o virgulă. Pentru că Victoria nu trebuie să mai apară niciodată că este “împreună” cu Marian! Deşi Victoria, ingenuă, spunea clar că “lucra…împreună cu…”, se pare că mintea contorsionată a “corectorului-şef” a făcut alte conexiuni, legate de eventuale “împreunări” prohibite, aşa că a decis să şteargă fără milă cuvântul buclucaş, care permitea mai multe interpretări minţilor bolnave. Abia acum lucrurile sunt limpezi pentru oricine: Victoria n-a fost, nu este şi nu poate fi împreună cu nimeni!

125. Ediţia 1995: “ Pacea şi dragostea care m-a cuprins atunci, n-am mai simţit-o până atunci.” (pag.49)
125. Ediţia 2006: “ Pacea şi dragostea care m-au cuprins atunci, nu le-am mai simţit aşa până atunci.” (pag.77)

126. Ediţia 1995: “ Ce s-a întâmplat cu noi atunci, a fost ca un dar, darul de a-L putea iubi şi urma.” (pag.49)
126. Ediţia 2006: “ Ce s-a întâmplat cu noi atunci, a fost ca un dar, darul de a-L putea iubi şi urma pe Domnul.” (pag.77)
Adăugirea s-a făcut din exces de zel. Ea nu era necesară, deoarece referirea la Domnul era destul de explicită, atât din frazele anterioare, cât şi din cele care urmează imediat.

127. Ediţia 1995: “ Această şedere a noastră la Ghelari o numim ca pe o şcolarizare, ca pe un exerciţiu de lucru cu Duhul Sfânt.” (pag.49)
127. Ediţia 2006: “ Această şedere a noastră la Ghelari o numim ca pe o şcolarizare, ca pe un exerciţiu de lucru de la Duhul Sfânt.” (pag.77)
În sfârşit, o corecţie inspirată. Inspirată nu de isteţimea corectorului-şef, ci de remarcile maliţioase făcute în acele vremuri pe seama expresiei “exerciţiu de lucru cu Duhul Sfânt ”, confecţionată şi mult agreată de soţii Zidaru, dar pulverizată de criticile specialiştilor în teologie. Liderii pucioşi au învăţat lecţia şi au luat măsuri: nu e bine să dai impresia că te poţi juca după plac cu Duhul Sfînt, ca şi cu o păpuşă. Aşa că au impus, volens-nolens, o ţinută ceva mai sobră discursului servilor lor.

128. Ediţia 1995: “ …căci noi eram chemaţi spre locul Sfânt al lui Dumnezeu unde trebuia construită prima piatră a Noului Ierusalim, Biserica Noului Ierusalim sau mai exact, Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, după cum o numeşte Domnul.” (pag.49)
128. Ediţia 2006: “ …căci noi eram chemaţi spre locul sfânt al lui Dumnezeu, unde trebuia construită prima piatră a noului aşezământ românesc, Biserica Noului Ierusalim sau, mai exact, Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, după cum o numeşte Domnul.” (pag.77)

129. Ediţia 1995: “ Închei mărturisirea mea deşi toate care ni le-a făcut nouă Domnul prin această lucrare sfântă ar putea fi subiectul unei cărţi cereşti, cu precizarea că, numai atunci o revelaţie este adevărată când ea se împlineşte sau când este confirmată şi din altă sursă. Când erau gata planurile bisericii şi când deja începusem construcţia la începutul lui septembrie 1991, [...] Apoi cuvântul coborât de Domnul a fost că biserica se va ridica în trei luni şi aşa a fost…” (pag.49-50)
129. Ediţia 2006: “ Închei mărturisirea mea, deşi toate care ni le-a făcut cunoscute nouă Domnul prin această lucrare sfântă ar putea fi subiectul unei cărţi cereşti, cu precizarea că, numai atunci o revelaţie este adevărată, când ea se împlineşte sau când este confirmată şi din altă sursă. Când erau gata planurile bisericii şi când deja începuse construcţia, pe la sfârşitul lui septembrie, anul 1991, …Apoi cuvântul coborât de Domnul a fost că biserica se va ridica în trei luni şi aşa a fost…” (pag.78 )

Care este enigma pentru care “la începutul” este înlocuit cu “ pe la sfârşitul”? A greşit Victoria, în prima ediţie a mărturisirii, sau au “greşit” corectorii ei, în ediţia din anul 2006? Victoria n-avea cum să greşească, îndată ce slujba de binecuvântare a şanţurilor în care urma să se toarne temelia a avut loc în ziua de 22 august 1991. Această zi a “începerii punerii temeliei” se poate considera oficial ca fiind momentul de începere a lucrărilor la biserică, deşi şanţurile erau gata dinainte, iar punerea pietrei de temelie avusese loc încă din 22 iulie 1991! De altfel, chiar “Cuvântul” zilei de 22 august 1991 confirmă începerea “acum” şi “aici” a lucrărilor la temelie:

“Sfânta Treime este şi dă putere peste lucrul care se săvârşeşte în hotarele acestui loc, loc care poartă în mijlocul lui piatra de început a lucrării de mântuire care va cuprinde tot pământul, căci România va fi lumină peste pământ, va fi făclia lui Dumnezeu peste cei adormiţi ai acestei vremi, peste cei de sub întunericul acestei vremi.
Sfânta Treime binecuvintează temelia de început a bisericii neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Domnul Savaot Îşi întinde iubirea şi binecuvântarea Sa peste lucrul mâinilor Sale, care se săvârşeşte acum de fiii acestei lucrări.
Domnul Iisus Hristos priveşte şi binecuvintează din dreapta Tatălui cerurilor, binecuvintează lucrul cel viu din care va răsări înviere peste moartea care a acoperit cu negura ei făptura lui Dumnezeu.
Dumnezeul Duhului Sfânt este aici şi lucrează tot lucrul şi intră, după dragostea fiecăruia, intră cu puterea Sa şi umple de putere pe cei ce sunt mâna Sfintei Treimi. Cei ce lucrează aici, aceia sunt mâna Sfintei Treimi, şi lucrează Sfânta Treime începutul cel nou, care vine de la Dumnezeu peste pământ.
Slavă întru cele de sus peste acest început nou, iar peste voi, pace şi bunăvoire, de acum şi peste toţi vecii! Binecuvântat să vă fie lucrul mâinilor voastre în toată vremea lucrului cel de aici, căci în această vreme nu mai sunteţi voi, ci este Dumnezeu în voi. Amin.
Binecuvântare cerească de la Maica Domnului Iisus Hristos, căci ea este ocrotitoarea României, iar România poartă nume nou.
Sfânta Treime binecuvintează pe Verginica şi împuterniceşte duhul ei, căci ea are mare trecere în vremea aceasta şi în vremea ce vine. Sfânta Treime priveşte lucrul şi rodul lui Verginica şi slobozeşte cuvânt viu şi râu de înviere şi de întrupare a lucrului cel nou, slobozeşte izvor nou din duhul lui Verginica. Dumnezeu împuterniceşte pe Verginica peste tot lucrul ce se lucrează acum în aceste hotare binecuvântate şi alese pentru lucrul cel din vârful unghiului, pentru izvorul vieţii, care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 22 august 1991)

Şi atunci, de ce această modificare radicală?
O explicaţie ar putea fi următoarea: “Proorocia” spusese că biserica se va ridica şi va fi gata în cel mult trei luni. Ce însemnă gata? Gata nu înseamnă doar că s-a ajuns la acoperiş şi i s-a aşezat crucea în vârf. Gata înseamnă că este ridicată, sfinţită şi funcţională, adică se poate sluji în ea. Întrucât slujba de târnosire a avut loc pe 12 decembrie 1991, înseamnă că de la punerea pietrei de temelie (22 iulie) până la târnosire (12 decembrie) au trecut 4 luni şi douăzeci de zile!!! Chiar dacă socotim începutul lucrărilor la data de 22 august 1991, zidirea tot a durat 3 luni şi douăzeci de zile, ceea ce ar pune sub semnul îndoielii împlinirea întocmai a “proorociei”, care anunţase exact termenul de trei luni. În schimb, de la sfârşitul (neprecizat) al lui septembrie până la 12 decembrie sunt 3 luni fără câteva zile, ceea ce este confortabil de acoperitor pentru termenul dat.
Însuşi ritmul infernal impus de liderii pucioşi lucrărilor de zidire (se lucra şi noaptea, încât nu se mai ştia ce este aceea odihnă) arată că ei aveau ambiţia de a nu întîrzia nici măcar o zi peste termenul de trei luni!
S-ar mai putea argumenta eventual că, de la punerea pietrei de temelie (22 iulie) până la sfârşitul lui septembrie nu s-ar fi lucrat mai nimic, şi că abia atunci a început lucrul propriu-zis. Este greu de crezut că s-au pierdut două luni degeaba, mai ales când termenul era insuportabil de scurt. De altfel, “Cuvântul lui Dumnezeu pentru vremea zidirii bisericii” din ziua de 22 august arată şi faptul că lucrările au început imediat, într-un ritm susţinut, cu “osteneală şi cu neputinţe şi cu piedici”, fiind susţinute de îndemnuri de îmbărbătare “venite din cer”. Dar aceste îndemnuri nu se mai regăsesc în ediţia din anul 2006. Tot textul care urmează a fost complet suprimat şi fără absolut nici o explicaţie:

“ Iată, uitaţi-vă… uitaţi-vă cât lucru iese într-o zi şi fiţi atenţi bine, fiţi cu toţii atenţi cum pun timpul sub supunerea voastră, că fiecare lucru nu întârzie să vină şi vine la vreme, iubiţii Mei. Lucrez cu voi, lucrez să vă înlătur osteneala şi neputinţele şi piedicile şi lucrez să vă înflăcărez dragostea pentru lucrul ce îl avem de împlinit. Şi voi lucra şi mai văzut, veţi vedea că voi lucra…
…Fiilor, iată ce vă spun: folosiţi untdelemnul cel binecuvântat de Dumnezeu şi faceţi-vă hrană gustoasă că Mă uit la voi şi nu-Mi place frământarea voastră. Dragostea este mai presus decât această frământare care vă umple de griji şi care vă oboseşte pacea şi duhul. Nu acestea să nu le călcaţi, ci altele se cer când lucraţi la această lucrătură. Mă uit la voi că nu mai ştiţi ce să mai puneţi pe masă şi binecuvântat să vă fie untdelemnul lui Dumnezeu. E lucru cu greutate aici, nu e de glumă copiii Mei. Fiţi înţelepţi şi fiţi de la Mine întru toate. Lăsaţi numai cum spun Eu şi să nu fiu în strâmtorare între voi când voiesc Eu la voi. Nimic nu-i mai înalt ca pacea, ca iubirea, ca mulţumirea întru Dumnezeu.. Fiţi întru Mine, fiţi întru voile Mele. Eu voiesc bine la voi şi peste voi. Voiesc să stau de vorbă în zilele ce vin cu cei mititei, cu cei tinerei, care sunt acum în formare, care trebuie să înţeleagă cum este Dumnezeu acum şi cum este lucrul lui Dumnezeu aici. Am să vin spre ei cu un cuvânt ceresc. Copiii Mei, strigaţi la Mine în orice lucru ce îl aveţi de împlinit. Sunt aici şi voiesc să vă aud că vorbiţi cu Mine. Uitaţi-vă cum depărtez piedicile toate, cum vă aduc de la cer timp însorit, cum lucrez la vreme tot lucrul cu voi…
…Astăzi se scrie în cer zi veşnică de serbare cerească, pentru că astăzi are Dumnezeu o zi a împlinirilor celor proorocite prin această lucrare. Astăzi este o zi care va rămâne o veşnică aducere aminte. Sfânta Treime este în picioare şi lucrează şi se bucură căci vede duh de împlinire, duh de bucurie. Se lucrează şi temelie pe pământ, şi temelie în cer.Voi lucraţi aici cu cerul şi alţi copii de-ai mei lucrează în altă parte cu cerul şi este cerul tot în mare serbare în ziua aceasta. Binecuvântată să fie această zi cu tot lucrul pe care îl poartă spre săvârşire, cu toată bucuria care este în cer şi pe pământ, căci pe pământ este astăzi bucurie cerească. Fiţi binecuvântaţi copiii Mei iubiţi. Pace şi întărire şi putere sufletelor voastre şi trupurilor voastre. Pace şi binecuvântare peste tot lucrul mâinilor voastre, căci sunteţi mâna Sfintei Treimi care este în lucru. Pace vouă în orice lucrare ce o aveţi de lucrat. Pace şi peste păstorii Mei şi peste toţi cei care luaţi şi gustaţi din masa cerească şi din vasul ceresc în care se pregăteşte aici pâinea vieţii Pace şi Ierusalim nou şi ceresc peste fiecare inimă.” Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 22 august 1991)

Explicaţia suprimării textului este însă destul de simplă. Liderii pucioşi s-au debarasat complet de acest document incomod, care dovedea că lucrătura la temelia bisericii a început imediat, din 22 august (“…Se lucrează şi temelie pe pământ, şi temelie în cer. Voi lucraţi aici cu cerul …”), deci terminarea bisericii nu s-a făcut în trei luni, ci în patru, sau chiar mai mult. Mai întâi, “sfatul” pentru ridicarea bisericii a avut loc în ziua de 27 iulie 1991. Apoi s-a trecut imediat la lucru. Căci, dacă luăm în seamă şi lucrările pregătitoare, începând cu strângerea pietrei de râu necesară pentru zidurile construcţiei, putem spune că lucrările la biserică au început încă din primele zile ale lunii august, sau poate chiar la sfâşitul lui iulie:
“Iată, vezi cum adunăm piatră cu piatră de pe albiile râurilor ca să zidim Ţie piatră de mărturie şi început de Sion ceresc, ca să zidim Ţie munte sfânt peste care să-Ţi cobori slava şi să slobozeşti glas de bunăvestire pentru toată făptura care va crede în Tine.
Grăbeşte ajutorul Tău spre noi, ca să ridicăm acest stâlp de mărturie…”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 3 august 1991)

Deci, nu Victoria Zidaru a greşit. Lucrările propriu-zise n-au început în nici un caz la sfârşitul lunii septembrie, ci mai degrabă la sfârşitul lui august, sau la începutul lunii septembrie.
Nici corectorii pucioşi n-au “greşit”, ci au minţit intenţionat, în numele şi sub semnătura Victoriei. O dovadă în plus (dacă mai era nevoie) o aduce şi mărturia lui Ilie Bunea, care consideră că cele trei luni încheiate sunt septembrie, octombrie şi noiembrie:
“Alături de noi în această coborâre aveam pe părintele Irineu de la mănăstirea Sinaia care, după poruncă dumnezeiască şi în taină dumnezeiască a făcut împreună cu noi rugăciunea de sfinţire a punerii pietrei de temelie iar după ce în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie a fost săvârşită construirea acestui locaş, s-a aşezat în 12 decembrie praznicul de târnosire a sfântului locaş” (Citat din mărturisirea lui Ilie Bunea, ediţia 1955, pag.62)
Dacă e aşa, atunci lucrul trebuia să înceapă din primele zile ale lunii septembrie, nu din ultimele. Încă o dovadă că Victoria n-a greşit, ci alţii i-au modificat mărturia, minţind în numele ei..
O altă modificare în acest text este începuse în loc de începusem. Nu care cumva vreun cititor mai neatent să-şi închipuie că Victoria Zidaru are vreun merit deosebit în zidirea acestei biserici, şi că ea ar fi început zidirea de una singură! Deşi supoziţia aceasta este de-a dreptul absurdă, liderii pucioşi îşi iau măsuri de siguranţă, ca să nu li se diminueze lor meritele. Deşi era evident că Victoria Zidaru nu foloseşte persoana I singular (începusem eu) ci persoana I plural (începusem noi). Acum însă, folosindu-se exprimarea impersonală, Victoria Zidaru nici nu se mai ştie dacă a făcut sau nu parte sau nu din grupul celor care au aşezat începuturile bisericii de la Pucioasa pe făgaşul lor.

Sandu Dan:
130. Ediţia 1995: “ Mergeam apoi des la cimitirul bisericii din sat la mormântul lui mama Verginica. Aprindeam lumânări şi mă rugam ei pentru ajutor să pot urma această lucrare.”( pag.50)
130. Ediţia 2006: “ Mergeam apoi des la cimitirul bisericii din sat, la mormântul sfintei Virginia. Aprindeam lumânări şi mă rugam ei pentru ajutor să pot urma această lucrare cerească.”( pag.78 )

131. Ediţia 1995: “ Ulterior El m-a înştiinţat că dacă plecam, cu timpul m-aş fi depărtat dând de gustul succesului lumii moderne.”( pag.51)
131. Ediţia 2006: “ Ulterior El m-a înştiinţat că, dacă plecam la facultate, cu timpul m-aş fi depărtat, dând de gustul succesului lumii moderne.”( pag.78 )
Sandu Dan a renunţat la studii, la facultatea de arte plastice, pentru a se lăsa în voia talentului personal. Este o mărturie concretă a felului în care mulţi tineri au fost îndemnaţi să renunţe la studiile începute în şcoli şi în facultăţi, pentru o iluzorie fericire în “sărăcia de bunăvoie”, devenind uneori dependenţi de bunăvoinţa altora sau intrând într-o exploatare cruntă, care le ruinează sănătatea ( exemplu : chiar Sandu Dan, care s-a îmbolnăvit de TBC, în urma unor suprasolicitări impuse de liderii de la Pucioasa, pe fondul unei subalimentări autoprogramate şi a unui climat de nesiguranţă şi teroare psihică. A vrut şi el să fugă de la Pucioasa, dar negăsind o alternativă viabilă, a fost nevoit să se întoarcă la jugul pucioşilor).

132. Ediţia 1995: “ …aşadar am fost păstrat pentru a sluji după cuvântul Domnului [...] În aşteptarea începerii lucrului la pictura bisericii după planul ce este dat de Domnul, pictez şi sculptez cruci.”( pag.51)
132. Ediţia 2006: “…Aşadar, am fost păstrat pentru a sluji după cuvântul Domnului [...] În afara lucrului pe care l-am închinat Domnului (pictura bisericii după planul dat de El), pictez şi sculptez cruci.”( pag.79)
Nu numai cruci pictează Sandu Dan (poreclit în derâdere “Tataia” deşi nu este bătrân deloc), ci şi icoane, multe icoane superbe, despre care însă el nu suflă aici nici o vorbuliţă, deoarece de-a lungul timpului au fost vândute, toate, sub semnătura falsificată a lui Marian Zidaru. Toate operele de artă realizate de “Tataia” au pe spate următoarele inscripţii:
. o ştampilă dreptunghiulară, având în mijloc un muşuroi care simbolizează biserica de la Pucioasa, iar pe contur textul (scris cu majuscule) “Biserica cu 33 de cupole 1991 Noul Ierusalim “
. o inscripţie (grupată sub forma unui dreptunghi şi scrisă tot cu majuscule): “Atelierul de creaţie creştin-ortodox Noul Ierusalim Pucioasa”
. un text (tot cu majuscule): “Şcoala Noului Ierusalim România”
. anul execuţiei
. semnătura falsificată a lui Marian Zidaru (două litere mici, scrise “de mână” şi legate între ele: “z” şi “m”, care reproduc semnătura uzuală, specifică, “dintr-un condei”, a lui Marian Zidaru.
“Tataia” crede că a fost păstrat pentru a sluji după cuvântul Domnului. Cum a fost el păstrat? A fost păstrat în mod deliberat de către liderii pucioşi într-un anonimat absolut. Deşi a pictat enorm, sensibil şi delicat, “Tataia” este astăzi un “nimeni” în lumea artistică. Sute, poate mii de icoane, candele de lemn, pristolnice, cruci, superb pictate de “slujitorii-ucenici” porecliţi “Tataia” şi “Măriuţa” au fost vândute apoi de misiţi lacomi, fie sub semnătura “de marcă” a lui Marian Zidaru, fie sub cea acoperitoare, a “Atelierului de creaţie creştin-ortodox de la Pucioasa”. Acest comerţ cu ridicata a unor falsuri excepţionale, semnate în fals cu numele Marian Zidaru, dar pictate de alţii, este o altă minciună de proporţii impusă de liderii de la Pucioasa servilor lor, pentru a putea ei valorifica la maximum, chiar şi cu mijloace penale, înalta cotă artistică a lui Marian Zidaru.

133. Ediţia 1995: “ Poate că această mărturisire, poate şi celelalte vor stârni păreri pro sau contra, rămâne de văzut cine va vorbi şi pentru Dumnezeu.? Pictura poate fi şi ea considerată ca nefiind canonică deoarece întâlnim sfinţii reprezentaţi ca îngeri, heruvimi, serafimi. Prin Cuvântul ceresc avem lămurirea că este un lucru nou [...] Se pot aduce noutăţi iconografice fără a demitiza ci dimpotrivă, o redimensionare a artei bizantine la Cuvântul lui Dumnezeu.”( pag.51)
133. Ediţia 2006: “ Poate că această mărturisire, poate că şi celelalte vor stârni păreri pro sau contra. Rămâne de văzut cine va vorbi şi pentru Dumnezeu. Pictura poate fi şi ea considerată ca nefiind canonică, deoarece întâlnim sfinţii reprezentaţi ca îngeri, heruvimi, serafimi. Prin cuvântul ceresc avem lămurirea că este un lucru nou [...] Se pot aduce noutăţi iconografice fără a demitiza, ci, dimpotrivă, o redimensionare a artei bizantine, la cuvântul lui Dumnezeu.”( pag.79)
Chiar dacă are talent cu carul, artistul plastic e bine să fie modest şi să se supună erminiei iconografice moştenite de la înaintaşi. Avangardismul, nonconformismul, modernismul de orice fel, n-au ce căuta în arta creştină. Arta creştină autentică este o Scriptură fără cuvinte, care se citeşte cu privirea, deci o legătură tainică a privitorului de astăzi cu stămoşii lui de peste veacuri. A afirma cu nonşalanţă că arta necanonică este scuzabilă, pe motive mai mult sau mai puţin inventate (printre care şi această pretinsă legitimare prin “Cuvânt”!) este un act de iresponsabilitate. Poţi fi un artist excepţional, dar asta nu te promovează automat nici măcar pe treapta de teolog mediocru, care dă din sine sentinţe artistice. În fine, a afirma cu seninătate că iconografia clasică este o formă de “mitizare”, iar modernismul în artă nu prezintă pericolul “demitizării”, este un afront adus credinţei creştine în esenţa ei. Creştinismul nu este un mit, ca multe altele, pe care să-l pască pericolul “demitizării”. Creştinismul este expresia vie a voinţei lui Dumnezeu sădită în om.

Belinschi Gabriela:
134. Ediţia 1995: “ În ziua când am cunoscut-o era pe 10 august 1979, ziua mea de naştere. Dumnezeu a făcut lucrarea pentru noi, cei ce nu luasem parte niciodată la aşa ceva. Domnul a strigat pe tatăl meu şi pe mine…” (pag.51)
134. Ediţia 2006: “ În ziua când am cunoscut-o era 10 august 1979, ziua mea de naştere. Dumnezeu a făcut lucrarea cuvântului pentru noi, cei ce nu luasem parte niciodată la aşa ceva. Domnul l-a strigat pe tatăl meu şi pe mine…” ( pag.79)

135. Ediţia 1995: “ Odată mi-a spus: Mămică, Domnul mi-a spus că te va chema Filofteia” (pag.51)
135. Ediţia 2006: “ Odată mi-a spus: “Mămică, Domnul mi-a spus că te va numi Filofteia”.” ( pag.79)

136. Ediţia 1995: “ De multe ori stătea de vorbă cu tine şi pentru câteva clipe era ca şi răpită, apoi spunea ce a văzut.” (pag.52)
136. Ediţia 2006: “ De multe ori mama Verginica stătea de vorbă cu noi şi pentru câteva clipe era ca şi răpită, şi apoi spunea ce a văzut.” ( pag.80)

137. Ediţia 1995: “ tot prin porunca lui Dumnezeu, prin această lucrare, am fost trimisă ca ajutor…” (pag.52)
137. Ediţia 2006: “ tot prin porunca lui Dumnezeu prin această lucrare cerească am fost trimisă ca ajutor…” ( pag.80)

Tărcuţă Mihaela:
138. Ediţia 1995: “ La vârsta de 21 de ani am cunoscut un tânăr de 23 de ani, un suflet care mi s-a părut mai dezlipt de el însuşi mai mult decât mine [...] voiesc să am pe cale acest tovarăş, că eu sunt slabă şi nu pot singură pe drumul vieţii.” (pag.53)
138. Ediţia 2006: “ La vârsta de 21 de ani am cunoscut un tânăr de 23 de ani, un suflet care mi s-a părut dezlipit de el însuşi mai mult decât mine [...] voiesc să am pe cale acest tovarăş, că eu sunt mică şi slabă şi nu pot singură pe drumul vieţii.” ” (pag.80)

139. Ediţia 1995: “…gândul de a avea un copil era de la noi şi nu de la Dumnezeu, dar copilul n-a trăit, iar eu am plătit voinţa mea cu suferinţă grea, căzând în mâna medicilor vreme de trei ani, aşa cum este scris: cel ce păcătuieşte să cadă în mîna doctorului. Am plătit cu lacrimi de căinţă ascultarea glasului inimii noastre, ca apoi să ne întoarcem la făgăduinţele făcute Domnului, spre făgăduinţa curăţeniei trupeşti. După multă vreme am avut un vis…” (pag.53)
139. Ediţia 2006: “…gândul de a avea un copil era de la noi şi nu de la Dumnezeu, dar copilul n-a trăit, iar eu am plătit cu suferinţă grea, căzând în mâna medicilor vreme de trei ani, aşa cum este scris: “Cel ce păcătuieşte să cadă în mîna doctorului”. Am plătit cu lacrimi de căinţă şi cu mare suferinţă trupească ascultarea glasului inimii noastre, ca apoi să ne întoarcem la făgăduinţele făcute Domnului, spre făgăduinţa curăţeniei trupeşti. După multă vreme de suferinţă, în spital am avut un vis…” (pag.80)
Varianta iniţială părea a fi mult mai corectă, îndată ce scotea în evidenţă că suferinţele Mihaelei erau legate voinţa ei, adică de propriile gânduri şi fapte. Noi ştim că, într-adevăr, Dumnezeu nu pedepseşte pe om pentru greşelile altora, fie ei chiar şi părinţi, sau fii. Suprimând însă cuvintele “voinţa mea” din text, dispare motivaţia explicită a pedepsei prin suferinţă, fiind înlocuită cu o altă cauză. Aceasta poate fi aflată printr-un raţionament inductiv: Dacă nu voinţa Mihaelei era cauza, atunci a cui voinţă? A lui Dumnezeu nu putea fi, deoarece această variantă fusese eliminată din start: gândul de a avea un copil era de la noi şi nu de la Dumnezeu . A soţului? Cel mai probabil, da, deoarece a rămas singur pe listă. Înseamnă că Mihaela a suferit trei ani cu mare suferinţă trupească din cauza voinţei nestăpânite a soţului ei. Înseamnă că Dumnezeu a făcut o mare nedreptate, pedepsind-o pe ea pentru o faptă independentă de voinţa ei, şi încă într-un mod disproporţionat. Înseamnă că Dumnezeu este nedrept. (!?)

140. Ediţia 1995: “ Aici am aflat o fiinţă bună şi umilă prin care vorbea Dumnezeu” (pag.53)
140. Ediţia 2006: “ Aici am aflat-o pe fiinţa cea bună şi umilă prin care vorbea Dumnezeu” (pag.80)
Varianta iniţială nu excludea posibilitatea ca să mai existe şi alte fiinţe pe pământ, cu acest “dar” deosebit, “de a vorbi prin somn de la Dumnezeu” , iar Mihaela a aflat-o doar pe una dintre ele. Varianta 2006 arată că Verginica este un caz unic în felul lui. Până la urmă s-a dovedit că totuşi n-a fost unic, pentru că l-a căpătat şi sora ei, Maria, fără a mai posti 40 de zile şi nopţi pentru asta.

141. Ediţia 1995: “…în mănăstirile noastre şi unde de fapt nu se mai ţine întru toate poruncile sfinţeniei. M-am cutremurat cu totul când am văzut ce are Dumnezeu pe pământul României şi noi nu ştiam…” (pag.53)
141. Ediţia 2006: “…în mănăstirile noastre, şi unde, de fapt, nu se mai ţin întru totul poruncile sfinţeniei. Mi s-a cutremurat cu totul fiinţa când am văzut ce are Dumnezeu pe pământul român şi noi nu ştiam…” (pag.80)

142. Ediţia 1995: “În ziua aceea, mama Verginica a fost sub supunerea Duhului Sfânt şi Dumnezeu a vorbit prin ea şi ne-a spus: pace vouă, celor noi-veniţi,…” (pag.53)
142. Ediţia 2006: “În ziua aceea, 1 mai, anul 1979, mama Verginica a fost sub supunerea Duhului Sfânt, şi Dumnezeu a vorbit prin ea şi ne-a spus: pace vouă, celor nou-veniţi!… (pag.81)

143. Ediţia 1995: “ În luna septembrie 1980 am primit poruncă de la Domnul să-i cos lui mămica Verginica cămaşă albă pentru ca să fie îmbrăcată cu ea în ziua când va fi luată la cer [...] După trei luni, în 14 decembrie, mama Verginica a fost luată de Domnul, iar ultimele ei cuvinte, acestea au fost: fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, copiii mei. Mergeam apoi zi de zi la crucea mormântului ei şi vegheam cu toţii să nu se stingă candela de la cruce…” (pag.54)
143. Ediţia 2006: “ În luna septembrie, anul 1980, am primit poruncă de la Domnul să-i cos lui mămica Verginica o cămaşă albă pentru ca să fie îmbrăcată cu ea în ziua când va fi luată la cer şi să-i fac un cântec de plecare [...] După trei luni, în ziua de 14 decembrie, mama Verginica a fost luată de Domnul. În clipa aceea, stând lângă ea pe pat, am luat-o în braţe, strângând-o şi mângâindu-i fruntea ca să-i alin ceasul cel greu al despărţirii de noi, iar ultimele ei cuvinte, acestea au fost: “Fiţi cuminţi, fiţi cuminţi,fiţi cuminţi, copiii mei! Mergeam apoi zi de zi la crucea mormântului ei şi vegheam cu toţii să nu se stingă lumina candelei de la cruce…” (pag.81)
O frază atât de elaborată trebuie să fi avut un scop, fiind adăugată la ediţia a doua a cărţii. Ea vine să spulbere orice îndoială pe care ar avea-o cineva că “aleasa Domnului”, care trebuia să-i ia locul Virginiei la cârma Noului Ierusalim, era Mihaela. Se spune că o proorocie făcea această conexiune, pentru cei care se vor afla la căpătâiul muribundei, că vor fi “continuatorii lucrării”. Inexplicabil rămâne faptul că acest lucru nu s-a întâmplat imediat. După un an de pauză (şi de derută pentru mulţi dintre adepţi), locul Virginiei a fost luat de Maria, sora ei, care a proorocit (tot prin somn) până în anul 1994. Mihaela a putut să se afirme parţial începând cu anul 1990, existând un paralelism şi o concurenţă cu Maria timp de 4 ani. Din 1994, după o serie de presiuni care-i cereau imperativ să se retragă, Maria s-a retras de la proorocie, fiind copleşită şi de prolixitatea mesajelor Mihaelei, care a rămas singura “proorociţă” la guvernare.
144. Ediţia 1995: ” … Maria a primit peste ea darul aceluiaşi fel de lucrare. ” (pag.54)
144. Ediţia 2006: ” … Maria a primit peste ea darul aceluiaşi fel de lucrare cerească. ” (pag.81)

145. Ediţia 1995: ”…nu pot niciodată uita minunea săvârşită de Domnul la venirea noastră cea dintâi, minune cu care Domnul ne-a arătat puterea acestei lucrări. ” (pag.54)
145. Ediţia 2006: ”…nu pot niciodată uita minunea săvârşită de Domnul la venirea noastră aici pentru întâia oară, minune cu care Domnul ne-a arătat puterea acestei lucrări cereşti. ” (pag.81)

146. Ediţia 1995: ” Domnul pusese deoparte această vindecare pentru întărirea paşilor noştri alături cu această putere lucrătoare.” (pag.54)
146. Ediţia 2006: ” Domnul pusese deoparte această vindecare, pentru întărirea paşilor noştri alături cu această putere lucrătoare de semmne şi minuni pentru credinţa oamenilor.” (pag.81)

147. Ediţia 1995: ” …toţi au respectat întru totul legea sfinţeniei care a fost aşezată de Domnul ca să fie trăită în acest aşezământ sfânt...” (pag.54)
147. Ediţia 2006: ” …toţi au respectat întru totul legea sfinţeniei care a fost rânduită de Domnul ca să fie trăită în acest aşezământ sfânt...” (pag.81)

Episcopul Irineu Bistriţeanul:
148. Ediţia 1995: “ De asemenea, se pune accent pe o asceză severă: renunţarea la carne, la băuturi alcoolice afară de vin, mâncarea fără ulei luni, miercuri şi vineri, păstrarea pe cât e cu putinţă a curăţeniei trupeşti, chiar şi de cei ce sunt căsătoriţi.” (pag.57)
148. Ediţia 2006: “ De asemenea, se pune accent pe asceză: renunţarea la carne, la băuturi alcoolice afară de vin, mâncarea fără ulei luni, miercuri şi vineri, păstrarea pe cât e cu putinţă a curăţeniei trupeşti, chiar şi de cei ce sunt căsătoriţi.” (pag.83)
Liderilor pucioşi nu le-a plăcut deloc faptul că episcopul Irineu clasează fără echivoc restricţiile de la Pucioasa ca “asceză severă”. Ei nu vor să apară în faţa oamenilor ca nişte ciudaţi, deplasaţi sau smintiţi. Ei vor să înşele lumea, mimând normalitatea. Între timp însă , lucrurile au evoluat, dând dreptate cu prisosinţă arhiereului Irineu: la Pucioasa s-a renunţat şi la alte alimente, considerate spurcate: la peşte, la zahăr, la măsline, la uleiul rafinat, iar vinul este pe listă, în aşteptarea unei decizii; s-a renunţat şi la precizarea: “pe cât e cu putinţă”, iar abstinenţa a devenit obligatorie şi necondiţionată; până şi orele de somn s-au redus drastic, în favoarea muncilor gospodăreşti.

149. Ediţia 1995: “ Din punct de vedere istoric, “lucrarea” există din anul 1955.” (pag.57)
149. Ediţia 2006: “ Din punct de vedere istoric, lucrarea există din anul 1955.” (pag.83)
Deşi am văzut că s-au străduit să mascheze “lucrarea” cu orice chip, cu denumiri oarecum alternative (“vorbirea”, “grăirea”, “cuvântul”, “proorocia”, “cele spuse de Domnul”, etc.) liderii pucioşi nici nu suportă s-o vadă pusă în ghilimele. Cine ştie cum interpretează cititorul! Mai bine fără.

Nedelcu Nicolae:
150. Ediţia 1995: “ …mai mult acum Dumnezeu nu lasă pe poporul Său pe care l-a ales în vremea aceasta şi pe care l-a curăţat de fărădelegea lumii şi l-a făcut să fie nu numai cu vorba, ci şi cu împlinirea, creştin, creştin adevărat.” (pag.60)
150. Ediţia 2006: “ …mai mult acum Dumnezeu nu lasă pe poporul Său pe care l-a ales în vremea aceasta şi pe care l-a curăţat de fărădelegea lumii şi l-a făcut să fie nu numai cu vorba, ci şi cu împlinirea creştin adevărat.” (pag.85)

151. Ediţia 1995: “ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt unde noi acum locuim în număr de 14. Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit şi am de la Domnul misiunea să citesc Cuvântul Său poporului creştin hrănit cu această mană cerească.” (pag.60)
151. Ediţia 2006: “ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece. Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit, şi am de la Domnul misiunea să citesc apoi Cuvântul Său poporului creştin, hrănit cu această mană cerească.” (pag.85)
Felul ingenios cum sunt ticluite frazele de mai sus lasă să se înţeleagă că toţi cei 14 aud cuvântul deodată, ceea ce nu este adevărat. Asta se vede şi din continuare: Nicolae Nedelcu nu îndrăzneşte să mintă pe faţă, şi atunci spune doar ceea ce ştie el că face: scrie cuvîntul auzit (de alţii). Dacă era altfel, ar fi spus aşa: “Chiar eu sunt unul dintre cei care aud şi apoi scriu cuvântul auzit.”
Cu datele problemei de mai sus se poate construi cu uşurinţă următorul silogism:
- În aşezământul sfânt locuiesc 14 (paisprezece) vieţuitori (şi vieţuitoare);
- Deasupra aşezământului se aude Cuvântul lui Dumnezeu.
- Deci, toţi cei 14 aud Cuvântul lui Dumnezeu.
- Unii dintre ei scriu Cuvântul.
- Unul dintre vieţuitorii care nu pretinde că aude, dar pretinde că scrie, este Nicolae Nedelcu.
- El este singurul care are misiunea de a citi apoi la popor Cuvântul lui Dumnezeu.
- Deci, e un vieţuitor deosebit, un prooroc.
- Celalaltă vieţuitoare care, deşi nu pretinde nimic, aude şi scrie Cuvântul lui Dumnezeu, este Mihaela Tărcuţă.
- Şi ea este deci o vieţuitoare deosebită, o proorociţă.
- Toţi ceilalţi 12 vieţuitori nu sunt numiţi prooroci.
- Înseamnă că ei nici nu aud, nici nu scriu nimic.
- Deci, nu toţi cei 14 aud Cuvântul lui Dumnezeu.
- Dar ei, măcar, nici nu pretind nimic.

151. Ediţia 1995: “ … cel împreună credincios cu noi cu mult înainte de a cunoaşte eu această lucrare.” (pag.60)
151. Ediţia 2006: “ … cel împreună credincios cu noi cu mult înainte de a cunoaşte eu această lucrare cerească.” (pag.85)

Ilie Bunea:
152. Ediţia 1995: “ El n-a voit nici să se uite în groapă.” (pag.62)
152. Ediţia 2006: “ El n-a voit nici să se uite în mormânt.” (pag.87)

153. Ediţia 1995: “Alături de noi în această coborâre aveam pe părintele Irineu de la mănăstirea Sinaia care, după poruncă dumnezeiască şi în taină dumnezeiască a făcut împreună cu noi rugăciunea de sfinţire a punerii pietrei de temelie ...” (pag.62)
153. Ediţia 2006: “Alături de noi în această coborâre de cuvânt îl aveam pe părintele Irineu de la Mănăstirea Sinaia, care, devenind arhiereu, după cu Domnul a proorocit, a făcut, după poruncă dumnezeiască şi în taină dumnezeiască, împreună cu noi, rugăciunea de sfinţire a punerii pietrei de temelie ...” (pag.87)

154. Ediţia 1995: “… s-a aşezat în 12 decembrie praznicul de târnosire a sfântului locaş.” (pag.62)
154. Ediţia 2006: “… s-a aşezat în ziua de 12 decembrie praznicul de târnosire a sfântului locaş.” (pag.87)

155. Ediţia 1995: “… ca să împlinesc tot ce îmi cere să împlinesc cu umilinţă şi cu frică înaintea lui Dumnezeu.” (pag.62)
155. Ediţia 2006: “… ca să împlinesc tot ce-mi cere să împlinesc cu umilinţă şi cu frică înaintea Lui.” (pag.87)

* * *
Şi ca să nu fie nici un dubiu că este vorba de de reproducerea întocmai a mărturisirilor din anul 1995, şi nicidecum o fraudă multiplicată de sute de ori, capitolul se încheie cu o menţiune, o dată de aducere aminte care lipsea şi ea din ediţia întâi a cărţii:
“25 martie 1995”
O “bună-vestire” care s-a dovedit a fi de prost augur.