45. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele” (Partea a III-a: Victoria dezamăgirilor şi dezamăgirile Victoriei)
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Recentele comentarii pe care artiştii Marian şi Victoria Zidaru le-au făcut la ProTv au stârnit mai mult ca sigur, nu numai consternarea scontată de moderator (Cristi Tabără), ci şi nedumerire acelora care fuseseră informaţi că Zidarii s-au detaşat de “lucrarea” de la Pucioasa. O cunoştinţă îmi reproşa deunăzi că sunt responsabilă de lansarea de zvonuri false, deoarece în articolele precedente îmi exprimam convingerea că Zidarii au renunţat definitiv să mai fie tutelaţi de către liderii înşelători de la Pucioasa:
- Ai văzut ce enormităţi debitau Zidarii la ProTV? Nici vorbă să abandoneze ideea asta a lor, cu Noul Ierusalim. Iar dumneata afirmai că au plecat, că au renunţat definitiv… Să ştii că ai scos pe piaţă nişte zvonuri complet false despre ei!
- Cred că nu mi-ai citit bine articolele. “Ideea” cu Noul Ierusalim nu e deloc nouă şi nici măcar nu e a Zidarilor, ci este o doctrină pseudo-ortodoxă pe care şi ei au preluat-o ca atare, de la alţii. Eu am spus întotdeauna despre Zidari că au doar o problemă de integrare la Pucioasa, mai bine zis este vorba de o incompatibilitate dobândită cu timpul, între ei şi liderii autentici ai Noului Ierusalim (Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu). Se iubesc cu aceştia doi precum câinele cu pisica. În rest, Zidarii sunt ferm convinşi de unele lucruri trăite acolo şi văzute cu ochii lor. Întotdeauna au declarat că respectă cu prioritate “Cuvântul lui Dumnezeu” ca fenomen, şi pe “Sfânta Virginia” ca personaj harismatic şi istoric. Restul, sau resturile, dacă vrei, contează pentru ei prea puţin.
Persoana cu care dialogam n-a prea fost mulţumită de răspunsul meu, considerând că am făcut doar aprecieri cu iz personal, fără o susţinere solidă, cu probe elocvente.
- Dovezi, probe! Afirmaţiile trebuie susţinute cu probe. Altfel, ce ai făcut dumneata rămân nişte simple păreri, aprecieri subiective şi atât. Când o să te decizi să-ţi susţii părerile cu probe, atunci vei deveni credibilă. Ai aşa ceva?
- Nu prea am, şi nici nu ţineam neapărat să dezvolt subiectul acesta. L-am expus aşa cum l-am perceput eu din afară, şi atât. Mi se părea, oricum, colateral. E dreptul lor să vină, sau să plece, de unde vor şi unde vor.
- O fi, dar acum, după ultimele lor declaraţii, nu mai e deloc colateral. Deşi nu o declară, pentru privitorul de rând ei apar în respectiva emisiune ProTv în postură de lideri, ceea ce dumneata ai contestat sus şi tare în ultima vreme. Înseamnă că-i maschează pe adevăraţii lideri? Ce fac ei, de fapt? Îi suplinesc? Îi reprezintă? Mai ziceai că nu pot să-i sufere. Cum poţi să-i reprezinţi pe nişte oameni pe care nu-i poţi suferi? Şi care sunt atunci adevăratele relaţii dintre unii şi alţii? Zidarii îşi asumă acolo o mare responsabilitate, ieşind atât de mult în faţă. Ei afirmă, spre exemplu, că acest “Cuvânt”, auzit la Pucioasa în ultimii 50 de ani, nu contrazice Sfânta Scriptură, iar “Cartea” lor , deşi are 2000 de pagini, nu adaugă Sfintei Scripturi nici măcar o filă! Pe de altă parte, dumneata afirmi pe blog, sus şi tare, un lucru contrar, precum că, virgulă, “Cartea” este de fapt o “altă Evanghelie”. Cine spune adevărul aici? Iată deci, doar câteva subiecte care ar trebui neapărat susţinute cu probe. Să nu fii supărată pe mine, pentru că ce spun eu nu e o provocare, dar adevărul trebuie să iasă la lumină, nu-i aşa? Iar adevărul e deocamdată undeva la mijloc. E rândul dumitale să te aperi, şi dacă eşti în stare, ar fi bine s-o faci tot în scris, ca şi până acum. Ce faci, te prinzi, sau dai înapoi?
- Ei bine, deşi tu zici că nu e, totuşi este o provocare. Dar să ştii că am să încerc.
Şi, vrând, nevrând, m-am pus pe cercetări. Mai întâi, iată ce am găsit chiar în “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19 ianuarie 2008:
O, Eu voiesc, poporul Meu, ca tu să fii ucenicul Meu duhovniceşte şi nu pământeşte, tată, că Eu ţi-am lăsat Evanghelia Mea cea de atunci, şi, iată, iarăşi, cea de acum, ca să ştii să-Mi fii cu duhul şi cu credinţa cea sfântă, nu cu cea pământească să-Mi fii ucenic, că Eu cu ucenicii cei de atunci n-am putut decât să Mă întorc iarăşi la Tatăl şi să-i învăţ fără Mine lângă ei aievea, ca să poată ei apoi pricepe duhovniceşte Scriptura cea despre Mine, şi peste ei s-o înţeleagă ei pusă, nu peste alţii mai întâi, şi ca să înţeleagă ei lucrarea Mea cea tainică, cea lăuntrică în om, şi le-am spus lor: «Acum vă este de folos să Mă duc la Tatăl, ca să vină Duhul la voi, şi El să vă înveţe». O, nu le-ar mai fi fost de folos să rămân cu ei, căci cu Mine lângă ei se îndoiau în făgăduinţe şi le înţelegeau pământeşte, fiindcă erau pământeşti şi cu mintea şi cu credinţa, şi de aceea le-am spus Eu că le este de folos să Mă duc iarăşi la Tatăl, dar le-am mai spus şi că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului, şi nici aceasta n-au înţeles cum vine, căci cel ce nu înţelege duhovniceşte şi cereşte pe Dumnezeu cu omul, acela se îndoieşte, tată. O, n-am avut înainte de învierea Mea, n-am avut pe cine să Mă sprijin, n-am avut decât pe mama Mea şi pe Ioan şi pe Iacov, căci ceilalţi au fost îndoielnici şi fricoşi, şi apoi Eu am căzut sub vânzare, şi apoi ucenicii Mei au rămas fără Mine, şi Eu am fost dat spre jertfire, iar după ce am înviat şi iarăşi M-am suit la Tatăl, le-am trimis apoi lor pe Duhul, şi de la El au ştiut ei apoi ca Dumnezeu. Amin.
O, poporul Meu, te învăţ harul credinţei care te ţine în Mine şi care Mă ţine pe Mine în tine, tată. Ai grijă cu credinţă, tu, cel care crezi această venire a Mea acum pe pământ cuvânt şi trup tainic, ai grijă, tată, să nu te osândească pe tine cuvântul cel rostit de tine, rostit oricum, fiule. Te povăţuiesc să fii păpuşă pentru credinţă şi pentru fapta ei, căci păpuşa face tot ce face păpuşarul cu ea, şi e mai credincioasă decât un om viu, căci face, tată, dacă este purtată de păpuşar. Dar mai mult şi mai mult ai grijă să nu te osândească pe tine cuvântul cel rostit de Mine peste tine, fiule, căci acela este cuvântul lui Dumnezeu, tată.
Or, aici scrie clar că acest “Cuvânt” auzit la Pucioasa este “cuvântul lui Dumnezeu” şi este “Evanghelia Mea cea de acum”, vorbitorul fiind “Dumnezeul” prezumptiv de la Pucioasa. Este deci o altă evanghelie! Iar sentinţa Bibliei faţă de orice rivală a ei, contemporană sau nu, este zdrobitoare: Să fie anatema!
Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! (Galateni, 1:8 )
Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! (Galateni, 1: 9)
Dar vor apărea împăciuitori şi vor zice: De ce să dăm cu barda? Zidaru a spus clar, că această carte, această nouă Evanghelie,
- nu contrazice Sfânta Scriptură, şi că
- nu adaugă Sfintei Scripturi nici măcar o filă.
Ar fi bine să fie aşa, dar nu e. Sunt destule contradicţii flagrante de doctrină şi inconsecvenţe grave cu textele biblice. Apoi, aici apar o sumedenie de “proorocii” noi, dintre care o parte s-au împlinit, dar cele mai multe, nu (încă). Unele sunt complet depăşite, încât nici nu se mai pot împlini vreodată. Pe acest blog sunt date o sumedenie de exemple, din ambele “categorii”, aşa că nu ar fi cazul să le mai reluăm.
De altfel, afirmaţia că “e o nouă evanghelie, dar nu adaugă nimic nou” la Biblia clasică, este un nonsens.
Cât priveşte deruta, oscilaţiile imprevizibile ale soţilor Zidaru, ele sunt explicabile. Ei sunt prinşi bine într-o “plasă de păianjen”, din care nu prea au cum să iasă. Şi chiar dacă încearcă, liderii pucioşi au destul talent machiavelic şi pârghii ascunse ca să-şi aducă supuşii din nou la ascultare. Numai cei ce se rup cu totul, de le rămâne carnea în gardul nevăzut, de spini şi mărăcini, care înonjoară rezervaţia de la Pucioasa, mai au vreo şansă, ceilalţi nu.
Tot căutând dovezile cerute de acea cunoştinţă a mea, am găsit scris pe undeva un text extrem de interesant. Fiind lipsit de pretenţii de copyright, m-am considerat îndreptăţită să reproduc din el aici, selectiv, părţile ce mi s-au părut mai “comestibile”, dar totodată mai semnificative, respectând cu fidelitate semantica şi punctuaţia originală. Punctele de suspensie prelungite indică locurile în care anumite porţiuni din dialog au rămas neselectate (deocamdată). Titlul, subtitlul precum şi notele explicative îmi aparţin.
VICTORIA ZIDARU, dezamăgită de “Fraţii” de la Pucioasa (*1)
(Transcrierea convorbirii telefonice din Data: 01.01.2008 ; Timpul: 18:57-19:41)
………………..
………………..
VICTORIA ZIDARU: ………E tare greu (*2) ……… Nu e uşor deloc……… Am pornit pe un drum minunat (*3) şi acum suntem la o grea încercare……… Lucrurile nu sunt deloc simple (*4).
INTERLOCUTOR: Da, e într-adevăr greu.
VICTORIA ZIDARU: ………Nu ştiu, o fi o probă (*5) de la Dumnezeu pentru noi, o fi o cernere, o fi o probă la care noi n-am răspuns şi Dumnezeu merge mai departe fără noi , cu cei ce au Duhul (*6) ………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: .....Nu ştiu, dar lucrurile nu merg deloc bine. E o mare confuzie, e o mare neînţelegere. Dacă până acum doi ani lucrurile aveau o oarecare siguranţă (*7) ………..
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: …Rodul Cuvântului lui Dumnezeu nu poate să fie ăsta, ce vedem acum cu ochii şi cu mintea (*8 ) ………
INTERLOCUTOR: ………
………………………
………………………
VICTORIA ZIDARU: ………Diavolul vine cu tot felul de lupte (*9) ……
INTERLOCUTOR: Nu trebuie să vă smintiţi; nu vă pierdeţi nădejdea în Dumnezeu. El este Atotputernic, El nu poate fi înfrânt.
VICTORIA ZIDARU: Eu nu mă smintesc de asta, eu mă smintesc de altele: de onoare, de demnitate care aici nu mai există; de minciună ; de bani, mai ales de bani, de felul cum vin banii şi de la ce fel de oameni vin, şi de felul cum se cheltuiesc……… Înainte era clar, banii intrau numai prin noi, ei veneau prin munca noastră, sau erau împrumutaţi şi apoi erau daţi înapoi (*10). Acum, vin prea mulţi bani, şi prea uşor (*11), şi vin de la tot felul de oameni………şi asta i-a smintit pe ei doi (*6)……… Au apărut ascunderile între ei (*6) şi noi (*7)………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: Să zicem că noi am avut greşelile noastre, dar părintele Iliuţă (*12), acest om deosebit, ce i se poate reproşa, de este tratat aşa cum este tratat (*13)? Eu recunosc că noi doi……… şi cu multe lucruri am pătat obrazul lui Dumnezeu (*14)……… şi încetul cu încetul am fost înlocuiţi, cu Viorel (*15) de exemplu. Dar părintele Iliuţă, lui ce i se poate reproşa? Că o simpatizează pe Ina (*16)? .........
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: ………Ea (*17) este cea care l-a aruncat pe el în braţele lui Ina!
INTERLOCUTOR : Da? Cum aşa?
VICTORIA ZIDARU: El are simţăminte curate faţă de această fată, care-i dă putere să supravieţuiască (*18 ). El e singurul om de acolo care are principii care nu le calcă (*19).
INTERLOCUTOR: Ei, mai sunt şi alţii.
VICTORIA ZIDARU: Ea (*17) “l-a mituit” pe părintele Iliuţă, a lăsat-o pe Ina să vină acum cu fetele la Pucioasa, ca să-l poată supune şi să-l manevreze din nou.
INTERLOCUTOR : Cum îl manevrează?
VICTORIA ZIDARU: Îl manevrează prin această fată………Prin ea “l-a lucrat” ani de zile, şi acum i-a lăsat-o liberă printre celelalte, ca “să-i închidă gura”. A văzut că în ultimul timp el se poate apropia de mine, şi de……….şi ca să nu facem noi o “bisericuţă” (*20), atunci ………şi Ea (*17) l-a îndepărtat de noi prin Ina………
INTERLOCUTOR: ………
………………………….
………………………….
VICTORIA ZIDARU: ………Totul e foarte complicat şi amestecat în continuare……… pentru că lucrurile nu se pot schimba. Eu din toată inima aş lua-o de la capăt (*21), pentru că sunt capabilă să uit totul……… eu nu sunt construită să fiu răzbunătoare………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: ………Chiar mă doare pentru ei doi (*6 ) (*22) , că “a trebuit” să-mi facă lucrul rău pe care mi l-au făcut (*23). Eu am uitat totul, şi oricând aş lua-o de la început…
INTERLOCUTOR : Dar nu vor ei (*6 ) (?!)
VICTORIA ZIDARU: Nu ştiu dacă au vrut vreodată să fie o împreună lucrare pentru Dumnezeu, împreună cu noi (*24)……… Cred că va veni timpul ca să………
INTERLOCUTOR: Vă mai duceţi din când în când pe la Pucioasa?
VICTORIA ZIDARU: ………Chiar dacă suntem împreună acolo (*25), nu există nici o unitate (*26), decât între ei (*6 ) şi grupul acela al lor (*6 ) de cinci-şase (*27), şi pentru interese strict financiare sau economice………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: ………Chiar şi pe Măriuţa (*28 ), o ţin acolo pentru că pictează icoane……… dar dacă se va îmbolnăvi, o să vedeţi cum într-o săptămână, două, cel mult o lună, Măriuţa dispare de acolo (*29)……… Şi cu Viorel (*15), cât aduce bani, e bun, dar dacă nu va mai aduce, o să se debaraseze rapid şi de el……… Şi de celălalt Viorel (*30), la fel, cât mai e şef pe la Cazino şi aduce bani, e bun; dar n-o să fie mereu aşa(*31) …………………
INTERLOCUTOR: ………
…………………
…………………
Note explicative
(*1) “Fraţii” este denumirea conspirativă a celor doi Lideri spirituali de la Pucioasa, Mihaela Tărcuţă (Nr.1 în top) şi Nicolae Nedelcu (Nr.2- mâna dreaptă a Mihaelei)
(*2) Victoria Zidaru (VZ) deplânge marginalizarea forţată, fără scrupule şi fără pic de recunoştinţă, la care au fost constrânşi, atât ea cât şi soţul ei Marian Zidaru (MZ), de către cei doi Lideri spirituali de la Pucioasa, atunci când aceşti Lideri au găsit alte alternative de finanţare, mai puţin nesigure şi aleatoare decât cele oferite de către cei doi soţi artişti, VZ şi MZ. Odată cu punerea celor doi artişti pe linie moartă, se îndeplinea o dorinţă mai veche a Liderilor, de a-i scoate pe MZ şi VZ din postura ce le-a fost impusă tot de ei la început, şi stimulată apoi în mod interesat, ca artiştii să apară în public drept “Lideri religioşi ai fenomenului Noul Ierusalim”. În realitate, cei doi Zidari n-au fost niciodată în postura de Lideri, deoarece au fost manevraţi întotdeauna din umbră, pas cu pas, de către Mihaela Tărcuţă, secondată în chip obedient şi necondiţionat de Nicolae Nedelcu.
(*3) Se referă la mişcarea religioasă Noul Ierusalim, la care VZ a aderat cu circa 20 de ani în urmă, cu entuziasm apostolic, considerând-o o expresie superioară a ortodoxiei practice şi consacrându-se în totalitate, cu devoţiune maternă, acestei mişcări şi practicanţilor ei. Pe parcurs au apărut dezamăgirile, create în principal de către cei doi Lideri religioşi (Nr.1 şi Nr.2), dar şi de către cei mai servili şi fanatici sfetnici ai lor (exponentul acestora fiind Ivan Viorel, un client obişnuit al clinicilor de Psihiatrie), care au culminat cu umilinţe înjositoare, nedreptăţi şi rele tratamente, echivalente cu expulzarea şi exilul.
(*4) VZ, în ciuda realităţii dureroase pe care a descoperit-o “pe pielea ei”, încearcă să-şi impună singură în continuare o credinţă forţată şi contradictorie, şi anume: “Cuvântul“ de la Pucioasa este de la Dumnezeu şi coboară în continuare prin cei doi Lideri spirituali (Nr.1 şi Nr.2), care însă, ca persoane umane, au un comportament intolerabil, dizarmonic, psihopat, imprevizibil şi necreştinesc. Deşi ea vede bine că cele două aserţiuni juxtapuse mai sus se exclud reciproc, ea nu găseşte o altă explicaţie mulţumitoare, decât aceea că: “Deşi ei sunt inacceptabili, ca oameni în primul rând, şi apoi ca şi creştini, totuşi Dumnezeu n-a găsit alţii mai buni în locul Sfintei Virginia, decât pe aceşti doi vrăjitori, pentru o lucrare atât de măreaţă ca cea de la Pucioasa”
(*5) VZ crede că experienţa inedită prin care trece ea şi soţul ei MZ (marginalizarea speculativă, dispreţul şi relele tratamente din partea celor doi Lideri şi a acoliţilor lor) este de fapt o încercare trecătoare, îngăduită de Dumnezeu (similară aceleia în care a fost testată credincioşia lui Avraam, sau răbdarea lui Iov, personaje celebre din Biblie). Ea consideră că acesta e un motiv temeinic pentru a o face să ezite îndelung înainte de a-şi face singură dreptate, în singura manieră posibilă:
- desprinderea radicală şi definitivă de obedienţa dobândită în a-i slugări pe cei doi Lideri mincinoşi;
- demascarea lor publică.
(*6 ) Adică cei doi Lideri (Nr.1 şi Nr.2)
(*7) Deşi dispreţul suveran din partea celor doi Lideri a fost resimţit de artişti încă de la începuturile ataşamentului lor la “lucrare”, situaţia s-a radicalizat cu circa doi ani în urmă, când cei doi Lideri au ajuns la concluzia că se pot baza pe variante de finanţare alternative, mai sigure, şi care le conferă o mai mare independenţă decât vânzarea de troiţe, icoane şi cruci, pictate sau sculptate de către MZ şi VZ. Este momentul marcat de apariţia unor ascunderi intenţionate ale Liderilor faţă de soţii Zidaru. În taină, Liderii dezvoltă strategii separate, care pecetluiesc marginalizarea Zidarilor.
(*8 ) Din nou VZ refuză să accepte o realitate evidentă, care se vede cu ochii şi se judecă cu mintea: aceea că mişcarea Noul Ierusalim de la Pucioasa a ajuns un eşec. Deşi ea crede încă în “Cuvântul lui Dumnezeu”, refuză să creadă că Însuşi Dumnezeu Îşi construieşte zi de zi şi pas cu pas, a doua Sa umilire pe pământ, folosindu-Se de doi oameni lacomi şi cruzi care nu au chipul lui Hristos, dar care sunt în mod forţat şi sistematic promovaţi prin acest “Cuvânt” ca singurii care-L reprezintă pe Dumnezeu în faţa tuturor oamenilor planetei, denumindu-i : proorocii Lui apocaliptici(Apoc. 11:3-11), fiii Lui, copiii Lui, ucenicii Lui, servii Lui, solii Lui, sfinţii Lui de pe pământ.
(*9) VZ realizează că la mijloc este în mod inevitabil o înşelare de la “cel viclean”, dar nu reuşeşte să o localizeze singură.
(*10) La început, când creaţia artistică a soţilor MZ şi VZ erau singura sursă de venit mai consistent pentru Noul Ierusalim, cei doi artişti au fost “investiţi” în mod oficial prin “Cuvântul lui Dumnezeu” să fie ei interfaţa cu lumea, nu numai în ceea ce priveşte manipularea banilor şi cumpărarea celor trebuincioase pentru obşte, dar şi în ceea ce priveşte corespondenţa de orice fel, precum şi orice conexiune, de tip “public relation”. Pe vremea aceea, cei doi vrăjitori de suflete ( Nr.1 şi Nr.2 ) stăteau ascunşi într-un con de umbră, evitând în mod deliberat contactul cu lumea, controlând însă totul în amănunt, inclusiv fluxul financiar (pe vremea aceea Nicuşor ţinea punga, dar mai târziu a preferat să-l investească vistiernic pe Nicu Pop, ca să nu mai semene el cu Iuda Isacariotul, ci să semene Nicu).
(*11) Deşi în “Cuvânt” se precizează că nu sunt admişi bani nemunciţi, în ultima vreme tot mai des se apelează la soluţii financiare dubioase, de “bani negri”, care sunt apoi “acoperite” prin daruri de icoane şi de alte obiecte artistice. Aceste daruri de fapt nici nu-i interesează pe donatori, dar ei sunt siliţi să le primească, pentru a se crea astfel acoperirea necesară faţă de indicaţiile primite prin “Cuvânt”, acelea de a nu fi primiţi şi folosiţi cu nici un chip banii nemunciţi cu mâinile.
(*12) Ilie Bunea, unul dintre cei trei “preoţi” reprezentativi ai Noului Ierusalim de la Pucioasa. Iniţial, el a fost primul şi singurul preot. Ulterior i s-au mai adăugat doi “preoţi”, pentru a-l “sprijini”: Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu. Întrucât Nicolae Nedelcu a devenit favoritul Mihaelei Tărcuţă, îndată (cu ajutorul ei) el i-a luat locul lui Ilie Bunea, astfel încât la ora actuală, într-o clasificare lipsită de pretenţia de a fi infailibilă (deci poate fi oricând perfectibilă), ordinea ierarhică la Noul Ierusalim este următoarea:
- Nr.1: Mihaela; Nr.2: Nicolae (zis Nicuşor, zis Nicuşiţă); Nr.3: Ilie (zis Iliuţă), Nr.4: Spiridon (zis Spirică). Aceştia reprezintă creştinii de “categoria întâi” (sfinţii vremurilor de pe urmă); dintre ei se detaşează net “Fraţii” (adică Noii Lideri ai mişcării: Mihaela şi Nicuşor), având înaltele dregătorii de Prooroci, Călăuze, Fii-Copii, Ucenici şi Soli ai lui Dumnezeu, Porţi de coborâre la Iesle a Cuvântului pe pământ.
Restul, cu toţii, sunt creştini de “categorii” inferioare:
- “categoria doua” (acoliţii): Viorel Ivan, Nicu Pop, Mana, Manoliţă, Adiţă, Măriuţa, ş.a.… adică sfetnicii de taină, cei mai fideli, apropiaţi ai Mihaelei şi ai lui Nicuşor;
- “categoria a treia” (salahorii): restul creştinilor şi creştinelor de la “mănăstirea de la Pucioasa”, ocupaţi în special cu muncile gospodăreşti, de dimineaţa devreme până seara târziu;
- “categoria a patra” (contemplativii): creştinii şi creştinele de la “mănăstirea de la Târgovişte”, care fiind mai departe de Lideri, au o viaţă ceva mai relaxată, putându-se dedica mai mult sufletului decât trupului;
- “categoria a cincea” (foştii - numiţi acum cu dispreţ de către Lideri “poporul cel de demult” în timp ce creştinii din categoriile I-IV sunt numiţi “poporul cel nou”sau “poporul de azi al Domnului”): o mică parte din creştinii aparţinând generaţiei de pe vremea Sfintei Virginia (zisă şi “mama Gigi”) şi a Sfintei Maria (zisă şi “mama Lelica”, sora Sfintei Virginia). În această categorie intră şi cei doi păstori, “nea’Mişu” (Dănciucă Gheorghe) şi “nea’Cristea”(Costache Cristea), trecuţi între timp pe linie moartă de către Liderii de la Pucioasa (păstorii nu mai au de mult nici un fel de prerogative, în afară de o prezenţă sporadică şi decorativă la marile adunări, deoarece toate demnităţile lor le-au fost acaparate de către cei doi lideri pucioşi). Restul de creştini rămaşi în în viaţă, au rămas fideli învăţăturilor primite de ei direct de la mama Gigi, învăţături prin care se respectă cu stricteţe biserica ortodoxă tradiţională (B.O.R.), rânduielile ei şi preoţimea ei, şi s-au dezis cu hotărâre nestrămutată de Noii Lideri ai Noului Ierusalim şi de “mişcarea” lor novatoare şi sectară.
- “categoria a şasea” (outsiderii): creştini din Bucureşti şi din alte localităţi din ţară, care deşi sunt loiali şi practicanţi ai obiceiurilor de la Pucioasa, nu au trecut în ochii Liderilor Pucioşi peste ştacheta de “simpatizanţi”. Ani de zile, după ce au abandonat obiceiul sănătos de a frecventa regulat sfânta biserică, ei n-au mai beneficiat decât de o asistenţă religioasă sporadică. În prezent li se promite o integrare masivă, inclusiv printr-o prealabilă acţiune de consacrări de preoţi şi de diaconi prin “cetăţile” (comune sau oraşe) unde îşi au ei domiciliul, deşi la Noul Ierusalim nu este nici un episcop canonic, care ar putea eventual să hirotonească preoţi şi diaconi.
- “categoria a şaptea” (clienţii): creştini obişnuiţi, din toată ţara, acceptaţi exclusiv ca piaţă de desfacere pentru “obiectele de artă” (icoane, cruci, troiţe) produse artizanal în atelierele de la Pucioasa. Sunt chemaţi doar o dată sau de două ori pe an la Pucioasa, la sărbători mai mari.
Această împărţire în şapte “categorii” nu este oficială, ea fiind făcută la modul subiectiv de către nişte nespecialişti în sociologie, şi reprezintă o viziune exterioară aproximativă care sintetizează diferenţierile practice, pe diverse planuri, ce există între creştinii care se consideră “aderenţi ai Noului Ierusalim”. De exemplu, dacă unii din creştinii de “categoria întâi” şi “a doua” se împărtăşesc zilnic, alţii din “categoria cincea” doar o dată pe an (iar situaţia aceasta e valabilă numai pentru o parte dintre ei); cei din “categoria şasea” sunt şi mai neglijaţi, mulţi dintre ei nu se împărtăşesc niciodată, nefiind “repartizaţi” de către Lideri la vreun “preot al Noului Ierusalim”. Cei din “categoria a şaptea” sunt total neglijaţi din punct de vedere pastoral, după principiul “Treaba lor. Să se descurce cum or şti. Nu e în sarcina noastră să ne ocupăm de de ei”. Altă deosebire notabilă: intimităţile cu Liderii şi informaţiile speciale la care au acces acoliţii (fidelii) le sunt interzise salahorilor şi contemplativilor.
După uzurparea de către Nicuşor a locului Nr.2 în ierarhie (loc care iniţial fusese stabilit, prin “Cuvântul lui Dumnezeu”, pentru veşnicie lui Iliuţă, în timp ce Mihaela a ocupat mereu poziţia Nr.1), între preoţii Iliuţă şi Nicolae a apărut un conflict surd şi dur, adesea cu răbufniri dramatice, inclusiv contondente. Inutil de a adăuga că Mihaela şi Nicuşor s-au coalizat împotriva lui Iliuţă, reuşind să-l acopere de toată vina posibilă, imaginată de ei, şi atrăgând asupra lui oprobiul şi dispreţul celorlalţi supuşi, care acum le ţin lor partea în mod făţiş. În acelaşi timp însă, Nr.1 şi Nr.2 nu scapă nici o ocazie de a se victimiza în fals şi de a se plânge necontenit celor din jur, pozând sistematic în victime şi creând o atmosferă apăsătoare, irespirabilă, greu de suportat de către toţi, pretinzând că sunt persecutaţi printr-un aşa-zis comportament incorect şi agresiv al lui Iliuţă şi al rudelor lui, faţă de ei doi.
Artiştii MZ şi VZ au fost iniţial creştini de “categoria a doua”, dar au fost profund dezamăgiţi, apoi marginalizaţi şi împinşi de către Lideri cu forţa spre auto-exil în atelierul lor de la Bucureşti, ca mulţi alţii înaintea lor, cum ar fi : monahia Gabriela Belinschi (expulzată, apoi auto-exilată la o mănăstire de maici din Muntenia), Daniela Moga (expulzată, apoi auto-exilată la Cluj), Doina David (repudiată şi exilată la Bucureşti), preotul Georgică (zdruncinat psihic, a fost exilat la ţară, la părinţii lui), Costel Postăvaru (dezamăgit, auto-exilat în Spania), preotul Ionică (dezamăgit, auto-exilat la ţară, la părinţii lui) etc, etc. În disperare de cauză, inclusiv preotul Iliuţă a încercat de mai multe ori să se auto-exileze, luându-şi traista în băţ, dar întrucât nu a reuşit să se integreze în societatea civilă, aflată şi ea într-o serioasă derivă, a fost nevoit să se întoarcă în “cuşca leilor” de la Pucioasa.
(*13) O mărturie clară a relelor tratamente la care este supus preotul Ilie Bunea din partea celor doi Lideri absoluţi, Mihaela şi Nicuşor, în pofida faptului că ei se plâng de contrariul.
(*14) Aici VZ experimentează o umilinţă disproporţionată faţă de propriile neîmpliniri, prin raportare la anumite cerinţe exagerate şi rigide din “Cuvântul lui Dumnezeu”, de fapt nişte inovaţii aşa-zis ”creştine”, pe care probabil ei nu au reuşit să le respecte întotdeauna cu habotnicie. Altminteri, soţii Zidaru sunt nişte creştini serioşi, integri, morali, pătrunşi şi responsabili, preocupaţi permanent în a se face, după puterile lor, plăcuţi şi folositori lui Dumnezeu.
(*15) Viorel Ivan, creştin de “categoria a doua”, în prezent este mâna dreaptă a celor doi Lideri de la Pucioasa. Deşi aceştia declară în toate ocaziile că îl iubesc pe Viorel, şi chiar îşi arată pe faţă cu mult talent artistic acest sentiment, în realitate nutresc un profund dispreţ faţă de el. Agasaţi permanent de comportamentul lui dizarmonic şi de reacţiile lui imprevizibile, marcate de un voluntarism impulsiv, ei îl vorbesc pe la spate pe Viorel şi îl suportă aşa cum este, pentru că se folosesc de el în special când apar situaţii grele sau murdare. Viorel este deştept, viclean, persuasiv şi înfipt, şi de aceea este “bun la înaintare”, este mâna dreaptă a liderilor pucioşi, cu care scot ei “castanele încinse” din foc. Viorel este şi foarte darnic, dar nu cu banii lui, ci cu banii fraţilor lui. Are doi fraţi la Brăila, care sunt nişte întreprinzători harnici şi realizaţi, dar care muncesc pentru asta pe rupte, de dimineaţa până seara, ca să ţină piept concurenţei acerbe. Iar Viorel îi ştie că sunt nu numai înstăriţi, dar şi buni la suflet, şi de aceea îi tapează de bani fără scrupule, chipurile pentru “săracii de la Pucioasa”; dar banii s-au folosit în primul rând pentru poftele liderilor pucioşi. Aşa au ajuns liderii Mihaela şi Nicuşor să aibă ceea ce n-au alţi creştini, şi nici nu visează: încălzire electrică în pardoseală la “legănuţ”, uşi cu comandă electronică la garajul lor cel nou, unde îşi ţin ascunse maşinuţele lor Peugeot şi Renault, bani de benzină la discreţie, bani de buzunar, etc., etc. Când însă fraţii lui Viorel Ivan se vor prinde de înşelătorie şi Viorel nu va mai putea “aduce bani”, pe căile lipsite de scrupule pe care le ştie numai el, atunci va avea şi el soarta Zidarilor: marginalizarea, apoi expulzarea. La Pucioasa nu există milă pentru rataţi.
(*16) Ina este o creştină din obştea “mănăstirească” de la Târgovişte. Fără a fi cine ştie ce frumuseţe feminină, totuşi ea inspiră oricui respect şi admiraţie, printr-o statură demnă şi o moralitate extrem de rigidă, care o face adesea intransigentă. Este una dintre puţinele fete (poate singura!) care au avut curajul să le reproşeze deschis în faţă Liderilor Pucioşi, cu orice risc, anumite incorectitudini văzute la ei . De-a lungul timpului, Iliuţă a fost şocat să observe că cei doi Lideri de la Pucioasa, în contrast cu moralitatea strictă pe care o propovăduiesc altora, sunt singurii care îşi permit o serie de afinităţi preferenţiale (la prima vedere, exclusiv pe probleme spirituale), şi pe care ei le numesc “iubiri frăţeşti”, fără să afişeze vreodată o teamă că diferenţa de sex dintre persoanele care “se iubesc frăţeşte”, în chip particular şi preferenţial, ar putea da naştere în mintea privitorilor sau a iscoditorilor la alte interpretări. Poveştile cu “idilele ascunse” dintre Nicuşor şi Mana (soră după trup cu Ina), sau dintre Nicuşor şi Doina David (fostă “Lipanca”), n-or fi numai scorneli, trebuie să fie vreun sâmbure de adevăr prin ele. Acest comportament libertin al lor, dar şi restul răutăţilor gratuite pe care cei doi Lideri i le serveau sistematic, l-au condus pe Iliuţă la sentimentul că este îndreptăţit să le riposteze cu aceeaşi monedă, aceasta fiind la el o reacţie instinctivă, similară unei răzbunări. Cu alte cuvinte: “Numai voi să aveţi dreptul la simpatii? Iar noi, ceilalţi, nu?” . De aceea s-a gândit să-şi ia şi el acest drept, pe care îl aveau numai împotrivitorii lui. În acest scop el a ales-o pe Ina, considerând-o cea mai morală dintre fete, ca ţintă a unei simpatii preferenţiale, declarată apoi şi în mod public, printre ceilalţi creştini. Iliuţă nu s-a ascuns, ca Nicuşor, ci a fost deschis şi sincer. Deşi prima reacţie a Inei, care se temea de consecinţe colaterale, în special din partea Liderilor, a fost de respingere totală şi inflexibilă, gestul declarativ al lui Iliuţă a fost prins “din zbor” de către cei doi Lideri, care n-au scăpat ocazia să-l speculeze în favoarea lor. Îndată ei au făcut din ţânţar armăsar, acuzându-l pe Iliuţă de-a dreptul de imoralitate, încât toată tărăşenia s-a transformat mai întâi într-un tărăboi, apoi într-un adevărat circ. Amploarea consecinţelor find însă vizibil disproporţionată faţă de realitate, Liderii au fost nevoiţi să bată în retragere, dar nu fără a lua nişte măsuri draconice. Într-o primă fază, ei au exilat-o pe Ina în obştea de la Târgovişte, claustrând-o într-o chilie de unde luni întregi ea nu mai ieşea să vadă soarele, fără a mai putea fi vorba de posibilitatea de a fi contactată verbal sau telefonic de Iliuţă sau de oricine altcineva, în afară de creştinele din preajmă. Această manevră nemiloasă de recluziune forţată l-a înverşunat pe Iliuţă, care a considerat-o a fi o mare nedreptate, făcută la adresa unei persoane nevinovate. Lupta lui de a o elibera pe Ina din celula de la Târgovişte şi de a o aduce la un statut pe care el îl considera “de normalitate între fraţi” a fost însă din nou interpretată de Lideri în favoarea lor, care-l prezentau acum pe Iliuţă ca pe un “obsedat” (faţă de Ina, bineînţeles). Până la urmă, circul a devenit atât de obositor, încât Liderii au acceptat eliberarea Inei şi au adus-o la Pucioasa (situaţie la care face referinţă şi VZ în convorbirea ei telefonică), împreună cu Mana şi cu alte fete (care aveau rolul decorativ “s-o păzească” de Iliuţă, ca nu cumva să-i adreseze el vreun cuvânt de îmbărbătare pe furiş), şi cu scopul declarat (în realitate, vădit denigrator) ca “să-l liniştească pe Iliuţă”. Iar Iliuţă, într-adevăr, dacă a văzut-o liberă pe Ina, s-a mai “liniştit”.
(*17) “Ea” este Mihaela Tărcuţă, Liderul Nr.1. Aici, VZ face aluzie la “eliberarea” Inei din enclava de la Târgovişte şi aducerea ei cu premeditare la Casa Întâlnirii de la Pucioasa, cu scopul şi speranţa de “a i-o arunca în braţe” lui Iliuţă, adică să-l compromită pe acesta şi mai vârtos în faţa creştinilor.
(*18 ) Iliuţă vede în Ina un etalon, vede persoana care întrupează tipologia feminină a moralităţii creştine, statornică, inflexibilă şi compactă, în contextul în care ceilalţi, care se bat cu pumnul în piept că sunt sfinţii zilelor cele de pe urmă, l-au dezamăgit profund şi l-au făcut să aibă serioase îndoieli chiar asupra sincerităţii lor faţă de “lucrarea” de la Pucioasa (pe care, de altfel, el încă o mai serveşte cu destulă conştinciozitate). Dacă VZ pune problema supravieţuirii lui Iliuţă, înseamnă că ea dă o dimensiune dramatică situaţiei în care a fost târât acest om de către Lideri, sugerând că însăşi viaţa lui este permanent în pericol. În aceste împrejurări, forţa spirituală şi statura morală a celor din jur (dintre care Ina se detaşează în mod net, Iliuţă văzând în ea o persoană impecabilă) se constituie ca singurele “cetăţi de scăpare” pentru cel demoralizat. Din păcate, liderii au avut grijă mereu să ferece bine porţile acestor cetăţi, ca ele să devină inabordabile.
(*19) O opinie favorabilă, dar vădit exagerată. Şi Iliuţă e om, şi ca om e supus greşelii. Şi el, ca şi mulţi alţii, a făcut destule compromisuri şi gafe (cel mai adesea pentru că a fost iritat la culme şi debusolat de către Lideri şi acoliţii lor) care au contribuit la destabilizarea credibilităţii externe în Noul Ierusalim.
(*20) Mihaela simte pericolul unei regrupări a celor care sunt nemulţumiţi de Liderii lor, în special a lui MZ, VZ şi a lui Ilie Bunea (paradoxal, dar nici Viorel Ivan, sau chiar Nicuşor, nu sunt excluşi!), şi încearcă să le aplice la modul concret dictonul clasic “Divide et impera”(Dezbină, şi stăpâneşte!), temându-se de o eventuală “detronare” a ei din poziţia de lider absolut, venită din partea celorlalţi, chiar dacă aceasta nu se poate lua acum în calcul, nici măcar ipotetic.
(*21) VZ trăieşte o nostalgie dureroasă după vremurile de început, ale anilor ‘90, când cei doi Lideri Maximi de astăzi pozau anonimi, într-o normalitate liniştitoare, căci nu puseseră încă mâna pe putere în chip absolut, iar atmosfera la Noul Ierusalim era cu totul alta. Ea îşi doreşte reînvierea acelor vremuri idilice, dar realizează totodată că acest lucru este practic imposibil atâta vreme cât la cârma Noului Ierusalim s-au instalat aceşti doi dregători fără scrupule, care conduc în mod dictatorial, acoperindu-se cu fină dibăcie printr-o pretinsă legitimitate “primită din ceruri” şi mereu reînnoită prin “Cuvântul lui Dumnezeu”.
(*22) VZ trăieşte în chip autentic preceptul iubirii creştine, care o îndeamnă la iubire faţă de cei care o vrăjmăşesc.
(*23) Probabil VZ se referă la momentul când Lidera Nr.1 , Mihaela, i-a alungat pur şi simplu pe cei doi Zidari de la “mănăstirea” din Pucioasa, dând ordin ca toate lucrurile lor personale să le fie scoase afară din casă, unele aruncate la gunoi şi altele arse în foc.
(*24) VZ are, în sfârşit, percepţia corectă a faptului că Nr.1 şi Nr.2 s-au prefăcut tot timpul, mimând o dragoste duioasă faţă de cei doi artişti şi faţă de copilul lor Simion, în timp ce-i dispreţuiau din cele mai adânci şi întunecate cute ale sufletului (pe Simion, care era şi el aşa cum sunt toţi copiii, mai zvăpăiat, îl considerau adesea ”demonizat”, şi-l tratau ca atare, încât s-a ajuns ca moartea lui prematură să fie percepută de unii ca “o uşurare a lui Simion”).
(*25) VZ se referă atunci la ultimele vizite ale lor (MZ şi VZ) la Pucioasa, cele din anul 2007 (de altfel din ce în ce mai rare), pricinuite doar de vreun eveniment religios mai deosebit din calendar, dar făcute numai de ochii lumii şi la insistenţele înnăbuşitoare ale Mihaelei, astfel încât Liderii să poată să arate creştinilor şi lumii întregi că între ei şi Zidari este o prietenie trainică şi strânsă, iar cele ce se povestesc de către diverşi “bârfitori” despre dezamăgirile şi retragerea Zidarilor la Bucureşti n-ar fi decât nişte minciuni sfruntate.
(*26) Nu există o unitate de vederi şi de simţiri între cei doi artişti pe de o parte, şi cei doi Lideri religioşi de la Pucioasa pe de alta, deşi ei o mimează cu talent, pentru a distrage atenţia publicului creştin naiv, adunat cu bucurie sinceră la “sărbătoare”.
(*27) Este vorba de creştinii de “categoria a doua”, acoliţii, fideli celor doi Lideri, garda lor pretoriană, de corp şi de suflet : toţi o apă şi un pământ, gata “să se arunce în foc” pentru Stăpânii lor şi să-i apere, în chip necondiţionat, chiar dacă aceştia nu au vizibil dreptate în ceea ce fac ei altora şi în ceea ce pretind de la ceilalţi.
(*28 ) Maria de la Pucioasa, o acolită dintre cele mai fidele Liderilor.
(*29) Adică va fi expulzată într-o altă “obşte”, oricare alta decât cea de la Pucioasa. Spre exemplu, în “obştea” de la “Cetate”, împreună cu mama ei; sau în “obştea” de la Târgovişte.
(*30) V…P…, creştin de “categoria a şaptea”, dispreţuit profund de către Lideri pentru câteva mărunte vicii personale pe care a avut sinceritatea, curajul şi totodată nesăbuinţa de a le spovedi deschis Liderilor de la Pucioasa, pe când se plimbau pe aleile grădinii, dar şi “preţuit” de ei pe faţă, la superlativ, pentru donaţiile substanţiale lunare (de ordinul a câteva salarii bunicele), bani negri, “recuperaţi” de la Cazinourile unde este el superintendent, şi pe care-i varsă sistematic cadou Liderilor de la Pucioasa, fără să le pretindă nimic în schimb, fiind convins că prin gestul lui “ajută biserica” şi, implicit, se face plăcut lui Dumnezeu. E drept că VP este cadorisit de fiecare dată cu icoane ”scumpe”, dar cu care el n-are ce face şi pe care mereu le refuză; însă ei mereu îl forţează, ca să le primească neapărat. Bineînţeles că Liderii ştiu de provenienţa întinată a acestor bani, dar nici că le pasă. Vorba ceea: “Ţine-i, Doamne, mendrele, că bine ne mai prinde!”
(*31) VZ îşi închipuie că momentul în care VP va fi demascat şi nu va mai putea aduce bani negri Liderilor de la Pucioasa este aproape. El va fi urmat imediat de acela în care pucioşii îi vor întoarce definitiv spatele şi nu-l vor mai cunoaşte, cine este şi cât bine le-a făcut.
Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)
Recentele comentarii pe care artiştii Marian şi Victoria Zidaru le-au făcut la ProTv au stârnit mai mult ca sigur, nu numai consternarea scontată de moderator (Cristi Tabără), ci şi nedumerire acelora care fuseseră informaţi că Zidarii s-au detaşat de “lucrarea” de la Pucioasa. O cunoştinţă îmi reproşa deunăzi că sunt responsabilă de lansarea de zvonuri false, deoarece în articolele precedente îmi exprimam convingerea că Zidarii au renunţat definitiv să mai fie tutelaţi de către liderii înşelători de la Pucioasa:
- Ai văzut ce enormităţi debitau Zidarii la ProTV? Nici vorbă să abandoneze ideea asta a lor, cu Noul Ierusalim. Iar dumneata afirmai că au plecat, că au renunţat definitiv… Să ştii că ai scos pe piaţă nişte zvonuri complet false despre ei!
- Cred că nu mi-ai citit bine articolele. “Ideea” cu Noul Ierusalim nu e deloc nouă şi nici măcar nu e a Zidarilor, ci este o doctrină pseudo-ortodoxă pe care şi ei au preluat-o ca atare, de la alţii. Eu am spus întotdeauna despre Zidari că au doar o problemă de integrare la Pucioasa, mai bine zis este vorba de o incompatibilitate dobândită cu timpul, între ei şi liderii autentici ai Noului Ierusalim (Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu). Se iubesc cu aceştia doi precum câinele cu pisica. În rest, Zidarii sunt ferm convinşi de unele lucruri trăite acolo şi văzute cu ochii lor. Întotdeauna au declarat că respectă cu prioritate “Cuvântul lui Dumnezeu” ca fenomen, şi pe “Sfânta Virginia” ca personaj harismatic şi istoric. Restul, sau resturile, dacă vrei, contează pentru ei prea puţin.
Persoana cu care dialogam n-a prea fost mulţumită de răspunsul meu, considerând că am făcut doar aprecieri cu iz personal, fără o susţinere solidă, cu probe elocvente.
- Dovezi, probe! Afirmaţiile trebuie susţinute cu probe. Altfel, ce ai făcut dumneata rămân nişte simple păreri, aprecieri subiective şi atât. Când o să te decizi să-ţi susţii părerile cu probe, atunci vei deveni credibilă. Ai aşa ceva?
- Nu prea am, şi nici nu ţineam neapărat să dezvolt subiectul acesta. L-am expus aşa cum l-am perceput eu din afară, şi atât. Mi se părea, oricum, colateral. E dreptul lor să vină, sau să plece, de unde vor şi unde vor.
- O fi, dar acum, după ultimele lor declaraţii, nu mai e deloc colateral. Deşi nu o declară, pentru privitorul de rând ei apar în respectiva emisiune ProTv în postură de lideri, ceea ce dumneata ai contestat sus şi tare în ultima vreme. Înseamnă că-i maschează pe adevăraţii lideri? Ce fac ei, de fapt? Îi suplinesc? Îi reprezintă? Mai ziceai că nu pot să-i sufere. Cum poţi să-i reprezinţi pe nişte oameni pe care nu-i poţi suferi? Şi care sunt atunci adevăratele relaţii dintre unii şi alţii? Zidarii îşi asumă acolo o mare responsabilitate, ieşind atât de mult în faţă. Ei afirmă, spre exemplu, că acest “Cuvânt”, auzit la Pucioasa în ultimii 50 de ani, nu contrazice Sfânta Scriptură, iar “Cartea” lor , deşi are 2000 de pagini, nu adaugă Sfintei Scripturi nici măcar o filă! Pe de altă parte, dumneata afirmi pe blog, sus şi tare, un lucru contrar, precum că, virgulă, “Cartea” este de fapt o “altă Evanghelie”. Cine spune adevărul aici? Iată deci, doar câteva subiecte care ar trebui neapărat susţinute cu probe. Să nu fii supărată pe mine, pentru că ce spun eu nu e o provocare, dar adevărul trebuie să iasă la lumină, nu-i aşa? Iar adevărul e deocamdată undeva la mijloc. E rândul dumitale să te aperi, şi dacă eşti în stare, ar fi bine s-o faci tot în scris, ca şi până acum. Ce faci, te prinzi, sau dai înapoi?
- Ei bine, deşi tu zici că nu e, totuşi este o provocare. Dar să ştii că am să încerc.
Şi, vrând, nevrând, m-am pus pe cercetări. Mai întâi, iată ce am găsit chiar în “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19 ianuarie 2008:
O, Eu voiesc, poporul Meu, ca tu să fii ucenicul Meu duhovniceşte şi nu pământeşte, tată, că Eu ţi-am lăsat Evanghelia Mea cea de atunci, şi, iată, iarăşi, cea de acum, ca să ştii să-Mi fii cu duhul şi cu credinţa cea sfântă, nu cu cea pământească să-Mi fii ucenic, că Eu cu ucenicii cei de atunci n-am putut decât să Mă întorc iarăşi la Tatăl şi să-i învăţ fără Mine lângă ei aievea, ca să poată ei apoi pricepe duhovniceşte Scriptura cea despre Mine, şi peste ei s-o înţeleagă ei pusă, nu peste alţii mai întâi, şi ca să înţeleagă ei lucrarea Mea cea tainică, cea lăuntrică în om, şi le-am spus lor: «Acum vă este de folos să Mă duc la Tatăl, ca să vină Duhul la voi, şi El să vă înveţe». O, nu le-ar mai fi fost de folos să rămân cu ei, căci cu Mine lângă ei se îndoiau în făgăduinţe şi le înţelegeau pământeşte, fiindcă erau pământeşti şi cu mintea şi cu credinţa, şi de aceea le-am spus Eu că le este de folos să Mă duc iarăşi la Tatăl, dar le-am mai spus şi că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului, şi nici aceasta n-au înţeles cum vine, căci cel ce nu înţelege duhovniceşte şi cereşte pe Dumnezeu cu omul, acela se îndoieşte, tată. O, n-am avut înainte de învierea Mea, n-am avut pe cine să Mă sprijin, n-am avut decât pe mama Mea şi pe Ioan şi pe Iacov, căci ceilalţi au fost îndoielnici şi fricoşi, şi apoi Eu am căzut sub vânzare, şi apoi ucenicii Mei au rămas fără Mine, şi Eu am fost dat spre jertfire, iar după ce am înviat şi iarăşi M-am suit la Tatăl, le-am trimis apoi lor pe Duhul, şi de la El au ştiut ei apoi ca Dumnezeu. Amin.
O, poporul Meu, te învăţ harul credinţei care te ţine în Mine şi care Mă ţine pe Mine în tine, tată. Ai grijă cu credinţă, tu, cel care crezi această venire a Mea acum pe pământ cuvânt şi trup tainic, ai grijă, tată, să nu te osândească pe tine cuvântul cel rostit de tine, rostit oricum, fiule. Te povăţuiesc să fii păpuşă pentru credinţă şi pentru fapta ei, căci păpuşa face tot ce face păpuşarul cu ea, şi e mai credincioasă decât un om viu, căci face, tată, dacă este purtată de păpuşar. Dar mai mult şi mai mult ai grijă să nu te osândească pe tine cuvântul cel rostit de Mine peste tine, fiule, căci acela este cuvântul lui Dumnezeu, tată.
Or, aici scrie clar că acest “Cuvânt” auzit la Pucioasa este “cuvântul lui Dumnezeu” şi este “Evanghelia Mea cea de acum”, vorbitorul fiind “Dumnezeul” prezumptiv de la Pucioasa. Este deci o altă evanghelie! Iar sentinţa Bibliei faţă de orice rivală a ei, contemporană sau nu, este zdrobitoare: Să fie anatema!
Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! (Galateni, 1:8 )
Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! (Galateni, 1: 9)
Dar vor apărea împăciuitori şi vor zice: De ce să dăm cu barda? Zidaru a spus clar, că această carte, această nouă Evanghelie,
- nu contrazice Sfânta Scriptură, şi că
- nu adaugă Sfintei Scripturi nici măcar o filă.
Ar fi bine să fie aşa, dar nu e. Sunt destule contradicţii flagrante de doctrină şi inconsecvenţe grave cu textele biblice. Apoi, aici apar o sumedenie de “proorocii” noi, dintre care o parte s-au împlinit, dar cele mai multe, nu (încă). Unele sunt complet depăşite, încât nici nu se mai pot împlini vreodată. Pe acest blog sunt date o sumedenie de exemple, din ambele “categorii”, aşa că nu ar fi cazul să le mai reluăm.
De altfel, afirmaţia că “e o nouă evanghelie, dar nu adaugă nimic nou” la Biblia clasică, este un nonsens.
Cât priveşte deruta, oscilaţiile imprevizibile ale soţilor Zidaru, ele sunt explicabile. Ei sunt prinşi bine într-o “plasă de păianjen”, din care nu prea au cum să iasă. Şi chiar dacă încearcă, liderii pucioşi au destul talent machiavelic şi pârghii ascunse ca să-şi aducă supuşii din nou la ascultare. Numai cei ce se rup cu totul, de le rămâne carnea în gardul nevăzut, de spini şi mărăcini, care înonjoară rezervaţia de la Pucioasa, mai au vreo şansă, ceilalţi nu.
Tot căutând dovezile cerute de acea cunoştinţă a mea, am găsit scris pe undeva un text extrem de interesant. Fiind lipsit de pretenţii de copyright, m-am considerat îndreptăţită să reproduc din el aici, selectiv, părţile ce mi s-au părut mai “comestibile”, dar totodată mai semnificative, respectând cu fidelitate semantica şi punctuaţia originală. Punctele de suspensie prelungite indică locurile în care anumite porţiuni din dialog au rămas neselectate (deocamdată). Titlul, subtitlul precum şi notele explicative îmi aparţin.
VICTORIA ZIDARU, dezamăgită de “Fraţii” de la Pucioasa (*1)
(Transcrierea convorbirii telefonice din Data: 01.01.2008 ; Timpul: 18:57-19:41)
………………..
………………..
VICTORIA ZIDARU: ………E tare greu (*2) ……… Nu e uşor deloc……… Am pornit pe un drum minunat (*3) şi acum suntem la o grea încercare……… Lucrurile nu sunt deloc simple (*4).
INTERLOCUTOR: Da, e într-adevăr greu.
VICTORIA ZIDARU: ………Nu ştiu, o fi o probă (*5) de la Dumnezeu pentru noi, o fi o cernere, o fi o probă la care noi n-am răspuns şi Dumnezeu merge mai departe fără noi , cu cei ce au Duhul (*6) ………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: .....Nu ştiu, dar lucrurile nu merg deloc bine. E o mare confuzie, e o mare neînţelegere. Dacă până acum doi ani lucrurile aveau o oarecare siguranţă (*7) ………..
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: …Rodul Cuvântului lui Dumnezeu nu poate să fie ăsta, ce vedem acum cu ochii şi cu mintea (*8 ) ………
INTERLOCUTOR: ………
………………………
………………………
VICTORIA ZIDARU: ………Diavolul vine cu tot felul de lupte (*9) ……
INTERLOCUTOR: Nu trebuie să vă smintiţi; nu vă pierdeţi nădejdea în Dumnezeu. El este Atotputernic, El nu poate fi înfrânt.
VICTORIA ZIDARU: Eu nu mă smintesc de asta, eu mă smintesc de altele: de onoare, de demnitate care aici nu mai există; de minciună ; de bani, mai ales de bani, de felul cum vin banii şi de la ce fel de oameni vin, şi de felul cum se cheltuiesc……… Înainte era clar, banii intrau numai prin noi, ei veneau prin munca noastră, sau erau împrumutaţi şi apoi erau daţi înapoi (*10). Acum, vin prea mulţi bani, şi prea uşor (*11), şi vin de la tot felul de oameni………şi asta i-a smintit pe ei doi (*6)……… Au apărut ascunderile între ei (*6) şi noi (*7)………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: Să zicem că noi am avut greşelile noastre, dar părintele Iliuţă (*12), acest om deosebit, ce i se poate reproşa, de este tratat aşa cum este tratat (*13)? Eu recunosc că noi doi……… şi cu multe lucruri am pătat obrazul lui Dumnezeu (*14)……… şi încetul cu încetul am fost înlocuiţi, cu Viorel (*15) de exemplu. Dar părintele Iliuţă, lui ce i se poate reproşa? Că o simpatizează pe Ina (*16)? .........
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: ………Ea (*17) este cea care l-a aruncat pe el în braţele lui Ina!
INTERLOCUTOR : Da? Cum aşa?
VICTORIA ZIDARU: El are simţăminte curate faţă de această fată, care-i dă putere să supravieţuiască (*18 ). El e singurul om de acolo care are principii care nu le calcă (*19).
INTERLOCUTOR: Ei, mai sunt şi alţii.
VICTORIA ZIDARU: Ea (*17) “l-a mituit” pe părintele Iliuţă, a lăsat-o pe Ina să vină acum cu fetele la Pucioasa, ca să-l poată supune şi să-l manevreze din nou.
INTERLOCUTOR : Cum îl manevrează?
VICTORIA ZIDARU: Îl manevrează prin această fată………Prin ea “l-a lucrat” ani de zile, şi acum i-a lăsat-o liberă printre celelalte, ca “să-i închidă gura”. A văzut că în ultimul timp el se poate apropia de mine, şi de……….şi ca să nu facem noi o “bisericuţă” (*20), atunci ………şi Ea (*17) l-a îndepărtat de noi prin Ina………
INTERLOCUTOR: ………
………………………….
………………………….
VICTORIA ZIDARU: ………Totul e foarte complicat şi amestecat în continuare……… pentru că lucrurile nu se pot schimba. Eu din toată inima aş lua-o de la capăt (*21), pentru că sunt capabilă să uit totul……… eu nu sunt construită să fiu răzbunătoare………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: ………Chiar mă doare pentru ei doi (*6 ) (*22) , că “a trebuit” să-mi facă lucrul rău pe care mi l-au făcut (*23). Eu am uitat totul, şi oricând aş lua-o de la început…
INTERLOCUTOR : Dar nu vor ei (*6 ) (?!)
VICTORIA ZIDARU: Nu ştiu dacă au vrut vreodată să fie o împreună lucrare pentru Dumnezeu, împreună cu noi (*24)……… Cred că va veni timpul ca să………
INTERLOCUTOR: Vă mai duceţi din când în când pe la Pucioasa?
VICTORIA ZIDARU: ………Chiar dacă suntem împreună acolo (*25), nu există nici o unitate (*26), decât între ei (*6 ) şi grupul acela al lor (*6 ) de cinci-şase (*27), şi pentru interese strict financiare sau economice………
INTERLOCUTOR: ………
VICTORIA ZIDARU: ………Chiar şi pe Măriuţa (*28 ), o ţin acolo pentru că pictează icoane……… dar dacă se va îmbolnăvi, o să vedeţi cum într-o săptămână, două, cel mult o lună, Măriuţa dispare de acolo (*29)……… Şi cu Viorel (*15), cât aduce bani, e bun, dar dacă nu va mai aduce, o să se debaraseze rapid şi de el……… Şi de celălalt Viorel (*30), la fel, cât mai e şef pe la Cazino şi aduce bani, e bun; dar n-o să fie mereu aşa(*31) …………………
INTERLOCUTOR: ………
…………………
…………………
Note explicative
(*1) “Fraţii” este denumirea conspirativă a celor doi Lideri spirituali de la Pucioasa, Mihaela Tărcuţă (Nr.1 în top) şi Nicolae Nedelcu (Nr.2- mâna dreaptă a Mihaelei)
(*2) Victoria Zidaru (VZ) deplânge marginalizarea forţată, fără scrupule şi fără pic de recunoştinţă, la care au fost constrânşi, atât ea cât şi soţul ei Marian Zidaru (MZ), de către cei doi Lideri spirituali de la Pucioasa, atunci când aceşti Lideri au găsit alte alternative de finanţare, mai puţin nesigure şi aleatoare decât cele oferite de către cei doi soţi artişti, VZ şi MZ. Odată cu punerea celor doi artişti pe linie moartă, se îndeplinea o dorinţă mai veche a Liderilor, de a-i scoate pe MZ şi VZ din postura ce le-a fost impusă tot de ei la început, şi stimulată apoi în mod interesat, ca artiştii să apară în public drept “Lideri religioşi ai fenomenului Noul Ierusalim”. În realitate, cei doi Zidari n-au fost niciodată în postura de Lideri, deoarece au fost manevraţi întotdeauna din umbră, pas cu pas, de către Mihaela Tărcuţă, secondată în chip obedient şi necondiţionat de Nicolae Nedelcu.
(*3) Se referă la mişcarea religioasă Noul Ierusalim, la care VZ a aderat cu circa 20 de ani în urmă, cu entuziasm apostolic, considerând-o o expresie superioară a ortodoxiei practice şi consacrându-se în totalitate, cu devoţiune maternă, acestei mişcări şi practicanţilor ei. Pe parcurs au apărut dezamăgirile, create în principal de către cei doi Lideri religioşi (Nr.1 şi Nr.2), dar şi de către cei mai servili şi fanatici sfetnici ai lor (exponentul acestora fiind Ivan Viorel, un client obişnuit al clinicilor de Psihiatrie), care au culminat cu umilinţe înjositoare, nedreptăţi şi rele tratamente, echivalente cu expulzarea şi exilul.
(*4) VZ, în ciuda realităţii dureroase pe care a descoperit-o “pe pielea ei”, încearcă să-şi impună singură în continuare o credinţă forţată şi contradictorie, şi anume: “Cuvântul“ de la Pucioasa este de la Dumnezeu şi coboară în continuare prin cei doi Lideri spirituali (Nr.1 şi Nr.2), care însă, ca persoane umane, au un comportament intolerabil, dizarmonic, psihopat, imprevizibil şi necreştinesc. Deşi ea vede bine că cele două aserţiuni juxtapuse mai sus se exclud reciproc, ea nu găseşte o altă explicaţie mulţumitoare, decât aceea că: “Deşi ei sunt inacceptabili, ca oameni în primul rând, şi apoi ca şi creştini, totuşi Dumnezeu n-a găsit alţii mai buni în locul Sfintei Virginia, decât pe aceşti doi vrăjitori, pentru o lucrare atât de măreaţă ca cea de la Pucioasa”
(*5) VZ crede că experienţa inedită prin care trece ea şi soţul ei MZ (marginalizarea speculativă, dispreţul şi relele tratamente din partea celor doi Lideri şi a acoliţilor lor) este de fapt o încercare trecătoare, îngăduită de Dumnezeu (similară aceleia în care a fost testată credincioşia lui Avraam, sau răbdarea lui Iov, personaje celebre din Biblie). Ea consideră că acesta e un motiv temeinic pentru a o face să ezite îndelung înainte de a-şi face singură dreptate, în singura manieră posibilă:
- desprinderea radicală şi definitivă de obedienţa dobândită în a-i slugări pe cei doi Lideri mincinoşi;
- demascarea lor publică.
(*6 ) Adică cei doi Lideri (Nr.1 şi Nr.2)
(*7) Deşi dispreţul suveran din partea celor doi Lideri a fost resimţit de artişti încă de la începuturile ataşamentului lor la “lucrare”, situaţia s-a radicalizat cu circa doi ani în urmă, când cei doi Lideri au ajuns la concluzia că se pot baza pe variante de finanţare alternative, mai sigure, şi care le conferă o mai mare independenţă decât vânzarea de troiţe, icoane şi cruci, pictate sau sculptate de către MZ şi VZ. Este momentul marcat de apariţia unor ascunderi intenţionate ale Liderilor faţă de soţii Zidaru. În taină, Liderii dezvoltă strategii separate, care pecetluiesc marginalizarea Zidarilor.
(*8 ) Din nou VZ refuză să accepte o realitate evidentă, care se vede cu ochii şi se judecă cu mintea: aceea că mişcarea Noul Ierusalim de la Pucioasa a ajuns un eşec. Deşi ea crede încă în “Cuvântul lui Dumnezeu”, refuză să creadă că Însuşi Dumnezeu Îşi construieşte zi de zi şi pas cu pas, a doua Sa umilire pe pământ, folosindu-Se de doi oameni lacomi şi cruzi care nu au chipul lui Hristos, dar care sunt în mod forţat şi sistematic promovaţi prin acest “Cuvânt” ca singurii care-L reprezintă pe Dumnezeu în faţa tuturor oamenilor planetei, denumindu-i : proorocii Lui apocaliptici(Apoc. 11:3-11), fiii Lui, copiii Lui, ucenicii Lui, servii Lui, solii Lui, sfinţii Lui de pe pământ.
(*9) VZ realizează că la mijloc este în mod inevitabil o înşelare de la “cel viclean”, dar nu reuşeşte să o localizeze singură.
(*10) La început, când creaţia artistică a soţilor MZ şi VZ erau singura sursă de venit mai consistent pentru Noul Ierusalim, cei doi artişti au fost “investiţi” în mod oficial prin “Cuvântul lui Dumnezeu” să fie ei interfaţa cu lumea, nu numai în ceea ce priveşte manipularea banilor şi cumpărarea celor trebuincioase pentru obşte, dar şi în ceea ce priveşte corespondenţa de orice fel, precum şi orice conexiune, de tip “public relation”. Pe vremea aceea, cei doi vrăjitori de suflete ( Nr.1 şi Nr.2 ) stăteau ascunşi într-un con de umbră, evitând în mod deliberat contactul cu lumea, controlând însă totul în amănunt, inclusiv fluxul financiar (pe vremea aceea Nicuşor ţinea punga, dar mai târziu a preferat să-l investească vistiernic pe Nicu Pop, ca să nu mai semene el cu Iuda Isacariotul, ci să semene Nicu).
(*11) Deşi în “Cuvânt” se precizează că nu sunt admişi bani nemunciţi, în ultima vreme tot mai des se apelează la soluţii financiare dubioase, de “bani negri”, care sunt apoi “acoperite” prin daruri de icoane şi de alte obiecte artistice. Aceste daruri de fapt nici nu-i interesează pe donatori, dar ei sunt siliţi să le primească, pentru a se crea astfel acoperirea necesară faţă de indicaţiile primite prin “Cuvânt”, acelea de a nu fi primiţi şi folosiţi cu nici un chip banii nemunciţi cu mâinile.
(*12) Ilie Bunea, unul dintre cei trei “preoţi” reprezentativi ai Noului Ierusalim de la Pucioasa. Iniţial, el a fost primul şi singurul preot. Ulterior i s-au mai adăugat doi “preoţi”, pentru a-l “sprijini”: Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu. Întrucât Nicolae Nedelcu a devenit favoritul Mihaelei Tărcuţă, îndată (cu ajutorul ei) el i-a luat locul lui Ilie Bunea, astfel încât la ora actuală, într-o clasificare lipsită de pretenţia de a fi infailibilă (deci poate fi oricând perfectibilă), ordinea ierarhică la Noul Ierusalim este următoarea:
- Nr.1: Mihaela; Nr.2: Nicolae (zis Nicuşor, zis Nicuşiţă); Nr.3: Ilie (zis Iliuţă), Nr.4: Spiridon (zis Spirică). Aceştia reprezintă creştinii de “categoria întâi” (sfinţii vremurilor de pe urmă); dintre ei se detaşează net “Fraţii” (adică Noii Lideri ai mişcării: Mihaela şi Nicuşor), având înaltele dregătorii de Prooroci, Călăuze, Fii-Copii, Ucenici şi Soli ai lui Dumnezeu, Porţi de coborâre la Iesle a Cuvântului pe pământ.
Restul, cu toţii, sunt creştini de “categorii” inferioare:
- “categoria doua” (acoliţii): Viorel Ivan, Nicu Pop, Mana, Manoliţă, Adiţă, Măriuţa, ş.a.… adică sfetnicii de taină, cei mai fideli, apropiaţi ai Mihaelei şi ai lui Nicuşor;
- “categoria a treia” (salahorii): restul creştinilor şi creştinelor de la “mănăstirea de la Pucioasa”, ocupaţi în special cu muncile gospodăreşti, de dimineaţa devreme până seara târziu;
- “categoria a patra” (contemplativii): creştinii şi creştinele de la “mănăstirea de la Târgovişte”, care fiind mai departe de Lideri, au o viaţă ceva mai relaxată, putându-se dedica mai mult sufletului decât trupului;
- “categoria a cincea” (foştii - numiţi acum cu dispreţ de către Lideri “poporul cel de demult” în timp ce creştinii din categoriile I-IV sunt numiţi “poporul cel nou”sau “poporul de azi al Domnului”): o mică parte din creştinii aparţinând generaţiei de pe vremea Sfintei Virginia (zisă şi “mama Gigi”) şi a Sfintei Maria (zisă şi “mama Lelica”, sora Sfintei Virginia). În această categorie intră şi cei doi păstori, “nea’Mişu” (Dănciucă Gheorghe) şi “nea’Cristea”(Costache Cristea), trecuţi între timp pe linie moartă de către Liderii de la Pucioasa (păstorii nu mai au de mult nici un fel de prerogative, în afară de o prezenţă sporadică şi decorativă la marile adunări, deoarece toate demnităţile lor le-au fost acaparate de către cei doi lideri pucioşi). Restul de creştini rămaşi în în viaţă, au rămas fideli învăţăturilor primite de ei direct de la mama Gigi, învăţături prin care se respectă cu stricteţe biserica ortodoxă tradiţională (B.O.R.), rânduielile ei şi preoţimea ei, şi s-au dezis cu hotărâre nestrămutată de Noii Lideri ai Noului Ierusalim şi de “mişcarea” lor novatoare şi sectară.
- “categoria a şasea” (outsiderii): creştini din Bucureşti şi din alte localităţi din ţară, care deşi sunt loiali şi practicanţi ai obiceiurilor de la Pucioasa, nu au trecut în ochii Liderilor Pucioşi peste ştacheta de “simpatizanţi”. Ani de zile, după ce au abandonat obiceiul sănătos de a frecventa regulat sfânta biserică, ei n-au mai beneficiat decât de o asistenţă religioasă sporadică. În prezent li se promite o integrare masivă, inclusiv printr-o prealabilă acţiune de consacrări de preoţi şi de diaconi prin “cetăţile” (comune sau oraşe) unde îşi au ei domiciliul, deşi la Noul Ierusalim nu este nici un episcop canonic, care ar putea eventual să hirotonească preoţi şi diaconi.
- “categoria a şaptea” (clienţii): creştini obişnuiţi, din toată ţara, acceptaţi exclusiv ca piaţă de desfacere pentru “obiectele de artă” (icoane, cruci, troiţe) produse artizanal în atelierele de la Pucioasa. Sunt chemaţi doar o dată sau de două ori pe an la Pucioasa, la sărbători mai mari.
Această împărţire în şapte “categorii” nu este oficială, ea fiind făcută la modul subiectiv de către nişte nespecialişti în sociologie, şi reprezintă o viziune exterioară aproximativă care sintetizează diferenţierile practice, pe diverse planuri, ce există între creştinii care se consideră “aderenţi ai Noului Ierusalim”. De exemplu, dacă unii din creştinii de “categoria întâi” şi “a doua” se împărtăşesc zilnic, alţii din “categoria cincea” doar o dată pe an (iar situaţia aceasta e valabilă numai pentru o parte dintre ei); cei din “categoria şasea” sunt şi mai neglijaţi, mulţi dintre ei nu se împărtăşesc niciodată, nefiind “repartizaţi” de către Lideri la vreun “preot al Noului Ierusalim”. Cei din “categoria a şaptea” sunt total neglijaţi din punct de vedere pastoral, după principiul “Treaba lor. Să se descurce cum or şti. Nu e în sarcina noastră să ne ocupăm de de ei”. Altă deosebire notabilă: intimităţile cu Liderii şi informaţiile speciale la care au acces acoliţii (fidelii) le sunt interzise salahorilor şi contemplativilor.
După uzurparea de către Nicuşor a locului Nr.2 în ierarhie (loc care iniţial fusese stabilit, prin “Cuvântul lui Dumnezeu”, pentru veşnicie lui Iliuţă, în timp ce Mihaela a ocupat mereu poziţia Nr.1), între preoţii Iliuţă şi Nicolae a apărut un conflict surd şi dur, adesea cu răbufniri dramatice, inclusiv contondente. Inutil de a adăuga că Mihaela şi Nicuşor s-au coalizat împotriva lui Iliuţă, reuşind să-l acopere de toată vina posibilă, imaginată de ei, şi atrăgând asupra lui oprobiul şi dispreţul celorlalţi supuşi, care acum le ţin lor partea în mod făţiş. În acelaşi timp însă, Nr.1 şi Nr.2 nu scapă nici o ocazie de a se victimiza în fals şi de a se plânge necontenit celor din jur, pozând sistematic în victime şi creând o atmosferă apăsătoare, irespirabilă, greu de suportat de către toţi, pretinzând că sunt persecutaţi printr-un aşa-zis comportament incorect şi agresiv al lui Iliuţă şi al rudelor lui, faţă de ei doi.
Artiştii MZ şi VZ au fost iniţial creştini de “categoria a doua”, dar au fost profund dezamăgiţi, apoi marginalizaţi şi împinşi de către Lideri cu forţa spre auto-exil în atelierul lor de la Bucureşti, ca mulţi alţii înaintea lor, cum ar fi : monahia Gabriela Belinschi (expulzată, apoi auto-exilată la o mănăstire de maici din Muntenia), Daniela Moga (expulzată, apoi auto-exilată la Cluj), Doina David (repudiată şi exilată la Bucureşti), preotul Georgică (zdruncinat psihic, a fost exilat la ţară, la părinţii lui), Costel Postăvaru (dezamăgit, auto-exilat în Spania), preotul Ionică (dezamăgit, auto-exilat la ţară, la părinţii lui) etc, etc. În disperare de cauză, inclusiv preotul Iliuţă a încercat de mai multe ori să se auto-exileze, luându-şi traista în băţ, dar întrucât nu a reuşit să se integreze în societatea civilă, aflată şi ea într-o serioasă derivă, a fost nevoit să se întoarcă în “cuşca leilor” de la Pucioasa.
(*13) O mărturie clară a relelor tratamente la care este supus preotul Ilie Bunea din partea celor doi Lideri absoluţi, Mihaela şi Nicuşor, în pofida faptului că ei se plâng de contrariul.
(*14) Aici VZ experimentează o umilinţă disproporţionată faţă de propriile neîmpliniri, prin raportare la anumite cerinţe exagerate şi rigide din “Cuvântul lui Dumnezeu”, de fapt nişte inovaţii aşa-zis ”creştine”, pe care probabil ei nu au reuşit să le respecte întotdeauna cu habotnicie. Altminteri, soţii Zidaru sunt nişte creştini serioşi, integri, morali, pătrunşi şi responsabili, preocupaţi permanent în a se face, după puterile lor, plăcuţi şi folositori lui Dumnezeu.
(*15) Viorel Ivan, creştin de “categoria a doua”, în prezent este mâna dreaptă a celor doi Lideri de la Pucioasa. Deşi aceştia declară în toate ocaziile că îl iubesc pe Viorel, şi chiar îşi arată pe faţă cu mult talent artistic acest sentiment, în realitate nutresc un profund dispreţ faţă de el. Agasaţi permanent de comportamentul lui dizarmonic şi de reacţiile lui imprevizibile, marcate de un voluntarism impulsiv, ei îl vorbesc pe la spate pe Viorel şi îl suportă aşa cum este, pentru că se folosesc de el în special când apar situaţii grele sau murdare. Viorel este deştept, viclean, persuasiv şi înfipt, şi de aceea este “bun la înaintare”, este mâna dreaptă a liderilor pucioşi, cu care scot ei “castanele încinse” din foc. Viorel este şi foarte darnic, dar nu cu banii lui, ci cu banii fraţilor lui. Are doi fraţi la Brăila, care sunt nişte întreprinzători harnici şi realizaţi, dar care muncesc pentru asta pe rupte, de dimineaţa până seara, ca să ţină piept concurenţei acerbe. Iar Viorel îi ştie că sunt nu numai înstăriţi, dar şi buni la suflet, şi de aceea îi tapează de bani fără scrupule, chipurile pentru “săracii de la Pucioasa”; dar banii s-au folosit în primul rând pentru poftele liderilor pucioşi. Aşa au ajuns liderii Mihaela şi Nicuşor să aibă ceea ce n-au alţi creştini, şi nici nu visează: încălzire electrică în pardoseală la “legănuţ”, uşi cu comandă electronică la garajul lor cel nou, unde îşi ţin ascunse maşinuţele lor Peugeot şi Renault, bani de benzină la discreţie, bani de buzunar, etc., etc. Când însă fraţii lui Viorel Ivan se vor prinde de înşelătorie şi Viorel nu va mai putea “aduce bani”, pe căile lipsite de scrupule pe care le ştie numai el, atunci va avea şi el soarta Zidarilor: marginalizarea, apoi expulzarea. La Pucioasa nu există milă pentru rataţi.
(*16) Ina este o creştină din obştea “mănăstirească” de la Târgovişte. Fără a fi cine ştie ce frumuseţe feminină, totuşi ea inspiră oricui respect şi admiraţie, printr-o statură demnă şi o moralitate extrem de rigidă, care o face adesea intransigentă. Este una dintre puţinele fete (poate singura!) care au avut curajul să le reproşeze deschis în faţă Liderilor Pucioşi, cu orice risc, anumite incorectitudini văzute la ei . De-a lungul timpului, Iliuţă a fost şocat să observe că cei doi Lideri de la Pucioasa, în contrast cu moralitatea strictă pe care o propovăduiesc altora, sunt singurii care îşi permit o serie de afinităţi preferenţiale (la prima vedere, exclusiv pe probleme spirituale), şi pe care ei le numesc “iubiri frăţeşti”, fără să afişeze vreodată o teamă că diferenţa de sex dintre persoanele care “se iubesc frăţeşte”, în chip particular şi preferenţial, ar putea da naştere în mintea privitorilor sau a iscoditorilor la alte interpretări. Poveştile cu “idilele ascunse” dintre Nicuşor şi Mana (soră după trup cu Ina), sau dintre Nicuşor şi Doina David (fostă “Lipanca”), n-or fi numai scorneli, trebuie să fie vreun sâmbure de adevăr prin ele. Acest comportament libertin al lor, dar şi restul răutăţilor gratuite pe care cei doi Lideri i le serveau sistematic, l-au condus pe Iliuţă la sentimentul că este îndreptăţit să le riposteze cu aceeaşi monedă, aceasta fiind la el o reacţie instinctivă, similară unei răzbunări. Cu alte cuvinte: “Numai voi să aveţi dreptul la simpatii? Iar noi, ceilalţi, nu?” . De aceea s-a gândit să-şi ia şi el acest drept, pe care îl aveau numai împotrivitorii lui. În acest scop el a ales-o pe Ina, considerând-o cea mai morală dintre fete, ca ţintă a unei simpatii preferenţiale, declarată apoi şi în mod public, printre ceilalţi creştini. Iliuţă nu s-a ascuns, ca Nicuşor, ci a fost deschis şi sincer. Deşi prima reacţie a Inei, care se temea de consecinţe colaterale, în special din partea Liderilor, a fost de respingere totală şi inflexibilă, gestul declarativ al lui Iliuţă a fost prins “din zbor” de către cei doi Lideri, care n-au scăpat ocazia să-l speculeze în favoarea lor. Îndată ei au făcut din ţânţar armăsar, acuzându-l pe Iliuţă de-a dreptul de imoralitate, încât toată tărăşenia s-a transformat mai întâi într-un tărăboi, apoi într-un adevărat circ. Amploarea consecinţelor find însă vizibil disproporţionată faţă de realitate, Liderii au fost nevoiţi să bată în retragere, dar nu fără a lua nişte măsuri draconice. Într-o primă fază, ei au exilat-o pe Ina în obştea de la Târgovişte, claustrând-o într-o chilie de unde luni întregi ea nu mai ieşea să vadă soarele, fără a mai putea fi vorba de posibilitatea de a fi contactată verbal sau telefonic de Iliuţă sau de oricine altcineva, în afară de creştinele din preajmă. Această manevră nemiloasă de recluziune forţată l-a înverşunat pe Iliuţă, care a considerat-o a fi o mare nedreptate, făcută la adresa unei persoane nevinovate. Lupta lui de a o elibera pe Ina din celula de la Târgovişte şi de a o aduce la un statut pe care el îl considera “de normalitate între fraţi” a fost însă din nou interpretată de Lideri în favoarea lor, care-l prezentau acum pe Iliuţă ca pe un “obsedat” (faţă de Ina, bineînţeles). Până la urmă, circul a devenit atât de obositor, încât Liderii au acceptat eliberarea Inei şi au adus-o la Pucioasa (situaţie la care face referinţă şi VZ în convorbirea ei telefonică), împreună cu Mana şi cu alte fete (care aveau rolul decorativ “s-o păzească” de Iliuţă, ca nu cumva să-i adreseze el vreun cuvânt de îmbărbătare pe furiş), şi cu scopul declarat (în realitate, vădit denigrator) ca “să-l liniştească pe Iliuţă”. Iar Iliuţă, într-adevăr, dacă a văzut-o liberă pe Ina, s-a mai “liniştit”.
(*17) “Ea” este Mihaela Tărcuţă, Liderul Nr.1. Aici, VZ face aluzie la “eliberarea” Inei din enclava de la Târgovişte şi aducerea ei cu premeditare la Casa Întâlnirii de la Pucioasa, cu scopul şi speranţa de “a i-o arunca în braţe” lui Iliuţă, adică să-l compromită pe acesta şi mai vârtos în faţa creştinilor.
(*18 ) Iliuţă vede în Ina un etalon, vede persoana care întrupează tipologia feminină a moralităţii creştine, statornică, inflexibilă şi compactă, în contextul în care ceilalţi, care se bat cu pumnul în piept că sunt sfinţii zilelor cele de pe urmă, l-au dezamăgit profund şi l-au făcut să aibă serioase îndoieli chiar asupra sincerităţii lor faţă de “lucrarea” de la Pucioasa (pe care, de altfel, el încă o mai serveşte cu destulă conştinciozitate). Dacă VZ pune problema supravieţuirii lui Iliuţă, înseamnă că ea dă o dimensiune dramatică situaţiei în care a fost târât acest om de către Lideri, sugerând că însăşi viaţa lui este permanent în pericol. În aceste împrejurări, forţa spirituală şi statura morală a celor din jur (dintre care Ina se detaşează în mod net, Iliuţă văzând în ea o persoană impecabilă) se constituie ca singurele “cetăţi de scăpare” pentru cel demoralizat. Din păcate, liderii au avut grijă mereu să ferece bine porţile acestor cetăţi, ca ele să devină inabordabile.
(*19) O opinie favorabilă, dar vădit exagerată. Şi Iliuţă e om, şi ca om e supus greşelii. Şi el, ca şi mulţi alţii, a făcut destule compromisuri şi gafe (cel mai adesea pentru că a fost iritat la culme şi debusolat de către Lideri şi acoliţii lor) care au contribuit la destabilizarea credibilităţii externe în Noul Ierusalim.
(*20) Mihaela simte pericolul unei regrupări a celor care sunt nemulţumiţi de Liderii lor, în special a lui MZ, VZ şi a lui Ilie Bunea (paradoxal, dar nici Viorel Ivan, sau chiar Nicuşor, nu sunt excluşi!), şi încearcă să le aplice la modul concret dictonul clasic “Divide et impera”(Dezbină, şi stăpâneşte!), temându-se de o eventuală “detronare” a ei din poziţia de lider absolut, venită din partea celorlalţi, chiar dacă aceasta nu se poate lua acum în calcul, nici măcar ipotetic.
(*21) VZ trăieşte o nostalgie dureroasă după vremurile de început, ale anilor ‘90, când cei doi Lideri Maximi de astăzi pozau anonimi, într-o normalitate liniştitoare, căci nu puseseră încă mâna pe putere în chip absolut, iar atmosfera la Noul Ierusalim era cu totul alta. Ea îşi doreşte reînvierea acelor vremuri idilice, dar realizează totodată că acest lucru este practic imposibil atâta vreme cât la cârma Noului Ierusalim s-au instalat aceşti doi dregători fără scrupule, care conduc în mod dictatorial, acoperindu-se cu fină dibăcie printr-o pretinsă legitimitate “primită din ceruri” şi mereu reînnoită prin “Cuvântul lui Dumnezeu”.
(*22) VZ trăieşte în chip autentic preceptul iubirii creştine, care o îndeamnă la iubire faţă de cei care o vrăjmăşesc.
(*23) Probabil VZ se referă la momentul când Lidera Nr.1 , Mihaela, i-a alungat pur şi simplu pe cei doi Zidari de la “mănăstirea” din Pucioasa, dând ordin ca toate lucrurile lor personale să le fie scoase afară din casă, unele aruncate la gunoi şi altele arse în foc.
(*24) VZ are, în sfârşit, percepţia corectă a faptului că Nr.1 şi Nr.2 s-au prefăcut tot timpul, mimând o dragoste duioasă faţă de cei doi artişti şi faţă de copilul lor Simion, în timp ce-i dispreţuiau din cele mai adânci şi întunecate cute ale sufletului (pe Simion, care era şi el aşa cum sunt toţi copiii, mai zvăpăiat, îl considerau adesea ”demonizat”, şi-l tratau ca atare, încât s-a ajuns ca moartea lui prematură să fie percepută de unii ca “o uşurare a lui Simion”).
(*25) VZ se referă atunci la ultimele vizite ale lor (MZ şi VZ) la Pucioasa, cele din anul 2007 (de altfel din ce în ce mai rare), pricinuite doar de vreun eveniment religios mai deosebit din calendar, dar făcute numai de ochii lumii şi la insistenţele înnăbuşitoare ale Mihaelei, astfel încât Liderii să poată să arate creştinilor şi lumii întregi că între ei şi Zidari este o prietenie trainică şi strânsă, iar cele ce se povestesc de către diverşi “bârfitori” despre dezamăgirile şi retragerea Zidarilor la Bucureşti n-ar fi decât nişte minciuni sfruntate.
(*26) Nu există o unitate de vederi şi de simţiri între cei doi artişti pe de o parte, şi cei doi Lideri religioşi de la Pucioasa pe de alta, deşi ei o mimează cu talent, pentru a distrage atenţia publicului creştin naiv, adunat cu bucurie sinceră la “sărbătoare”.
(*27) Este vorba de creştinii de “categoria a doua”, acoliţii, fideli celor doi Lideri, garda lor pretoriană, de corp şi de suflet : toţi o apă şi un pământ, gata “să se arunce în foc” pentru Stăpânii lor şi să-i apere, în chip necondiţionat, chiar dacă aceştia nu au vizibil dreptate în ceea ce fac ei altora şi în ceea ce pretind de la ceilalţi.
(*28 ) Maria de la Pucioasa, o acolită dintre cele mai fidele Liderilor.
(*29) Adică va fi expulzată într-o altă “obşte”, oricare alta decât cea de la Pucioasa. Spre exemplu, în “obştea” de la “Cetate”, împreună cu mama ei; sau în “obştea” de la Târgovişte.
(*30) V…P…, creştin de “categoria a şaptea”, dispreţuit profund de către Lideri pentru câteva mărunte vicii personale pe care a avut sinceritatea, curajul şi totodată nesăbuinţa de a le spovedi deschis Liderilor de la Pucioasa, pe când se plimbau pe aleile grădinii, dar şi “preţuit” de ei pe faţă, la superlativ, pentru donaţiile substanţiale lunare (de ordinul a câteva salarii bunicele), bani negri, “recuperaţi” de la Cazinourile unde este el superintendent, şi pe care-i varsă sistematic cadou Liderilor de la Pucioasa, fără să le pretindă nimic în schimb, fiind convins că prin gestul lui “ajută biserica” şi, implicit, se face plăcut lui Dumnezeu. E drept că VP este cadorisit de fiecare dată cu icoane ”scumpe”, dar cu care el n-are ce face şi pe care mereu le refuză; însă ei mereu îl forţează, ca să le primească neapărat. Bineînţeles că Liderii ştiu de provenienţa întinată a acestor bani, dar nici că le pasă. Vorba ceea: “Ţine-i, Doamne, mendrele, că bine ne mai prinde!”
(*31) VZ îşi închipuie că momentul în care VP va fi demascat şi nu va mai putea aduce bani negri Liderilor de la Pucioasa este aproape. El va fi urmat imediat de acela în care pucioşii îi vor întoarce definitiv spatele şi nu-l vor mai cunoaşte, cine este şi cât bine le-a făcut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.