4. Ca la nebuni…
4. Ca la nebuni…
I. Preambul
Când s-a născut acest blog pe WordPress, în urmă cu mai bine de trei
luni [1],
liderii de la Pucioasa (Mihaela şi Nicuşor) au aflat imediat de apariţia lui.
Minune? Sau coincidenţă? Greu de spus. Cert este că acesta a fost un splendid
prilej pentru Mihaela ca să le povestească ea acoliţilor ei, adică celor mai
intimi şi mai fideli dintre creştinii
găzduiţi la Pucioasa, cum de a lucrat “Dumnezeul
Pucioasei ” cu o putere aşa de mare
şi cum de i-a purtat El mânuţa lui Nicuşor cu mausul pe ecran, şi aşa a descoperit
Nicuşiţă mârşăvia asta ascunsă, porcăria asta de blog al Ancăi Ionescu, care-i
demască pe ei doi fără pic de jenă, fără milă creştinească, fără nici cel mai
mic respect faţă de “Dumnezeu” şi
faţă de “servii Lui, proorocii”…
O fi fost o minune, nu zic nu. Dar…drept
e că şi Nicuşor vâsleşte destul de des pe Internet, că oricum n-are altă
treabă, iar cu WordPress e chiar familiarizat, studiind zilnic ce mai zic alţii
despre Noul Ierusalim, şi ce le răspunde lor aici “Omul Invizibil” (“părintele
Nicodim” adică, teologul lor de serviciu, zis şi “Fantoma de la Pucioasa”). Aşa
o fi dat el şi peste blogul acesta al Ancăi Ionescu, dar Mihaela zice că a fost
o minune, cum de l-a descoperit el aşa de
repede. O fi fost, că prea zice cu foc.
Dar, ca să fie lucrurile mai clare
pentru toată lumea, trebuia fabricată şi
o replică pe măsură, ca să-i închidă gura Ancăi Ionescu. Aici a fost
desemnată ca responsabilă Maria de la Pucioasa, care, faţă de ceilalţi sfetnici
semidocţi din preajmă, are oricum, vreo doi-trei ani de facultate la activ (înainte de a o
întrerupe intempestiv şi de a se angaja la Atelierul de la Pucioasa,
zugrav de icoane entuziast şi onorific –
adică plătit numai cu casă şi masă). Maria a luat poziţia de drepţi şi a
fabricat blogul Noul
Ierusalim pe WordPress, în care amestecă puţinul pe care-l mai ştia şi ea, cu
restul care i s-a servit de sus, de la stăpâni. Aşa a ieşit “ghiveciul” intitulat “Duhul
Adevărului”, în care Maria de la Pucioasa să străduie din răsputeri să o
pună la punct pe Anca Ionescu. Cu această ripostă belicoasă, Maria declanşa frenetic “Războiul celor două roze”.
Sigur că m-am simţit obligată să-i aduc
aminte Mariei că adevărul e mai presus de orice, mai ales când ai curajul să
pretinzi că te inspiră…Duhul Adevărului.
De aceea i-am pregătit un răspuns, l-am intitulat “Ca la
nebuni” (n-am avut încotro, deoarece chiar asta era tema!) şi l-am postat pe 19 decembrie,
dar nu pe WordPress … ci pe Aeonity. Am făcut-o intenţionat. M-am gândit că poate
mai vedem o minune cu ocazia asta, şi că Dumnezeu, Care le ştie pe toate, precis
că o să ia din nou mânuşiţa lui Nicuşiţă şi iar o s-o poarte cu mausul, de data asta pe bloguri mai puţin cunoscute, şi aşa o să
dea el şi peste articolul “Ca la nebuni”
de pe Aeonity… Şi iar o să primească
Maria comanda să-mi trântească o replică
în blogul ei… şi tot aşa.
Şi aştept o săptămână; şi aştept două;
şi aştept trei… şi nimic!. M-am plictisit să tot aştept. Am să fac un Copy-Paste şi am să transcriu articolul “Ca
la nebuni” de pe Aeonity pe WordPress.
Aici, precis, mânuţa lui Nicuşor va fi purtată îndată unde trebuie… şi o să
afle şi Maria de la Pucioasa cum se fac banii la Pucioasa (unii dintre ei)… şi
o să afle şi cum e cu tulburările de minte şi de inimă de la Noul Ierusalim… că
tot zicea ea că acolo toţi sunt sănătoşi tun… că i-ar fi consultat specialiştii şi i-au găsit cu mintea
întreagă. Aşa a fost, ce-i drept, dar asta era prin anii ’90… De atunci, a mai trecut
multă apă pe Dâmboviţa.
Maria ştie bine cum vin banii la
Pucioasa, pentru că o parte vin chiar din munca ei, din vânzarea icoanelor pe
care ea le pictează la comandă. Dar numai o parte, o mică parte, o prea mică
parte, insuficientă pentru a putea întreţine luxul şi risipa pe care şi le
permit liderii absoluţi. Restul banilor vin pe alte căi, despre care Maria ştie
prea bine că există (dar se preface că
n-o interesează). Spolieri? Ce spolieri? Maria n-a auzit niciodată de
aşa ceva. Sau, se preface că n-a auzit.
Aşa că… Maria, citeşte şi tu în WordPress
articolul “Ca la nebuni”, apărut în Aeonity acum o lună. Aici e selectat
doar un mic exemplu, pentru cultura ta generală. Dacă te încumeţi, poţi să-mi şi
răspunzi. N-o să mă supăr.
Anca
II. Puneri la punct
În blogul Noul Ierusalim de pe Wordpress a apărut ceva ce se vrea o replică a celor semnalate aici
sub titlul (să admitem, poate cam prea pretenţios) "Misterele
Pucioasei". Pentru că, de fapt, nu mai e un mister pentru nimeni că acolo
lucrurile nu prea sunt în regulă. Dar se ivesc mereu avocaţi
neplătiţi, cum ar fi tânăra şi naiva şi neexperimentata Maria de la Pucioasa,
care încearcă să ascundă sub preş ceva care miroase deja de la o poştă. Aşa şi
cu acest articolaş al ei, intitulat (la fel de pretenţios) "Duhul adevărului". Care adevăr? Cel adevărat,
sau cel fabricat la comanda stăpânilor ei, din puţinele informaţii la care
are acces autoarea articolului?
Dar ce pretinde articolul "Duhul adevărului"? Cităm: "Ne confruntăm acum, mai
recent, cu informaţiile greşit comentate în blogul NIP, semnat Anca
Ionescu."
Să ne oprim numai la trei din “punerile la
punct” pe care Maria de la Pucioasa le construieşte cu migală pentru a mai
salva (speră ea) credibilitatea liderilor ei, compromisă prin înseşi faptele
lor.
Prima:
« Dar este o
vorbă care spune că „indignarea făureşte visuri". Cei apropiaţi au fost
miraţi să afle noi „proorocii", născocite cu tentă de bârfă, din răutate,
despre cei doi păstori sau despre alţi fraţi din acest popor creştin, cum că ei
ar fi recunoscuţi drept „sfântul Ilie", sau despre alţii, „lideri
apocaliptici" sau „cei
doi măslini" şi „cele două
sfeşnice, din gura cărora iese foc şi pucioasă care „mistuieşte pe vrăjmaşii lor".»
Oare aşa să fie? Dacă Maria de la Pucioasa ar mai
răsfoi din când în când tomul intitulat Cuvântul lui Dumnezeu ar
descoperi că aceste "proorocii" despre care ea, fără să ştie ce
spune, zice singură că sunt "născocite",
sunt ascunse cu grijă chiar în filele acestei cărţi. Iată ce ar putea afla ea
din Cuvântul de la data de 8/21 septembrie 2002. Cităm:
« Ne doare pentru
cei duruţi pentru noi, pentru vasele lucrării
Tale, Doamne. Când ei stau în mână cu armele dreptăţii cele de-a dreapta
şi cele de-a stânga ca să facă să strălucească
din întuneric lumina, ei stau înfăţişaţi înaintea tuturor ca slujitori ai Tăi
în multă răbdare, în cuvântul adevărului, prin slavă şi necinste, prin defăimare
şi laudă, ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi; ca nişte întristaţi, dar
pururea bucurându-se în dureri; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr;ca
nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; ca nişte sărăcuţi, dar bogaţi pentru toţi şi pe
mulţi îmbogăţind; ca unii care nimic nu au, dar stăpânind lumea, Doamne,
purtând în ei lucrarea Ta, lumina Ta cu cele şapte duhuri
dumnezeieşti în ea şi vasul cu untdelemn care hrăneşte
lumina, căci cuvântul este lumina, este untdelemnul care
curge prin două ţevi peste pământ, cuvântul Domnului, ca să ştie tot pământul
că Tu eşti trimisul Tatălui cuvânt, iar ei sunt unşii Tăi prin care Tu
stai înaintea a tot pământul cu ei. Amin. Taina lor cu Tine e taină
acoperită, şi din slavă în slavă Te tăinuieşti în ei, şi fărădelegile multora
le iau asupra lor, purtând peste ei ocara Ta, Doamne. » (Citat
extras din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 1582, predica
din 8/21 septembrie 2002 - sublin.ns.)
« Mă voi purta cu
ei spre cartea trâmbiţei Mele Verginica şi voi poposi cu ei în ea ca într-un
leagăn sfânt şi îi voi hrăni pe ei cu untdelemn şi cu vin, că sunt doborâţi de
dureri şi nu găsesc pe pământ leac pentru durerea Mea din ei. Duhul rău care
bate spre ei M-a zbuciumat şi pe Mine, dară pe ei! căci ei sunt cu trupul, şi
sub chipul lor Eu stau ascuns în mijlocul poporului Meu şi îl hrănesc pe el din
vasele ungerii Mele precum scrie în Scripturi despre untdelemnul care
porneşte şi adapă cu cele şapte duhuri şi puteri dumnezeieşti luminile care
luminează pe pământ calea Mea spre om prin unşii Mei. Amin. » (Citat
extras din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 1582, predica
din 8/21 septembrie 2002 - sublin.ns.)
« Voi, fiilor unşi
care staţi înaintea Mea mărturie peste neamurile pământului din partea Mea de-a dreapta şi
de-a stânga vasului cu untdelemn din care Eu Mă las peste pământ cu cele şapte duhuri
dumnezeieşti ca să fac cu ele ceruri noi, şi pământ nou să fac, voi să fiţi
voia Mea. O dragoste fără de margini să fiţi înaintea Mea, căci cumpăna Mea
este în mâinile voastre, precum scrie în Scripturi, fiindcă fiecare filă a Scripturilor
Duhului Meu Cel Sfânt, prin prooroci scrise, are un azi, fiilor. Întăriţi-Mi
taina iubirii şi nu vă temeţi de dureri, căci iubirea care doare este cea care
arde, şi luminând arde. Amin. » (Citat extras din cartea “Cuvântul
lui Dumnezeu”, ediţia 2006,
pag. 1582, predica din 8/21 septembrie 2002 - sublin.ns.)
Aşadar... “noi
proorocii”? Poate sunt noi pentru
Maria de la Pucioasa. Ele sunt vechi, chiar foarte vechi, dar iată-le reapărând
acum, răstălmăcite în forme noi.
Pentru cine cunoaşte cât de cât Biblia, aceste proorocii se regăsesc atât în
Noul, cât şi în Vechiul Testament:
În Noul Testament, la Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul, Cap. 11:
3.
Şi voi da putere celor doi martori
ai Mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de
zile.
4. Aceştia sunt cei doi măslini şi
cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.
5. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc
iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva
să-i vatăme, acela trebuie ucis.
6. Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia
să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în
sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.
7. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara
care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
8.
Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele
cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost
răstignit şi Domnul lor.
9.
Şi din popoare, din seminţii, din limbi
şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor
îngădui ca ele să fie puse în mormânt.
În Vechiul Testament, la Zaharia, Cap.4:
1.
Şi s-a întors îngerul care grăia cu mine
şi m-a deşteptat, ca pe un om pe care îl trezeşti din somn.
2.
Şi mi-a zis: "Ce vezi?" şi am
zis: "Iată văd un candelabru cu totul de aur, cu şapte candele, iar
deasupra candelabrului este un vas cu untdelemn din care pornesc şapte
ţevi către cele şapte candele;
3.
Iar alături, doi măslini, unul
de-a dreapta vasului cu untdelemn şi altul de-a stânga".
4. Şi am întrebat şi am zis către îngerul care
vorbea cu mine: "Ce sunt astea, domnul meu?"
5.
Şi mi-a răspuns îngerul care grăia cu
mine şi mi-a zis: "Oare nu ştii ce sunt toate acestea?" Şi am zis:
"Nu, domnul meu!"
6.
Şi mi-a vorbit iar şi a zis:
"Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel: Nu prin putere, nici prin
tărie, ci prin Duhul Meu" – zice Domnul Savaot.
7.
"Ce eşti tu, munte înalt? Înaintea
lui Zorobabel devii o câmpie. Şi el va smulge piatra din vârf în strigătele
mulţimii: "Har, har, peste ea!"
8.
Şi a fost cuvântul Domnului către mine
şi mi-a zis:
9.
"Mâinile lui Zorobabel au pus
temelia acestui templu şi tot mâinile lui îl vor termina, şi tu vei şti că
Domnul Savaot m-a trimis la voi.
10.
Căci cine a dispreţuit vremea acestor
începuturi mici? Ei se vor bucura văzând cumpăna zidarului în mâna lui
Zorobabel. Iar aceste şapte (candele) sunt ochii Domnului care cutreieră tot
pământul".
11.
Şi mi-am luat îndemnul şi am zis către
el: "Ce înseamnă aceşti măslini unul de-a dreapta şi altul de-a
stânga candelabrului?"
12.
Şi l-am întrebat şi a doua oară:
"Ce înseamnă cele două crengi de măslin, care sunt lângă cele
două ţevi de aur prin care se lasă în jos untdelemnul?"
13. Şi mi-a grăit, zicând: "Oare nu ştii ce
înseamnă acestea?" Şi am răspuns: "Nu, domnul meu".
14.
Şi m-a lămurit: "Aceştia sunt
cei doi fii unşi, care stau înaintea Domnului a tot pământul".
Măcar despre aceste două proorocii biblice, nu se mai
poate spune că sunt „proorocii", născocite cu
tentă de bârfă, din răutate. Ele
arată că “cei doi fii unşi”,
din gura cărora “foc iese şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor”, sunt totuna cu “cei doi măslini”,
care sunt totuna cu “cele două sfeşnice”.
Întrebarea care rămâne, şi care ar trebui să o preocupe cu
prioritate pe Maria, este: sunt aceştia (adică, cei doi lideri apocaliptici de
la Pucioasa), "cei doi fii unşi"
despre care a vestit Biblia (Zaharia, 4:14), sau trebuie să aşteptăm pe
alţii? Ei zic că sunt: « Voi, fiilor unşi care staţi
înaintea Mea mărturie peste neamurile pământului din partea Mea [...] voi să fiţi voia Mea [...] căci cumpăna Mea este în mâinile voastre, precum scrie în
Scripturi, fiindcă fiecare filă a
Scripturilor Duhului Meu Cel Sfânt, prin prooroci scrise, are un azi, fiilor. » (Citat
extras din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 1582, predica
din 8/21 septembrie 2002 - sublin.ns.)
A doua:
« Biserica Noul
Ierusalim nu a primit
niciodată de la nimeni donaţii sau danii sau cadouri, fie în chip
personal, fie prin organizaţia Fundaţia Sfânta Virginia. Aceasta este una din regulile
lăsate de Domnul peste acest aşezământ creştinesc şi este păstrată cu stricteţe. Biserica Noul
Ierusalim nu a „spoliat de bani" pe nimeni, aşa cum a fost ea
acuzată cu tupeu de către
blogul Anca Ionescu în reportajul său. Cei implicaţi direct cu activitatea de
binefacere a acestei biserici nu au primit niciodată bani „pe degeaba", ci
în urma vânzărilor de obiecte de artă, realizate în atelierele de creaţie ale
Noului Ierusalim, sau, la nevoie, cu titlu de împrumut, având să fie returnate
ulterior sumele primite. »
A treia:
« Dacă vor
neapărat, cei curioşi pot să afle că pe la Noul Ierusalim de la Pucioasa s-au
tot perindat echipe de psihologi şi psihiatri pentru a testa labilitatea sau echilibrul sufletesc al celor din
mănăstire. Specialiştii veniţi au concluzionat că cei stătători ai mănăstirii
sunt oameni psihic sănătoşi, şi, în plus, cu valenţe deosebite în caracter şi o conduită morală dreaptă. »
Pentru a răspunde la aceste ultime două "puneri
la punct" prin care Maria de la Pucioasa îmi sancţionează
"tupeul" de a da pe faţă nişte adevăruri extrem de incomode, i-am
pregătit aici ca să studieze pe îndelete un material documentar, scris chiar de
către o creştină a Noului Ierusalim, şi încă de una foarte credincioasă. Este
vorba de câteva file de jurnal, care arată şi cum se fac banii la
Pucioasa, dar şi cum e cu moralitatea, caracterul şi echilibrul
sufletesc al acestor creştini. Menţionez că sublinierile, ortografia
şi topica frazelor aparţin întocmai autoarei, find reproduse întocmai de pe
manuscrisul dumneaei. Doar titlul şi subtitlul îmi aparţin mie; de asemenea, notele
explicative din paranteze.
___________________________________________________________
III.
File din jurnalul Corneliei ("Ca la nebuni")
(Întâmplări
triste din “obştea” Noului Ierusalim de pe
strada Melodiei, comuna Fundeni, jud. Ilfov)
……………………………..
În toamna anului 2005 (sper să nu
greşesc), fratele Nicolae (Notă: este vorba de Nicolae Lăzărescu), împreună cu Gică (Notă: este vorba de Gheorghe Boariu, tâmplarul, zis şi nea’Gică), erau plecaţi la ROEMAUS (Notă: ROEMAUS este o denumire conspirativă a "obştei
pucioşeşti de fete" de la Târgovişte. Aceeaşi denumire este folosită
pentru un SRL cu sediul în Târgovişte şi pentru tipografia Noului Ierusalim.), pentru lucru.
Fratele a lipsit mult, foarte mult. De
teamă că nu se va mai întoarce la noi i-am trimis, prin fraţi (Notă: Denumire
conspirativă pentru cei doi lideri de la Pucioasa: Nicolae Nedelcu şi Mihaela
Tărcuţă. Există la unii creştini o sfiiciune dobândită în a le pronunţa numele,
şi de aceea referinţele la acest Big Brother bicefal se fac cel mai adesea în
şoaptă, folosindu-se această expresie magică, dar care unora le dă frisoane:
"Fraţii!... Vin Fraţii!"), o scrisoare: "Dragă Niki".
La un moment dat, Gică s-a întors în
Bucureşti pentru câteva zile, şi i-a telefonat lui sora Elisabeta (Notă:
Elisabeta Nedelcu, mama lui Nicolae Nedelcu, şi totodată gazda “obştei” de la
Fundeni), chemând-o pe ea şi pe mine la el acasă,
pentru că are să ne transmită ceva foarte important.
Ne-am dus. Gică ne-a transmis din partea
fratelui Nicolae că nu se mai întoarce la noi în obşte (Notă: adică
în “obştea pucioşească” de la Fundeni), pentru că
nu este apreciat şi, în această situaţie, Mihaela (Notă: Mihaela Tărcuţă) i-a propus să
rămână acolo (Notă: adică la
Pucioasa, sau eventual la Târgovişte), că are unde
să stea.
Dar, dar, ne transmite că dacă vom cumpăra un
ARO mai vechi (Notă: atât de vechi, încât între timp a şi ajuns la fier vechi) de
la fraţi (Notă: Repetăm: “Fraţii” este denumirea conspirativă
pentru cei doi lideri ai sectei de la Pucioasa: Nicolae Nedelcu şi Mihaela
Tărcuţă), cu 50 milioane lei, (Notă: este vorba de “lei vechi”, adică
5000 lei noi) şi dacă îl va conduce el,
atunci se va întoarce în obşte (Notă:
adică în obştea de la Fundeni).
Cum nu mai aveam 50 milioane lei, i-am spus că
este imposibil să cumpăr acea maşină. (Notă: Se dezvăluie aici o presiune
odioasă, un adevărat şantaj pe care nevinovatul “Niki” îl face, aşa încât banii
pe care Cornelia îi ţinea la ciorap să ajungă la “Fraţi” printr-un simulacru de
afacere cinstită, dar în realitate oneroasă: maşina aceea era de aruncat la
fier vechi, iar mafioţii pucioşi cereau pe ea cât pentru una perfect
funcţională)
Sora (Notă: Elisabeta
Nedelcu, mama lui Nicolae Nedelcu) n-a reacţionat în nici un fel. (Notă: Evident, fiind mama unuia dintre
mafioţi, era parte din conspiraţie)
Fratele Nicolae s-a întors, totuşi, în obşte. (Notă: Întrucât
Cornelia nu avea atâţia bani cât cerea el şi oricum nu părea dispusă să renunţe
la cât avea, şantajul “fratelui” Nicolae s-a răsuflat, şi atunci a fost nevoit
să se întoarcă)
* * *
La începutul anului acesta (în ianuarie sau în
februarie – nu mai ştiu exact), într-o seară, fratele Nicolae (Notă: tot Nicolae Lăzărescu) s-a întors de la Pucioasa. La poartă la noi, în stradă,
era mişcare. Mă vede Flori (Notă: Florica,
o creştină din “obştea pucioşească” de la Fundeni) şi
îmi spune că fratele a venit cu o maşină, că maşina este a noastră şi are 40 de
ani.
Apoi,
mi-a spus şi mie fratele (Notă: Nicolae Lăzărescu) că este o DACIE veche, de 40 de ani, dar merită să
o cumpărăm, pentru că este foarte bună, având motor de Renault, iar fraţii (Notă: aceeaşi denumire conspirativă
pentru cei doi lideri de la Pucioasa: Nicolae Nedelcu şi Mihaela Tărcuţă.) o vând cu 50 milioane lei.
Sora Elisabeta n-a zis nimic, pentru că ştia
că nu avem bani.
Fratele a propus să dăm cât avem, adică cei 20
milioane ai mei, de care ştia, (Notă: “Fratele” Nicolae Lăzărescu ştia
exact cât valorează prada, deci a înscenat totul ca să o înhaţe) şi restul să
achităm eşalonat. (Notă: din
pensia Corneliei, desigur, ea era miza)
I-am spus imediat că pe cei 20 milioane lei,
pe care conta, nu-i mai am, pentru că am comandat, pentru 300 euro, o iconiţă
cu sfântul Ilie, şi am mai transmis la Pucioasa şi 100 euro, o datorie pentru
iconiţa cu sfântul Spiridon, pe care tocmai o primisem.
M-a întrebat: "Merită?"
(???!!!) (Notă: Interesantă
această întrebare. Probabil că cel care a pus-o – adică, “fratele” Nicolae – a
fost surprins de preţul cerut pentru o icoană făcută în "Atelierul
creştin-ortodox de la Pucioasa", bani cu care el credea ar fi putut
să cumpere aproape jumătate de maşină. Semnele de întrebare şi de
exclamare arată că şi autoarea jurnalului a sesizat nuanţa întrebării. A
practica asemenea preţuri "între Fraţi"
i s-o fi părut lui Nicolae jecmăneală curată, altminteri nu ar fi întrebat:
"Merită?")
Miercuri 11 apr. '07, seara
Se întoarce de la Pucioasa fratele Nicolae (Notă: Nicolae
Lăzărescu) cu Dacia de la fraţi (Notă: de la Nicolae Nedelcu şi Mihaela Tărcuţă). Ne spune că a doua zi de dimineaţă va merge cu vecinul
nostru la service, să-i facă revizia tehnică, pentru care a primit bani.
Mi-a reproşat că n-am cumpărat-o. (Notă: odios
pe faţă, acest “frate”)
L-am rugat totuşi, ca atunci când pleacă cu
vecinul, să mă ducă şi pe mine până la capătul străzii (Notă: strada
Melodiei din comuna Fundeni, Sectorul agricol Ilfov. Este mai degrabă o
fundătură, iar ultima gospodărie de pe partea dreaptă găzduieşte “obştea”
pucioasă a Elisabetei Nedelcu, în care
s-a pripăşit şi Cornelia), că am şi eu de mers
undeva cu autobuzul, pe care îl voi lua de la şosea, ca să nu mai chem un taxi
(strada noastră e lungă şi n-o pot parcurge pe jos decât cu mare efort). (Notă: Cornelia are la un genunchi
ruptură de ligamente cronicizată şi se deplasează în baston, cu destulă
greutate).
Mi-a promis că mă ia.
I-am spus şi lui sora Elisabeta (Notă: Elisabeta
Nedelcu, mama lui Nicolae Nedelcu, şi totodată gazda “obştei” de la Fundeni) despre această intenţie a mea şi de promisiunea
fratelui.
Joi 12 aprilie, dimineaţa
M-am sculat devreme şi m-am pregătit de
plecare.
Fratele (Notă: Nicolae Lăzărescu) era deja în stradă cu vecinul nostru şi cu încă un
mecanic.
Am mers şi eu în stradă ca să-i amintesc
fratelui de promisiune. M-a liniştit: vom pleca, dar mai durează puţin, căci
cei doi mecanici se uitau în zona motorului şi ciocăneau ceva. Am spus să audă
şi ei: “merg şi eu cu dumneavoastră până la capătul străzii”.
Fratele a intrat în curte, spre atelier, şi eu
i-am spus că merg în casă să-mi iau geanta şi vin imediat în stradă.
Aşa am şi făcut, dar, când am ieşit, nu mai
era nimeni în stradă. Nici maşină, nici frate, nici oameni. Totul s-a petrecut
fulgerător.
Sora (Notă: Elisabeta
Nedelcu, mama lui Nicolae Nedelcu) mi-a transmis
din partea fratelui că a plecat, dar se întoarce.
Am ameţit. De ce m-a minţit? M-a minţit cu
premeditare, pentru ca să-mi dea o lecţie: Dacă vreau să “mă plimb” cu
maşina, de ce n-am cumpărat-o? (Notă: În afară de minciună şi de şantaj,
este vorba aici şi de o răzbunare prostească, surprinzătoare la Nicolae
Lăzărescu – un “creştin pucios” vechi, cu pretenţii, care afirmă că a
cunoscut-o personal pe Sfânta Virginia încă de la vârsta de 17 ani, şi care în
consecinţă ar trebui să fie un adevărat model pentru creştinii mai tineri).
El îşi doreşte foarte mult o maşină, aşa
cum îşi doreşte un copil mic o jucărie, dar să fie numai a lui.
A
uitat câte a făcut Trabantul (Notă: Trabantul este maşina Corneliei,
cu care a venit în obştea de la Fundeni. La puţină vreme a încăput pe mâna lui
Nicolae Lăzărescu, iar Cornelia n-a mai avut voie să se suie la volan. Este
vorba aici de o şmecherie transformată într-o regulă, prin care Cornelia şi-a
pierdut maşina (chiar dacă a rămas proprietara ei, ca să aibă cine plăti
taxele): “Femeile de la Noul Ierusalim nu mai au
voie la volan, şi nici pe bicicletă, ci numai bărbaţii mai au voie”) pentru obşte: câtă piaţă a făcut, câtă apă a cărat pe la
fraţi, la câte spitale a alergat, câte drumuri a făcut ziua şi noaptea pentru
diverse.
Am făcut o criză de isterie. Strigam: a fugit ca un hoţ etc,etc. Suntem un
cămin de nebuni, toţi suntem bolnavi psihic, şi am căşunat pe sora (Notă: Elisabeta Nedelcu), cu care mă certasem cu o zi înainte, tot din cauza lui
Aurica, pe care nu poţi s-o atingi nici cu o floare (sare imediat sora) (Notă: Cornelia vrea să sugereze aici că
sora Elisabeta o protejează în mod incorect pe Aurica – o altă “creştină” din
obştea de la Fundeni), şi care mereu îmi zice:
"la mintea mata…"
Are dreptate, sunt o proastă, altfel aş evita
discuţiile cu ea.
Am chemat un taxi şi în scurt timp am ajuns la
Filofteia, unde am rămas până a doua zi dimineaţa (vineri, 13 apr.'07).
I-am povestit tot, Dumnezeu să mă ierte! (Notă: Cornelia
face aluzie aici la încălcarea unei reguli foarte stricte la Noul Ierusalim,
care nu permite discuţii "în doi" , denumite generic
"bârfe", dar care ar putea permite "ascunderi", mai precis
conspiraţii sau nemulţumiri îndreptate împotriva liderilor sectei. Orice
discuţie trebuie purtată obligatoriu cu martori, care raportează mai sus, către
Mihaela – acest Big Brother de la Pucioasa – tot ceea ce s-a discutat. Se
exercită astfel un control absolut al gândurilor şi vorbelor tuturor adepţilor
sectei. În completare, spovedaniile
colective făcute în prezenţa aceluiaşi Big Brother dau o imagine exactă a
fiecăruia, încât orice "deviere", orice nemulţumire sau orice revoltă
poate fi contracarată în faşă de către lideri)
Ea m-a mângâiat şi m-a încurajat, dar eu
n-am stat liniştită.
Joi seara Filofteia s-a dus la Gică să
vorbească cu el în legătură cu plecarea la Pucioasa de Vineri (Notă: La
"Izvorul Tămăduirii" creştinii de Nou
Ierusalim de pretutindeni merg la Pucioasa ca să ia aghiazmă de la
"Fraţi". Cornelia, având handicap
motor, trăgea nădejde să meargă şi ea în Dacia
cea veche). I-a povestit că sunt la ea şi de ce
sunt la ea. Gică i-a spus:
"În
DACIA aia nu
se urcă oricine." (Notă: Cornelia dezvăluie aici o
discriminare nescrisă, necioplită şi necruţătoare, care se aplică de la sine şi care împarte
creştinii de Noul Ierusalim în mai multe categorii. Gică sugerează că “sora
Cornelia” pare a fi plasată într-o categorie echivalentă cu "paria")
Vineri şi Sâmbătă, 13 şi 14 aprilie '07
Fratele
(Notă:
Nicolae Lăzărescu) nu mi-a dat nici o
explicaţie, m-a ignorat complet. M-a tratat ca pe un dobitoc. Mi-e ruşine mie
de ruşinea lui.
Sâmbătă iar am făcut o criză de isterie.
Nu mai contează motivele; am făcut-o pe sora
(Notă: pe Elisabeta Nedelcu) fiere, am făcut-o fiară….
Marţi 17 aprilie '07
Nici până azi fratele (Notă: Nicolae
Lăzărescu) nu mi-a dat nici o explicaţie.
Şi ieri şi azi, plângând, i-am cerut iertare
lui sora Elisabeta pentru crizele mele de isterie şi am rugat-o să mă ajute.
Am asigurat-o că ceea ce i-am spus i-am spus la nebunie.
Mi-e ruşine. De ce am uitat ce scrie în
rugăciunile de dimineaţă? Am stat de vorbă cu sora (Notă: cu Elisabeta
Nedelcu, mama lui Nicolae Nedelcu) mai mult.
Dumnezeu să ne ajute ca intenţiile noastre bune să nu mai rămână doar la
stadiul de intenţii, aşa cum au rămas până acum!
Joi 19 aprilie '07
Eram în curte cu căţeii. Prin uşile închise
auzeam ţipete din bucătărie, ceartă la nivel înalt. Atât am desluşit: “să fi vorbit eu aşa cum a vorbit ea” şi “ai gură mare!”
Fără să vreau mi-a trecut prin minte: ca
la nebuni.
Doamne, ajută-ne!
* * *
A
venit primăvara, au venit şi muştele. De 4 ani îi rog să pună site la
ferestrele bucătăriilor (Notă: Vorba Mariei de la Pucioasa:
“Iată câteva trăsături în
linii mari a şcolii Noului Ierusalim. Educaţia lucrului făcut bine, spiritul
gospodăresc cu bun gust, hărnicia,” ….etc, etc, bla, bla, bla).
Ce va mai fi?
………………………………..
___________________________________________________________
IV.Comentarii la aceste file de
Jurnal
Interesantă insistenţa cu care se încearcă spolierea
ultimului "bănuţ al văduvei": dacă n-au izbutit cu ARO, care a ajuns
între timp la fier vechi, "Fraţii"
insistă mai departe prin sfetnici interpuşi şi încearcă să-i bage pe gât Corneliei
o maşină DACIA 1300 la fel de veche, dar prezentată ca pe o bijuterie de
familie. Ăsta da, tupeu! O informare mai atentă i-ar fi făcut să ştie că
banii despre care e vorba fuseseră deja "recuperaţi" de la Cornelia
de către alţi slujbaşi mai sprinteni, pe alte căi, considerate de ei mai
"ortodoxe": prin vânzarea-cumpărarea unor icoane atât de
supraevaluate, de parcă ar fi fost poleite cu aur de 18K pe toate feţele. O
analiză mai exactă a situaţiei din “obştea pucioşească” de la Fundeni trebuie
însă să amintească neapărat şi de istoricul faptelor.
Cornelia a aflat despre Noul
Ierusalim tocmai când se afla la o grea cumpănă: Ajunsă la
vârsta a treia, singură, uşor handicapată motor la un genunche, dar cu
perspective din cele mai sumbre ca boala să evolueze rapid, şi-a făcut în sine
următoarea socoteală: Întreţinerea unui apartament de două camere e prea
mare pentru mine. Trabantul meu a îmbătrânit şi dă semne de oboseală
severă. Dacă aş vinde apartamentul, aş putea cumpăra o garsonieră şi o
maşină Dacia ceva mai nouă, cu care să mă pot deplasa la policlinică şi la
spital, unde trebuie să mă duc în mod sistematic, şi destul de des. Zis şi
făcut. A vândut apartamentul, dar n-a mai putut să cumpere atât garsonieră cât
şi maşină, deoarece preţurile la locuinţe începuseră să crească vertiginos.
Aici intervine în chip providenţial ajutorul "frăţesc" al inginerului
Viorel Ivan (pensionat la rândul lui "pe caz de boală", cu o tolbă de
diagnostice de la Psihiatrie), mâna dreaptă a "Fraţilor"
şi totodată un specialist în domeniul "ingineriilor" financiare
denumite generic "recuperări". Clienţii lui predilecţi sunt
femeile singure şi neajutorate, eventual văduve, cărora le împuie capul cu
discursuri bâlbâite, dar persuasive, despre "sfinţenia" de la Noul Ierusalim, unde se ajunge cel mai rapid
dacă-ţi vinzi casa, iar banii îi aduci plocon la picioarele
"apostolilor" de la Pucioasa, care te plasează imediat într-o
"obşte" în care îţi vei petrece restul zilelor, în post sever şi în
rugăciune. Dacă nu-ţi convine tratamentul din obşte şi îţi dai seama pe parcurs
în ce mizerie ai intrat, e deja prea târziu: orice retragere ţi-a fost tăiată,
şi singura soluţie este să te resemnezi şi să rabzi, consolându-te cu gândul: "Bine
că nu-i mai rău". Aşadar, Viorel Ivan îi propune Corneliei să se mute
la Fundeni, în “obştea” Elisabetei
Nedelcu (mama lui Nicolae Nedelcu de la Pucioasa), unde îi promite
el că nu va avea grijă de nimic, şi dacă ea vrea neapărat, poate îşi va lua pe
viitor şi maşină, eventual, dacă va mai avea nevoie, dar în mod sigur nu va mai
avea, căci în obşte are tot ce-i trebuie, iar Trabantul ei încă merge, e chiar
o maşină tocmai bună pentru obştea de la Fundeni. Cornelia a ales
obştea, în schimbul dolarilor obţinuţi din vânzarea apartamentului, care au
ajuns prin filiera Viorel Ivan tocmai în teşcherea la…"Fraţii" de la Pucioasa. În schimb, ea a primit
la Fundeni o cameră separată în casa Elisabetei (dar fără vreun act de
proprietate sau vreo altă convenţie scrisă). E drept că nu plăteşte nici
chirie. Mai mult, i-a rămas şi Trabantul, pentru drumurile de zi cu
zi, chiar dacă după o vreme maşina n-o va mai folosi decât fratele Nicolae, pe
motiv că “femeile nu mai au voie să conducă maşina”. La început fetele din
obşte o tratau foarte atent, ca pe mama lor, dar asta n-a durat prea mult. Când
Cornelia a realizat câtă răutate şi câtă minciună era în jurul ei, cât
fariseism, câtă lipsă de dragoste şi mai ales de duhovnicie, după care ea
tânjea din toată fiinţa ei, era deja prea târziu. Tensiunile grave care au apărut
îndată în obşte, între ea şi restul de "fraţi" şi "surori",
au îmbolnăvit-o grav de inimă şi de nervi, încât de multe ori a vrut singură să
meargă şi să se interneze la balamuc, ba chiar a ajuns să-şi dorească moartea,
dar tot de atâtea ori şi-a învins slăbiciunile şi a luptat mai departe
pentru dreptate şi pentru adevăr. Trabantul s-a stricat şi zace într-o magazie.
În schimb, pensia ei frumuşică a devenit repede un element de atracţie pentru
"recuperatorii" de tip Viorel Ivan sau Nicolae Lăzărescu, şi aşa a
fost posibil să apară în viaţa ei episoade de genul ARO, DACIA 1300 şi
icoanele supraevaluate. Cornelia a ajuns să trăiască dezamăgiri cumplite,
dar era prea târziu: orice retragere îi era tăiată. Prin încercările ei din
obşte, ea a devenit o creştină desăvârşită, căci a iubit mult lepădarea de sine
şi adevărul, iar suferinţele îndurate i-au adus împlinirea lăuntrică. Atunci
când mai greşeşte şi ea, din când în când, greşeşte doar din cauza bolilor
ei care o macină şi adesea o doboară. Oare cât va mai rezista încă, înconjurată
înnăbuşitor de răutate, lăcomie şi minciună? Va fi oare pedepsită cu expulzarea
din obşte pentru felul ei aparte de a gândi, în care nu încape decât adevărul,
şi care acum iată, este scos la iveală în mod public prin dezvăluirile de pe
acest blog, chiar dacă sunt făcute fără voia ei? Va ajunge Cornelia din nou pe
drumuri? Va muri "de moarte bună", aşa cum a murit Alexandra Bulmez,
târâtă de Viorel pe la vraci obscuri şi prin spitale?
Cât priveşte comportamentul mitocănesc al lui Nicolae
Lăzărescu, vechi creştin al Noului Ierusalim, ne întrebăm care dintre două
alternative posibile ar putea fi mai aproape de adevăr:
ori: 1). o viaţă de om (cincizeci de ani cu Noul Ierusalim) n-a fost de ajuns ca să
cizeleze comportamentul acestui om şi să-l facă autentic creştin,
ori: 2). tocmai asta-i lecţia pe care a
învăţat-o el foarte bine de la semenii săi de la Noul
Ierusalim: comportamentul misticului mitocan, de care ne atenţiona Cristian Bădiliţă.
În ambele cazuri, concluzia nu poate fi decât jalnică.
Şi atunci, cum rămâne cu aprecierea super-bombastic-optimistă a Mariei de la
Pucioasa? (cităm): "Obştile
creştine sunt cel mai firesc şi bun mod de într-ajutorare creştinească. La Noul
Ierusalim ele se transformă în adevărate şcoli ale sufletului, în care şi cea
mai mică urmă de caracter mitocănesc sau de nestatură iese în evidenţă ca
uleiul de apă." Din
cele trăite şi mărturisite de Cornelia ne dăm bine seama că este vorba doar de
o iluzie pierdută, dar disimulată cu dibăcie, de-a Mariei de la Pucioasa, care
încearcă să se îmbete singură cu apă rece. Vorba ceea: vrabia, mălai visează.
Să fie Nicolae Lăzărescu o dureroasă excepţie? Aş,
nici vorbă. Mai "este" şi alte cazuri…şi sunt destule.
* * *
În fine, nu lipsită de importanţă ar fi şi exactitatea
cu care se limpezeşte o neclaritate, oricare ar fi ea. Maria de la Pucioasa
pretinde că (cităm): "Citatele
folosite de blogul semnat Anca Ionescu sunt reproduse inexact, cu scopul precis
de a crea confuzia unei eclipsări a învăţăturii tradiţionale ortodoxe, în
vederea inovaţiilor, ceea ce nu este adevărat."
Care or fi acele citate, "reproduse inexact"?
Era bine să ni se arate toate, cuvânt cu cuvânt, să se pună faţă în faţă
originalul şi impostura, ca să ne dăm seama unde am greşit şi să ne corectăm şi
să ne pocăim dacă am greşit.
Poate şi de aceea, Maria de la Pucioasa se străduieşte
să ne convingă că până la urmă, cu ce a rămas ea din Şcoala Noului Ierusalim,
după ce şi-a luat cu chiu, cu vai, bacalaureatul, ar fi de condensat într-o
maximă care a impresionat-o pe ea la superlativ (citez, şi mă minunez, din
articolul ei): „Virtuţile
omului put urât înaintea lui Dumnezeu".
Oare chiar aşa să fie? Maria, te ţii de glume sau ai
vorbit serios? Chiar ţi-ai luat bacalaureatul la “Şcoala harului” de la Noul Ierusalim? Că aici vorbeşti chiar ca o
repetentă!
Şi din nou citesc…şi din nou mă minunez: "Virtuţile…omului…put… urât…înaintea… lui…
Dumnezeu".
…Chiar şi nădejdea?
…Chiar şi credinţa?
…Chiar şi dragostea?
Or, dacă-i aşa, ce ne facem, creştinilor? Unde ne mai
ascundem cu chipul lui Hristos din noi, presupunând că-l avem?
Voi, apocalipticilor “pucioşi”, care propovăduiţi de
pe înălţimi fuga de lume şi că televizorul e fereastra satanei, dar sunteţi
amestecaţi cu lumea până-n gât, şi cu banii spurcaţi ai lumii, cu ochii dracului (fie că i-aţi spoliat de la
văduve, fie că aţi vândut pe ei icoane cu chipul lui Hristos, ca să ziceţi că
aţi dat ceva în schimbul lor) vă cumpăraţi numai scule şi maşini scumpe
şi faceţi tot ceea ce faceţi şi zidiţi ceea ce zidiţi, şi cu care zidiri
vă lăudaţi apoi, plini de mândrie prostească, în stânga şi-n dreapta, aţi
ajuns mari cinefili, ca să staţi şi vă extaziaţi în faţa unui
filmuleţ stupid, făcut de necredincioşi (filmul “Ostrov”), care te învaţă cum să minţi în
biserică şi cum să-ţi înşeli aproapele fără să clipeşti, zicând că o faci
în numele dragostei creştine, în numele Domnului? Ca apoi să
trageţi, diabolic, concluzia apocaliptică: „Virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu".
Degeaba propovăduiţi voi la alţii “izvorul” numit "Cuvântul lui
Dumnezeu", care vă învaţă "să
nu vă mai adăpaţi de la alte izvoare", dacă voi înşivă nu
aplicaţi acest îndemn în grădina voastră! Dacă acest "Cuvânt" ar fi de la Dumnezeu,
oare nu l-aţi aplica întocmai, cu nemărginită sfiiciune? Dar voi ştiţi ceea ce
ştiţi, că este doar o invenţie schizofrenică a Mihaelei şi de aceea nici nu vă
pasă.
Nu mai vindeţi pe dolari şi pe euro chipul lui Hristos
şi al sfinţilor, zugrăvit prin munca altora! Daţi-l creştinilor în dar, dacă-i iubiţi
aşa cum pretindeţi! Iar necreştinilor nici atâta să nu-l mai vindeţi, ca să nu
vă asemănaţi cu Iuda, sau cu bisericile din lume, care tot aşa fac, comerţ
deşănţat cu chipul lui Hristos. Până şi comuniştii au înţeles că trebuie
procedat altfel: ei dădeau gratuit supuşilor lor chipurile lui Marx, Engels şi
Lenin. Ca şi mierea albinelor, nici icoanele sfinţilor nu se vând prin misiţi
care pun “adaus comercial”, ci se cumpără de la iconari pentru a fi dăruite
apoi celor care ştiu a le preţui.
Iar dacă tot vă plac filmele, uitaţi-vă şi la Hamlet , poate trageţi din el o altă concluzie
apocaliptică, pe care au mai tras-o şi alţii: “Ceva pute urât la Pucioasa”.
…………………………
Anca
Estera
16 ianuarie 2008
…………………………
[1] Este vorba de
Blogul cel vechi - noulierusalimnip.wordpress.com - care între timp a fost
blocat prin maşinaţiunile denigratoare ale “pucioşilor”
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.