38. Texte modificate : Anii 1955 - 1973

(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)



Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)



Sunt mii de texte modificate în ediţia 2006, faţă de ediţia 1995. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt extrem de numeroase, dar fireşti la orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond. Din respect pentru “Cuvântul lui Dumnezeu”, s-ar fi cuvenit să nu se intervină în exprimarea originală, lăsându-se textul respectiv nemodificat.
Din raţiuni legate de spaţiul de lucru, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. Din acest motiv, am considerat că unele modificari sunt “minore” şi nu le-am mai consemnat aici. Alte modificări vizează o “adaptare” a textului, pentru a-l face mai lizibil. Există însă şi modificări care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în textul original.
Iată şi exemplele selectate, pe ani:

Anul 1955

1. Ediţia 1995:“…aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta, ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin 30 aprilie 1955”
1. Ediţia 2006:“Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta, ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin Praznicul Învierii Domnului, anul 1955”
O schimbare atât de radicală trebuie să fi avut un motiv serios. E de presupus că renunţarea la data precisă de 30 aprilie ar putea avea drept cauză faptul că data respectivă era inexactă. Oare aşa să fie?
O cercetare în cărţile mai vechi ne dă răspunsul. În Sânta şi Dumnedeiasca Evangelie (editată în 1895 la Tipografia “Cărţilor Bisericeşti”), găsim la pag.371 Tabela pe 100 de ani cu datele Pascilor, iar pentru Paştele anului 1955 citim:
1955 Sântele Pasci Aprilie 4
Având în vedere că în 1895 funcţiona încă stilul vechi, rezultă că Paştele pe stil nou cădea în 1955 pe 17 aprilie, şi nicidecum pe 30 aprilie! Redactorii noii ediţii, în loc să recunoască eroarea din ediţia întâi şi s-o corecteze deschis, au preferat o formulă învăluitoare.
Interesant este că şi data de naştere a Virginiei Tudorache este greşită, dar aici redactorii n-au mai observat, ca să ia măsurile de îndreptare pe care le-ar fi vrut ei. Într-adevăr, capitolul intitulat Viaţa Sfintei Virginia începe cu precizarea acelei date de naştere:
“Era în ziua de 27 mai a anului 1923, sărbătoarea Duminicii tuturor sfinţilor…”
Tot din Evangheliarul menţionat mai sus aflăm că Paştele pe stil vechi în anul 1923 urma să cadă pe 26 martie (8 aprilie, pe stil nou). După cincizeci de zile urmau Rusaliile, deci la 14 mai (27 mai, pe stil nou). După încă o săptămână, urma Duminica Tuturor Sfinţilor, deci la 21 mai (3 iunie , pe stil nou). Diferenţa este evidentă, indiferent dacă se consideră că data avansată (27 mai) este pe stil vechi, sau pe stil nou.

2. Ediţia 1995: ”O, cum era să-Mi ia zilele Mele, când Eu sunt Stăpânul zilelor şi al nopţilor? Eu sunt stăpânul vieţii. O, măi copii, florile Mele, astăzi sunt mult mai căutat ca atunci de alţi irozi. ” (25 decembrie 1955)
2. Ediţia 2006: ”O, cum era să-Mi ia zilele Mele când Eu sunt Stăpânul zilelor şi al nopţilor, când Eu sunt stăpânul vieţii? O, măi copii, florile Mele, astăzi sunt mai mult ca atunci căutat de alţi irozi.” (12/25 decembrie 1955)
Aici, modificarea de topică este chiar neinspirată cu totul. Mult mai bine suna versiunea originală, dacă se punea o virgulă după cuvântul atunci.

Anul 1957

3. Ediţia 1995: ”…înfăţişând măreţie plăcută, făcut ca să fie pildă de contopire universală într-un singur popor cu o dreaptă şi sfântă credinţă, fiind cel mai ridicat popor din lume, spre a oferi ospitalitate tuturor popoarelor de pe faţa pământului... …Aşa cum a ales Mântuitorul pe iubiţii Săi apostoli din Galileia, cea mai importantă provincie din acea vreme, însă cu cea mai dârză credinţă ce străluceşte în adevăr şi astăzi, aşa a ales poporul românesc şi ţara Românească, ca să fie Altar de viaţă pilduitoare, iar poporul român, popor de jertfă mântuitoare pus în slujba mântuirii tuturor...”(aprilie 1957)
3. Ediţia 2006: ”…înfăţişând măreţie plăcută şi fiind făcut ca să fie pildă de contopire universală într-un singur popor, cu o dreaptă şi sfântă credinţă, fiind cel mai ridicat popor din lume, spre a oferi găzduire tuturor popoarelor de pe faţa pământului. …Aşa cum a ales Mântuitorul pe iubiţii Săi apostoli din Galileea, cea mai de seamă provincie din acea vreme cu cea mai dârză credinţă ce străluceşte în adevăr şi astăzi, aşa a ales poporul românesc şi ţara română, ca să fie altar de viaţă pilduitoare, iar poporul român, popor de jertfă mântuitoare, pus în slujba mântuirii tuturor.”(24 aprilie 1957)
Înlocuirea cuvântului ospitalitate (cuvânt de origine latină) cu găzduire (cuvânt de origine maghiară) este un simplu moft al echipei de redacţie, care nu se justifică cu nimic (în DEX găsim şi motivul: ospitalitate: găzduire bună oferită cuiva).
Modificarea cuvântului importantă este însă “explicabilă”: Galileea nu părea nici pe departe a fi cea mai importantă provincie pentru Imperiul Roman, dar de seamă putea fi, prin alegerea ei de către Dumnezeu. Poate că era chiar cea mai de seamă. Însă modificarea cuvântului Românească în română nu se justifică, decât eventual pentru a cosmetiza o cacofonie. Dimpotrivă, e mai plauzibilă şi mai firească rostirea poporul românesc şi ţara românească, fiindcă aşa se armonizează mai bine cuvintele în vorbire.

4. Ediţia 1995: ”Iată, M-am dus şi într-o biserică şi de la uşă până la altar, mulţime de draci cu toate răutăţile, cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun, iată, am găsit şi preotul fumând în altar, dar voi copii, nu judecaţi, că are cine să îi judece... …Iată măi copiii Mei, în ţarină a fost semănătură bună şi a semănat şi dracu neghina…Iată, Eu M-am pogorât într-un rug, nu M-am pogorât într-un vas scump, frumos, luminos, ci într-un vas putrezit de suferinţă, într-un vas de gunoi, nepreţuit nici de cel învăţat, nici de cel bogat, ci la un pai. Pentru ce îl mai judecaţi?” (14 mai 1957)
4. Ediţia 2006: ”Iată, M-am dus şi într-o biserică, şi de la uşă până la altar erau mulţime de draci cu toate răutăţile: cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun. Am găsit şi preotul fumând în altar. Dar voi, copii, nu judecaţi, că are cine să-i judece. …În ţarină a fost semănătură bună şi a semănat şi dracul neghina… ” Iată, Eu M-am pogorât într-un rug, nu M-am pogorât într-un vas scump, frumos, luminos, ci într-un vas putrezit de suferinţă, într-un vas de gunoi, nepreţuit nici de cel învăţat, nici de cel bogat, ci la un pai M-am pogorât. Pentru ce-l mai judecaţi?” (1/14 mai 1957)
Precizările “erau” şi “M-am pogorât” sunt superflue, deoarece textul era limpede şi fără ele.

5. Ediţia 1995: ”Şi te luptă să împlineşti şi să păzeşti ceea ce ţi-am dat” (15 mai 1957)
5. Ediţia 2006:” Luptă-te să împlineşti şi să păzeşti ceea ce ţi-am dat” (2/15 mai 1957)

6. Ediţia 1995: ”Tatăl a făcut vie şi vin, dracul a făcut cazan de ţuică şi ţuică, că şi strugurii îi bagă mulţi şi fac ţuică… Vedeţi cu mîncările în zilele oprite. De ce mâncaţi peşte în zilele oprite? Ce ziceţi, că nu ce intră în trup spurcă pe om, şi ce iese din gură. O cum veţi plânge cu amar, dar va fi prea târziu”. (22 iunie 1957)
6. Ediţia 2006: ”Tatăl a făcut vie şi vin; dracul a făcut cazan de ţuică, şi ţuică a făcut, că şi strugurii îi bagă mulţi şi fac ţuică… Vedeţi cu mîncărurile în zilele oprite. De ce mâncaţi peşte în zilele oprite? Ce ziceţi, că nu ce intră în trup spurcă pe om, ci aceea ce iese din gură? O cum veţi plânge cu amar! Dar va fi prea târziu”. (9/22 iunie 1957)
Expresia “a făcut” a fost introdusă exclusiv cu scopul de a suprima o cacofonie. Cuvântul mîncările este corect, fiind pluralul articulat pentru mâncare. Înlocuirea lui cu varianta (aparent “mai corectă”) mîncărurile nu se justifică.

Anul 1958

7. Ediţia 1995: ”Iată că s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil că s-a umplut pământul cu pasări cu ciocul de fier, şerpi cu ciocul de fier, broaşte ţestoase de fier”.(4 mai 1958 )
7. Ediţia 2006: ”Iată că s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul că s-a umplut pământul cu păsări cu ciocul de fier, şerpi cu ciocul de fier, broaşte ţestoase, de fier”. (21 apr./4 mai 1958 )
Motivaţia suprimării cuvântului Ioil a fost explicată mai înainte (la paragraful 18, intitulat Temeiuri scripturistice inexistente sau modificate)

8. Ediţia 1995: “O, câtă lume nu cunoaşte pe Dumnezeu.” (4 mai 1958 )
8. Ediţia 2006: “O, câtă lume este care nu cunoaşte pe Dumnezeu!”(21 apr./4 mai 1958 )

9. Ediţia 1995: “Deslegaţi-le prin mărturisire. Iată de ce M-am pogorât. M-am pogorât să curăţ aurul. …
Am nevoie de tineri neprihăniţi, iar vouă bărbaţilor iată ce vă spun, lăsaţi poftele că nu se poate ajunge sus cu toate ale lumii trupeşti şi lumeşti”(7 iunie 1958 )
9. Ediţia 2006: “Dezlegaţi-le prin mărturisire. M-am pogorât să curăţ aurul; …
Am nevoie de tineri neprihăniţi, iar voi, bărbaţilor, lăsaţi poftele că nu se poate ajunge sus cu toate ale lumii, trupeşti şi lumeşti”(25 mai/7 iunie 1958 )

10. Ediţia 1995: “Nu vă uitaţi că au căzut coroane, au căzut împăraţi, au căzut toate şi s-au împlinit” (9 iunie 1958.)
10. Ediţia 2006: “Nu vă uitaţi că au căzut coroane, au căzut împăraţi. Au căzut toate şi s-a împlinit Scriptura ”(27 mai/9 iunie 1958 )

11. Ediţia 1995: “…credinţa adevărată pentru care s-a vărsat atâta sânge de s-a pecetluit ca să ştim noi şi cei din urmă cum să trăiască…”(9 iunie 1958 )
11. Ediţia 2006: “…credinţa adevărată pentru care s-a vărsat atâta sânge de s-a pecetluit ca să ştim noi, şi să ştie şi cei din urmă cum să trăiască…”(27 mai/9 iunie 1958 )

12. Ediţia 1995: “Întrebaţi vasul Meu ce discuţii a avut cu sectantele şi după discuţii o sectantă a visat că trecea pe o punte peste o prăpastie mare şi când era la jumătate a căzut după punte şi a apărut un om cu haine negre şi lungi până jos şi a prins-o şi a întrebat-o: “de ce nu posteşti?” ”(9 iunie 1958 )
12. Ediţia 2006: “Întrebaţi vasul Meu ce vorbire a avut cu sectantele. Şi după vorbire o sectantă a visat că trecea pe o punte peste o prăpastie mare şi când era la jumătate a căzut de pe punte şi a apărut un om cu haine negre şi lungi până jos şi a prins-o şi a întrebat-o: “de ce nu posteşti?” ”(27 mai/9 iunie 1958 )
Într-adevăr, nu suna bine deloc “discuţii”, prea părea ceva neserios, de şuetă. Cuvântul “vorbire” e mai elegant şi un pic mai enigmatic.

Anul 1959

13. Ediţia 1995: “…am venit la smochin şi n-am găsit rod în el şi ce voi face acum? Am mai fost odată şi ce am făcut? O, iată vin şi acum amărât la el şi ce voi mai face? Iată am venit Eu, nu am mai trimis argaţii Mei… ”(2 iulie 1959)
13. Ediţia 2006: “…am venit la smochin şi n-am găsit rod în el şi ce voi face acum? Am mai fost odată şi ce am făcut? O, iată vin şi acum, amărât, la smochin, şi ce voi mai face? Iată am venit Eu, nu am mai trimis argaţii Mei…”(19 iunie/2 iulie 1959)

Anul 1961

14. Ediţia 1995: “Copiii Mei, treziţi-vă din noapte cum s-au trezit strămoşii voştri, credeţi?... Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul, în legătură cu copiii care merg la cămine şi creşe. Pământul va trece în stăpânirea Mea ca să fac Pământul nou.”(11 iunie 1961)
14. Ediţia 2006: “Copiii Mei, treziţi-vă din noapte cum s-au trezit strămoşii voştri. … Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul cel rău. (anul 1991 – zidirea Bisericii Noului Ierusalim de la Pucioasa, n.r.). Pământul va trece în stăpânirea Mea, ca să fac pământul nou.”(29 mai/11iunie 1961)
Aici apar schimbări atât de radicale, încât pentru prima dată echipa redacţională s-a simţit obligată să iscălească modificarea făcută de ea, cu iniţialele n.r. (nota redacţiei). Din păcate, această notă nici nu scuză intervenţia brutală asupra textului, nici n-o explică, nici n-o justifică, şi nici n-o salvează. În schimb, îi deturnează în mod esenţial semnificaţia iniţială, chiar dacă ea stă sub semnul unei manifestări schizofrenice, halucinante (ce legătură poate fi între soarta planetei şi copiii dintr-o ţărişoară măruntă, care merg zilnic la grădiniţă?), care s-ar fi cuvenit a fi îndelung şi profund analizată. Nu mai trebuie adăugat, deoarece este prea evident, că explicaţia încropită, cu iz de panou electoral, cum că zidirea bisericii de zid de la Pucioasa ar însemna sine qua non “terminarea cu pământul cel rău” este o minciună ieftină, deoarece nimic esenţial nu s-a schimbat pe pământ, nici atunci în 1991, şi nici de atunci încoace. De asemenea, anul 1991 nu este anul 2000, din 1961 până în 2000 nu sunt treizeci de ani, iar pământul (rău, sau bun, nici nu mai contează) nu s-a terminat în anul 2000, ci e bine, mersi şi-n ziua de astăzi. Aşa încât, văzut din afară, acest subiect pare a se fi împotmolit definitiv într-un veritabil dialog al surzilor.

Anul 1963

15. Ediţia 1995: “…Am auzit glasul lui Dumnezeu strigând şi grăind către mine: Verginico, scoală-te din aşternutul tău, căci Eu ţi voi da ţie de lucru. Eu am zis: Doamne, ce îmi trebuieşte, cu ce mă pot folosi de lucrul pe care mi-l dăruieşti? Dar glasul îmi răspunde: Verginico, pregăteşte un caiet şi pană, fiind în aşteptare să vină Domnul…”(20 ianuarie 1963)
15. Ediţia 2006: “…- Verginico, scoală-te din aşternutul tău, căci Eu ţi voi da ţie de lucru. Verginico, pregăteşte un caiet şi pană, fiind în aşteptare să vină Domnul”(7/20 ianuarie 1963)
Aici au fost şterse intenţionat acele fraze incomode, care dezvăluie o Verginică materialistă, care ar vrea să-L condiţioneze până şi pe Dumnezeu pentru vreun folos material cât de mic.

16. Ediţia 1995: “…M-a privit uşor şi m-a strigat: Verginico!
- Iar eu am răspuns: Da, Doamne.
- El îmi zice: ce faci? Eu am pus faţa la pământ şi am zis:
- Tu ştii Doamne ce fac.
Iară m-a strigat şi m-a întrebat:
- Verginico, Mă cunoşti? Cine sunt Eu ? Eu am zis:
- Da, Doamne, Te cunosc. Eşti Tatăl ceresc…”(20 ianuarie 1963)
16. Ediţia 2006: “…M-a privit şi m-a strigat: - Verginico, ce faci?
- Verginico, Mă cunoşti cine sunt Eu ?
- Da, Doamne, Te cunosc. Eşti Tatăl ceresc…”(7/20 ianuarie 1963)
Şi aici au fost şterse intenţionat câteva fraze incomode, deoarece textul iniţial nu se putea interpreta decât astfel: După ce Verginica îi răspunde glasului de două ori pe nume (“Da, Doamne…Tu ştii Doamne…”) arătând că ştie cu cine stă de vorbă, glasul neatent încă o mai întreabă şi el de două ori: “Mă cunoşti? Cine sunt Eu ?” Deşi ar trebui să le ştie pe toate, glasul întreabă: “Ce faci?” Atunci Verginica sancţionează curiozitatea glasului, restabilind adevărul lucrurilor: “Tu ştii Doamne ce fac.”

17. Ediţia 1995: “…ei nu fac roade vrednice de pocăinţă…
…Spune Domnul că minciuna, hula, uciderea şi preacurvia s-au înmulţit. Le-am pus hotare peste hotare de la fărădelegile lor.”(20 ianuarie 1963)
17. Ediţia 2006: “…ei nu fac roade vrednice de pocăinţă…
…Minciuna, hula, uciderea şi preacurvia s-au înmulţit. Le-am pus hotare peste hotare de la fărădelegile lor.”(7/20 ianuarie 1963)
Se evită aici o situaţie improprie de vorbire indirectă, în care vorbitorul vorbeşte deodată despre sine la persoana a III-a, într-un text guvernat copios de vorbirea la persoana I.

18. Ediţia 1995: “…Am luat rodul pomilor şi al grânelor şi al câmpului să cunoască că sunt abătuţi de la adevărul Meu şi de la voia Mea. Spune Verginico fiilor lui Israel ce se cheamă creştini…”(20 ianuarie 1963)
18. Ediţia 2006: “…Am luat rodul pomilor şi al grânelor şi al câmpului să cunoască ei că sunt abătuţi de la adevărul Meu şi de la voia Mea. Spune Verginico fiilor lui Israel care se cheamă creştini…”(7/20 ianuarie 1963)
Aici se încearcă păstrarea riguroasă a unei dogme lingvistice artificiale şi exagerate, care pretinde că pentru persoane se foloseşte obligatoriu pronumele relativ care, în timp ce pentru obiecte se foloseşte pronumele relativ ce. În vorbirea curentă nu se ţine seama de această “regulă”.
19. Ediţia 1995: “…căci păgânii au pe dumnezeul lor, pe diavolul şi fac contracte pe veci pentru cel ce ajunge pe mâinile lor…”(20 ianuarie 1963)
19. Ediţia 2006: “…căci păgânii au pe dumnezeul lor, pe diavolul, şi fac zapisuri pe veci pentru cel ce ajunge pe mâinile lor.”(7/20 ianuarie 1963)
Aceeaşi tendinţă nejustificată, sesizată deja mai înainte, de a substitui latinismele cu echivalente din alte limbi (un slavonism, în cazul de faţă).

20. Ediţia 1995: …cu toţii să cunoaşteţi venirea Mea. Căci Domnul nu vine pe vreme bună ci pe ploaie şi furtună: simbolic vorbesc… ”(20 ianuarie 1963)
20. Ediţia 2006: …cu toţii să cunoaşteţi venirea Mea, căci Domnul nu vine pe vreme bună ci pe ploaie şi furtună. În pilde vorbesc… ”( 7/20 ianuarie 1963)
Din nou, motivaţia schimbării este aceeaşi idiosincrasie a cuiva (persoană importantă, probabil, căci se impune sistematic, fără ezitări) la cuvintele de origine latină, care au şi echivalente provenite din alte limbi (în cazul de faţă, iarăşi slavona). Dacă e aşa, intuim că fenomenul se va mai repeta şi în viitor. “Plăcerea omului” se dovedeşte a fi iarăşi mai tare ca “plăcerea Domnului”.


21. Ediţia 1995: “ Pun sfârşit. Dumnezeu Tatăl, Domnul Iisus Hristos şi Duhul Sfânt să vă ajute în tot locul şi lucru. Pace poporului Meu şi binecuvântat să fie. Amin…”(20 ianuarie 1963)

21. Ediţia 2006: “ Pun sfârşit. Pace poporului Meu şi binecuvântat să fie. Amin…”(7/20 ianuarie 1963)
Inexplicabilă eliminarea acestei fraze, care suna destul de bine. Poate doar faptul că aici avem din nou de-a face cu vorbirea indirectă. Fraza care a fost ştearsă este intercalată între două fraze aparţinând Fiului. Ea este construită însă ca şi când o altă persoană, exterioară Sfintei Treimi, face o rugăciune adresată Treimii celei nedespărţite, ca să aducă ajutor poporului; pentru ca imediat, în următoarea frază, să se reia vorbirea directă a Fiului, pe care am întâlnit-o şi în prima frază.

22. Ediţia 1995: “…dar la voi, măi fiilor, s-a coborât Dumnezeu să vă conducă cu toate lucrurile Sale…”(3 mai 1963)
22. Ediţia 2006: “…dar la voi S-a coborât Dumnezeu să vă conducă cu toate lucrurile Sale…”(3 mai 1963)

23. Ediţia 1995: “nu numai pe corp, ci pe toate mădularele tale…”(15 mai 1963)
23. Ediţia 2006: “nu numai pe trup, ci pe toate mădularele tale…”(2/15 mai 1963)
Cumva, cineva din echipa redacţională de la Pucioasa nu suportă latinismele? Din nou, un cuvânt de origine latină este înlocuit în mod forţat şi inutil cu un slavonism, care se pare că place mai mult celui ce şi-a asumat rolul de “cap limpede”.
24. Ediţia 1995: “Când eram în trup, era lege rea, dar nu ca cea de acum”(15 mai 1963)
24. Ediţia 2006: “Când eram în trup, era lege rea, dar nu ca legea de acum”(2/15 mai 1963)

Anul 1964

25. Ediţia 1995: “Dacă mai doreşte cineva să stea în împărăţia sa, să stea cum a stat Domnul, cu mâinile întinse, cum a stat Domnul… …Acesta e pe tot întinsul globului ”(7 iunie 1964)
25. Ediţia 2006: “Dacă mai doreşte cineva să stea în împărăţia sa, să stea cum a stat Domnul, cu mâinile întinse. …Acesta e pe tot întinsul pământului ”(25 mai /7 iunie 1964)

26. Ediţia 1995: “Verginico, să te opreşti a mai trâmbiţa, a mai propovădui că este vreme rea, este strict de a mai călători din loc în loc, de a mai trâmbiţa şi de aceea nu ţi-a mai cântat trâmbiţa.”(1964)
26. Ediţia 2006: “Să te opreşti a mai trâmbiţa, a mai propovădui căci este vreme rea de a mai călători din loc în loc de a mai trâmbiţa, şi de aceea nu ţi-a mai cântat trâmbiţa.”(12/25 decembrie 1964)

“Strict” este şi el un latinism ieşit din uzul vorbirii populare, dar folosit cu dezinvoltură în vorbirea cultă. Prezumtivul redactor “atins de idiosincrasie faţă de latinisme”, l-a scos, dar n-a mai găsit un echivalent de import, aşa că a căutat de a cârpit restul frazei cum s-a priceput: mutând virgula dintr-un loc într-altul. A ieşit ceva suficient de încâlcit.

Anul 1965

27. Ediţia 1995: “Să scrii despre toate câte am profeţit de la început şi până azi, căci ei au uitat ce le-a spus Domnul acum zece ani. Să faci Verginico sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori şi să le dai.”(aprilie 1965)
27. Ediţia 2006: “Să scrii despre toate câte am profeţit de la început şi până în clipa de azi, căci ei au uitat ce le-a spus Domnul acum zece ani. Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare.”(17/30 aprilie 1965)
Adaosul “mâncare” nu era necesar, deoarece mesajul era limpede: el se referea nu numai la “mâncarea” duhovnicească, dar şi la “băutura” duhovnicească; deci adăugarea cuvântului explicativ “mâncare” este şi incompletă şi inutilă. Nici adaosul “în clipa de” nu aduce vreo clarificare care să-l justifice.

28. Ediţia 1995: “vezi Verginico ce dar mare ai? Ai darul să auzi cuvintele Mele şi de bucurie şi de întristare, ai să Mă vezi.”(mai 1965)
28. Ediţia 2006: “Vezi Verginico ce dar mare ai? Ai darul să auzi cuvintele Mele şi de bucurie şi de întristare. Vezi?”(16/29 mai 1965)
Aici, schimbarea radicală a sensului frazei este evidentă.

29. Ediţia 1995: “La predicatori au pierdut darul prin prin faptele mândriei…”(mai 1965)
29. Ediţia 2006: “Predicatorii au pierdut darul prin prin faptele mândriei…”(16/29 mai 1965)

30. Ediţia 1995: “…nimic să nu faci… Şi mi-a mai zis Domnul: să scrii aşa:”(mai 1965)
30. Ediţia 2006: “…nimic să nu faci. Să scrii aşa:”(16/29 mai 1965)

31. Ediţia 1995: “…vor cere mila lui Dumnezeu… Şi mi-a grăit Domnul: mergi, Verginico cu scrisoarea aceasta şi s-o dai unuia din bărbaţii cei mai apropiaţi de lucrare.” (mai 1965)
31. Ediţia 2006: “…vor cere mila lui Dumnezeu. Mergi, Verginico cu scrisoarea aceasta şi s-o dai unuia din bărbaţii cei mai apropiaţi de lucrarea Mea.” (16/29 mai 1965)

32. Ediţia 1995: “…O, tată, vom pune mâna pe lucruri cereşti dacă vei învăţa. Măi tată, vei zice atunci:…” (27 august 1965)
32. Ediţia 2006: “…O, fiilor, vom pune mâna pe lucruri cereşti dacă vei învăţa. Şi vei zice atunci:…” (27 august 1965)
Este vizibilă aici preferinţa redactorilor “Cărţii” de a evita exprimările “populare” înlocuindu-le forţat cu exprimări care lor li se par mai “academice”.

33. Ediţia 1995: “Îl vedeau, îl auzeau, dar nu-l cunoşteau precis dacă El o să fie Iisus. Şi-L defăimau în toate, spunând fel de fel de minciuni împotriva Lui. Şi Mi-a spus Domnul că acelora li s-a scris păcatul din neştiinţă şi prin necredinţă. Dar Eu, Domnul am fost şi atunci şi sunt şi acum şi spun cu glas nevăzut, pentru că aşa e lucrarea de acum şi aşa a fost şi lucrarea de atunci” (2 august 1965)
33. Ediţia 2006: “Îl vedeau, Îl auzeau, dar nu-l cunoşteau dacă El o să fie Iisus, şi Îl defăimau în toate, spunând fel de fel de minciuni împotriva Lui. Acelora li s-a scris păcatul din neştiinţă şi prin necredinţă.” (20 iulie/2 august 1965)
“Precis” este un alt cuvânt de origine latină, scos de mult din uzul curent al vorbirii populare. Pentru că are un aer de franţuzism, redactorii “Cărţii” au preferat să-l elimine cu totul, temându-se probabil că neologismele “nu dau bine” în “vorbirea Domnului”.
Eliminarea masivă de text din cea de-a doua frază se explică prin intenţia de a rezolva neconcordanţa persoanelor: aici, vorbitorul era simultan şi Verginica (…Mi-a spus Domnul că…), şi Domnul (Dar Eu, Domnul… ). A fost preferată persoana Domnului, deşi alegerea nu este cea mai inspirată (deoarece în frazele precedente, El vorbeşte despre Sine la persoana a III-a ! )

34. Ediţia 1995: “Respectaţi-vă unii pe alţii, mai repede să muriţi decât să nu aveţi pace între voi” (15 septembrie 1965)
34. Ediţia 2006: “Preţuiţi-vă unii pe alţii. Mai repede să muriţi decât să nu aveţi pace între voi” (15 septembrie 1965)

35. Ediţia 1995: “Trăiţi fiilor cu frică de păcate, căci mulţi au schimbat frica cu frica de cezarul” (6 octombrie 1965)
35. Ediţia 2006: “Trăiţi, fiilor, cu frică de a face păcate, căci mulţi au schimbat frica, cu frica de cezarul” (23 septembrie/6 octombrie 1965)

36. Ediţia 1995: ‘Când Eu eram cu ucenicii, a venit cineva şi a spus că “uite, te caută cineva” ‘(27 octombrie 1965)
36. Ediţia 2006: ‘Când Eu eram cu ucenicii, a venit cineva şi a spus că “Iată, te caută cineva” ‘(14/27 octombrie 1965)
Schimbarea urmăreşte probabil eliminarea disonanţei apărute prin repetarea silabei “te”.

37. Ediţia 1995: “O, Eu nu urăsc preoţii, căci ei au darul de la Mine, dar veţi şti că din cauza mândriei, mulţi preoţi nu vor mai fi duhovniceşti”(27 octombrie 1965)
37. Ediţia 2006: “O, Eu nu urăsc preoţii, căci ei au darul de la Mine, dar veţi şti că din pricina mândriei, mulţi preoţi nu vor mai fi duhovniceşti”(14/27 octombrie 1965)
Consemnăm aici o nouă substituire a unui cuvânt de origine latină cu unul de origine slavă. Motivaţia rămâne subiectivă şi inexplicabilă.

38. Ediţia 1995: “De ce mă nu mai vrea ca să stea în faţa voastră?”(2 noiembrie 1965)
38. Ediţia 2006: “De ce, oare, nu mai vrea ca să stea în faţa voastră?”(20 octombrie/2 noiembrie 1965)
La un om din popor, vorbirea cu “mă” este scuzabilă, dar pusă în gura lui Dumnezeu ea devine de-a dreptul vulgară. Este explicabilă deci virtuozitatea prin care redactorii scamatori au înlocuit pe “mă” cu “oare”, mărind întrucâtva şi suspansul din întrebare.
39. Ediţia 1995: “O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească de vei crede în Domnul Iisus Hristos care-ţi grăieşte ţie astăzi, căci în acest timp este Domnul Iisus Hristos” (12 noiembrie 1965)
39. Ediţia 2006: “O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească de vei crede în Domnul Iisus Hristos care-ţi grăieşte ţie astăzi, căci în acest trup este Domnul Iisus Hristos” (30 octombrie/12 noiembrie 1965)
Este posibil ca aici redactorii “Cărţii” să fi greşit pe fond, făcând această modificare. Mai plauzibilă e legătura firească dintre cuvintele “astăzi” şi “acest timp”, decât atribuirea unui “trup” nou Domnului Iisus Hristos (variantă analizată mai sus, la paragraful 9, punctul 8 ).

40. Ediţia 1995: “Oiţa care nu iese şi nu intră pe uşa care am pus-o Eu, se sinucide. Eu sunt uşa.” (16 noiembrie 1965)
40. Ediţia 2006: “Oiţa care nu iese şi nu intră pe uşa pe care am pus-o Eu, se pierde. Eu sunt uşa.” (3 /12 noiembrie 1965)
Se observă şi aici, la franţuzismul “a se sinucide”, aceeaşi tendinţă de a “cosmetiza” forţat neologismele, în ideea păstrării caracterului neaoş al vorbirii româneşti,

41. Ediţia 1995: “…Trupul bine mâncat duce sufletul în mâna diavolului. În trecut bătrânii aveau numai pielea şi osul...” (1965)
41. Ediţia 2006: “Trupul bine mâncat duce sufletul în mâna diavolului. În trecut, bătrânii aveau numai pielea pe trup.” (6 /19 decembrie 1965)

Modificarea textului original este total neinspirată. Expresia “numai pielea şi osul” este uzuală şi deosebit de sugestivă, arătând într-un mod izbitor efectele postirii îndelungate, în timp ce expresia “numai pielea pe trup” nu sugerează chiar nimic, deoarece este evident că pielea stă pe trup, în toată vremea, fie că posteşti, fie că nu.

Anul 1966

42. Ediţia 1995: “…şi Mi-ai urmat Mie cu tot ce ai avut şi nimic nu te-a întrerupt de la adevărul sfânt” (7 ianuarie 1966)
42. Ediţia 2006: “…şi Mi-ai urmat Mie cu tot ce ai avut şi nimic nu te-a rupt de la adevărul sfânt” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)

43. Ediţia 1995: “Viaţa cea veşnică va fi, fii ai Edenului ceresc veţi fi” (7 ianuarie 1966)
43. Ediţia 2006: “Viaţa cea veşnică va fi pe el, fii ai Edenului ceresc veţi fi” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)

44. Ediţia 1995: “Adu-ţi aminte de sabatul Meu, de praznicul Meu ce-l sărbătoresc, căci praznicul Meu nu a fost în nici un timp ca acuma, căci acuma ne sunt vitele sterpe, dar când ne-or făta, ne vor da lapte mult de tot………”(7 ianuarie 1966)
44. Ediţia 2006: “Adu-ţi aminte de praznicul Meu ce-l sărbătoresc, căci praznicul Meu nu a fost în nici un timp ca acum, căci acum ne sunt vitele sterpe, dar când ne-or făta, ne vor da lapte mult de tot.”(25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)
Excluderea referinţei la sabat s-ar putea explica prin teama de a nu se da prilejul unor interpretări exterioare ad litteram, care să-i plaseze pe cei de la Pucioasa în grădina sectei “sâmbetiştilor” sau “sâmbătarilor”, cum li se mai spune adventiştilor în popor. Cât priveşte renunţarea la forma perfect valabilă acuma în favoarea uzualului acum, ea nu se justifică nicidecum, decât în ideea de a întări sentimentul că nu Virginia vorbeşte, cu graiul ei popular, ci Însuşi Dumnezeu, care, evident, este mai stilat în vorbire.

45. Ediţia 1995: “………Spune Verginico poporului Meu, că astăzi am luat altoaie din toate lucrările ce s-au lucrat la început, ca să le unesc una cu alta, dar greu Îmi este ca să le unesc una cu alta, căci străin s-a făcut sfârşitul de început………” (7 ianuarie 1966)
45. Ediţia 2006: “Astăzi am luat altoaie din toate lucrările ce s-au lucrat la început, ca să le unesc una cu alta, dar greu Îmi este ca să le unesc una cu alta, căci străin s-a făcut sfârşitul de început………” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)

46. Ediţia 1995: “…lucrând numai taine, numai simboale şi numai lucruri cereşti… …sunt toate tainele lui Dumnezeu şi toate simboalele, toate pildele…” (7 ianuarie 1966)
46. Ediţia 2006: “…lucrând numai taine, numai simboluri şi numai lucruri cereşti… …sunt toate tainele lui Dumnezeu şi toate simbolurile, toate pildele…” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)
De notat că forma “simboale”, deşi rară, este totuşi corectă! De aceea, este posibil ca schimbarea să fi fost “motivată” fie de impresia superficială că exprimarea ar putea fi greşită, fie pentru că “nu sună frumos la ureche”.

47. Ediţia 1995: “Verginico, Eu închei şi binecuvintez cu binecuvântare sfântă această scrisoare şi s-o dai în faţa poporului ce face parte de lucrurile Mele. Amin. Amin. Amin ………” (7 ianuarie 1966)
47. Ediţia 2006: “Verginico, Eu închei vorbirea şi binecuvintez cu binecuvântare sfântă această scrisoare, şi s-o dai în faţa poporului ce face parte la toţi de lucrurile Mele. Amin, amin, amin .” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)

48. Ediţia 1995: “…De ce nu mănânci din ce ţi s-a dat şi mai mănânci şi după piaţă, căci piaţă se numeşte fărădelegea.” (7 ianuarie 1966)
48. Ediţia 2006: “…De ce nu mănânci din ce ţi s-a dat şi mai mănânci şi de pe piaţă? căci piaţă se numeşte fărădelegea.” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)

49. Ediţia 1995: “Israele tată, dacă nu Mă luptam Eu cu satana, nu te scoteam din robia lui faraon………Dar prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, ce s-au dat ca lege prin proorocii care i-a trimis, iară aţi căzut în robia cea grea. Nu a lui faraon, căci pe faraon l-am înecat, dar mai greu, aţi căzut în robia lui anticrist, satana cel de pe urmă care a înghiţit toată suflarea.” (7 ianuarie 1966)
49. Ediţia 2006: “Israele tată, dacă nu Mă luptam Eu cu satana, nu te scoteam din robia lui faraon, dar prin neîmplinirea poruncilor lui Dumnezeu, ce s-au dat ca lege prin proorocii care i-a trimis, iară aţi căzut în robia cea grea, nu a lui faraon, căci pe faraon l-am înecat, dar mai greu, aţi căzut în robia lui antichrist, satana cel de pe urmă care a înghiţit toată suflarea.” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)

50. Ediţia 1995: “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest magnetofon şi cânt cu el pe pământ………”(25 ianuarie 1966)
50. Ediţia 2006: “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest caval şi cânt cu el pe pământ.”(12/25 ianuarie 1966)
Frumoasă scamatoria, nu? Să faci dintr-un magnetofon, caval, şi să mai şi cânte pe limba lui, e ceva! Seamănă cu prestaţia magicienilor de la circ, care scoteau iepuraşi din joben. Oricum, e mai poetic să spui că sfânta Virginia era “caval”, decât “magnetofon”. Şi magnetofoane nici nu mai există, vremea lor a apus repede, pe când cavalul e nemuritor.

51. Ediţia 1995: “Nu este om pe lume care să mai Mă cunoască pe Mine. Căci iată, chipul de bărbat s-a făcut femeie şi chipul de femeie s-a făcut bărbat………”(25 ianuarie 1966)
51. Ediţia 2006: “Nu este om pe lume care să Mă mai cunoască pe Mine, că iată, chipul de bărbat s-a făcut femeie şi chipul de femeie s-a făcut bărbat.”(12/25 ianuarie 1966)

52. Ediţia 1995: “De ce într-o nucă crezi că este miez în ea? Dar în acest trup de ce nu credeţi că în acest trup este un Duh?.........”( 4 februarie 1966)
52. Ediţia 2006: “De ce într-o nucă tu crezi că este miez în ea? Dar în acest trup de ce nu credeţi că este un Duh?”(22 ianuarie/4 februarie 1966)

53. Ediţia 1995: “…şi chemau venirea Mea, şi nu dormeau. Chemau creştine, că ştiau că Domnul vine. Aşa şi tu creştine! Domnul nu se mai duce singur şi cu tine va pleca şi vă alege pe voi din oamenii cei răi şi va pleca la locul pregătit mai dinainte.”( 4 februarie 1966)
53. Ediţia 2006: “…şi chemau venirea Mea, şi nu dormeau; chemau, că ştiau că Domnul vine. Aşa şi tu creştine, Domnul nu Se mai duce singur şi cu tine va pleca, şi vă va alege pe voi dintre oamenii cei răi şi va pleca la locul pregătit mai dinainte.”( 22 ianuarie/4 februarie 1966)

54. Ediţia 1995: “…Eu am pus o bară între femeie şi bărbat, dar zic că mai bine decât să hulească, mai bine să rămână cum vor ei.”( 4 februarie 1966)
54. Ediţia 2006: “…Eu am pus o bară între femeie şi bărbat, dar zic: decât să hulească, mai bine să rămână cum vor ei.”( 22 ianuarie/4 februarie 1966)

55. Ediţia 1995: “…Aleargă diavolul să arunce pe unii dintre voi în temniţă şi se căiesc stăpânitorii că au pus libertate credinţei……...”( 21 aprilie 1966)
55. Ediţia 2006: “Aleargă diavolul să arunce pe unii dintre voi în temniţă şi se căiesc stăpânitorii şi slujitorii acestui veac că au pus libertate credinţei.”( 8/21 aprilie 1966)

56. Ediţia 1995: “…Împleteşte cununa creştin cu creştin, nu te supune morţii, nu te pierde vremei acesteia, căci vine ce n-ai văzut de când te-ai născut. Vine facerea pământului şi a raiului şi a Noului Ierusalim. Adică sunt făcute, dar nu sunt încă pe pământ. Veniţi-vă în fire tată că nu e lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte şi tipăreşte o altă Carte şi nu eşti lipsit de a cunoaşte. Că la arătarea unei lucrări voi aprinde pământul şi tot ce este păcătos va arde……...”( 23 aprilie 1966)
56. Ediţia 2006: “Împleteşte cununa frate cu frate şi nu te supune morţii, nu te pierde vremii acesteia, căci vine ce n-ai văzut de când te-ai născut. Vine facerea pământului şi a raiului şi a Noului Ierusalim. Adică sunt făcute, dar nu sunt încă pe pământ. Veniţi-vă în fire, că nu e nimeni pe lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte şi tipăreşte o altă carte şi nu eşti lipsit de fericire. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece, că la arătarea unei lucrări voi aprinde pământul, şi tot ce este păcătos va arde.”( 10/23 aprilie 1966)

57. Ediţia 1995: “…Această lucrare este Golgota, este valea lui Iosafat. Fiilor, fiţi împlinitori în toate şi despărţiţi Harul de fire, căci aici este răbdarea, aici este puterea şi căldura unde înverzeşte grădina… …Copilaşii Mei, voi sunteţi sarea cu care voi săra marea. Această suferinţă… va înceta când va sta furtuna……...”( 23 aprilie 1966)
57. Ediţia 2006: “…Această lucrare este Golgota, este valea lui Iosafat. Rugaţi-vă, tată, fiţi împlinitori în toate. Despărţiţi harul de fire, căci aici este răbdarea, aici este puterea, aici e râvna şi căldura unde înverzeşte grădina… …Copiii Mei, încă odată vă spune Tatăl: voi sunteţi sarea cu care veţi săra marea; voi săra cu voi tot ce este nesărat. Nu te priveşte pe tine că de ce voi lua din tine şi voi săra………………………….. Această suferinţă… va înceta când va sta furtuna.”( 10/23 aprilie 1966)

58. Ediţia 1995: “…S-a inmulţit pomul pădureţ pe pământ.Veniţi-vă în fire. Eu sunt, am venit iarăşi să mai grăiesc prin acest ciob, hulit şi bătut de toate pietrele. Eu sunt o viţă în trei legături……...”( 23 aprilie 1966)
58. Ediţia 2006: “…S-a inmulţit pomul pădureţ pe pământ. Am venit iarăşi să mai grăiesc prin acest ciob, hulit şi bătut de toate pietrele. Veniţi-vă în fire! De trei ori zic: veniţi-vă în fire! Căutaţi-Mă pe Mine, că voi ieşi în calea voastră. Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o viţă în trei legături.” (10/23 aprilie 1966)

59. Ediţia 1995: “…Eu sunt Domnul în chip curat… …Veniţi oile Mele cu o clipă mai devreme de-a dreapta Mea. Aşa vă voi chema şi când Mă voi arăta. Veniţi, că după Mine nu mai vine nimeni să vă cheme. Veniţi că nimeni nu va intra în împărăţia Mea cu casa sa, cu averea sa, cu haina sa……...”( 14 septembrie 1966)
59. Ediţia 2006: “…Eu sunt Domnul Iisus, în chip curat… …Veniţi, oile Mele, cu o clipă mai devreme de-a dreapta Mea! Aşa vă voi chema şi când Mă voi arăta. Veniţi, copii! Veniţi, copii! Că acesta e nume sfânt. Veniţi, că după Mine nu mai vine nimeni să vă cheme. Veniţi, copiii Mei, veniţi de-a dreapta Mea! Veniţi acum, cât mai e puţină vreme! Veniţi, că nu are cine să vă cheme. Veniţi că nimeni nu va intra în împărăţia Mea cu casa sa, cu averea sa, cu haina sa.”( 1/14 septembrie 1966)

60. Ediţia 1995: “…când voi vorbi cu tine. Căci va pieri soarele, va pieri luna şi stelele, va pieri lumina zilei şi va rămâne omul cu ce crede. Aceea va fi lumina: credinţa. Te va face pe tine care eşti cu Mine, te va face Dumnezeu şi soare şi vor săra oamenii mâncarea cu viitorul tău de la Dumnezeu……...”( 14 septembrie 1966)
60. Ediţia 2006: “…când voi vorbi cu tine, căci va pieri soarele, va pieri luna şi vor pieri stelele, va pieri lumina zilei şi va rămâne omul cu ce crede. Aceea va fi lumina: credinţa. Te va face pe tine, care eşti cu Mine, te va face Dumnezeu sare, şi vor săra oamenii mâncarea cu viitorul tău de la Dumnezeu.”( 1/14 septembrie 1966)
Prima modificare majoră este motivată de dorinţa de a face acordul între subiect şi predicat. A doua pare a fi o simplă corecţie.

61. Ediţia 1995: “…E timpul ploios, e timpul ceţos, e timpul periculos şi de aceea nu se face sănătos acest vas. Dacă nu se vor îndrepta creştinii, nu se face şi o veţi vedea plutind în văzduh cum pluteşte un cearşaf în văzduh”(14 septembrie 1966)
61. Ediţia 2006: “…E timpul ploios, e timpul ceţos, e timpul primejdios şi de aceea nu se face sănătos acest vas. Dacă nu se vor îndrepta creştinii, nu se face, şi o veţi vedea plutind cum pluteşte un cearşaf în văzduh”( 1/14 septembrie 1966)
Din nou consemnăm aceeaşi idiosincrasie la latinisme, observând înlocuirea cuvântului “periculos” cu slavonismul “primejdios”. Se confirmă încă odată că operaţiunile majore de modificare a textelor “biblice” au fost dictate de aceeaşi persoană. Acest lucru este vizibil şi din apetitul nestăvilit de a pune virgule înainte de “şi”, o slăbiciune care, desigur, aparţine aceleiaşi persoane

62. Ediţia 1995: “…Zi Verginico poporului Meu să iasă din obiceiurile lumii, căci lumea Mi-a căzut Mie urâciune pentru că şi-a întinat viaţa şi cu dobitoacele, nu numai prin trupurile lor. Vai, vai, vai, Verginico, spune Verginico că toată ţara românească s-a întinat cu desfrâul cel blestemat. Să ştii Verginico că din ţara românească voi vărsa focul nestins pe toţi locuitorii ei care au întinat pământul binecuvântat şi sfânt şi l-au făcut urâciune. Toate faptele blestemate şi spurcate s-au săvârşit pe pământul românesc… Spune Verginico că Domnul va trimite un legiuitor şi va respecta legea Domnului şi va nimici pe toţi care au întinat legea sfântă prin orice faptă netrebnică………”(19 decembrie 1966)
62. Ediţia 2006: “…Spune, Verginico poporului Meu să iasă din obiceiurile lumii, căci lumea Mi-a căzut Mie urâciune, pentru că şi-a întinat viaţa şi cu dobitoacele, nu numai prin trupurile lor. Vai, vai, vai, Verginico, toată ţara românească s-a întinat cu desfrâul cel blestemat! Şi din ţara românească voi vărsa focul nestins pe toţi locuitorii ei, care au întinat pământul binecuvântat şi sfânt şi l-au făcut urâciune. Toate faptele blestemate şi spurcate s-au săvârşit pe pământul românesc… Domnul va trimite un legiuitor şi va ţine la legea Domnului şi va nimici pe toţi care au întinat legea sfântă, prin orice faptă netrebnică.”(19 decembrie 1966)
Eliminarea repetată a expresiei imperative, adresate Verginicăi, nu se explică decât prin dorinţa de a cosmetiza cu orice preţ o aparentă cacofonie, care de altfel nu deranja cu nimic.

Anul 1967

63. Ediţia 1995:“…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (octombrie 1967)
63. Ediţia 2006:“Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururi vie vei fi. Va muri cine va fi să moară, dar tu, în veci nu vei muri. Să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi. Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, şi acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui vei primi două veşti, şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare. (6/19 ianuarie 1968 )
În ediţia din anul 2006, acest pasaj a fost complet eliminat din textele anului 1967 şi inserat apoi, cu modificările respective, în textele anului 1968.

Anul 1968

64. Ediţia 1995:“Fiule, ţine minte că cei ce au făcut vouă răul acesta, se vor desfiinţa şi nu vor mai fi. Vor veni oameni noi cu lucruri noi. Toate bisericile dărâmate vor fi reînnoite şi repuse în slujbă.” (ianuarie 1968 )
64. Ediţia 2006:“Fiule, ţine minte de cei ce au făcut vouă răul acesta, că se vor desfiinţa şi nu vor mai fi. Vor veni oameni noi, cu lucruri noi. Toate bisericile dărâmate vor fi reînnoite şi repuse în slujbă.” (6/19 ianuarie 1968 )
Nu toate bisericile dărâmate au fost rezidite. Exemple doar din Bucureşti: Biserica Sf. Vineri, Biserica Mănăstirii Văcăreşti, Bisericile din zona actualei clădiri a Parlamentului, etc. Şansele acestora de a fi rezidite sunt practic nule, deoarce în locul lor au fost construite alte clădiri.

65. Ediţia 1995:“…Nu îngăduiţi la lucrarea Mea lucruri spurcate, mincinoase, false şi dacă nu vă veţi schimba, voi face temelia aceasta ca un muzeu…” (mai 1968 )
65. Ediţia 2006:“…Nu îngăduiţi la lucrarea Mea lucruri spurcate, mincinoase, şi dacă nu vă veţi schimba, voi face temelia aceasta ca un muzeu.” (7/20 mai 1968 )

66. Ediţia 1995:“…Căci prin această vorbire vă consideră Domnul cel mai ales popor român creştin. Să fiţi un altar de viaţă pilduitoare.” (septembrie 1968 )
66. Ediţia 2006:“…Prin această vorbire vă are Domnul cel mai ales popor român creştin. Să fiţi un altar de viaţă pilduitoare.”(30 august/12 septembrie 1968 )
Inexplicabil, cum în mai puţin de doi ani să se fi schimbat atât de radical poporul român, încât să ajungă “cel mai ales popor” şi pildă vie pentru celelalte popoare. Căci iată ce spunea despre el, cu doi ani în urmă:
“Vai, vai, vai, Verginico, toată ţara românească s-a întinat cu desfrâul cel blestemat! Şi din ţara românească voi vărsa focul nestins pe toţi locuitorii ei, care au întinat pământul binecuvântat şi sfânt şi l-au făcut urâciune. Toate faptele blestemate şi spurcate s-au săvârşit pe pământul românesc.”(19 decembrie 1966)
Iar “vorbirea” care, chipurile, motivează această schimbare, a fost semnalată neîntrerupt, încă din anul 1955!

Anul 1970

67. Ediţia 1995:“…Fiule, vei plânge pe mamă şi pe fiică şi pe fiu şi vei fi pus să faci strâmbătate în ziua de sfârşit ca să-i scoţi” (13 august 1970)
67. Ediţia 2006: “ Daniele, vei plânge pe mamă şi pe fiică şi pe fiu şi vei fi pus să faci strâmbătate în ziua de sfârşit ca să-i scoţi” (31 iulie/13 august 1970)
Daniel este denumirea conspirativă a lui Dănciucă Gheorghe, zis şi “nea’Mişu”, unul dintre cei doi “păstori” ai Noului Ierusalim. Întrucât în context nu se mai face nici o referire explicită la numele “Daniel”, înlocuirea frauduloasă a cuvântului “Fiule” cu “Daniele” este deosebit de riscantă (s-ar putea s-o descopere cineva mai curios şi mai scormonitor!), deci trebuie să fi avut o motivaţie foarte serioasă. O posibilă explicaţie ar putea fi dorinţa de li se creiona celor doi “păstori” (tăticu’Cristea şi cu nea’Mişu) o imagine negativă, pentru a justifica marginalizarea forţată la care au fost împinşi în ultima vreme de către noii lideri de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, pe motivul exagerat că “au făcut strâmbătate” în popor. În acest sens, apelativul “Fiule” folosit de “Domnul” aici era mult prea duios, prea familiar, semnificând o apropiere aparte dintre “Dumnezeu” şi “păstorii” Mişu (zis Daniel) şi Cristea. Or, noii lideri de la Pucioasa încearcă din răsputeri să-i marginalizeze pe “păstori”, aceşti “ultimii mohicani” rămaşi de pe vremea lui “mămica Gigi”, cunoscători a multe taine şi deţinătorii unor poziţii cheie pe vremea aceea. Numindu-l Daniele în loc de Fiule, liderii pucioşi doar dau impresia că-l evidenţiază, rostindu-i numele, deoarece în realitate, pentru generaţia tânără sau pentru noii veniţi, Daniel rămâne un anonim oarecare.
68. Ediţia 1995:“Toţi cei ce au fost mari şi tari vor pieri şi se vor ridica cei ce erau mici şi neputincioşi şi de neam prost şi vor fi cei mai mari şi mai tari.”( 1 septembrie 1970)
68. Ediţia 2006:“Toţi cei ce au fost mari şi tari, vor pieri şi se vor ridica cei ce erau mici şi neputincioşi şi de neam prost, de jos, şi vor fi cei mai mari şi mai tari.”( 19 august/1 septembrie 1970)
Aici avem de-a face tot cu o problemă de imagine, care a impus modificarea din text. Întrucât noii lideri sunt prezentaţi mereu în “Cuvânt” ca fiind “cei mici şi neputincioşi”, dar în mândria lor nu suportă ideea de a fi umiliţi cu cuvintele “de neam prost”, a trebuit să apară explicaţia superfluă că cei “de neam prost” sunt de fapt dintre oamenii simpli, din pătura “de jos” a societăţii.

Anul 1971

69. Ediţia 1995:“Vedeţi că majoritatea omenirii, cu un zâmbet a stricat pământul.”( martie 1971)
69. Ediţia 2006:“Vedeţi că multul omenirii cu un zâmbet a stricat pământul.”(25 februarie/10 martie 1971)
O substituţie fandosită, de-a dreptul nefirească pentru vorbire. Varianta iniţială era mai naturală.

70. Ediţia 1995:“…Fiule, mor oile, nu-mi mai rămâne niciuna în staul.”( 6 iunie 1971)
70. Ediţia 2006:“Daniele, mor oile! Nu-mi mai rămâne niciuna în staul!”(24 mai/ 6 iunie 1971)

Anul 1972

71. Ediţia 1995: “ Vine vremea să fiţi de folos că veţi fi căutaţi şi în văzduh şi în apă şi în pământ ca doctorii cei mai specialişti o să fiţi căutaţi”(1ianuarie 1972)
71. Ediţia 2006: “ Vine vremea să fiţi de folos, că veţi fi căutaţi şi în văzduh, şi în apă, şi în pământ; ca doctorii cei mai pricepuţi o să fiţi căutaţi”(19 decembrie 1971/1ianuarie 1972)

72. Ziarul “Cuvântul lui Dumnezeu” Nr. 6 Bis (mai 1995) “ Nu te ridica împotriva Mea că ai să spui de ce nu ţi-am spus că scrie moarte. Nu este păcat să cumperi, dar numai ce trebuie. Fericiţi cei din oraş dacă nu veţi atinge hăinuţele de această smoală. Floricelele Mele, fiţi cuminţi că nu veţi rămâne neadăpate şi neudate. Puţin mai e şi se schimbă lucrurile şi slobozesc mâinile legate ale credinţei…” (7ianuarie 1972)

72. Ediţia 1995: “ Nu te ridica împotriva Mea, că ai dreptul să spui de ce nu ţi-am spus că scrie moarte. Nu este păcat să cumperi, dar numai ce trebuie. Fericiţi cei din oraş dacă nu veţi atinge hăinuţele de această smoală. Floricelele Mele, fiţi cuminţi, că nu veţi rămâne neadăpate şi neudate. Puţin mai e şi se schimbă lucrurile şi se slobozesc mâinile legate ale credinţei…” (7ianuarie 1972)
72. Ediţia 2006: “Nu te ridica împotriva Mea, că ai dreptul să spui de ce nu ţi-am spus că scrie moarte. Nu este păcat să cumperi, dar numai ce trebuie. Fericiţi cei din oraş dacă nu vă veţi atinge hăinuţele de această smoală. Floricelele Mele, fiţi cuminţi, că nu veţi rămâne neadăpate şi neudate. Puţin mai e şi se schimbă lucrurile şi se slobozesc mâinile legate ale credinţei”(7ianuarie 1972)

73. Ediţia 1995: “ …Iată un soare strălucitor şade deasupra capului Meu şi a zis către Mine: uită-te la Mine Verginico şi vezi, ca să înţelegi toate tainele proorociei. M-am uitat şi am văzut chipul Domnului în soare şi vorbeşte către mine glas puternic. Căci gura care grăia din soare, mă pătrundea la os. Zicea către mine: Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvîntul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul… …Verginico, mergi la poporul Israel şi dă-le de veste căci s-a coborât Duhul Sfânt asupra lor ca să desăvârşească orice lucrare dumnezeiască, prin naşterea şi prin patimile şi moartea şi Învierea Domnului, deci şi lucrarea mântuirii ce a fost îndreptată spre lume. Dă-le de veste despre lucrarea Mea…” (mai 1972)
73. Ediţia 2006: “ … Uită-te la Mine, Verginico, şi vezi, ca să înţelegi toate tainele proorociei. Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu, iar gura Lui, prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi, este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi, adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh Se numeşte gura lui Dumnezeu, şi Fiul este Cuvîntul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel ca să-l călăuzesc la tot adevărul, dar nici aceştia nu Mă cunosc. Verginico, mergi la poporul Israel şi dă-le de veste că S-a coborât Duhul Sfânt asupra lor ca să desăvârşească orice lucrare dumnezeiască, prin naşterea şi prin patimile şi moartea şi învierea Domnului, deci şi lucrarea mântuirii ce a fost îndreptată spre lume. Dă-le de veste că lucrarea Mea nu pătrunde în inimile lor.” (27 aprilie/10 mai 1972)
La reprezentările tradiţionale ale Sfântului Duh (văzut până acum în chip de porumbel, precum şi în chip de limbi de foc) ar fi să mai adăugăm una: cea în chip de “gură care vorbeşte din soare”. Dar faptul că este atât de penetrantă, încât “pătrunde până la os”, se pare că a fost considerat destul de incomod, îndată ce fraza respectivă a fost ştearsă în întregime.

74. Ediţia 1995: “ Dă-le de veste, căci aşa zice Domnul: Israele, Israele, ia seama bine, căci dacă cheia nu descuie, nici uşa nu se deschide.” (10 mai 1972)
74. Ediţia 2006: “ Dă-le de veste, Verginico, căci aşa zice Domnul: Israele, Israele, ia seama bine, că dacă cheia nu descuie, nici uşa nu se deschide;” (27 aprilie/10 mai 1972)

Anul 1973

75. Ediţia 1995: “ …Fiilor, cât e globul pământesc, de mare cu cine să-l moştenesc? Că ce e rău şi nu e creştin, totul merge la foc…” (13 iunie 1973)
75. Ediţia 2006: “…Fiilor, cât e pământul de mare cu cine să-l moştenesc? căci ce e rău şi nu e creştin, totul merge la foc.” (31 mai/13 iunie 1973)

76. Ediţia 1995: “ …Fiilor, se face război pe pământul României, pământeşte. De ce tată? Uite, Maica Mea plânge şi se roagă de mine să nu îngăduiesc sabia pe acest pământ. Dar prin ce s-o curăţ, Mamă? Uite ce e pe ea, Mamă: numai spurcăciune, numai urâciune, nu mai sport, Maica Mea. Tu ai plâns mereu, dar să stea lângă mine beţivul şi curvarul şi necredinciosul şi hulitorul?” (20 iunie 1973)
76. Ediţia 2006: “…Daniele, se face război pe pământul României, pământeşte. De ce, tată? Uite, Maica Mea plânge şi se roagă de mine să nu îngăduiesc sabia pe acest pământ. Dar prin ce s-o curăţ, mamă? Uite ce e pe ea, mamă: numai spurcăciune, numai urâciune. Nu mai suport, Maica Mea. Tu ai plâns mereu, dar să stea lângă mine beţivul şi curvarul şi necredinciosul şi hulitorul?” (7/20 iunie 1973)
Ingenioasă substituţia acestei enumerări: “numai spurcăciune, numai urâciune, nu mai sport,…” cu construcţia semnificativ diferită: “numai spurcăciune, numai urâciune. Nu mai suport,…”. Este speculată aici până şi o banală greşeală de ortografie ( “nu mai” în loc de “numai”), căci aici este vorba evident de o enumerare bazată pe factorul comun “numai.” Dacă am crede invers, că greşeala de ortografie din prima ediţie era sport în loc de “suport”, atunci trebuie să acceptăm obligatoriu încă o greşeală, aceea de a nu se fi separat frazele, astfel încât noua construcţie, “Nu mai suport…”, să capete o identitate distinctă. În ediţia din 2006, ambele “greşeli” sunt “corectate dintr-un condei”, şi aşa se şterge aici, cu o remarcabilă dibăcie, o imagine considerată nepotrivită pentru “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, aceea de “persoană care urăşte sportul”. Din alte texte însă, în care se vorbeşte depreciativ despre meciuri, despre fotbal şi în general de “bătutul mingii”, i se dezvăluie limpede această “idiosincrasie” la toate sporturile. Iată un singur exemplu:
“…Feriţi copiii de meciuri şi de sport, că acesta este cel mai mare idol. Vai de cel ce moare la acest idol, ascultând sau practicând! Că nimeni nu-l va putea scăpa de cel mai rău loc din iad”(3 dec.1973)
Interesantă şi disputa permanentă dintre “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” care zăngăne săbiile războiului peste România, şi “Maica Sa”, care îl roagă cu lacrimi să-i cruţe ţara, ei grădina ei, deşi este plină de curvari, beţivi, necredincioşi şi hulitori. Proorocia este limpede: se face război pe pământul României, pământeşte. Noroc că de vreo 35 de ani împlinirea ei se tot amână. Poate că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a uitat ce a promis, sau e ocupat cu altceva, şi scăpăm de tot. Dar mai mult ca sigur că a uitat, că doar numai peste câţiva ani vor începe în acest “Cuvânt” alte proorocii, glorioase şi luminoase, tot despre România.

77. Ediţia 1995: “ Vasul Meu când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea, şi era în situaţie grea şi Eu am venit în cuibul lor la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani. Şi a mers aşa în această pregătire, până în anul 1955. Până în anul 1955, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu…” (21 iunie 1973)
77. Ediţia 2006: “ Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea şi era în stare grea, şi Eu am venit în cuibul lor, la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, şi a mers aşa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu…” (8/21 iunie 1973)
Aici, mai interesantă decât modificările este căldarea cea frumoasă, cea mai frumoasă căldare de pe pământ. Dar n-a avut noroc să fie căldare Verginica, ci trup, ca să aibă Dumnezeu-Fiul sălaş în care să se întrupeze a doua oară pe pământ.
Tot interesant este că despre Maria, sora Verginicăi, nu se suflă o vorbuliţă, de parcă nici n-ar fi existat. Adică, Domnul să fi venit doar la văduva Andreiana şi la fiica ei cea mică şi curată, Verginica? Pe când Verginica avea doar nouă ani, Maria nu mai era curată? Maria nu trebuia şi ea pregătită cumva? Că până la urmă, şi ea a căpătat darul Verginicăi, de a vorbi prin somn “de la Dumnezeu”. Maria însă nu mai e astăzi la fel de cinstită de către creştini ca şi sora ei, Verginica. Ea nu este considerată “sfântă”, ci doar o “punte de trecere” de la “sfânta Verginica” la “sfânta Mihaela”. O punte care, fiind punte, poate fi călcată în picioare fără oareşice remuşcări.
Mai plauzibil este că la vremea aceea (1973) nici nu se bănuia că în 1982 va începe şi Maria să vorbească prin somn, ca şi sora ei, reînnodând firul rupt în 1980, când a murit Verginica, şi ducând pe mai departe această epopee a “cuvântului care vine din cer”.

78. Ediţia 1995: “ Uite, în faţa voastră aveţi un deal şi va fi şes”(21 iulie 1973)
78. Ediţia 2006: “ Uite, în faţa voastră aveţi un deal şi nu va mai fi deal, şi va fi şes”(8/21 iulie 1973)

79. Ediţia 1995: “ Va fi curvie mare…O, zic să nu fie! Dar vine, că este scris…Această curvie e o dihanie mare, atinge cu spatele cerul şi cu picioarele pământul. Se va duce bărbat la bărbat, se va duce tată la fiică, se va duce soră la frate şi se va duce naşul la fina sa…”(21 iulie 1973)
79. Ediţia 2006: “ Va fi curvie mare…O, zic să nu fie! Dar vine, că este scris…Această curvie e o dihanie mare; atinge cerul cu spatele, iar cu picioarele, pământul. Se duce bărbat la bărbat, se duce tată la fiică, se duce soră la frate şi se duce naşul la fina sa.” (8/21 iulie 1973)
Întrucât evenimentul este prezis în mod repetat pentru viitor, este inexplicabil de ce în ultima frază s-au eliminat toate particulele viitorului, pentru a sugera că evenimentul se consumă de fapt în prezent ( e vorba de prezentul anului 1973, cînd în poporul român asemenea deviaţionisme comportamentale erau extrem de rare, exprimând forma văzută a unor manifestări patologice).

80. Ediţia 1995: “ …Pe vremea când Sfănta Născătoare de Dumnezeu era în planul Meu, când se profeţea că se va naşte Domnul Iisus Hristos, diavolul o urmărea să fie nimicită” (4 august 1973)
80. Ediţia 2006: “…Pe vremea când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu era în planul Meu, când se profeţea că Se va naşte Domnul Iisus Hristos, diavolul o urmărea să fie nimicită” (22 iulie/4 august 1973)

81. Ediţia 1995: “ Tată, există pe pământ păstori care păstoresc oile şi le pansează. Există şi preoţi răi care numai le mulge şi apoi le lasă să moară. Crezi?” (12 august 1973)
81. Ediţia 2006: “ Tată, sunt pe pământ păstori care păstoresc oile şi le pansează. Sunt şi preoţi răi, care numai le mulg, şi apoi le lasă să moară. Crezi?” (30 iulie/12 august 1973)

82. Ediţia 1995: “ Dintr-o casă, dacă va mai rămânea cineva, unul la sută dacă va mai rămânea. Eu vorbesc acest lucru…”(12 august 1973)
82. Ediţia 2006: “ Dintr-o casă dacă va mai rămâne cineva, unul la sută va mai rămâne. Eu vorbesc acest cuvânt.” (30 iulie/12 august 1973)

83. Ediţia 1995: “ Dar vremea aceasta rea se duce până la cel mai mic loc în corp şi trece prin toate.”(15 august 1973)
83. Ediţia 2006: “…dar vremea aceasta rea se duce până la cel mai mic loc în trup şi trece prin toate.”(2/15 august 1973)

Se aplică aceeaşi consecvenţă în purificarea lingvistică, situaţia fiind identică şi în textul din data de 15 mai 1963.

84. Ediţia 1995: “ Chiar dacă ai fost cu el prieten intim, acela te urăşte, te duşmăneşte. (18 august 1973)
84. Ediţia 2006: “ Chiar dacă ai fost cu el prieten apropiat, acela te urăşte, te duşmăneşte. (5/18 august 1973)

85. Ediţia 1995: “ Cine are două case, una duhovnicească şi una pământească, să se despărţească de cea pământească, să nu o mai aibă” (18 august 1973)
85. Ediţia 2006: “ Cine are două case, una duhovnicească şi una pământească, să se despartă de cea pământească, să n-o mai aibă” (5/18 august 1973)

86. Ediţia 1995: “ Şi zicea David: de ce nu m-ai lăsat Doamne să pasc oile tatălui meu şi m-ai pus să pasc oile lui faraon? (lumea din om)…” (18 august 1973)
86. Ediţia 2006: “ Şi zicea David: “De ce nu m-ai lăsat, Doamne, să pasc oile tatălui meu, şi m-ai pus să pasc oile lui faraon?” .” (5/18 august 1973)

87. Ediţia 1995: “…Creştine cu haina binecuvântată. Nu se îmbracă haina de mireasă dacă nu este curată. Nu e nuntă în fiecare zi, nu e în fiecare ceas slujba cununiei. Nu este aşa cum se lucrează astăzi, că dacă e femeia necurată să se îmbrace mireasă!”(26 august 1973)
87. Ediţia 2006: “ Creştine cu haina binecuvântată, nu se îmbracă haina de mireasă dacă nu este mireasa curată. Nu e nuntă în fiecare zi. Nu e în fiecare ceas slujba cununiei. Nu este aşa cum lucraţi voi, că dacă e femeia necurată se îmbracă mireasă!”(13/26 august 1973)

88. Ediţia 1995: “ Fiilor, aceşti viermişori nu erau viermi care mănâncă mortul, ci erau viermi din iad, care sunt ca păduchele, se ia; ” (26 august 1973)
88. Ediţia 2006: “ Fiilor, aceşti viermi nu erau viermi care mănâncă mortul, ci erau viermi din iad, care sunt ca păduchele, se ia. ” (13/26 august 1973)

89. Ediţia 1995: “…Că iată ce a ajuns astăzi: să te închini la idolul “ban” sau la idolul “ciocan” sau la idolul “cârciumar”. Ţine secretul, ţine secretul. Crezi? Râd vitele de tine, zic vitele: noi nu curvim aşa. Avem o zi şi ziua aceea e hotărâtă. Dar iată omul cum supără pe Dumnezeu…”(26 august 1973)
89. Ediţia 2006: “ Iată ce a ajuns astăzi: să te închini la idolul “ban” sau la idolul “ciocan” sau la idolul “cârciumar”. Crezi? Râd vitele de tine. Zic vitele: “Noi nu curvim aşa. Avem o zi şi ziua aceea e hotărâtă”, dar iată omul cum supără pe Dumnezeu! ”(13/26 august 1973)
Aici sunt combătute câteva dintre păcatele cele mai răspândite în lumea rurală: zgârcenia, desfrânarea şi beţia, făcându-se referire, într-o manieră extrem de vulgară, la “instrumentele” prin care ele se practică, supranumite “idoli”.

90. Ediţia 1995: “ Spune lui Israel să se întărească, că mulţi creştini vor cădea în războiul acesta…”(30 august 1973)
90. Ediţia 2006: “ Daniele, omul Meu, spune lui Israel să se întărească, fiindcă mulţi creştini vor cădea în războiul acesta. ”(17/30 august 1973)

91. Ediţia 1995: “…Scrie pe hârtie, că vreo câteva persoane de parte femeiască, care au fost sterpe, vor naşte ”(30 august 1973)
91. Ediţia 2006: “ Daniele, scrie pe hârtie că vreo câteva persoane de parte femeiască şi care au fost sterpe, vor naşte ”(17/30 august 1973)

92. Ediţia 1995: “…Fiule, mai ai un pic de răbdare, că vine Omul Meu, Omul ţării Mele, care a părăsit ţara Mea cu multă durere.”(30 august 1973)
92. Ediţia 2006: “ Daniele, mai ai un pic de răbdare, că vine omul Meu, omul ţării Mele (regele Mihai, n.r.), care a părăsit ţara Mea cu multă durere.”(17/30 august 1973)

93. Ediţia 1995: “…Că zic unii, că, dacă am băut o ţuică am să mor? Mă duc acasă şi beau şi mănânc. Aşa ai în inima ta…”(9 septembrie 1973)
93. Ediţia 2006: “…”Ce, dacă am băut o ţuică am să mor? Sau dacă am băut un lichior am să mor?”. Copilaşilor,”Mă duc acasă şi beau şi mănânc”, aşa ai în inima ta…”(27 august/9 septembrie 1973)

94. Ediţia 1995: “…Fiilor, primul război care se va face întâi, e împotriva curviei şi al doilea împotriva beţiei”(9 septembrie 1973)
94. Ediţia 2006: “…Fiilor, primul război care se va face e împotriva curviei, şi al doilea, împotriva beţiei”(27 august/9 septembrie 1973)

Aici s-a corectat un pleonasm. Dumnezeu trebuie să vorbească neapărat corect gramatical, iar când mai greşeşte, e corectat de către “servii lui, proorocii”, cu blândeţe şi pe furiş.

95. Ediţia 1995: “ Vai de tine diavole care ai fabricat lucrul, ca omul să nu mai fie ca Domnul!”(9 septembrie 1973)
95. Ediţia 2006: “ Vai de tine, diavole, care ai fabricat lucrul, ca omul să nu mai fie cu Domnul!”(27 august/9 septembrie 1973)

96. Ediţia 1995: “ Nu căuta să întristezi pe acela care este duh de la Mine” (20 septembrie 1973)
96. Ediţia 2006: “ Nu căuta să întristezi pe acela care este cu dar de la Mine” (7/20 septembrie 1973)

97. Ediţia 1995: “ Căci aceia se trăgeau din păcatele fraţilor lui Iosif, că socoteau: cum cel mai mare să se plece la cel mai mic? Aşa şi astăzi, când Domnul Iisus e pe pământ, caută cu toţii să prindă această cale duhovnicească, ca să nu-i mai chinuiască cu post şi cu rugăciune” (20 septembrie 1973)
97. Ediţia 2006: “ , căci aceia se trăgeau din păcatul fraţilor lui Iosif, că socoteau: “Cum, cel mai mare să se plece la cel mai mic?”, şi s-a dus şi a ursit cum să-i piardă urma, de mic”.Aşa şi astăzi, când Domnul Iisus e pe pământ, caută cu toţii să piardă această cale duhovnicească, să nu-i mai chinuiască cu post şi cu rugăciune” (7/20 septembrie 1973)

98. Ediţia 1995: “ Pentru tămăduirea sufletului şi a trupului să se citească în opt ore patruzeci de paraclise şi în opt ore Psaltirea de la cap la cap şi Cântările lui Moise. Şi apoi în rest vă priveşte. Şi apoi Ceasurile şi Canoanele” (20 septembrie 1973)
98. Ediţia 2006: “ Pentru tămăduirea sufletului şi a trupului, să se citească în opt ore patruzeci de paraclise, şi în opt ore Psaltirea de la cap la cap, şi Cântările lui Moise. Şi în afară de aceasta, vă priveşte. Şi apoi, Ceasurile şi Canoanele” (7/20 septembrie 1973)

99. Ediţia 1995: “ Afară e moarte, e accident. Pune hăinuţa pe tine şi nu ieşi dezbrăcat afară. Ce e afară? Cheamă focul? Cheamă potopul? Ţuica cheamă potopul şi curvia cheamă focul, pentru că focul e ceea ce răscoleşte trupul” (20 septembrie 1973)
99. Ediţia 2006: “ Afară e moarte, e accident. Pune hăinuţa pe tine şi nu ieşi dezbrăcat afară. Ce e afară? Toţi cheamă focul, toţi cheamă potopul. Ţuica cheamă potopul, şi curvia cheamă focul, pentru că focul e ceea ce răscoleşte trupul” (7/20 septembrie 1973)

100. Ediţia 1995: “ Aşteptaţi-l pe cel înstrăinat, care acum e în practică, departe. că Domnul îl aduce pe pământul Său…” (25 septembrie 1973)
100. Ediţia 2006: “ Aşteptaţi-l pe cel înstrăinat (regele Mihai, n.r.), care acum e în formare, departe, că Domnul îl aduce pe pământul Său… ” (12/25 septembrie 1973)
“Practica” era un termen uzual în şcoală şi în producţie, pe vremea comunistă. Regele Mihai nu avea cum să fie “în practică”, în Occident, îndată ce era exilat. S-a preferat atunci o corecţie semantică, folosind un cuvânt cu rezonanţe religioase. “Formarea duhovnicească” este o expresie uzuală din şcolile teologice.

101. Ediţia 1995: “ Veniţi cei chemaţi, Veniţi cei trişti, veniţi la Mine îndureraţilor şi înfometaţilor, veniţi la Mine, că Eu vă voi apăra.”(2 octombrie 1973)
101. Ediţia 2006: “ Veniţi, cei chinuiţi, veniţi cei trişti, veniţi la Mine! Îndureraţilor şi înfometaţilor, veniţi la Mine! Eu vă voi apăra.”(19 septembrie/2 octombrie 1973)

102. Ediţia 1995: “ Nu vă intimidaţi, fiţi desăvârşiţi, că nu voi mai vorbi cu păcătoşii, căci am vorbit şi Mă înfruntă îngerii şi sfinţii că am stat de vorbă cu ei” (2 octombrie 1973)
102. Ediţia 2006: “ Nu vă temeţi. Fiţi desăvârşiţi, că nu voi mai vorbi cu păcătoşii, căci am vorbit, şi Mă înfruntă îngerii şi sfinţii că am stat de vorbă cu ei” (19 septembrie/2 octombrie 1973)

103. Ediţia 1995: “ …Încă odată repet: vine vreme ca curva care curveşte pe pământ să cuprindă tot globul pământesc. Şi cârciuma vrea să rupă pereţii, ca s-o facă mai mare…” (2 octombrie 1973)
103. Ediţia 2006: “…Încă odată repet: vine vremea ca şi curva care curveşte pe pământ, să cuprindă tot pământul. Şi cârciuma vrea să rupă pereţii, ca să se facă mai mare…” (19 septembrie/2 octombrie 1973)

104. Ediţia 1995: “ Ia aminte aceste cuvinte, că se va scula unul cu sabia. Se va scula unul cu sabia şi va tăia cu ea. Ce va tăia? Cui să-i zic să ia aminte?” (7 octombrie 1973)
104. Ediţia 2006: “ Ia aminte aceste cuvinte, că se va scula unul cu sabia şi va tăia cu ea. Ce va tăia? Cui să-i zic să ia aminte?” (24 septembrie/7 octombrie 1973)

105. Ediţia 1995: “ …Vino la Mine, tu care nu ai nume care este scris în Scriptură. Dacă aceasta se scria pe pământul acesta, nimic nu mai era. Căci acesta e mânios, e furios. Cine răspunde de păcătos? Cine răspunde, cine? Cine răspunde de cel păcătos? Căci acestuia i s-a scris şi i s-a spus nu numai în Scriptură, ci şi în vie vorbire. Ce nu s-a făcut pentru păcătos? Cine răspunde că şi în vremea aceasta e tot păcătos? Veniţi! Veniţi, că vine ce nu a fost!...” (7 octombrie 1973)
105. Ediţia 2006: “…Vino la Mine, tu, care n-ai nume care este scris în Scriptură! Dacă aceasta se scria pe pământul acesta, nimic nu mai era, căci acesta e mânios, e furios. Acestuia i s-a scris şi i s-a spus nu numai în Scriptură, ci şi în vie vorbire. Ce nu s-a făcut pentru păcătos? Cine răspunde că şi în vremea aceasta e tot păcătos? Veniţi, veniţi, că vine ce nu a fost!” (24 septembrie/7 octombrie 1973)
Eliminarea decisă a câtorva interogaţii pare a fi aici o încercare disperată de a stavili cumva avalanşa de nonsensuri, şi a face textul mai suportabil. Succesul manevrei este însă cel puţin discutabil.

106. Ediţia 1995: “ Şi cerea la Mine insistent şi Mă întreba ce voieşte ostaşul acela: binele sau răul meu? … Şi venea armata din batalionul 22. Nu ştiu ce e asta. Şi a făcut Dumnezeu lucrare şi veneau şi civili îmbrăcaţi şi ei tot militari, dar Dumnezeu îi cunoştea şi punea soldaţi şi îi întorcea înapoi şi nu intra decât armata.”(10 octombrie 1973)
106. Ediţia 2006: “ Şi cerea la Mine rugătoare şi Mă întreba: “Ce voieşte ostaşul acela? Binele sau răul meu? … Şi venea armata din batalionul 22 şi a făcut Dumnezeu lucrare grăită, şi veneau şi civili, îmbrăcaţi şi ei tot militari, dar Dumnezeu îi cunoştea şi punea soldaţi şi îi întorcea înapoi, şi nu intra decât armata.”(10 octombrie 1973)

107. Ediţia 1995: “…Israele cel mic, mugurele care ai supt. Israele, moşii şi strămoşii voştri nu au fost ca voi menajaţi atât de mult, tu eşti singurul, tu vei fi acela care îţi va spune Domnul: înţarcă-te, că a sosit timpul să te înţarc…” (8 noiembrie 1973)
107. Ediţia 2006: “…Israele cel mic, mugurele care ai supt! Israele, moşii şi strămoşii voştri nu au fost ca voi, ocrotiţi atât de mult. Tu eşti singurul. Tu vei fi acela căruia îţi va spune Domnul: înţarcă-te, că a sosit timpul să te înţarc.” (26 octombrie/8 noiembrie 1973)

108. Ediţia 1995: “ Fiilor, deşi pe pământ e la treaptă înaltă plăcerea, e la treaptă înaltă beţia, e la treaptă înaltă curvia, dar prin acestea omul piere”(8 noiembrie 1973)
108. Ediţia 2006: “ Fiilor, deşi pe pământ e la treaptă înaltă plăcerea, curvia, dar prin acestea omul piere”(26 octombrie/8 noiembrie 1973)

109. Ediţia 1995: “ Câinele nu are timp de curăţenie. Şi tu nu ai timp de curăţenie”. (10 noiembrie 1973)
109. Ediţia 2006: “ Câinele are timp de curăţenie, şi tu nu ai timp de curăţenie”. (28 octombrie/10 noiembrie 1973)
110. Ediţia 1995: “ Fiilor, apropiaţi-vă de Mine, spălaţi-vă feţele, că vine vremea să păşiţi pe pământ sfânt.” (27 noiembrie 1973)
110. Ediţia 2006: “ Creştinilor, apropiaţi-vă de Mine, spălaţi-vă feţele că vine vremea să păşiţi pe pământ sfânt.” (14/27 noiembrie 1973)
Cei doi “rabbi” , Mihaela şi Nicuşiţă, nu vor ca cei din “poporul de demult” să mai fie văzuţi drept “fii”, îndată ce ei s-au lepădat de lucrare, după moartea lui”mama Gigi”. Adică, “fii” sunt doar cei de azi, “poporul cel nou”, în frunte cu secretarii lor generali, tovarăşii “rabbi”. De aceea, au operat aici, pe furiş, “corecţia” de rigoare.

111. Ediţia 1995: “Creştinilor, unde vedeţi crucea căzută, fiţi cu spirit sfânt şi ridicaţi crucea.” (3 decembrie 1973)
111. Ediţia 2006: “Creştinilor, unde vedeţi crucea căzută, fiţi cu îndemn sfânt şi ridicaţi crucea.” (20 noiembrie/3 decembrie 1973)
N-a plăcut expresia “spirit sfânt”, că părea prea catolică. Deşi ea era perfect normală.

112. Ediţia 1995: “…Aveţi grijă de copii. Aş dori ca copiii voştri să iasă învăţători de religie, să iasă învăţători de ce avem nevoie, să iasă făcători de obiecte cereşti, nu de cele lumeşti, să iasă zidari. Creştinii nu sunt zidari că e meserie joasă…” (3 decembrie 1973)
112. Ediţia 2006: “…Aveţi grijă de copii. Aş dori copiii voştri să iasă învăţători duhovniceşti, să iasă învăţători de ce avem nevoie, să iasă făcători de obiecte cereşti, nu de cele lumeşti, să iasă zidari. Dar creştinii nu sunt zidari, că e meserie joasă” (20 noiembrie/3 decembrie 1973)
Aversiunea făţişă faţă de şcoală şi de învăţământul instituţional capătă aici forme groteşti, capabile să înlocuiască până şi sintagma precisă şi consacrată ”învăţători de religie” cu cea anonimă şi vagă “învăţători duhovniceşti”. Procedeul abuziv rămâne cu atât mai condamnabil, cu cât aduce atingere structurilor administrative actuale ale şcolii şi ale bisericii, pe care pucioşii se laudă în gura mare că “le respectă”.

113. Ediţia 1995: “…Fiule, ia un caiet cu o mie de foi şi să scrii acolo vorbirile Mele, să nu zici că zăboveşti mult, că Eu îţi voi plăti şi să le scrii până când Eu voi vorbi…” (3 decembrie 1973)
113. Ediţia 2006: “…Daniele, ia un caiet cu o mie de foi şi să scrii acolo vorbirile Mele şi să nu zici că zăboveşti mult, că Eu îţi voi plăti, şi să le scrii până când Eu voi vorbi” (20 noiembrie/3 decembrie 1973)

114. Ediţia 1995: “…Şi Noe avea neamuri şi striga la Noe: Noe, dă-ne drumul! Şi nu i-a primit. Dar cheia era la Mine…” (3 decembrie 1973)
114. Ediţia 2006: “…Şi Noe avea neamuri, şi strigau la Noe: “Noe, dă-ne drumul!”, şi nu i-a primit, căci cheia era la Mine.” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)