31. Proorocii neîmplinite
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
1. Satul Maluri va pieri prin foc “până nu va rămânea”
Acest sat va fi şters de pe faţa pământului, aşa cum au păţit cetăţile Sodoma şi Gomora, peste care a căzut foc şi pucioasă din cer, iar acum în locul lor se întinde Marea Moartă:
“Atunci veţi vedea cine a fost acest vas, iar satul Maluri îl voi pierde cu focul Meu, ca pe Sodoma şi pe Gomora, că n-a vrut niciunul din satul acesta să creadă, şi au bârfit şi au dispreţuit cuvântul Meu” (19 iunie/2 iulie 1959)
“…Fiilor, am surpat şi voi surpa până nu va rămânea satul Maluri, şi ai să vezi cum are să fie. Şi pe unde voi intra, dacă nu va asculta, tot aşa se va întâmpla, căci blestemul nu iartă şi loveşte întotdeauna nelegiuirea. (23 februarie 1973)
“…Satul acesta, Maluri, va rămâne pustiu, că Mi-a făcut multe necazuri” (12/25 aprilie 1973)
“ Şi chiar dacă mai este câte o casă rămasă, tot pustiu este şi va rămâne, căci a zis Dumnezeu: “O, sat, cum te vei pustii din pricina celor ce Mă condamnă pe Mine!” ” (11/24 aprilie 1974)
Satul Maluri n-a pierit prin foc şi nu s-a pustiit. El a rămas şi există şi astăzi, chiar dacă a trecut între timp printr-o încercare traumatizantă (o alunecare de pământ, în care au fost distruse o parte din case). Nu numai că n-a rămas pustiu, aşa cum s-a “proorocit”, dar recent sătenii şi-au ridicat o biserică nouă, pe care a sfinţit-o episcopul locului. Bineînţeles, la un asemenea eveniment nu puteau lipsi liderii de la Pucioasa, care s-au şi înfiinţat ca spectatori, înconjuraţi de un grup de adepţi şi adepte aleşi pe sprânceană, aduşi special ca să-i facă episcopului Nifon o spectaculoasă (dar falsă) întâmpinare de “bun venit”.
2. Nu numai satul Maluri, ci toate oraşele şi satele vinovate de “necredinţă” vor fi pedepsite, şi vor fi făcute una cu pământul
“Fiule, scrie pe hârtie că satul Maluri e pus să fie surpat de la o parte la alta, pentru că nu a luat nimeni seama la Cuvântul Meu. Şi pe unde va trece Cuvântul Meu şi nu va lua nimeni aminte, se va întâmpla la fel ca şi cu satul Maluri…(6 iulie 1973)
Acum, “Cuvântul” e pus pe internet pe situl Noului Ierusalim. Practic, el a pătruns în toate oraşele şi satele unde există legătură la internet, dar nu sunt semne vizibile de recunoaştere în rândul maselor, sau măcar de simpatii declarative. Să ne aşteptăm ca toate aceste localităţi să fie distruse, în baza acestei “proorocii”?
Despre satul Măneşti (satul păstorului nea’Mişu) s-a “proorocit” că va fi depopulat complet, “proorocie” care timp de aproape treizeci de ani nu s-a mai împlinit:
“…Fiilor, Domnul Iisus Hristos a hotărât ca satul Măneşti să rămână gol. Fericit cel ce va rămâne în el cu Duhul Meu…”(6 mai 1979)
Consecvenţa cu care Măneştii sunt vizaţi pentru nimicire totală este însă remarcabilă:
“…Domnul a hotărât ca tot ce a rămas în comuna Măneşti, să piară. Şi de la bloc vor pieri cei din comuna Măneşti, că au fost blestemaţi, că au luat trâmbiţa Mea şi au nimicit-o…” (25 iunie 1979)
3. “Proorocie” pentru anul 1967: an de reconciliere
“Fiilor, la multe se va pune capăt anul acesta. Va păşi piciorul vostru în valea Iosafatului, vom trece râul Iordanului şi vom da mână cu mână împreună” ( 11/24 aprilie 1967)
Biblia dezvăluie că “valea lui Iosafat” va fi locul judecăţii de la sfârşit a Domnului:
“Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi.
Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur.” (Ioil 4: 2, 12)
Departe de a fi un sfârşit pentru multe rele, 1967 a fost mai degrabă un început de prigoană, după cum singuri mărturisesc cei care au alcătuit “Cartea mare”:
“În urma perioadei dintre anii 1966-1968, o parte din creştini au fost în închisoare, printre care şi însoţitorul sfintei Virginia” (v. pag.129)
4. “Proorocie” pentru anul 1971: an de schimbări esenţiale
“Fiilor, întoarceţi-vă către Mine, Domnul, căci vă anunţ că la anul, pe timpul acesta, poate nu vom mai fi ca şi acum, ci poate vom fi schimbaţi. Fiilor, luaţi seama bine, să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” (25 noiembrie/8 decembrie 1970)
Expresia “vom fi schimbaţi” este consacrată vremurilor de sfârşit, când va avea loc învierea de obşte a morţilor:
“Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.”(I Cor.15:51,52)
Dar schimbarea promisă şi sfârşitul tot n-a venit, iar morţii n-au înviat, nici în 1971, şi nici mai târziu. Cuvântul “poate”, inserat cu grijă de două ori în text, ar fi fost salvator, dacă n-ar fi urmat sentinţa lăudăroasă: “să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” Nu zicem, şi nimeni nu poate zice; scripta manent.
5. “Proorocie” pentru anul 1973: an de necaz mare şi de război. Pentru prima oară vine începutul, dar şi sfârşitul durerilor
“Iată, anul 1973 e cu necaz mare şi cu război. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (10/23 august 1972)
În anul 1973, în România a fost pace. În lume, situaţia a fost echilibrată: războaie care se încheiau (încetarea ostilităţiilor militare din Vietnam) războaie care se consumau (a început Războiul de Yom Kippur, care s-a încheiat însă după numai 20 de zile)
6. “Proorocie” pentru anul 1974: nimic nu se va mai zidi
“Aţi auzit, tată? Căci v-am spus, la anul, prin vremea aceasta, vor fi alte împărăţii şi alte scaune şi nimic nu se va mai zidi, nici un bloc şi nici o şosea nu se va mai face. Duhovniceşte grăieşte Domnul” (18 iunie/1 iulie 1973)
Nimic deosebit nu s-a consemnat în istoria politică a statelor lumii în tot cursul anului 1974. Cât priveşte proorocia “nimic nu se va zidi”, merită a fi consemnate inaugurările zidirilor “neduhovniceşti” de clădiri şi şosele din România anului 1974:
· stadionul de fotbal “Steaua” din Bucureşti;
· Sala “Polivalentă” din Bucureşti;
· drumul naţional “Transfăgărăşan”, magistrală cu o lungime de peste 90 de km, situată la cea mai înaltă altitudine (2.040 metri) faţă de alte drumuri ce străbat Carpaţii.
7. “Proorocie” pentru anul 1977: mulţi împăraţi vor pieri şi mulţi munţi se vor sfărâma; Nicolae Ceauşescu va muri accidentat
Din fericire pentru ei, nici un împărat n-a pierit şi nici un munte nu s-a sfărâmat în anul 1977. Dar proorocia prooroceşte şi lucruri care s-au întâmplat:
“ În acest an, va fi multă vărsare de sânge, în acest an vor fi multe surpări de clădiri, în anul acesta vor fi multe cutremure de pământ, în anul acesta mulţi munţi se vor sfărâma şi nu va mai rămânea piatră pe piatră. În anul acesta, 1977, este an de necaz, an de pericol de moarte. Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi mulţi dintre ei vor pieri…”(20 septembrie 1977)
Singura observaţie care nu se poate evita este că proorocia a apărut după consumarea evenimentelor. Poate şi de aceea “predicţia” lor a fost atât de exactă: ele erau deja bine cunoscute. Cutremurul din România a avut loc pe 4 martie 1977, iar proorocia a fost elaborată pe 28 septembrie 1977. A face “proorocii” despre un an din care s-au scurs deja 263 de zile, adică 72% din timpul total, este o glumă de prost gust.
Şi mai îndrăzneaţă e proorocia despre moartea prin accident a lui Ceauşescu:
“…Va fi vărsare de sânge, va fi paralizie, mulţi vor muri în accidente. Până şi împăratul va muri accidentat. Şi mulţi dintre împăraţii pământului vor muri. Şi Dumnezeu va lucra, ca să facă împăraţi pe cei ce au măturat pe stradă. (15/28 septembrie 1977)
Probabil că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai “lucrează” încă, deoarece până acum n-a ieşit nici un “împărat” din măturător de stradă. Dar nu-i timpul trecut: n-au trecut de atunci decât vreo treizeci şi ceva de ani.
8. “Proorocii” pentru anul 1980 : începe Judecata, începe curăţirea pământului, începe mânia lui Dumnezeu, încep multe să se lucreze, va fi văzut Antichrist, piere lumea, Ceauşescu moare a doua oară iar creştinii pucioşi se vor muta (dar încă nu se ştie unde)
“…La anul pe timpul acesta, Domnul începe judecata cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. […] La anul pe timpul acesta începe mânia lui Dumnezeu împotriva munţilor aceştia şi împotriva duşmanului care ia cruciuliţa de la gâtul copilului.[…] La anul pe timpul acesta încep multe să se lucreze, dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască.[…] La anul pe timpul acesta va fi văzut antichrist şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an. …Duhovniceşte grăiesc: piere lumea şi conducătorul ei şi mulţi se uită să vadă, dar Eu am spus şi nu voi minţi. Piere lumea, pier şi şoimii patriei.” (20 martie 1979)
“ …Păstrează-ţi gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam şi la Sarra, că la anul pe vremea aceasta ne vom muta. Dar nu întreba: “Unde, Doamne?” ci să zici: “Du-mă, Doamne, unde este voia Ta”. (16/29 aprilie 1979)
9. “Proorocie” pentru anul 1988: pentru a doua oară, vine începutul durerilor
“ Aţi pus pasul pe anii durerilor. Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor.”(21 februarie/5 martie 1988)
10. “Proorocie” pentru anul 1989: pentru a treia oară, vine începutul durerilor
“ Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(6 noiembrie 1989)
Noroc că adepţilor li se mai acordă o şansă prin care să fugă de durerile sfârşitului: să alerge după Dumnezeu. Singura condiţie este ca să fie atenţi şi să alerge neapărat după Dumnezeu, şi nu înaintea Lui; şi dacă vor face aşa vor scăpa cu toţii.
11. “Proorocie” pentru anul 1990: Nicolae Ceauşescu moare a treia oară şi toate merg iarăşi spre Judecată
“… Conducătorul acestui pământ măsoară, că mai e, că mai e. Dar să ştiţi că ultimul an al său este anul 1990, când toate se vor opri, şi vor merge spre judecată. (9 iulie 1976)
Dacă privim profeţia “duhovniceşte”, avem motive să credem că ea se referea la “stăpânitorul” vremelnic al lumii acesteia (v. Ioan, 12,31) adică la diavol. Sfârşitul puterii diavolului este echivalent cu oprirea cursului firesc al vremii (când toate se vor opri) şi începerea Judecăţii din urmă.
Liderii pucioşi au însă o altă versiune. Ei preferă o interpretare mai “pământească” şi astfel pretind în subtitlul acestui capitol că profeţia se referă la (cităm din “Carte”) “sfârşitul lui Ceauşescu”. Deşi Ceauşescu n-a apucat nici măcar o zi din anul 1990 (ca să se poată spune cu sinceritate că ultimul său an a fost 1990), ci a murit asasinat în ziua de Crăciun a anului 1989, tentaţia de a asocia “proorocia” cu un eveniment sigur a fost, se pare, mult prea mare, încât diferenţa a fost considerată nesemnificativă. În orice caz, după moartea lui Ceauşescu nu s-au mai împlinit nici cele două urmări “proorocite” pe 9 iulie 1976:
- toate se vor opri
- toate vor merge spre judecată.
Dimpotrivă, lucrurile au mers înainte, cu mici excepţii, iar la judecată au ajuns dor câţiva ţapi ispăşitori. Restul şi-au schimbat părul, dar năravul, ba.
Ambele interpretări luate în calcul dau însă, pe fond, acelaşi rezultat: proorocia a fost falsă.
12. “Proorocie” despre sfârşitul lui Nicolae Ceauşescu şi al comuniştilor
“ Ţine minte fiule, moare Ceauşescu, mor comuniştii. Această şoaptă ţineţi-o ascunsă. Până în întâmplare, nu vorbiţi nimic. După ce moare, puteţi să vorbiţi. Şi nu e voie să ştiţi voi cum moare. Nu rămâne niciunul. Că tu nu ştii, eşti mititel, mititel…”(4 aprilie 1978.)
Această “proorocie” pare să se fi împlinit în mod spectaculos, pentru că într-adevăr, după moartea lui Ceauşescu, imediat toţi comuniştii au dispărut. Da, au dispărut pentru că s-au ascuns, dar n-au murit , aşa cum pretindea “proorocia”. S-au metamorfozat în socialişti şi democraţi. Şi-au schimbat părul, dar năravul, ba. Pe plan material, schimbarea de regim le-a fost favorabilă, pentru că s-au putut îmbogăţi în voie. Pe plan ideologic, au trecut destui ani până ce au înţeles în sfârşit că istoria luase un alt curs, ce le era potrivnic. Dar mulţi dintre ei privesc cu nostalgie tot la trecutul care le-a înflăcărat tinereţile.
În orice caz, proorocia “Nu rămâne niciunul” s-a dovedit a fi o minciună gogonată. Au rămas şi sunt printre noi.
13. “Proorocie” pentru anul 2000: sfârşitul pământului
“Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul[…]. Pământul va trece în stăpânirea Mea ca să fac Pământul nou.” (11 iunie 1961)
A trecut anul 2000 şi încă alţi câţiva după aceea, şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat cu pământul: tot cel vechi a rămas.
Dar “proorociile” de la Pucioasa pe acest subiect s-au dovedit a fi la fel de incisive şi pentru perioada premergătoare anului 2000:
“ Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor. Dar nici nu va fi până la 2000, că atunci păşeşte turma şi Păstorul. Dacă nu crezi, vei trăi şi vei vedea. Cine nu crede până nu vede, nu ajunge să vadă.”(21 februarie/5 martie 1988)
14. Reîntoarcerea românilor la unele meserii tradiţionale
“… Va veni vremea când nu veţi mai găsi cu ce vă îmbrăca şi cu ce vă încălţa şi mulţi veţi da ca să găsiţi in şi cânepă şi opincuţele dinainte, căci toate acestea cu mâinile voastre veţi lucra” (2 ianuarie 1973)
Vremea aceea n-a venit încă, deşi au trecut mai bine de treizeci de ani, şi se anunţă a fi din ce în ce mai departe. Creştinii de la Noul Ierusalim n-au văzut în viaţa lor ce este aceea o topitorie de in sau de cânepă, iar cizmuliţele, pantofii şi sandalele şi le cumpără de la magazin. Cât priveşte perspectiva de a-şi lucra singuri opincuţe din piele de bovine, pe care apoi să le mai şi poarte (cu tradiţionalele obiele, bineînţeles!) ea pare un vis urât. Noroc că-i doar un vis.
15. Nu se vor mai duce oamenii la preoţi, ci se vor duce la Pucioasa, unde se vor lecui
“…Nu se va mai duce omul la preoţi şi va veni la tine şi tu vei da leac bolnavului. Şi va ieşi de la voi ologul cu picioare, orbul cu vedere, se va duce şi cel cu mâinile legate şi va veni din poporul Meu cu ele dezlegate şi cu gura plină de binecuvântare. Ţineţi minte, că tu eşti grâul şi din tine voi face o azimă” (5 martie 1973)
Nimic nu s-a împlinit din această profeţie. Oamenii continuă să meargă la preoţii din sat, iar la Pucioasa nu s-a vindecat nimeni, decât poate unii mai norocoşi, care au făcut băi de sulf în staţiune. Dar ologi, orbi şi ciungi nu s-a auzit să se vindecat vreunul. Nici măcar dintre cei “stătători ai mănăstirii” nu s-au vindecat. Ba dimpotrivă, Emilian Tărcuţă şi-a pierdut vederea la un ochi, fără speranţe de vindecare.
16. Vor veni preoţi şi se vor uni cu cei de la Pucioasa
“Încă odată voi repeta: vor veni preoţii care mai au putere şi se vor uni cu tine…” (5 martie 1973)
Nici un preot nu “s-a unit” cu cei de la Pucioasa. Puţinii preoţi care au fost tentaţi să o facă, fiind în căutare de mai multă evlavie şi sfinţenie, s-au lămurit repede că “afară e vopsit gardul, iar înăuntru e leopardul”, aşa că s-au lăsat păgubaşi. Până şi unii preoţi ai comunităţii au dezertat, dezamăgiţi de fariseismul în care erau invitaţi să se scalde. Chiar “cuvântul actual” de la Pucioasa dezvăluie că nici până în ziua de astăzi nu s-au găsit preoţi care să dea credibilitate acestui “cuvânt”, acestei “ Evanghelii a secolului XXI ”, darămite să se mai şi unească cu pucioşii:
“O, slujitori ai bisericii neamului român, rămâne scris între Mine şi voi ceea ce am grăit acum peste voi şi peste neamul român. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. O, cum de nu luaţi în seamă cuvântul Meu cel atât de mult şi atât de scump, cel de atâta timp strigând peste voi? Vin spre voi cu Evanghelia cea veşnică, precum este scris. Iat-o! Nimic nu fac decât ceea ce este scris în Scripturi, şi lucrez prin cei credincioşi Mie, căci credinţa nu este a tuturor, precum este scris, dar Eu, Domnul bisericii, voiesc să fiţi şi voi fii ai credinţei sfinte dacă Tatăl a voit să Mă descopere şi vouă acum, la sfârşit, dar dacă voi nu vreţi aşa, voi veţi vedea.” (16 martie 2008)
Poate tocmai de aceea nu iau preoţii în seamă acest “Cuvânt” prea mult care “curge” de peste cincizeci de ani la Pucioasa şi în împrejurimi, pentru că ei au citit din Sfinţii Părinţi cum să deosebească adevărul de impostură: “Orice cuvânt al lui Dumnezeu nu e vorbă multă, nici vorbărie …”( Sf. Maxim Mărturisitorul: Suta a doua a capetelor gnostice)
Acum, rămâne de văzut dacă ameninţarea aceasta, “voi veţi vedea” , va avea mai mult succes (prin intimidare) la preoţii bisericii oficiale decât promisiunile îmbietoare de până acum.
17. Toate puterile duhurilor rele din România vor fi nimicite!
“… Suntem în drum. Uită-te bine la vremea de acum şi la vremea ce vine, căci acum stăpâneşte un om, şi în vremea care vine şi stă în faţă, alt om, dar omul acela nu va fi ca omul de acum. Acela nu va lucra cu sapa şi cu târnăcopul, ci va lucra cu toată puterea Mea. Va da la o parte toate trupurile întinate şi tot ce se află în drum spre rău, şi va face un drum foarte bun pentru creştini. De ar sta în faţa sa toate puterile duhurilor rele, toate vor fi nimicite. Israele, ţine minte aceste cuvinte. (2/15 aprilie 1973)
Această “proorocie” prezice că după Ceauşescu va veni la putere un alt om, un creştin autentic, care va netezi calea creştinilor, eventual prin instaurarea unui “regim teocratic creştin”. N-a fost să fie aşa, deşi la cârma ţării s-au perindat până acum nu unul, ci trei preşedinţi, din 1989 încoace!
Proorocia nici măcar nu e singulară! Ea se repetă cu obstinaţie, dar întârzie să se împlinească:
“ Vine vremea să fii obligat să fii creştin. Chiar împăratul care va veni te va obliga să fii creştin şi te va lua din urmă cu lucrurile, aşa cum se iau acum legionarii… (7 ianuarie 1974)
Inutil de a a dăuga că proorocia aceasta nu s-a mai împlinit niciodată. Cât priveşte asemănarea cu legionarii, aceasta este complet deplasată: pe vremea aceea, legionarii erau băgaţi în temniţe, nicidecum să li se ceară să-şi restaureze propriile valori spirituale.
18. “În curând” se va demonstra că numai “proorocia” de la Pucioasa este adevărată
“…În curând se va da pe faţă că un singur Dumnezeu este şi o singură lucrare şi un singur plan este” (2/15 aprilie 1973)
Că este un singur Dumnezeu, se pare că mai toţi credincioşii de pe pământ, de diferite religii, par să creadă, chiar dacă fiecare crede în felul lui. Că este o singură lucrare, e mai greu de demonstrat, îndată ce “lucrările” se tot înmulţesc pe pământ, ca ciupercile după ploaie. Că este un singur plan, ar fi de dorit, dacă s-ar face cunoscut acest plan, ca să ştie omenirea pe ce cale să meargă. Noi ştim de un singur plan, care s-a dat pe faţă acum mai bine de două mii de ani, şi care e arătat în Noul Testament. Iar de alt plan care să se dea pe faţă “în curînd”, n-am auzit, şi nici nu credem că Dumnezeu este schimbător în planurile Sale. Aşa că nu ştim ce alt plan ar mai putea fi dat pe faţă. În fine, oricum, în următorii 35 de ani care s-au scurs după această “proorocie”, nici un alt “plan” n-a mai fost dat pe faţă.
19. Vizita iminentă în România a personajului de legendă Isaac Lackedem
“…Fiilor, uite e gata să păşească pe pământul României Isaac Lackedem şi când va intra pe pământul acesta ce are să se întâmple? Şi va plânge de mila sa românul. Dar Dumnezeu îl va alunga şi nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti până la judecată şi atunci va fi iertat din mila Maicii Mele…(6 iulie 1973)
Deşi în 1973 vizita lui Isaac Lackedem “era gata”, după alţi 6 ani se anunţă că mai e puţin până ce va veni:
“ Mai e puţin şi veţi vedea pe Isaac Lackedem cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit.” (25 iunie 1979)
Inutil de adăugat că această “proorocie” avându-l protagonist pe acest personaj de legendă nu s-a mai împlinit niciodată, deşi era cotată ca iminentă. Nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a semnalat, nimeni n-a plâns de mila lui. De neînţeles rămâne asocierea a două evenimente care se exclud reciproc:
1. Lackedem va intra pe pământul românesc, şi va plânge de mila lui românul, văzându-l aşa de chinuit de blestemul căzut pe capul lui;
2. Dumnezeu nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti.
Bine, dar atunci cum rămâne? Va intra, sau nu-l va primi? Că din text rezultă că se vor întâmpla amândouă aceste evenimente, ceea ce e absurd…
Acest personaj misterios, cunoscut şi sub alte nume (fiind “identificat” fie cu un oarecare Ahasverus, fie cu Josephus Cartaphilus, aprodul lui Pontius Pilatus, fie cu un personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, pe nume Malchus), a fost plămădit şi “botezat” în câteva legende medievale populare, mai ales germane, în care simbolizează “evreul rătăcitor” condamnat la nemurire şi la veşnică peregrinare pe un drum mereu fără capăt. Despre acesta, însă, niciun evanghelist nu pomeneşte nimic, şi nici Sf.Apostol Pavel în epistolele sale, ceea ce e de mirare, având în vedere repercusiunile extraordinar de importante pentru poporul evreu, căci istoria acestui personaj le-a alimentat multor exaltaţi sentimente antisemite.
20. Diavolul va crea rezervaţii pentru creştini
“… Vine vremea când diavolul va alunga din casa sa şi din grădina sa pe toţi creştinii, ca lucrul lui Dumnezeu să nu mai fie pe loc rău, şi ce e răspândit pe pământ, pe toţi îi va aduna în grădina sa şi nu va mai trece peste hotar, crezând că va scăpa de pedeapsa sa dar nu va scăpa, şi se va nimici. Puţin mai este, şi aceşti duşmani răi se vor pune la acrit şi în mormânt pentru putrezit, şi vei vedea cum se va duce carul cu hoiturile la putrezit.” (16/29 noiembrie 1972)
21. “Proorociile” care nu se vor mai împlini, din cauza neîncrederii oamenilor în ele, de aceea nu se vor împlini
“Constantine, Eu am profeţit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credinţă, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, şi să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. Dacă va întârzia lucrul acesta şi nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredinţă. Şi fiţi atenţi, ca să nu se zămislească în zile oprite” (8/21 iulie 1973)
Aici, “proorocul” care “prooroceşte” are grijă să-şi ia câteva precauţii solide, în caz că proorocia lui va eşua: el dă de pe acum vina pe cei care n-au crezut-o îndeajuns, ca să se mai şi împlinească ea întocmai. În Biblie se arată însă că nicicând n-a fost aşa: Şi Sarra s-a îndoit, şi chiar a râs de năstruşnicia veste că nu va mai fi stearpă; Şi dreptul Simeon s-a îndoit, şi a fost pedepsit să nu mai moară până ce nu va vedea cu ochii lui proorocia împlinindu-se; şi Zaharia a fost pedepsit cu “legarea limbii”, pentru că n-a crezut că Dumnezeu îi va da un fiu la bătrâneţe… Dar în toate aceste situaţii, proorociile s-au împlinit fără greş, nepoticnindu-se în îndoielile destinatarilor ei.
22. “Proorocie” pentru o secetă planetară
“…O, poporul Meu, nu va mai rodi pământul din răsărit la miazăzi şi din apus la miazănoapte şi nu veţi mai avea ce mai mânca. Cu ce vă veţi mai hrăni? Dar cei ce vor fi cu Mine, voi trimite corbii ca lui Ilie ca să îi hrănească. Va seca apa, nu veţi mai avea cu ce vă adăpa şi aceasta se face pentru necazul şi suferinţa păcătoşilor ca să se întoarcă, dar nu se vor întoarce, ci mai răi se vor face. Şi atunci va veni prăpădul” (12 august 1973)
Şi această proorocie îşi aşteaptă împlinirea tot de 35 de ani. Apa nu a secat, ba dimpotrivă, au avut loc mai multe inundaţii catastrofale. Între timp, poporul căreia îi era proorocia adresată s-a risipit şi a căzut în necredinţă faţă de “lucrarea de la Pucioasa”, devenind (aşa este el evocat în ultimele “cuvinte”) “poporul Meu cel de demult al Meu”. La ce i-a folosit acestui popor o profeţie rămasă neonorată? La nimic.
23. “Proorocie” despre o nouă prohibiţie
“…Fiilor, fiţi desăvârşiţi, că vine o vreme ca băutorul să nu mai bea, că va fi pedepsit. Vine vremea ca să nu mai fie desfrânat şi desfrânată. Vine vremea ca să duci banii şi geanta în drum. Vine vremea să nu mai fie hoţi pe pământ. Vine, şi tot păcatul se desfiinţează.” (30 iulie/12 august 1973)
“Vine acela care va pune lacăt şi la ţigare şi la sticluţă şi la cărnicică. Şi fericit care nu o va lua nici pe aceasta…” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)
Nimic nu s-a împlinit din aceste profeţii. Comerţul cu alcool înfloreşte, iar vremea proorocită pentru prohibiţie întârzie. În schimb a venit vremea să se pună în discuţie publică “necesitatea” reînfiinţării bordelurilor, aceasta însemnând, practic, legalizarea desfrânării. Banii se fură din buzunare, genţile se smulg din mână, iar hoţii mai stilaţi fură acum cu acte în regulă fabrici şi uzine. Iar păcatul nu dă semne să se desfiinţeze, ci se transformă pe zi ce trece în ceva tot mai firesc.
24. “Proorocie” pentru şapte ani neîmpliniţi
“Daniele, aţi intrat nu numai voi, ci tot veacul în vremea de şapte ani, şi aceşti şapte ani nici nu se vor împlini şi nici nu vor trece, şi multe se vor întâmpla în lumea aceasta.” (1 /14 august 1973)
În sfârşit, iată şi o proorocie împlinită: căci într’adevăr, multe s-au întâmplat pe lume în acei şapte ani neîmpliniţi, după cum multe s-au întâmplat şi mai înainte de ei, şi după aceea.
25. “Proorocie” despre moştenirea noului Canaan
“…Vom merge cum au mers moşii şi strămoşii voştri în pământul Canaan şi veţi moşteni pământul curat şi sfânt. Acolo nu vor mai fi beţivi şi curvari şi tutunari şi toţi făptuitorii de rău”. (5/18 august 1973)
26. “Proorocie” despre publicitatea pe stâlpi
“La vremea care stă în faţă, va fi scris şi pe stâlpi: “Creştini din toate ţările, uniţi-vă!” Şi va fi scris: “Trăiască creştinătatea de azi!”. (1/14 septembrie 1973)
Acest gen de publicitate originală caută să parafrazeze cunoscutele lozinci comuniste: “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi: “Trăiască …” dar partea proastă este că această proorocie nu s-a împlinit niciodată. Alte lozinci tronează pe stâlpi în vremea noastră, nicidecum cele propuse mai sus.
27. “Proorocie” despre vorbirea în limbi
“Poporul Meu, am să vorbesc cu tine în limbă străină, că vor veni neamurile străine pe care tu nu le-ai cunoscut…” (27 noiembrie 1973)
Neamurile străine au tot întârziat sau poate au uitat să mai vină la Pucioasa, aşa că n-a mai fost nevoie să se vorbească în limbi. Ciudat este însă că numai peste puţină vreme urma să se lanseze o altă proorocie, care pretindea cu totul altceva: Că limba română va deveni universală, iar tot cel care va voi să fie creştin, va trebuie să înveţe volens-nolens româneşte şi să se facă român.
28. “Proorocie” despre dispariţia Bibliei
“Învăţaţi-vă să cântaţi psalmii pe dinafară, că n-o să mai fie cartea, şi ai să fii cu ceea ce ştii în minte, în duh şi în adevăr” (6/19 decembrie 1973)
“Proorocia” e scrisă într-o vreme de prigoană a credinţei, în care puterea comunistă părea de nezdruncinat, deci pentru viitor era plauzibilă desfiinţarea fizică a Bibliei. În prezent însă, numai cine nu vrea nu îşi procură o Biblie, sau mai multe, chiar oricâte ar dori.
29. “Proorocie” despre pieirea fabricilor de spirt
“Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă? Unde o mai fi acesta? Păi ce zici tu, n-o mai ieşi el odată la libertate? O ieşi când vor pieri fabricile de spirt şi când n-o mai fi acea cetate îmbuibată (Cetatea Babilonului, n.r.)” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Ioan a ieşit din închisoare, dar fabricile de spirt n-au pierit, iar acum s-au înmulţit ca ciupercile. Nici “Cetatea Babilonului” n-a căzut, ci e bine-mersi şi-n ziua de astăzi.
30. “Proorocie” despre o imigraţie creştină ecumenică “la minut”
“Nu te mai uita la faţa ta, că o să vină din răsărit şi din apus, din toate părţile şi în toate felurile: şi galbeni şi negri şi albi şi nu ai să zici că nu mănânc cu negrul sau “nu mănânc cu albul” sau “nu mă culc cu galbenul”. Crdeţi că avem mulţi ucenici şi vor veni şi vor fi uimiţi? Vă veţi uni într-un minut” (7martie 1974)
De venit au venit, dar abia în ultima vreme, galbeni mai mulţi, negri mai puţini, dar nu pentru curiozităţi şi uimiri creştineşti, ci după afaceri şmechereşti şi după căpătuială, din vânzarea de mărfuri de cea mai proastă calitate. Nici vorbă să dea vreunul din ei pe la Pucioasa, măcar din curiozitate, dacă nu să mănânce şi să se culce cu creştinii de la Pucioasa. Sunt ei prea ocupaţi cu comerţul şi cu cele lumeşti. Şi această “proorocie” idilică a rămas doar o promisiune neonorată.
31. Vine Domnul!?
“S-a desfiinţat religia, dar credinţa mai este. Şi pe aceasta vor s-o desfiinţeze, dar mai înainte de a se închide uşa bisericii, cu un minut mai devreme, vine Domnul.” (21 mai / 3 iunie 1974)
Zeci de biserici au fost, după 1974, nu numai închise, dar şi dărâmate din temelii, şi nimeni n-a mai venit să le salveze.
32. Mirele şi mireasa sunt duşi cu vorba (cu “Cuvântul”, adică)
“O, Românie, Românie, ascultă cuvântul lui Dumnezeu, că iată sfârşitul o să fie. Nu mai are timp domnişoara să împletească cosiţa de mireasă. Nu mai are timp mirele să caute mireasa sa” (27 noiembrie 1974)
Au trecut de atunci 34 de ani şi “sfârşitul” n-a mai venit, iar mirele şi mireasa, dacă au ascultat oracolul de la Pucioasa şi nu s-au căsătorit, s-au amăgit. Dacă se căsătoreau atunci, acum aveau şi nepoţi, nu numai copii mari.
33. “Proorocii” misterioase
“ Mai e un pic şi vine un popor necunoscut, care nu s-a închinat lui Baal, nu s-a făcut comunist; şi după aceea se va face un lucru mare care nu se descoperă acum…”(7 ianuarie 1975)
Prin anul 1965 (la 19 decembrie) se proorocea că “… pe pământul României va intra poporul grec…”. N-a intrat nici poporul grec, nici vreun alt popor. Şi nici nu s-a făcut vreun lucru mare “după aceea”.
34. Vindecări miraculoase care n-au mai avut loc
“ Fiţi desăvârşiţi, că vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat şi se va scula; şi să te rogi pentru orbi şi se vor tămădui. Aceasta, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deţinuţi şi să pui mâna pe lacăt şi să se desfacă. ” (19 ianuarie 1975)
Deşi în prefaţa cărţii apar o serie de “mărturii” ale unor vindecări miraculoase săvârşite pe vremea Verginicăi, fie prin ea, fie prin interpuşi, acestea au o credibilitate extrem de scăzută. Majoritatea sunt reproduceri ale unor poveşti de senzaţie, care umblau din gură în gură, devenind apoi “mărturii” prin simplul fapt că ultimul povestitor care le reproducea ar fi fost contemporan cu “mama Gigi” (Verginica). În nici un caz nu este vorba de o vindecare fără dubiu, cum ar fi un caz de orbire spre exemplu, despre care se şi face caz în “proorocie”. Nici o orbire n-a fost vindecată, începând chiar cu “mama Gigi”, care nici ea nu vedea cu un ochi. Mai târziu, s-a ivit ocazia concretă de a-l vindeca pe Tărcuţă Emilian (soţul legitim al Mihaelei) care avea ceva probleme la un ochi. În loc să-i facă rugăciunile tămăduitoare (proorocite de Verginica la 19 ianuarie 1975), Mihaela l-a trimis pe Emilian la spital, unde a încăput pe mâinile pricepute ale medicilor. Aceştia, după intervenţii repetate, au ajuns la performanţa că Emilian nu mai vede deloc cu acel ochi. Nici după acest nefericit deznodământ, Mihaela nu şi-a adus aminte de proorocia Verginicăi, ca să se roage pentru vindecarea ochiului lui Emilian, sau de faptul că ea însăşi se consideră un mare prooroc, aşa că Emilian a rămas tot fără vedere la acel ochi (cel puţin) până astăzi.
Cât despre “deţinuţi eliberaţi din lagăr prin desfacerea lacătelor atinse de sfinţii de la Pucioasa”… basme răsuflate! nici vorbă de aşa ceva. Ca să se pună problema împlinirii, ar fi nevoie mai întâi de niscaiva lagăre, iar la lagăre să se pună neapărat lacăte, ceea ce pare cam dificil de găsit. Parcă mai autentice erau basmele copilăriei, în care lacătele săreau singure, doar ce erau atinse cu “iarba fiarelor”.
35. Papalitatea va dispărea
“ Toată puterea papală va dispare şi va rămâne una singură: Dumnezeu. Toată puterea celor învăţaţi dispare, toată vorbirea şi toate zidurile se vor sfărâma. Vei rămâne tu creştine, auzi? Te anunţ de un timp.” (19 ianuarie 1975)
Au trecut de atunci 33 de ani (o treime dintr-un secol!) şi papalitatea e bine, mersi, parcă mai stabilă ca oricând. Nici puterea celor învăţaţi n-a dispărut, ba, a devenit şi mai puternică. Nici vorbirea nu s-a sfărâmat, nici zidurile n-au amuţit. Nici creştinul de la Pucioasa n-a rămas singur, dar a avut gijă să se însingureze în “turnul lui de fildeş” aşteptând cu sufletul la gură împlinirea unor proorocii neîmplinite.
36. Şi “Cuvântul lui Dumnezeu” va dispărea
“…Fiţi pricepuţi, că nu va mai fi acest cuvânt mult timp.” (30 ianuarie 1975)
Dar “Cuvântul” a tot continuat să apară până astăzi. Dacă 33 de ani nu înseamnă “mult timp”, atunci proorocia încă este valabilă, mai are şanse să se împlinească. Dacă nu, nu.
37. “Profeţie” despre încetarea “lucrării” de la Pucioasa
“ … Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi…” (23 februarie 1978.)
Trebuie să admitem că doar una din următoarele variante este viabilă:
- ori “profeţia” de mai sus a fost împlinită şi Dumnezeu Şi-a retras cu adevărat darul proorociei, odată cu moartea Verginicăi, caz în care toţi ceilalţi care au urmat-o pe Verginica la “proorocie”, de atunci şi până astăzi (Maria, sora ei, apoi Mihaela şi Nicuşor), au fost şi sunt nişte impostori ordinari, prooroci mincinoşi care doar se prefac că vorbesc “de la Domnul” şi “în numele Domnului” ;
- ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a continuat să “lucreze” mai departe prin “unşii” săi (Maria, Mihaela şi Nicuşor) caz în care profeţia de faţă este o profeţie mincinoasă.
38. Creştinii de la Pucioasa vor fi făcuţi apostoli şi vor face minuni în casele de desfrânare
“ Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul! Că Domnul Iisus vă face pe voi apostoli să duceţi Cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi tată în case de desfrânate, ca să faceţi minuni şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane…” (17 august 1975)
Până acum această proorocie părea că nu a avut cum să se împlinească, deoarece nu existau case de toleranţă (oficial! pentru că în realitate sunt multe clandestine). Dar acum s-au ivit ceva şanse, deoarece tocmai e în discuţie legalizarea prostituţiei la nivel naţional. Să vedem apoi cine o să-i ducă pe apostolii de la Pucioasa în “casele de desfrânate” şi ce minuni o să facă dumnealor acolo. Dacă ar fi aşa cum spune proorocia, casele de toleranţă nu vor avea viaţă lungă, poate vor fi chiar desfiinţate, dacă “apostolii” pucioşi o să fie atât de eficienţi să le “îndrepte” pe toate acele persoane decăzute, spre meserii mai nobile.
39. Băuturile alcoolice vor izvorî peste tot, ca de la cişmea, şi nu va mai fi pic de apă
“ …Are să vină pe pământ fântână de băutură. O, copilaşii Mei, încă odată repet această şoaptă. Mai e un pic şi în loc de apă, unde e izvor de apă, vor izvorî băuturi care îmbată. Şi ce veţi face voi când veţi avea nevoie de apă? Căci băutura nu răcoreşte sufletul! (15 octombrie 1976)
40. “Proorocie” despre “răcirea globală a climei”
“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...” (23 iunie 1977)
Chiar dacă ni se sugerează să credem această minciună, şi pe deasupra că toate minciunile vor pieri, nu putem s-o facem îndată ce omenirea se confruntă de mai multe decenii cu un fenomen dovedit de “încălzire globală”. Adică, exact pe dos. Iar minciuna, în loc să piară, s-a generalizat şi a primit un nume de cod ceva mai academic: “diplomaţie”.
41. “Proorocie” despre desfiinţarea Mănăstirii Viforâta
“ Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? Că mereu se stinge până ce nu va mai fi nici o scânteie de monahii” (9 septembrie 1977)
Nu numai că nu s-a desfiinţat, dar mănăstirea Viforâta nu e ameninţată nici măcar cu declinul. Dimpotrivă, aici viaţa duhovnicească s-a consolidat şi mai mult în ultima vreme.
42. “Proorocie” despre secarea izvoarelor de apă din curţile necreştinilor.
“…Toate izvoarele ce sunt afară de curţile creştineşti, nu vor mai avea picătură de apă şi va sta poporul la rând ca la pâine şi fiecare creştin să îşi aibă izvor în curtea sa şi nu îngăduiţi vecinilor să ia apă din izvoarele voastre…”(13 decembrie 1977)
Ceva rămâne neclar: dacă fiecare creştin are izvor în curtea lui, cine va mai sta la rând ca la pâine, ca să primească apă? Necreştinii, desigur. Dar, dacă aceştia nu vor primi apă de la creştini, căci acestora li se interzice să dea apă vecinilor, de ce mai stau bieţii oameni la rând? Speră într-o îmblânzire a încrâncenaţilor pucioşi, care păstrează apa numai pentru ei? Slabe speranţe.
43. “Proorocie” despre vremea patriarhului Iustin Moisescu
“ De la plecarea acestui patriarh, nu se vor mai scrie cărţi sfinte, nu se vor mai zidi case sfinte şi nu se vor mai repara, ci se vor dărâma… Justinian mai avea de trăit, dar i s-a scurtat aţa, a tăiat-o o foarfecă… dar mai vine o vreme bună…”(7 ianuarie 1978.)
Dimpotrivă, pe vremea patriarhului Iustin s-au tipărit multe cărţi sfinte. Patriarhul Iustin a fost un mare cărturar. El a iniţiat marea colecţie intitulată Părinţi şi scriitori bisericeşti, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia Arta creştină în România, în 6 volume. În vremea lui s-au tipărit: o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982) şi o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.
Cât despre demolări, lucrurile nu stau chiar aşa cum se crede îndeobşte. Într-un articol din Adevărul (29 iulie 2008) intitulat " Elena Ceauşescu se credea mai puternică decât Dumnezeu" şi semnat Christian Levant , se arată că petriarhul Iustin nu era de acord cu demolările, aşa cum mulţi alţii au afirmat, în necunoştinţă de cauză. Inginerul Eugeniu Iordăchescu, un adevărat "patriarh al sistematizării" Bucureştilor, povesteşte amintiri personale de pe vremea demolării şi translatării unor monumente de cult seculare. Cităm:
“– Spuneţi-ne, vă rog, patriarhul nu a avut nici un cuvânt de spus la Sf. Vineri sau la celelalte biserici demolate?
– Dacă ar fi să vorbim aşa, despre Sf. Vineri, eu lucram la proiectul transmutării, a fost o chestiune prin surprindere. Dar vreau să vă spun că aşa cum se cerea avizul Departamentului Cultelor, aşa se cerea şi avizul Patriarhiei. Şi atunci, pentru toate bisericile care s-au demolat sau s-au mutat, Patriarhia nu a dat nici un fel de aprobare. Mulţi spun că Patriarhia dat aviz. N-a dat. Patriarhia nu a dat niciodată aviz de dărâmare. Chiar la Schitul Maicilor a fost o problemă până când au fost de acord. Iustin Moisescu i-a spus unui alt episcop, Roman, de faţă cu mine: "Măi, Romane, tu crezi că dacă noi nu suntem de acord cu mutarea, ei o vor lăsa acolo?" În ce-l priveşte pe domnul Cumpănaşu, ţin încă o dată să vă spun că am colaborat foarte bine, legat de toate obiectivele de cult cu care m-am confruntat. Dânsul a participat la ele, m-a felicitat şi a căutat, pe cât a fost posibil, să le salveze, nu să le lase la demolare. “
44. “Proorocie” despre patriarhii viitorului
“ În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui pe tronul dumnezeiesc un om de mare valoare, care îşi va iubi oile şi monahii şi monahiile…” (25-26 mai 1978.)
Cine citeşte această “proorocie” n-are cum să nu fie tentat să se mire de acurateţea cu care ea pare că s-a împlinit. Într-adevăr, exprimarea “În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui…” , deşi pare ambiguă, nu se poate referi decât la a 7-lea patriarh, căci dacă era vorba de al 6-lea, s-ar fi formulat simplu “În urma lui Iustin se va sui…”. Or, al 7 patriarh instalat în Biserică este Prea Fericitul Daniel, binecunoscut ca “un om de mare valoare” , a cărei rodnică activitate de Mitropolit al Moldovei l-a confirmat şi ca “un iubitor al turmei sale”. Surpriza însă apare atunci când coroborăm această proorocie cu o alta, cu acelaşi subiect, emisă în 29 aprilie/12 mai 1990. Aici se afirmă cu totul altceva: al 6-lea Patriarh este Teoctist! Într-adevăr, într-o enumerare a patriarhilor B.O.R, pe poziţiile 5 şi 6 apare, în această “proorocie”, acelaşi patriarh: Teoctist. Explicaţia este simplă, şi ea rezultă şi din explicitarea ce se face mai departe în corpul acetei “proorocii”: Se consideră că Teoctist a fost patriarh de 2 ori! Între cele două păstoriri ar fi fost perioada de scurtă retragere la Sinaia din anul 1990, când patriarhul Teoctist a vrut, într-adevăr, să se retragă din scaun, copleşit de răutatea unor spirite potrivnice, care profitau de acele vremuri tulburi, de mare instabilitate politică. Proorocia din 1990 prezintă aşadar următoarea listă de patriarhi. Cităm:
“Scoală-te din nou şi şezi în mijlocul bisericii! Iată, citeşte aici:
1. Miron
2. Nicodim
3. Iustinian (sic!) (corect era Justinian)
4. Iustin
5. Teoctist
6. Teoctist
7.
Ia aminte, că Eu aleg din nou Ierusalimul şi mă voi îmbrăca în mantia răzbunării” (29 aprilie/12 mai 1990)
Se nasc imediat câteva întrebări:
a. Cine e al 7-lea patriarh? Evident că, acum toată lumea ştie “cine a descoperit America”. Dar atunci, în 1990, o proorocie care se respectă ar fi spus şi numele celui de-al 7-lea Patriarh care urma să vină. Atunci, da!, credibilitatea ei ar fi câştigat o cotă impresionantă. Dar aşa… la poziţia 7 locul a rămas gol , deoarece nu se ştia încă cine urmează.
b. Ce se ascunde în aşezarea forţată a lui Teoctist de două ori în scaunul patriarhal? Este cunoscut că deşi Patriarhul Teoctist a vrut să se retragă la începutul anului 1990, până la urmă voinţa lui nu s-a materializat în nimic! B.O.R. nu a avut alt patriarh decât pe Teoctist în acea perioadă, chiar dacă el era în concediu de odihnă la Sinaia. Nimeni nu i-a luat locul nici măcar o zi! Nici nu au existat două înscăunări (una în 1986, alta în 1990) ale aceleiaşi persoane, ci numai una: cea din 31 iulie 1986. Pretenţia că pe tronul patriarhal au luat locul doi patriarhi cu acelaşi nume (Teoctist) care au ocupat poziţiile 5. şi 6. este ridicolă. Ea urmăreşte însă ceva: să devanseze forţat în timp poziţia a şaptea şi s-o auroleze. Această manevră forţată urmărea să creeze o poziţie în care liderii pucioşi aveau mari speranţe că va fi aşezat “omul lor”, arhiereul Irineu Bistriceanul. După cum se ştie, soarta le fu potrivnică, şi Irineu Bistriţeanul şi-a prelungit statutul de episcop-vicar până în zilele noastre.
c. Ce viitor i se prezice patriarhului de pe poziţia a 7-a?
Ei bine, ceea ce se spune despre acesta întrece toate aşteptările (deşi aici s-a aplicat la fix proverbul acela: “Nu-i pentru cel ce se potriveşte, ci pentru cel ce se nimereşte!”. Cităm din nou, ce i se “prooroceşte” în continuare lui Teoctist în 1990:
“ Ia aminte, că trebuie să stai încă o dată pe scaunul bisericii, că te-am găsit potrivit să aşez prin tine pe cel de-al şaptelea uns. Ia aminte bine, că s-au împlinit cei şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii. Acum Eu aşez din nou Ierusalimul. Te-am adus a doua oară pe scaunul bisericii să-Mi pot aşeza vremurile aşa cum erau până la domnia fiarei roşii. Şi Îmi voi unge prin tine cu untdelemnul sfinţeniei pe cel de-al şaptelea uns. Acela este de la Mine; întru acela binevoiesc. Peste el voi coborî legile Mele pe care Mi le-aţi stricat; cu el voi îndrepta iarăşi vremurile pe care Mi le-aţi schimbat; şi cu el voi netezi cărările şi voi îndrepta calea vieţii, ca să vină spre Mine poporul Meu cel orbit de nelegiuiri. Ia aminte, că ţi-l voi face cunoscut. Iată toiagul şi crucea biruinţei. Păstrează-le pentru ungerea acestui slujitor al Meu. Amin, amin, amin. (29 aprilie/12 mai 1990)
În încercarea de a decripta acest text, ajungem volens – nolens la nişte contradicţii inacceptabile.
Cei “şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii” sunt oarecum aplicabili la puterea comunistă din Rusia, în care Revoluţia Bolşevică a răsturnat monarhia în anul 1917. Deşi, nu sunt nici măcar şaptezeci, ci şaptezeci şi doi (sau chiar 73 – căci proorocia are loc în 1990!”). Nu este aplicabilă interpretarea că este vorba de comunism în genere, adică la scara întregii planete, deoarece comunismul a continuat să reziste în lume foarte bine şi liniştit, până în zilele noastre, măcar în China şi în Cuba. Întrebarea care se pune imediat este: ce are comunismul din Rusia cu cel din România? (în afară de o origine comună) Nimic, îndată ce ele au evoluat diferit: în spaţii diferite şi în timpuri diferite şi în perioade diferite şi cu conducători diferiţi. Comunismul în România a durat “doar” 44 de ani, din 1945 până în 1989. Or, în această “proorocie” este vorba în mod clar despre România, deoarece se pretinde că “cel de-al şaptelea uns” va “îndrepta iarăşi vremurile” şi va “netezi cărările “ schimbate sub puterea “fiarei roşii” şi va “îndrepta calea vieţii “. Dar în nici un caz nu s-ar fi putut face acestea după “şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii”, ci abia după 44 de ani!
Dar ce să însemne oare “îndreptarea iarăşi a vremurilor”? Ea se referă la “stilul nou”, care a dus schimbarea zilelor în care se ţin sărbătorile din calendar.
S-au împlinit aceste “proorocii” înlănţuite ca un şirag de mărgele? Nu s-a împlinit niciuna.
Teoctist nu l-a mai “uns” pe Irineu Bistriţeanul cu “undelemnul sfinţeniei”, ca să ajungă direct patriarh (adică, fără alegeri – deşi îi era drag şi-l preţuia mult), pentru că însăşi procedura de alegere a patriarhului a suferit între timp schimbări importante, în care cuvântul de recomandare, sau propunerea, sau desemnarea neoficială ( prin “ungere”) a succesorului de către vechiul patriarh a fost înlocuită prin procedura democratică a alegerilor libere şi secrete. În aceste condiţii Irineu n-a avut nici cea mai mică şansă. Nici măcar nu a figurat printre candidaţi, pentru că nici n-a dorit s-o facă.”Toiagul şi crucea biruinţei” prin care urma să fie “uns” Irineu Bistriceanul, “întru care binevoise “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-au dovedit a fi nişte himere şi nişte minciuni fără nici o putere sau autoritate.
Stilul nou n-a fost schimbat cu cel vechi, aşa cum năzuiau în secret liderii pucioşi, iar “vremurile” au rămas tot “neîndreptate”.
“Netezirea cărărilor “ n-a mai devenit apanajul Patriarhului, ci a rămas tot la îndemâna politicienilor vremii, care le-au netezit cum au putut, sau mai degrabă cum au vrut, încât unele hopuri au ajuns dâmburi, iar altele hârtoape.
Şi acum, ne întoarcem la prima “proorocie”. Păi dacă Patriarhul Daniel este “un om de mare valoare, care îşi iubeşte oile, şi monahii şi monahiile”, de ce nu vin monahii şi monahiile de la “Mănăstirea Noul Ierusalim” la el, în dealul Patriarhiei, şi în virtutea acestei “proorocii”, să-i sărute mâna , să-l recunoască drept Patriarh şi să i se supună ca nişte cuminţi fii duhovniceşti? Aida, de! Asta chiar că e inacceptabil pentru îngâmfaţii de pucioşi, care se cred fiii duhovniceşti când ai Verginicăi, când ai Celui Prea Înalt. Pezevenchii ăştia de monahi fără potcap şi monahii fără culion preferă să-l proclame fraudulos şi “în taină” ca Patriarh-fantomă al Bisericii-fantomă numită Noul Ierusalim, pe… Irineu Bistriceanul, pe care-l pomenesc la slujbe în panegirice, iar de Daniel nici nu vor să audă! Halal împlinire a “proorociei” lui Verginica! Başca, nici pe episcopul locului, Nifon Mihăiţă, nu-l recunosc aceşti “monahi” pezevenchi care vor musai “neatârnare”, deşi “mânăstirea” de la Pucioasa ar fi trebuit să i se supună lui Nifon întru totul spre ascultare, fiind în eparhia Sfinţiei Sale. Nu-i vorbă, că nici măcar stareţ n-au “călugării” de la Pucioasa, ca să-i conducă pe calea frumoasei ascultări, aşa că…unde nu-i cap, vai de picioare!
45. “Proorocie” despre un nou Irod, ucigătorul de prunci
“ Fiule, vine timpul să vină cineva şi să conducă turma Mea şi va fi foarte aspru. Dacă va afla pe cineva că a luat fii din lume, să ştii că va fi greu. Iar dacă va avea copii, nu-i este milă de copii şi copiii vor fi ucişi” (19 iunie 1978.)
Întrucât în ultimii 30 de ani nu s-a ivit nici un ucigaş al copiilor de creştini, înseamnă ori că “proorocia” a expirat, ori că mai avem de aşteptat.
46. “Proorocie” despre dărâmarea mai multor oraşe
“…Ce oraş frumos e Bucureştiul. Ce oraş frumos e Târgoviştea. Ce oraş frumos e Pucioasa. Ce oraş frumos e Braşovul, dar să ştiţi că nu vor mai fi şi se vor dărâma…”(1 mai 1979)
Au trecut de atunci aproape treizeci de ani şi niciunul dintre aceste oraşe nu s-a dărâmat.
47. “Proorocie” despre iminenta instaurare a unei teocraţii universale
“…Acum, altă viaţă vine pe pământ, vine o singură conducere – conducerea lui Dumnezeu. Vrăjmaşul lui Dumnezeu nu va mai avea urmuliţă pe pământ. El ştie şi de aceea face prăpăd acum…” (12 iunie 1988)
Nici acum (atunci, în anul 1988), nici mai târziu, n-au apărut semne că ar fi proiectată să vină o instaurare a teocraţiei pe pământ. Dar această ambiţie a supravieţuit:
“ Şi voi aduce Noul Ierusalim şi Noul Canaan, şi toţi vor trăi viaţă fericită sub conducere dumnezeiască.” (23 decembrie 1990/ 5 ianuarie 1991)
48. “Proorocie” despre restaurarea vechiului calendar (stilul vechi) pe tot teritoriul României
“ Voi lucra ca în toată România să se respecte sărbătorile pe calendarul românesc. Sunteţi români şi nu germani. Nu ştie nimeni, decât Dumnezeu, că acela care a făcut această schimbare este în focul iadului. De atâta timp, de la această schimbare şi până acum, toate sărbătorile româneşti se calcă în picioare şi sunt ţinute pe stilul nou, dar nici acelea nu se mai ţin”. ( 10/23 decembrie 1991)
Dacă s-o fi ţinut de “Cuvânt”, înseamnă că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a tot lucrat non-stop de vreo 17 ani încoace şi încă tot mai lucrează la restaurarea vechiului calendar, dar se vede treaba că asta e o lucrare tare, tare grea, căci niscai semne că s-ar schimba ceva nu se prea întrezăresc.
1. Satul Maluri va pieri prin foc “până nu va rămânea”
Acest sat va fi şters de pe faţa pământului, aşa cum au păţit cetăţile Sodoma şi Gomora, peste care a căzut foc şi pucioasă din cer, iar acum în locul lor se întinde Marea Moartă:
“Atunci veţi vedea cine a fost acest vas, iar satul Maluri îl voi pierde cu focul Meu, ca pe Sodoma şi pe Gomora, că n-a vrut niciunul din satul acesta să creadă, şi au bârfit şi au dispreţuit cuvântul Meu” (19 iunie/2 iulie 1959)
“…Fiilor, am surpat şi voi surpa până nu va rămânea satul Maluri, şi ai să vezi cum are să fie. Şi pe unde voi intra, dacă nu va asculta, tot aşa se va întâmpla, căci blestemul nu iartă şi loveşte întotdeauna nelegiuirea. (23 februarie 1973)
“…Satul acesta, Maluri, va rămâne pustiu, că Mi-a făcut multe necazuri” (12/25 aprilie 1973)
“ Şi chiar dacă mai este câte o casă rămasă, tot pustiu este şi va rămâne, căci a zis Dumnezeu: “O, sat, cum te vei pustii din pricina celor ce Mă condamnă pe Mine!” ” (11/24 aprilie 1974)
Satul Maluri n-a pierit prin foc şi nu s-a pustiit. El a rămas şi există şi astăzi, chiar dacă a trecut între timp printr-o încercare traumatizantă (o alunecare de pământ, în care au fost distruse o parte din case). Nu numai că n-a rămas pustiu, aşa cum s-a “proorocit”, dar recent sătenii şi-au ridicat o biserică nouă, pe care a sfinţit-o episcopul locului. Bineînţeles, la un asemenea eveniment nu puteau lipsi liderii de la Pucioasa, care s-au şi înfiinţat ca spectatori, înconjuraţi de un grup de adepţi şi adepte aleşi pe sprânceană, aduşi special ca să-i facă episcopului Nifon o spectaculoasă (dar falsă) întâmpinare de “bun venit”.
2. Nu numai satul Maluri, ci toate oraşele şi satele vinovate de “necredinţă” vor fi pedepsite, şi vor fi făcute una cu pământul
“Fiule, scrie pe hârtie că satul Maluri e pus să fie surpat de la o parte la alta, pentru că nu a luat nimeni seama la Cuvântul Meu. Şi pe unde va trece Cuvântul Meu şi nu va lua nimeni aminte, se va întâmpla la fel ca şi cu satul Maluri…(6 iulie 1973)
Acum, “Cuvântul” e pus pe internet pe situl Noului Ierusalim. Practic, el a pătruns în toate oraşele şi satele unde există legătură la internet, dar nu sunt semne vizibile de recunoaştere în rândul maselor, sau măcar de simpatii declarative. Să ne aşteptăm ca toate aceste localităţi să fie distruse, în baza acestei “proorocii”?
Despre satul Măneşti (satul păstorului nea’Mişu) s-a “proorocit” că va fi depopulat complet, “proorocie” care timp de aproape treizeci de ani nu s-a mai împlinit:
“…Fiilor, Domnul Iisus Hristos a hotărât ca satul Măneşti să rămână gol. Fericit cel ce va rămâne în el cu Duhul Meu…”(6 mai 1979)
Consecvenţa cu care Măneştii sunt vizaţi pentru nimicire totală este însă remarcabilă:
“…Domnul a hotărât ca tot ce a rămas în comuna Măneşti, să piară. Şi de la bloc vor pieri cei din comuna Măneşti, că au fost blestemaţi, că au luat trâmbiţa Mea şi au nimicit-o…” (25 iunie 1979)
3. “Proorocie” pentru anul 1967: an de reconciliere
“Fiilor, la multe se va pune capăt anul acesta. Va păşi piciorul vostru în valea Iosafatului, vom trece râul Iordanului şi vom da mână cu mână împreună” ( 11/24 aprilie 1967)
Biblia dezvăluie că “valea lui Iosafat” va fi locul judecăţii de la sfârşit a Domnului:
“Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi.
Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur.” (Ioil 4: 2, 12)
Departe de a fi un sfârşit pentru multe rele, 1967 a fost mai degrabă un început de prigoană, după cum singuri mărturisesc cei care au alcătuit “Cartea mare”:
“În urma perioadei dintre anii 1966-1968, o parte din creştini au fost în închisoare, printre care şi însoţitorul sfintei Virginia” (v. pag.129)
4. “Proorocie” pentru anul 1971: an de schimbări esenţiale
“Fiilor, întoarceţi-vă către Mine, Domnul, căci vă anunţ că la anul, pe timpul acesta, poate nu vom mai fi ca şi acum, ci poate vom fi schimbaţi. Fiilor, luaţi seama bine, să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” (25 noiembrie/8 decembrie 1970)
Expresia “vom fi schimbaţi” este consacrată vremurilor de sfârşit, când va avea loc învierea de obşte a morţilor:
“Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.”(I Cor.15:51,52)
Dar schimbarea promisă şi sfârşitul tot n-a venit, iar morţii n-au înviat, nici în 1971, şi nici mai târziu. Cuvântul “poate”, inserat cu grijă de două ori în text, ar fi fost salvator, dacă n-ar fi urmat sentinţa lăudăroasă: “să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” Nu zicem, şi nimeni nu poate zice; scripta manent.
5. “Proorocie” pentru anul 1973: an de necaz mare şi de război. Pentru prima oară vine începutul, dar şi sfârşitul durerilor
“Iată, anul 1973 e cu necaz mare şi cu război. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (10/23 august 1972)
În anul 1973, în România a fost pace. În lume, situaţia a fost echilibrată: războaie care se încheiau (încetarea ostilităţiilor militare din Vietnam) războaie care se consumau (a început Războiul de Yom Kippur, care s-a încheiat însă după numai 20 de zile)
6. “Proorocie” pentru anul 1974: nimic nu se va mai zidi
“Aţi auzit, tată? Căci v-am spus, la anul, prin vremea aceasta, vor fi alte împărăţii şi alte scaune şi nimic nu se va mai zidi, nici un bloc şi nici o şosea nu se va mai face. Duhovniceşte grăieşte Domnul” (18 iunie/1 iulie 1973)
Nimic deosebit nu s-a consemnat în istoria politică a statelor lumii în tot cursul anului 1974. Cât priveşte proorocia “nimic nu se va zidi”, merită a fi consemnate inaugurările zidirilor “neduhovniceşti” de clădiri şi şosele din România anului 1974:
· stadionul de fotbal “Steaua” din Bucureşti;
· Sala “Polivalentă” din Bucureşti;
· drumul naţional “Transfăgărăşan”, magistrală cu o lungime de peste 90 de km, situată la cea mai înaltă altitudine (2.040 metri) faţă de alte drumuri ce străbat Carpaţii.
7. “Proorocie” pentru anul 1977: mulţi împăraţi vor pieri şi mulţi munţi se vor sfărâma; Nicolae Ceauşescu va muri accidentat
Din fericire pentru ei, nici un împărat n-a pierit şi nici un munte nu s-a sfărâmat în anul 1977. Dar proorocia prooroceşte şi lucruri care s-au întâmplat:
“ În acest an, va fi multă vărsare de sânge, în acest an vor fi multe surpări de clădiri, în anul acesta vor fi multe cutremure de pământ, în anul acesta mulţi munţi se vor sfărâma şi nu va mai rămânea piatră pe piatră. În anul acesta, 1977, este an de necaz, an de pericol de moarte. Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi mulţi dintre ei vor pieri…”(20 septembrie 1977)
Singura observaţie care nu se poate evita este că proorocia a apărut după consumarea evenimentelor. Poate şi de aceea “predicţia” lor a fost atât de exactă: ele erau deja bine cunoscute. Cutremurul din România a avut loc pe 4 martie 1977, iar proorocia a fost elaborată pe 28 septembrie 1977. A face “proorocii” despre un an din care s-au scurs deja 263 de zile, adică 72% din timpul total, este o glumă de prost gust.
Şi mai îndrăzneaţă e proorocia despre moartea prin accident a lui Ceauşescu:
“…Va fi vărsare de sânge, va fi paralizie, mulţi vor muri în accidente. Până şi împăratul va muri accidentat. Şi mulţi dintre împăraţii pământului vor muri. Şi Dumnezeu va lucra, ca să facă împăraţi pe cei ce au măturat pe stradă. (15/28 septembrie 1977)
Probabil că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai “lucrează” încă, deoarece până acum n-a ieşit nici un “împărat” din măturător de stradă. Dar nu-i timpul trecut: n-au trecut de atunci decât vreo treizeci şi ceva de ani.
8. “Proorocii” pentru anul 1980 : începe Judecata, începe curăţirea pământului, începe mânia lui Dumnezeu, încep multe să se lucreze, va fi văzut Antichrist, piere lumea, Ceauşescu moare a doua oară iar creştinii pucioşi se vor muta (dar încă nu se ştie unde)
“…La anul pe timpul acesta, Domnul începe judecata cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. […] La anul pe timpul acesta începe mânia lui Dumnezeu împotriva munţilor aceştia şi împotriva duşmanului care ia cruciuliţa de la gâtul copilului.[…] La anul pe timpul acesta încep multe să se lucreze, dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască.[…] La anul pe timpul acesta va fi văzut antichrist şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an. …Duhovniceşte grăiesc: piere lumea şi conducătorul ei şi mulţi se uită să vadă, dar Eu am spus şi nu voi minţi. Piere lumea, pier şi şoimii patriei.” (20 martie 1979)
“ …Păstrează-ţi gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam şi la Sarra, că la anul pe vremea aceasta ne vom muta. Dar nu întreba: “Unde, Doamne?” ci să zici: “Du-mă, Doamne, unde este voia Ta”. (16/29 aprilie 1979)
9. “Proorocie” pentru anul 1988: pentru a doua oară, vine începutul durerilor
“ Aţi pus pasul pe anii durerilor. Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor.”(21 februarie/5 martie 1988)
10. “Proorocie” pentru anul 1989: pentru a treia oară, vine începutul durerilor
“ Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(6 noiembrie 1989)
Noroc că adepţilor li se mai acordă o şansă prin care să fugă de durerile sfârşitului: să alerge după Dumnezeu. Singura condiţie este ca să fie atenţi şi să alerge neapărat după Dumnezeu, şi nu înaintea Lui; şi dacă vor face aşa vor scăpa cu toţii.
11. “Proorocie” pentru anul 1990: Nicolae Ceauşescu moare a treia oară şi toate merg iarăşi spre Judecată
“… Conducătorul acestui pământ măsoară, că mai e, că mai e. Dar să ştiţi că ultimul an al său este anul 1990, când toate se vor opri, şi vor merge spre judecată. (9 iulie 1976)
Dacă privim profeţia “duhovniceşte”, avem motive să credem că ea se referea la “stăpânitorul” vremelnic al lumii acesteia (v. Ioan, 12,31) adică la diavol. Sfârşitul puterii diavolului este echivalent cu oprirea cursului firesc al vremii (când toate se vor opri) şi începerea Judecăţii din urmă.
Liderii pucioşi au însă o altă versiune. Ei preferă o interpretare mai “pământească” şi astfel pretind în subtitlul acestui capitol că profeţia se referă la (cităm din “Carte”) “sfârşitul lui Ceauşescu”. Deşi Ceauşescu n-a apucat nici măcar o zi din anul 1990 (ca să se poată spune cu sinceritate că ultimul său an a fost 1990), ci a murit asasinat în ziua de Crăciun a anului 1989, tentaţia de a asocia “proorocia” cu un eveniment sigur a fost, se pare, mult prea mare, încât diferenţa a fost considerată nesemnificativă. În orice caz, după moartea lui Ceauşescu nu s-au mai împlinit nici cele două urmări “proorocite” pe 9 iulie 1976:
- toate se vor opri
- toate vor merge spre judecată.
Dimpotrivă, lucrurile au mers înainte, cu mici excepţii, iar la judecată au ajuns dor câţiva ţapi ispăşitori. Restul şi-au schimbat părul, dar năravul, ba.
Ambele interpretări luate în calcul dau însă, pe fond, acelaşi rezultat: proorocia a fost falsă.
12. “Proorocie” despre sfârşitul lui Nicolae Ceauşescu şi al comuniştilor
“ Ţine minte fiule, moare Ceauşescu, mor comuniştii. Această şoaptă ţineţi-o ascunsă. Până în întâmplare, nu vorbiţi nimic. După ce moare, puteţi să vorbiţi. Şi nu e voie să ştiţi voi cum moare. Nu rămâne niciunul. Că tu nu ştii, eşti mititel, mititel…”(4 aprilie 1978.)
Această “proorocie” pare să se fi împlinit în mod spectaculos, pentru că într-adevăr, după moartea lui Ceauşescu, imediat toţi comuniştii au dispărut. Da, au dispărut pentru că s-au ascuns, dar n-au murit , aşa cum pretindea “proorocia”. S-au metamorfozat în socialişti şi democraţi. Şi-au schimbat părul, dar năravul, ba. Pe plan material, schimbarea de regim le-a fost favorabilă, pentru că s-au putut îmbogăţi în voie. Pe plan ideologic, au trecut destui ani până ce au înţeles în sfârşit că istoria luase un alt curs, ce le era potrivnic. Dar mulţi dintre ei privesc cu nostalgie tot la trecutul care le-a înflăcărat tinereţile.
În orice caz, proorocia “Nu rămâne niciunul” s-a dovedit a fi o minciună gogonată. Au rămas şi sunt printre noi.
13. “Proorocie” pentru anul 2000: sfârşitul pământului
“Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul[…]. Pământul va trece în stăpânirea Mea ca să fac Pământul nou.” (11 iunie 1961)
A trecut anul 2000 şi încă alţi câţiva după aceea, şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat cu pământul: tot cel vechi a rămas.
Dar “proorociile” de la Pucioasa pe acest subiect s-au dovedit a fi la fel de incisive şi pentru perioada premergătoare anului 2000:
“ Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor. Dar nici nu va fi până la 2000, că atunci păşeşte turma şi Păstorul. Dacă nu crezi, vei trăi şi vei vedea. Cine nu crede până nu vede, nu ajunge să vadă.”(21 februarie/5 martie 1988)
14. Reîntoarcerea românilor la unele meserii tradiţionale
“… Va veni vremea când nu veţi mai găsi cu ce vă îmbrăca şi cu ce vă încălţa şi mulţi veţi da ca să găsiţi in şi cânepă şi opincuţele dinainte, căci toate acestea cu mâinile voastre veţi lucra” (2 ianuarie 1973)
Vremea aceea n-a venit încă, deşi au trecut mai bine de treizeci de ani, şi se anunţă a fi din ce în ce mai departe. Creştinii de la Noul Ierusalim n-au văzut în viaţa lor ce este aceea o topitorie de in sau de cânepă, iar cizmuliţele, pantofii şi sandalele şi le cumpără de la magazin. Cât priveşte perspectiva de a-şi lucra singuri opincuţe din piele de bovine, pe care apoi să le mai şi poarte (cu tradiţionalele obiele, bineînţeles!) ea pare un vis urât. Noroc că-i doar un vis.
15. Nu se vor mai duce oamenii la preoţi, ci se vor duce la Pucioasa, unde se vor lecui
“…Nu se va mai duce omul la preoţi şi va veni la tine şi tu vei da leac bolnavului. Şi va ieşi de la voi ologul cu picioare, orbul cu vedere, se va duce şi cel cu mâinile legate şi va veni din poporul Meu cu ele dezlegate şi cu gura plină de binecuvântare. Ţineţi minte, că tu eşti grâul şi din tine voi face o azimă” (5 martie 1973)
Nimic nu s-a împlinit din această profeţie. Oamenii continuă să meargă la preoţii din sat, iar la Pucioasa nu s-a vindecat nimeni, decât poate unii mai norocoşi, care au făcut băi de sulf în staţiune. Dar ologi, orbi şi ciungi nu s-a auzit să se vindecat vreunul. Nici măcar dintre cei “stătători ai mănăstirii” nu s-au vindecat. Ba dimpotrivă, Emilian Tărcuţă şi-a pierdut vederea la un ochi, fără speranţe de vindecare.
16. Vor veni preoţi şi se vor uni cu cei de la Pucioasa
“Încă odată voi repeta: vor veni preoţii care mai au putere şi se vor uni cu tine…” (5 martie 1973)
Nici un preot nu “s-a unit” cu cei de la Pucioasa. Puţinii preoţi care au fost tentaţi să o facă, fiind în căutare de mai multă evlavie şi sfinţenie, s-au lămurit repede că “afară e vopsit gardul, iar înăuntru e leopardul”, aşa că s-au lăsat păgubaşi. Până şi unii preoţi ai comunităţii au dezertat, dezamăgiţi de fariseismul în care erau invitaţi să se scalde. Chiar “cuvântul actual” de la Pucioasa dezvăluie că nici până în ziua de astăzi nu s-au găsit preoţi care să dea credibilitate acestui “cuvânt”, acestei “ Evanghelii a secolului XXI ”, darămite să se mai şi unească cu pucioşii:
“O, slujitori ai bisericii neamului român, rămâne scris între Mine şi voi ceea ce am grăit acum peste voi şi peste neamul român. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. O, cum de nu luaţi în seamă cuvântul Meu cel atât de mult şi atât de scump, cel de atâta timp strigând peste voi? Vin spre voi cu Evanghelia cea veşnică, precum este scris. Iat-o! Nimic nu fac decât ceea ce este scris în Scripturi, şi lucrez prin cei credincioşi Mie, căci credinţa nu este a tuturor, precum este scris, dar Eu, Domnul bisericii, voiesc să fiţi şi voi fii ai credinţei sfinte dacă Tatăl a voit să Mă descopere şi vouă acum, la sfârşit, dar dacă voi nu vreţi aşa, voi veţi vedea.” (16 martie 2008)
Poate tocmai de aceea nu iau preoţii în seamă acest “Cuvânt” prea mult care “curge” de peste cincizeci de ani la Pucioasa şi în împrejurimi, pentru că ei au citit din Sfinţii Părinţi cum să deosebească adevărul de impostură: “Orice cuvânt al lui Dumnezeu nu e vorbă multă, nici vorbărie …”( Sf. Maxim Mărturisitorul: Suta a doua a capetelor gnostice)
Acum, rămâne de văzut dacă ameninţarea aceasta, “voi veţi vedea” , va avea mai mult succes (prin intimidare) la preoţii bisericii oficiale decât promisiunile îmbietoare de până acum.
17. Toate puterile duhurilor rele din România vor fi nimicite!
“… Suntem în drum. Uită-te bine la vremea de acum şi la vremea ce vine, căci acum stăpâneşte un om, şi în vremea care vine şi stă în faţă, alt om, dar omul acela nu va fi ca omul de acum. Acela nu va lucra cu sapa şi cu târnăcopul, ci va lucra cu toată puterea Mea. Va da la o parte toate trupurile întinate şi tot ce se află în drum spre rău, şi va face un drum foarte bun pentru creştini. De ar sta în faţa sa toate puterile duhurilor rele, toate vor fi nimicite. Israele, ţine minte aceste cuvinte. (2/15 aprilie 1973)
Această “proorocie” prezice că după Ceauşescu va veni la putere un alt om, un creştin autentic, care va netezi calea creştinilor, eventual prin instaurarea unui “regim teocratic creştin”. N-a fost să fie aşa, deşi la cârma ţării s-au perindat până acum nu unul, ci trei preşedinţi, din 1989 încoace!
Proorocia nici măcar nu e singulară! Ea se repetă cu obstinaţie, dar întârzie să se împlinească:
“ Vine vremea să fii obligat să fii creştin. Chiar împăratul care va veni te va obliga să fii creştin şi te va lua din urmă cu lucrurile, aşa cum se iau acum legionarii… (7 ianuarie 1974)
Inutil de a a dăuga că proorocia aceasta nu s-a mai împlinit niciodată. Cât priveşte asemănarea cu legionarii, aceasta este complet deplasată: pe vremea aceea, legionarii erau băgaţi în temniţe, nicidecum să li se ceară să-şi restaureze propriile valori spirituale.
18. “În curând” se va demonstra că numai “proorocia” de la Pucioasa este adevărată
“…În curând se va da pe faţă că un singur Dumnezeu este şi o singură lucrare şi un singur plan este” (2/15 aprilie 1973)
Că este un singur Dumnezeu, se pare că mai toţi credincioşii de pe pământ, de diferite religii, par să creadă, chiar dacă fiecare crede în felul lui. Că este o singură lucrare, e mai greu de demonstrat, îndată ce “lucrările” se tot înmulţesc pe pământ, ca ciupercile după ploaie. Că este un singur plan, ar fi de dorit, dacă s-ar face cunoscut acest plan, ca să ştie omenirea pe ce cale să meargă. Noi ştim de un singur plan, care s-a dat pe faţă acum mai bine de două mii de ani, şi care e arătat în Noul Testament. Iar de alt plan care să se dea pe faţă “în curînd”, n-am auzit, şi nici nu credem că Dumnezeu este schimbător în planurile Sale. Aşa că nu ştim ce alt plan ar mai putea fi dat pe faţă. În fine, oricum, în următorii 35 de ani care s-au scurs după această “proorocie”, nici un alt “plan” n-a mai fost dat pe faţă.
19. Vizita iminentă în România a personajului de legendă Isaac Lackedem
“…Fiilor, uite e gata să păşească pe pământul României Isaac Lackedem şi când va intra pe pământul acesta ce are să se întâmple? Şi va plânge de mila sa românul. Dar Dumnezeu îl va alunga şi nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti până la judecată şi atunci va fi iertat din mila Maicii Mele…(6 iulie 1973)
Deşi în 1973 vizita lui Isaac Lackedem “era gata”, după alţi 6 ani se anunţă că mai e puţin până ce va veni:
“ Mai e puţin şi veţi vedea pe Isaac Lackedem cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit.” (25 iunie 1979)
Inutil de adăugat că această “proorocie” avându-l protagonist pe acest personaj de legendă nu s-a mai împlinit niciodată, deşi era cotată ca iminentă. Nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a semnalat, nimeni n-a plâns de mila lui. De neînţeles rămâne asocierea a două evenimente care se exclud reciproc:
1. Lackedem va intra pe pământul românesc, şi va plânge de mila lui românul, văzându-l aşa de chinuit de blestemul căzut pe capul lui;
2. Dumnezeu nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti.
Bine, dar atunci cum rămâne? Va intra, sau nu-l va primi? Că din text rezultă că se vor întâmpla amândouă aceste evenimente, ceea ce e absurd…
Acest personaj misterios, cunoscut şi sub alte nume (fiind “identificat” fie cu un oarecare Ahasverus, fie cu Josephus Cartaphilus, aprodul lui Pontius Pilatus, fie cu un personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, pe nume Malchus), a fost plămădit şi “botezat” în câteva legende medievale populare, mai ales germane, în care simbolizează “evreul rătăcitor” condamnat la nemurire şi la veşnică peregrinare pe un drum mereu fără capăt. Despre acesta, însă, niciun evanghelist nu pomeneşte nimic, şi nici Sf.Apostol Pavel în epistolele sale, ceea ce e de mirare, având în vedere repercusiunile extraordinar de importante pentru poporul evreu, căci istoria acestui personaj le-a alimentat multor exaltaţi sentimente antisemite.
20. Diavolul va crea rezervaţii pentru creştini
“… Vine vremea când diavolul va alunga din casa sa şi din grădina sa pe toţi creştinii, ca lucrul lui Dumnezeu să nu mai fie pe loc rău, şi ce e răspândit pe pământ, pe toţi îi va aduna în grădina sa şi nu va mai trece peste hotar, crezând că va scăpa de pedeapsa sa dar nu va scăpa, şi se va nimici. Puţin mai este, şi aceşti duşmani răi se vor pune la acrit şi în mormânt pentru putrezit, şi vei vedea cum se va duce carul cu hoiturile la putrezit.” (16/29 noiembrie 1972)
21. “Proorociile” care nu se vor mai împlini, din cauza neîncrederii oamenilor în ele, de aceea nu se vor împlini
“Constantine, Eu am profeţit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credinţă, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, şi să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. Dacă va întârzia lucrul acesta şi nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredinţă. Şi fiţi atenţi, ca să nu se zămislească în zile oprite” (8/21 iulie 1973)
Aici, “proorocul” care “prooroceşte” are grijă să-şi ia câteva precauţii solide, în caz că proorocia lui va eşua: el dă de pe acum vina pe cei care n-au crezut-o îndeajuns, ca să se mai şi împlinească ea întocmai. În Biblie se arată însă că nicicând n-a fost aşa: Şi Sarra s-a îndoit, şi chiar a râs de năstruşnicia veste că nu va mai fi stearpă; Şi dreptul Simeon s-a îndoit, şi a fost pedepsit să nu mai moară până ce nu va vedea cu ochii lui proorocia împlinindu-se; şi Zaharia a fost pedepsit cu “legarea limbii”, pentru că n-a crezut că Dumnezeu îi va da un fiu la bătrâneţe… Dar în toate aceste situaţii, proorociile s-au împlinit fără greş, nepoticnindu-se în îndoielile destinatarilor ei.
22. “Proorocie” pentru o secetă planetară
“…O, poporul Meu, nu va mai rodi pământul din răsărit la miazăzi şi din apus la miazănoapte şi nu veţi mai avea ce mai mânca. Cu ce vă veţi mai hrăni? Dar cei ce vor fi cu Mine, voi trimite corbii ca lui Ilie ca să îi hrănească. Va seca apa, nu veţi mai avea cu ce vă adăpa şi aceasta se face pentru necazul şi suferinţa păcătoşilor ca să se întoarcă, dar nu se vor întoarce, ci mai răi se vor face. Şi atunci va veni prăpădul” (12 august 1973)
Şi această proorocie îşi aşteaptă împlinirea tot de 35 de ani. Apa nu a secat, ba dimpotrivă, au avut loc mai multe inundaţii catastrofale. Între timp, poporul căreia îi era proorocia adresată s-a risipit şi a căzut în necredinţă faţă de “lucrarea de la Pucioasa”, devenind (aşa este el evocat în ultimele “cuvinte”) “poporul Meu cel de demult al Meu”. La ce i-a folosit acestui popor o profeţie rămasă neonorată? La nimic.
23. “Proorocie” despre o nouă prohibiţie
“…Fiilor, fiţi desăvârşiţi, că vine o vreme ca băutorul să nu mai bea, că va fi pedepsit. Vine vremea ca să nu mai fie desfrânat şi desfrânată. Vine vremea ca să duci banii şi geanta în drum. Vine vremea să nu mai fie hoţi pe pământ. Vine, şi tot păcatul se desfiinţează.” (30 iulie/12 august 1973)
“Vine acela care va pune lacăt şi la ţigare şi la sticluţă şi la cărnicică. Şi fericit care nu o va lua nici pe aceasta…” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)
Nimic nu s-a împlinit din aceste profeţii. Comerţul cu alcool înfloreşte, iar vremea proorocită pentru prohibiţie întârzie. În schimb a venit vremea să se pună în discuţie publică “necesitatea” reînfiinţării bordelurilor, aceasta însemnând, practic, legalizarea desfrânării. Banii se fură din buzunare, genţile se smulg din mână, iar hoţii mai stilaţi fură acum cu acte în regulă fabrici şi uzine. Iar păcatul nu dă semne să se desfiinţeze, ci se transformă pe zi ce trece în ceva tot mai firesc.
24. “Proorocie” pentru şapte ani neîmpliniţi
“Daniele, aţi intrat nu numai voi, ci tot veacul în vremea de şapte ani, şi aceşti şapte ani nici nu se vor împlini şi nici nu vor trece, şi multe se vor întâmpla în lumea aceasta.” (1 /14 august 1973)
În sfârşit, iată şi o proorocie împlinită: căci într’adevăr, multe s-au întâmplat pe lume în acei şapte ani neîmpliniţi, după cum multe s-au întâmplat şi mai înainte de ei, şi după aceea.
25. “Proorocie” despre moştenirea noului Canaan
“…Vom merge cum au mers moşii şi strămoşii voştri în pământul Canaan şi veţi moşteni pământul curat şi sfânt. Acolo nu vor mai fi beţivi şi curvari şi tutunari şi toţi făptuitorii de rău”. (5/18 august 1973)
26. “Proorocie” despre publicitatea pe stâlpi
“La vremea care stă în faţă, va fi scris şi pe stâlpi: “Creştini din toate ţările, uniţi-vă!” Şi va fi scris: “Trăiască creştinătatea de azi!”. (1/14 septembrie 1973)
Acest gen de publicitate originală caută să parafrazeze cunoscutele lozinci comuniste: “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi: “Trăiască …” dar partea proastă este că această proorocie nu s-a împlinit niciodată. Alte lozinci tronează pe stâlpi în vremea noastră, nicidecum cele propuse mai sus.
27. “Proorocie” despre vorbirea în limbi
“Poporul Meu, am să vorbesc cu tine în limbă străină, că vor veni neamurile străine pe care tu nu le-ai cunoscut…” (27 noiembrie 1973)
Neamurile străine au tot întârziat sau poate au uitat să mai vină la Pucioasa, aşa că n-a mai fost nevoie să se vorbească în limbi. Ciudat este însă că numai peste puţină vreme urma să se lanseze o altă proorocie, care pretindea cu totul altceva: Că limba română va deveni universală, iar tot cel care va voi să fie creştin, va trebuie să înveţe volens-nolens româneşte şi să se facă român.
28. “Proorocie” despre dispariţia Bibliei
“Învăţaţi-vă să cântaţi psalmii pe dinafară, că n-o să mai fie cartea, şi ai să fii cu ceea ce ştii în minte, în duh şi în adevăr” (6/19 decembrie 1973)
“Proorocia” e scrisă într-o vreme de prigoană a credinţei, în care puterea comunistă părea de nezdruncinat, deci pentru viitor era plauzibilă desfiinţarea fizică a Bibliei. În prezent însă, numai cine nu vrea nu îşi procură o Biblie, sau mai multe, chiar oricâte ar dori.
29. “Proorocie” despre pieirea fabricilor de spirt
“Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă? Unde o mai fi acesta? Păi ce zici tu, n-o mai ieşi el odată la libertate? O ieşi când vor pieri fabricile de spirt şi când n-o mai fi acea cetate îmbuibată (Cetatea Babilonului, n.r.)” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
Ioan a ieşit din închisoare, dar fabricile de spirt n-au pierit, iar acum s-au înmulţit ca ciupercile. Nici “Cetatea Babilonului” n-a căzut, ci e bine-mersi şi-n ziua de astăzi.
30. “Proorocie” despre o imigraţie creştină ecumenică “la minut”
“Nu te mai uita la faţa ta, că o să vină din răsărit şi din apus, din toate părţile şi în toate felurile: şi galbeni şi negri şi albi şi nu ai să zici că nu mănânc cu negrul sau “nu mănânc cu albul” sau “nu mă culc cu galbenul”. Crdeţi că avem mulţi ucenici şi vor veni şi vor fi uimiţi? Vă veţi uni într-un minut” (7martie 1974)
De venit au venit, dar abia în ultima vreme, galbeni mai mulţi, negri mai puţini, dar nu pentru curiozităţi şi uimiri creştineşti, ci după afaceri şmechereşti şi după căpătuială, din vânzarea de mărfuri de cea mai proastă calitate. Nici vorbă să dea vreunul din ei pe la Pucioasa, măcar din curiozitate, dacă nu să mănânce şi să se culce cu creştinii de la Pucioasa. Sunt ei prea ocupaţi cu comerţul şi cu cele lumeşti. Şi această “proorocie” idilică a rămas doar o promisiune neonorată.
31. Vine Domnul!?
“S-a desfiinţat religia, dar credinţa mai este. Şi pe aceasta vor s-o desfiinţeze, dar mai înainte de a se închide uşa bisericii, cu un minut mai devreme, vine Domnul.” (21 mai / 3 iunie 1974)
Zeci de biserici au fost, după 1974, nu numai închise, dar şi dărâmate din temelii, şi nimeni n-a mai venit să le salveze.
32. Mirele şi mireasa sunt duşi cu vorba (cu “Cuvântul”, adică)
“O, Românie, Românie, ascultă cuvântul lui Dumnezeu, că iată sfârşitul o să fie. Nu mai are timp domnişoara să împletească cosiţa de mireasă. Nu mai are timp mirele să caute mireasa sa” (27 noiembrie 1974)
Au trecut de atunci 34 de ani şi “sfârşitul” n-a mai venit, iar mirele şi mireasa, dacă au ascultat oracolul de la Pucioasa şi nu s-au căsătorit, s-au amăgit. Dacă se căsătoreau atunci, acum aveau şi nepoţi, nu numai copii mari.
33. “Proorocii” misterioase
“ Mai e un pic şi vine un popor necunoscut, care nu s-a închinat lui Baal, nu s-a făcut comunist; şi după aceea se va face un lucru mare care nu se descoperă acum…”(7 ianuarie 1975)
Prin anul 1965 (la 19 decembrie) se proorocea că “… pe pământul României va intra poporul grec…”. N-a intrat nici poporul grec, nici vreun alt popor. Şi nici nu s-a făcut vreun lucru mare “după aceea”.
34. Vindecări miraculoase care n-au mai avut loc
“ Fiţi desăvârşiţi, că vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat şi se va scula; şi să te rogi pentru orbi şi se vor tămădui. Aceasta, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deţinuţi şi să pui mâna pe lacăt şi să se desfacă. ” (19 ianuarie 1975)
Deşi în prefaţa cărţii apar o serie de “mărturii” ale unor vindecări miraculoase săvârşite pe vremea Verginicăi, fie prin ea, fie prin interpuşi, acestea au o credibilitate extrem de scăzută. Majoritatea sunt reproduceri ale unor poveşti de senzaţie, care umblau din gură în gură, devenind apoi “mărturii” prin simplul fapt că ultimul povestitor care le reproducea ar fi fost contemporan cu “mama Gigi” (Verginica). În nici un caz nu este vorba de o vindecare fără dubiu, cum ar fi un caz de orbire spre exemplu, despre care se şi face caz în “proorocie”. Nici o orbire n-a fost vindecată, începând chiar cu “mama Gigi”, care nici ea nu vedea cu un ochi. Mai târziu, s-a ivit ocazia concretă de a-l vindeca pe Tărcuţă Emilian (soţul legitim al Mihaelei) care avea ceva probleme la un ochi. În loc să-i facă rugăciunile tămăduitoare (proorocite de Verginica la 19 ianuarie 1975), Mihaela l-a trimis pe Emilian la spital, unde a încăput pe mâinile pricepute ale medicilor. Aceştia, după intervenţii repetate, au ajuns la performanţa că Emilian nu mai vede deloc cu acel ochi. Nici după acest nefericit deznodământ, Mihaela nu şi-a adus aminte de proorocia Verginicăi, ca să se roage pentru vindecarea ochiului lui Emilian, sau de faptul că ea însăşi se consideră un mare prooroc, aşa că Emilian a rămas tot fără vedere la acel ochi (cel puţin) până astăzi.
Cât despre “deţinuţi eliberaţi din lagăr prin desfacerea lacătelor atinse de sfinţii de la Pucioasa”… basme răsuflate! nici vorbă de aşa ceva. Ca să se pună problema împlinirii, ar fi nevoie mai întâi de niscaiva lagăre, iar la lagăre să se pună neapărat lacăte, ceea ce pare cam dificil de găsit. Parcă mai autentice erau basmele copilăriei, în care lacătele săreau singure, doar ce erau atinse cu “iarba fiarelor”.
35. Papalitatea va dispărea
“ Toată puterea papală va dispare şi va rămâne una singură: Dumnezeu. Toată puterea celor învăţaţi dispare, toată vorbirea şi toate zidurile se vor sfărâma. Vei rămâne tu creştine, auzi? Te anunţ de un timp.” (19 ianuarie 1975)
Au trecut de atunci 33 de ani (o treime dintr-un secol!) şi papalitatea e bine, mersi, parcă mai stabilă ca oricând. Nici puterea celor învăţaţi n-a dispărut, ba, a devenit şi mai puternică. Nici vorbirea nu s-a sfărâmat, nici zidurile n-au amuţit. Nici creştinul de la Pucioasa n-a rămas singur, dar a avut gijă să se însingureze în “turnul lui de fildeş” aşteptând cu sufletul la gură împlinirea unor proorocii neîmplinite.
36. Şi “Cuvântul lui Dumnezeu” va dispărea
“…Fiţi pricepuţi, că nu va mai fi acest cuvânt mult timp.” (30 ianuarie 1975)
Dar “Cuvântul” a tot continuat să apară până astăzi. Dacă 33 de ani nu înseamnă “mult timp”, atunci proorocia încă este valabilă, mai are şanse să se împlinească. Dacă nu, nu.
37. “Profeţie” despre încetarea “lucrării” de la Pucioasa
“ … Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi…” (23 februarie 1978.)
Trebuie să admitem că doar una din următoarele variante este viabilă:
- ori “profeţia” de mai sus a fost împlinită şi Dumnezeu Şi-a retras cu adevărat darul proorociei, odată cu moartea Verginicăi, caz în care toţi ceilalţi care au urmat-o pe Verginica la “proorocie”, de atunci şi până astăzi (Maria, sora ei, apoi Mihaela şi Nicuşor), au fost şi sunt nişte impostori ordinari, prooroci mincinoşi care doar se prefac că vorbesc “de la Domnul” şi “în numele Domnului” ;
- ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a continuat să “lucreze” mai departe prin “unşii” săi (Maria, Mihaela şi Nicuşor) caz în care profeţia de faţă este o profeţie mincinoasă.
38. Creştinii de la Pucioasa vor fi făcuţi apostoli şi vor face minuni în casele de desfrânare
“ Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul! Că Domnul Iisus vă face pe voi apostoli să duceţi Cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi tată în case de desfrânate, ca să faceţi minuni şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane…” (17 august 1975)
Până acum această proorocie părea că nu a avut cum să se împlinească, deoarece nu existau case de toleranţă (oficial! pentru că în realitate sunt multe clandestine). Dar acum s-au ivit ceva şanse, deoarece tocmai e în discuţie legalizarea prostituţiei la nivel naţional. Să vedem apoi cine o să-i ducă pe apostolii de la Pucioasa în “casele de desfrânate” şi ce minuni o să facă dumnealor acolo. Dacă ar fi aşa cum spune proorocia, casele de toleranţă nu vor avea viaţă lungă, poate vor fi chiar desfiinţate, dacă “apostolii” pucioşi o să fie atât de eficienţi să le “îndrepte” pe toate acele persoane decăzute, spre meserii mai nobile.
39. Băuturile alcoolice vor izvorî peste tot, ca de la cişmea, şi nu va mai fi pic de apă
“ …Are să vină pe pământ fântână de băutură. O, copilaşii Mei, încă odată repet această şoaptă. Mai e un pic şi în loc de apă, unde e izvor de apă, vor izvorî băuturi care îmbată. Şi ce veţi face voi când veţi avea nevoie de apă? Căci băutura nu răcoreşte sufletul! (15 octombrie 1976)
40. “Proorocie” despre “răcirea globală a climei”
“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...” (23 iunie 1977)
Chiar dacă ni se sugerează să credem această minciună, şi pe deasupra că toate minciunile vor pieri, nu putem s-o facem îndată ce omenirea se confruntă de mai multe decenii cu un fenomen dovedit de “încălzire globală”. Adică, exact pe dos. Iar minciuna, în loc să piară, s-a generalizat şi a primit un nume de cod ceva mai academic: “diplomaţie”.
41. “Proorocie” despre desfiinţarea Mănăstirii Viforâta
“ Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? Că mereu se stinge până ce nu va mai fi nici o scânteie de monahii” (9 septembrie 1977)
Nu numai că nu s-a desfiinţat, dar mănăstirea Viforâta nu e ameninţată nici măcar cu declinul. Dimpotrivă, aici viaţa duhovnicească s-a consolidat şi mai mult în ultima vreme.
42. “Proorocie” despre secarea izvoarelor de apă din curţile necreştinilor.
“…Toate izvoarele ce sunt afară de curţile creştineşti, nu vor mai avea picătură de apă şi va sta poporul la rând ca la pâine şi fiecare creştin să îşi aibă izvor în curtea sa şi nu îngăduiţi vecinilor să ia apă din izvoarele voastre…”(13 decembrie 1977)
Ceva rămâne neclar: dacă fiecare creştin are izvor în curtea lui, cine va mai sta la rând ca la pâine, ca să primească apă? Necreştinii, desigur. Dar, dacă aceştia nu vor primi apă de la creştini, căci acestora li se interzice să dea apă vecinilor, de ce mai stau bieţii oameni la rând? Speră într-o îmblânzire a încrâncenaţilor pucioşi, care păstrează apa numai pentru ei? Slabe speranţe.
43. “Proorocie” despre vremea patriarhului Iustin Moisescu
“ De la plecarea acestui patriarh, nu se vor mai scrie cărţi sfinte, nu se vor mai zidi case sfinte şi nu se vor mai repara, ci se vor dărâma… Justinian mai avea de trăit, dar i s-a scurtat aţa, a tăiat-o o foarfecă… dar mai vine o vreme bună…”(7 ianuarie 1978.)
Dimpotrivă, pe vremea patriarhului Iustin s-au tipărit multe cărţi sfinte. Patriarhul Iustin a fost un mare cărturar. El a iniţiat marea colecţie intitulată Părinţi şi scriitori bisericeşti, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia Arta creştină în România, în 6 volume. În vremea lui s-au tipărit: o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982) şi o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.
Cât despre demolări, lucrurile nu stau chiar aşa cum se crede îndeobşte. Într-un articol din Adevărul (29 iulie 2008) intitulat " Elena Ceauşescu se credea mai puternică decât Dumnezeu" şi semnat Christian Levant , se arată că petriarhul Iustin nu era de acord cu demolările, aşa cum mulţi alţii au afirmat, în necunoştinţă de cauză. Inginerul Eugeniu Iordăchescu, un adevărat "patriarh al sistematizării" Bucureştilor, povesteşte amintiri personale de pe vremea demolării şi translatării unor monumente de cult seculare. Cităm:
“– Spuneţi-ne, vă rog, patriarhul nu a avut nici un cuvânt de spus la Sf. Vineri sau la celelalte biserici demolate?
– Dacă ar fi să vorbim aşa, despre Sf. Vineri, eu lucram la proiectul transmutării, a fost o chestiune prin surprindere. Dar vreau să vă spun că aşa cum se cerea avizul Departamentului Cultelor, aşa se cerea şi avizul Patriarhiei. Şi atunci, pentru toate bisericile care s-au demolat sau s-au mutat, Patriarhia nu a dat nici un fel de aprobare. Mulţi spun că Patriarhia dat aviz. N-a dat. Patriarhia nu a dat niciodată aviz de dărâmare. Chiar la Schitul Maicilor a fost o problemă până când au fost de acord. Iustin Moisescu i-a spus unui alt episcop, Roman, de faţă cu mine: "Măi, Romane, tu crezi că dacă noi nu suntem de acord cu mutarea, ei o vor lăsa acolo?" În ce-l priveşte pe domnul Cumpănaşu, ţin încă o dată să vă spun că am colaborat foarte bine, legat de toate obiectivele de cult cu care m-am confruntat. Dânsul a participat la ele, m-a felicitat şi a căutat, pe cât a fost posibil, să le salveze, nu să le lase la demolare. “
44. “Proorocie” despre patriarhii viitorului
“ În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui pe tronul dumnezeiesc un om de mare valoare, care îşi va iubi oile şi monahii şi monahiile…” (25-26 mai 1978.)
Cine citeşte această “proorocie” n-are cum să nu fie tentat să se mire de acurateţea cu care ea pare că s-a împlinit. Într-adevăr, exprimarea “În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui…” , deşi pare ambiguă, nu se poate referi decât la a 7-lea patriarh, căci dacă era vorba de al 6-lea, s-ar fi formulat simplu “În urma lui Iustin se va sui…”. Or, al 7 patriarh instalat în Biserică este Prea Fericitul Daniel, binecunoscut ca “un om de mare valoare” , a cărei rodnică activitate de Mitropolit al Moldovei l-a confirmat şi ca “un iubitor al turmei sale”. Surpriza însă apare atunci când coroborăm această proorocie cu o alta, cu acelaşi subiect, emisă în 29 aprilie/12 mai 1990. Aici se afirmă cu totul altceva: al 6-lea Patriarh este Teoctist! Într-adevăr, într-o enumerare a patriarhilor B.O.R, pe poziţiile 5 şi 6 apare, în această “proorocie”, acelaşi patriarh: Teoctist. Explicaţia este simplă, şi ea rezultă şi din explicitarea ce se face mai departe în corpul acetei “proorocii”: Se consideră că Teoctist a fost patriarh de 2 ori! Între cele două păstoriri ar fi fost perioada de scurtă retragere la Sinaia din anul 1990, când patriarhul Teoctist a vrut, într-adevăr, să se retragă din scaun, copleşit de răutatea unor spirite potrivnice, care profitau de acele vremuri tulburi, de mare instabilitate politică. Proorocia din 1990 prezintă aşadar următoarea listă de patriarhi. Cităm:
“Scoală-te din nou şi şezi în mijlocul bisericii! Iată, citeşte aici:
1. Miron
2. Nicodim
3. Iustinian (sic!) (corect era Justinian)
4. Iustin
5. Teoctist
6. Teoctist
7.
Ia aminte, că Eu aleg din nou Ierusalimul şi mă voi îmbrăca în mantia răzbunării” (29 aprilie/12 mai 1990)
Se nasc imediat câteva întrebări:
a. Cine e al 7-lea patriarh? Evident că, acum toată lumea ştie “cine a descoperit America”. Dar atunci, în 1990, o proorocie care se respectă ar fi spus şi numele celui de-al 7-lea Patriarh care urma să vină. Atunci, da!, credibilitatea ei ar fi câştigat o cotă impresionantă. Dar aşa… la poziţia 7 locul a rămas gol , deoarece nu se ştia încă cine urmează.
b. Ce se ascunde în aşezarea forţată a lui Teoctist de două ori în scaunul patriarhal? Este cunoscut că deşi Patriarhul Teoctist a vrut să se retragă la începutul anului 1990, până la urmă voinţa lui nu s-a materializat în nimic! B.O.R. nu a avut alt patriarh decât pe Teoctist în acea perioadă, chiar dacă el era în concediu de odihnă la Sinaia. Nimeni nu i-a luat locul nici măcar o zi! Nici nu au existat două înscăunări (una în 1986, alta în 1990) ale aceleiaşi persoane, ci numai una: cea din 31 iulie 1986. Pretenţia că pe tronul patriarhal au luat locul doi patriarhi cu acelaşi nume (Teoctist) care au ocupat poziţiile 5. şi 6. este ridicolă. Ea urmăreşte însă ceva: să devanseze forţat în timp poziţia a şaptea şi s-o auroleze. Această manevră forţată urmărea să creeze o poziţie în care liderii pucioşi aveau mari speranţe că va fi aşezat “omul lor”, arhiereul Irineu Bistriceanul. După cum se ştie, soarta le fu potrivnică, şi Irineu Bistriţeanul şi-a prelungit statutul de episcop-vicar până în zilele noastre.
c. Ce viitor i se prezice patriarhului de pe poziţia a 7-a?
Ei bine, ceea ce se spune despre acesta întrece toate aşteptările (deşi aici s-a aplicat la fix proverbul acela: “Nu-i pentru cel ce se potriveşte, ci pentru cel ce se nimereşte!”. Cităm din nou, ce i se “prooroceşte” în continuare lui Teoctist în 1990:
“ Ia aminte, că trebuie să stai încă o dată pe scaunul bisericii, că te-am găsit potrivit să aşez prin tine pe cel de-al şaptelea uns. Ia aminte bine, că s-au împlinit cei şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii. Acum Eu aşez din nou Ierusalimul. Te-am adus a doua oară pe scaunul bisericii să-Mi pot aşeza vremurile aşa cum erau până la domnia fiarei roşii. Şi Îmi voi unge prin tine cu untdelemnul sfinţeniei pe cel de-al şaptelea uns. Acela este de la Mine; întru acela binevoiesc. Peste el voi coborî legile Mele pe care Mi le-aţi stricat; cu el voi îndrepta iarăşi vremurile pe care Mi le-aţi schimbat; şi cu el voi netezi cărările şi voi îndrepta calea vieţii, ca să vină spre Mine poporul Meu cel orbit de nelegiuiri. Ia aminte, că ţi-l voi face cunoscut. Iată toiagul şi crucea biruinţei. Păstrează-le pentru ungerea acestui slujitor al Meu. Amin, amin, amin. (29 aprilie/12 mai 1990)
În încercarea de a decripta acest text, ajungem volens – nolens la nişte contradicţii inacceptabile.
Cei “şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii” sunt oarecum aplicabili la puterea comunistă din Rusia, în care Revoluţia Bolşevică a răsturnat monarhia în anul 1917. Deşi, nu sunt nici măcar şaptezeci, ci şaptezeci şi doi (sau chiar 73 – căci proorocia are loc în 1990!”). Nu este aplicabilă interpretarea că este vorba de comunism în genere, adică la scara întregii planete, deoarece comunismul a continuat să reziste în lume foarte bine şi liniştit, până în zilele noastre, măcar în China şi în Cuba. Întrebarea care se pune imediat este: ce are comunismul din Rusia cu cel din România? (în afară de o origine comună) Nimic, îndată ce ele au evoluat diferit: în spaţii diferite şi în timpuri diferite şi în perioade diferite şi cu conducători diferiţi. Comunismul în România a durat “doar” 44 de ani, din 1945 până în 1989. Or, în această “proorocie” este vorba în mod clar despre România, deoarece se pretinde că “cel de-al şaptelea uns” va “îndrepta iarăşi vremurile” şi va “netezi cărările “ schimbate sub puterea “fiarei roşii” şi va “îndrepta calea vieţii “. Dar în nici un caz nu s-ar fi putut face acestea după “şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii”, ci abia după 44 de ani!
Dar ce să însemne oare “îndreptarea iarăşi a vremurilor”? Ea se referă la “stilul nou”, care a dus schimbarea zilelor în care se ţin sărbătorile din calendar.
S-au împlinit aceste “proorocii” înlănţuite ca un şirag de mărgele? Nu s-a împlinit niciuna.
Teoctist nu l-a mai “uns” pe Irineu Bistriţeanul cu “undelemnul sfinţeniei”, ca să ajungă direct patriarh (adică, fără alegeri – deşi îi era drag şi-l preţuia mult), pentru că însăşi procedura de alegere a patriarhului a suferit între timp schimbări importante, în care cuvântul de recomandare, sau propunerea, sau desemnarea neoficială ( prin “ungere”) a succesorului de către vechiul patriarh a fost înlocuită prin procedura democratică a alegerilor libere şi secrete. În aceste condiţii Irineu n-a avut nici cea mai mică şansă. Nici măcar nu a figurat printre candidaţi, pentru că nici n-a dorit s-o facă.”Toiagul şi crucea biruinţei” prin care urma să fie “uns” Irineu Bistriceanul, “întru care binevoise “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-au dovedit a fi nişte himere şi nişte minciuni fără nici o putere sau autoritate.
Stilul nou n-a fost schimbat cu cel vechi, aşa cum năzuiau în secret liderii pucioşi, iar “vremurile” au rămas tot “neîndreptate”.
“Netezirea cărărilor “ n-a mai devenit apanajul Patriarhului, ci a rămas tot la îndemâna politicienilor vremii, care le-au netezit cum au putut, sau mai degrabă cum au vrut, încât unele hopuri au ajuns dâmburi, iar altele hârtoape.
Şi acum, ne întoarcem la prima “proorocie”. Păi dacă Patriarhul Daniel este “un om de mare valoare, care îşi iubeşte oile, şi monahii şi monahiile”, de ce nu vin monahii şi monahiile de la “Mănăstirea Noul Ierusalim” la el, în dealul Patriarhiei, şi în virtutea acestei “proorocii”, să-i sărute mâna , să-l recunoască drept Patriarh şi să i se supună ca nişte cuminţi fii duhovniceşti? Aida, de! Asta chiar că e inacceptabil pentru îngâmfaţii de pucioşi, care se cred fiii duhovniceşti când ai Verginicăi, când ai Celui Prea Înalt. Pezevenchii ăştia de monahi fără potcap şi monahii fără culion preferă să-l proclame fraudulos şi “în taină” ca Patriarh-fantomă al Bisericii-fantomă numită Noul Ierusalim, pe… Irineu Bistriceanul, pe care-l pomenesc la slujbe în panegirice, iar de Daniel nici nu vor să audă! Halal împlinire a “proorociei” lui Verginica! Başca, nici pe episcopul locului, Nifon Mihăiţă, nu-l recunosc aceşti “monahi” pezevenchi care vor musai “neatârnare”, deşi “mânăstirea” de la Pucioasa ar fi trebuit să i se supună lui Nifon întru totul spre ascultare, fiind în eparhia Sfinţiei Sale. Nu-i vorbă, că nici măcar stareţ n-au “călugării” de la Pucioasa, ca să-i conducă pe calea frumoasei ascultări, aşa că…unde nu-i cap, vai de picioare!
45. “Proorocie” despre un nou Irod, ucigătorul de prunci
“ Fiule, vine timpul să vină cineva şi să conducă turma Mea şi va fi foarte aspru. Dacă va afla pe cineva că a luat fii din lume, să ştii că va fi greu. Iar dacă va avea copii, nu-i este milă de copii şi copiii vor fi ucişi” (19 iunie 1978.)
Întrucât în ultimii 30 de ani nu s-a ivit nici un ucigaş al copiilor de creştini, înseamnă ori că “proorocia” a expirat, ori că mai avem de aşteptat.
46. “Proorocie” despre dărâmarea mai multor oraşe
“…Ce oraş frumos e Bucureştiul. Ce oraş frumos e Târgoviştea. Ce oraş frumos e Pucioasa. Ce oraş frumos e Braşovul, dar să ştiţi că nu vor mai fi şi se vor dărâma…”(1 mai 1979)
Au trecut de atunci aproape treizeci de ani şi niciunul dintre aceste oraşe nu s-a dărâmat.
47. “Proorocie” despre iminenta instaurare a unei teocraţii universale
“…Acum, altă viaţă vine pe pământ, vine o singură conducere – conducerea lui Dumnezeu. Vrăjmaşul lui Dumnezeu nu va mai avea urmuliţă pe pământ. El ştie şi de aceea face prăpăd acum…” (12 iunie 1988)
Nici acum (atunci, în anul 1988), nici mai târziu, n-au apărut semne că ar fi proiectată să vină o instaurare a teocraţiei pe pământ. Dar această ambiţie a supravieţuit:
“ Şi voi aduce Noul Ierusalim şi Noul Canaan, şi toţi vor trăi viaţă fericită sub conducere dumnezeiască.” (23 decembrie 1990/ 5 ianuarie 1991)
48. “Proorocie” despre restaurarea vechiului calendar (stilul vechi) pe tot teritoriul României
“ Voi lucra ca în toată România să se respecte sărbătorile pe calendarul românesc. Sunteţi români şi nu germani. Nu ştie nimeni, decât Dumnezeu, că acela care a făcut această schimbare este în focul iadului. De atâta timp, de la această schimbare şi până acum, toate sărbătorile româneşti se calcă în picioare şi sunt ţinute pe stilul nou, dar nici acelea nu se mai ţin”. ( 10/23 decembrie 1991)
Dacă s-o fi ţinut de “Cuvânt”, înseamnă că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a tot lucrat non-stop de vreo 17 ani încoace şi încă tot mai lucrează la restaurarea vechiului calendar, dar se vede treaba că asta e o lucrare tare, tare grea, căci niscai semne că s-ar schimba ceva nu se prea întrezăresc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.