30. Promisiunile sfârşitului
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
În decursul timpului, în cartea apocrifă intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” au apărut zeci de promisiuni legate de sfârşitul lumii, sau al vremii, sau al veacurilor. Bazate, formal, pe proorociile Apocalipsei, aceste promisiuni începute în urmă cu cincizeci de ani nu s-au mai împlinit niciodată, ci s-au dovedit a fi materializarea perfectă a avertismentelor Mântuitorului:
“Vedeţi să nu vă înşele cineva.
Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi.
Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.
Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.“ (Marcu, 13, 5-6,21-23)
Iar despre cunoaşterea sfârşitului, Biblia arată că aceasta nu stă la îndemâna oricui:
“Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.” ( Marcu, 13, 32)
Dar cei de la Pucioasa ştiu totul: “nu mai e mult…e gata… mai sunt câteva minute… mai e o secundă… mai e o clipă… a început !!!!!!!!!!”
Ciudat este însă că ordinea este cu totul alta, una nefirească: după ce s-a anunţat că mai e o secundă ( la 6 februarie 1959), apoi o clipă ( la 1 mai 1960 şi iarăşi la 12 noiembrie 1965) , apoi iar o secundă ( la 2 octombrie 1973), apoi iar o clipă ( la 30 decembrie 1973) se anunţă că nu mai e mult (la 23 februarie 1976), mai sunt doar câteva minute !! (la 10 mai 1976), doar două minute!! (la 4 aprilie 1978.) doar un pic !!(la 20 feb. 1980)…
1. Nu mai e mult!
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…(23 februarie 1976)
2. E gata!
“…e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi” (22 iunie 1957)
3. A început!
“Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună” (9 iunie 1958 )
4. Mai e o secundă!
“O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească” (6 februarie 1959)
Secunda aceasta a durat vreo cincisprezece ani, după care s-a anunţat o altă secundă:
“Mai e o secundă şi veţi auzi cum vor geme graşii şi cum trosneşte şi vei zice că e tunet, dar nu e tunet, geme pământul şi trosneşte…” (2 octombrie 1973)
5. Mai e o clipă!
În 1960 se anunţă solemn: Mai e o clipă!
“Tată, a făcut Domnul o casă şi a coborât la voi pe pământ, nu acum,ci peste o clipă, nu peste o zi (1 mai 1960)
După 5 ani se anunţă din nou: Mai e o clipă!
“Că mai e o clipă şi se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune”. (12 noiembrie 1965)
După alţi 8 ani se reaminteşte celor mai grei de cap: Mai e o clipă!
“...Mai avem o clipă, şi clipa aceasta e foarte înfocată. Voi nu o vedeţi. E un cuptor de foc pentru toţi, afară de credincioşi” (20 noiembrie/30 decembrie 1973)
De înfocată ce era, clipa aceea se amână peste alţi 4 ani:
“ Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii şi sfinţii. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii.” (14 /27 martie 1977)
Şi din nou se anunţă, peste alte două luni şi jumătate: Mai e o clipă!
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)
Ş.a.m.d.
6. Mai sunt două minute!
“ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
7. Mai sunt câteva minute!
“ Mai sunt câteva minute şi nu vei mai cunoaşte locul acesta. Te vei uita în oraşul acesta şi nu vei mai cunoaşte că e oraşul acesta…” (10 mai 1976)
8. Mai sunt câteva zile!
“…Uite vremea, uite-o tată, bate din pinteni, crezând natura că a câştigat toată suflarea de azi. Mai sunt câteva zile în care poate soarele să încălzească şi după aceea, o înăbuşă pe această natură.” (23 iunie 1977)
9. Mai e un pic! Un pic mai e!
“…Da, fiilor, mai avem un pic. Te vei culca seara pe vremea aceasta şi mâine dimineaţă va fi altă vreme, dar nu se spune cum este, mai bună sau mai rea. După vreme se va schimba. Numai Dumnezeu nu se schimbă…” (20 feb. 1980)
“ Of, Daniele şi Cristea, veniţi în ajutorul oilor mele! Nu le lăsaţi să piară, să piardă lumina tocmai acum, când mai e un pic. Un pic mai e!” (23 ianuarie/5 februarie 1982)
10. Mai e un ceas! Un pic mai e!
“[…] fiindcă pământul de sub tine va fi nou în curând, că nimic stricăcios şi necurat nu va mai rămâne pe el. Mai e un ceas, un pic mai e. Pune picul acesta cu hotărîre[…]”(12 noiembrie 1990)
11. Vine Sfântul Ilie!
“…după Mine vine Ilie şi nu este trup, ci este duh” (1 mai 1960)
“ Vine sfântul Ilie să facă o vizită pe pământul acesta şi ia cu el o părticică din ce-o şti el că trebuie, pentru usturimea şi umilinţa fugiţilor de Dumnezeu.” (28 noiembrie 1989)
Referindu-se la Ioan Botezătorul, Mântuitorul precizează:
Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. (Mat.11,14)
Despre Ioan Botezătorul se proorocise:
“Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie,…” ( Luca 1, 17)
După Schimbarea la faţă, cînd Ilie s-a arătat în trup pe Tabor, Domnul explică şi mai pe larg, arătând că Ilie a şi venit:
Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.
Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. (Mat.17,10-12)
12. Vine focul! Mâine e târziu!
“Fiilor, vă spun în şoaptă: pocăiţi-vă că vine focul. Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul” (11 iunie 1961)
Deşi cu matematica stă cam prost, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are mare talent în a speria oamenii, ca să stea supuşi, de frică şi din interes, legaţi printr-un cordon ombilical nevăzut (dar deosebit de trainic) de “salvatorii providenţiali” de la Pucioasa. Iar acel “mâine” despre care se pretindea în chip mincinos că “e târziu”, a fost reeditat absolut la fel, optsprezece ani mai târziu:
“ …Copilaşii Mei, lăsaţi totul, pregătiţi-vă că vine focul. Să nu fie pe tine sau în casa ta ceva din lume care să ia foc.[…] Vine pârjolul peste tine, este scris în Apocalipsă. Vine cernerea, va cerne Dumnezeu pământul, îl va scutura…”(10 iulie 1979)
13. Ora este întârziată!
“Popor român, trezeşte-te! Ce mai stai? Este ziuă, nu este noapte. De ce dormi? Este ora întârziată. Hai, popor român, ce mai zăboveşti? ” (7 ianuarie 1966)
14. Vremea s-a scurtat! Mai e doar un sfert de parcurs!
“Fiilor, întăriţi-vă căci călătoria voastră este pe sfert, călătoria voastră este scurtă, căci vremea s-a scurtat” (27 octombrie 1965)
Cei care au apucat să creadă acum 5-6 ani (1959-1960) că “mai e o secundă”, sau “mai e o clipă”, trebuie să se înarmeze acum din nou cu răbdare: cică ar mai fi încă un sfert de drum de parcurs, cu toate că se repetă avertismentul că “vremea s-a scurtat”.
15. S-a scurtat vremea!
“Păcat, că vreme au avut, şi n-au lucrat, putere au avut, şi n-au lucrat. Puţin, puţin, şi nu Mă vor mai auzi, căci s-a scurtat vremea.” (7/20 octombrie 1970)
16. Nu mai este vreme de-ajuns! Lucrul este scurt!
“O poporul Meu, nu mai avem atâta vreme şi de aceea lucrul este scurt” (7 ianuarie 1966)
17. Nu mai e vreme!
“ Copiii din lumea de astăzi când vor fi de doisprezece, treisprezece ani nu vor mai lăsa cruce în calea lor sau iconiţă în calea lor. Dar nu mai e vreme” (4/17 aprilie 1975)
“ Ascultă, poporul Meu, că nu voi mai veni, că nu mai e vreme.” (22 decembrie 1975/ 4 ianuarie 1976)
Această “proorocie” nu numai că se contrazice pe sine, afirmând că se va întâmpla ceva cu copiii acelor vremuri, şi apoi adăugând imediat că nu va mai fi timp ca să se împlinească acel ceva; dar ea nu s-a realizat nici în viaţa de zi cu zi. Pruncii care aveau 0-1 ani în anul 1975 au împlinit doisprezece, treisprezece ani prin anii 1986-1988. Este limita “proorocită” la care copiii vor renunţa definitiv la orice practică şi însemne religioase. N-a fost să fie aşa. Deşi s-a mai adăugat şi propoziţia “Dar nu mai e vreme”, ca să încurce de tot lucrurile, iată că a fost destulă vreme ca să se întâmple cu totul altfel. În timpul evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 tinerii şi-au dovedit vocaţia de martiri, murind cu strigătul pe buze: “Există Dumnezeu!”. După lovitura de stat din 1989 şi schimbarea orientării politice, s-a ajuns ca adesea copiii să-şi catehizeze propriii lor părinţi, care nu ştiau mai nimic despre viaţa religioasă.
18. Mai e puţină vreme!
“Veniţi, copiii Mei, veniţi de-a dreapta Mea! Veniţi acum, cât mai e puţină vreme! “ ( 14 septembrie 1966)
“ …Că după vremea asta vine alta şi vine altul, că mai e puţină vreme…” (11 noiembrie 1979)
19. Mai e o vreme scurtă!
“Domnul Iisus Hristos S-a pregătit să vină cu oastea Sa de sfinţi. Vine, toate sunt pregătite, dar aveţi grijă, că mai e o vreme scurtă şi nimeni să nu vă ispitească pe voi, căci acum este răbdarea voastă şi credinţa la putere” (25 februarie/10 martie 1971)
20. Mai avem puţin de tot şi se vor sfârşi vremurile!
“Mai avem puţin de tot şi se vor sfârşi vremurile şi ne vom muta. Unde? Eu ce fac astăzi? Fiţi deosebiţi şi feriţi-vă de păcat. Feriţi-vă…” (22 decembrie/4 ianuarie 1973)
21. Vremea de apoi a sosit!
“ Scrie, Verginico, oftarea mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, că vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creştinului de venitul muncii sale”. (20 ianuarie 1963)
“ […] a venit vremea celei de-a doua arătări, vremea slavei şi a biruinţei lui Dumnezeu…”(24 decembrie 1990)
22. Vremea e la sfârşit!
“ Fiule, nu mai e vremea la început şi nici la jumătate, ci e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie”. (14 februarie 1974)
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)
23. Mai e un pic de vreme, care se scurtează!
Puţină răbdare! Deşi s-a spus că vremea e la sfîrşit… totuşi…după aproape doi ani se constată că … mai e un pic de vreme, care însă se mai şi scurtează:
“ Mai e un pic de vreme de trecut, dar se scurtează prin slăbiciunea voastră…”(6 decembrie 1976)
Au mai trecut de atunci 32 de ani de îndelungă răbdare…iar promisiunea că “picul de vreme se scurtează” pare deja o glumă proastă.
24. Vremea bate din pinteni!
“…Uite vremea, uite-o tată, bate din pinteni, crezând natura că a câştigat toată suflarea de azi.” (23 iunie 1977)
25. S-a sfârşit această vreme!
“ Acum s-a sfârşit această vreme. Acum vrea Domnul să dea plata celor ce-au iubit şi au răbdat şi au aşteptat şi au crezut lui Dumnezeu; vrea să aducă viaţă celor ce-au mers pe calea vieţii…” (14 noiembrie 1990)
26. Vin timpuri bune! Vine bucuria!
“… Vin timpuri bune, fiilor.” (7/20 septembrie 1973)
“…Daniele, nu mai fiţi mâhniţi, că vine şi bucuria. Dimineaţa vine bucuria, ai auzit? Şi vom plămădi toate durerile, cu leacul” (12/25 septembrie 1973)
Bucuria este, se pare, de scurtă durată ( doar o lună şi jumătate ):
“ Nu te bucura, că întristarea stă în faţă, precum stă în faţa Mea paguba” (26 octombrie/8 noiembrie 1973)
Inexplicabile rămân aceste îndemnuri care se contrazic de la o lună la alta: “vine bucuria – vine întristarea”; “…nu mai fiţi mâhniţi – nu vă bucuraţi…”; “ vin timpuri bune – am ajuns la sfîrşit ”.
27. Vin timpuri grele!
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)
28. Vine începutul şi sfârşitul durerilor!
“Iată, anul 1973 e cu necaz mare şi cu război. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (10/23 august 1972)
Biblia spune: “Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul”. ( Marcu, 13, 7)
Dar cei de la Pucioasa ştiu altfel, căci ei ştiu totul şi pe toate le ştiu : “sfârşitul este foarte aproape… suntem în drum spre sfârşit… sfârşitul bate la uşă… vine sfârşitul… iată sfârşitul… sfârşitul a început… totul s-a sfârşit …totul sfârşitu-s-a!!!!!!!!!!!!!!!” . Partea nostimă e că la ei ordinea firească pare a fi cu totul dată peste cap: după ce “totul s-a sfârşit” (6 iunie 1974) ne pomenim că după doar un an şi jumătate iarăşi ameninţă cu sperietoarea “vine sfârşitul” (3 decembrie 1975), de parcă s-ar învârti precum câinele în jurul cozii. Trei luni mai târziu se face o precizare şi mai concretă: “sfârşitul bate la uşă… sfârşitul e la ajun! (21 februarie 1976), pentru ca peste alţi douăzeci de ani să auzim aceeaşi poveste răsuflată: “începe pregătirea pentru început şi pentru sfârşit”:
“ Căci a venit vremea pregătirii începutului şi sfârşitului…”(7 octombrie 1992)
29. Sfârşitul este foarte aproape!
“Veniţi-vă în fire, căci sfârşitul de la Domnul este foarte aproape” (4 februarie 1966)
30. “Eu am ajuns la sfârşit…”
“Eu am ajuns la sfârşit, am ostenit trâmbiţa, măi copiii Mei, că am vrut să vorbesc cu voi” (14 februarie 1974)
31. Iată sfârşitul!
“Iată sfârşitul! Fiţi tari în credinţă şi curaţi. Fiţi puternici în rugăciuni şi în slujbe şi în fapte” (10/23 august 1972)
32. Suntem între început şi sfârşit!
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…(23 februarie 1976)
33. E început sfârşitul! Abia e începutul!
“… E început sfârşitul, dar nimeni nu vrea să creadă” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
“…Vin valuri peste lume. Abia e începutul, creştine. Şi vine, şi vine, până se întoarce lumea la Mine, ori se face una cu pământul.” (22 iunie/5 iulie 1975)
34. Nu e începutul, ci e sfârşitul!
“ Fiţi pregătiţi, că Domnul Iisus Hristos bate la uşi. Duhovniceşte Domnul vorbeşte. Nu e începutul, ci e sfârşitul. Că multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este, multe se vor vedea.” (26 august 1978.)
“ Acum e sfârşitul, nu e începutul….” (8 noiembrie 1982)
Normal ar fi fost să se spună tocmai invers: “nu e sfârşitul, ci e începutul”; şi asta pentru că mai sunt atâtea de făcut şi de văzut! Că aşa spune mai departe: că “multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este” şi că “multe se vor vedea”.
35. Acum e începutul durerilor sfârşitului!
“ Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(6 noiembrie 1989)
36. Totul sfârşitu-s-a!
“O, tată, am venit să aduc bucuria Mea, de sus, căci totul sfârşitu-s-a.” (11/24 aprilie 1967)
Pare-se însă că bucuria a fost ceva cam prematură. După 5 ani şi 7 luni, se anunţă o nouă victorie a “sfârşitului”:
“…Haideţi, că nu mai e vreme! Vremea s-a sfârşit, că dacă ar mai fi vreme, aş păgubi şi aş pierde totul. Totul sfârşitu-s-a! (16/29 noiembrie 1972)
Doi ani mai târziu, vremea ajunge din nou la sfârşit, iar “sfârşitul” cel îndelung aşteptat se repetă aidoma:
“A ajuns vremea la sfârşit, totul s-a sfârşit, tată. Nu vei mai zice: nu am dat la păsări şi la vite. Totul sfârşitu-s-a, copilaşii Mei. Dar dacă veţi posti şi veţi lucra duhovniceşte, cu aceea veţi rămâne…” (6 iunie 1974)
Bineînţeles că cei care nu s-au grăbit să moară până astăzi - adică timp de alţi 34 de ani (!!!) - au putut constata că “sfârşitul” tot n-a venit. Totul a fost o alarmă falsă, o minciună gogonată şi un mare “fâs”.
Asta nu înseamnă cumva vreo jenă în obsesia a repeta “proorocia” până la plictis:
“ Nu mai e cine să vă spună nimic. Totul sfârşitu-s-a. Şi pământul va înghiţi omenirea…”(3 februarie 1978.)
“ Totul sfârşitu-s-a. Amin!” (19 iunie 1978.)
37. Suntem în drum spre sfârşit! Mai avem un petec de mers!
După ce în 1967, apoi în 1972, se anunţa că “Totul sfârşitu-s-a!”, iată că după alţi doi ani , “poporul Domnului” cel dus cu vorba de la un an la altul este iarăşi pus pe drumuri. Pe drumurile “spre sfârşit”, desigur:
“…Israele tată, suntem în drum spre sfârşit… Israele, mai avem un petec de mers…” (18/31 octombrie 1974)
”…Am voit să vă spun că mai avem puţin drum şi am ajuns la capăt.” (16/29 aprilie 1979)
38. Vine sfârşitul!
“… Israele, vine sfârşitul, să nu te rătăceşti!” (3 decembrie 1975)
Dar nu vine oricum, acest sfârşit, ci condiţionat de alte sfîrşituri preliminare:
“…Vine sfârşitul! Dar mai întâi de sfârşit, vine sfârşitul beţivilor, al curvarilor, al fumătorilor, al vânzătorilor şi al tâlharilor…” (25 iunie 1979)
Având în vedere că beţivii, fumătorii şi curvarii, vânzătorii şi tâlharii, par să se fi înmulţit în loc să se împuţineze, şansele de a veni odată acest mult trâmbiţat sfârşit par şi ele din ce în ce mai mici.
39. Sfârşitul bate la uşă! E ajunul sfârşitului!
“ Toate profeţiile din Vechiul şi Noul Testament, s-au împlinit şi sfârşitul bate la uşă… …Copilaşii Mei, sunteţi în ajunul sfârşitului.” (21 februarie 1976)
Se poate prelungi un ajun mai mult de treizeci şi doi de ani? Iată că la Pucioasa se poate, deşi ajun înseamnă doar cu o zi (sau cu o seară) înainte.
40. Toate sunt la sfârşit. Toate au ajuns la sfârşit! Sunteţi la sfârşit!
“ Veniţi-vă în fire, că toate sunt la sfârşit. Nu se mai adaugă nimic, toate au ajuns la sfârşit.” (26 august 1978.)
“Dar să ştiţi că prin aceasta a stricat nu numai legea, ci şi duminicile. Să ştiţi că sunteţi la sfârşit…” (9-10 august 1979)
41. Cuvântul de azi e ultima şoaptă!
“…O, Israele tată, am venit ca să îţi şoptesc ca să te pregăteşti. E ultima şoaptă care ţi-o mai dau… …şi crede cuvântul Meu, că nu mai am răbdare să mai rabd…” (28 mai 1975)
Dar “Cuvântul” a continuat să apară, de 33 de ani încoace şi până astăzi, dovedind că autorul lui s-a răzgândit şi a preferat să nu se ţină de cuvânt, ci dimpotrivă, să “mai aibă răbdare ca să mai rabde”.
42. Lucrarea de la Pucioasa se va sfârşi
“ Lucrarea se va sfârşi. S-a întâlnit din patru părţi, s-a întocmit în patru şi de acum fiilor, cum vă veţi păstra, aşa veţi fi. Eu nu vă părăsesc…” (26 iunie 1976)
Paradoxal, nici această “profeţie” masochistă nu s-a împlinit, căci ”lucrarea” de la Pucioasa continuă să supravieţuiască, după 32 de ani de la anunţatul ei sfârşit!
43. S-au împlinit toate!
“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: “Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.” (28 februarie/13 martie 1974)
Nu sună deloc optimist acest îndemn, ba seamănă mai degrabă cu un cântec de pahar, cântat de beţivani la mare supărare. Cât de diferit Şi-a întâmpinat Hristos cel înviat ucenicii Săi: “Bucuraţi-vă!”
Cât priveşte mesajul principal (s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte), el este la fel de mincinos ca şi cele precedente. Nici vorbă să se fi împlinit toate cele proorocite şi scrise în Scripturi, căci timpul n-a ajuns încă la sfârşit (Cartea Apocalipsei e cea mai bună dovadă; dar şi textul care va fi analizat în paragraful următor).
Singura afirmaţie adevărată este mesajul secundar “s-au împlinit toate câte s-au făcut”, şi asta pentru simplul motiv că este o tautologie perfectă.
În schimb, o altă combinaţie, care spune “…că toate s-au împlinit şi aceasta mai e; şi lumea tot nu s-a înspăimîntat…” (17 august 1975) “ li s-a părut liderilor pucioşi atât de neverosimilă, încât la reeditarea cărţii s-au grăbit să o “corecteze”, eliminând radical sintagma “şi aceasta mai e;”
44. Se împlineşte Apocalipsa!
După ce “s-au împlinit toate câte s-au făcut” , se pare că totuşi a mai rămas ceva de împlinit:
“Se împlineşte, se împlineşte Apocalipsa!” (16/29 martie 1974)
45. Apocalipsa este la sfîrşit!
“Vine vremea, dar nu te întrista. Scrie la carte că suntem la sfârşitul Apocalipsei.” (6 decembrie 1976)
“ Că iată, toată Apocalipsa am sfârşit şi tu frate nu ai văzut…”(29 august 1979)
46. Apocalipsa s-a împlinit!
“ Şi aceşti bărbaţi, nu mai stau pe hotar şi stau în văzduh şi strigă la Dumnezeu, că s-a împlinit ceea ce e scris în Apocalipsă.” (7 ianuarie 1976)
47. Este aproape să vină Mirele
“ Este aproape să vină Mirele, şi să nu vă găsească culcaţi”(4 ianuarie 1976)
48. Ziua cea mare de judecată este aproape!
“Ascultă vocea lui Dumnezeu! Aproape stă judecata, aproape este ziua cea mare” (21 aprilie 1966)
49. A sosit ceasul de judecată !
“…Iată, a sosit ceasul de judecată, şi dacă nu vei fi pregătit, nu ştii la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul şi slava şi M-am smerit pentru tine. ” (11 /24 aprilie 1977)
După 11 ani de la anunţarea apropiatei zile a judecăţii, iată că se face o precizare şi mai strânsă: se anunţă că deja a sosit ceasul de judecată.
Biblia spune: “Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.” ( Marcu, 13, 33)
Dar cei de la Pucioasa ştiu totul şi pe toate le ştiu: “vremea s-a scurtat… nu mai e vreme… mai e puţină vreme… mai e o vreme scurtă… vremea de apoi a sosit… vremea e la sfârşit !!!!!!!!!!”
50. Ziua Judecăţii vine repede: “ţac-pac!”
“ …Am venit să vă spun că vine, vine judecata care va judeca fapta rea. Uitaţi-vă bine la ziua care vine, că nu se spune. E luni sau marţi, e miercuri sau e joi, e vineri, sâmbătă sau duminică, nu se spune, dar te vei trezi cu ea, cum zice cineva: “ţac-pac!”, şi atunci n-ai ce să faci. Cum te-a prins, aşa eşti, tată.” (4/17 mai 1977)
Nu se spune, dar tot se află. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” uită repede ce a promis. Aşa încât vom vedea la paragraful următor că, doar peste doi, ani el va “prooroci” şi anul, şi luna în care “va începe Judecata Sfântă”.
51. La anul pe timpul acesta (1980), începe Judecata!
“…La anul pe timpul acesta, Domnul începe judecata cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună.” (20 martie 1979)
În martie 1980 nu s-a consemnat nici o judecată de nici un fel, nici curăţirea pământului, nici mucenicia peste “preoţia aleasă”, adică peste preoţii necanonici de la Noul Ierusalim. Niciunul n-a fost martirizat, ba dimpotrivă, au dus-o bine mersi până în zilele de astăzi ( mai puţin unele frecuşuri intestine, rezultate din lupta pentru putere). Istoria consemnează aşadar încă o proorocie micinoasă la Noul Ierusalim de la Pucioasa.
Dar, pentru că “proorociile” despre sfârşit nu erau de ajuns, ele sunt completate cu altele:
1. “ La anul pe timpul acesta începe mânia lui Dumnezeu împotriva munţilor aceştia şi împotriva duşmanului care ia cruciuliţa de la gâtul copilului.”(20 martie 1979)
Nimic de acest fel nu s-a consemnat în istoria acelor vremuri.
Într-o altă “proorocie” de acest gen, maniera de exprimare este atât de generală, încât nu mai prezintă nici un fel de relevanţă obiectivă:
2. “ La anul pe timpul acesta încep multe să se lucreze, dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască” (20 martie 1979)
Secretomania însoţeşte şi ea aceste vagi făgăduinţe de schimbare, pentru vremuri mai bune:
3. “ …Păstrează-ţi gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam şi la Sarra, că la anul pe vremea aceasta ne vom muta. Dar nu întreba: “Unde, Doamne?” ci să zici: “Du-mă, Doamne, unde este voia Ta”. (16/29 aprilie 1979)
În fine, pe această temă se lansează şi o “proorocie” mult mai exactă:
4. “ La anul pe timpul acesta va fi văzut antichrist şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an.” (20 martie 1979)
Din (ne)fericire, nici ea nu s-a împlinit. Nimeni nu l-a văzut pe Antichrist, nici măcar de la distanţă. Nimeni nu s-a spânzurat dintre cunoscuţii sau simpatizanţii lui Antichrist. Luna martie a anului 1980 a trecut prin istorie la fel de anodină ca şi suratele ei de dinainte, sau de după ea. Totul a fost o fabulaţie plină de tupeu, o însăilare de proorocii mincinoase, un kitch pseudo-teologic învelit cu poleială apocaliptică.
52. În anul 2000 începe Judecata!
“ Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu şi s-o spulbere, să cureţe pământul, că se apropie anul 2000 şi va fi pământul spălat de toată întinăciunea, ca o oală nouă. Şi va începe Domnul judecata şi va alege caprele de oi, şi va fi pământ nou şi popor nou.” (2/15 iunie 1982)
53. Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000 vor începe durerile!
“ Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile…” (24 noiembrie 1987)
54. În curând vor suna trâmbiţele apocaliptice!
Acest anunţ este contrazis de pretenţia că primele şase “trâmbiţe” au sunat deja, a şasea fiind chiar Verginica Tudorache-Stoica. Între timp, a sunat şi a şaptea “trâmbiţă” (Maria Tudorache, sora ei), şi a opta (Mihaela Tărcuţă), dar Apocalipsa tot n-a venit (sau a venit şi n-o vedem noi). Şi totuşi, se pretinde o iminentă sunare din trâmbiţe:
“ Numai voi să fiţi sfinţi, că în curând veţi auzi trâmbiţele şi fericiţi veţi fi dacă veţi fi aici. Dacă nu veţi fi aici, veţi căuta scăparea şi ea va fi departe de voi…” (10 iulie 1979)
55. Puţin, puţin mai este şi lumea va pieri!
“ Zice Domnul: “Gata!” şi când zice “Gata!” a pierit lumea şi conducătorul ei, dar puţin, puţin şi vă veţi uita şi nu veţi mai vedea lumea, nu veţi mai vedea soarele şi luna, căci lumina va fi creştinul adevărat, bine înarmat în viaţa creştină” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
56. Pieirea lumii se amână de azi pe mâine!
“ O, cât de milos şi de îndurător este Domnul şi cum Se uită la Măicuţa Lui, care se roagă să mai amâie de azi pe mâine pieirea lumii!” (7/20 mai 1982)
57. Mai avem puţin şi terminăm!
“…Fiilor, copilaşii Mei, fiilor, Mai avem puţin şi terminăm. Puţin, fiilor, nu se spune cât mai am, dar vă anunţ că mai am puţin şi la terminare va fi multă jale…” (31 martie/13 aprilie 1973)
“ Mai avem puţin şi sfârşim, se ridică vasul.” (22 ianuarie 1976)
“ Acum tot eu sunt, tot această lucrare este, şi puţin va mai fi şi se va termina cu toate.”(2/15 aprilie1982)
58. Mai avem un pas!
“ Hai înainte cu Domnul, că mai avem un pas şi punem crucea sfântă a Domnului în vârful Golgotei. Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu […]” (2/15 iunie 1982)
După opt ani, mai era de făcut tot un pas:
“ Nu mai plânge, Verginico, ajunge tată, că un pas mai este şi intrăm în vremea cea fără de durere, fără de întristare şi fără de suspin.” (27 noiembrie 1990)
59. S-a terminat, s-a terminat!
“ De aceea v-am spus: “S-a terminat, copilaşii Mei, s-a terminat” ”. (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
60. Vine Domnul!
“ Fiţi ai Mei, fiţi gata pregătiţi că vine Domnul în curând! ” (25 iunie 1982)
“ Fiţi gata, poporul meu. Uniţi-vă într-o inimă şi un gând, că vine Domnul în curând! ” (26 iunie/ 9 iulie 1982)
61. Vine Păstorul!
“Fiţi treji în aşteptarea Păstorului” (5/19 noiembrie 1982)
“ Hrăniţi-vă cu hrană vie şi întăritoare, că vine Păstorul cel de sus” (16 / 29 noiembrie 1982)
“ Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire…”(3 mai 1983)
62. A sosit timpul!
“ A sosit timpul, iar plânsul şi cuvântul Domnului nu-şi mai vede rodul” (29 mai/ 11 iunie 1982)
63. Mai e prea puţin timp!
“ Mai e prea puţin timp şi iată, am venit cu iubire către tine, ca să plâng cu tine vremea despărţirii şi să ne unim apoi, ca să folosim bine picul acesta de timp şi să ne ridicăm şi să ne iertăm şi să ne împăcăm, că apoi avem de lucru poporule al meu. Uită-te peste lume, că lumea este moartă şi trebuie înviată această lume. Scoală-te poporul meu iubit, că de tine este scris că vei învia morţii şi ei se vor ridica din mormintele lor la cuvântul tău.”.(26 decembrie 1990)
Deşi mai e prea puţin timp, se pare că mai e mult de lucru. În Biblie însă, nu scrie că vreun “popor” adormit la Pucioasa, pe care Verginica îl îndeamnă să se scoale şi-l îndeamnă la reconciliere şi la unire şi la iertare şi la împăcare, va fi cel care va învia morţii la cuvântul lui, la glasul lui. Morţii vor învia, însă la alt glas, la glasul arhanghelului Mihail:
“Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi…”(I Tes. 4,16)
64. E gata, e în prag. Vine durerea!
“ …Când va veni sfârşitul acestei lumi, se va chinui în dureri şi va striga să vină moartea, şi moartea nu va veni.[…] Ce durere va fi peste lume! Nici o durere nu este mai mare ca focul. E gata, anul cu primele dureri. E gata, e în prag. Vine durerea!” (21 iulie/3 august 1989)
65. Vine sfârşitul lumii!
“ Vine sfârşitul lumii măi creştine, vine sfârşitul duhului lumii, scoate din tine duhul lumii şi vei fi viu şi vei face parte dintre cei scăpaţi cu viaţă. Vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu. Se întocmeşte numărătoarea cea nouă a poporului cel nou, că va fi nou, va fi nestricăcios, va fi ceresc acest popor şi va moşteni pământul cel nou, căci în curând va fi nou, va fi de două ori nou acest pământ al făgăduinţei, căci în el şi din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim.”
Câteva lucruri rămân nelămurite. Dacă Dumnezeu a pecetluit din vecie numărul celor mântuiţi (“cei scăpaţi cu viaţă”), mai poate fi vorba de o nouă întocmire şi de o nouă “numărătoare a poporului cel nou”? Dacă Dumnezeu a anunţat că va fi “…cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.”(Apoc. 21,1), mai poate fi vorba că va fi “de două ori nou acest pământ al făgăduinţei”, doar pentru simplul motiv că “în el şi din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim”?
În decursul timpului, în cartea apocrifă intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” au apărut zeci de promisiuni legate de sfârşitul lumii, sau al vremii, sau al veacurilor. Bazate, formal, pe proorociile Apocalipsei, aceste promisiuni începute în urmă cu cincizeci de ani nu s-au mai împlinit niciodată, ci s-au dovedit a fi materializarea perfectă a avertismentelor Mântuitorului:
“Vedeţi să nu vă înşele cineva.
Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi.
Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.
Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.“ (Marcu, 13, 5-6,21-23)
Iar despre cunoaşterea sfârşitului, Biblia arată că aceasta nu stă la îndemâna oricui:
“Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.” ( Marcu, 13, 32)
Dar cei de la Pucioasa ştiu totul: “nu mai e mult…e gata… mai sunt câteva minute… mai e o secundă… mai e o clipă… a început !!!!!!!!!!”
Ciudat este însă că ordinea este cu totul alta, una nefirească: după ce s-a anunţat că mai e o secundă ( la 6 februarie 1959), apoi o clipă ( la 1 mai 1960 şi iarăşi la 12 noiembrie 1965) , apoi iar o secundă ( la 2 octombrie 1973), apoi iar o clipă ( la 30 decembrie 1973) se anunţă că nu mai e mult (la 23 februarie 1976), mai sunt doar câteva minute !! (la 10 mai 1976), doar două minute!! (la 4 aprilie 1978.) doar un pic !!(la 20 feb. 1980)…
1. Nu mai e mult!
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…(23 februarie 1976)
2. E gata!
“…e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi” (22 iunie 1957)
3. A început!
“Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună” (9 iunie 1958 )
4. Mai e o secundă!
“O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească” (6 februarie 1959)
Secunda aceasta a durat vreo cincisprezece ani, după care s-a anunţat o altă secundă:
“Mai e o secundă şi veţi auzi cum vor geme graşii şi cum trosneşte şi vei zice că e tunet, dar nu e tunet, geme pământul şi trosneşte…” (2 octombrie 1973)
5. Mai e o clipă!
În 1960 se anunţă solemn: Mai e o clipă!
“Tată, a făcut Domnul o casă şi a coborât la voi pe pământ, nu acum,ci peste o clipă, nu peste o zi (1 mai 1960)
După 5 ani se anunţă din nou: Mai e o clipă!
“Că mai e o clipă şi se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune”. (12 noiembrie 1965)
După alţi 8 ani se reaminteşte celor mai grei de cap: Mai e o clipă!
“...Mai avem o clipă, şi clipa aceasta e foarte înfocată. Voi nu o vedeţi. E un cuptor de foc pentru toţi, afară de credincioşi” (20 noiembrie/30 decembrie 1973)
De înfocată ce era, clipa aceea se amână peste alţi 4 ani:
“ Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii şi sfinţii. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii.” (14 /27 martie 1977)
Şi din nou se anunţă, peste alte două luni şi jumătate: Mai e o clipă!
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)
Ş.a.m.d.
6. Mai sunt două minute!
“ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
7. Mai sunt câteva minute!
“ Mai sunt câteva minute şi nu vei mai cunoaşte locul acesta. Te vei uita în oraşul acesta şi nu vei mai cunoaşte că e oraşul acesta…” (10 mai 1976)
8. Mai sunt câteva zile!
“…Uite vremea, uite-o tată, bate din pinteni, crezând natura că a câştigat toată suflarea de azi. Mai sunt câteva zile în care poate soarele să încălzească şi după aceea, o înăbuşă pe această natură.” (23 iunie 1977)
9. Mai e un pic! Un pic mai e!
“…Da, fiilor, mai avem un pic. Te vei culca seara pe vremea aceasta şi mâine dimineaţă va fi altă vreme, dar nu se spune cum este, mai bună sau mai rea. După vreme se va schimba. Numai Dumnezeu nu se schimbă…” (20 feb. 1980)
“ Of, Daniele şi Cristea, veniţi în ajutorul oilor mele! Nu le lăsaţi să piară, să piardă lumina tocmai acum, când mai e un pic. Un pic mai e!” (23 ianuarie/5 februarie 1982)
10. Mai e un ceas! Un pic mai e!
“[…] fiindcă pământul de sub tine va fi nou în curând, că nimic stricăcios şi necurat nu va mai rămâne pe el. Mai e un ceas, un pic mai e. Pune picul acesta cu hotărîre[…]”(12 noiembrie 1990)
11. Vine Sfântul Ilie!
“…după Mine vine Ilie şi nu este trup, ci este duh” (1 mai 1960)
“ Vine sfântul Ilie să facă o vizită pe pământul acesta şi ia cu el o părticică din ce-o şti el că trebuie, pentru usturimea şi umilinţa fugiţilor de Dumnezeu.” (28 noiembrie 1989)
Referindu-se la Ioan Botezătorul, Mântuitorul precizează:
Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. (Mat.11,14)
Despre Ioan Botezătorul se proorocise:
“Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie,…” ( Luca 1, 17)
După Schimbarea la faţă, cînd Ilie s-a arătat în trup pe Tabor, Domnul explică şi mai pe larg, arătând că Ilie a şi venit:
Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.
Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. (Mat.17,10-12)
12. Vine focul! Mâine e târziu!
“Fiilor, vă spun în şoaptă: pocăiţi-vă că vine focul. Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul” (11 iunie 1961)
Deşi cu matematica stă cam prost, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are mare talent în a speria oamenii, ca să stea supuşi, de frică şi din interes, legaţi printr-un cordon ombilical nevăzut (dar deosebit de trainic) de “salvatorii providenţiali” de la Pucioasa. Iar acel “mâine” despre care se pretindea în chip mincinos că “e târziu”, a fost reeditat absolut la fel, optsprezece ani mai târziu:
“ …Copilaşii Mei, lăsaţi totul, pregătiţi-vă că vine focul. Să nu fie pe tine sau în casa ta ceva din lume care să ia foc.[…] Vine pârjolul peste tine, este scris în Apocalipsă. Vine cernerea, va cerne Dumnezeu pământul, îl va scutura…”(10 iulie 1979)
13. Ora este întârziată!
“Popor român, trezeşte-te! Ce mai stai? Este ziuă, nu este noapte. De ce dormi? Este ora întârziată. Hai, popor român, ce mai zăboveşti? ” (7 ianuarie 1966)
14. Vremea s-a scurtat! Mai e doar un sfert de parcurs!
“Fiilor, întăriţi-vă căci călătoria voastră este pe sfert, călătoria voastră este scurtă, căci vremea s-a scurtat” (27 octombrie 1965)
Cei care au apucat să creadă acum 5-6 ani (1959-1960) că “mai e o secundă”, sau “mai e o clipă”, trebuie să se înarmeze acum din nou cu răbdare: cică ar mai fi încă un sfert de drum de parcurs, cu toate că se repetă avertismentul că “vremea s-a scurtat”.
15. S-a scurtat vremea!
“Păcat, că vreme au avut, şi n-au lucrat, putere au avut, şi n-au lucrat. Puţin, puţin, şi nu Mă vor mai auzi, căci s-a scurtat vremea.” (7/20 octombrie 1970)
16. Nu mai este vreme de-ajuns! Lucrul este scurt!
“O poporul Meu, nu mai avem atâta vreme şi de aceea lucrul este scurt” (7 ianuarie 1966)
17. Nu mai e vreme!
“ Copiii din lumea de astăzi când vor fi de doisprezece, treisprezece ani nu vor mai lăsa cruce în calea lor sau iconiţă în calea lor. Dar nu mai e vreme” (4/17 aprilie 1975)
“ Ascultă, poporul Meu, că nu voi mai veni, că nu mai e vreme.” (22 decembrie 1975/ 4 ianuarie 1976)
Această “proorocie” nu numai că se contrazice pe sine, afirmând că se va întâmpla ceva cu copiii acelor vremuri, şi apoi adăugând imediat că nu va mai fi timp ca să se împlinească acel ceva; dar ea nu s-a realizat nici în viaţa de zi cu zi. Pruncii care aveau 0-1 ani în anul 1975 au împlinit doisprezece, treisprezece ani prin anii 1986-1988. Este limita “proorocită” la care copiii vor renunţa definitiv la orice practică şi însemne religioase. N-a fost să fie aşa. Deşi s-a mai adăugat şi propoziţia “Dar nu mai e vreme”, ca să încurce de tot lucrurile, iată că a fost destulă vreme ca să se întâmple cu totul altfel. În timpul evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 tinerii şi-au dovedit vocaţia de martiri, murind cu strigătul pe buze: “Există Dumnezeu!”. După lovitura de stat din 1989 şi schimbarea orientării politice, s-a ajuns ca adesea copiii să-şi catehizeze propriii lor părinţi, care nu ştiau mai nimic despre viaţa religioasă.
18. Mai e puţină vreme!
“Veniţi, copiii Mei, veniţi de-a dreapta Mea! Veniţi acum, cât mai e puţină vreme! “ ( 14 septembrie 1966)
“ …Că după vremea asta vine alta şi vine altul, că mai e puţină vreme…” (11 noiembrie 1979)
19. Mai e o vreme scurtă!
“Domnul Iisus Hristos S-a pregătit să vină cu oastea Sa de sfinţi. Vine, toate sunt pregătite, dar aveţi grijă, că mai e o vreme scurtă şi nimeni să nu vă ispitească pe voi, căci acum este răbdarea voastă şi credinţa la putere” (25 februarie/10 martie 1971)
20. Mai avem puţin de tot şi se vor sfârşi vremurile!
“Mai avem puţin de tot şi se vor sfârşi vremurile şi ne vom muta. Unde? Eu ce fac astăzi? Fiţi deosebiţi şi feriţi-vă de păcat. Feriţi-vă…” (22 decembrie/4 ianuarie 1973)
21. Vremea de apoi a sosit!
“ Scrie, Verginico, oftarea mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, că vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creştinului de venitul muncii sale”. (20 ianuarie 1963)
“ […] a venit vremea celei de-a doua arătări, vremea slavei şi a biruinţei lui Dumnezeu…”(24 decembrie 1990)
22. Vremea e la sfârşit!
“ Fiule, nu mai e vremea la început şi nici la jumătate, ci e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie”. (14 februarie 1974)
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)
23. Mai e un pic de vreme, care se scurtează!
Puţină răbdare! Deşi s-a spus că vremea e la sfîrşit… totuşi…după aproape doi ani se constată că … mai e un pic de vreme, care însă se mai şi scurtează:
“ Mai e un pic de vreme de trecut, dar se scurtează prin slăbiciunea voastră…”(6 decembrie 1976)
Au mai trecut de atunci 32 de ani de îndelungă răbdare…iar promisiunea că “picul de vreme se scurtează” pare deja o glumă proastă.
24. Vremea bate din pinteni!
“…Uite vremea, uite-o tată, bate din pinteni, crezând natura că a câştigat toată suflarea de azi.” (23 iunie 1977)
25. S-a sfârşit această vreme!
“ Acum s-a sfârşit această vreme. Acum vrea Domnul să dea plata celor ce-au iubit şi au răbdat şi au aşteptat şi au crezut lui Dumnezeu; vrea să aducă viaţă celor ce-au mers pe calea vieţii…” (14 noiembrie 1990)
26. Vin timpuri bune! Vine bucuria!
“… Vin timpuri bune, fiilor.” (7/20 septembrie 1973)
“…Daniele, nu mai fiţi mâhniţi, că vine şi bucuria. Dimineaţa vine bucuria, ai auzit? Şi vom plămădi toate durerile, cu leacul” (12/25 septembrie 1973)
Bucuria este, se pare, de scurtă durată ( doar o lună şi jumătate ):
“ Nu te bucura, că întristarea stă în faţă, precum stă în faţa Mea paguba” (26 octombrie/8 noiembrie 1973)
Inexplicabile rămân aceste îndemnuri care se contrazic de la o lună la alta: “vine bucuria – vine întristarea”; “…nu mai fiţi mâhniţi – nu vă bucuraţi…”; “ vin timpuri bune – am ajuns la sfîrşit ”.
27. Vin timpuri grele!
“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)
28. Vine începutul şi sfârşitul durerilor!
“Iată, anul 1973 e cu necaz mare şi cu război. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (10/23 august 1972)
Biblia spune: “Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul”. ( Marcu, 13, 7)
Dar cei de la Pucioasa ştiu altfel, căci ei ştiu totul şi pe toate le ştiu : “sfârşitul este foarte aproape… suntem în drum spre sfârşit… sfârşitul bate la uşă… vine sfârşitul… iată sfârşitul… sfârşitul a început… totul s-a sfârşit …totul sfârşitu-s-a!!!!!!!!!!!!!!!” . Partea nostimă e că la ei ordinea firească pare a fi cu totul dată peste cap: după ce “totul s-a sfârşit” (6 iunie 1974) ne pomenim că după doar un an şi jumătate iarăşi ameninţă cu sperietoarea “vine sfârşitul” (3 decembrie 1975), de parcă s-ar învârti precum câinele în jurul cozii. Trei luni mai târziu se face o precizare şi mai concretă: “sfârşitul bate la uşă… sfârşitul e la ajun! (21 februarie 1976), pentru ca peste alţi douăzeci de ani să auzim aceeaşi poveste răsuflată: “începe pregătirea pentru început şi pentru sfârşit”:
“ Căci a venit vremea pregătirii începutului şi sfârşitului…”(7 octombrie 1992)
29. Sfârşitul este foarte aproape!
“Veniţi-vă în fire, căci sfârşitul de la Domnul este foarte aproape” (4 februarie 1966)
30. “Eu am ajuns la sfârşit…”
“Eu am ajuns la sfârşit, am ostenit trâmbiţa, măi copiii Mei, că am vrut să vorbesc cu voi” (14 februarie 1974)
31. Iată sfârşitul!
“Iată sfârşitul! Fiţi tari în credinţă şi curaţi. Fiţi puternici în rugăciuni şi în slujbe şi în fapte” (10/23 august 1972)
32. Suntem între început şi sfârşit!
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…(23 februarie 1976)
33. E început sfârşitul! Abia e începutul!
“… E început sfârşitul, dar nimeni nu vrea să creadă” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)
“…Vin valuri peste lume. Abia e începutul, creştine. Şi vine, şi vine, până se întoarce lumea la Mine, ori se face una cu pământul.” (22 iunie/5 iulie 1975)
34. Nu e începutul, ci e sfârşitul!
“ Fiţi pregătiţi, că Domnul Iisus Hristos bate la uşi. Duhovniceşte Domnul vorbeşte. Nu e începutul, ci e sfârşitul. Că multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este, multe se vor vedea.” (26 august 1978.)
“ Acum e sfârşitul, nu e începutul….” (8 noiembrie 1982)
Normal ar fi fost să se spună tocmai invers: “nu e sfârşitul, ci e începutul”; şi asta pentru că mai sunt atâtea de făcut şi de văzut! Că aşa spune mai departe: că “multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este” şi că “multe se vor vedea”.
35. Acum e începutul durerilor sfârşitului!
“ Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(6 noiembrie 1989)
36. Totul sfârşitu-s-a!
“O, tată, am venit să aduc bucuria Mea, de sus, căci totul sfârşitu-s-a.” (11/24 aprilie 1967)
Pare-se însă că bucuria a fost ceva cam prematură. După 5 ani şi 7 luni, se anunţă o nouă victorie a “sfârşitului”:
“…Haideţi, că nu mai e vreme! Vremea s-a sfârşit, că dacă ar mai fi vreme, aş păgubi şi aş pierde totul. Totul sfârşitu-s-a! (16/29 noiembrie 1972)
Doi ani mai târziu, vremea ajunge din nou la sfârşit, iar “sfârşitul” cel îndelung aşteptat se repetă aidoma:
“A ajuns vremea la sfârşit, totul s-a sfârşit, tată. Nu vei mai zice: nu am dat la păsări şi la vite. Totul sfârşitu-s-a, copilaşii Mei. Dar dacă veţi posti şi veţi lucra duhovniceşte, cu aceea veţi rămâne…” (6 iunie 1974)
Bineînţeles că cei care nu s-au grăbit să moară până astăzi - adică timp de alţi 34 de ani (!!!) - au putut constata că “sfârşitul” tot n-a venit. Totul a fost o alarmă falsă, o minciună gogonată şi un mare “fâs”.
Asta nu înseamnă cumva vreo jenă în obsesia a repeta “proorocia” până la plictis:
“ Nu mai e cine să vă spună nimic. Totul sfârşitu-s-a. Şi pământul va înghiţi omenirea…”(3 februarie 1978.)
“ Totul sfârşitu-s-a. Amin!” (19 iunie 1978.)
37. Suntem în drum spre sfârşit! Mai avem un petec de mers!
După ce în 1967, apoi în 1972, se anunţa că “Totul sfârşitu-s-a!”, iată că după alţi doi ani , “poporul Domnului” cel dus cu vorba de la un an la altul este iarăşi pus pe drumuri. Pe drumurile “spre sfârşit”, desigur:
“…Israele tată, suntem în drum spre sfârşit… Israele, mai avem un petec de mers…” (18/31 octombrie 1974)
”…Am voit să vă spun că mai avem puţin drum şi am ajuns la capăt.” (16/29 aprilie 1979)
38. Vine sfârşitul!
“… Israele, vine sfârşitul, să nu te rătăceşti!” (3 decembrie 1975)
Dar nu vine oricum, acest sfârşit, ci condiţionat de alte sfîrşituri preliminare:
“…Vine sfârşitul! Dar mai întâi de sfârşit, vine sfârşitul beţivilor, al curvarilor, al fumătorilor, al vânzătorilor şi al tâlharilor…” (25 iunie 1979)
Având în vedere că beţivii, fumătorii şi curvarii, vânzătorii şi tâlharii, par să se fi înmulţit în loc să se împuţineze, şansele de a veni odată acest mult trâmbiţat sfârşit par şi ele din ce în ce mai mici.
39. Sfârşitul bate la uşă! E ajunul sfârşitului!
“ Toate profeţiile din Vechiul şi Noul Testament, s-au împlinit şi sfârşitul bate la uşă… …Copilaşii Mei, sunteţi în ajunul sfârşitului.” (21 februarie 1976)
Se poate prelungi un ajun mai mult de treizeci şi doi de ani? Iată că la Pucioasa se poate, deşi ajun înseamnă doar cu o zi (sau cu o seară) înainte.
40. Toate sunt la sfârşit. Toate au ajuns la sfârşit! Sunteţi la sfârşit!
“ Veniţi-vă în fire, că toate sunt la sfârşit. Nu se mai adaugă nimic, toate au ajuns la sfârşit.” (26 august 1978.)
“Dar să ştiţi că prin aceasta a stricat nu numai legea, ci şi duminicile. Să ştiţi că sunteţi la sfârşit…” (9-10 august 1979)
41. Cuvântul de azi e ultima şoaptă!
“…O, Israele tată, am venit ca să îţi şoptesc ca să te pregăteşti. E ultima şoaptă care ţi-o mai dau… …şi crede cuvântul Meu, că nu mai am răbdare să mai rabd…” (28 mai 1975)
Dar “Cuvântul” a continuat să apară, de 33 de ani încoace şi până astăzi, dovedind că autorul lui s-a răzgândit şi a preferat să nu se ţină de cuvânt, ci dimpotrivă, să “mai aibă răbdare ca să mai rabde”.
42. Lucrarea de la Pucioasa se va sfârşi
“ Lucrarea se va sfârşi. S-a întâlnit din patru părţi, s-a întocmit în patru şi de acum fiilor, cum vă veţi păstra, aşa veţi fi. Eu nu vă părăsesc…” (26 iunie 1976)
Paradoxal, nici această “profeţie” masochistă nu s-a împlinit, căci ”lucrarea” de la Pucioasa continuă să supravieţuiască, după 32 de ani de la anunţatul ei sfârşit!
43. S-au împlinit toate!
“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: “Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.” (28 februarie/13 martie 1974)
Nu sună deloc optimist acest îndemn, ba seamănă mai degrabă cu un cântec de pahar, cântat de beţivani la mare supărare. Cât de diferit Şi-a întâmpinat Hristos cel înviat ucenicii Săi: “Bucuraţi-vă!”
Cât priveşte mesajul principal (s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte), el este la fel de mincinos ca şi cele precedente. Nici vorbă să se fi împlinit toate cele proorocite şi scrise în Scripturi, căci timpul n-a ajuns încă la sfârşit (Cartea Apocalipsei e cea mai bună dovadă; dar şi textul care va fi analizat în paragraful următor).
Singura afirmaţie adevărată este mesajul secundar “s-au împlinit toate câte s-au făcut”, şi asta pentru simplul motiv că este o tautologie perfectă.
În schimb, o altă combinaţie, care spune “…că toate s-au împlinit şi aceasta mai e; şi lumea tot nu s-a înspăimîntat…” (17 august 1975) “ li s-a părut liderilor pucioşi atât de neverosimilă, încât la reeditarea cărţii s-au grăbit să o “corecteze”, eliminând radical sintagma “şi aceasta mai e;”
44. Se împlineşte Apocalipsa!
După ce “s-au împlinit toate câte s-au făcut” , se pare că totuşi a mai rămas ceva de împlinit:
“Se împlineşte, se împlineşte Apocalipsa!” (16/29 martie 1974)
45. Apocalipsa este la sfîrşit!
“Vine vremea, dar nu te întrista. Scrie la carte că suntem la sfârşitul Apocalipsei.” (6 decembrie 1976)
“ Că iată, toată Apocalipsa am sfârşit şi tu frate nu ai văzut…”(29 august 1979)
46. Apocalipsa s-a împlinit!
“ Şi aceşti bărbaţi, nu mai stau pe hotar şi stau în văzduh şi strigă la Dumnezeu, că s-a împlinit ceea ce e scris în Apocalipsă.” (7 ianuarie 1976)
47. Este aproape să vină Mirele
“ Este aproape să vină Mirele, şi să nu vă găsească culcaţi”(4 ianuarie 1976)
48. Ziua cea mare de judecată este aproape!
“Ascultă vocea lui Dumnezeu! Aproape stă judecata, aproape este ziua cea mare” (21 aprilie 1966)
49. A sosit ceasul de judecată !
“…Iată, a sosit ceasul de judecată, şi dacă nu vei fi pregătit, nu ştii la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul şi slava şi M-am smerit pentru tine. ” (11 /24 aprilie 1977)
După 11 ani de la anunţarea apropiatei zile a judecăţii, iată că se face o precizare şi mai strânsă: se anunţă că deja a sosit ceasul de judecată.
Biblia spune: “Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.” ( Marcu, 13, 33)
Dar cei de la Pucioasa ştiu totul şi pe toate le ştiu: “vremea s-a scurtat… nu mai e vreme… mai e puţină vreme… mai e o vreme scurtă… vremea de apoi a sosit… vremea e la sfârşit !!!!!!!!!!”
50. Ziua Judecăţii vine repede: “ţac-pac!”
“ …Am venit să vă spun că vine, vine judecata care va judeca fapta rea. Uitaţi-vă bine la ziua care vine, că nu se spune. E luni sau marţi, e miercuri sau e joi, e vineri, sâmbătă sau duminică, nu se spune, dar te vei trezi cu ea, cum zice cineva: “ţac-pac!”, şi atunci n-ai ce să faci. Cum te-a prins, aşa eşti, tată.” (4/17 mai 1977)
Nu se spune, dar tot se află. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” uită repede ce a promis. Aşa încât vom vedea la paragraful următor că, doar peste doi, ani el va “prooroci” şi anul, şi luna în care “va începe Judecata Sfântă”.
51. La anul pe timpul acesta (1980), începe Judecata!
“…La anul pe timpul acesta, Domnul începe judecata cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună.” (20 martie 1979)
În martie 1980 nu s-a consemnat nici o judecată de nici un fel, nici curăţirea pământului, nici mucenicia peste “preoţia aleasă”, adică peste preoţii necanonici de la Noul Ierusalim. Niciunul n-a fost martirizat, ba dimpotrivă, au dus-o bine mersi până în zilele de astăzi ( mai puţin unele frecuşuri intestine, rezultate din lupta pentru putere). Istoria consemnează aşadar încă o proorocie micinoasă la Noul Ierusalim de la Pucioasa.
Dar, pentru că “proorociile” despre sfârşit nu erau de ajuns, ele sunt completate cu altele:
1. “ La anul pe timpul acesta începe mânia lui Dumnezeu împotriva munţilor aceştia şi împotriva duşmanului care ia cruciuliţa de la gâtul copilului.”(20 martie 1979)
Nimic de acest fel nu s-a consemnat în istoria acelor vremuri.
Într-o altă “proorocie” de acest gen, maniera de exprimare este atât de generală, încât nu mai prezintă nici un fel de relevanţă obiectivă:
2. “ La anul pe timpul acesta încep multe să se lucreze, dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască” (20 martie 1979)
Secretomania însoţeşte şi ea aceste vagi făgăduinţe de schimbare, pentru vremuri mai bune:
3. “ …Păstrează-ţi gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam şi la Sarra, că la anul pe vremea aceasta ne vom muta. Dar nu întreba: “Unde, Doamne?” ci să zici: “Du-mă, Doamne, unde este voia Ta”. (16/29 aprilie 1979)
În fine, pe această temă se lansează şi o “proorocie” mult mai exactă:
4. “ La anul pe timpul acesta va fi văzut antichrist şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an.” (20 martie 1979)
Din (ne)fericire, nici ea nu s-a împlinit. Nimeni nu l-a văzut pe Antichrist, nici măcar de la distanţă. Nimeni nu s-a spânzurat dintre cunoscuţii sau simpatizanţii lui Antichrist. Luna martie a anului 1980 a trecut prin istorie la fel de anodină ca şi suratele ei de dinainte, sau de după ea. Totul a fost o fabulaţie plină de tupeu, o însăilare de proorocii mincinoase, un kitch pseudo-teologic învelit cu poleială apocaliptică.
52. În anul 2000 începe Judecata!
“ Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu şi s-o spulbere, să cureţe pământul, că se apropie anul 2000 şi va fi pământul spălat de toată întinăciunea, ca o oală nouă. Şi va începe Domnul judecata şi va alege caprele de oi, şi va fi pământ nou şi popor nou.” (2/15 iunie 1982)
53. Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000 vor începe durerile!
“ Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile…” (24 noiembrie 1987)
54. În curând vor suna trâmbiţele apocaliptice!
Acest anunţ este contrazis de pretenţia că primele şase “trâmbiţe” au sunat deja, a şasea fiind chiar Verginica Tudorache-Stoica. Între timp, a sunat şi a şaptea “trâmbiţă” (Maria Tudorache, sora ei), şi a opta (Mihaela Tărcuţă), dar Apocalipsa tot n-a venit (sau a venit şi n-o vedem noi). Şi totuşi, se pretinde o iminentă sunare din trâmbiţe:
“ Numai voi să fiţi sfinţi, că în curând veţi auzi trâmbiţele şi fericiţi veţi fi dacă veţi fi aici. Dacă nu veţi fi aici, veţi căuta scăparea şi ea va fi departe de voi…” (10 iulie 1979)
55. Puţin, puţin mai este şi lumea va pieri!
“ Zice Domnul: “Gata!” şi când zice “Gata!” a pierit lumea şi conducătorul ei, dar puţin, puţin şi vă veţi uita şi nu veţi mai vedea lumea, nu veţi mai vedea soarele şi luna, căci lumina va fi creştinul adevărat, bine înarmat în viaţa creştină” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
56. Pieirea lumii se amână de azi pe mâine!
“ O, cât de milos şi de îndurător este Domnul şi cum Se uită la Măicuţa Lui, care se roagă să mai amâie de azi pe mâine pieirea lumii!” (7/20 mai 1982)
57. Mai avem puţin şi terminăm!
“…Fiilor, copilaşii Mei, fiilor, Mai avem puţin şi terminăm. Puţin, fiilor, nu se spune cât mai am, dar vă anunţ că mai am puţin şi la terminare va fi multă jale…” (31 martie/13 aprilie 1973)
“ Mai avem puţin şi sfârşim, se ridică vasul.” (22 ianuarie 1976)
“ Acum tot eu sunt, tot această lucrare este, şi puţin va mai fi şi se va termina cu toate.”(2/15 aprilie1982)
58. Mai avem un pas!
“ Hai înainte cu Domnul, că mai avem un pas şi punem crucea sfântă a Domnului în vârful Golgotei. Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu […]” (2/15 iunie 1982)
După opt ani, mai era de făcut tot un pas:
“ Nu mai plânge, Verginico, ajunge tată, că un pas mai este şi intrăm în vremea cea fără de durere, fără de întristare şi fără de suspin.” (27 noiembrie 1990)
59. S-a terminat, s-a terminat!
“ De aceea v-am spus: “S-a terminat, copilaşii Mei, s-a terminat” ”. (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
60. Vine Domnul!
“ Fiţi ai Mei, fiţi gata pregătiţi că vine Domnul în curând! ” (25 iunie 1982)
“ Fiţi gata, poporul meu. Uniţi-vă într-o inimă şi un gând, că vine Domnul în curând! ” (26 iunie/ 9 iulie 1982)
61. Vine Păstorul!
“Fiţi treji în aşteptarea Păstorului” (5/19 noiembrie 1982)
“ Hrăniţi-vă cu hrană vie şi întăritoare, că vine Păstorul cel de sus” (16 / 29 noiembrie 1982)
“ Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire…”(3 mai 1983)
62. A sosit timpul!
“ A sosit timpul, iar plânsul şi cuvântul Domnului nu-şi mai vede rodul” (29 mai/ 11 iunie 1982)
63. Mai e prea puţin timp!
“ Mai e prea puţin timp şi iată, am venit cu iubire către tine, ca să plâng cu tine vremea despărţirii şi să ne unim apoi, ca să folosim bine picul acesta de timp şi să ne ridicăm şi să ne iertăm şi să ne împăcăm, că apoi avem de lucru poporule al meu. Uită-te peste lume, că lumea este moartă şi trebuie înviată această lume. Scoală-te poporul meu iubit, că de tine este scris că vei învia morţii şi ei se vor ridica din mormintele lor la cuvântul tău.”.(26 decembrie 1990)
Deşi mai e prea puţin timp, se pare că mai e mult de lucru. În Biblie însă, nu scrie că vreun “popor” adormit la Pucioasa, pe care Verginica îl îndeamnă să se scoale şi-l îndeamnă la reconciliere şi la unire şi la iertare şi la împăcare, va fi cel care va învia morţii la cuvântul lui, la glasul lui. Morţii vor învia, însă la alt glas, la glasul arhanghelului Mihail:
“Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi…”(I Tes. 4,16)
64. E gata, e în prag. Vine durerea!
“ …Când va veni sfârşitul acestei lumi, se va chinui în dureri şi va striga să vină moartea, şi moartea nu va veni.[…] Ce durere va fi peste lume! Nici o durere nu este mai mare ca focul. E gata, anul cu primele dureri. E gata, e în prag. Vine durerea!” (21 iulie/3 august 1989)
65. Vine sfârşitul lumii!
“ Vine sfârşitul lumii măi creştine, vine sfârşitul duhului lumii, scoate din tine duhul lumii şi vei fi viu şi vei face parte dintre cei scăpaţi cu viaţă. Vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu. Se întocmeşte numărătoarea cea nouă a poporului cel nou, că va fi nou, va fi nestricăcios, va fi ceresc acest popor şi va moşteni pământul cel nou, căci în curând va fi nou, va fi de două ori nou acest pământ al făgăduinţei, căci în el şi din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim.”
Câteva lucruri rămân nelămurite. Dacă Dumnezeu a pecetluit din vecie numărul celor mântuiţi (“cei scăpaţi cu viaţă”), mai poate fi vorba de o nouă întocmire şi de o nouă “numărătoare a poporului cel nou”? Dacă Dumnezeu a anunţat că va fi “…cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.”(Apoc. 21,1), mai poate fi vorba că va fi “de două ori nou acest pământ al făgăduinţei”, doar pentru simplul motiv că “în el şi din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim”?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.