29. Preoţii, predicatorii şi proorocii
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Poziţia luată faţă de preoţi în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este inconsecventă şi contradictorie. Aici, preoţii când au har indelebil şi necondiţionat, când îşi pierd harul în urma săvârşirii unor greşeli personale ; când trebuie urmaţi şi ascultaţi, când trebuie părăsiţi pentru totdeauna; când sunt eficienţi în propovăduirea lor, când nu, situaţie în care e nevoie de “predicatori”, de “păstori“ şi “străjeri”, care să-i suplinească. În plus, ei trebuie dirijaţi de “prooroc” în tot ceea ce săvârşesc şi lucrează, ca nişte copii mici şi incapabili.
1. La început, Cuvântul recomandă ca spovedania să fie auriculară şi să se facă la un singur preot
“Nu te ruşina de preot ca să îi spui păcatul, căci preotul e legat la Dumnezeu să nu spună nimănui păcatul tău. Spuneţi, tată, spuneţi că preotul e dat între Dumnezeu şi popor şi dacă greşeşte, are grijă Dumnezeu.” (15 mai 1963)
Se deduce că spovedania nu era nici colectivă, nici publică.
2. Preoţii nu trebuie judecaţi, ci îngăduiţi şi respectaţi
“Iată preoţii în loc să sfârşească slujba la 12, se grăbesc să o termine devreme. Mulţi sar cuvintele slujbei, dar voi nu judecaţi, supuneţi-vă.” (4 mai 1958.)
“Voi, creştinilor, respectaţi preoţii, oricât ar fi de aspri cu voi, ca să nu cădeţi în blestemul legii lui Dumnezeu”. (20 ianuarie 1963)
3. Preoţii sunt indispensabili slujirii şi mărturisirii
“Tot cel ce este fără preot, nu este de la Dumnezeu.” (1 mai 1960)
4. Apare casta “predicatorilor”, despre care se zice că şi ei sunt de la Dumnezeu, concurându-i serios pe preoţi
“…iar predicatorii au şi ei mare dar, că şi ei sunt trimişi de Dumnezeu în mijlocul mulţimilor de popoare ca să vestească legea sfântă” (16/29 mai 1965)
5. Preoţii şi-au pierdut darul de la Dumnezeu
“Şi preoţii şi-au pierdut darul de la Dumnezeu; au rămas singuri, cu harul. Încolo, au pierdut portul, chipul, postul şi viaţa de preot; şi darul l-au pierdut. “ (16/29 mai 1965)
6. Şi predicatorii au pierdut darul de la Dumnezeu, ca şi preoţii
“Predicatorii au pierdut darul prin prin faptele mândriei…” (16/29 mai 1965)
“Să nu faci ca preoţii şi ca predicatorii de acum, care, dacă nu le mai merge meseria, au stricat darul lui Dumnezeu prin poftele lor” (16/29 mai 1965)
7. Dar chiar şi în aceste împrejurări, atât preoţii cât şi predicatorii trebuie preţuiţi pe mai departe
“Tu să-l preţuieşti pe preot şi pe predicator…” (16/29 mai 1965)
8. Doar după două luni, predicatorii sunt opriţi să mai predice, pe motiv că nu împlinesc legea (învăţătura cea nouă, adusă prin Verginica)
“…Verginico… Te duci la predicatorii de Evanghelie, adică de legea Sfântă, şi spune-le la cei ce se numesc predicatori: Domnul nu vă lasă pe voi să daţi poporului nădejde mincinoasă. Pentru ce profeţiţi legea sfântă şi n-o trăiţi? Pentru ce prevestiţi poporului nădejdi mincinoase? (17/30 iulie 1965)
9. Se prefigurează o schimbare radicală a polilor de putere, în favoarea Verginicăi şi a aleşilor ei
“Spune Verginico şi la predicatori şi la poporul care face parte de prevestirea lor, că Domnul le spune aşa: dacă nu Mă ascultă…şi dacă nu ia aminte la cuvintele Mele prin aleşii mei trimişi în mijlocul lor şi nu vor să creadă, atunci voi da ca toţi, şi predicator, şi ascultător, îi voi da sub blestem, să fie sub picioarele tuturor popoarelor pământului” (17/30 iulie 1965)
Predicatorii şi cei care-i mai ascultă sunt ameninţaţi cu blestemul, pe motiv că nu-L ascultă pe Dumnezeu, nesocotind învăţătura adusă de Verginica.
10. Dar, după alte cinci luni, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” iar se răzgândeşte, şi-i îndeamnă să se facă predicatori pe cei care îşi doresc aceasta, şi le dă şi indicaţii cum să se poarte
“…Vrei să fii predicator, fii. Dar cine spune la cineva. “Nu fura, nu curvi”, plată de la Mine va primi. Dar mai întâi hrăneşte-te tu cu ea, şi pe urmă dă-o la altul. Semănătura ta să fie văzută, şi pe urmă dă-o la altul.” (6/19 decembrie 1965)
11. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu urăşte preoţii
El spune că aceştia încă “au darul de la Dumnezeu” (deci ori nu l-au pierdut, aşa cum s-a zis mai înainte, ori l-au redobândit între timp):
“O, Eu nu urăsc preoţii, căci ei au darul de la Mine, dar veţi şti că din cauza mândriei, mulţi preoţi nu vor mai fi duhovniceşti” (27 octombrie 1965)
12. Ceilalţi prooroci sunt “eliminaţi din joc”
“O, copiii Mei, nu mai mergeţi din loc în loc după alţi profeţi, căci cine caută să aibă mai mult de-atât, la nici o masă nu va sta. Auzi? Spune, tată, crezi? Încă odată vă şoptesc: fiţi atenţi, nu căutaţi să aveţi mai mulţi prooroci, căci cine se duce la alt prooroc, acela nu va rămâne, şi se va pierde în zări. Crezi? Vino la Mine şi stai cu Mine, copilul Meu. Nu te pierde în zări, nu avea altă masă, căci mâncând multe mâncăruri, şi se apleacă.” (30 octombrie/12 noiembrie 1965)
“O, copiii Mei, nu mai mergeţi din loc în loc după alţi profeţi, căci cine caută să aibă mai mult de-atât, la nici o masă nu va sta. Vino, tată, la Mine şi nu te pierde în zări, căci viaţa ta este ca o apă.Nu te lăsa în voia apei. Apa te duce unde voieşte ea, dar tu vino la Mine” (3 /16 noiembrie 1965)
13. Celelalte proorocii care au fost, dar nu mai sunt, sunt puse şi ele sub semnul îndoielii
Deoarece s-au risipit, ele par a fi fost de la oameni, nu de la Dumnezeu:
“ Fiţi atenţi, căci mulţi prooroci se vor ivi. A fost o lucrare la Vladimireşti, a fost o lucrare la Maglavit. Fiţi atenţi, tată, cu lucrarea pe care o aveţi în faţă. Fericit cine va avea parte de această lucrare până la sfârşit” (3 /16 noiembrie 1965)
14. Singura proorocie adevărată este cea de la Pucioasa
Celelalte care au fost, acum nu mai sunt, toate s-au denaturat, toate s-au abătut de la proorocia dreaptă:
“După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, vei auzi că înviază morţii; să nu te duci, că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceia vă amăgesc pe voi. Ţineţi minte, că nu mai e lucrarea. A fost la Vladimireşti, a fost la Maglavit, a fost şi este aici şi a mai fost la Arsenie Boca, dar acolo ce a făcut? Luaţi bine seama, că mulţi s-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul. Ca această profeţie nu a fost şi nici nu va mai fi. Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.” (25 februarie/10 martie 1971)
15. Şi profeţii îşi modernizează maniera de lucru!
“Căci în această vreme vor veni profeţi de departe şi vor pune în film această lucrare……..” (1/14 ianuarie 1966)
16. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi pedepseşte cu închisoarea pe mărturisitorii “lucrării Lui”, pentru că “vorbesc prea mult la lume despre lucrurile lui Dumnezeu”
“… Constantin de la Proviţa a fost luat la închisoare că nu credea de fiul său ce a făcut; de aceea l-a luat. Pe Petre Horja l-am dus acolo ca să vadă şi el durerea Mea. Pe Gheorghiţă de la Bucureşti l-am dat în mâna oamenilor că el vorbea fără de rost din lucrurile Mele şi dădea din lucrarea Mea, şi el singur s-a dat în mâinile lor. Pe Răducanu l-am dat în mâna lor că vorbea prea mult la lume despre lucrurile lui Dumnezeu” (11/24 aprilie 1967)
17. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu le contestă preoţilor darul preoţiei, ci dimpotrivă, îi cheamă la el, cerându-le însă să vină cu fapte bune
“Grăiesc slujitorilor bisericeşti: apropiaţi-vă de Mine cu fapte bune. Vino la Mine, slujitorule al Meu, precum este scris.” (12/25 februarie 1973)
Pe vremea aceea, preoţilor nu li se imputa faptul că “au preoţia lui Antihrist” (aşa cum procedează astăzi, în mod sistematic, liderii pucioşi), ci doar “darul preoţesc şi ceresc”:
“ – Să fii credincios în Domnul Iisus Hristos, să fii vrednic de darul preoţesc şi ceresc, că mulţi preoţi sunt pe pământ, dar nu mai sunt puternici, pentru că s-au abătut de la calea Mea şi intră în locurile spurcate, intră în locurile nebinecuvântate, şi de aceea când slujesc nu se împlineşte” (12/25 februarie 1973)
Aşadar, chiar şi preoţii care “s-au abătut de la calea lui Dumnezeu”, tot n-au devenit slujitorii lui Antihrist, aşa cum pretind astăzi liderii pucioşi, ci doar şi-au pierdut puterea de a face lucruri binecuvântate de Dumnezeu.
18. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi consideră pe preoţi “îngeri în trup”
Aceştia trebuie să vegheze ca blestemaţii de credincioşi neştiutori ai regulilor, care umblă de colo-colo prin biserică, să se liniştească şi să stea locului:
“Fiule, eşti preotul Meu, eşti înger în odăjdii. Fii în supraveghere, căci în timpul sfintei slujbe umblă poporul în biserică aşa cum umblă caprele în târlă. Crezi? Pune ordine. Nu are voie, este blestemat, dar el nu ştie ” (12/25 februarie 1973)
19. Preoţii păcătoşi nu sunt dispreţuiţi
“ Să nu te îndoieşti, tată, că toţi, de la preot până la cel mai din urmă s-au făcut păcătoşi. Nu sunt împotrivă şi nu dispreţuiesc preoţii, dar faptele lor le dispreţuiesc.” (20 februarie 1975)
20. Preoţii nu trebuie urâţi de către creştini
“O, copilaşii Mei, sunteţi rugaţi de Mine ca să nu urâţi pe preoţi.” (3 aprilie 1975)
21. Preoţii nu au toţi daruri şi haruri
Preoţimea s-a stricat la cap, iar mirul preoţilor din bisercile tradiţionale (porecliţi în derîdere “măcelari” şi “brutari” şi “ciobani”), nu mai este recomandat creştinilor:
“…Creştinilor, luaţi bine aminte, că a început peştele să se strice la cap, şi se împute şi fug toţi de el. Da, preoţimea este… …plin e locul de peşti, dar nu au daruri şi haruri toţi. Plin e locul de peşti, plin e pământul de popi, dar nu au darul toţi. Plin e locul de peşti, peşti buni de mâncat, dar unii dintre ei au secrete sfinte. Unul e Ioan Botezătorul, unul e Ioan Evanghelistul, unul e ierarhul Nicolae. Se vede unde i-au dus secretele sfinte. Mulţi au ajuns în iad.” ( 15/28 mai 1975)
“ …S-au făcut mulţi măcelari şi mulţi brutari, dar sunt murdari. Sunt mulţi măcelari şi brutari care s-au făcut din mândrie şi pentru bani. Mulţi s-au făcut ciobani, dar pentru brânză şi pentru lână. Feriţi-vă de mirul păcătoşilor. Oiţele Mele, sunt mulţi sunt puşi în numele Meu, dar nu sunt cu Dumnezeu… … Fii atent: cere şi vei afla. Celui ce bea, celui ce curveşte, celui ce fumează, nu i se dă harul şi darul.” (4/17 iulie 1975)
În Biblie scrie altfel: cel care cere ia , şi cel care caută, va afla:
“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.”(Mat. 7,7)
Cât priveşte harul preoţilor, peste exact două luni se va pretinde că e invers, adică harul nu este condiţionat de o pretinsă perfecţiune omenească.
22. Harul este indelebil şi nu se ridică de la preot, indiferent de păcatele lui
Ei trebuie ascultaţi, nu judecaţi, nu urâţi:
“ …Plăcut este numele de slugă lui Dumnezeu, dar nu mai e plăcută viaţa. Dar voi să nu judecaţi. Preotul este cel de care se vorbeşte. Dacă sluga bea, nu posteşte, curveşte, Domnul Iisus ştie fapta sa. Şi toţi fac aşa şi să ştiţi că a rămas numai Harul. Harul sfinţeşte! Harul tămăduieşte! Nu trupul, nici băutura, nici mâncarea. Nu vă scârbiţi de ce mâncaţi din mâna lor… Pentru tine stă Harul în buturuga aceasta. Şi Dumnezeu nu judecă harul, nici paharul, ci pe acela care nu ascultă. Sunt mulţi preoţi care duşmănesc pe creştinii ortodocşi. Dacă îi găsesc la un loc cântând lui Dumnezeu, îi alungă şi strică locul lor. Nu ocoli buturuga, că fiecare are turma sa, să îngrijească de ea. Veţi vedea preoţi în pielea goală. Să nu îi urâţi... Păcatul lor să nu îl săvârşiţi. Că am făcut creştini preoţi şi tot acolo au ajuns: la plajă, la cârciumă. Nu mai găsesc pe acest pământ om deştept pentru Dumnezeu…” (17 august 1975)
De o deosebită însemnătate este poziţia adoptată aici faţă de Sfintele Taine săvârşite de preoţi. Ele sunt proclamate valide, indiferent de păcatele preoţilor, iar creştinii sunt îndemnaţi să se împărtăşască fără nici o umbră de îndoială şi fără a cerceta după cugetul lor vrednicia preotului lor, asemănat aici o buturugă de viţă (iar creştinii se subînţelege că sunt mlădiţele). Preoţii nu trebuie ocoliţi, după obiceiul unora care caută din biserică în biserică “un preot cu mai mult har”. Negăsind pe nicăieri acel preot care să aibă mai mult har decât ceilalţi, aceştia sfârşesc în a se abandona vreunei secte, dacă nu îşi construiesc între timp propria lor sectă “ultra-ortodoxă”.
Vom vedea însă că această poziţie sănătoasă nu va avea viaţă lungă. Curând se va ajunge la o asemenea blamare a preoţilor, încât împărtăşania lor nu va mai fi considerată altceva decât pâine şi vin.
Pentru început, preoţilor li se va lua harul ( deşi s-a spus mai înainte că acesta este de neşters) şi li se va da păstorilor de la Pucioasa, ceea ce va scandaliza pe unii creştini, care va zice despre ei că nu sunt buni:
“...Se va lua Harul de la preoţi şi se va da vouă, dar vor veni zvonuri prin lume că voi nu sunteţi buni. Voi să nu vă înfricoşaţi şi să ziceţi că nu sunteţi buni” (29 ianuarie 1976)
Domnul Iisus Hristos a dat însă un alt exemplu, arătând că nimeni nu este bun decât Dumnezeu, deci aceia care se cred buni sunt nişte îngâmfaţi:
“Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.” (Luca, 18, 19)
23. Harul se ridică de la preot, datorită păcatelor lui
După alţi patru ani se promovează o părere total opusă: harul nu poate rămâne la cei păcătoşi:
“ A întâmpinat acest trup locuinţa unui preot fumător. Vai şi amar, ce mai chinuri îngrozitoare pentru că a profanat sfânta lucrare! Părăseşte sfântul altar şi slujba sfântă şi se duce şi fumează. Îl va părăsi lucrarea cea mai de preţ. O va pierde, tată. De aceea, puteţi să daţi bani cu grămada, că nu vă vindecaţi de boli, pentru că doctorul nu mai are putere să te vindece. I s-a luat acel har, prin păcatul său. Nu sunt împotriva preoţiei. Dumnezeu îl cheamă la lumină: lasă întunericul şi vino la lumină!” (27 iulie/ 9 august 1979)
24. Slujbele preoţilor de azi nu mai au nici o valoare, spre deosebire de cele ale preoţilor din vechime
“ Aveţi ajutor cetele mucenicilor, aveţi ajutor cetele sfinţilor, aveţi ajutor proorocia proorocilor, aveţi ajutor profeţia profeţilor, aveţi ajutor slujbele preoţilor, nu ai celor de azi, ci din vechime, care s-au făcut vrednici să vină la Mine. Aveţi ajutor rugăciunile mucenicilor, aveţi ajutor rugăciunile monahilor şi călugărilor, ale patriarhilor, ale diaconilor.” (4 ianuarie 1976)
O altă ciudăţenie la Pucioasa este că prooroc şi profet nu înseamnă acelaşi lucru. Nici monah şi călugăr, deşi sunt sinonime perfecte.
25. Pe lângă Verginica, reconfirmată în treapta de Trâmbiţă-Prooroc, se instituie o nouă demnitate, aceea de profet-apostol
“ Acest trup prin care am grăit se numeşte Trâmbiţă, se numeşte Prooroc. Iar pe voi vă numesc profeţi-apostoli.” (7 ianuarie 1976)
Aşadar, mult trâmbiţata “ungere din cer, mai presus de fire” prin care se face la Pucioasa consacrarea întru cinurile preoţesc, apostolesc şi profeţesc, nu este altceva decât o simplă numire şi rostire. Adesea se proclamă şi cumulul de funcţii, ca în cazul de faţă.
26. Toţi profeţii s-au amăgit
“…Copilaşii Mei, puţini ai Mei sunt pe pământ neamăgiţi. Şi profeţii care au profeţit s-au amăgit sută la sută, ei fac serviciul pentru burtă, nu pentru duh…”(21 februarie 1976)
27. Preoţii care sunt contra ereziei de la Pucioasa îşi pierd automat ungerea
“…Ştiţi că orice preoţime care este contra voastră nu sunt unşii Mei, nu-i cunosc, când se vor întâlni cu Mine, voi zice: nu am lucrat Eu ţie? Nu te cunosc, că Trupul şi Sângele Meu Le-ai risipit, L-ai jefuit…” (6 decembrie 1976)
28. Patriarhul Justinian, salvatorul Bisericii Ortodoxe Române
“… Patriarhul Justinian a făcut un bine la cineva. Pentru binele acesta are rădăcină adâncă la Mine. Dar are jurământ, căci cât va trăi el, nimeni nu-l poate scoate din slujba sa duhovnicească. Şi dacă nu era aşa, nu mai era Biserica Ortodoxă şi nici un creştin nu mai era.” (19 decembrie 1976)
29. Scripturile nu se mai tălmăcesc la preoţi, ci la “Păstorii de la Pucioasa”
“ De ce nu citiţi Scripturile ca să vedeţi cărările acestui veac? Şi dacă le citiţi, nu le tălmăciţi voi, ci duceţi-vă la Păstorii Mei să vi le tălmăcească…(9 martie 1977)
30. Preoţii vor fi nimiciţi şi vor fi înlocuiţi cu credincioşii pucioşi
“…Smochinul se va tăia şi se va arunca în foc. Smochinul sunt preoţii şi voi sunteţi lăstarele care trebuie să crească şi să rodească…”(11 mai 1978.)
31. Verginica n-a fost prooroc, aşa cum greşit o venerează creştinii pucioşi
“ Dumnezeu e Tatăl tău şi Păstorul tău. Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc, nu a mai trimis prooroc. S-a făcut El prooroc în Duhul” (25-26 mai 1978.)
Deci mult trâmbiţatele funcţii de “prooroc” şi de “păstor”, care erau şi sunt prezentate azi de liderii pucioşi ca indispensabile pentru oricare biserică doritoare de legitimitate au fost fraudulos atribuite unor persoane care uzurpau pe Dumnezeu şi pe Hristos.
Dacă Dumnezeu Însuşi a fost “Păstorul poporului pucios”, atunci “păstorul” Daniel şi “păstorul” Cristea au fost nişte falşi păstori. Spunem “au fost” şi nu spunem “sunt”, deoarece ei, deşi n-au murit, au fost între timp dezbrăcaţi de aceste prerogative chiar din interiorul “mişcării”, de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care au preluat “din mers” toate prerogativele de conducere existente în Biserica pucioşilor. De altfel, “Cuvântul lui Dumnezeu” reafirmă şi în alte împrejurări că demnitatea de Păstor a lui Hristos este veşnică şi netransferabilă:
“Eu sunt păstorul oilor Mele. Eu păstoresc, am păstorit şi voi păstori. Eu sunt şi prin Mine intră cine vine şi prin Mine iese cel ce trebuie să iasă. Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc”(7 august 1978.)
Cuvintele “prin Mine întră şi vine” arată că Domnul nu a încetat să fie uşa oilor. Dar, liderii uzurpatori de la Pucioasa s-au făcut pe ei “uşi” de mântuire pentru oi, iar apoi şi-au zis “porţi”, ca să ascundă prin cuvânt meşteşugit uzurparea lor.
Dacă “Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc” şi “nu a mai trimis prooroc”, atunci nici Verginica Tudorache, nici Maria Tudorache, nici Mihaela Tărcuţă, nici Nicuşor Nedelcu, nu sunt prooroci, ci falşi prooroci, adică prooroci mincinoşi. Pentru că nu s-a zis aici că Domnul “S-a făcut prooroc” doar pentru scurtă vreme, apoi că S-ar fi răzgândit şi ar fi dat proorocia altora. Această “zicere” este datată 25-26 mai 1978, cu 2 ani înainte de moartea Verginicăi, şi la 23 de ani de la începerea acestei “proorocii” (anul 1955). Deci Domnul “era prooroc” de 23 de ani şi nu dăcea semne că are de gând să renunţe la “proorocie”, căci “proorocia” era însuşi “Cuvântul”, care a continuat să “apară” din 1955 şi până astăzi. Deci ceilalţi pretendenţi la demnitatea şi cinstea de “prooroc” erau (care muriră între timp) şi sunt ( care rămaseră) nişte bieţi prooroci mincinoşi.
La Dumnezeu se vine numai prin Hristos. El este uşa oilor (v. Ioan, 10,7 ) . Liderii pucioşi însă au inventat alte uşi, pe care le-au denumit “porţi” : Mihaela şi Nicuşor, prin care se intră în Împărăţia cerurilor. Adică, s-au inventat pe sine. Ei sunt consideraţi de către creştinii pucioşi “izbăvitorii” neamului creştinesc. A fost folosită expresia “porţi” şi nu “uşi”, pentru ca în niciun chip creştinul să nu seseizeze frauda şi substituirea de persoană.
32. Preoţii vor pieri cu toţii, în afară de preoţii pucioşi
“ … Ţineţi minte ce se spune: nu vor mai fi preoţi. Cine vă va mai împărtăşi şi cine vă va mai mărturisi? Să ştiţi de la Mine, de aceasta să nu vă îngrijiţi voi, ci Stăpânul se va îngriji de plata robului Său. Ştiţi care preoţi vor pieri? Preoţii lui Baal care urăsc pe copiii Mei. Iar preoţii Mei vor fi ascunşi şi vă vor adăpa. Totul sfârşitu-s-a. Amin!...” (19 iunie 1978.)
Această “proorocie” exprimă o mentalitate defetistă a anilor în care puterea comunistă era în deplină stabilitate şi aparentă ascensiune. Practic, nimeni nu mai credea în posibilitatea unei răsturnări de situaţie, astfel încât opresiunea exercitată de ideologia comunistă şi corifeii ei asupra Bisericii şi asupra religiei să înceteze. Vizionarii tupeişti, de teapa Virginiei Tudorache-Stoica, preziceau deci cu uşurinţă şi cu uşurătate ceea ce lor li se părea a fi o evidenţă de neînlăturat. Anume, că puterea comunistă va reuşi cânva să ducă la sfârşit şi acest vis al ei: distrugerea deplină, prin propagandă ateistă şi prin educaţie dirijată, a sentimentului religios din om, eliminarea oricăror exprimări şi manifestări religioase în societatea comunistă, distrugerea vieţii religioasepublice şi private, desfiinţarea preoţiei şi a Bisericii.
Din fericire, lucrurile au evoluat altfel decât a prezis “proorociţa” Verginia. Preoţii nu numai că au rămas, dar acum sunt atât de mulţi, încât nu mai au biserici îndeajuns unde să slujească. Mulţi teologi trebuie să aştepte cu anii până ce li se iveşte o ocazie concretă care să le permită a se preoţi, aşa cum ei o doresc.
Paradoxal, tocmai preoţii pucioşi au fost, mai în toată vremea, mult prea puţini decît era nevoie. Mulţi creştini pucioşi au rămas nespovediţi şi neîmpărtăşiţi cu anii, din cauza nepăsării liderilor pucioşi, care au avut grijă să-şi asigure cu preoţi pucioşi doar pe acoliţii lor direcţi de la Pucioasa şi de la Târgovişte ( dintre care unii se împărtăşesc acum zilnic), dar de ceilalţi interesându-se prea puţin , sau deloc, după principiul: Nu e în responsabilitatea noastră să ne ocupăm de toţi. Ceilalţi, din celelate “obşti”, să se descurce cum or şti! În ultima vreme le-au sugerat însă şi acestora că va avea loc o reglementare în acest sens, dar lucrurile trenează.
Oricum, şi canonicitatea preoţilor existenţi în comunităţile pucioşilor este incertă, având în vedere că nici un episcop ortodox n-a făcut vreodată vreo hirotonie validă în aceste comunităţi! Singura tentativă de “recunoaştere” a bisericii pucioşilor vine de la episcopul Ioan Preoteasa (şi el necanonic, fiind caterisit de B.O.R. înainte de “hirotonia” lui întru arhiereu, primită de la o biserică din diaspora ucraineană), care le-a făcut cîteva vizite pastorale la Pucioasa, în tentativa ( neizbutită) de a-i asimila pe pucioşi în “biserica” sa, o biserică-fantomă, zisă “a vlahilor de pretutindeni” (şi de nicăieri, având în vedere câţi vlahi are de fapt această “biserică”)
33. Preoţii din lume au acum haina lui Antihrist
“… Aveam un mare număr de preoţi, tată, care mult iubeau credinţa şi oiţa Mea, dar acum au fost ameninţaţi cu suferinţă să se lepede. Şi pe mulţi i-au ucis şi i-au omorât. Şi cei care au mai rămas, le-au plătit tată să tacă şi i-au înveşmântat în haina lui anticrist…”(29 august 1979)
34. Predicatorii şi proorocii nu sunt preţuiţi în casa lor
“...De ce pedicatorul şi proorocul nu este preţuit în casa sa, în familia sa? De ce? Pentru că e vremea când se scoală doi împotriva a trei şi trei împotriva a doi şi curvia şi toate celelalte, dar mai întâi este invidia care a făcut ţăndări poporul Meu.”(29 august 1979)
35. Preotul este doică
“Ştiţi cine e doică, tată? Preotul, acela e doică, cel care a iubit Stăpânul pe viaţă şi pe moarte. Doica de astăzi lasă copiii şi pleacă. Doica de la început nu era arvunită pe bani.” (7/20 mai 1973)
Poziţia luată faţă de preoţi în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este inconsecventă şi contradictorie. Aici, preoţii când au har indelebil şi necondiţionat, când îşi pierd harul în urma săvârşirii unor greşeli personale ; când trebuie urmaţi şi ascultaţi, când trebuie părăsiţi pentru totdeauna; când sunt eficienţi în propovăduirea lor, când nu, situaţie în care e nevoie de “predicatori”, de “păstori“ şi “străjeri”, care să-i suplinească. În plus, ei trebuie dirijaţi de “prooroc” în tot ceea ce săvârşesc şi lucrează, ca nişte copii mici şi incapabili.
1. La început, Cuvântul recomandă ca spovedania să fie auriculară şi să se facă la un singur preot
“Nu te ruşina de preot ca să îi spui păcatul, căci preotul e legat la Dumnezeu să nu spună nimănui păcatul tău. Spuneţi, tată, spuneţi că preotul e dat între Dumnezeu şi popor şi dacă greşeşte, are grijă Dumnezeu.” (15 mai 1963)
Se deduce că spovedania nu era nici colectivă, nici publică.
2. Preoţii nu trebuie judecaţi, ci îngăduiţi şi respectaţi
“Iată preoţii în loc să sfârşească slujba la 12, se grăbesc să o termine devreme. Mulţi sar cuvintele slujbei, dar voi nu judecaţi, supuneţi-vă.” (4 mai 1958.)
“Voi, creştinilor, respectaţi preoţii, oricât ar fi de aspri cu voi, ca să nu cădeţi în blestemul legii lui Dumnezeu”. (20 ianuarie 1963)
3. Preoţii sunt indispensabili slujirii şi mărturisirii
“Tot cel ce este fără preot, nu este de la Dumnezeu.” (1 mai 1960)
4. Apare casta “predicatorilor”, despre care se zice că şi ei sunt de la Dumnezeu, concurându-i serios pe preoţi
“…iar predicatorii au şi ei mare dar, că şi ei sunt trimişi de Dumnezeu în mijlocul mulţimilor de popoare ca să vestească legea sfântă” (16/29 mai 1965)
5. Preoţii şi-au pierdut darul de la Dumnezeu
“Şi preoţii şi-au pierdut darul de la Dumnezeu; au rămas singuri, cu harul. Încolo, au pierdut portul, chipul, postul şi viaţa de preot; şi darul l-au pierdut. “ (16/29 mai 1965)
6. Şi predicatorii au pierdut darul de la Dumnezeu, ca şi preoţii
“Predicatorii au pierdut darul prin prin faptele mândriei…” (16/29 mai 1965)
“Să nu faci ca preoţii şi ca predicatorii de acum, care, dacă nu le mai merge meseria, au stricat darul lui Dumnezeu prin poftele lor” (16/29 mai 1965)
7. Dar chiar şi în aceste împrejurări, atât preoţii cât şi predicatorii trebuie preţuiţi pe mai departe
“Tu să-l preţuieşti pe preot şi pe predicator…” (16/29 mai 1965)
8. Doar după două luni, predicatorii sunt opriţi să mai predice, pe motiv că nu împlinesc legea (învăţătura cea nouă, adusă prin Verginica)
“…Verginico… Te duci la predicatorii de Evanghelie, adică de legea Sfântă, şi spune-le la cei ce se numesc predicatori: Domnul nu vă lasă pe voi să daţi poporului nădejde mincinoasă. Pentru ce profeţiţi legea sfântă şi n-o trăiţi? Pentru ce prevestiţi poporului nădejdi mincinoase? (17/30 iulie 1965)
9. Se prefigurează o schimbare radicală a polilor de putere, în favoarea Verginicăi şi a aleşilor ei
“Spune Verginico şi la predicatori şi la poporul care face parte de prevestirea lor, că Domnul le spune aşa: dacă nu Mă ascultă…şi dacă nu ia aminte la cuvintele Mele prin aleşii mei trimişi în mijlocul lor şi nu vor să creadă, atunci voi da ca toţi, şi predicator, şi ascultător, îi voi da sub blestem, să fie sub picioarele tuturor popoarelor pământului” (17/30 iulie 1965)
Predicatorii şi cei care-i mai ascultă sunt ameninţaţi cu blestemul, pe motiv că nu-L ascultă pe Dumnezeu, nesocotind învăţătura adusă de Verginica.
10. Dar, după alte cinci luni, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” iar se răzgândeşte, şi-i îndeamnă să se facă predicatori pe cei care îşi doresc aceasta, şi le dă şi indicaţii cum să se poarte
“…Vrei să fii predicator, fii. Dar cine spune la cineva. “Nu fura, nu curvi”, plată de la Mine va primi. Dar mai întâi hrăneşte-te tu cu ea, şi pe urmă dă-o la altul. Semănătura ta să fie văzută, şi pe urmă dă-o la altul.” (6/19 decembrie 1965)
11. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu urăşte preoţii
El spune că aceştia încă “au darul de la Dumnezeu” (deci ori nu l-au pierdut, aşa cum s-a zis mai înainte, ori l-au redobândit între timp):
“O, Eu nu urăsc preoţii, căci ei au darul de la Mine, dar veţi şti că din cauza mândriei, mulţi preoţi nu vor mai fi duhovniceşti” (27 octombrie 1965)
12. Ceilalţi prooroci sunt “eliminaţi din joc”
“O, copiii Mei, nu mai mergeţi din loc în loc după alţi profeţi, căci cine caută să aibă mai mult de-atât, la nici o masă nu va sta. Auzi? Spune, tată, crezi? Încă odată vă şoptesc: fiţi atenţi, nu căutaţi să aveţi mai mulţi prooroci, căci cine se duce la alt prooroc, acela nu va rămâne, şi se va pierde în zări. Crezi? Vino la Mine şi stai cu Mine, copilul Meu. Nu te pierde în zări, nu avea altă masă, căci mâncând multe mâncăruri, şi se apleacă.” (30 octombrie/12 noiembrie 1965)
“O, copiii Mei, nu mai mergeţi din loc în loc după alţi profeţi, căci cine caută să aibă mai mult de-atât, la nici o masă nu va sta. Vino, tată, la Mine şi nu te pierde în zări, căci viaţa ta este ca o apă.Nu te lăsa în voia apei. Apa te duce unde voieşte ea, dar tu vino la Mine” (3 /16 noiembrie 1965)
13. Celelalte proorocii care au fost, dar nu mai sunt, sunt puse şi ele sub semnul îndoielii
Deoarece s-au risipit, ele par a fi fost de la oameni, nu de la Dumnezeu:
“ Fiţi atenţi, căci mulţi prooroci se vor ivi. A fost o lucrare la Vladimireşti, a fost o lucrare la Maglavit. Fiţi atenţi, tată, cu lucrarea pe care o aveţi în faţă. Fericit cine va avea parte de această lucrare până la sfârşit” (3 /16 noiembrie 1965)
14. Singura proorocie adevărată este cea de la Pucioasa
Celelalte care au fost, acum nu mai sunt, toate s-au denaturat, toate s-au abătut de la proorocia dreaptă:
“După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, vei auzi că înviază morţii; să nu te duci, că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceia vă amăgesc pe voi. Ţineţi minte, că nu mai e lucrarea. A fost la Vladimireşti, a fost la Maglavit, a fost şi este aici şi a mai fost la Arsenie Boca, dar acolo ce a făcut? Luaţi bine seama, că mulţi s-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul. Ca această profeţie nu a fost şi nici nu va mai fi. Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.” (25 februarie/10 martie 1971)
15. Şi profeţii îşi modernizează maniera de lucru!
“Căci în această vreme vor veni profeţi de departe şi vor pune în film această lucrare……..” (1/14 ianuarie 1966)
16. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi pedepseşte cu închisoarea pe mărturisitorii “lucrării Lui”, pentru că “vorbesc prea mult la lume despre lucrurile lui Dumnezeu”
“… Constantin de la Proviţa a fost luat la închisoare că nu credea de fiul său ce a făcut; de aceea l-a luat. Pe Petre Horja l-am dus acolo ca să vadă şi el durerea Mea. Pe Gheorghiţă de la Bucureşti l-am dat în mâna oamenilor că el vorbea fără de rost din lucrurile Mele şi dădea din lucrarea Mea, şi el singur s-a dat în mâinile lor. Pe Răducanu l-am dat în mâna lor că vorbea prea mult la lume despre lucrurile lui Dumnezeu” (11/24 aprilie 1967)
17. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu le contestă preoţilor darul preoţiei, ci dimpotrivă, îi cheamă la el, cerându-le însă să vină cu fapte bune
“Grăiesc slujitorilor bisericeşti: apropiaţi-vă de Mine cu fapte bune. Vino la Mine, slujitorule al Meu, precum este scris.” (12/25 februarie 1973)
Pe vremea aceea, preoţilor nu li se imputa faptul că “au preoţia lui Antihrist” (aşa cum procedează astăzi, în mod sistematic, liderii pucioşi), ci doar “darul preoţesc şi ceresc”:
“ – Să fii credincios în Domnul Iisus Hristos, să fii vrednic de darul preoţesc şi ceresc, că mulţi preoţi sunt pe pământ, dar nu mai sunt puternici, pentru că s-au abătut de la calea Mea şi intră în locurile spurcate, intră în locurile nebinecuvântate, şi de aceea când slujesc nu se împlineşte” (12/25 februarie 1973)
Aşadar, chiar şi preoţii care “s-au abătut de la calea lui Dumnezeu”, tot n-au devenit slujitorii lui Antihrist, aşa cum pretind astăzi liderii pucioşi, ci doar şi-au pierdut puterea de a face lucruri binecuvântate de Dumnezeu.
18. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi consideră pe preoţi “îngeri în trup”
Aceştia trebuie să vegheze ca blestemaţii de credincioşi neştiutori ai regulilor, care umblă de colo-colo prin biserică, să se liniştească şi să stea locului:
“Fiule, eşti preotul Meu, eşti înger în odăjdii. Fii în supraveghere, căci în timpul sfintei slujbe umblă poporul în biserică aşa cum umblă caprele în târlă. Crezi? Pune ordine. Nu are voie, este blestemat, dar el nu ştie ” (12/25 februarie 1973)
19. Preoţii păcătoşi nu sunt dispreţuiţi
“ Să nu te îndoieşti, tată, că toţi, de la preot până la cel mai din urmă s-au făcut păcătoşi. Nu sunt împotrivă şi nu dispreţuiesc preoţii, dar faptele lor le dispreţuiesc.” (20 februarie 1975)
20. Preoţii nu trebuie urâţi de către creştini
“O, copilaşii Mei, sunteţi rugaţi de Mine ca să nu urâţi pe preoţi.” (3 aprilie 1975)
21. Preoţii nu au toţi daruri şi haruri
Preoţimea s-a stricat la cap, iar mirul preoţilor din bisercile tradiţionale (porecliţi în derîdere “măcelari” şi “brutari” şi “ciobani”), nu mai este recomandat creştinilor:
“…Creştinilor, luaţi bine aminte, că a început peştele să se strice la cap, şi se împute şi fug toţi de el. Da, preoţimea este… …plin e locul de peşti, dar nu au daruri şi haruri toţi. Plin e locul de peşti, plin e pământul de popi, dar nu au darul toţi. Plin e locul de peşti, peşti buni de mâncat, dar unii dintre ei au secrete sfinte. Unul e Ioan Botezătorul, unul e Ioan Evanghelistul, unul e ierarhul Nicolae. Se vede unde i-au dus secretele sfinte. Mulţi au ajuns în iad.” ( 15/28 mai 1975)
“ …S-au făcut mulţi măcelari şi mulţi brutari, dar sunt murdari. Sunt mulţi măcelari şi brutari care s-au făcut din mândrie şi pentru bani. Mulţi s-au făcut ciobani, dar pentru brânză şi pentru lână. Feriţi-vă de mirul păcătoşilor. Oiţele Mele, sunt mulţi sunt puşi în numele Meu, dar nu sunt cu Dumnezeu… … Fii atent: cere şi vei afla. Celui ce bea, celui ce curveşte, celui ce fumează, nu i se dă harul şi darul.” (4/17 iulie 1975)
În Biblie scrie altfel: cel care cere ia , şi cel care caută, va afla:
“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.”(Mat. 7,7)
Cât priveşte harul preoţilor, peste exact două luni se va pretinde că e invers, adică harul nu este condiţionat de o pretinsă perfecţiune omenească.
22. Harul este indelebil şi nu se ridică de la preot, indiferent de păcatele lui
Ei trebuie ascultaţi, nu judecaţi, nu urâţi:
“ …Plăcut este numele de slugă lui Dumnezeu, dar nu mai e plăcută viaţa. Dar voi să nu judecaţi. Preotul este cel de care se vorbeşte. Dacă sluga bea, nu posteşte, curveşte, Domnul Iisus ştie fapta sa. Şi toţi fac aşa şi să ştiţi că a rămas numai Harul. Harul sfinţeşte! Harul tămăduieşte! Nu trupul, nici băutura, nici mâncarea. Nu vă scârbiţi de ce mâncaţi din mâna lor… Pentru tine stă Harul în buturuga aceasta. Şi Dumnezeu nu judecă harul, nici paharul, ci pe acela care nu ascultă. Sunt mulţi preoţi care duşmănesc pe creştinii ortodocşi. Dacă îi găsesc la un loc cântând lui Dumnezeu, îi alungă şi strică locul lor. Nu ocoli buturuga, că fiecare are turma sa, să îngrijească de ea. Veţi vedea preoţi în pielea goală. Să nu îi urâţi... Păcatul lor să nu îl săvârşiţi. Că am făcut creştini preoţi şi tot acolo au ajuns: la plajă, la cârciumă. Nu mai găsesc pe acest pământ om deştept pentru Dumnezeu…” (17 august 1975)
De o deosebită însemnătate este poziţia adoptată aici faţă de Sfintele Taine săvârşite de preoţi. Ele sunt proclamate valide, indiferent de păcatele preoţilor, iar creştinii sunt îndemnaţi să se împărtăşască fără nici o umbră de îndoială şi fără a cerceta după cugetul lor vrednicia preotului lor, asemănat aici o buturugă de viţă (iar creştinii se subînţelege că sunt mlădiţele). Preoţii nu trebuie ocoliţi, după obiceiul unora care caută din biserică în biserică “un preot cu mai mult har”. Negăsind pe nicăieri acel preot care să aibă mai mult har decât ceilalţi, aceştia sfârşesc în a se abandona vreunei secte, dacă nu îşi construiesc între timp propria lor sectă “ultra-ortodoxă”.
Vom vedea însă că această poziţie sănătoasă nu va avea viaţă lungă. Curând se va ajunge la o asemenea blamare a preoţilor, încât împărtăşania lor nu va mai fi considerată altceva decât pâine şi vin.
Pentru început, preoţilor li se va lua harul ( deşi s-a spus mai înainte că acesta este de neşters) şi li se va da păstorilor de la Pucioasa, ceea ce va scandaliza pe unii creştini, care va zice despre ei că nu sunt buni:
“...Se va lua Harul de la preoţi şi se va da vouă, dar vor veni zvonuri prin lume că voi nu sunteţi buni. Voi să nu vă înfricoşaţi şi să ziceţi că nu sunteţi buni” (29 ianuarie 1976)
Domnul Iisus Hristos a dat însă un alt exemplu, arătând că nimeni nu este bun decât Dumnezeu, deci aceia care se cred buni sunt nişte îngâmfaţi:
“Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.” (Luca, 18, 19)
23. Harul se ridică de la preot, datorită păcatelor lui
După alţi patru ani se promovează o părere total opusă: harul nu poate rămâne la cei păcătoşi:
“ A întâmpinat acest trup locuinţa unui preot fumător. Vai şi amar, ce mai chinuri îngrozitoare pentru că a profanat sfânta lucrare! Părăseşte sfântul altar şi slujba sfântă şi se duce şi fumează. Îl va părăsi lucrarea cea mai de preţ. O va pierde, tată. De aceea, puteţi să daţi bani cu grămada, că nu vă vindecaţi de boli, pentru că doctorul nu mai are putere să te vindece. I s-a luat acel har, prin păcatul său. Nu sunt împotriva preoţiei. Dumnezeu îl cheamă la lumină: lasă întunericul şi vino la lumină!” (27 iulie/ 9 august 1979)
24. Slujbele preoţilor de azi nu mai au nici o valoare, spre deosebire de cele ale preoţilor din vechime
“ Aveţi ajutor cetele mucenicilor, aveţi ajutor cetele sfinţilor, aveţi ajutor proorocia proorocilor, aveţi ajutor profeţia profeţilor, aveţi ajutor slujbele preoţilor, nu ai celor de azi, ci din vechime, care s-au făcut vrednici să vină la Mine. Aveţi ajutor rugăciunile mucenicilor, aveţi ajutor rugăciunile monahilor şi călugărilor, ale patriarhilor, ale diaconilor.” (4 ianuarie 1976)
O altă ciudăţenie la Pucioasa este că prooroc şi profet nu înseamnă acelaşi lucru. Nici monah şi călugăr, deşi sunt sinonime perfecte.
25. Pe lângă Verginica, reconfirmată în treapta de Trâmbiţă-Prooroc, se instituie o nouă demnitate, aceea de profet-apostol
“ Acest trup prin care am grăit se numeşte Trâmbiţă, se numeşte Prooroc. Iar pe voi vă numesc profeţi-apostoli.” (7 ianuarie 1976)
Aşadar, mult trâmbiţata “ungere din cer, mai presus de fire” prin care se face la Pucioasa consacrarea întru cinurile preoţesc, apostolesc şi profeţesc, nu este altceva decât o simplă numire şi rostire. Adesea se proclamă şi cumulul de funcţii, ca în cazul de faţă.
26. Toţi profeţii s-au amăgit
“…Copilaşii Mei, puţini ai Mei sunt pe pământ neamăgiţi. Şi profeţii care au profeţit s-au amăgit sută la sută, ei fac serviciul pentru burtă, nu pentru duh…”(21 februarie 1976)
27. Preoţii care sunt contra ereziei de la Pucioasa îşi pierd automat ungerea
“…Ştiţi că orice preoţime care este contra voastră nu sunt unşii Mei, nu-i cunosc, când se vor întâlni cu Mine, voi zice: nu am lucrat Eu ţie? Nu te cunosc, că Trupul şi Sângele Meu Le-ai risipit, L-ai jefuit…” (6 decembrie 1976)
28. Patriarhul Justinian, salvatorul Bisericii Ortodoxe Române
“… Patriarhul Justinian a făcut un bine la cineva. Pentru binele acesta are rădăcină adâncă la Mine. Dar are jurământ, căci cât va trăi el, nimeni nu-l poate scoate din slujba sa duhovnicească. Şi dacă nu era aşa, nu mai era Biserica Ortodoxă şi nici un creştin nu mai era.” (19 decembrie 1976)
29. Scripturile nu se mai tălmăcesc la preoţi, ci la “Păstorii de la Pucioasa”
“ De ce nu citiţi Scripturile ca să vedeţi cărările acestui veac? Şi dacă le citiţi, nu le tălmăciţi voi, ci duceţi-vă la Păstorii Mei să vi le tălmăcească…(9 martie 1977)
30. Preoţii vor fi nimiciţi şi vor fi înlocuiţi cu credincioşii pucioşi
“…Smochinul se va tăia şi se va arunca în foc. Smochinul sunt preoţii şi voi sunteţi lăstarele care trebuie să crească şi să rodească…”(11 mai 1978.)
31. Verginica n-a fost prooroc, aşa cum greşit o venerează creştinii pucioşi
“ Dumnezeu e Tatăl tău şi Păstorul tău. Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc, nu a mai trimis prooroc. S-a făcut El prooroc în Duhul” (25-26 mai 1978.)
Deci mult trâmbiţatele funcţii de “prooroc” şi de “păstor”, care erau şi sunt prezentate azi de liderii pucioşi ca indispensabile pentru oricare biserică doritoare de legitimitate au fost fraudulos atribuite unor persoane care uzurpau pe Dumnezeu şi pe Hristos.
Dacă Dumnezeu Însuşi a fost “Păstorul poporului pucios”, atunci “păstorul” Daniel şi “păstorul” Cristea au fost nişte falşi păstori. Spunem “au fost” şi nu spunem “sunt”, deoarece ei, deşi n-au murit, au fost între timp dezbrăcaţi de aceste prerogative chiar din interiorul “mişcării”, de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care au preluat “din mers” toate prerogativele de conducere existente în Biserica pucioşilor. De altfel, “Cuvântul lui Dumnezeu” reafirmă şi în alte împrejurări că demnitatea de Păstor a lui Hristos este veşnică şi netransferabilă:
“Eu sunt păstorul oilor Mele. Eu păstoresc, am păstorit şi voi păstori. Eu sunt şi prin Mine intră cine vine şi prin Mine iese cel ce trebuie să iasă. Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc”(7 august 1978.)
Cuvintele “prin Mine întră şi vine” arată că Domnul nu a încetat să fie uşa oilor. Dar, liderii uzurpatori de la Pucioasa s-au făcut pe ei “uşi” de mântuire pentru oi, iar apoi şi-au zis “porţi”, ca să ascundă prin cuvânt meşteşugit uzurparea lor.
Dacă “Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc” şi “nu a mai trimis prooroc”, atunci nici Verginica Tudorache, nici Maria Tudorache, nici Mihaela Tărcuţă, nici Nicuşor Nedelcu, nu sunt prooroci, ci falşi prooroci, adică prooroci mincinoşi. Pentru că nu s-a zis aici că Domnul “S-a făcut prooroc” doar pentru scurtă vreme, apoi că S-ar fi răzgândit şi ar fi dat proorocia altora. Această “zicere” este datată 25-26 mai 1978, cu 2 ani înainte de moartea Verginicăi, şi la 23 de ani de la începerea acestei “proorocii” (anul 1955). Deci Domnul “era prooroc” de 23 de ani şi nu dăcea semne că are de gând să renunţe la “proorocie”, căci “proorocia” era însuşi “Cuvântul”, care a continuat să “apară” din 1955 şi până astăzi. Deci ceilalţi pretendenţi la demnitatea şi cinstea de “prooroc” erau (care muriră între timp) şi sunt ( care rămaseră) nişte bieţi prooroci mincinoşi.
La Dumnezeu se vine numai prin Hristos. El este uşa oilor (v. Ioan, 10,7 ) . Liderii pucioşi însă au inventat alte uşi, pe care le-au denumit “porţi” : Mihaela şi Nicuşor, prin care se intră în Împărăţia cerurilor. Adică, s-au inventat pe sine. Ei sunt consideraţi de către creştinii pucioşi “izbăvitorii” neamului creştinesc. A fost folosită expresia “porţi” şi nu “uşi”, pentru ca în niciun chip creştinul să nu seseizeze frauda şi substituirea de persoană.
32. Preoţii vor pieri cu toţii, în afară de preoţii pucioşi
“ … Ţineţi minte ce se spune: nu vor mai fi preoţi. Cine vă va mai împărtăşi şi cine vă va mai mărturisi? Să ştiţi de la Mine, de aceasta să nu vă îngrijiţi voi, ci Stăpânul se va îngriji de plata robului Său. Ştiţi care preoţi vor pieri? Preoţii lui Baal care urăsc pe copiii Mei. Iar preoţii Mei vor fi ascunşi şi vă vor adăpa. Totul sfârşitu-s-a. Amin!...” (19 iunie 1978.)
Această “proorocie” exprimă o mentalitate defetistă a anilor în care puterea comunistă era în deplină stabilitate şi aparentă ascensiune. Practic, nimeni nu mai credea în posibilitatea unei răsturnări de situaţie, astfel încât opresiunea exercitată de ideologia comunistă şi corifeii ei asupra Bisericii şi asupra religiei să înceteze. Vizionarii tupeişti, de teapa Virginiei Tudorache-Stoica, preziceau deci cu uşurinţă şi cu uşurătate ceea ce lor li se părea a fi o evidenţă de neînlăturat. Anume, că puterea comunistă va reuşi cânva să ducă la sfârşit şi acest vis al ei: distrugerea deplină, prin propagandă ateistă şi prin educaţie dirijată, a sentimentului religios din om, eliminarea oricăror exprimări şi manifestări religioase în societatea comunistă, distrugerea vieţii religioasepublice şi private, desfiinţarea preoţiei şi a Bisericii.
Din fericire, lucrurile au evoluat altfel decât a prezis “proorociţa” Verginia. Preoţii nu numai că au rămas, dar acum sunt atât de mulţi, încât nu mai au biserici îndeajuns unde să slujească. Mulţi teologi trebuie să aştepte cu anii până ce li se iveşte o ocazie concretă care să le permită a se preoţi, aşa cum ei o doresc.
Paradoxal, tocmai preoţii pucioşi au fost, mai în toată vremea, mult prea puţini decît era nevoie. Mulţi creştini pucioşi au rămas nespovediţi şi neîmpărtăşiţi cu anii, din cauza nepăsării liderilor pucioşi, care au avut grijă să-şi asigure cu preoţi pucioşi doar pe acoliţii lor direcţi de la Pucioasa şi de la Târgovişte ( dintre care unii se împărtăşesc acum zilnic), dar de ceilalţi interesându-se prea puţin , sau deloc, după principiul: Nu e în responsabilitatea noastră să ne ocupăm de toţi. Ceilalţi, din celelate “obşti”, să se descurce cum or şti! În ultima vreme le-au sugerat însă şi acestora că va avea loc o reglementare în acest sens, dar lucrurile trenează.
Oricum, şi canonicitatea preoţilor existenţi în comunităţile pucioşilor este incertă, având în vedere că nici un episcop ortodox n-a făcut vreodată vreo hirotonie validă în aceste comunităţi! Singura tentativă de “recunoaştere” a bisericii pucioşilor vine de la episcopul Ioan Preoteasa (şi el necanonic, fiind caterisit de B.O.R. înainte de “hirotonia” lui întru arhiereu, primită de la o biserică din diaspora ucraineană), care le-a făcut cîteva vizite pastorale la Pucioasa, în tentativa ( neizbutită) de a-i asimila pe pucioşi în “biserica” sa, o biserică-fantomă, zisă “a vlahilor de pretutindeni” (şi de nicăieri, având în vedere câţi vlahi are de fapt această “biserică”)
33. Preoţii din lume au acum haina lui Antihrist
“… Aveam un mare număr de preoţi, tată, care mult iubeau credinţa şi oiţa Mea, dar acum au fost ameninţaţi cu suferinţă să se lepede. Şi pe mulţi i-au ucis şi i-au omorât. Şi cei care au mai rămas, le-au plătit tată să tacă şi i-au înveşmântat în haina lui anticrist…”(29 august 1979)
34. Predicatorii şi proorocii nu sunt preţuiţi în casa lor
“...De ce pedicatorul şi proorocul nu este preţuit în casa sa, în familia sa? De ce? Pentru că e vremea când se scoală doi împotriva a trei şi trei împotriva a doi şi curvia şi toate celelalte, dar mai întâi este invidia care a făcut ţăndări poporul Meu.”(29 august 1979)
35. Preotul este doică
“Ştiţi cine e doică, tată? Preotul, acela e doică, cel care a iubit Stăpânul pe viaţă şi pe moarte. Doica de astăzi lasă copiii şi pleacă. Doica de la început nu era arvunită pe bani.” (7/20 mai 1973)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.