28. “Poporul lui Dumnezeu”
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
1. “Poporul Domnului” de la Pucioasa e în clasa a patra
“O, poporul Meu, iată, te întreb, eşti în clasa a patra, ţine bine să nu-ţi ia altul premiul” (6 februarie 1959)
2. “Poporul Domnului” de la Pucioasa (Noul Sion ) minte
“Sioane, copiii tăi mint… …Nu credeţi, mincinoşilor. Minţiţi, minţiţi, copii ai Sionului. Sioane, Sioane, nu fi vopsit… (2 mai 1965)
“Vine Domnul pe o apă, vine Domnul şi nu daţi voie la copii ca să mintă că nu este Dumnezeu. Sioane, copiii tăi mint şi dacă s-a zămislit copilul tău mincinos, ce vei răspunde? (2 noiembrie 1965)
3. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este un bulgăre de sare care va săra tot pământul
“O, copii ai Ierusalimului… …Tu eşti un bulgăre de sare care va săra tot pământul acesta” (7 ianuarie 1966)
4. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este denumit “Israel”
“Ţi-am spus ţie Israel ca să cunoşti că Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel Mi-a fost Mie popor, şi Eu i-am fost Dumnezeu…” (1/14 ianuarie 1966)
5. “Poporul lui Dumnezeu” “nu este al poporului”
“Nu eşti popor al poporului, ci eşti popor al lui Dumnezeu” (1/14 ianuarie 1966)
“Poporul Meu, nu eşti popor al poporului, ci eşti poporul lui Dumnezeu” (31 iulie/13 august 1974)
6. “Poporul Domnului” de la Pucioasa s-a plictisit de “lucrarea” lui Dumnezeu
“Această lucrare, râvneşte tot cerul la ea şi ţie poporul Meu ţi s-a urât cu ea………” (14 ianuarie 1966)
7. Cu toate acestea, el rămâne tot “cel mai ales”
“…Prin această vorbire vă are Domnul cel mai ales popor român creştin.” (30 august/12 septembrie 1968 )
8. Noul “Israel” tinde chiar să se identifice (“să fie una”) cu Sf. Treime
“Dacă Israelul acesta ar asculta lucrarea aceasta, această lucrare ar fi proprietatea lor, că prin această lucrare s-ar face una cu Cei ce au făcut această lucrare, adică Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” (27 aprilie/10 mai 1972)
9. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este “plin de toate păcatele”
“Pace ţie popor încăpăţânat, plin de toate poftele şi toate păcatele…Pace ţie, poporul Meu puţin îndurerat pentru durerea Mea! (11 februarie 1974)
10. Copiii din “poporul Domnului” de la Pucioasa sunt “plini de răutate şi urâcioşi”
“ Voi sunteţi mici, adică sunteţi cei mai de pe urmă din toţi copiii lui Israel, sunteţi cel din urmă copil al lui Avraam, dar după hrană sunteţi cei mai mari. Voi însă nu aţi ieşit nici din faşă. Ce-o fi cu voi de nu mai creşteţi odată? De ce sunteţi anemici? Parcă n-aţi mâncat niciodată. Tot creştinul se pregăteşte şi el cu ceva de ziua mare, dar voi staţi în faşă, măi copii, în faşă, dar sunteţi plini de răutate şi urâcioşi. ” (16/29 martie 1974)
11. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este şi bun şi rău
“ Poporul Meu şi bun şi rău, Mă uit din slăvile senine când îţi schimbi firea din creştin în păgân. Mă uit la tine, şi de aceea îţi spun popor bun şi rău. Poporul Meu, când vine timpul să-ţi zic: poporul Meu bun? Oi mai trăi să zic că sunteţi numai buni?” (29 aprilie/12 mai 1974)
12. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este în întregime rău
“Israele, copilul Meu, v-am făcut copii, dar pe ce? Se miră îngerii că voi sunteţi tot răi. Copiii cei de demult s-au zdrobit şi nu M-au părăsit nici cât vârful de ac, nu M-au hulit, nu M-au duşmănit, dar tu, şi pentru casă sau pentru o înfruntare te-ai despărţit de Mine.” (22 iulie/4 august 1974)
13. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este îndreptat spre rău
“ Cum să mai zic Eu poporul Meu, când poporul e îndreptat spre rău?... …Pot eu să mai stau în mijlocul poporului Meu? (25 mai 1975)
14. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este concurat de alţii mai vrednici
“Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc şi la el” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)
15. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este degeaba numit popor de sfinţi, căci nu sunt sfinţi
“ Vă zice lumea sfinţi şi nu sunteţi sfinţi. Că lumea vă zice vouă sfinţi, de ocară, nu vă zice de cinste. Caută să fii sfânt, ca să nu fie batjocorit numele acesta” (17 iulie 1975)
16. Deşi “poporul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este numit "sfânt", el este de fapt păcătos
“ Ţineţi minte, că se opresc aceste cuvinte, nu din pricina Mea, ci din pricina ta, din pricina păcatului, că deschid cerul şi Mă uit la poporul numit “sfânt”, că este păcătos.” (19 octombrie/1 noiembrie 1975)
17. “Poporul lui Dumnezeu” e necredincios
“ …De ce nu se vindecă vasul Meu? Pentru necredinţa poporului Meu, care a închis toată calea, că din Mine ai această lumină, nu din acest trup” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
“ Dacă ai avea credinţă numai cât un bob de muştar, L-ai vedea pe Duhul, dar pentru că eşti popor fără credinţă, să ştii că te vei rătăci.” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
“ Dacă nu vreţi să mai credeţi, pentru ce să mai stau între voi? Scutura-voi praful, şi în loc de bucurie, va fi sabie.” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
18. “Poporul lui Dumnezeu” e nu numai necredincios şi răsfăţat, dar şi lipsit de blândeţe, de milă, de înţelepciune şi de putere. În schimb, e robit de păcate, plin de mândrie şi plin de ură înverşunată
“Pe cine să trimit Eu? O, Davide, Davide, împarte din blândeţea ta poporului acesta! O, Solomoane, împarte din înţelepciunea ta poporului acesta! O, Petru şi Pavel, poporului acesta credinţa dreaptă! Pe sfert dacă ar fi ca voi, aş câştiga prin ei toată suflarea. O, Samsoane, împarte tu din puterea ta poporului acesta! O, tată, de ce zic aşa? Nu judecaţi. Copilaşii Mei, staţi de vorbă cu Mine, că necredinţa voastră Mă opreşte de la toate. Spuneţi, măi tată, de ce nu vreţi să fiţi credincioşi şi nu vreţi să recunoaşteţi păcatul pe care-l faceţi? Numai mândria nu vrea să primească, numai mândria… Scrieţi numărul celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverşunată în poporul Meu, şi cine vă mai scapă? ” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
“ O, poporul Meu, vă roagă Dumnezeu să dispară dintre voi ura, duşmănia, gelozia, mândria, încăpăţânarea, lăcomia de avere, …” (3/16 mai1980)
“ Israele, popor răsfăţat, care nu vrei să te mişti din acest loc rău, nu vrei să te osteneşti. Dacă ai postit, ai postit, dar am văzut ce ai făcut în timpul ce ai postit, că ai fost supărat, ai ameninţat, ai fost otrăvit, n-ai mângâiat cum scrie în ziua de post.” (22 iunie/5 iulie 1980)
“ Eşti un popor fără milă. N-ai avut milă nici de frate, nici de soră, nici de Mine, Domnul, Care strig la tine.” (22 iunie/5 iulie 1980)
19.“Poporul lui Dumnezeu” nu-i aduce “Dumnezeului de la Pucioasa” nici o bucurie, căci nu se grăbeşte să-l asculte şi să-l urmeze
“Israele, nu am nici o bucurie din partea ta. Israele, vino nu mai sta, nu mai aştepta! Vino, nu mai zăbovi, nu mai pierde vremea, vino! (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
20. “Poporul lui Dumnezeu” e îngust la minte şi nu vrea să fie popor duhovnicesc
“…Aveţi minte mică şi nu are loc în ea lucrarea Mea care trebuie s-o dau în faţa voastră. Am amânat, am amânat întruna şi mereu am amânat cuvântul Meu, dacă poporul Meu nu se pregăteşte să fie duhovnicesc. (23 iunie 1977)
21. “Poporul lui Dumnezeu” este numit “popor duhovnicesc”
“…Eu, Domnul Iisus Hristos voiesc să vă numesc popor duhovnicesc.” (9-10 august 1979)
22. Procentul de drepţi este 1:1000
“…Că abia unul la o mie din purtarea de azi e neblestemată…”(20 septembrie 1977)
“ Şi se va împunge oaie cu oaie şi se va împunge berbec cu berbec şi se va împunge ţap cu ţap, până când nu va mai rămâne decât unul la mie. Aşa scrie în Carte. Măcelărie goală va fi în ţară. Ţara Românească o va curăţi de tot gunoiul Său şi o va face grădină binecuvântată…”(28 septembrie 1977)
23. “Poporul lui Dumnezeu” cârteşte la unele nedreptăţi făcute de Verginica
“ Fiule Daniele, spune la poporul Domnului Iisus Hristos să nu se mai supere dacă vine la vecini şi nu poate intra la acest cămin, dacă a văzut căminul ocupat şi nu se poate intra. Nu aduceţi necazuri, că destule necazuri poartă această fiinţă. Iată şi altceva: a gândit cineva gânduri greşite, şi am să spun cândva gândurile acelea pe faţă. Cine vine în acest cămin, nu vine că are coşul plin. Cine vine, să vină cu mâna goală. Că zice cineva: “Numai pe cel cu coşul plin îl primeşte, şi de aceea pe cel cu coşul gol nu-l primeşte. Şi mai zice cineva: “ De aceea nu mi-a vorbit Domnul, că am buzunarul gol” Mai uşor este ca această fiinţă să fie dusă pe targă la vecini decât să mai vină aici creştinul şi să greşească şi să facă păcat.” (15/28 septembrie 1977)
Nu este exclus ca în jurul Verginicăi să se fi plasat strategic persoane întreprinzătoare, care să fi exploatat la maximum, după cum au vrut, acest turism religios de la “ templul Noul Ierusalim ” de la Pucioasa, în favoarea lor materială şi financiară, iar Verginica să nu fi ştiut chiar nimic, până în 1977, când revolta oamenilor a ajuns şi la urechile ei. Această versiune o scuză pe de o parte, dar o acuză pe de alta: ce fel de prooroc este acela care habar n-are ce se întâmplă în jurul şi în numele lui?
Dacă nu faci foc, nu iese fum. Nemulţumirile spuse de unii creştini, la început cu voce scăzută, iar mai apoi “de pe acoperişuri”, trebuie să fi avut ele un motiv, că altminteri nu ar fi fost rostite cu atâta obidă. Stopând, cu trei ani înainte de moartea sa (dar nu din proprie iniţiativă, ci fiind silită de aceste nemulţumiri ale creştinilor) practica de se a veni la “proorociţă” la “templu” cu cadouri, Verginica recunoaşte implicit că această practică a funcţionat în cei 22 de ani anteriori (1955-1977) într-o manieră deşănţată şi nedreaptă, care până la urmă i-a scandalizat public pe cei mai nevoiaşi, care nu puteau veni la ea decât cu mâna goală. De aceea, ea se simte obligată să generalizeze: de acum încolo, “cine vine, să vină cu mâna goală”. Cât despre creştinii care pretind că sunt victimele unui tratament discriminatoriu, ei bine, ei “pe nedrept se revoltă”.
Obiceiul de a aprecia pe noii veniţi după consistenţa darurilor lor, sau măcar după “osânza”vizitatorilor, s-a păstrat însă neştirbit la liderii pucioşi de astăzi: ei îi primesc pe vizitatorii bogaţi cu mult fast, cu zâmbete, curtoazie şi “protocol”, făcându-se că nu observă abaterile lor de la “conduita creştinească” (ca de exemplu, lipsa baticului, mâinile goale şi fusta prea scurtă) iar pe cei mai sărăcuţi îi tratează “canonic” şi strict proporţional cu interesul potenţial pe care ei îl reprezintă pentru nevoile curente ale “obştii”.
24. Creştinii sunt mustraţi că nu-şi fac cruce cu limba în gură
“ Acum poţi face cruce cu limba, dar limba face altceva.” (30 noiembrie/ 13 decembrie 1977)
25. “Poporul lui Dumnezeu” a fost pe nedrept numit astfel, deoarece nu s-a împlinit “Cuvântul lui Dumnezeu” care a proorocit această numire
“ …O, poporul Meu, nu te mai numesc poporul Meu, că te-am numit poporul Meu, dar cuvântul nu Mi s-a împlinit…” (11/ 24 septembrie 1978.)
26. “Poporul Domnului” de la Pucioasa a fost întrecut de (alţi) sectanţi
“…Cercetaţi Scripturile, cercetaţi tată pe cei săraci, că v-au luat-o înainte sectanţii. Copiii Mei, ei nu ridică un pai în ziua lor, dar numai o parte din cele patru părţi ale vieţii lor este bună. Au credinţă statornică, dar urăsc pe cei aleşi de Mine. Dar de M-ar vede, n-ar crede că Eu sunt, pentru că ei nu cred în profeţie, nu cred în sfânta Împărtăşanie, nu cred în preoţie…” (10 iulie 1979)
Acest text este indirect o mărturisire a elementelor definitorii ale noii credinţe “ortodoxe” de la Noul Ierusalim:
1. “profeţia” de la Pucioasa, care completează (prin substituţie) Biblia şi Sfânta Tradiţie;
2. “preoţia” cea nouă de la Pucioasa, zisă “după rânduiala lui Melchisedec” ( adică primită prin închipuire, de la “Duhul”, şi nu prin hirotonie de la episcop)
3. “sfânta împărtăşanie” primită numai de la “preoţii pucioşi”, şi nu de la “popii din lume”(care “au pe frunte pecetea lui Antichrist”).
“ Înarmaţi-vă bine cu credinţă şi învăţaţi bine carte, că v-au luat-o înainte adventiştii” (7/20 noiembrie 1979)
27. Invidia este păcatul care a făcut ţăndări “Poporul Domnului”
“...De ce pedicatorul şi proorocul nu este preţuit în casa sa, în familia sa? De ce? Pentru că e vremea când se scoală doi împotriva a trei şi trei împotriva a doi şi curvia şi toate celelalte, dar mai întâi este invidia care a făcut ţăndări poporul Meu.”(29 august 1979)
28. “Poporul Domnului” este chemat “pentru ultima dată”
“… O, popor iubit, vino! Te chem pentru ultima dată…” (10/23 februarie 1973)
Această pretenţie este o minciună. Vor mai fi multe alte zeci, sute de chemări ale “poporului iubit”. Numai în perioada anilor 1990-1991, toate “cetăţile” au fost chemate “să se întoarcă la Domnul”, dar în zadar:
“ – Copiii mei, chemaţii mei, aleşii mei, lăsaţi-vă aleşi, lăsaţi-vă culeşi!” (30 oct. /12nov. 1990)
“ Poporule al meu, te cere Domnul de la mine şi mă aşteaptă cu tine…” (1/14 nov.1990)
“Cine te-a învăţat pe tine, poporule al meu, să te ascunzi de mine, …şi ţi-a făcut Dumnezeu semn cu mâna Sa dumnezeiască şi te-a chemat şi te-a aşezat la masa cea mai tainică,…” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
“…iar cel care se va lăsa spre înviere şi va primi chemarea mea, acela va fi poporul meu cel nou, poporul meu cel ceresc, că iată, am venit să-l unesc cu cerul şi să fac din el minune nouă pe pământ nou”. ( 30 octombrie/12 noiembrie 1990)
“Lucrarea aceasta pe care am coborât-o pe pământ se
desăvârşeşte în poporul cel chemat, iar după ce vom termina
de înviat acest popor, aceşti fii ai lucrării ce o avem coborâtă
pe pământ, va fi apoi să ne îndreptăm spre Galileea neamurilor,
ca să învieze făptura de sub cer”.(17/30 noiembrie 1990)
“Copiii mei pe care v-am chemat de la Bucureşti să fiţi
aici acum! “(22 noiembrie/5 decembrie 1990)
“Cei ce aţi fost despărţiţi de mine, apropiaţi-vă iar şi ridicaţi-
vă pe picioare! V-am făcut chemarea.”( 29 noiembrie/12 decembrie 1990)
“Nu cumva să vă astupaţi urechile la glasul cuvintelor
cu care v-a făcut Dumnezeu chemarea în ziua aceasta.”( 11/24 ianuarie 1991)
Chiar şi în prefaţa pentru perioada 1990-2005, în Cartea Mare tipărită la Pucioasa, se mărturiseşte acest lucru:
“Domnul şi sfânta Virginia au trâmbiţat cuvinte din cer peste cetăţile, locurile ce adună mai mulţi creştini, dar şi în chip restrâns, aducând la lumină întunericul în care ei s-au pierdut, şi mereu chemându-i neobosit spre sfinţenie.”(v.Prefaţa, pag. 314).
29. “Poporul Domnului” nu este cel mai capabil şi vrednic popor
“Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc şi la el” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)
30. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se ruşinează cu “poporul” său
“ Creştine, popor blagoslovit! Creştine, Mi-e ruşine cu tine. Ce vreau Eu să fac din tine, nu pot, ca dintr-un lemn de soi rău.” (7/20 feb.1980)
31. Creştinii de la Noul Ierusalim sunt îndemnaţi să nu se teamă, ci să aibă ambiţii de cuceritori
“… Nu te teme Noule Ierusalime. Dacă nu te iubesc vecinii, te iubesc străinii, căci slava lui Dumnezeu va fi în tine şi tu vei fi curăţirea şi cucerirea.”(27 iulie 1993)
1. “Poporul Domnului” de la Pucioasa e în clasa a patra
“O, poporul Meu, iată, te întreb, eşti în clasa a patra, ţine bine să nu-ţi ia altul premiul” (6 februarie 1959)
2. “Poporul Domnului” de la Pucioasa (Noul Sion ) minte
“Sioane, copiii tăi mint… …Nu credeţi, mincinoşilor. Minţiţi, minţiţi, copii ai Sionului. Sioane, Sioane, nu fi vopsit… (2 mai 1965)
“Vine Domnul pe o apă, vine Domnul şi nu daţi voie la copii ca să mintă că nu este Dumnezeu. Sioane, copiii tăi mint şi dacă s-a zămislit copilul tău mincinos, ce vei răspunde? (2 noiembrie 1965)
3. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este un bulgăre de sare care va săra tot pământul
“O, copii ai Ierusalimului… …Tu eşti un bulgăre de sare care va săra tot pământul acesta” (7 ianuarie 1966)
4. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este denumit “Israel”
“Ţi-am spus ţie Israel ca să cunoşti că Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel Mi-a fost Mie popor, şi Eu i-am fost Dumnezeu…” (1/14 ianuarie 1966)
5. “Poporul lui Dumnezeu” “nu este al poporului”
“Nu eşti popor al poporului, ci eşti popor al lui Dumnezeu” (1/14 ianuarie 1966)
“Poporul Meu, nu eşti popor al poporului, ci eşti poporul lui Dumnezeu” (31 iulie/13 august 1974)
6. “Poporul Domnului” de la Pucioasa s-a plictisit de “lucrarea” lui Dumnezeu
“Această lucrare, râvneşte tot cerul la ea şi ţie poporul Meu ţi s-a urât cu ea………” (14 ianuarie 1966)
7. Cu toate acestea, el rămâne tot “cel mai ales”
“…Prin această vorbire vă are Domnul cel mai ales popor român creştin.” (30 august/12 septembrie 1968 )
8. Noul “Israel” tinde chiar să se identifice (“să fie una”) cu Sf. Treime
“Dacă Israelul acesta ar asculta lucrarea aceasta, această lucrare ar fi proprietatea lor, că prin această lucrare s-ar face una cu Cei ce au făcut această lucrare, adică Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” (27 aprilie/10 mai 1972)
9. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este “plin de toate păcatele”
“Pace ţie popor încăpăţânat, plin de toate poftele şi toate păcatele…Pace ţie, poporul Meu puţin îndurerat pentru durerea Mea! (11 februarie 1974)
10. Copiii din “poporul Domnului” de la Pucioasa sunt “plini de răutate şi urâcioşi”
“ Voi sunteţi mici, adică sunteţi cei mai de pe urmă din toţi copiii lui Israel, sunteţi cel din urmă copil al lui Avraam, dar după hrană sunteţi cei mai mari. Voi însă nu aţi ieşit nici din faşă. Ce-o fi cu voi de nu mai creşteţi odată? De ce sunteţi anemici? Parcă n-aţi mâncat niciodată. Tot creştinul se pregăteşte şi el cu ceva de ziua mare, dar voi staţi în faşă, măi copii, în faşă, dar sunteţi plini de răutate şi urâcioşi. ” (16/29 martie 1974)
11. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este şi bun şi rău
“ Poporul Meu şi bun şi rău, Mă uit din slăvile senine când îţi schimbi firea din creştin în păgân. Mă uit la tine, şi de aceea îţi spun popor bun şi rău. Poporul Meu, când vine timpul să-ţi zic: poporul Meu bun? Oi mai trăi să zic că sunteţi numai buni?” (29 aprilie/12 mai 1974)
12. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este în întregime rău
“Israele, copilul Meu, v-am făcut copii, dar pe ce? Se miră îngerii că voi sunteţi tot răi. Copiii cei de demult s-au zdrobit şi nu M-au părăsit nici cât vârful de ac, nu M-au hulit, nu M-au duşmănit, dar tu, şi pentru casă sau pentru o înfruntare te-ai despărţit de Mine.” (22 iulie/4 august 1974)
13. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este îndreptat spre rău
“ Cum să mai zic Eu poporul Meu, când poporul e îndreptat spre rău?... …Pot eu să mai stau în mijlocul poporului Meu? (25 mai 1975)
14. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este concurat de alţii mai vrednici
“Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc şi la el” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)
15. “Poporul Domnului” de la Pucioasa este degeaba numit popor de sfinţi, căci nu sunt sfinţi
“ Vă zice lumea sfinţi şi nu sunteţi sfinţi. Că lumea vă zice vouă sfinţi, de ocară, nu vă zice de cinste. Caută să fii sfânt, ca să nu fie batjocorit numele acesta” (17 iulie 1975)
16. Deşi “poporul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este numit "sfânt", el este de fapt păcătos
“ Ţineţi minte, că se opresc aceste cuvinte, nu din pricina Mea, ci din pricina ta, din pricina păcatului, că deschid cerul şi Mă uit la poporul numit “sfânt”, că este păcătos.” (19 octombrie/1 noiembrie 1975)
17. “Poporul lui Dumnezeu” e necredincios
“ …De ce nu se vindecă vasul Meu? Pentru necredinţa poporului Meu, care a închis toată calea, că din Mine ai această lumină, nu din acest trup” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
“ Dacă ai avea credinţă numai cât un bob de muştar, L-ai vedea pe Duhul, dar pentru că eşti popor fără credinţă, să ştii că te vei rătăci.” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
“ Dacă nu vreţi să mai credeţi, pentru ce să mai stau între voi? Scutura-voi praful, şi în loc de bucurie, va fi sabie.” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
18. “Poporul lui Dumnezeu” e nu numai necredincios şi răsfăţat, dar şi lipsit de blândeţe, de milă, de înţelepciune şi de putere. În schimb, e robit de păcate, plin de mândrie şi plin de ură înverşunată
“Pe cine să trimit Eu? O, Davide, Davide, împarte din blândeţea ta poporului acesta! O, Solomoane, împarte din înţelepciunea ta poporului acesta! O, Petru şi Pavel, poporului acesta credinţa dreaptă! Pe sfert dacă ar fi ca voi, aş câştiga prin ei toată suflarea. O, Samsoane, împarte tu din puterea ta poporului acesta! O, tată, de ce zic aşa? Nu judecaţi. Copilaşii Mei, staţi de vorbă cu Mine, că necredinţa voastră Mă opreşte de la toate. Spuneţi, măi tată, de ce nu vreţi să fiţi credincioşi şi nu vreţi să recunoaşteţi păcatul pe care-l faceţi? Numai mândria nu vrea să primească, numai mândria… Scrieţi numărul celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverşunată în poporul Meu, şi cine vă mai scapă? ” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
“ O, poporul Meu, vă roagă Dumnezeu să dispară dintre voi ura, duşmănia, gelozia, mândria, încăpăţânarea, lăcomia de avere, …” (3/16 mai1980)
“ Israele, popor răsfăţat, care nu vrei să te mişti din acest loc rău, nu vrei să te osteneşti. Dacă ai postit, ai postit, dar am văzut ce ai făcut în timpul ce ai postit, că ai fost supărat, ai ameninţat, ai fost otrăvit, n-ai mângâiat cum scrie în ziua de post.” (22 iunie/5 iulie 1980)
“ Eşti un popor fără milă. N-ai avut milă nici de frate, nici de soră, nici de Mine, Domnul, Care strig la tine.” (22 iunie/5 iulie 1980)
19.“Poporul lui Dumnezeu” nu-i aduce “Dumnezeului de la Pucioasa” nici o bucurie, căci nu se grăbeşte să-l asculte şi să-l urmeze
“Israele, nu am nici o bucurie din partea ta. Israele, vino nu mai sta, nu mai aştepta! Vino, nu mai zăbovi, nu mai pierde vremea, vino! (31 octombrie/13 noiembrie 1975)
20. “Poporul lui Dumnezeu” e îngust la minte şi nu vrea să fie popor duhovnicesc
“…Aveţi minte mică şi nu are loc în ea lucrarea Mea care trebuie s-o dau în faţa voastră. Am amânat, am amânat întruna şi mereu am amânat cuvântul Meu, dacă poporul Meu nu se pregăteşte să fie duhovnicesc. (23 iunie 1977)
21. “Poporul lui Dumnezeu” este numit “popor duhovnicesc”
“…Eu, Domnul Iisus Hristos voiesc să vă numesc popor duhovnicesc.” (9-10 august 1979)
22. Procentul de drepţi este 1:1000
“…Că abia unul la o mie din purtarea de azi e neblestemată…”(20 septembrie 1977)
“ Şi se va împunge oaie cu oaie şi se va împunge berbec cu berbec şi se va împunge ţap cu ţap, până când nu va mai rămâne decât unul la mie. Aşa scrie în Carte. Măcelărie goală va fi în ţară. Ţara Românească o va curăţi de tot gunoiul Său şi o va face grădină binecuvântată…”(28 septembrie 1977)
23. “Poporul lui Dumnezeu” cârteşte la unele nedreptăţi făcute de Verginica
“ Fiule Daniele, spune la poporul Domnului Iisus Hristos să nu se mai supere dacă vine la vecini şi nu poate intra la acest cămin, dacă a văzut căminul ocupat şi nu se poate intra. Nu aduceţi necazuri, că destule necazuri poartă această fiinţă. Iată şi altceva: a gândit cineva gânduri greşite, şi am să spun cândva gândurile acelea pe faţă. Cine vine în acest cămin, nu vine că are coşul plin. Cine vine, să vină cu mâna goală. Că zice cineva: “Numai pe cel cu coşul plin îl primeşte, şi de aceea pe cel cu coşul gol nu-l primeşte. Şi mai zice cineva: “ De aceea nu mi-a vorbit Domnul, că am buzunarul gol” Mai uşor este ca această fiinţă să fie dusă pe targă la vecini decât să mai vină aici creştinul şi să greşească şi să facă păcat.” (15/28 septembrie 1977)
Nu este exclus ca în jurul Verginicăi să se fi plasat strategic persoane întreprinzătoare, care să fi exploatat la maximum, după cum au vrut, acest turism religios de la “ templul Noul Ierusalim ” de la Pucioasa, în favoarea lor materială şi financiară, iar Verginica să nu fi ştiut chiar nimic, până în 1977, când revolta oamenilor a ajuns şi la urechile ei. Această versiune o scuză pe de o parte, dar o acuză pe de alta: ce fel de prooroc este acela care habar n-are ce se întâmplă în jurul şi în numele lui?
Dacă nu faci foc, nu iese fum. Nemulţumirile spuse de unii creştini, la început cu voce scăzută, iar mai apoi “de pe acoperişuri”, trebuie să fi avut ele un motiv, că altminteri nu ar fi fost rostite cu atâta obidă. Stopând, cu trei ani înainte de moartea sa (dar nu din proprie iniţiativă, ci fiind silită de aceste nemulţumiri ale creştinilor) practica de se a veni la “proorociţă” la “templu” cu cadouri, Verginica recunoaşte implicit că această practică a funcţionat în cei 22 de ani anteriori (1955-1977) într-o manieră deşănţată şi nedreaptă, care până la urmă i-a scandalizat public pe cei mai nevoiaşi, care nu puteau veni la ea decât cu mâna goală. De aceea, ea se simte obligată să generalizeze: de acum încolo, “cine vine, să vină cu mâna goală”. Cât despre creştinii care pretind că sunt victimele unui tratament discriminatoriu, ei bine, ei “pe nedrept se revoltă”.
Obiceiul de a aprecia pe noii veniţi după consistenţa darurilor lor, sau măcar după “osânza”vizitatorilor, s-a păstrat însă neştirbit la liderii pucioşi de astăzi: ei îi primesc pe vizitatorii bogaţi cu mult fast, cu zâmbete, curtoazie şi “protocol”, făcându-se că nu observă abaterile lor de la “conduita creştinească” (ca de exemplu, lipsa baticului, mâinile goale şi fusta prea scurtă) iar pe cei mai sărăcuţi îi tratează “canonic” şi strict proporţional cu interesul potenţial pe care ei îl reprezintă pentru nevoile curente ale “obştii”.
24. Creştinii sunt mustraţi că nu-şi fac cruce cu limba în gură
“ Acum poţi face cruce cu limba, dar limba face altceva.” (30 noiembrie/ 13 decembrie 1977)
25. “Poporul lui Dumnezeu” a fost pe nedrept numit astfel, deoarece nu s-a împlinit “Cuvântul lui Dumnezeu” care a proorocit această numire
“ …O, poporul Meu, nu te mai numesc poporul Meu, că te-am numit poporul Meu, dar cuvântul nu Mi s-a împlinit…” (11/ 24 septembrie 1978.)
26. “Poporul Domnului” de la Pucioasa a fost întrecut de (alţi) sectanţi
“…Cercetaţi Scripturile, cercetaţi tată pe cei săraci, că v-au luat-o înainte sectanţii. Copiii Mei, ei nu ridică un pai în ziua lor, dar numai o parte din cele patru părţi ale vieţii lor este bună. Au credinţă statornică, dar urăsc pe cei aleşi de Mine. Dar de M-ar vede, n-ar crede că Eu sunt, pentru că ei nu cred în profeţie, nu cred în sfânta Împărtăşanie, nu cred în preoţie…” (10 iulie 1979)
Acest text este indirect o mărturisire a elementelor definitorii ale noii credinţe “ortodoxe” de la Noul Ierusalim:
1. “profeţia” de la Pucioasa, care completează (prin substituţie) Biblia şi Sfânta Tradiţie;
2. “preoţia” cea nouă de la Pucioasa, zisă “după rânduiala lui Melchisedec” ( adică primită prin închipuire, de la “Duhul”, şi nu prin hirotonie de la episcop)
3. “sfânta împărtăşanie” primită numai de la “preoţii pucioşi”, şi nu de la “popii din lume”(care “au pe frunte pecetea lui Antichrist”).
“ Înarmaţi-vă bine cu credinţă şi învăţaţi bine carte, că v-au luat-o înainte adventiştii” (7/20 noiembrie 1979)
27. Invidia este păcatul care a făcut ţăndări “Poporul Domnului”
“...De ce pedicatorul şi proorocul nu este preţuit în casa sa, în familia sa? De ce? Pentru că e vremea când se scoală doi împotriva a trei şi trei împotriva a doi şi curvia şi toate celelalte, dar mai întâi este invidia care a făcut ţăndări poporul Meu.”(29 august 1979)
28. “Poporul Domnului” este chemat “pentru ultima dată”
“… O, popor iubit, vino! Te chem pentru ultima dată…” (10/23 februarie 1973)
Această pretenţie este o minciună. Vor mai fi multe alte zeci, sute de chemări ale “poporului iubit”. Numai în perioada anilor 1990-1991, toate “cetăţile” au fost chemate “să se întoarcă la Domnul”, dar în zadar:
“ – Copiii mei, chemaţii mei, aleşii mei, lăsaţi-vă aleşi, lăsaţi-vă culeşi!” (30 oct. /12nov. 1990)
“ Poporule al meu, te cere Domnul de la mine şi mă aşteaptă cu tine…” (1/14 nov.1990)
“Cine te-a învăţat pe tine, poporule al meu, să te ascunzi de mine, …şi ţi-a făcut Dumnezeu semn cu mâna Sa dumnezeiască şi te-a chemat şi te-a aşezat la masa cea mai tainică,…” (27 octombrie/9 noiembrie 1990)
“…iar cel care se va lăsa spre înviere şi va primi chemarea mea, acela va fi poporul meu cel nou, poporul meu cel ceresc, că iată, am venit să-l unesc cu cerul şi să fac din el minune nouă pe pământ nou”. ( 30 octombrie/12 noiembrie 1990)
“Lucrarea aceasta pe care am coborât-o pe pământ se
desăvârşeşte în poporul cel chemat, iar după ce vom termina
de înviat acest popor, aceşti fii ai lucrării ce o avem coborâtă
pe pământ, va fi apoi să ne îndreptăm spre Galileea neamurilor,
ca să învieze făptura de sub cer”.(17/30 noiembrie 1990)
“Copiii mei pe care v-am chemat de la Bucureşti să fiţi
aici acum! “(22 noiembrie/5 decembrie 1990)
“Cei ce aţi fost despărţiţi de mine, apropiaţi-vă iar şi ridicaţi-
vă pe picioare! V-am făcut chemarea.”( 29 noiembrie/12 decembrie 1990)
“Nu cumva să vă astupaţi urechile la glasul cuvintelor
cu care v-a făcut Dumnezeu chemarea în ziua aceasta.”( 11/24 ianuarie 1991)
Chiar şi în prefaţa pentru perioada 1990-2005, în Cartea Mare tipărită la Pucioasa, se mărturiseşte acest lucru:
“Domnul şi sfânta Virginia au trâmbiţat cuvinte din cer peste cetăţile, locurile ce adună mai mulţi creştini, dar şi în chip restrâns, aducând la lumină întunericul în care ei s-au pierdut, şi mereu chemându-i neobosit spre sfinţenie.”(v.Prefaţa, pag. 314).
29. “Poporul Domnului” nu este cel mai capabil şi vrednic popor
“Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc şi la el” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)
30. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se ruşinează cu “poporul” său
“ Creştine, popor blagoslovit! Creştine, Mi-e ruşine cu tine. Ce vreau Eu să fac din tine, nu pot, ca dintr-un lemn de soi rău.” (7/20 feb.1980)
31. Creştinii de la Noul Ierusalim sunt îndemnaţi să nu se teamă, ci să aibă ambiţii de cuceritori
“… Nu te teme Noule Ierusalime. Dacă nu te iubesc vecinii, te iubesc străinii, căci slava lui Dumnezeu va fi în tine şi tu vei fi curăţirea şi cucerirea.”(27 iulie 1993)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.