21. Cuvinte noi, arhaisme şi regionalisme
21. Cuvinte noi, arhaisme şi regionalisme
(Comentariu la Noua Evanghelie de la
Pucioasa intitulată “Cuvântul lui
Dumnezeu”)
Limbajul folosit în predicile
pucioşeşti păstrează amprenta instrucţiei şcolare precare a autoarelor.
Regionalismele specifice vorbirii rurale nu lipsesc, nici cuvintele inventate a
căror sonoritate pare că se potriveşte contextului. Iată câteva exemple:
1. “rotou”
« Şi în mijlocul rotoului a apărut faţa Domnului…» [1] (citat
din mesajul Verginicăi datat 20 ianuarie 1963)
2. “bulboacă”
« … Copilaşii Mei, aveţi grijă, că nimeni nu
vă scoate din bulboacă, decât numai Cel Puternic. »[2] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 4 septembrie 1966)
3. “scorocesc”
« Fiilor, din cei plecaţi din mijlocul
vostru, aceia scorocesc furnicarul cel mare. »[3] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 20 februarie 1974)
4. “lăstară”
Cuvântul “lăstar” este de
genul masculin: lăstar, lăstari. Există şi pluralul “lăstare”, care este
neutru. Dar femininul “lăstară” nu există! El a fost inventat “ca să iasă rima”:
răsară
– lăstară.
5. “lăstărică”
« … să dai viaţă la o lăstărică care e pe pat de moarte…»[5] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 24 aprilie 1977)
Lăstărică este diminutivul
cuvântului inventat “lăstară”.
6. “cantă”
« Merge la biserică, dar merge
cum ai avea tu o cantă găurită şi cu ea nu poţi căra
apă. »[6] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 6 decembrie 1976)
7. “tăbleţe”
« …Fiicelor, nu vă mai purtaţi cu tăbleţe la piept, care au venit de la
ţările străine. Întrebaţi-le pe mamele voastre, ele aşa au purtat»[7] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 15/28 septembrie 1977)
Accentele xenofobe ale
Verginicăi se aplică în cele mai neobişnuite unghere ale vieţii de zi cu zi.
Pentru că “vin de la ţările străine”, sutienele (botezate cu un nume
pseudo-românesc, “tăbleţe” – defectiv de singular), sunt interzise, creştinele fiind obligate să se întoarcă la
înapoierea în care au trăit strămoaşele lor. Ar trebui atunci ca ele să renunţe
şi la alte inovaţii “străineşti”, cum ar fi maioul, furoul şi chiloţii; să
înlocuiască ciorapii de poliamide cu cei de lână; să se întoarcă şi la opinci şi la obiele, la maramă, la fotă şi ie, că aşa se purtau strămoaşele. Să care apa cu vadra, ducând-o pe cap pe un oblanic şi s-o bea cu cofa sau cu ulciorul,
să se spele în albia de lemn, să
folosească latrina din fundul curţii
şi să coasă cu acul la lumina lămpii
cu gaz, sau de ce nu? la opaiţ. Până
una, alta, însă, creştina este mustrată că a uitat meşteşugul de a-şi ţese
singură lenjeria:
« … Ţărăncuţă, unde este cânepa şi meliţa?
Făceai cămăşuţă de câlţi şi costum alb ca zăpada»[8] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 15/28 septembrie 1977)
Creştinii ar trebui atunci ca
şi ei să renunţe la chiloţi şi la maiou, dar să poarte neapărat izmene, iţari sau cioareci din aba, obiele
şi opinci, ilic şi işlic, chimir şi cuşmă. Şi să ştie bine să cânte din frunză, sau din solz de peşte,
că aşa obişnuiau strămoşii lor.
Nu lipsit de amuzament este
subtitlul folosit de liderii “pucioşi” pentru a semnala aceste porunci anacronice
ale “Domnului”: “Întoarcerea
la datinele sfinte şi la ordine gospodărească”. Pentru ei, a se
purta femeia cu pieptul gol pe sub “cămăşuţa de câlţi” făcută de mâna ei este o mare
performanţă duhovnicească, o împlinire a “datinelor sfinte”.
8. “troane”
« Vă umpleţi hambarele cu haine şi camerele
cu troane şi trupurile cu îmbuibare. »[9] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 13 decembrie 1977)
Sesizând bine că acest cuvânt
este un barbarism rural, corectorii “pucioşi” l-au “cizelat” în ediţia din 2006
a cărţii, punând varianta corectă: tronuri.
9. “plancardă”
« …Justin a decis să ia moaştele şi să le
ducă la un loc sigur pe toate şi să pună la uşă plancardă scrisă: pericol de moarte, pericol de foc,
nu intraţi aici. »[10] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 7 august 1978.)
Sesizând anomalia, liderii “pucioşi”
au corectat-o în ediţia din 2006 a cărţii:
« …Patriarhul Iustin a hotărât să ia moaştele şi să le ducă la un loc sigur pe toate şi să pună
la uşă pancartă scrisă: “Pericol de moarte! Pericol de foc! Nu intraţi aici”! »[11] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 25 iulie/7 august 1978.)
10. “a ciumpăţi”
« […] că te va ţine unul de o mână şi altul
de o mână şi te va tunde şi te va ciumpăţi pe faţă […]»[12] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 8 februarie 1979)
11. “intrigos”
« Ai venit în popor în vreme ca să fii intrigos? »[13] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 2/15 ianuarie 1980)
12. “tutunar”
« Ai venit în vreme ca să-Mi fii tutunar? »[14] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 2/15 ianuarie 1980)
13. “lumuliţă”
« Toată lumuliţa de astăzi iubeşte pe satana, nu pe
Dumnezeu. »[15] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 28 august 1988 )
14. “chiţorlan”
« Eu am văzut ce se sapă şi ce cursă se
pregăteşte, vrăjmaşul caută acum ca chiţorlanul pe ascuns ca să calce peste cuibul Meu de aici, dar puterea
rugăciunilor care se fac aici când dorm şi apele, îi taie puterea…»[16] ( citat din mesajul Verginicăi
datat 4 septembrie 1989)
Absenţa proprietăţii
limbajului şi lipsa unei minime preocupări de a da un aspect îngrijit şi
responsabil exprimării folosite (care, la urma urmei, ar trebui să fie însuşi Cuvântul
care Îl reprezintă direct pe Dumnezeu) sunt în măsură să creeze serioase
îndoieli asupra seriozităţii alegaţiei că aceste texte provin de la Cel ce este
A-toate-cunoscător şi Atotţiitor.
……………………
Anca
Estera
27 martie 2008
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.