2. Misterele Pucioasei: “Noul Ierusalim” (Introducere)
2. Misterele Pucioasei: “Noul
Ierusalim”
(Introducere)
Mişcarea sectară intitulată “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) este o grosolană înşelătorie, faţă de care
Biserica şi autorităţile româneşti ar fi trebuit de mult să se autosesizeze şi
să ia măsuri corespunzătoare. Dar, întrucât niciodată nu e prea târziu, vom
sintetiza aici câteva elemente definitorii care descriu acest lucru:
1. Fenomenul “Noul
Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) se înscrie pe linia mişcărilor
para-religioase creştine cu caracter fundamentalist, ultra-ortodox si
ultra-naţionalist erijându-se într-o clonă a Ortodoxiei.
2. Analizat din punct de vedere
religios, social şi moral, acest fenomen este indiscutabil exteriorizat faţă de
Eparhia Târgoviştei, deşi majoritatea adepţilor lui sunt vieţuitori ai
judeţului Dâmboviţa şi acţionează cu precădere în această eparhie.
3. Biserica Ortodoxă Română la rândul
ei, ca autoritate religioasă supremă a Ortodoxiei româneşti, nu recunoaşte
acest fenomen religios ca o manifestare stabilă şi compatibilă Ortodoxiei, şi
în consecinţă nu poate să-l integreze formal în structurile sale oficiale, aşa
cum a procedat în ultima vreme cu alte grupări sau organizaţii religioase
(Oastea Domnului, ASCOR; LTOR, etc) care au înţeles să ne se depărteze de
învăţătura ortodoxă în manifestările lor.
4. Adepţii NIP
practică o “ortodoxie” originală, care conţine inconsecvenţe grave şi serioase
devieri de la învăţătura tradiţională. Vom expune deocamdată la modul general
doar câteva dintre ele:
4.1. Săvârşirea în antecedente a “Sfintei
Liturghii” de către bărbaţi nehirotoniţi şi de către femei (evident,
tot nehirotonite). În prezent, acest obicei nu se mai practică la modul deschis
şi pe scară largă, dar acest aspect este greu de controlat în teritoriu, la
nivelul fiecărui individ, date fiind şi unele fracturi intervenite între
membrii mişcării şi actualii ei lideri religioşi. Cel puţin în aparenţă, acest
obicei pare a fi fost totuşi abandonat în ultima vreme. Singurii bărbaţi
nehirotoniţi care mai săvârşesc acte liturgice ilegale se regăsesc în
congregaţia de la Pucioasa, care mimează o organizaţie de tip mânăstiresc.
4.2.
Săvârşirea de consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de
episcopi, fără hirotonie ( fără “punerea mâinilor” episcopului), ci prin aşa-zisa
“asistenţă
directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt”. În acest mod au fost
“sfinţiţi”
pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”,
apoi ca “arhierei”. Deşi se consideră “episcopi”, cei trei slujesc invariabil
îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “arhierei”
să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi
pentru majoritatea adepţilor. Desigur că aici este vorba de un “secret al lui
Polichinelle”, îndată ce aceşti “episcopi-preoţi” sau “preoţi-episcopi” îşi
binecuvintează la slujbe adepţii cu ambele mâini (după cutuma episcopală) şi nu
cu una (cu mâna dreaptă, după cutuma
preoţească). [Actualizare (5.12.2016): Între timp, Ilie
Bunea s-a dezis de mişcarea “pucioşească”, a părăsit-o şi a renunţat la toate
funcţiile necanonice care îi fuseră dăruite. Aşa numita “troiţa sfântă”,
alcătuită din Ilie, Nicolae şi Spiridon, s-a făcut ţăndări, deşi era proorocită
să dăinuie până la “sfârşit”. Liderii sectei l-au înlocuit însă imediat pe Ilie
Bunea cu alţi doi tineri, aspiranţi la statutul pe “popă rătăcit”, făcându-i:
pe unul “preot”, iar pe celălalt, “diacon”]
4.3. Inovaţii în treptele sacerdotale canonice:
apariţia treptelor de: “prooroc”, “călăuză”, “păstor” şi “străjer”. În prezent,
în afară de cei trei “preoţi-episcopi” de care a am vorbit, la NIP mai sunt:
— doi “prooroci” (liderii necontestaţi
ai sectei), care sunt simultan şi “călăuze” (realizând astfel un cumul de
funcţii), respectiv: Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu (care mai este, după
cum am văzut, şi “preot” şi “episcop”, o adevărată performanţă în ceea ce
priveşte cumulul de funcţii). Deşi în principiu ei conduc din umbră, fără a
ieşi ostentativ în faţă, aceştia sunt de fapt adevăraţii şi singurii lideri ai “mişcării”
NIP.
— doi “păstori” (în prezent, trecuţi pe
linie moartă chiar de către cei doi lideri pucioşi
cu atribuţii de “prooroci”, care au preluat de la păstori toată puterea
executivă) pe nume Dănciucă Gheorghe (alias “nea’ Mişu”, alias “păstorul
Daniel”) şi Costache Cristea (zis “nea’ Cristea”). Semnificativ este că toate
“proorociile” referitoare la aceşti “păstori” (inclusiv aceea că “nea’ Mişu va
fi Sfântul Ilie, venit a doua oară pe pământ” şi că “el nu va trece prin
moarte”) nu s-au împlinit (încă). [Actualizare
(5.12.2016): Între timp, Dănciucă Gheorghe, zis şi “nea’ Mişu”, a decedat, fără
să vadă cu ochii lui împlinindu-se promisiunea (“proorocia”) mincinoasă că “pucioşii nu vor mai muri, până se vor
întâlni cu Domnul”]
— mai mulţi “străjeri”, unii deja
intraţi în dizgraţie, alţii încă “toleraţi” de către cele două “călăuze”, dar
cu toţii fiind lipsiţi în prezent de orice prerogative, acestea fiind preluate
tot de către cei doi “prooroci” multifuncţionali. Cei mai proeminenţi străjeri,
însă numai cu numele, sunt: Halău Gheorghe (alias “nea’ Didi”, folosit şi ca
purtător de cuvânt al sectei faţă de oficialii Eparhiei Târgoviştei) şi
Costache Vasilica (alias Veronica), una dintre nurorile lui Costache Cristea.
— alţi “preoţi obişnuiţi” (aceştia sunt
numai “preoţi”, nu sunt simultan şi
“episcopi”, aşa cum sunt cei trei care alcătuiesc “troiţa sfântă”: Ilie,
Nicolae şi Spiridon ) : “preotul” Irineu Tărcuţă (cumnat cu Mihaela Tărcuţă),
“preotul” Ionică Ţurloi şi “preotul” Georgică Nicolae. [Actualizare
(5.12.2016): Între timp, Ionică Ţurloi s-a extras singur din această listă,
deoarece s-a dezis de mişcarea “pucioşească”, a părăsit-o şi a deveni un aprig
contestatar al ei, cunoscând şi multe dedesubturi ale sectanţilor, pe care ei
se străduiesc să le ţină cât mai bine ascunse] Ei au fost hirotoniţi în
taină, în chip neoficial, de către cei trei “preoţi-episcopi” (Ilie, Spiridon
şi Nicolae). După aceea, ei au fost de regulă folosiţi tot în taină, pentru
activităţi pastorale curente, de uzură, în timp ce aşa-zisa “troiţă”, tripleta
Ilie-Spiridon-Nicolae, era conservată pentru slujbele de la sărbătorile mai mari,
sau pentru activităţi publice cu caracter aparte, spectaculos (denumite, de
regulă, “Festivaluri”) în care ei apăreau ca persoane oficiale, reprezentative
către exterior. Ulterior, şi aceşti “preoţi obişnuiţi” au fost traşi pe linie
moartă sau “excomunicaţi” de către lideri: Irineu ca fiind “necorespunzător”(
deoarece, considerându-se membru al familiei, s-a îngâmfat şi a devenit lipsit
de obedienţă faţă de liderii “pucioşi”); Ionică, deoarece a lăsat totul baltă şi
a fugit la casa părintească (fiind dezgustat de prea multe nereguli şi de fariseism,
în care era obligat să se amestece); Georgică, deoarece din cauza relelor
tratamente la care a fost supus, i-au apărut grave dezechilibre psihice (care
au necesitat apoi tratament îndelungat şi internări repetate).
4.4. Atragerea, într-o primă fază, a
unor ierarhi din B.O.R. (ex: episcopul Irineu Bistriţeanul), şi a unor preoţi
din Târgovişte şi Bucureşti, pentru o legitimare “ortodoxă” a mişcării.
Ulterior, atât episcopul Irineu cât şi preoţii simpatizanţi au retractat
această legătură cu NIP. Chiar şi unii preoţi din interiorul “mişcării” sectare
au retractat, părăsind “lucrarea” ( ex: preotul Ştefan Gândiceanu din
Bucureşti, preotul Irineu Tărcuţă din Târgovişte, preotul Ionică Ţurloi din
Pucioasa). În faza care a urmat imediat după declanşarea conflictului deschis
cu B.O.R. ( ianuarie 1993), liderii “mişcării pucioşeşti” au impus adepţilor
lor ruperea oricărei legături canonice cu ierarhia recunoscută a B.O.R.,
inclusiv cu ierarhul Irineu Bistriţeanul, şi refuzul unei ascultări pe linie
mânăstirească, deşi liderii se declară în continuare vieţuitori ai “Mânăstirii NIP”.
4.5. Angrenarea premeditată în această “mişcare” a
unor artişti de marcă (sculptorii Marian Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul Gheorghe Zamfir, soliştii Grigore
Leşe şi Maria Leşe, toboşarul Ovidiu
Lipan - Ţăndărică), adică nişte personalităţi care puteau să confere, prin
numele şi faima lor, credibilitate şi interes sporit din partea maselor de
curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă autointitulată “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP). Totodată, unii dintre aceşti artişti
au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume de bani colosale,
preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de mii de dolari, sub
forma unor “donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu pe pământ”. Dar,
rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de înşelăciunea în
care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei.
Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu vicleşug în
poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii lideri ai sectei,
au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au dezis definitiv de
această înşelăciune a secolului.
4.6.
Scrierea unei cărţi voluminoase, de 1930 de pagini, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”, prin care liderii
sectei încearcă să rivalizeze cu Sfânta Scriptură.
Această carte a apărut în anul 2006 şi este considerată de către adepţii
acestei secte chiar “O Altă Scriptură”
deoarece, în mod sistematic, citate din această carte sunt prezentate la
slujbele lor ca fiind “din Sfânta
Evanghelie de la Sfânta Proorociţă Virginia, citire”. În
realitate, exceptând perioada anterioară anului 1980, când mai trăia încă
Virginia Tudorache, precum şi o scurtă perioadă din vremea activităţii
“prooroceşti” a Mariei, sora Virginiei, restul scrierilor sunt pure născociri
care aparţin exclusiv “proorociţei” Mihaela Tărcuţă, dar care pretinde că le
primeşte nemijlocit de la Dumnezeu. [Actualizare
(5.12.2016): Aceasă carte este de fapt o reeditare
cu adăugire a unui volum mai vechi, apărut în 1995; După ea s-a mai tipărit
şi volumul al treilea, care conţine predici ale Mihaelei scrise după anul 2006]
4.7. Scrierea unei cărţi necanonice,
considerată de către adepţi un fel de catehism pseudo-ortodox, şi intitulată “Quo
vadis, Ecclesia?”. Această carte, extrem de eterogenă şi împănată de
erezii, este de fapt un amalgam de ficţiuni arogante intitulate “eseuri”.
Pucioşii pretind că această carte ar fi fost scrisă de către un cleric monah cu
numele “părintele Nicodim”. În legătură
cu existenţa reală a acestui personaj misterios se vehiculează două versiuni:
fie, că acest “părinte Nicodim” ar fi fost
amăgit o bucată de vreme să slujească intereselor liderilor “pucioşi”, dar
atunci când a aflat adevărul s-a dezis cu totul de această erezie,
retrăgându-se din viaţa publică; fie acest personaj nici măcar nu există, numele
şi autoritatea lui fiind inventate de către liderii “pucioşi” pentru ca
învăţătura lor eretică să capete prin ele o mai mare credibilitate.
4.8. Intoxicarea adepţilor sectei cu o teorie
existenţială alambicată, care împleteşte până la refuz terapia sacrului cu
terapia fricii, şi a cărei rezultantă este angoasa unei iminente catastrofe
apocaliptice, din care nu vor scăpa decât “cei aleşi” (aceştia fiind în
exclusivitate adepţii leali celor doi lideri supremi ai sectei). “Cei aleşi” sunt
selecţionaţi după criterii care converg spre o supravenerare a liderilor “pucioşi”,
o formă de idolatrie care pretinde că prin persoana acestora se manifestă
întrupată voinţa Fiinţei Divine, care se materializează în textele intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”,
texte prin care este “personificat în cuvânt” Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Adepţii
“pucioşi” sunt complexaţi în permanenţă de o frică paralizantă faţă de
propriile lor greşeli şi faţă de liderii sectei, care le spală creierele şi îi
împiedică să se manifeste uman şi raţional. Dimpotrivă, cei care au reuşit
totuşi să se se smulgă din “pânza de păianjen” ţesută de către cei doi lideri
apocaliptici (Mihaela Tărcuţă şi Neculai Nedelcu) sunt ameninţaţi necontenit cu
blesteme şi nenorociri chiar de către aceşti doi “prooroci”,
care se pretind a fi “martorii
Domnului”, cei “doi măslini”
şi “cele două sfeşnice”, din gura cărora iese
foc şi pucioasă, “care mistuieşte pe vrăjmaşii lor”.[1]
…………………………
Anca
Estera
3 octombrie 2007
…………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.